Actualitatea temei ….2 [308253]

Cuprins

Actualitatea temei ……………………………………………………………………………….2

Scopul și obiectivele lucrării…………………………………………………………………….4

Capitolul I……………….………………………………………………………….……………5

Anatomia esofagului………………………………………………….………………5

Structura esofagului ………………………………………………………….……..13

Fiziologia esofagului……………………………………………………….……….16

Definiție și clasificare ……………………………………………………..………..18

Clinica in corpi straini esofagieni …………………………………………….…….19

Principiile de diagnostic și diagnostic diferețial ……………………………………22

Complicațiile …………………………………………………………….….………23

Tratamentul coprilor străini esofagieni ……………………………………..………25

Capitolul II……………………………………………………………….………….…………..27

Materiale și metode……………………………………………………………………………………………..27

Rezultate…………………………………………………………………………………………………………….29

Discuții……………………………………………………………………………………………………………….31

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………….34

Anexe ………………………………………………………………………………………………………………..38

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………45

[anonimizat], esofag la copii sunt situații extreme de mari. [anonimizat], determinînd insuficiența respiratorie majoră.

Astfel , prezența și variabilitatea corpilor străini esofagieni sunt mai mari decît a celor traheobronșici. Totodată , în toate cazurile de corpi străini faringieni există pericolul de cădere, a corpului străin în căile respiratorii. Este demonstrat că orice obiect care se oprește în tranzitulul lui în lumenul esofagului constituie un corp străin esofagian.

Are o [anonimizat].

Copilul are o propensiune înnăscută pentru explorarea spațiului ce-l înconjoară. Dorința instinctivă de a cunoaște și a [anonimizat] 6 luni – un an prin introducerea în cavitatea bucală a unei mari varietați de obiecte. Acestea , [anonimizat] , se transformă în ,, corpi străini”.

De cele mai multe ori corpii straini pot trece fara dificultati prin tractul gastrointestinal. [anonimizat]. Copii cu anomalii ale tractului gastrointestinal ([anonimizat], stenoze, intervenții anterioare) reperzintă un contingent cu risc sporit de ingerare de corpi străini și de asocierea complicațiilor.

[anonimizat], [anonimizat], baterii, componente ale jucăriilor (din plastic sau metal).

Figura 1. Monedă amplasată la Figura 2. Coardă de plastic a chitarei

nivelul istmului superior. [anonimizat].

Tipul de obiect ingerat diferă în funcție de vîrstă, asftel, monedele sunt corpi străini esofagieni cei mai frecvenți la copilul sub 1 an, jucariile din plastic și componente ale pixurilor au o frecvență mare la copilul de școală primară, pe cînd fragmente alimentare sunt întîlnite la copiii între 12 și 15 ani. Intervalul de vîrstă în care corpii străini esofagieni sunt cei mai întîlniți este 6 luni – 4 ani, cu limitele între 0 și 15 ani. Proporția băieți/fete este ușor favorabilă sexului masculine în primii ani de viață, glisînd spre sexul feminin înspre adolescență.

Cauzele apariției acestui tip de patologie sunt multiple:

curiozitate (accidentale)

neglijență, obiceiul de a mînca sau bea foarte repede, greșeala parinților de a permite copiilor să se joace in timp ce manînca, hranirea copiilor cu alimente tari, mai ales înaintea erupției molarilor

disproporția între obiectul înghițit și lumenul esofagului

obiecte înghițite cu margini neregulate, tăioase sau ascuțite

afecțiuni preexistente ale esofagului cu micșorarea lumenului

Scopul lucrării

De a determina particularitațile clinico-evolutive ale proceselor patologice prin corpi străini în prima strictură esofagiană, optimizarea noilor procedee de diagnostic, elaborarea unui program de profilaxie, prognozare a complicațiilor, cît și de tratament medico-chirurgical, adaptate în funcție de mecanismele etiopatogenice.

Obiectivele lucrării

Analiza literaturii de specialitate cu privire la corpi străini la prima strictură esofagiană

De a investiga frecvența corpilor străini la I stricutră esofagiană

De a stabili particularitațile clinico-paraclinice în ingestia corpilor străini esofagieni la copii

De a elabora un algoritm de diagnostic și tratament în cazul ingestiei de corpi străini esofagieni.

Noutatea științifică și importanța practică

Cercetarile științifice au permis estimarea abordărilor contemporane ale caracteristicilor procesului patologic corpi străini esofagieni la copii.

A fost accentuată o dată in plus valoarea acordării ajutorului medical oportun, adecvat și urgent în cazul corpilor străini esofagieni.

Capitolul I

Analiza bibliografică a temei luată în cercetare, include anatomia, fiziologia esofagului și cercetările în domeniul corpilor străini al esofagului superior la copii.

1.1 Anatomia esofagului

Esofagul este un tub musculo-membranos, ce unește faringele cu stomacul. Îsi are începutul la nivelul vertebrei VI cervicale, pînă  la nivelul vertebrei XI toracică. Se desting 3 segmente ale esofagului: partea cervicală, toracică si abdominală (Schema 1). Lungimea esofagului la sexul masculin este de 24.5-25.5cm, la sexul feminin – 23.5-24.5 cm. Grosimea peretelui esofagian in relaxație nu depașește 4 mm.

(Schema. 1) [8]

Esofagului cervical are o lungime de 5-6 cm,este situat posterior pe porțiunea cervicală a traheei. Irigația arterială a acestui segment de esofag provine din artera tiroidiană inferioară prin ramurile sale esofagiene superioare (Des. 2), iar cea venoasă este reprezentată de venele esofagiene superioare, ce se varsă in venele tiroidiene superioare (Des. 3).

(Des. 2) [8]

(Des. 3) [8]

Limfa drenează în limfonoduli cervicali profunzi (Des. 4).

(Des. 4) [8]

Înghițirea

Deschiderea sfincterului esofagian superior în timpul înghițitului este o manevră foarte complexă. Înregistrările simultane ale presiunii sfincterului superior și deschiderea cu înregistrarea electromagnetică a mușchilor sfincterului la câinii relevă următoarea secvență de fenomene în timpul înghițării.

Inițial, mușchiul cricofaringian este relaxat pe o perioadă de aproximativ 100 milisecunde (ms) mai apoi, presiunea sfincterului superior începe să scadă, are loc relaxarea sfincterului, ca ulterior să urmeze la aproximativ 100 ms (150 ms la oameni) prin deschiderea sfincterului (Desenul 7 și 8). Studiile videofluoroscopice relevă că deschiderea sfincterului superior este asociată cu mișcarea superioară și anterioară a hioidului și laringelui (Desenul 8). Debutul mișcării superioare a hioidului și laringelui coincide cu începutul relaxării sfincterului și precedează mișcarea anterioară a laringelui și hioidului cu aproximativ 100 ms la câini și peste 200 ms la oameni (Figura 7). S-a demnostrat că mișcarea anterioară a precedat (la oameni Figura 7) sau a fost concomitentă (câini) cu deschiderea sfincterului. [21]

(Des.7)[21]

(Des.8) [21]

Prin urmare, sfincterul superior este mai întâi deplasat superioar, nu se exclude, pentru a poziționa sfincterul și a profita maxim de contracția ulterioară a mușchilor de deschidere a sfincterului. Această mișcare secvențială a hioidului superior și anterioar tinde să explice modelul eliptic al mișcării osului hioid (Figura 8) observat în timpul înghițitului. [21]

(Des.8) [21]

Cricofaringianul prezintă mușchiul primar care se relaxează pentru a permite deschiderea sfincterului în timp ce mușchii tirofaringieni se contractează în acest timp (Desenul 9). În timpul înghițerii, cricofaringianul se relaxează timp de aproximativ 0,5 s la oameni și aproximativ 0,3 s la câini. Mișcarea superioară a laringelui și a hioidului nu se exclude, este cauzată de contracția muschilor hioidali superioar, deoarece toați acești mușchi încep să fie activați concomitent cu relaxarea cricofaringianului, iar această activare continuă pe tot parcursul relaxării cricofaringianului. [21]

(Des.9) [21]

Este de asemenea important de menționat că mușchii hioizi inferiori se relaxează complet în acest timp (Desenul 10), permițând o mișcare maximă superioară a hioizilor, laringelui și sfincterului. Mișcarea anterioară a hioidului și a laringelui corespunde cu activarea maximă a geniohioidului, ceea ce sugerează că geniohioidul este unul dintre primii mușchi suprahioizi responsabili pentru deschiderea sfincterului. Stafilopharingeusul este activat concomitent cu geniohioidul; prin urmare, este posibil ca deschiderea maximă a sfincterului să se facă datorită activării nu numai a geniohioidului, ci și a stilofaringianului și a altor mușchii faringieni posteriori care acționează pentru a stabiliza peretele posterior al faringelui. [21]

(Des.10) [21]

Inervația simpatică este asigurată de filete ale triunghiului simpatic cervical, cea parasimpatică prin ramuri ale nervilor vag (X), glosofaringian (XI).

(Des.5) [22]

1.2 Structura esofagului

Mucoasa esofagului este formată din epiteliu pavimentos pluristratificat. Trecerea de la epiteliul pavimentos esofagean la cel cilindric gastric se face brusc, la nivelul unei linii dințate, marcată de culoarea roșu aprinsă a mucoasei gastrice si cea roșu șters a mucoasei esofagiene. Datorită tonusului muscularei esofagiene se produce plicaturarea longitudinală a mucoasei esofagiene.

Submucoasa conține rețeaua vasculară, plexul autonom submucos Meissner și partea secretorie a glandelor esofagiene.Musculara esofagiană în partea superioară este combinată striată si netedă. În regiunea inferioară stratul muscular longitudinal si circular sunt de aceiași grosime. Fibrele longitudinale scurtîndu-se prin contracție, lărgesc esofagul înaintea bolului alimentar, dar ultimul este împins de “inelul de contractie”. Fibrele longitudinale  au traiect helicoidal, incat in partea inferioară ajung in stratul circular. [8]

Mușchii de deschidere a sfincterul superior sunt situați atât anterior, cât și posterior, și acționează în mod concertat și au proprietăți anatomice și histochimice similare; prin urmare, ele trebuie luate ca grupuri de mușchi, mai degrabă decât individual. Mușchii anteriori includ mușchii hipoidali superioari și inferiori. Mușchii hioizi superioari includ geniohioideus, milohioideus, stiloheoideus, hioglossus și burta anterioară a digastricului. Acești mușchi apar din diferite structuri superioar de osul hioid și se introduc pe aspectul superior al osului hioid, astfel încât contracția lor acționează pentru a mișca osul hioid superior și anterior. Mușchii inferiori includ tiroidianul, sternohioidal, sternotiroideus, și omohioideus. Tirohioidianul apare din cartilajul tiroidian, sternohioideul apare din claviculă și manubrium, sternotiroideul apare din manubrium și vertebrele superioare, omohioideul apare din scapulă și toți cei patru mușchi se introduc pe aspectul inferior al osului hioid. [8]

(Des.6) [22]

Acțiunea acestor mușchi este de a trage osul hioid și cartilajul tiroidian inferior și anterior. Deși cea mai mare parte a acțiunii acestor mușchii anteriori de deschidere a sfincterului esofagian superior se află pe osul hioid, tirohiodeul formează conexiunea principală între hioid și laringe. Prin urmare, contracția simultană a mușchilor anteriori acționează pentru a mișca anterior osul hioid și laringele. Contribuția relativă a acestor mușchi anteriori la deschiderea sfincterului superior depind de funcția acestuia, iar cu cât deschiderea necesară este mai puternică și mai largă, cu atât mai mulți din acești mușchi sunt recrutați. Mușchii posteriori includ stilofaringianul, palatofaringeul, pterigofaringeul și, probabil, alți mușchi faringieni posteriori direcționați superior. Acțiunile acestor mușchi sunt de a ridica faringele și de a stabiliza peretele posterior al faringelui prin asigurarea tensiunii posterioare. Mușchii de deschidere a sfincterului superior sunt asemănători histologic și histochimic cu mușchii membrelor și asemănători unul cu celălalt. Fibrele musculare sunt orientate în paralel, fibrele sunt de dimensiuni uniforme și există un țesut conjunctiv mic. Majoritatea fibrelor, de aproximativ 60% până la 85%, sunt compuse din fibre rapide (tip II) și au un diametru de 20 până la 40 mum. Singurul mușchi de deschidere care diferă într-o măsură semnificativă este tiroioidul, care are mai multe fibre musculare de tip I (40%) și fibre musculare față de ceilalți mușchi. Rezistența crescută care rezultă din aceste tipuri de fibre musculare poate contribui la funcțiile tonice ale tiroioizilor. Tirohioidul menține o distanță constantă între cartilajele tiroidiene și hioide în timpul multor activități și contractează tonic pentru a asigura legătura principală între mușchii suprahioizi și laringe.

Arterele esofagului abdominal provin din a. gastrică sinistra, a. frenică inferioară si aa. gastrică brevis (Des. 2). Refluxul sangvin este asigurat de plexul venos submucos care dreneaza in venele colectoare ce trec prin tunica musculara și inferior se varsă în vena gastrică sinistra, iar superior în plexul venos superficial al esofagului, iar din acestea prin venele azigos si hemiazigos se varsă in vena cavă superioară (Des. 3).

Vasele limfatice esofagiene sunt reprezentate de 2 rețele cu sectoare longitudinale, situate în mucoasa si in tunica musculară. Primul releu de vase limfatice drenează în ganglionii limfatici gastrici stîngi și rar în cei pancreatico-lienali. Al doilea releu – in ganglionii celiaci (Des. 4).

Inervatia motorică parasimpatică este asigurată de ramuri ale n. vag. Inervația senzitivă este asigurată de fibrele a ganglionilor nervosi T5 – T6. Dar se raportează date că fibre receptorii (senzitive) ale esofagului se conțin și în nervii vagi. [8]

Putem conchide că structura anatomică a esofagului cu cele 3 stricturi pot fi sediull inclavării corpilor străini de dimensiuni mari sau cei ascuțiți, sau baterie cu acțiune acidă

1.3 Fiziologia esofagului

Funcția principală a esofagului este conducerea bolului alimentar în stomac. Pentru ca să înțelegem procesul dereglărilor activității funcțiilor motorice în diverse afecțiuni ale esofagului trebuie să cunoaștem fiziologia lui.

Esofagul este împărțit în trei regiuni funcționale:

Proximal, cu sfincterul esofagian superior;

Corpul esofagului;

Distal, cu sfincterul esofagian inferior.

Aceste regiuni funcțional diferă unu față de alta, prin organizarea transportului coordonat a bolului alimentar din faringe în stomac fiind un răspuns la stimularea prin înghițire.

Savantul francez Magende (1822) , a divizat actul de deglutiție în 3 faze – orală, faringiană, esofagiană. Prima fază ,propulsarea alimentelor spre regiunea posterioară a nazo-faringelui fiind controlată voluntar. Faza faringiană ,excitarea cu alimente a receptorilor tactili, localizați pe arcurile palatine posterioare și anterioare pe peretele posterior a faringelui.

Sfincterul esofagian superior se relaxează. Prin intermediul undelor peristaltice care se implică la contracția constricotorului superior al faringelui, bolul alimentar este propulsat în lumenul esofagului. Faza esofagiană este răspunzătoare de transportul bolului alimentar în stomac și are o durată de 7-10 sec. În acest timp are loc integrarea activitații SNC și SNP răspunzător de contracția mușchilor atât longitudionali , cât și circulari cu relaxarea unimomentană a sfincterelor . În timpul actului de deglutiție stratul muscular longitudional se scurtează, creînd baza stucturală pentru contracția mușchilor stratului circular, ce formează unda peristaltică.

Contracțiile de peristaltică a esofagului pot fi primare, secundare și terțiare. Peristaltica primară este un termen ce se folosește pentru decrierea undei obișnuite de contracțiem ce se răspîndește caudal pe traiectul esofagului și este o continuitate a undei ce apare în faza de înghițire. Peristaltica secundară începe fără participarea SNC ca răspuns la distensia peretelui esofagului și continuă pînă la dispariția iritării. Această fază deține rolul de bază în mecanismul de curățare de conținutul stomacului refluxat, a lumenului esofagului. Peristaltica terțiară reprezintă o serie de unde fără o careva ordine , fără efecte de contracții segmentare localizate. Starea funcțională a esofagului și sfincterelor în timpul actului de deglutiție: sfincterul superior al esofagului în regim de repaus rămîne tonic contractat, pe cînd în timpul actului de deglutiție se relaxează total. Acest fenomen are o durată de circa 0,5-1 sec., ca ulterior să se contracte cu o forță mai mare ce depășește tonicitatea lui din repaos, și peste 1 sec. revine la starea inițială.

Funcția de bază a sfincterului esofagian superior constă în preîntîmpinarea supraextinderii esofagului se prezintă o zonă cu presiune înaltă susținută prin contracții tonice a carcasului muscular al joncțiunii esogastrice. În timpul răspînirii undei peristaltice sfincterul esofagian inferior se relaxează durînd 8-10 sec. Funcția sfincterului esofagian inferior constă în preîntîmpinarea refluxării conținutului gastric în esofag [4]

Conform revistei Practica Medicala – Vol VII, Nr. 2(26) anul 2012 esofagul reprezinta un tub musculomembranos care transportă bolul alimentar din hipofainge spre stomac, străbătînd regiunea cervicală, mediastinul posterior și regiunea abdominală superioară pentru a se finisa la 2,5-3 cm sub diafragmă.

În funcție de regiunile care le traversează esofagul, avem 3 segmente:

Pars cervicalis – 4-6 cm lungime, care ocupă partea inferioară a gîtului avînd posterior coloana vertebrală, anterior traheea și lateral regiunea carotidiană

Pars thoracalis- 14-18 cm lungime

Pars abdominalis – 2- 3 cm situată sub hiatusul esofagian între diaphragm și cardia.

Lungimea și calibrul esofagului variază în dependență de vîrsta, sex, lungimea trunchiului, deglutiția, respirația, mișcarile corpului. Tranzitul alimentar dilată lumenul esofagului în cele 3 zone în care dilatația este redusă , în așa numite istmuri sau strîmturi fizilologice ca:

Istmul superior sau strîmtoarea crico-faringiană sau gura esofagului este o structură alcătuită din elemente musculare care favorizează apariția perforațiilor instrumentale și asocierea diverticulelor

Strictura mijlocie – aorto bronșică cu un diametru de 13-17 mm, zona unde se pot dezvolta frecvent sechele fibro- stenozante, în special în complicatiile arsurilor chimice sau cu baze

Strictura inferioară cea diafragmatică

Etapele de asociere a leziunile anatomopatologice produse de corpii străini esofagieni:

I-a faza de congestie inițială a mucoasei esofagului

II-a la 1-2 zi fază de edem major al mucoasei esofagului [1]

1.4 Definiție și clasificare

Corpii străini pot trauma esofagul, temă prezentă și în clasificarea traumatismelor esofagiene. Conform definiției traumatismele esofagiene reprezintă leziunile esofagiene produse de diferiți agenți externi sau interni, indiferent de tip, modul de acțiune sau de starea preexistenă a esofagului .[6]

Din numărul de traumatisme , cele ale esofagului au o frecvență redusă datorită topografiei sale anatomice fiind siuat profund: în mediastinul posterior , protejat de cutia toracică , de coloana vertebrală. Incidența crescută a leziunilor iatrogene (endoscopii exploratorii sau terapeutice, sunt cauza majoră în etiopatogenia patologiei date.

Traumatismele esofagiene se pot clasifica după unele criterii, iar cele mai utilizate sunt după tipul leziunilor esofagiene și mecanismul de acțiune.

Dupa tipul de leziune:

Perforații esofagiene ca rezultat la

Manevre endoscopice.

Explorare a esofagului sau cea gastrică

Biopsie a mucoasei esofagului

Scleroterapiea esofagului

Dilatații esofagiene

Intubație esofagiană

Intubație traheală

Prin corpi străini

Spontane

Iatrogene ( sonda nazo-gastrică, dilatația cu sondă cu balonaș sau bujii, endoscopia digestivă superioară).

Rupturi ale esofagului pot fi:

Spontane

Postemetice

Prin suflu

Traumatice

Plăgi esofagiene

Traumatice

Iatrogene

Leziuni prin ingerare de substanțe caustice sau acide. [5]

1.5 Manifestări clinice

Conform portalului Medscape tema Pediatric Foreign Body Ingestion, corpii străini esofagieni la copii au o clinică care diferă de cea la adulți și include:

Disfagie, odinofagie

Refuzul alimentar, scădere ponderală, stagnare în creștere, în aproape 40% din cazuri copii nu pot relata despre episodul ingestiei corpilor străini.

Sialoree, senzație de sufocare, dispnee

Vomă, hematemeză

Senzație de corp străin, jenă retrosternală

Dureri toracice , dureri de gît

Stridor , tuse

Febră inexplicabilă

Obiectele care devin cel mai frecvent corpi străini sunt:

Monede

Oase (de pasare, pește)

Sîmburi de fructe , boabe

Bol alimentar

Mărgele

Cercei

Cuie

Corpi străini metalici

Coajă de nucă

Baterii

Magniți

Nivelul la care se opresc corpii străini ,este de obicei situat în dreptul strâmturilor fiziologice ale esofagului, 70% , în 1/3 superioară la strictura cricotiroidiană. Restul în treimea medie a esofagului și la cardie.

Simptomatologia este în funcție de momentul examinării:

În faza inițială sunt prezente durerea retrosternală violentă

Disfagie ( dificitate de înghițire)

Odinofagie ( durerea la deglutiție)

Jena retrosternală, uneori interscapulară

Hiposalivație

La inclavarea înaltă:

Dispnee prin edem inflamator, sau în cazul corpilor străini mari care comprimă laringele sau traheea

Simptome în faza de toleranță , există o senzație de jenă exagerată la deglutiția alimentelor.

Simptome în faza de asociere a complicațiilor, apar în fenomene :

Febra care produce reacție inflamatoare

Apar leziuni de esofagită , ulcerații de decubit, abcesul esofagian

Corpul străin poate perfora esofagul, producînd hematemeză, toate consecințele perforației esofagului ( mediastinită purulentă acută, abces mediosternal)

Dacă nu sunt tratate, leziunile supurative pot provoca decesul fie prin fenomenul hipertoxice, fie prin hemoragie masivă datorită erodării vaselor importante din vecinatate (aorta, carotida, jugulara)

Diagnosticul pozitiv se bazează pe anamneză extren clinic , imagistic, (radiografia toracică) endoscopic, tomografie computerizată sau rezonanța magnetică nucleară.

Totodată fibrogastroesofagoduodenoscopia este contraindicată cînd sunt semne de perforație perforație esofagului cervical, mediastinal, care pot fi puse în evidență prin radiografia toracică.

La examinarea pacientului constatările fizice specifice sunt neobișnuite. Obiectiv cercetările ne pot prezenta complicațiile ce au survenit ca, semnele de iritație peritoneală în cazul perforației, sau raluri, in cazul aspirației copului străin. Escoriațiile, striuri sanguine, ori edemul hipofaringian pot relata prezența proximală a traumei provocate de copul străin. Prin simpla inspecție a orofaringelui, putem uneori regăsi și extrage corpul străin fară a recurge la alte investigații mai sofisticate. [2]

Corpi străini magnetici

Odată cu creșterea popularitații jucariilor cu magneți sau din magneți, a crescut și numarul cazurilor de înghițire a acestora și dezovoltarea complicațiilor din partea tractului gastrointestinal. Comisia Americană de Securitate a produselor (US Consumer Product Safety Commision) a prezentat 33 de cazuri de înghițire a magniților la copii, în 3 cazuri din acestea a fost necesară intervenție chirurgicală din cauza perforației. Organizațiile europene ( European consumer voice in standardization ) si ( European consumers organization) au adresat mesaje Comisiei Europeane în care au prezentat îngrijorarea referitor la creșterea numărului copiilor care ingerează magneți sau jucarii din magnet. Au fost raportate și cîteva cazuri fatale la nivel mondial la copii de la 12 luni pîna la 10 ani. Prin urmare a fost adoptată o lege care interzice exploatarea de catre copii mai mici de 8 ani a magnetilor cu o putere de atracție de 50kg pe 1 mm2 . Centrul de control al patologiilor (Centers for Disease Control) a publicat un articol , în care au raportat despre 20 copii, 5 din care au asociat dereglari psihice, ce au înghițit obiecte magnetice, în perioada între anii 2003-2006, pacienții fiind cu vîrsta de la 10 luni-12 ani. Din 20 de copii , 16 ( 80%) depașeau de 3 ani, majoritatea băieți. Un copil, în vîrstă de 20 de luni, a decedat de sepsis ca rezultat la necroza survenita în urma volvulusului intestinal. La 15 pacienți s-a diagnosticat perforația intestinului, ocluzie intestinală și peritonită (la 4) și volvulus intestinal (la 3).

Tactica de tratament în cazul corpilor străini magnetici diferă de alți corpi străini, în cazul diagnosticarii a mai multor corpi străini magnetici unii autori sunt pentru intervenție chirurgicală , alții din contra relatează ca tactica de tratament este contraindicată în cazul depistarii a mai multor corpi străini. O dată cu creșterea complicațiilor sunt propuse diferite scheme de tratament . Dacă magnetul sau magneții nu pot fi extrași endoscopic , copilul se va supraveghea minuțioas și se va exclude interacțiunea cu careva obiecte din metal din exterior. Se va evalua atent prin radiografii periodice pentru a monitoriza evoluția. La copii la care are loc fixarea corpului străin , si de prezența durerilor , se va recurge la intervenție chirurgicală de urgență. [7]

1.6 Principiile de diagnostic și diagnostic diferențial

Stabilirea diagnosticului ca regulă nu prezintă careva dificultăți dacă se cunosc din anamneza circumstanțele producerii accidentului. Dificultații apar la copii care nu pot preciza ce anume au înghițit, mai ales dacă n-au fost sub supraveghere permanentă.

Pentru a stabili cauza traumatismului esofagian se recurge la investigații instrumentale și laborator.

Diagnoticul paraclinic.

Biochimia- leucocitoză cu valori peste 10000/mc în 73% cazuri, și o anemie severă

Radiografia toracico-abdominală arată:

Prezența de aer în spațiul prevertebral (retroesofagian) cu largirea și împingerea anterioară a traheei, vaselor sanguine majore.

Infiltrate pulmonare

Emfizem mediastinal

Emfizem subcutanat

Lărgirea mediastinului sau abces mediastinal

Penumoperitoneu

Semnul în “V” semnul Naclerio – reprezentat de un emfizem mediastinal localizat, corespunde limitei mediastinale a pleurei și este un semn radiologic specific și precoce în patologiile esofagine. [3]

Examenul radiologic în raport cu tipul de accident produs asftel:

În plagi și perforații iatrogene, examenul este obligator

În leziunile esofagului toracic radiologia pune în evidență pneumomediastinul sau pnemotoraxul

Corpii străini vor fi vizualizați și evaluați radiologic. Se va evalua sediul, forma și volumul, atunci cînd sunt radioopaci, sau în utilizarea substanțelor de contrast.

Esofagografia: (tranzitul esofagului cu substanță de contrast) are o sensibilitate de 90% din cazuri. Imaginea radiologică este reprezentată de extravazarea substanței de contrast în spațiul periesofagian. Remarcăm că inițial tranzitul se va efectua cu substanțe de contrast hidrosolubile (lipidol, gastrografin) și dacă acesta este negativ dar se repetă esofagografia cu suspensie baritată diluată 1:1 cu soluție fiziologică.[9]

Endoscopia digestivă superioară este utilă în precizarea diagnosticului cînd celelalte metode au eșuat. În plus chiar rezultatul negative al explorării crește probabilitatea de a apărea modificări pe imaginea toracică, fără ca această explorare să agraveze evoluția clinică a bolnavilor. Endoscopia este contraindicată în perforațiile de esofag din cauza pericolului de contaminare bacteriană paraesofagienă. Precizează sediul și natura corpului străn și permite extragerea acestuia. [10]

Diagnosticul diferențial

Stenozele esofogiene

Spasmele esofagiene- acalaziacardiei, spasmul esofagian difuz

Stenozele esofagiene tumorale

Paresteziile faringiene

Diverticulii esofagieni

Herniile diafragmatice, etc.

1.7 Complicațiile

Complicațiile corpilor străini sunt :

Deshidratarea masivă, în special, în corpii străini voluminoși, neglijați, cu formele de disfagie totală;

Febră, alterarea stării generale, intensificarea durerilor în proiecția vertebrală și interscapulară , prin infectarea leziunilor esofagului datorită mediului septic;

Complicațiile perforative , sunt cele mai grave și cu decese , frecvent ele apar ca o consecință a tratamentului de extragere a corpilor străini endoscopică;

Stricturi esofagiene, prin cicatrizara tardivă a leziunilor;

Fistule eso-traheale sau eso-bronșice

Hematemeze masive, în fistule eso-aortice cu hemoragii letale. [1]

Perforațiile esofagiene

Perforațiile esofagiene reprezintă cea mai frecventă leziune traumatică a esofagului. După cauzele etiologice, leziunile esofagului pot fi produse de : manevre endoscopice (de explorare, biopsie, scleroterapie sau dilatații), intubația esofagului, cea traheală, prin corpi străini, spontan, în esofagul patologic , iatrogen( fistulele esofagului , esofagul Barret). Perforațiile esofagiene apar frecvent pe un esofag cu suferințele preexistente accidentului , chiar dacă au dimensiuni relativ mici.

Mecanismul de producere a leziunilor esofagului prezină unele particularități pentru fiecare modalitate etiologică .

Perforația directă- prin leziunile produse în endoscopia digestivă superioară (exploratorie sau terapeutică) , unele produse în cursul intubațiilor esofagiene , în intubațiile orotraheale și o parte din perforațiile produse de corpii străini;

Proces inflamator localizat – sunt cauza perforațiilor esofagului produse în cursul endoscopiei digestive superioare , o parte din cele produse de corpii străini și unele din cele produse de intubația esofagului;

Devascularizarea esofagului explică parțial perforațiile iatrogene [3,4]

Algoritm de diagnostic în corpi străini esofagieni

1.8 Tratamentul coprilor străini esofagieni

Unii corpii străini esofagieni de cele mai multe ori sunt asimptomatici. Simptomatologia, este în strânsă legătură cu localizarea corpului străin. În lotul luat în studiu, simptomatologia a fost dominată de semne concludente de obstrucție esofagiană (disfagie, odinofagie, refuzul alimentației). Copiii mai mari prezentau ca un disconfort la nivelul gâtului sau la nivel retrosternal, sugerând iritație la nivelul esofagului superior sau inferior. Copiii cu durere retrosternal severă sunt mai susceptibili să prezinte eroziuni ale mucoasei esofagiene la evaluarea endoscopică. [1,11,12]

Indiferent de natura corpului străin, fiecare caz impune realizarea unui examen fizic minuțios și a unui istoric detaliat. Radiografia toraco-abdominală poate fi utilizată pentru localizarea corpului străin. Etapele de diagnostic și conduita terapeutică depind de simptomatologia pacientului, de forma și localizarea corpului străin și natura sa (radio-opac sau magnet).

Intervenția de urgență se recomandă atunci când: corpul străin ingerat este ascuțit, mai lung de 5 cm și se află în esofag sau în stomac, când corpul ingerat este un magnet sau un grup de magneți, când o baterie de tip disc este la nivelul esofagului, când pacientul prezintă semne de insuficiență respiratorie acută, când sunt semne de obstrucție parțială sau totală esofagiană (pacientul este incapabil să înghită secrețiile salivare) sau când sunt semne sugestive de inflamație sau de obstrucție intestinală. [1,11,13]

Elementul central în diagnostic și medicație este esofagoscopia. Inițial se va efectua radiografia toraco-abdominală pe gol, care permite localizarea corpului străin, în funcție de aceasta stabilindu-se următoarele investigații/proceduri. [1,14,15]

Dacă moneda se vizualizează la nivelul esofagului și pacientul este asimptomatic, copilul poate rămâne sub observație timp de până la 24 de ore de la ingestie. La 20-30% dintre acești pacienți, moneda va ajunge spontan la nivelul stomacului (în două treimi dintre cazuri în primele opt ore chiar) [13,16]. Pasajul spontan este mai des întâlnit în rândul copiilor mari și atunci când moneda este localizată în treimea distală a esofagului. [1,12]

Datorită faptului că monedele nu au margini ascuțite și componentul metalic nu este toxic, monedele care ajung la nivelul stomacului pot fi tratate în mod expectativ. Ele sunt eliminate spontan, fără să apară complicații, în 7 sau 14 zile. [1,17,18] Pentru această categorie de pacienți, este recomandat să se verifice radiologic localizarea monedei cel mult o dată pe săptămână. Dacă, după patru săptămâni, moneda nu a trecut de stomac, se recomandă extragerea endoscopică a acesteia. Dacă în toată această perioadă copilul prezintă simptome de ocluzie intestinală, durere abodminală, vărsături repetate sau febră, se recomandă reevaluarea radiologică a copilului de urgență și extragerea endoscopică a monedei. [1,15,19,20]

Metoda endoscopică utilizată este endoscopia rigidă. Se va prefera endoscopia flexibilă, atunci când corpul străin este localizat la nivel proximal și endoscopistul are o experiență vastă și o manualitate prefecționată, se poate recurge la endoscopia rigidă deoarece în astfel de situații este net avantajoasă. Această tehnică folosește un endoscop non-flexibil care este introdus la nivelul esofagului sub anestezie generală. Este utilizată în special pentru obiectele ascuțite localizate la nivelul esofagului proximal sau la nivelul hipofaringelui sau la nivelul mușchiului cricofaringian. Tehnica necesită multă experiență deoarece poate provoca complicații precum leziunea sau perforația esofagiană. [1,13,18]

Tehnicile folosite pentru extracția corpilor străini sunt endoscopia flexibilă, endoscopia rigidă, cateterul Foley sau împingerea obiectelor spre stomac. [1,12] Endoscopia flexibilă este metoda endoscopică preferată. Prin intermediul acesteia, corpul străin poate fi direct vizualizat și manipulat. Concomitent, întreg tubul digestiv poate fi vizualizat și examinat pentru decelarea unor eventuale complicații. Procedura se realizează fie sub sedare sau sub anestezie generală, în funcție de vârsta copilului, abilitatea de a coopera, de tipul și de numărul de obiecte de extras. Endoscopistul trebuie să aibă la dispoziție o varietate de instrumente pentru a putea alege instrumentul cu ajutorul căruia se poate extrage cu ușurință corpul străin. [1,13,19]

Rezultatele prezentului studiu sunt implementate atît din punct de vedere medical cît și managerial deoarece pot sta ca punct de plecare pentru gestionarea eficientă a resurselor spitalicești.

Capitolul II

Materiale și metode

Studiul observațional s-a desfașurat pe un lot de 23 pacienți (9 fete, 14 băieți) cu vîrstele cuprinse între 11 luni și 13 ani. Pacienții au fost preluați din cazuistica Institutului Mamei și Copilului din Chișinău. Criteriile de includere au fost istoricul pozitiv de ingestie de corp străin și documentarea prezenței corpului străin esofagian. Studiul a cuprins pacienți spitalizați în perioada ianuarie 2017-mai 2018.

Pacienții care s-au prezentat cu suspiciune la ingestie de corp străin și care au prezentat o simptomatologie sugestivă pentru prezența de corp străin esofagian au fost spitalizați pentru a beneficia de o conduită terapeutică optimă. Tuturor copiilor li s-a efectuat o evaluare clinică și biologică de specialitate completă.

Investigațiile de laborator au constat în hemogramă și în biochimie.

Pe lîngă analizele uzuale de laborator , s-au efectuat investigații imagistice precum radiografia toraco-abdominală pe gol. Scopul acesteia a fost localizarea corpilor străini și identificarea potențialelor complicații (perforația esofagiană) sau malformații congenitale preexistente (diverticulii esofagieni) care ar fi putut favoriza inclavarea corpilor esofagieni.

Ca metodă diagnostică și terapeutică a fost preferată esofagoscopia rigidă sub anestezie. Esofagoscopia cu tub rigid a decurs bine în toate cazurile, fără să survină complicații în timpul intervenției. Toți copiii au tolerat foarte bine intervențiile cu o evoluție postoperatorie favorabilă și ameliorarea completă a simptomatologiei.[1]

Rezultate

Lotul a cuprins 9 fete și 14 băieți (Graficul 1). Vîrsta medie a pacienților incluși a fost de 3,2 ani . 10 pacienți au avut vîrsta sub 2 ani , 8 sub 5 ani și 5 sub 10 ani. (Graficul 2).

Tipul corpilor străini cel mai des întîlnit a fost moneta (10 copii) , jucarii din plastic , tip lego, (7 copii), os de pește (3 copii). (Graficul 3)

În 16 dintre cazuri , corpii străini au fost localizați la nivelul primei stricturi esofagiene. Pentru alți 4 pacienți corpii străini au fost identificați la nivelul treimii medii a esofagului . La ceilalți 3 pacienți corpul străin nu a fost identificat. (Graficul 4)

Tabloul clinic a fost dominat de refuzul alimentației (18 cazuri), la aceasta copii au asociat disfagie (15 cazuri) , sialoree (10 cazuri), odinofagie (11 cazuri) , tuse seacă (7 cazuri) , durere retrosternală (5 cazuri) , dispnee (6 cazuri) . (Graficul 5)

Discuții

De cele mai multe ori corpii străini esofagieni sunt asimtomatici. Cînd apare simptomatologia, aceasta ne sugereaza localizarea corpului străin . În lotul studiat , simptomele dominante au fost caracateristice obstrucției esofagiene ( disfagie, refuzlul alimentației, odinofagie). Copiii mai mari descriu un discomfort retrosternal sau la nivelul gîtului, ce ne sugerează o iritație la nivelul esofagului superior sau inferior. Copiii ce prezinta durere retrosternală pot prezenta eroziuni ale mucoasei esofagiene la examinarea endoscopică.[1,11,12]

Ca urmare a inclavării la nivel esofagian, mulți copii se pot prezenta cu refuzul alimentației, disfagie, salivație excesivă (sugari) sau simptome respiratorii precum wheezing, stridor sau sufocare. Simptome severe pot să apară chiar în momentul ingestiei, în literatură fiind descrise debuturi bruște cu durere retrosternală, cianoză și disfagie [1,12,15]. Din fericire, prezentarea la spital în timp util a făcut ca în cazul cazurilor raportate să nu există complicații din sfera aparatului respirator.

Corpii străini care persistă timp îndelungat la nivelul esofagului pot conduce la scădere ponderală sau chiar pneumonie de aspirație recurentă. Pot produce leziuni importante ale mucoasei și să producă în timp stricturi importante sau chiar să erodeze peretele esofagian și să se ajungă până la pneumomediastin. [1,17,18]

Ocazional, corpii străini pot să ajungă în tubul digestiv și să rămână blocați la nivelul tractului gastrointestional distal, unde pot să producă diverse complicații. Raportări de cazuri au descris tablouri clinice de tipul apendiciteisau chiar abces hepatic piogenic în urma migrării unui corp ascuțit de la nivelul tractului gastrointestional la nivelul ficatului. [1,11,12,13]

Este bine cunoscut faptul că monedele reprezintă corpii străini esofagieni cel mai des întâlniți în rândul copiilor cu grupa de vârstă 1-5 ani [1,11,15], date ce coincid și cu rezultatele lotului nostru studiat. Două treimi dintre monedele ingerate ajung la nivelul stomacului în momentul diagnosticării. [1,6,17] Doar un procent foarte mic dintre monedele ingerate rămân inclavate la nivelul esofagului, generând un tablou clinic răsunător. Dincolo de elementele tabloului clinic, cele mai grave sunt complicațiile ce pot surveni în astfel de situații. Printre ele amintim sindromul de aspirație cu insuficiență respiratorie acută. [1,15]

Indiferent de natura corpului străin, fiecare caz impune realizarea unui examen fizic minuțios și a unui istoric detaliat. Radiografia toraco-abdominală poate fi folosită pentru localizarea corpului străin. Etapele de diagnostic și conduita terapeutică depind de simptomatologia pacientului, de forma și localizarea corpului străin și natura sa (radio-opac sau magnet).

Intervenția de urgență se recomandă atunci când: corpul străin ingerat este ascuțit, mai lung de 5 cm și se află în esofag sau în stomac, când corpul ingerat este un magnet sau un grup de magneți, când o baterie de tip disc este la nivelul esofagului, când pacientul prezintă semne de insuficiență respiratorie acut, când sunt smne de obstrucție parțială sau totală esofagiană (pacientul este incapabil să înghită secrețiile salivare) sau când sunt semne sugestive de inflamație sau de obstrucție intestinală. [1,12,13]

Elementul central al demersului diagnostic și terapeutic îl reprezintă efectuarea esofagoscopiei. De primă intenție rămâne radiografia toraco-abdominală pe gol, care permite localizarea corpului străin, în funcție de aceasta stabilindu-se următoarele investigații/proceduri. [1,14,15] Dacă moneda se vizualizează la nivelul esofagului și pacientul este asimptomatic, copilul poate rămâne sub observație timp de până la 24 de ore de la ingestie. La 20-30% dintre acești pacienți, moneda va ajunge spontan la nivelul stomacului (în două treimi dintre cazuri în primele opt ore chiar) [1,13,16]. Pasajul spontan este mai des întâlnit în rândul copiilor mari și atunci când moneda este localizată în treimea distală a esofagului. [1,12]

Datorită faptului că monedele nu au margini ascuțite și metalul component nu este toxic, monedele care ajung la nivelul stomacului pot fi tratate în mod expectativ. Ele sunt eliminate spontan, fără să apară complicații, într-o săptămână, cel mult două săptămâni. [1,17,18] Pentru această categorie de pacienți, este recomandat să se verifice radiologic localizarea monedei cel mult o dată pe săptămână. Dacă, după patru săptămâni, moneda nu a trecut de stomac, se recomandă extragerea endoscopică a acesteia. Dacă în toată această perioadă copilul prezintă simptome de ocluzie intestinală, durere abodminală, vărsături repetate sau febră, se recomandă reevaluarea radiologică a copilului de urgență și extragerea endoscopică a monedei. [1,15,19,20]

Metoda endoscopică aleasă a fost endoscopia rigidă. Chiar dacă de obicei se preferă endoscopia flexibilă, atunci când corpul străin este localizat la nivel proximal și endoscopistul are o experiență vastă și o manualitate prefecționată, se poate recurge la endoscopia rigidă deoarece în astfel de situații este net avantajoasă. Această tehnică folosește un endoscop non-flexibil care este introdus la nivelul esofagului sub anestezie generală. Este utilizată în special pentru obiectele ascuțite localizate la nivelul esofagului proximal sau la nivelul hipofaringelui sau la nivelul mușchiului cricofaringian. Tehnica necesită multă experiență deoarece poate provoca complicații precum abraziunea esofagului sau, mai grav, perforație esofagiană. [1,13,18]

Tehnicile folosite pentru extracția corpilor străini sunt endoscopia flexibilă, endoscopia rigidă, cateterul Foley sau împingerea obiectelor spre stomac. [1,12] Endoscopia flexibilă este metoda endo- scopică preferată. Prin intermediul acesteia, corpul străin poate fi direct vizualizat și manipulat. Concomitent, întreg tubul digestiv poate fi vizualizat și examinat pentru decelarea unor eventuale complicații. Procedura se realizează fie sub sedare sau sub anestezie generală, în funcție de vârsta copilului, abilitatea de a coopera, de tipul și de numărul de obiecte de extras. Endoscopistul trebuie să aibă la dispoziție o varietate de instrumente pentru a putea alege instrumentul cu ajutorul căruia se poate extrage cu ușurință corpul străin. [1,13,19]

Concluzii

Corpii străini esofagieni reprezintă o urgență pediatrică majoră. La ingerarea corpilor străini copiii pot fi complet asimptomatici sau pot prezenta o simptomatologie minoră nespecifică, sau pusee de insuficiență respiratorie acută.

Diagnosticul și tratamentul corpilor străini esofagieni necesită colaborarea între specialistul în bronhoscopie, chirurgul pediatru și anestezist, pentru a asigura un management terapeutic eficient.

Orice suspecție de ingestie de corp străin, însoțită de tablou clinic sugestiv dar neconfirmată pe radiografie toraco-abdominală, impune explorarea endoscopică – singura metodă capabilă să stabilească diagnosticul de certitudine avînd și terapeutic.

Cea mai frecventă localizare este la nivelul strâmtorii superioare a esofagului. O inclavare la acest nivel poate conduce la complicații de la inflamație locală până la erodarea peretelui esofagian, cu migrarea la nivelul mediastinului. Aceste complicații pot fi prevenite prin prezentarea rapidă la medic și intervenția terapeutică precoce. [23]

Prezența de corpi străini esofagieni au un comportament imprevizibil, astfel ca toți pacienții, copii trebuie atent investigați, rezolvați medico-chirurgical. Alegerea intervalului optim de internare este cel de urgență.

Pentru evitarea complicațiilor este necesară o evaluare atentă și precisă a prezenței corpilor străini, extragerea corpilor străini adecvat și corect efectuată din punct de vedere tehnic, alegerea unui tratament optim prostoperator.

Caz Clinic I

Pacient F. sex feminin, 1 an, acuze dispnee, senzația de prezența unui corp străin în căile digestive superioare, grețuri, hipersalivație (24.02.2017)

Din anamneză, copilul aproximativ la orele 8.00 în timpul jocului a înghițit un corp străin (cercel), de catre mamă a fost solicitat serviciul asistenței medicale de urgență, transportată la spitalul raional Anenii-Noi , unde i-a fost efectuată radiografia cutiei toracice și confirmată prezența corpului străin la nivelul primei stricturi esofagiene. Ulterior a fost transportată de urgența la Institutul Mamei și Copilului, în departamentul medicină de urgență.

Obiectiv: starea generală a pacientei grav-medie. Limba umedă, curată. Tegumentele și mucoasele roz-pale, calde, curate. Ganglionii limfatici periferici indolori. Ascultativ –respirație aspră fără raluri. Cordul –zgomote cardiace ritmice, clare, sonore. Abdomenul moale, indolor la palpare, fără defans muscular, fără semne de iritație a peritoneului.

La examinarea radiografiei toracice se atestă prezența unui corp străin metalic (cercel 2,5x3cm) în 1/3 superioară a esofagului.

Se internează în mod urgent în secția chirurgie urgentă cu diagnosticul Corp străin în esofag și indicații pentru extragerea acestuia.

Concluzia fibrogastroduodenoscopiei: după estragerea corpului străin a fost efectuată examinarea de control. Mucoasa esofagului în regiunea primei stricturi pronunțat edemațiată, la palparea instrumentală ușor răspunde. În rest mucoasa esofagian neafectată. În stomac conținut gastric curat. Pliurile medii, la insuflarea cu ser se destind. Peristaltica activă pe tot parcursul. Mucoasa gastrică și a duodenului roză, fară defecte. Stare după estragerea corpului străin.

Caz Clinic II

Pacienta X, în vîrstă de 2 ani, internată pe data de 02.04.19, în secția chirurgie urgentă a Institutului Mamei și Copilului.

La examinarea primară a copilului, efectuată de echipa chirurgilor de gardă, starea generală de gravitate medie . Se adresează cu acuze la corp străin în căile digestive inferioare. Din spusele mamei cipilul a ingerat monedă (1 leu) la orele 02:00. Obiectiv tegumentele pale curate, cardiorespirator stabil . Abdomenul simetric indolor la palpare pe tot traiectul. Actele fiziologice în normă.

Hemoleucograma : eritorocite- 3,0

Hematocritul- 27

Hemoglobina-92

Leucocite- 5,7

Radiografia toracică : se vizualizează corp străin metalic în proecția stomacului cu dimensiunile 0,3×2,0 cm bine conturat.

Fibrogastroduodenoscopia cu anestezie generală pentru extragerea corpului străin ,concluzie:

Corp străin în stomac, extras fără complicații.

Caz Clinic III

Pacient Z, în vîrstă de 2 ani, internat pe data de 27.09.18 în secția chirurgie urgentă a Institutului Mamei și Copilului cu diagnosticul de stenoză a esofagului, starea dupa arsura chimică a esofagului prin corp străin- baterie.

Din anamneză, copilul cu 3 zile în urmă a înghițit un corp străin (baterie), pe data de 27.09 au apărut acuze, disfagie, lipsa poftei de mîncare, dureri.

Concluzia fibrogastroduodenoscopiei (27.09.18): În regiunea primului sfincter esofagian o fisură, diverticul cu diamentul aproximativ 2-3mm. Intubarea esofagului liberă. La distanța de 14 cm de la arcada dentară alt diverticul secundar (locul staționării copului străin-baterie) cu diamentul de 5-3-1 mm, cu mucoasa de acoperire neschimbată. Tot în această zonă în timpul inaintării se simte o ușoară rezistență, care se depașește cu aparatul cu diametrul 9,2 mm. Mucoasa esofagiană pe tot parcurusl roză, fără defecte. În stomac conținut gastric curat. Mucoasa gastrică și a duodenului roză, fără defecte.

Concluzia fibrogastroduodenoscopiei (01.10.2018): La distanța de 14 cm un diverticul cu diamensiunile 4-2-2mm. În jurul diverticulului se observă un cicatriciu alb stelat. Trecerea prin aceastp zonă este liberă. Mucoasa stomacului și duodenului neschimbată endoscopic.

Anexe

Pacient F-2 ani Corp străin la nivelul primei stricturi esofagiene (obiect din plastic)

Pacient X-2 ani Corp străin în stomac (monedă)

Pacient B-4 ani Corp străin la nivelul primei stricturi esofagiene (monetă)

Pacient F-3 ani Corp străin la nivelul primei stricturi esofagiene (monetă)

Pacient N-2ani (stare după arsură chimică)

Pacient N-2 ani (stare după arsura chimică)

CORPI STRĂINI LA PRIMA STRICTURĂ FIZIOLOGICĂ ESOFAGIANĂ

Obreja Viorel

(Conducător științific, Eva Gudumac, academician al A. Ș. M. doctor habilitat în științe medicale

profesor universitar, Om emerit)

Introducere: Afecțiunile prin corpi străini esofagieni la copil pun frecvent probleme dificile de diagnostic, tratament, profilaxie a complicațiilor.

Scopul acestui studiu este de a cauta raspunsuri la aceste probleme, pentru un management mai bun al pacientilor cu corpi străini esofagieni.

Materiale și metode: Între anii 2017-2019 în centrul national de chirurgie pediatrică “Academician Natalia Gheorghiu” au fost asistați medico-chirurgical 23 de copii cu corpi străini esofagieni. Vîrsta pacienților a fost variată, 10 luni-10 ani. Au predominat copii în vîrsta 1-3 ani și sexul masculin- 14 băieți și 9 fete. La pacienții luați în studiu nu au fost diagnosticate din antecedente careva anomalii congenitale ale esofagului. Localizarea corpilor străini a fost la nivelul I stricturi fiziologice ale esofagului.

Rezultate: Cel mai frecvent simptomele au fost: sialoree urmată de disfagie, dureri retrosternale. Examenul imagistic în 2 proiecții ne-a oferit cel mai mult ajutor în diagnosticul corpilor străini esofagieni. Examenele endoscopice digestive superioare au fost efectuate la toți pacienții luați în studiu. Tipul de corpi străini ingerați au fost: monede(10 copii), elemente din plastic, tip lego (7 copii), os de pește (2 copii), baterii (2 copii). S-a practicat extragerea operatorie a corpilor străini prin endoscopie cu anestezice oro-traheale, cu rezultate satisfăcătoare, fără careva complicațiisau accidente.

Concluzii: Ingerarea de corpi străini esofagieni reprezintă o cauză importantă a mai multor afecțiuni esofagiene, care datorită metodelor moderne de diagnostic și tratament endoscopice, restrîng tot mai mult complicațiile prin perforație de esofag, mediastinitelor acute, pneumotoracelor etc.

FOREIGN BODIES AT THE FIRST ESOPHAGEAL PHYSIOLOGICAL STRICTURE

Obreja Viorel

(Scientific adviser: Eva Gudumac, MD Ph D , academician of A.S.M., Dr. Habilitatus,Professor Emeritus)

Introduction: Esophageal foreign bodies in children often present many difficulties in diagnosis, treatment, prevention and complications.

Objective. To assess the issues of a better management of patients with esophageal foreign bodies.

Materials and Methods Between 2017 and 2019, 23 children with esophageal foreign bodies were medically and surgically assisted at the National Pediatric Surgery Center "Academician Natalia Gheorghiu". The age of the patients ranged from 10 months to 10 years. Children aged from 1 to 3 years old and male sex (14 boys) had a prevalence in the study. All patients were healthy, the children did not present any past esophageal abnormalities. The foreign bodies were located at the first physiological stricture of the esophagus.

Results: The most common symptoms were: sialorrhea followed by dysphagia and retrosternal pain. 2 X-Ray projection imaging was informative in diagnosing esophageal foreign bodies of the upper digestive tract, also endoscopic examinations were performed to all patients under study. The type of foreign bodies ingested were: coins (10 children), plastic items, lego pieces (7 children), fish bone (2 children), batteries (2 children). Endoscopy was the most commonly practiced method of removal with oro-tracheal anesthetics. It showed satisfactory results, without any complications or accidents.

Conclusions: The ingestion of esophageal foreign bodies is an important cause of several esophageal disorders, which, due to modern methods of diagnosis and endoscopic treatment can significantly reduce complications such as esophagus perforation, acute mediastinitis, pneumothorax etc.

Bibliografie

1 https://rjmp.com.ro/articles/2012.2/PM_Nr-2_2012_Art-11.pdf Revista practica medicală

2 https://www.medscape.com/viewarticle/813610

https://www.romedic.ro/corpii-straini-esofagieni

3 Castalle D.O.- sub red. The Esophagus , editura Little Brown and Co. 1992

Schwartz S.I. sub red , principles of surgery, vol I ed 4, Editura Mc Graw-hill Book Corp, 1984

4 Eva Gudumac, V. Babuci Boli chirurgicale ale copilului Chisinau 2004, p 21-23

5 Castelle D. O. – sub red, The Esophagus , Editura Little Brown and Co, 192

Gavriliu Dan- Patologia esofagului , Editura medicala , Bucuresti , 1974

Oancea T. – sub redactia , Traumatismele toracice, Editura Medicala, Bucuresti ,1975

Olteanu M- sub redactia , Traumatologie pediatrica vol I Editura APP, Bucuresti, 1998

Priscu Al.- sub redactia , Chirurgia ,vol 2, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti ,1989

Coman C. G. Coman B. C. C. – Urgentele Medico-Chirurgicale Toracice, Edit. Medicala , Bucuresti, 1989

6 Gander JW. Berdon WE, Cowles RA. Iatrogenic esophageal perforation in children . Pediatric surgery INT 2009

7 Р. В. Халафов ,2012 Магнитные инородные тела в желудочно-кишечьном тракте у детей

8 http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/PATOLOGIA-CHIRURGICALA-A-ESOFA68.php

9 Moseleu H.F. textbook of surgery , ed III , Ed , C U Mosby Co. St. Louis, 1959

10 Olteanu M- sub redactia , Traumatologie Pediatrica vol. I editura APP, Bucuresti, 1998

Caprisnean C. , Stan A.- Patologia chirurgicală a toracelui. Editura medical, București ,1971

Coman C. G, Coman B.C.C. – Urgentele medico-chirurgicale Toracice, edit. Medicală București, 1989

11 Vijaysadan V., Perez M., Kuo D. Revisiting swallowed troubles: intestinal complications caused by two magnets – a case report, review and proposed revision to the algorithm for the management of foreign body ingestion. J Am Board Fam Med. 2006 Sep-Oct. 19(5):511-6.

12 Gliger M., Kain A., McOmber A., Foreign bodies of the esophagus and gastrointestinal tract in children, UpToDate, April 2015

13 Pryor H.I. 2nd, Lange P.A., Bader A., Gilbert J., Newman K. Multiple magnetic foreign body ingestion: a surgical problem. J Am Coll Surg. 2007 Jul. 205(1):182-6

14 Hurtado C.W., Furuta G.T., Kramer R.E. Etiology of esophageal food impactions in children. J Pediatr Gastroenterol Nutr. 2011 Jan. 52(1):43-6.

15 Fenton S.J., Torgenson M., Holsti M., Black R.E. Magnetic attraction leading to a small bowel obstruction in a child. Pediatr Surg Int. 2007 Dec. 23(12):1245-7.

16 Conners G.P., Chamberlain J.M., Weiner P.R. Pediatric coin ingestion: a home-based survey. Am J Emerg Med. 1995 Nov. 13(6):638-40.

17 Pavlidis T.E., Marakis G.N., Triantafyllou A., Psarras K., Kontoulis T.M., Sakantamis A.K. Management of ingested foreign bodies. How justifiable is a waiting policy?. Surg Laparosc Endosc Percutan Tech. 2008 Jun. 18(3):286-7

18 Robinson A.J., Bingham J., Thompson R.L. Magnet induced perforated appendicitis and ileo-caecal fistula formation. Ulster Med J. 2009 Jan. 78(1):4-6.

19 O’Hara S.M., Donnelly L.F., Chuang E., Briner W.H., Bisset G.S. 3rd. Gastric retention of zinc-based pennies: radiographic appearance and hazards. Radiology. 1999 Oct. 213(1):113-7.

20 Bronstein A.C., Spyker D.A., Cantilena L.R. Jr, Green J.L., Rumack B.H., Heard S.E. 2007 Annual Report of the American Association of Poison Control Centers’ National Poison Data System (NPDS): 25th Annual Report. Clin Toxicol (Phila). 2008 Dec. 46(10):927-1057.

21 https://www.nature.com/gimo/contents/pt1/full/gimo12.html?fbclid=IwAR2mxtTN8qn6C4OjF-g6MzM-REpyYLFXXC2MdBJ7-aa5ZnHU0ancIvT27hM

22 https://www.nature.com/gimo/contents/pt1/full/gimo6.html

23 https://hobbydocbox.com/amp/70518133-Sci_Fi_and_Fantasy/Diagnosticul-si-tratamentul-corpilor-straini-esofagieni-la-copii.html