Strategii de dezvoltare urbana a orasului Brasov Așezare geografică În zona central-estică a României, se afla municipiul Brașov, la 45°38’… [308189]

Universitatea Bucuresti

Facultatea de Geografie

Petre Alexandru

Grupa 315

Strategii de dezvoltare urbana a [anonimizat] a României, [anonimizat] 45°38’ latitudine nordică și 25°35’ [anonimizat] (967m), în Depresiunea Bârsei.

[anonimizat], este cea mai mare depresiune intermontană a țării, [anonimizat], [anonimizat], Bărsei, Bucegi și Piatra Craiului iar la vest Măgura Codlei și Munții Perșani.

[anonimizat] o suprafață de aproximativ 1800 kmp, având 100 [anonimizat], între Zărnești și Brețcu. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], culoarul Oltului dintre Augustin si Feldioara.

Municipiul Brașov (reședința județului) este pozitionat la 25 grade 30' longitudine estică și 45 grade 45' latitudine nordică cu o altitudine medie de circa 600 m față de nivelul mării.

2 .Istoricul Cercetarii geografice

Brașovul, a [anonimizat]. Cetatea este menționată documentar în anul 1203. De atunci apare în manuscrise și documente sub variate denumiri: Corona, Brasso, Kronstadt sau Brașov.

[anonimizat] a locuitorilor săi: „Vom Entstehen der Stadt Cronstadt” (Despre geneza orașului Brașov) articol publicat de Hermann Georg în 1801; istoria culturală: „Kronstädter Druke 1535-1886. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte Kronstadts” (Tipărituri brașovene 1535-1886. O contribuție la istoria culturii Brașovului) articol scris de Gross Julius și apărut în 1886, sănătatea publică: „Zur Geschichte der Sanitärverhältnisse in Kronstadt” (Despre istoria situației sanitare din Brașov) articol publicat în 1884 de Gusbeth Eduard, „Die Gesundheitspflegein Kronstadt im 19 Jahrhundert” ([anonimizat]) articol apărut în 1892 de același Gustberth Eduard și viața religioasă. [anonimizat] „Kronstädter Druke 1535-1886. Ein Beitrag zur Kulturgeschichte Kronstadts” (Tipărituri brașovene 1535-1886. O contribuție la istoria culturii Brașovului) articol scris de Gross Julius.

Primul material cartografic a fost realizat de Johannes Honterus în anul 1532, reprezentând de fapt prima hartă a Transilvaniei. În perioada următoare apar puține materiale de specialitate. De abea între anii 1900-1950 sunt publicate articole și cărți privind în special geografia economică și comercială: „Zur Wirtschaftlichen Entwicklung Kronstadts in den letzten 50 Jahren” (Despre dezvoltarea economică a Brașovului în ultimii 50 de ani) lucrare publicată de Lexen Friedrich în 1912, „Brasso gazdasagi helyzete a 15-16 szazad fordulojan” (Situația economică a Brașovului la cumpăna secolelor 15-16) de Frater Istvan publicat în 1930, „100 Jahre Kronstädter Deutsche Gremialhandelsschule 1841-1941” (100 de ani ai Școlii Germane Comerciale din Brșov 1841-1841) de David Rudolf publicat în 1941, „Cercetări privitoare la trecutul comerțului românesc din Brașov” de Gherman Mircea în 1928. În această perioadă se observă accentul pus pe diferențierile etnice ale orașului și regiunii. Diferențieri ce se adâncesc pe parcursul anilor socialismului.

Din 1922 putem vorbi de primul ghid al orașului scris de Petit Alexandru și intitulat „Monografia județului și orașului Brașov cu diverse tabele: însoțită de calauza orașului Brașov și împrejurimi cuprinzând planul orașului și harta județului Brașov cu drumuri, căile ferate și cu numeroase vederi în text”.

În perioada socialistă, atenția se îndreaptă spre monografii, lucrări ce țin de geografia economică, comercială și industrială sau de geografia socială. În 1981 apare din seria editurii Sport-Turism și din seria Județele Patriei volumul dedicat județului Brașov. Din seria publicațiilor dedicate geografiei economice, comerciale și industriale menționăm lucrarea lui Jako Sigismund „Începuturile fabricarii hârtiei în țara românească. Morile de hârtie din Brașov și Cluj în secolul al XVI-lea”, a lui Manolescu Radu „Comerțul Țării Românești și

Moldovei cu Brașovul” sau a lui Nussbächer Gernot „Un document privind comerțul Brașovului cu Moldova la sfârșitul secolului al XV-lea.

Binder și Huttmann scriu în 1969 un articol legat de minoritatea romaneâscă din Brașov: „Românii din Brașov în epoca Reformei după ce în 1933 Popovici Andrei publică articolul „ Brașovul. Românii și Sașii”.

Aparținând geografiei sociale, în 1972 maghiarul Granasztoi György scrie despre” Structura socială din Brașov la sfârșitul secolului al XV-lea.

După 1990 apar lucrări bazate pe cercetări amănunțite. În care se observă influența școlilor franceze și americane. Iată câteva din lucrările geografice axate strict pe studiul orașului Brașov: „Calamități naturale și epidemii în Brașov și Țara Bârsei în secolele XVIII-lea și al XIX-lea” da Andron Ioan-George articol publicat în anul 2004; „Brașovul. Scurta istorie a evoluției urbane” din 2003 scrisă de Jenei Dana și colab; Moasa Nazara Ruxandra scrie în anul 2004 despre „Consecințele emigrației muntene din 1821 în Brașov și Țara Bârsei”.

Orașul Brașov apare în toate ghidurile turistice despre România ca un obiectiv ce nu trebuie ocolit. De asemenea apare și în ghiduri turistice alături de Valea Prahovei și Culuarul Rucăr-Bran.

Cele mai recente publicații, fie periodice sau cărți, tratează tematici legate de turism, minorități, geografie socială sau dezvoltarea economică. Acestea sunt însă adesea analizate într-un ansamblu integrat le nivel de județ sau regiune de dezvoltare.

Geologie

La rândul lor N. Orghidan (1929) și L. Mazec (1932) au mentinut originea tectonică a depresiunii. M.Iancu (1957), după depozitele pliocene aflate pe rama de orogen a depresiunii, ajunge la concluzia că prăbușirea bazinului a avut loc în Pliocen. Același autor dovedeste că fenomenele majore care au dus la realizarea acestui bazin trebuie puse “pe seama tectonicii și extruziunilor magmatice din lanțul vulcanic din nord”.

În Muntii Postavaru Cele mai vechi roci sunt prezentate prin sisturile cristaline care formeaza de fapt baza peste caresunt dispuse celelalte roci.sisturile cristaline apar la suprafata intr-unsingur punct, pe Valea Comorii.

Cuveta lacului a fost umplută în cuaternar cu aluviuni (nisipuri, pietrișuri, argile) aduse de râurile ce coboară din munți. După exondare, suprafața depresiunii a fost supusă modelării geomorfologice externe (eroziune și acumulare torențială și fluviatilă etc) până s-a ajuns la realizarea fizionomiei actuale.Asupra originii depresiunii de la curbura internă a Carpaților au fost emise mai multe ipoteze, dintre care cea a lui E. Jekelius (1922) susținea că bazinul “Țara Bârsei “ este format prin prăbușire în timpul Mezozoicului, fiind mărginit de o serie de fracturi.

In Muntii Poienii Brasovului,sunt larg rasfirate calcarele mezozoice pe care s-au format numeroase forme de relief carstic. Caracteristice Culmii Isiacului, Dealul Cernit,Spinarii Lungisi Pietrei Corbului sunt calcarele albe masive. De fapt si creasta principala a Postavarului si a Muchei Cheii este dezvoltata pe aceleasi calcare albe, care ofera peisajului stralucire si semetie. In nord-vestul Muntilor Poienii Brasovului pot fi gasite si unele calcare cenusii-negricioase, mai vechi.

In partea central a Muntilor Poienii Brasovului au o larga dezvoltare conglomeratele, cunoscute cu numele de conglomerate de Postavaru. Acestea sunt asemanatoare cu cele existente in Muntii Bucegi si cuprind fragmente rotunjite de calcare si sisturi cristaline, imbinate cu ajutorulunui ciment calcaros. Peste conglomerate se gasesc doua petice de depozite mai recente,cuaternare, formate din pietrisuri si nisipuri si se potrivesc, in cea mai mare parte, suprafetelor cu inclinare redusa din depresiunile Poiana Mare si Poiana Brasovului (Poiana Mica).

În Muntii Poienii Brasovului spre sud-vest predomina gresiile massive, la care se adauga, pe suprafete mai restranse, uneleorizonturi de marne, pe care este dezvoltat unrelief mai coborat cu pante line.Aceste strate, cu exceptia celormai recente (cuaternare), sunt cutate si afectate de linii de falie, dintre careunele sunt puse in evident prin abrupturi.

Depozitele Pleistocene acoperă zonele joase, de șes depresionar, ele apărând intact doar insular, la periferia municipiului, fiind puternic deranjate de activitățile antropice.

4. Relieful

Depresiunea Brașovului este cea mai extinsa depresiune din Carpații Românești, de altfel și cea mai specific depresiune intramontană. De jur imprejur depresiunea este aparată,de un zid muntos a cărui înălțime diferă de la un punct cardinal la altul (sub 1200 m în est peste, 2000 m în sud și circa 500 m în nord și vest).0

Reședința județului ,municipiul Brașov aflat la o altitudine medie de 625 m, este stabilit în Depresiunea Bârsei, în curbura Carpaților, având în spate masivele Piatra Mare și Postăvarul, aparat din trei părți, de dealurile Tâmpa, Straja (Warthe) și Dealul Cetății.

Orașul Brașov avand un teritoriu administrativ se încadrează în partea sudică a depresiunii Brașovului, la contact cu rama muntoasă, respectiv cu fluxul intern al Carpaților Orientali. , Stațiunea Poiana Brașov se situeaza la o distanta de doar 12 km de Brașov,si este parte componentă a Municipiului Brașov din punct de vedere administrativ, este asezata pe versantul nordic al Masivului Postăvarul (vârful Cristianul Mare – 1804m), din cadrul Carpaților de Curbură, fiind la ora actuală o stațiune complexă a sporturilor de iarnă din țară.

Extras din harta topografică L-35-88 si L-35-76, scara: 1:100 000, anul publicației 1997 (sursă: Direcția Topografică Militară)

Cu o altitudine maximă de 1.804 m Masivul Postăvarul face parte din grupul Munților Bârsei, calcarele jurasice și conglomeratele cretacice, fixand reliefului un profilul ca a unei piramide. Stațiune turistică Poiana Brașov se situeaza la treapta de 1.000 m fiind încadrată pe latura ei nord-vestică, de un șir de culmi înalte de 850 – 1.300 m, cu aspecte de măguri, reprezentând munții Poienii Brașovului. Spre N-NE Postăvarul se termină cu un pinten avansat și anume muntele calcaros Tâmpa de 955 m, cu un abrupt impresionant aproape vertical, de 400 m, deasupra orașului Brașov. Spre nord-est Postăvarul se prelungește cu munții scunzi ai Dârstei – 1.428 m, înainte puternic împăduriți cu păduri de fag și rășinoase. La poalele acestui munte apare cartierul Noua din extremitatea sud-estică a orașului. Altitudinea maximă în arealul construit se ridică la 720 m pe valea Schei, și cea mai mică coboară la 535 m pe interfluviul dintre Timiș și Ghimbășel, în partea de N a orașului.

Relieful Brașovului are și un caracter de câmpie piemontană de acumulare cuaternară, cu suprafața netedă și cu pătura de sol destul de fertilă în afară de colinele piemontane marginale.

Muntele Tâmpa este simbolul orașului Brașov, oraș apărut la poalele sale. Este un pinten calcaros coborât către depresiune din Masivul Postăvaru, între văile Șchei și Răcădău. Are o altitudine de 957m. Este alcătuit predominant din calcare thitonice pe care s-au dezvoltat unele fenomene carstice.

Muntele Tâmpa (sursa Google earth)

Tâmpa, văzut dinspre Piața Sfatului (sursa www.tourneo.ro )

Tâmpa văzut dinspre Răcădău (sursa www.anzariproprietati.ro)

Dealul Melcilor este o continuare scundă a Muntelui Tâmpa. A fost vreme îndelungată – și încă mai este – carieră de calcar. S-au făcut aici studii geologice în anii are au clarificat existența unui punct fosilifer, mic din punctul de vedere al suprafeței însă foarte bogat. În prezent gratie amplificarii carierei, acest punct fosilifer a dispărut (era situat pe locul actualului Parc al Trandafirilor).

Dealul Melcilor (sursa Google earth)

Schiță a evoluției Dealului Melcilor (sursa Ungureanu Daniel, Acta Paleontologica Romanie, 2008)

Exploatarea calcarului a făcut ca rămășițele dealului să fie reprezentate de aflorimente largi în SE, pe 1,8 km lungime, cu înălțimi de la câțiva metri la peste 20 m. La poalele lor se ivesc depozite detritice, tocmai către Est, deseori acoperite de vegetație. Baza dealului este terasată către Sud și este limitată de un șanț larg ce împiedică rostogolirea bolovanilor spre clădiri. Versantul de NV este domol și este acoperit cu păduri, pătura de sol fiind doar din loc în loc întreruptă de aparăția la zi a rocilor. Spre SV, dealul este legat de Muntele Tâmpa printr-o trecătoare numită Curmătura.

Desprinse din Muntele Postăvarul se găsesc și Dealurile Warthe și Straja (Dealul Cetății) care la rândul lor se continuă către șesul depresionar al Bârsei cu o mică denivelare numită Colina. Dealul Warthe este cel mai impunător. Către orașul vechi el este domol și modificat antropic, cu străzi și case ce se extend de la an la an. Versantul opus adăpostește o carieră de calcar.

Pe partea cealalta a Văii Răcădău, până în valea Timișului se desfășoară Munții scunzi ai Dârstei, culmi domoale, cu altitudine de 1428 m. puternic împădurite. La poalele lor se găsește cartierul Noua.

Colina este ultima prelungire calcaroasă a Postăvarului către șesul Bârsei. Are altitudinea cea mai mică și este în întregime modificată antropic, pe culme aflându-se sediul Universității Brașov, fapt ce a făcut să fie cunoscută și sub numele de Colina Universității.

În plină zonă construită. Dealul Cetatii, renumit și Dealul Straja apare ca o oază de vegetație .Pe culme se găsește Cetatea Brașovului izolata de un parc.

Livada Poștei, începutul ascensiunii pe Warthe (sursa www.todaytouring.com © Antonius Plaian)

Dealul Warthe (sursa Google earth

Aflorimentul principal Dealul Melcilor(sursa Ungureanu Daniel, Acta Paleontologica Romanie, 2008)

Partea “joasă” a Municipiului Brașov se desfășoară, în cea mai mare parte, pe interfluviul Timiș – Ghimbășel..Aparținând Carpaților de Curbură. Munții Postăvarul sunt o grupă.

Cel Mai înalt pisc este Vârful Postăvarul de 1804 m. Sunt cuprinși între depresiunea intracarpatică a Brașovului și apruptul versantului Nordic al Masivului Bucegi. Poala nordică a muntelui este înconjurată de municipiul Brașov și de zona sa industrial. În est, valea Timișului îl separă de Piatra Mare. Spre sud sunt despărțiți de Munții Bucegi prin cursul superior al văii Ghimbavului iar spre sud-est valea largă a Râșnoavei îl separă de culmea prelungă a Clăbucetului Baiului. Suprafața este de aproximativ 173 kmp.

Munții Postăvarul îmbină pe un spațiu relativ restrâns o mare varietate de forme de relief cu numeroase contraste. În cuprinsul lor se întâlnesc platouri întinse, larg ondulate, culmi prelungi și domoale, favorabile unor excursii ușoare, dar și piscuri semețe cu versanți abrupți, cu trasee turistice dificile și pârtii de schi renumite. Această diversitate se explică prin varietatea rocilor din care sunt constituiți, prin modul de dispunere spațială și prin acțiunea diferențiată a agenților externi care au variat în decursul îndelungatei lor evoluții geologice. În alcătuirea lor predomină conglomeratele și calcarele mezozoice, asociate pe anumite porțiuni cu gresii, marne și argile. În partea lor sudică se întâlnesc și depozite de fliș marno-grezos, mai puțin rezistente la eroziune. Pe baza conformației reliefului care determină, în cea mai mare parte, și diferențierea traseelor și obiectivelor turistice, în cuprinsul lor pot fi separate trei subunități: Masivul Postăvarul propriu-zis (sau Cristianu Mare), Munții Poienii Brașov și Munții Predealului.

Masivul Postăvarul, aflat în nord-est între valea Cheii, valea Timișului și Poiana Brașov, atinge înălțimea maximă (1.804 m) în vîrful cu același nume. Corespunde unei culmi montane alungite pe direcția nord-est – sud-vest și ramificațiilor care coboară lateral deasupra văilor principale. Din punct de vedere geologic reprezintă o uriașă cută anticlinală (situată în prelungirea nordică a masivului cristalin al Leaotei). Masivul Postăvarul este alcătuit din calcare de vîrstă jurasică și din conglomerate și gresii cretacice. Prezența calcarelor în partea înaltă a masivului explică aspectul piramidal al Vârfului Postăvarul și semeția Muchiei Cheii care domină împrejurimile prin creasta sa zimțată ca o lamă de ferăstrău. În capătul sud-vestic al Muchiei Cheii au fost sculptate Cheile Râșnovului care deși sunt de dimensiuni relativ reduse impresionează vizitatorii prin sălbăticia lor. Dealtfel întregul relief, care domină pe dreapta valea Cheii, cu pereții săi abrupți îmbrăcați în trene imense de grohotiș, merită a fi văzut. Vârful Postăvarul se continuă spre sud prin culmea prelungă, larg rotunjită, Spinarea Calului, pe care se face legătura cu Munții Predealului.

În partea de Nord-Vest a masivului Postăvaru se găsesc Pietrele lui Solomon, grup de formațiuni geologice (abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, turnuri) și fenomene carstice de interes peisagistic. Micul pârâu ce le străbate, Valea cu Apă, afluent al Șcheiului, formează mai multe cascade și un mic defileu.

Pietrele lui Solomon (sursa Wikipedia © Nicu Farcaș © Alex D.)

5.CLIMA

Brașovul are un climat specific temperat-continental, care se defineste printr-o nota de tranziție între clima temperată de tip continental și cea temperată de tip oceanic: mai racoroasa și mai umeda în zona montana, temperaturi ușor scăzute în zonele mai joase si cu precipitații relativ reduse.

Orașul Brașov se situeaza la contactul depresiunii Brașov și al Munților Postăvarul si se înscrie în două etaje climatice importante:etajul climatic premontan si etajul climatic depresionar. Nordul orașului Brașov cuprinde etajul climatic depresionar, cea mai mare parte a cartierelor rezidențiale și cea mai mare platformă industrială.

Temperatura medie in arealul etajului climatic depresionar este de 7,3°C, iar temperatura maximă absolută ajungand la 37°C în luna august. Amplitudinile termice sunt aproximativ mari, apar deseori înghețuri timpurii de toamnă sau cele târzii de primăvara. Valorile medii anuale ale umiditatii aerului sunt de 75%.

Pe piemont temperaturile medii anuale sun t mai amplificate, în anumite perioade ale anului decât pe fundul depresiunii. Pe această treaptă de relief rolul cadrului muntos este evident.

In arealul căruia se situeaza cartierele Șchei, Răcădău și Noua, etajul climatic premontan se defineste prin scăderea gradului de continentalism termic odată cu altitudinea, reducerea pericolului înghețurilor târzii, prin amplificarea accentuată a cantității de precipitații și a stabilității stratului de zăpadă, printr-un regim eolian moderat și printr-o frecvență coespunzatoare brizelor montane.

Valoriile precipitațiilor atmosferice sunt de 600-700 mm/an. La traversarea masivelor muntoase din jur, masele de aer umed prin ascensiune, pierd o cantitate de apă astfel încât in depresiune ajung foarte uscate. Sesul depresiunii in urma acestui proces, primește o cantitate cu aproximativ 50% mai puțin.

La Brașov ceața apare cam 20 – 35 zile pe an, un rol însemnat în formarea sa avându-l impuritățile degajate de industria brașoveană, ce joacă rolul de nuclee de condensare. Pe lângă ceața propriu-zisă, foarte adessea se observă fenomene asemănătoare, ca aerul cețos, pâcla, negura. Poleiul este un fenomen foarte frecvent în zonele înalte. Pentru regiunile joase, prezența sa este semnalată 1-2 zile pe an (4 zile maxim) iar pentru înălțimile mijlocii 4 zile pe an (12 – 15 zile maxim la peste 1000 m.)La Brașov numărul de zile cu polei este foarte mic.

Cantitățile medii (mm) lunare și anuale de precipitații (1961 – 2000)

(după Carmen Dragotă, Mădălina Baciu – Clima României, Editura Academiei Române 2008)

Cantități maxime (mm) de precipitații în 24/48/72 de ore (1961 – 2000)

(după Carmen Dragotă, Mădălina Baciu, Traian Breza – Clima României, Editura Academiei Române 2008)

Numărul mediu de zile cu ninsoare

(după Anton Geicu, Viorica Becheanu – Clima României, Editura Academiei Române 2008)

Numărul mediu și maxim de zile cu strat de zăpadă (1961 – 2000)

(după Anton Geicu, Viorica Becheanu – Clima României, Editura Academiei Române

Grosimea medie lunară (cm) a stratului de zăpadă (1961 – 2000)

(după Anton Geicu, Viorica Becheanu – Clima României, Editura Academiei Române 2008)

Grosimea maximă lunară și anuală a stratului de zăpadă și anul corespunzător (1961 – 2000)

(după Anton Geicu, Viorica Becheanu – Clima României, Editura Academiei Române 2008)

Numărul mediu de zile cu ceață

6. Hidrografia

Orașul Brașov dispune de o rețea hidrografică de suprafață bine structurata, cu debite ridicate în tot parcursul anului. Râurile care traverseaza zona își au izvoarele ori în regiunea muntoasă din apropiere sau mai îndepărtate,ori direct în depresiunea Brașov în zona piemontană (Pârâul Morii, Dârbav din piemontul Săcele etc.) sau chiar în șesul depresiunii. direct din depresiune izvorăsc ultimele două categorii de râuri ce sunt mult mai reduse din punct de vedere al dimensiunilor și al volumului de apă transportat.

Densitatea medie a rețelei hidrografice este de 0,40 – 0,70 km / km2 (T. Morariu, Al. Savu, F. Dumbravă; 1956) mai mare fiind în zona de confluență a Oltului cu numeroase pâraie alimentate de izvoarele abundente care ies din fruntea piemontului sau chiar din șes.

Principalul culoar hidrografic care parcurge aria orașului Brașov, pe o distanță de circa 120 km, este Oltul. În cea mai mare parte râul are un curs domol, meandrat printre maluri joase pe care apa le depășește frecvent la ploi abundente.

Din partea centrală În zona cea mai coborâtă a depresiunii, (sub 500m), albia Oltului se lărgește mult, avand o luncă lată de 2 km, care la viiturile de primăvară și vară este inundată aproape în întregime.

Izvoarele ce apar în zona conglomeratelor din Ciucaș și Bucegi au un debit de circa 100 l/s și sunt captate pentru alimentarea cu apă a orașului Brașov.În zona calcaroasă a masivului Piatra Craiului există numeroase izvoare carstice, unele dintre ele având un debit maxim de peste 600 l/s. Multe izvoare apar pe linia de front inferior al piemonturilor, ale căror materiale permeabile facilitează o acumulare abundentă a apelor de infiltrație (linia de izvoare de la baza piemontului Săcele).

. Prin Brașov trec o serie de râuri și pâraie toate izvorând din masivul Postăvarul. Astfel Râul Scheiu interceptat de Canalul Timiș, cursul inferior fiind canalizat încă din perioada medievală așa încât să curgă în lungul zidurilor cetății, constituind o parte a lucrărilor de apărare a orașului. Acest tronson este cunoscut sub denumirea de Canalul Graft.

Canalul Timiș este un canal care leagă râul Timiș de râul Ghimbășel. Canalul începe în apropiere de Dârste și urmează aproximativ limita sudică a orașului Brașov. canalul interceptează râurile care se scurg de pe versantul nordic al masivului Postăvarul, iar în intervalul municipiului Brașov canalul este acoperit. Tot prin Brașov trec și râurile: Racădău, Valea Cetății, Valea Plopilor, Valea Scurtă și Valea Florilor de obicei secate în lunile de vară.

7. Vegetație

Solurile, Profiul treptelor de relief și clima imprimă vegetației din zona orașului Brașov o distribuire altitudinală. Înălțimile muntoase ce delimiteaza depresiunea sunt mascate de păduri până la circa 1800 – 1900 m. În depresiune pădurea coboară până la aproximativ 650 – 700 m altitudine. În zona de interactiune cu muntele si pe piemonturile înalte cresc gorunul și stejarul pedunculat, iar molidul,fagul și bradul în părțile superioare. Pe pantele vestice și sudice se afla păduri de gorun. În timp ce pădurile de fag îmbracă coastele nordice și estice.

șesul și zona piemontană erau acoperite în trecut cu întinse păduri de gorun și stejar. Astăzi, aceste păduri au fost tăiate în mare parte lăsând loc terenurilor agricole.

Mărturie a fostelor păduri, stejari seculari se mai pot gasii și azi în apropierea comunelor Măgurele și Cristian. Alături de vegetația zonală se evolueaza și vegetație azonală. În acest sens sunt specifice pădurile de lăcoviște, formate din frasin,jugastru,paltin, ulm de câmpie,anin negru plop și alte sortimente.

O parte destul de marcata din suprafața depresiunii este ocupată de terenuri mlăștinoase cărora le sunt specifice asociații hidrofile. În aria orașului Brașov, mlaștinile eutrofe ocupă peste 800 hectare și au păstrat în arealul lor specii relicte (; Cladium mariscus – o specie circumpolară care atinge la Hărman cel mai sudic punct din Europa :Pedicularis sceptum coralium – de origine arctică, se afla in cel mai sudic punct al Hărmanului;). Existența speciilor relicte și insemnatatea lor științifică au făcut ca aceste mlaștini să fie declarate rezervații naturale.Ca atare , datorită importanței științifice, au mai fost introduse în categoria rezervațiilor naturale rezervația complexă Dealul Cetății ,mestecănișul de la Reci,stejarii seculari de la Cristian – Bod, punctul fosilifer de la Purcăreni.

8. Fauna

Fauna arealului ce include orașul Brașov este asemănătoare celei existente în Europa Centrală. Dintre toate, fauna de mamifere este puternic reflectata. Prin pădurile de conifere și foioase se adapostesc animale specifice:mistretii, capriorul, cerbul carpatin, lupul, ursul brun, , jderii, pisicile sălbatice,vulpile dihorii.

Dintre rozătoare:soarecii, pârșul, veveritele. Zonele joase ale depresiunii sunt locuite de iepuri. Păsări mai întâlnite sunt vrabia, potarnichea în pădurea de lângă Prejmer aflandu-se câteva specii ocrotite: șorecarii comuni,vanturei, șorecarii de iarnă, striga de Ural .Ca atare, în preajma Oltului se pot gasii rațe sălbatice și berze. Reptilele sunt puține: vipera, șarpele de apă, șopârlele. Amfibienii sunt prezentati de salamandre, broaste și tritoni. Coleopterele și lepidopterele sunt zarite în aproape tot arealul Țării Bârsei.

9.Soluri

În arealul orașului Brașov, după ultimele cercetări pedogeografice, s-a constatat o gamă variată de soluri (N. Florea, I. Munteanu, C.O. Rapaport, C. Chițu, N. Opriș, 1968).

Solurile hidromorfe (humicogleice și humico-semigleice) ocupă șesurile joase și luncile râurilor slab drenate, cu o largă răspândire în lungul Oltului și Râului Negru. Caracteristic pentru aceste soluri este marea umiditate datorată ridicării nivelului stratului acvifer, uneori până la suprafață. În perioadele ploioase solurile sunt frecvent înmlăștinite, în special cele formate în microdepresiuni, unde apa stagnează un timp mai îndelungat. În Restructurarea economică și efectul ei asupra populației municipiului Brașov 40

unele perioade, când cantitatea de precipitații este mai redusă, pe măsură ce nivelul freatic scade, solurile humicogleice tind să evolueze către cele cernoziomice levigate. Pe șesurile zvântate și pe piemonturile joase sunt dezvoltate soluri podzolice, cu un conținut redus de humus. Pe piemonturile înalte sunt soluri silvestre brune-gălbui, în diferite grade de podzolire, care se formează în condițiile unui climat umed, ele au un conținut redus de humus. Pe piemontul Săcele au o largă răspândire solurile brune de pădure.

10. Populația

Populația Brașovului era în 1995 de 322 977 locuitori, din care populație masculină 158 428 și populație feminină 164 548. Densitatea populației era de 4 388 loc/kmp.

Tabel nr. Evoluția populației orașului Brașov (1814 – 1910)

Tabel nr. Populația municipiului Brașov (1948 – 2011)

(Institutul Național de Statistică)

Un studiu de prognoză realizat de Consiliul Local Brașov a relevat o tendință de scădere a populației în viitorii 20 de ani.

fig. Nr Evoluția numărului de locuitori ai municipiului Brașov 1992 – 2030 (sursa Strategia de dezvoltare durabilă a Municipiului Brașov2010 – 2030)

Concomitent cu scăderea numărului de locuitori ai municipiului se constată și o îmbătrânire a acestora.

Evoluția structurii pe grupe de vârstă a populației municipiului Brașov 1992 – 2030 (sursa Strategia de dezvoltare durabilă a Municipiului Brașov2010 – 2030)

Bilanțul natural – municipiul Brașov (2005 – 2007)

Soldul migrator la nivelul municipiului Brașov 2006 – 2007

Structura populației municipiului Brașov pe sexe (2005 – 2007)

Structura etnică a populației Brașovului (2002)

Numărul mediu de salariați în municipiul Brașov

Situația șomerilor în municipiul Brașov

10. AȘEZĂRII

Orașul Brașov, dezvoltat inițial la poalele Masivului Postăvaru, este poziționat în partea centrală a țării, permițându-i o evoluție rapidă datorită poziționării la interferența unor regiuni geografice, fiecare cu resurse naturale specifice, complementare. Rama muntoasă a reprezentat din cele mai vechi timpuri un zid natural, creat prin munții Ciucaș, Piatra Mare, Postăvaru, Bucegi și Piatra Craiului în partea de sud, munții Perșani în vest, munții Baraolt, Bodoc și Nemira în nord și munții Vrancei în est. Deși impunători prin masivitatea lor, aparent greu de traversat, acești munți care înconjoară Depresiunea Brașovului au oferit atât în trecut cât și în prezent, posibilitatea unei puternice și intense circulații, prin pasurile: Bran-Fundata, Predeal, Bratocea, Întorsura-Buzăului, Oituz, Tușnad, Racoș, Vlădeni. Trecătorile carpatice au condiționat convergența unor importante căi comerciale orientate spre orașul Brașov care legau ținuturile transcarpatice cu cele dunărene și pontice.

Vatra orașului, apărută inițial pe locul actualului cartier Brașovul Vechi, se mută mai târziu la poalele Tâmpei (pinten a masivului Postăvaru) pe un sector ferit de inundații și ușor de apărat. Odată cu dezvoltarea sa spațială a înglobat în structura sa satele Noua, Dârste, Honterus și Stupeni, dar și dealuri precum Dealul Șprenghi, Dealul Morii, Dealul Melcilor, Dealul Warthe, Straja (Dealul Cetății) și Dealul Pe Romuri, Stejărișul.

Săpăturile arheologice realzate în cadrul ariei orașului au scos la lumină urme de locuire din epoca de piatră și din perioada daco – getică.

Prima mențiune documentară a Brașovului datează din 1234, când localitatea apare înscrisă în Catalogus Ninivensis sub numele Corona. Ulterior, documentele certifică existența așezării sub diferite alte denumiri: Brassovia (1251), Barasu (1252, ca parte a zonei Saxones Barasu), Brasu (1271), Braso (1288), Brasov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassov (1331), Korona (1336) etc. Treptat, localitatea se dezvoltă ca centru comercial și meșteșugăresc: în 1364 capătă dreptul de a organiza târguri săptămânale și anuale; în secolul XVI existau 20 de bresle; în 1798 existau 43 de bresle și 1300 de ateliere. În 1395 începe construirea primelor ziduri de fortificație ale orașului, odată cu semnarea tratatului de alianță antiotomană între Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești și Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Ca centru meșteșugăresc și commercial situate în sudul Transilvaniei Brașovul a întreținut strânse legături politico – economice atât cu Țara Românească cât și cu Moldova, fapt susținut de numeroasele privilegii acoradate brașovenuilor de către domnitorii celor două țări române. În 1471 se înființează Școala românescă de la biserica “Sfântul Nicolae” din Șchei, așa cu reiese din epilogul Octoihului scris de diaconul Oprea în 1495. În secolul XVI Brașovul devine un important centru cultural odată cu deschiderea primei tipografii din Transilvania (1533) și a primului gimnaziu săsesc (1543) de către iluministul Ioan (Johannes) Honterus, cu tipărirea primei cărți în limba română (1559 – Catehismul românesc) și a primului manual școlar în limba română (1581 – Carte ce se cheamă evanghelie cu învățătură) prin strădaniile tipografice ale diaconului Coresi. “Scrisoarea lui Neacșu”, trimisă în 1521, din Câmpulung Muscel, de către negustorul Neacșu, judelui Brașovului Johannes Benkner, reprezintă cel mai vechi text datat redactat în limba română.

În 1688 orașul este cucerit de trupele habsburgice, iar în 1689, la 21 aprilie, este devastat de un puternic incendiu, a cărui mărturie peste secole rămâne imaginea bisericii evanghelice cu zidurile înnegrite de fum, cunoscută deatunci sub numele de Biserica Neagră, simbol și emblem a Brașovului.

Din a doua jumătate a secolului XIX orașul capătă o intensă dezvoltare industrial a cărei amploare crește după încadrarea sa în statul roman în 1918, când apar primele mari întreprinderi: “Intreprinderea Aeronautică Română” (I.A.R.), “Romloc”, “Schiel”, “Scherg”, “Ancora Română” etc.

După cel de al doilea război mondial, timp de un deceniu (8 septembrie 1950 – 24 decembrie 1960), Brașovul a purtat numele de “Orașul Stalin”.

La 17 februarie 1968 a fost declarat municipiu.

Poziția la contactul dintre munte și depresiune, prezența în cadrul vetrei a martorilor de eroziune cu pante relativ reduse ( Dealul Cetății ), topoclimatul de adăpost cu nuanțe moderate, evoluția actuală a pârâului Schei au constituit elemente ale cadrului natural care au înlesnit extinderea construcțiilor și în partea inferioara a masivului din imediata apropiere. Procesele care au loc pe pante nu afectează construcțiile – care se desfașoară la altitudini cuprinse între 520 și 650 m, iar fundamentul stabil al vetrei facilitează și dezvoltarea lor pe verticală.

Extinderea către sud a orașului a făcut ca limita sa sudică să atingă limita nordică a Municipiului Săcele, de care îl separă podul de la Dârste peste Valea Timișului Sec și peste linia de cale ferată. Considerăm că nu este imposibil ca într-un viitor nu foarte îndepărtat cele două municipii să se unească din punct de vedere administrative (această variantă se găsește de câțiva ani pe agenda de lucru a Consiliilor locale ale celor două localități).

În prezent Municipiul Brașov este centrul polului de creștere Brașov care include în planul său de dezvoltare urbană integrată cele 13 localități care înconjoară municipiul și împreună cu care formează un teritoriu de urban – rural ce se întinde pe 136 101 ha (403 867 locuitori în 2007), o adevărată Zonă metropolitană (Zona metropolitană Brașov)

Economia

Factorul de bază în formarea orașului Brașov l-au constituit meșteșugurile, stimulate îndeosebi de crearea pieții interne a Transilvaniei, de intensificarea legăturilor de schimb cu Muntenia și Moldova, fiind un centru comercial și economic al tuturor ținuturilor locuite de români, de existența unei baze de materii prime în aria învecinată. Relatari ale unor documente , între care privilegiul acordat brașovenilor de Vlaicu Vodă în anul 1369, întăresc faptul că încă din prima jumatate a secolului al XIV-lea Brașovul era un însemnat centru meșteșugăresc și de schimb, având un rol principal atât în relațiile comerciale ale Munteniei și Moldovei cu Transilvania, cât și în relațiile comerciale de importanță internațională.Treptat , el se transformă într-un puternic centru de concentrare funcțională sub raportul producției meșteșugărești (la sfârșitul secolului al XVI-lea aici se practicau cca 60 de meșteșuguri) .

Dezvoltarea funcțiilor a dus la creșterea continuă a populației, în prima jumătate a secolului al XV-lea având 6000 locuitori, iar în cea de-a doua jumătate 8000-9000, fiind cel mai mare oraș din Transilvania. Cetatea-nucleul orașului – polariza activitatea meșteșugărească și cultural – administrativă. Atelierele meșteșugărești, grupate în general pe ramuri, erau dispersate pe toate străzile, unele dintre acestea purtând denumirea breslelor : Argintarilor, Cizmarilor, Căldărarilor, Blănarilor. De la sfârsitul secolului al XV-lea activitatea comercială se concentrează în “ Piața Mare “, formată din mai multe piețe mici, specializate în desfacerea anumitor produse. În alcătuirea orașului mai erau cuprinse și trei suburbii : Orașul de sus sau Schei, Brașovu Vechi și Blumăna.

Intensificarea funcțiilor economice, îndeosebi dezvoltarea producției manufacturiere, fac ca acest oraș să fie cea mai însemnată localitate urbană din Transilvania și în secolul al XVIII-lea , când numărul său de locuitori era de 17700 (C. Daicoviciu și colab., 1963). Manufacturile apar în suburbii, lângă sursele de materii prime, axate pe importante artere de circulație. Din a doua jumatate a secolului al XX-lea acest oraș devine și un însemnat nod feroviar, centru de convergență a unor principale căi ferate din direcțiile București, Timișoara, Oradea, Baia Mare.

Brașovul atinge proporții mult mai mari între cele două războaie mondiale , atât în privința funcțiilor , a numărului de locuitori , cât și aspectul extinderii lui în teritoriu. Acest oraș devine unul din cele mai importante centre comerciale ale României ; se dezvoltă mai ales ramuri industriale care se bazau pe materii prime aduse din alte regiuni ale țării și din import. Convergența din ce în ce mai accentuată a căilor de comunicație face ca orașul Brașov să fie unul din cele mai importante noduri feroviare ale României , prin care se realiză întregul trafic de mărfuri și călători între Transilvania, Capitala României și porturile dunărene. Lărgirea funcțiilor, intensificarea legăturilor economice cu întreaga țara au condiționat creșterea numărului de locuitori.

Astfel , dacă în anul 1930 numărul de locuitori era de 59232 din care o bună parte din cei activi erau cuprinși în industrie , transport, construcții ( 48,1 % ) în 1941 acesta a ajuns la 81800. Din punct de vedere teritorial, vatra orașului se extinde în jurul gărilor feroviare și de-a lungul liniilor feroviare , în funcție de amplasarea noilor întreprinderi industriale grupate excentric față de nucleul urban, asigurând astfel legături lesnicioase cu întreaga țară.

În evoluția orașului Brașov cele mai mari proporții se realizează însa în deceniile șase, șapte și opt, accentuându-se complexitatea sa funcțională . Se amplifică puternic funcția industrială care prezintă o structură complexă cu un înalt grad de specializare și diversificare. Industria construcțiilor de mașini și de prelucrare a metalelor este ramura cea mai dezvoltată, revenindu-i 74,8% din producția industrială a acestui centru , după care se situează industria alimentară ( 7,05% ), textile și confecții ( 5,6 % ), metalurgia neferoasă ( 5,4 % ). Orașul Brașov participă cu ponderi însemnate în unele ramuri industriale de bază ale economiei naționale cca 12% din producția construcțiilor de mașini fiind după București , a doua bază a țării în producția de mașini, asigurându-se 87% din producția de tractoare , 66,2% din totalul autocamioanelor, autobasculantelor si autotractoarelor , 31,2% din cea de rulmenți . La nivelul Depresiunii Brașovului , acest oraș împreună cu comuna Ghimbav, concentreaza 74,3 % din producția sa industriala.

Ca ramuri industriale existente la nivelul municipiului sunt de menționat:

Industria metalurgiei neferoase, bazată în principal pe prelucrarea cuprului, producând sârmă turnată și laminată, sârmă trefilată, conductoare emailate din cupru.

Industria constructoare de mașini ce produce: camioane, utilaj metalurgic, piese de schimb pentru industria textilă, mașini, echipamente, subansamble și utilaje pentru agricultură, rulmenți

Industria chimică: articole tehnice din cauciuc, medicamente, produse cosmetic

Industria lemnului pentru mobilă și mobilier

Industria materialelor de construcție pentru ciment (din 1890), ceramică brută, produse refractare, prefabricate din beton

Industria textilă: lână, tricotaje, confecții, pasmanterie

Industria pielăriei: tăbăcărie

Industria alimentară: morărit și panificație, lapte și produse lactate, înbuteliere băuturi răcoritoare, bere.

Industria poligrafică

Odată cu funcția industrială s-au amplificat și celelalte funcții: de transport, turistică, cultural-administrativă. Orașul Brașov –cu cele cinci stații feroviare Brașov- călători, Bartolomeu, Steagu Roșu, Brașov-triaj, Dîrste – este cel mai important nod feroviar din depresiune și unul dintre primele din țară. În același timp, spre Brașov converg șapte linii feroviare din diferite direcții, câteva înscriindu-se ca segmente ale unor magistrale de interes național și internațional: Brașov – București ; Brașov-Arad prin Sighișoara, Brașov – Arad prin Făgăraș, Sibiu, Vântu de jos, Brașov – Deda – Baia Mare, Brașov – Cluj Napoca – Oradea, dar și drumuri naționale care se intersectează, creând un puternic nod rutier.

Turismul

Orice spațiu geografic este un potențial purtător de activități turistice care, prin dezvoltare și intensificare, specializare sau diversificare pot crea spații turistice de diferite tipuri și de dimensiuni variabile” (Cândea M., Bran F., Cimpoeru I., 2006). Cadrul natural stă la bazele potențialului turistic fără de care atractivitatea turistică n-ar mai avea aceeași valoare. Acestea sunt însă dependente de componentele umane prin amenajarea și organizarea spațiului.

Potențialul turistic natural este format din totalitatea elementelor puse la dispoziție de cadrul natural al unui spațiu: unități, formă și tipuri de relief, bioclimate, ape de suprafață și subterane, vegetația și fauna. Industria turistică se bazează pe aceste elemente naturale, ele fiind exploatate la maxim. Atractivitatea cadrului natural este determinată de caracteristici specifice, particularizate prin: 1. valoarea peisagistica a unităților de relief; 2.calitățile terapeutice și de relaxare a anumitor bioclimate; calitatea și diversitatea componentelor hidrografice; 4. biodiversitatea floristică și faunistică.

Spectaculozitatea reliefului este dată de abruptul de circa 400 m a piemontului Tâmpa, la poalele căruia a luat naștere municipiul Brașov. De altfel în Tâmpa se află și singura rezervație peisagistică a județului. Versantul nordic, acoperit de o pădure deosebită prin prezența unor specii de valoare ornamentală și științifică, cum ar fi fagul, carpenul, stejarul, ulmul, teiul și frasinul dă o priveliște unică și o stare de bine atât locuitorului cât și vizitatorului. Aleea de sub Tâmpa oferă posibilitatea unei plimbări relaxante, chiar dacă nu este departe de energica zonă rezidențială și comercială. De pe Vârful Tâmpa, de la 960 m altitudine, se desfășoară o frumoasă priveliște asupra Brașovului și împrejurimilor sale, iar accesibilitatea se poate face atât prin cele câteva trasee cât și cu telecabina. Dealurile peste care se desfășoară orașul (Warthe, Melcilor, Cetățuia, Sprenghi) dau o notă pitorească întregului ansamblu, o parte din ele fiind amenajate în favoarea turismului prin restaurarea obiectivelor turistice și crearea unor drumuri de acces.

În realizarea unui turism de calitate, clima este la fel de importantă ca și elementele de relief. Luând în considerare faptul că fiecare persoană reacționează și resimte într-un anumit fel condițiile meteo, în ansamblu clima contribuie foarte mult la starea de bine a turistului. Elementele climatice (temperatura, precipitațiile, vântul, nebulozitatea, presiunea atmosferică etc.) constituie ambianța necesară desfășurării turismului, mai ales în procesul de recreere și tratament balneoclimateric și climateric.

Prin poziționarea sa la poalele pintenului Tâmpa, Brașovul se bucură de temperaturi potrivite în perioada verii, fiind ocolită de prea multe zile caniculare și de un strat sănătos de zăpadă în timpul ierni și temperaturi scăzute pentru a putea practica sporturile de iarnă. Poate singurul impediment îl reprezintă inversiunile termice, provocând disconfort în sezonul rece prin temperaturi extrem de scăzute. Municipiul poate fi încadrat în bioclimatul de tip sedativ – indiferent, caracterizat printr-un covor vegetal variat cu nebulozitate și grad de umiditate mai ridicat decât în câmpii; cu presiune atmosferică, durată de strălucire a soarelui și vânt mai moderat ceea ce face ca adaptarea organismului să se facă mai repede și principalele funcții biologice ale organismului uman să intre în repaus relativ. Brașovul este indicat în efectuarea aeroterapiei prin eliminarea toxinelor și tonificarea prin acțiunea aerului de munte, dar și pentru cura de teren ce combină băile de aer și soare cu exerciții ale musculaturii.

Este greu să vorbești despre potențialul apelor de suprafață și subterane în cazul orașului Brașov. Cele câteva râuri și pâraie nu au un alt rol turistic decât cel peisagistic. Mai ales la periferia municipiului sau pe traseele ce urcă spre Tâmpa și stațiunea turistică Poiana Brașov călătorul se întâlnește cu izvoare și pâraie cu apă limpede, dar fără caracter curativ. Cu toate astea Brașovul este înconjurat de câteva localități renumite pentru apele carbogazoase extrase din zonă precum: Bodoc, Covasna, Zizin și pentru apele sulfuroase și sulfatate.

Chiar dacă în spațiul administrativ-teritorial nu putem vorbii de rezervații naturale și arii protejate, totuși orașul are acces la un număr mare de elemente naturale deosebite. Aflat la 15 km de Brașov masivul Postăvarul este protejat pe o suprafață de peste 1000 ha. O valoare inestimabilă o au rezervațiile floristice și forestiere ce se găsesc la: Poiana cu narcise de la Dumbrava Vadului, Pădurea Bogații, Dealul Cetății-Lempeș, Mlaștina Hărman, Pădurea și Mlaștina Prejmer și Mlaștina de la Dumbrăvița Bârsei. În rezervația de pe masivul Tâmpa au fost descrise pentru prima dată două endemisme (specii care trăiesc numai într-un anumit teritoriu) românești: crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) și obsiga bârsană (Bromus marcensis). Pe versantul nordic se întinde o pădure deosebită, formată din mai multe specii de valoare ornamentală și științifică, cum ar fi fagul, carpenul, stejarul, teiul, ulmul de munte, frasinul, laricele, pinul etc. Versantul sudic, care este puternic însorit și mai uscat, adăpostește ochiuri de stepă în care încercările de plantare cu arbori au dat greș în mare parte. De asemenea, Tâmpa adăpostește multe specii de păsări, mamifere și insecte (aici s-au descoperit aproape 35% din totalul speciilor de fluturi din țara noastă).