Dinamica spatiala si demografica a satelor din Campia Ramnicului Sarat. Studiu de geografie umana. [308104]

CUPRINS

CAPITOLUL I -ASPECTE DE ORDIN GENERAL

Introducere……………………………………………………

Istoricul cercetărilor……………………………………

Localizare, limite, [anonimizat] A SPAȚIULUI RURAL

Evoluția rețelei de așezări rurale………………………………..

Particularități etnografice………………………………….

Caracteristici morfologice……………………………….. TRATAT 2+GEO bZ

Sate de tip adunat ………………………………………

Sate cu tendințe de dispersare…………………………….

Particularități funcționale…………………………………… TRATAT 2+GEO bZ

Sate cu profil agricol………………………………….

[anonimizat]……………………………….

Sate cu funcție economică…………………………….

CAPITOLUL III DINAMICA SPAȚIALĂ

Etape și modelări ale dinamicii satelor ( etapa 1830, 1899, 1989, 2017)

Evoluție spațială a localitățílor

CAPITOLUL IV DINAMICA DEMOGRAFICĂ

4.1 Evoluție demografică

4.2 [anonimizat]

4.3 Migrații

4.4 [anonimizat]: Dinamica spatiala si demografica a satelor din Campia Ramnicului Sarat. Studiu de geografie umana.

[anonimizat] :

[anonimizat], Ramnicelu, Colibasi, Stiubei, Fotin, Lunca, Macrina, [anonimizat], Nicolesti, Dascalesti, Valcelele, Custura, Racovita

EST:

Gradistea, Maraloiu, Ibrianu, Amara, Stavarasti, Plasoiu, Caineni-Bai, Visani, Drogu, Zamfiresti, Jirlau, Panticani, Satuc, Robeasca, Jirlau, Mosesti

SUD:

Banita, Gavanesti, Beilic, Posta, Sageata, Bordusani, Dambroca, Stancesti, Scurtesti, Ciocarlia, [anonimizat], focsani, Gura Calnaului

V-N:

Potarnichesti, [anonimizat], Aliceni, suditi, Fundeni, Zarnesti, [anonimizat], Budrea, Grebanu, Posta, Topliceni, [anonimizat] "[anonimizat], pline de imagini și de simțire există în sufletul fiecărui copil. Prin cunoasterea ținutului natal formezi alfabetul geografic". George Vâlsan (1971) 'Opere alese', Ed.St. București

Acest studiu a fost realizat printr-o bună cunoaștere a acestor meleaguri și a tuturor elementelor geografice și istorice dar și din dorința de a [anonimizat], morfologice și particularități proprii de populare a satelor din Câmpia Râmnicului Sărat parcurgând etape cuprinse încă din cele mai vechi timpuri de la formarea câmpiei până în prezent.

În opinia lui Simion Mehedinți ,,[anonimizat], istoric, economic, social sau edilitar."Acesta considera că așezarea rurală numită ,,sat" este condití[anonimizat].

Această câmpie a avut o evoluție continuă, a [anonimizat]. Așezările rurale au fost cele care au adus un plus de

Ion Conea considera satul ca fiind, „… o verigă dintr-un lanț care vine din urmă și se va desfășura înainte”…

Consider că lucrarea făcut asupra mediului rural din Câmpia Râmnicului Sărat a implicat un studiu cât mai exhaustiv reprezentând în același timp și o necesitate de a evidenția această evoluție și dezvoltare comunităților rurale deoarece studiile geografice asupra potențialului său uman și de habitat în acest sector al Câmpiei Române lipsesc sau fac referire la puține aspecte legate de acest sector de câmpie.

Așadar, studiul a fost întocmit prin aducerea la cunoștință a aspectelor istorice ce ne ajută să realizăm conexiuni privind aspectul trecut și actual al satelor, prin evidențierea evoluției rețelei de așezări rurale, prin caracteristici demografice cât și aspecte legate de particularități economice și politice ce au dus la modelarea dinamicii demografice. Lucrarea este alcătuit din 4 capitole cu subpuncte ce cuprind mai multe aspecte legate de dinamica spațială și demografică a satelor din Câmpia Râmnicului Sărat.

ISTORICUL CERCETĂRILOR

Studiul de față pornește cu cercetarea ruralului ca fiind cea mai veche forma de umanizare a Terrei, un univers complex ce a marcat Câmpia Râmnicului Sărat.

Cercetarea debutează cu alegerea locului de studiu

LOCALIZARE,LIMITE, CARACTERISTICI ALE RELIEFULUI

Câmpia Râmnicului Sărat este localizată în Nord-Estul Câmpiei Române, reprezentând o subunitate a compartimentului estic a Cmpiei Române ce se desfășoară în domeniul avanfosei și unităților extracarpatice Aceasta mai este denumită și Câmpia piemontană a Râmnicului Sărat datorită poziției sale la contactul, în vest, cu Subcarpații Curburii. În trecut a mai fost denumită și Podișul Râmnicului (George Vâlsan 1915).

În prezent, limitele Câmpiei sunt bine definite, însă în trecut acestea au suferit modificări datorită evoluției reliefului.

Figura 1 localizarea C Rm in cadrul Campiei romane

Din punct de vedere administrativ, Câmpia Râmnicului aparține astfel: partea vestică și nord-vestică, cea mai mare parte județului Buzău iar partea sud-estică județului Brăila. Aceasta este tranversata în partea vestică de drumul european E85 București-Ploiești-Buzău-Râmnicu Sărat-Focșani-Suceava, fiind un drum foarte vechi ce a asigurat buna circulație a populației din Câmpia Râmnicului spre alte zone dar reprezintă și un important punct de legătură între Muntenia și Moldova. Prezența căii ferate încă de la sfărșitul secolului al XIX-lea, care are aproximativ același traseu cu drumul european E85, a reprezentat un punct de dezvoltarea a acestei câmpii.

.

Limita sud-estică este dată de valea Buzăului dar și de aliniamentul satelor Mătaiești, Măracineni, Vadu-Pașii, Săgeata, Găvanești, Moșești, Vișani, Maraloiu și Gridiștea.

Limita nord-estică este cuprinsă între satele Custura și Racovița, pînă la localitățile Ciorăști și Salcia-Veche.

Limita nordică a Câmpiei Râmnicului Sărat este dată de valea râului Râmnic, pe aliniamentul localităților Valea Râmnicului, Râmnicelu, Rubla, Știubei, Puiești și Vâlcelele.

Limita vestică este trasată de localitățile Potârnichești, Poșta Câlnău, Sudiți, Vadu Sorești, Petrișoru, Racovițeni, Grebănu, Poșta, Topliceni și Oreavu.

Din punct de vedere geologic, aceasta s-a format pe vechea Platformă Valahă, fiind un sector al platformei Moesice; forma actuală rezultând datorită mișcărilor de ridicare și coborâre din timpul Cuaternarului, dar care se manifestă și în prezent prin cutremure care au ajuns și la 5s pe scara Richter.

“În talvegurile râurilor, la contcatul cu dealurile, apar Pietrișurile de Cândești, care se afundă la circa 100-140 m altitudine absolută sub depozite mai noi, în câmpia joasă ajungând la adâncime mare: către Câmpia Siretului, ele se redresează ușor și se subțiază, fiind alcătuite din nisipuri și argile.” ( Geografia României, Volumul V, pag. 450) Altitudine medie a reliefului variază de la vest la est, în trepte, astfel, spre limita cu dealurile subcarpatice, cele mai mari valori ale altitudinii medii a reliefului este de peste 200m, iar în partea opusa spre limita cu Campia Siretului Inferior, altitudinea medie a reliefului este de 40 de metrii

În ceea ce privește structura Câmpiei Râmnicului, este foarte simplă, monoclinala (putin cutata spre nord vest), cu o înclinare generală de la nord – vest spre sud-est. Fragmentarea câmpiei este dată de rețeaua de văi răsfirate. La nord de Valea Șușiței și până la Trotuș, câmpia se intersectează cu terasele Siretului

Din punct de vedere climatic, clima Câmpiei Râmnicului Sărat reprezintă un factor favorabil umanizării încă din cele mai vechi timpuri. Regiunea analizată se caracterizează printr-un climat temperat continental cu nuanțe de excesivitatea în partea sudică la contactul cu dealurile. Amplitudinile termice sunt semnificate de la an la an, iarna datorită pătrunderii maselor de aer rece din est se produce o racire intensă, iar în timul verii temperaturile pot crește mult, rar ducând la secetă, datorită maselor de aer tropic ce pătrund pe suprafața țării și se manifestă diferit de la zonă la zonă. Temperatura medie anuală a aerului în Câmpia Râmnicului este de 11°C, care nu au înregistrat perturbări semnificative în ultimul secol. În timpul iernii, temperaturile minime se înregistrează în luna ianuarie influențate viscol iar în anotimpurile de tranziție, fenomenele de brumă și îngheț se pot produce timpuriu ( sempembrie, mai). Precipitațiile se încadrează între 450-550mm/an cu variații neperiodice.

Regimul hidrologic al câmpiei este influențat de clima temperat continentală, având un regim de alimentare mixt, predominant nuvo-pluvială. Principalele cursuri de apă sunt râul Buzău și Râul Râmnicu Sărat, lacuri-Balta Albă.

Așadar, condițiile climatice naturale și favorabile din Câmpia Râmnicului au dus la o popularizare intensă a zonei, la o agricultură dezvoltată în prezent.

3.PG – DE COMP[LETAT INFO DIN TRATAT 5 (CAP DESPRE CP RAMNOICULUI) + ARTICOL IELENICZ+harta, imagini.

CAPITOLUL II Particularități istorico-geografice și morfologice ale spațiului rural

DE COMPLETAT INFO DIN TRATAT 2, INFO SINTETICE DESWPRE SPATIUL RURAL SI DINAMICA POPULARII ZONEI

ERDELI + SIMION = GEOGRAFIA ROMANIEI (2015?)

Din timpuri străvechi, zona de câmpie a reprezentat cel mai favorabil loc pentru capitalizarea umana timpurie, crearea unei economii de bază și o utilizare agricolă mai ușoară pentru populație.

În Câmpia Râmnicului Sărat există un număr de 61 de sate în prezent și 18 comune care au dimensiuni demografice și teritoriale diferite și o populație totală de aproximativ 64,400 locuitori.

În prezent, termenul rural este cunoscut ca un spațiu cu structuri economice, fapte și diverse fenomene meteorologice, funcții și relații complexe, de dimensiuni variabile. Integralitatea ruralului reiese din însumarea corelativă „ a elementelor sale reale, urmarite nu in proprietatile lor proprii ci in contributia acestora la proprietatea intregului rural prin canale intime de relatii si conexiuni ale multimilor de componente” ( I. Velcea op.cit.,p.25.).

În concepția actuală „ ruralul a atins stadiul ce-l definește ca un ansamblu geocologic, antropic și geoeconomic, de mare complexitate cu structuri cvasiomogene, sudat și interconexionat de legături intime ce-l contureaza ca un spațiu geografic mozaicat, constrâns între limitele periferice ale urbanului cu care se întrepatrunde” ( I. Băcănaru, I. Velcea, D. Oancea, Satul românesc. Studiu de geografie umană, 2007, p. 15.

Reorganizarea administrativ teritorială din anul 1968 a determinat un salt economic pentru toată populația determinând schimbări în planul vieții materiale, spirituale și o reorganizare teritorială a spațiului.

2.1 Evoluția rețelei de asezări rurale

DE COMP[LETAT CU SATE NOI TARLE ODAI INSURATEI DE LA NICOLAE SI SUDITU

De-a lungul timpului, evoluția rețelei de așezări rurale a determinat apariții și dispariții teritoriale.

Comunitățile omenești din această zonă a Câmpiei Râmnicului Sărat au beneficiat de un relief adecvat unui nivel de trai bun, cât și de condiții climatice optime încă din paleolotic ce a dus azi la concentrarea unui număr mare de așezări omenești bine dezvoltate. De asemenea, solul fertil și abundența cursurilor de apă au determinat această concentrare de așezări rurale în zona de Câmpie a Râmnicului Sărat.

Pe teritoriul analizat, cele mai vechi mărturii ale prezenței omului provin din descoperiri arheologice locale și regionale. Conform documentelor istorice, acest spațiul a fost populat încă din perioada utilizării uneltelor din piatră, elemente ceramice variate ce dovedește o ocupare a populației în agricultură încă din străvechi.

În majoritatea localităților este reamintită existența culturii Boian care a pus baza existenței actuale a sistemului de așezări rurale din Câmpia Râmnicului Sărat.

„Perioada de trecere la epoca bronzului se caracterizează prin prefaceri adânci în sânul populației neolitice, în contact cu cele nou venite, prefaceri care îmbogățesc conținutul culturilor locale prin aporturi tehnice: dezvoltarea metalurgiei, cuprului și, treptat, a bronzului, răspândirea calului domestic și a carului”. Monografia Judetului Buzau, 1980, Editura Sport Turism p. 35.)

Existența rețelei de așezări rurale în această zonă așa cum o dovedesc izvoarele arheologice este dată de două culturi aparținând populației autohtone: cultura Ipotești-Cândești ( secolul VI-VII e.n)și cultura Dridu (secolul VIII-XI) descopăerite în localitățile Poșta Câlnău (pentru cultura Ipotești-Cândești) și comuna Sudiți (pentru cultura Dridu)

În evoluția rețelei de așezări rurale, o perioadă importantă în formarea satelor este perioada anilor 1860-1960. În această perioadă satele din zona Câmpiei Râmnicului Sărat au suferit transformări în ceea ce privește politica de administrare a teritoriului.

DINAMICA STRUCTURILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE

JUD RM SARAT + BUZAU

EVOL;UTIA COMUNELOR SI SATELOR

Odată ce Râmnicu Sărat a devenit județ (1862) majoritatea satelor ce se formaseră au fost distribuite în plasele noului județ Râmnicu Sărat. După desființarea acestuia (1950) comunele au fost transferate județului Buzău iar după 1952 în regiunea Ploiești.

Comuna Săgeata este un exemplu relevant în ceea ce privește evoluția complexa și diversificată a acestei zone de câmpie. Dacă în perioada secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău și era formată din satele Beilic, Coiteasca, Dâmbroca, Plevna, Săgeata de Jos și Săgeata de Sus (reședința), în anul 1925 comuna făcea parte din plasa Câlnău a județului Buzău,

Numeroasele tranformări ce au avut loc de-a lungul timpului au dus la dezvoltarea continuă a rețelei de așezări rurale din Câmpia Râmnicului Sărat.

(+tabelul cu comune si sate disoarute)

(date preluate din legea : LEGE nr. 2 din 16 februarie 1968 (*republicata*) privind organizarea administrativa a teritoriului Republicii Socialiste Romania)

2.2 Particularități etnografice

VEZI – ZONA ETNOGRAFICA BUZAU

Pornind de la afirmația sociologului român Vasile Miftode, prin care spunea: „ satul nu este un fenomen omogen, nici static sau repetabil de la o perioadă la alta, ci își are propria lui istorie, o istorie care este mai veche decat a civilizațiilor urbane” (Miftode, 1984), voi dezvolta în capitolul intitulat particularități etnografice câteva trăsături specifice satelor din Câmpia Râmnicului Sărat.

În primul rând, consider că spațiul actual în care sunt localizate satele joacă un rol foarte important în alcătuirea culturală a populației : „Satul românesc își afirmă originalitatea în context european, mondial, în primul rând prin însușiri etnografice și arhitecturale distincte.” (Vasile Cucu, România. Populație, Așezări umane, economie, Editura Transversal București, 2007, Pag 213)

Încă din antichitate, cand oamenii veniți pe aceste meleaguri, și-au construit primele cătune, a apărut și o necesitate a cultivării fiecărei bucăți de pământ, în aceste condiții a apărut și o creștere demografică accentuată în urmatoarea perioadă.

Satele din Câmpia Râmnicului se remarcă prin construcții țărănești tradiționale specifice care stau sub semnul funționalității și al unei însemnate încărcături simbolice și tradiționale. Ca element central în componența satelor și a gospodăriilor se află casa, care reprezintă mult mai mult decât un loc de odihnă și adăpost pentru oamenii din această zonă. În primul rând, casele cu o construcție veche reprezintă o ipostază a arhitecturii populare, provenit din folosirea unor materiale de construcții ce se prelucrau ușor și nu reprezentau un cost mare, însă în prim plan pentru noi reprezintă date, timpul și spațiul de proveniență a acestora. O caracteristică importantă a caselor vechi din această zonă este dată de simplitatea arhitecturală a acestora. Planul de construcție era simplu, acesta conținea o casă de marimi mici, raportat la planul de construcție a caselor în prezent, format din 2 3 odăi, cât și o „prispă” ( termen popular folosit pentru a descrie structura exterioară a caselor populare), dar și a unui număr mare de ferestre pentru fiecare cameră.

(schita case specifice zonei de campie Rm Sarat

Elementul principal în construcția caselor era lemnul, deoarece era cel mai ușor de prelucrat, astfel pentru construcția pereților caselor se foloseau nuiele împletite și încărcate cu o lipitură de pământ ud amestecat cu paie iar pentru finisare se folosea un strat subțire de lut galben, totul finalizandu-se prin varuiala cu var alb. Pentru construcția acoperișului, de asemenea lemnul reprezenta elementul principal, ulterior s-a folosit țigla pentru construcția acoperișului ( în zilele noastre, prezența țiglei pe acoperișul unei case se raportează la o construcție veche). Timpul de construcție pentru o astfel de casă era scurt raportat cu perioada de construcție a unei case în prezent, iar meșterii unei astefel de case erau localnicii ce se ajutau reciproc.

Acoperișul caselor era construit din șindrilă, draniță sau șiță și se respecta o anumită proporție a acoperișurilor în majoritatea caselor

Ornamentația exteriorului a casellor din Câmpia Râmnicului este simplă, culoarea folosită deseori este albul, prispa este elementul ce creează un profil diferit caselor, prin decorul realizat, construit din stâlpi din lemn, ca niște coloane, cu diferite forme, în mare parte florale. Textilele tradiíonale de interior (lâna, cânepa, inul) prezintă elemente de decor a încăperilor caselor cât și o valoarea etnografică pentru această zonă de câmpie. Ștergarele, fețele de pernă cât și ornamentele figurative-păsări, animale- reprezintă o mărturie a culturii străvechi pe aceste meleaguri și prezența civilizațiilor marilor arii de cultură românească unele provenite din Transilvania.

De asemenea, alte elemente culturale imporante pentru satele din Câmpia Râmnicului Sărat sunt târgurile tradiționale care constau în schimburi de produse, creații proprii, dar și tradițiile, muzica populară, dansul popular.

Sat Puiestii de Sus

Sat grebanu

Nicolesti

Astăzi, asistăm evident la o schimbare accelerată regională a peisajului și arhitecturii mediului rural datorită impactului modernității și necesității de comfort a populației. Un exmplu relevant este dat de contrastul dintre vechile și noile construcții de case. Desii noile construcții ale caselor oferă un plus de cofort și un aspect mai modern si mai apropiat de cerințele schimbărilor regionale în prezent, casele cu o construcție foarte veche ofera zonei o încărcătură istorică și culturală ce reprezintă dovada umanizării acestei zone de câmpie din cele mai veche timpuri de către strămoșii noștrii.

2.3 Caracteristici morfologice

„Dezvoltarea durabilă a societății se materializează printr-o anumită organizare spațială, o anumită ordonare și un anumit comportament, al componentelor, ca urmare a procesului de organizare a spațiului. Conceptul de organizare a spațiului include numeroase aspecte de ordin teoretic, metodologic și aplicativ, fiind în strânsă dependență de modul în care este conceput și studiat spațiul geografic. Din cercetările întreprinse în acest domeniu se disting mai evident două laturi ale organizării spațiului geografic. Prima latură este constituită din organizarea naturală a spațiului. Acest tip de organizare a spațiului este rezultatul unor permanente interacțiuni între forțele endogene și exogene care după legi chimice, biologice și geografice tind spre atingerea unui stadiu de echilibru relativ”. (Olaru, M.,1996, Manuscris )

Câmpiea Râmnicului Sărat a oferit populațiilor venite aici înca din epoca fierului, cele mai bune condiții de locuit si o bună organizare naturală a soațiului. Această câmpie și-a păstrat un caracter uniform cu toate dificultățile generate de acțiunea factorilor naturali asupra reliefului.

O altă componentă a organizării spațiale constă în organizarea antropică. Trecerea de la organizarea naturală la organizarea antropică nu s-a făcut brusc, ea continuă și astăzi, fiind etapizat și rezultând din adaptarea permanentă a oamenilor de pe aceste meleaguri la condițiile oferite de relief și climă. Ca definiție, organizarea antropică a spațiului reprezintă acțiunea obișnuită a omului de a modifica unele componente ale spațiului geografic (printr-un ansamblu de intervenții) , în scopul creșterii eficienței economico-sociale fără a determina dezechilibre în organizarea naturală a acestuia. Produsul principal al organizării antropice a spațiului îl reprezintă așezările omenești. La “Conferința mondială în domeniul așezărilor umane – Vancouver” din 1976 , se aprecia pe bună dreptate faptul că așezările umane sunt în primul rând grupări de locuințe și oameni ce-și desfășoară activitatea pe un anumit teritoriu.

De-a lungul timpului, numeroși geografic s-au preocupat de studiul așezărilor rurale ( Vintilă Mihăilescu, N. Al. Rădulescu, Victor Tufescu, etc.,) încercând sa sistematizeze o clasificare a satelor cât și fizionomia acestora.

„Vintilă Mihăilescu, încă din 1926, distingea trei tipuri de așezări rurale: satul adunat, satul răsfirat și satul risipit, întocmind, în 1927, Harta principalelor tipuri de așezări rurale din România, prin aceasta, țara noastră s-a ridicat la cerințele geografiei pe plan mondial, precizând în acest fel trăsăturile carcateristice ale celor trei tipuri de sate întâlnite pe teritoriul românesc” ( Geografia României, Volumul II, pag. 176)

2.3.1 Sate de tip adunat

Satele din Câmpia Râmnicului după fizionomia sa se încadrează în totalitate în tipul de sat compact. Acest tip de sat are vatra bine conturată și o structură ce constă în valorificarea terenului agricol. „Valorificarea câmpului pentru producția cerealieră și gruparea gospodăriilor în vetre bine individualizate cu scopul de a lăsa descoperit terenul pentru culturi agro-cereliere, s-a repercutat în acțiunea de concentrare a populației. Aceste sate constituie o sinteză a evoluției și organizării teritoriale a tipurilor de sate răsfirate și risipite, urmare firească a adaptării vetrei la condițiile de șes ale reliefului” ( Geografia României, Volumul II, pag 176).

Câmpia Râmnicului de-a lungul timpului a suferit modificări teritoriale în ceea ce privește componența satelor, un exemplu constă în satele ce fie au dispărut fie s-au comasat cu alte sate astfel satul nou format a căpătat o fizionomie mai bine definită. În acest context s-au format și satele cu structură adunată din Câmpia Râmnicului.

Sate adunate cu structura dreptunghiulara

Satul Bănița (comuna Săgeata) și satul Câineni Băi (comuna Vișani) sunt doua exemple de sate de tip adunat cu structură dreptunghiulară ce s-au format în apropierea râului Buzău. Aceste sate au vatra bine definită, cu terenuri agricole ce se detașează în exteriorul vetrei satelor.

Satul Șutești reprezintă un sat de tip adunat cu structura circulară format în apropierea pădurii Șutești. ( de continuat cu exemple de sate plus poze)

2.3.1 Sate cu tendințe de dispersare

Acest tip de așezare rurală corespunde zonelor de contact a câmpiei cu zona de deal pe fondul unui relief fragmentat de văi, dotat cu variate și bogate resurse ale solului și subsolului. Populația rurală a creat o economie mixtă bazată pe suprafețe de terne agricol aflate în apropierea locuințelor valorificate prin pomicultură, viticultură și creșterea animalelor, cât și prin industria de prelucrare a lemnului. Localitatea Grebanul este un tip de așezare rurală cu tendință de dispersare datorită formei sale alungite ce se extinde spre zona de deal de-a lungul văii râului Râmnic. În interiorul localității se afla o fabrică de mobilă și de prelucrare a lemnului.

Localizarea acestor așezări rurale constă într-o predominanță a așezărilor înșirate pe văi și pe pante domoale, unde gospodăriile se contopesc cu moșia, transformânduse în vetre imense.

2.4Particularități funcționale

Vintilă Mihăilescu, afirmă într-una din lucrările sale ca, vatra, moșia și populația sunt cele trei elemente esențiale în formarea complexului rurarl strâns legate între ele.

Repartiția satelor este legată de apariția acestora în stransă legatura cu valorificarea terenurilor agricole. Astfel, spațiul rural din Câmpia Râmnicului Sărat s-a definitivat în perioada secolelor XVII și XIX fiind favorizat de construirea drumului Buzău-Brăila, dar și de construirea căii ferate ce azi străbate regiunea.

„ Preocupările privind tipologia funcțională a așezărilor rurale din România s-au conturat ca direcție de studiu după Congresul Internațional de geografie de la Cairo (1925). Astfel, V. Mihăilescu publică în 1927 Harta principalelor tipuri de așezări rurale din România, în care deosebește satul de gospodării ale crescătorilor de vite de la munte, satul funcțiunilor mixte din regiunea de coline și satul din regiunea unde predomină agricultura extensivă sau intensivă și creșterea rașională a vitelor” ( Geografia României Volumul II)

Organizarea economică a Câmpiei Râmnicului Sărat este influențată de organizarea naturală a acestui ținut, economia acesteia , fiind clădită în cea mai mare parte pe exploatarea bogățiilor solului și subsolului regiunii, dăruite de către natură.

2.4.1 Sate cu profil agricol

„Acest tip funcțional se caracterizează prin predomoinarea populației agricole care reprezintă peste 65% din populația activă totală, valoarea producției agricole depășind și ea 70% din valoarea producției globale realizată de unitatea teritorial –administrativă respectivă.” ( Geografia României Volumul II, 1984, pag. 190.)

Fiind o câmpie cu altitudini joase de sub 200m, reflectă condiții geografice prielnice dezvoltării de așezări rurale cu profil agricol, majoritatea satelor din Câmpia Râmnicului având funcție agricolă. Agricultura reprezintă o ramură de baza în economia satelor din această regiune, fiind practicată înca din cele mai vechi timpuri și pusă în valoare până în zilele noastre și care a dat naștere tipurilor primare de așezări rurale înainte de cel de-al doilea război mondial în peisajul geografic al țării. În acest context, influența agriculturii s-a făcut simțită doar prin asigurarea raportului de hrană pentru populația Câmpiei Râmnicului Sărat, fiind practicată într-un mod deficitar, astfel gradul de independență al agriculturii față de factorii climatici, de mineralizarea solului fiind practic zero.

În anul 1921, reforma agrară a adus un beneficiu major agriculturii și populației rurale prin împroprietărirea oamenilor cu terenuri agricole dar nu pentru o perioadă lungă de timp, deoarcere în anul 1956 se trece la coopertivizarea agriculturii. Tot în această perioadăapar și CAP-urile. Acestă perioadă a colectivizării a dus la o sistematizare a satelor si comunelor și gruparea acestora în funcție de profilul fiecărui sat. (de continuat)

În categoria satelor cu profil agricol se încadrează și comuna Puiești, localizată în Câmpia Înaltă a Râmnicului, satele acesteia avand funcții agrare specializate mai ales pe cultivarea plantelor. De-a lungul timpului, pe teritoriul acestei comune practicile agricole s-au desfășurat în mai multe perioade, astfel, până la sfărșitul celui de-al doilea război mondial s-a practicat agricultura tradițională de subzistență ce se baza pe tehnici rudimentare datorită posibilităților financiare reduse. În perioada anilor 1950 s-a trecut la agricultura centralizată planificată și apariția primelor G.A.C-uri (C.A.P-uri) și primele întovărășiri agricole (T.O.Z).

Prima G.A.C. (C.A.P.) înființat în comuna Puiești în anul 1950 s-a numit „Steaua Roșie” care cuprindea la început 40 de familii, iar ulterior după o perioadă de 4 ani cuprindea 73 de familii și o suprafață de 25 ha. În anul 1956, în satul Puieștii de Sus a apărut un nou G.A.C. cu numele “ 2 Octombrie, iar în satul Puieștii de Jos s-a înființat sistemul T.O.Z. sub numele „Drapelul Roșu”. Astfel de înființări au avut loc în toate satele comunei.

Pe lângă practicarea unei unei agriculturi intensive , economia comunei se bazează și pe creșterea animalelor.

În prezent, datorită mecanizării și modernizării agricole, în majoritatea satelor se produce un dezechilibru între producția agricolă și condițiile naturale.

2.4.2 Sate cu profil agro-industrial.

Acest tip de așezări rurale a luat amploare în Câmpia Râmnicului Sărat în ultimele decenii datorită procesului de transformare și modernizare ulterioară a satului și sunt în permanentă extensiune spațială.

În primul rând, intensificarea agriculturii a dus la dobândirea unor funcții caracteristice, strâns legate de agricultură și valorificarea acestora prin îmbinarea activităților agricole cu cele neagricole ducând la industrializare. Acest tip de așezare rurală a dus la dezvoltarea armonioasă și proporțională a satelor din câmpie în raport cu obiectivele dezvoltării durabile. ( de continuat +poze+exemple de sate)

2.4.3 Sate cu profil economic

Acest tip de așezări rurale cu profil economic sunt relativ apărute noi în zona de câmpie și se datorează fazei de dezvoltare social-economică a satelor dar și a influenței puternice a urbanismului asupra satelor. De asemenea, in dezvoltarea economică a satelor un rol important l-au avut transporturile, prezența căilor ferate, poziția localităților cât și accesibilitătea

„Dezvoltarea industriei ]n mediul rural, ca factor principal de urbanizare și germen al desprinderii din categoria așezărilor tipic rurale, a modificat în mod evident fizionomia, poziția și raporturile unor sate față de întregul raport rural. ” (Geografia României, Volumul II, 1984, pag 194).

În Câmpia Râmnicului, se remarcă localități cu funcție turistică si balneoclimaterică Balta Albă. Această localitate este localizată în extremitatea N-E a Brăilei și reprezintă o stațiune ce este înconjurată de o rezervație naturală geologica și zoologică. Datorită șoselei naționale DN22 și căii ferate Făurei-Tecuci ce traversează localitatea, a pus bazele la dezvoltarea localității din toate punctele de vedere. Comuna, deține funcția de stațiune balneoclimateriă încă din perioada secolului XIX când Carol Davila a atestat proprietățile termice a nămolului de aici. În 1872 se construiește primul hotel, urmat de punerea în funcțiune a băilor calde și reci. În prezent, stațiunea a devenit foarte recunoscută și este vizitată anual de mii de turiști atât din România cât și din alte țări.

Localitatea mai este recunoscută și datorită istoriei, satul Stăvărești a existat înainte de anul 1835 și purta numele „La colacuk de piatră” denumire datorată fântânei făcute de turci și care avea pus deasupra un colac mare de piatră ce contribuie la dezvoltarea turistică a comunei

Lacul Balta Albă reprezintă un alt punct forte al comunei ce a dus la dezoltarea atât prin activitățile piscicole cât și prin frumusețea peisajului ce atrage anual turiști din toate locurile.

( de continuat+alte sate cu profil economic)

3.2 Evoluția spațială a localităților

Dezvoltarea durabilă a societății se materializează printr-o anumită organizare spațială, o anumită ordonare și un anumit comportament, al componentelor, ca urmare a procesului de organizare a spațiului. Conceptul de organizare a spațiului include numeroase aspecte de ordin teoretic, metodologic și aplicativ, fiind în strânsă dependență de modul în care este conceput și studiat spațiul geografic. Din cercetările întreprinse în acest domeniu se disting mai evident două laturi ale organizării spațiului geografic. Prima latură este constituită din organizarea naturală a spațiului. Acest tip de organizare a spațiului este rezultatul unor permanente interacțiuni între forțele endogene și exogene care după legi chimice, biologice și geografice tind spre atingerea unui stadiu de echilibru relativ”. (Olaru, M.,1996, Manuscris)

În această perioadă, problema antropizării creează o presiune asupra spațiului Câmpiei Râmnicului Sărat din ce în ce mai mare. O dată cu gradul de creștere a antropizării acestei zone de câmpie se produce și o degradare a spațiului. De-a lungul timpului, satele si-au extins teritoriul ocupând terenuri agricole sau în alte cazuri defrișând mici porțiuni de pădure.

În primul rând, prin construcția de drumuri, șosele, căi ferate, cladiri, etc., se scot din circuitul agricol mai multe ha de pământ, ce o dată transformate nu se mai poate revenii la vechea organizare a teritoriului, astfel avem de-a face cu o principală problemă în ceea ce privește dinamica și evoluția spațiala a Câmpiei Râmnicului. (Poze+exemple de sate)

În figura …. , satul Băjani, Comuna Vadu Pașii, reprezintă un exemplu de sat al carei evoluție spațială a constat în extinderea teritoriului pe terenuri agricole din apropierea vetrei vechi a satului.

O evoluție spațială remarcabilă a avut si comuna Săgeata, situată în apropierea județului Buzău. În anul 1855 aceasta era compusă din 40 de familii si era împărțită în satele Săgeata de Sus și Săgeata de Jos, sate ce aparțineau fiilor moșierului Alexandru Bagdat. Datorită poziției sale pe malul opus Buzăului, comuna a reprezentat și un interes strategic pentru armatele rusești împotriva turcilor. Acest lucru a dus la devastarea teritoriului comunei în timpul războaielor. În prezent, comuna Săgeata dispune de o mai bună organizare a teritoriului dar și de o extindere a teritoriului prin unirea celor două sate vechi Săgeata de Sus și Săgeata de Jos cât si prin construcția de locuințe pe terenurile agricole din apropiere.

O altă modalitate de organizare e teritoriului Câmpiei Râmnicului este aceea de organizare antropică. Încă din antichitate când primii oameni si-au construit locuințe în această zonă și au desfășurat acțiuni obișnuite, au impus o organizare a teritoriului î funcție de legile naturale ce guvernează această zonă de câmpie.

Așadar, toate satele din câmpia Râmnicului au suferit de-a lungul timpului modificări teritoriale. În mare parte aceste modificări au însemnat o evoluție a spațiului comunelor și satelor, însa au existat și cazuri de sate care au dispărut în urmă cu mulți ani de pe hărțile zonei. În această categorie sunt incluse cătunele ce erau reprezentate de sate cu dimensiuni foarte mici , o populație de sub 100 locuitori. Acest tip de sate (cătune) au existat pe teritoriul câmpiei Râmnicului în perioada 1966, 1992 conform răcensămintelor făcute. Câteva exemple de sate dispărute de pe teritoriul Câmpiei Râmnicului: satul Bârlești- acesta era localizat pe teritoriul actual al comunei Puiești; satul Florica- înființat în 1939, desființat în 1968, localizat pe teritoriul actual al comunei Balta Albă. Alte exemple de sate-cătune desființate sunt incluse în tabelul de la paginile 8-12.

4.1 EVOLUȚIA DEMOGRAFICĂ

Cercetările arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul Câmpiei Râmnicului Sărat au arătat un ritm de scădere al numărul populației rurale în ultimele decenii. Factorii care au dus la un numar al populației scăzut în antichitate sunt în principal războaiele. Istoria fiecărui sat din această zonă este marcată de un război ce a dus la modificări teritoriale și demografice. De asemena, politica a fost un alt obstacol în evoluția populație, prin sistematizare și colectivizare.

Mărimea așezărilor rurale și modificările teritoriale constituie o particularitate importantă în evoluția rurală.

În tabelul de mai sus, evoluția demografică a comunelor din Câmpia Râmnicului Sărat în perioada 1966-2002 a cunoscut o perioada de ascendență, excepție făcând comunele Vâlcelele, Racovița,Jirlău, Robeasca și Racovițeni. Factorul care a impus o scădere a numărului locuitorilor în aceste comune, reprezintă modificările teritoriale ce au avut loc de-a lungul timpului. Un exemplu este constituit de comuna Vâlcelele, dacă în prezent aceasta este compusă doar din localitatea de reședință Vâlcelele, în anul 1996

În perioada 2002-2011 se observă o evoluție mai lentă, în majoritatea localităților numărul locuitorilor fiind în descreștere față de anul 2002 ( Valea Râmnicului, Poșta Câlnău, Puiești, Vâlcelele, Racovița, Grădiștea, Balta Albă, Vișani, Jirlău, Galbenu, Robeasca, Săgeata, Topliceni, Zărnești și Racovițeni). Principalul factor care a contribuit la descreștrea numerică a populației este migrația rural-urban, cât si migrația externă.

O creștere a populației în anul 2011 s-a înregistrat în comunele Râmnicelu și Vadu Pașii datorită extinderii teritoariale a localităților cât și un progres economic ce a dus la atragerea populației fie pentru ocuparea forșei de muncă sau pentru un trai mai bun.

În ceea ce privește natalitatea, Institutul Național de Statistică arată o scădere importantă a numărului de născuți vii din anul 1989, făcând legatură la căderea sistemului comunist în aceasta perioada și totodata legalizarea avorturilor, factori ce au cuprins si satele din Câmpia Râmnicului Sărat.

DE COMPLETAT 2 PAGINI

4.2 Structură etnică, confesională