Simbolismul în vitralii -teme, motive, principii Art Nouveau, în arhitectura românească transilvăneană va fi o cercetare despre simbolistica… [307896]

[anonimizat], MOTIVE, [anonimizat]: [anonimizat],

Popa Valentina Monica

BUCURESTI

2018

“Ecoul și întinderea mișcării artistice de la 1900, care a [anonimizat] a dat-o [anonimizat], realizând prin invenție și originalitate o mare diversitate artistică.

Atracția pe care o [anonimizat], [anonimizat], pictură, grafică, sculptură, arhitectură și decorație. Ea a generat fenomene complexe ce nu pot fi formulate într-o [anonimizat], contradictorie, [anonimizat] o [anonimizat], cu caracteristicile ei particulare.”- Rodica Harca

Din 1880 [anonimizat]. Și-a [anonimizat], reflectându-[anonimizat].

Art nouveau este denumirea franceză a ceea ce s-a numit în arhitectură „arta 1900”. Ea constă în abandonarea stilurilor istorice și încercarea de închegare a unui stil în consonanță cu posibilitățile tehnice ale epocii și de integrare a artei în viața socială. S-a afirmat în diverse țări europene nu numai ca mișcare arhitecturală ci în toate domeniile artei.

Fiecare națiune a avut propria versiune a Artei 1900, [anonimizat]-se mai mult cu o perioadă decât cu un stil.

Esența Art Nouveau este o linie, o [anonimizat], perceptibilă în orice model al acestui stil. [anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat], cu tema : “[anonimizat], motive, [anonimizat]“ va fi o [anonimizat], [anonimizat], cu precădere în zona Transilvaniei.

Vitraliul, [anonimizat], sunt de o [anonimizat], mișcătoare, fluide, într-un limbaj grafic de o [anonimizat] o [anonimizat].

[anonimizat] – structural pe de o parte, [anonimizat], [anonimizat] a obiectului devenit estetic. Contribuția decorației la tratarea plastică în ansamblu a [anonimizat]a și metalul pentru a forma o expresie arhitectonică și stilistică proprie stilului Art Noveau.

"Arta nouă însemna o întoarcere la natură. Natura este asimetrică, natura are o forță vitală care distorsionează orice geometrie, natura este ceva irepresibil care pornește din sămânță, de aia art nouveau va cultiva peste tot aproape acest germen, sămânța din care energia vieții țâșnește către suprafață, pe trasee șerpuite", a explicat criticul de artă Ramona Novicov.

Formele și structurile specifice stilului, sunt foarte diverse, dar putem distinge în cadrul vitraliilor, moduri de exprimare comune; este vorba de poziția dominanta a ornamentului. Expresia esențialmente bidimensională, linia și suprafața – antrenate de mișcare, ca trăsătura proprie Artei 1900, în ritmuri ondulatorii, vibrate sau sincopate, crează valori spațiale cu o îndrăzneala tipologică și fantezie rar întâlnite. Forme ușoare, alungite, subțiri și elegante, transparente, atectonice, sunt guvernate de legea compozițională asimetrică, lege respectată în realizarea vitraliilor. Stilul Art Nouveau este caracterizat de forme și linii curbe, și de obicei de preia teme din natură ca plante, păsări și alte animale (inclusiv oameni). Reflectat în arhitectură ori în arta grafică, Art Nouveau a avut drept sursă de inspirație natura.

Istorico-geografic

Studiul are ca obiectiv-țintă zona Transilvaniei, mai precis Târgu Mureș, Oradea, cu predilecție , pentru că aici se regăsește o puternică influență Art Nouveau în arhitectură. În Oradea, stilul s-a manifestat mai ales în arhitectură, pe filiera austriacă a curentului, numită "secession". Sute de clădiri din oraș poartă amprenta Art Nouveau. Acest lucru a făcut ca în urmă cu șase ani Oradea să intre într-un circuit internațional al orașelor marcate de acest curent.

Românii percep mai multe influențe: în Oradea, Cluj și Târgu-Mureș formele vădesc influența maghiară și austriacă. În Cernăuți, sunt construcții de influență vieneză sau cehă. În București, primele realizări sunt tributare Franței și Belgiei, cu o puternică factură eclectică. Mai târziu, Ion Mincu va defini morfologia stilului neoromânesc, pentru tânăra țara de dupa 1918. Oradea, se înscrie în egală măsura atât prin independența, cât și prin personalitate, în evantaiul larg al expresiei marilor familii europene, bine conturate ale Artei 1900, cu un areal ce se înscrie de la Cetatea Oradea pâna la Gara Centrală. Acest areal cuprinde imobile de raport (Palatul Moskovitz I,II, Palatul Appollo, Palatul Stern, Casa Adorján I,II, Palatul Darvasy), vile (Vila La Izoche, Vila Vágó, Okány Schwartz), hoteluri (Hotelul Pannonia, EMKE, Rimanóczy, Weiszlovits, Vulturul Negru), clădiri militare (Calea Armată Românâ), clădiri industriale și depozite (Fabrica de bere, Fabrica de spirt, Fabrica de cărămidă, Coșul de fum al Uzinei Electrice), instituții publice (Primăria, Palatul Episcopiei Ortodoxe, Palatul Episcopiei Greco-Catolice, Palatul Justitiei, bănci, case de comerț și industrie etc.) semnate de arhitecți ce se înscriu detașat în repertoriul european al arhitecturii 1900: Lechner Ödön; Jakab Dezső și Komor Marcell, Vágó László și József, Mende Valer, Sztarill Ferenc, Lőbl Ferenc, Rimanóczy Kálmán senior și junior, Anton Sallerbek, oferind un material de cercetare și valorificare foarte divers.

Comparativ , voi puncta și vitraliile, ce înca se mai regăsesc în monumentele arhitecturale reprezentative din afara arealului țintă, din principalele orașe ale țării București, Craiova, Cluj, Timișoara, Arad, Constanța, acolo unde voi regăsi obiectul cercetării, pentru a face un studiu comparativ.

Arhitectura a explorat potențialul sticlei în legătură cu diverse concepte estetice, de la construcția ușoară și diafană, până la ideea de a construi cu lumină. La sfârșitul secolului XIX, suprafețele vitrate de mari dimensiuni au schimbat modul de a percepe și concepe arhitectura, prin eliminarea barierei vizuale între spațiul interior și cel exterior, dar și prin valorificarea efectelor generate de interacțiunea sticlei cu lumina: transparența, translucența, opacitatea, luciul, reflexiile. Fenomenologia sticlei a formulat noi interpretări ale obiectelor și ale spațiului arhitectural, bazate pe experimentarea relației cu lumina și întunericul, soarele și umbra, timpul și locul.

Pentru arhitect, provocarea lansată de proprietățile sticlei constituie o vastă sursă de creativitate. Pentru creatorul de spațiu este un prilej de exprimare compozițional-artistică, prin elemente de plastică, limbaj și sintaxă arhitecturală,ori de acuzare a laturii funcționale prin componente tehnice,cuantificabile.

Problematica studiului

Studiul , dorește să cuprindă o analiză documentată, atât teoretică cât și imagini cu spațiile vitrate ale clădirilor, ce au devenit reprezentative pentru Arta 1900 în țara noastră. Proiectul, dorește să aducă în prim plan, temele ornamentale specifice stilului, abordate de vitraliști, marcând influențele Art Nouveau-ului internațional. Acest lucru implică deplasarea personală la fața locului, fotografierea si inventarierea , apoi aprofundarea teoretică a fiecărei piese vitrate in parte.

Lucrarea dorește să atragă atenția asupra felului în care prezența vitraliilor modifică percepția spațiului arhitectural, ca urmare a implicațiilor sale materiale și imateriale.

Niciun stil n-a fost atât de rafinat în forma sa ornamentală, posedând o gama foarte variată de simboluri în ciclul ansamblurilor sale: ferestre elegante, înalte înscrise într-un dreptunghi, foarte frumos proporționate, raportate pe de o parte la stilistica ondulată, tipică pentru arta florală 1900, la sobrietatea geometrică, pe de alta parte, și la culoarea prețioasă, transformă sticla – acest simbol al știintei – în simbol de poveste și legendă spusă în limbaj plastic. Desenul linear, ondulat sau geometric, compoziția în sine, aparține celor mai specifice direcții stilistice 1900, din Europa.

Trăsături definitorii stilului Art Nouveau:

Linii curbe ample care curg firesc redând elemente naturale, animale marine, insecte, mamifere mici, forme vegetale;

Utilizarea parabolelor sau hiperbolelor din fier forjat în realizarea decorațiunilor;

Utilizarea vitraliilor, a elementelor din sticlă atât pentru iluminare cât pentru sistemele de acoperire;

Realizarea unor construcții zvelte având structura de rezistență vizibilă în volumetrie;

Evitarea decorării excesive;

Stilizarea elementelor decorative specific perioadei baroce, precum forma de flacără sau de scoică;

Îmbinarea formelor geometrice cu formele organice.

Strânsa legătura între funcțional și estetica ornamentației, conjugarea culorii cu forma decorativă pun în evidență o lume a sticlei, de un rafinament propriu. Compozițiile liber desenate, asociate cu geometria, relevă finețea stilistică a motivelor, îmbinate cu siguranța liniei și structura ansamblului.

În acest joc de forme ornamentale, descoperim un limbaj constructiv și simplu, combinat cu o ambianță simbolistă capabilă să ne ofere un univers ornamental și iconografic în care linia și suprafața bidimensională sunt antrenate de mișcare. Ritmul ondulatoriu, vibrat sau sincopat, cu forme închise, ușoare, alungite, suple, elegante și transparente ne pun in fața unui bidimensionalism dinamic, expresiv și pictural totodată. Tonuri calde și tonuri reci, stăpânite de grafismul liniei, tente plate dar luminoase cu efecte opalescente, iradiante, electrizante, care guvernează vitraliul, conjugă ornamentul cu forma obiectului de decor și arhitectură.Tematica ornamentelor este foarte rafinată și diversă, migrând de la mediul natural, urban, mitologic, pâna la îmbinări și asocieri stilistice variate:

geomorfe – munți, stânci, dealuri, câmpii, ape;

cosmomorfe – soare, stele, nori, mersul norilor;

zoomorfe – animale, păsări;

fitomorfe – arbori, frunze, flori;

antropomorfe;

sociale – sat, templu, port.

Combinate cu o ornamentică geometrică, ce pare la prima vedere complementară, dar este foarte variată și particulară în interpretare, punând în valoare reprezentările realiste.

Fuziunea ornamentului cu forma este evidentă în compoziția vitraliului, armatura decorativă alcatuită dintr-un snop de linii pun în evidență ca semne plastice figurile antropomorfe, natura, într-un ritm dinamic.

Calitățile ornamentale ale stilului, în contextul simbolic direct, fac posibilă întrebarea: această încărcătura simbolică să fi jucat un rol mai important decât suntem noi în măsura să îl înțelegem astăzi?

Scopul cerecetării

Este sticla un material ”la modă”? Răspunsul este afirmativ, nu numai pentru că sticla este 100% reciclabilă, ci și pentru că se reinventează mereu, fiind o prezență cu personalitate în arhitectură și design.

Nu ne putem imagina arhitectura fără sticlă iar potențialul sticlei în arhitectură pare să nu aibă limite, inovația oferind mereu noi oportunități și noi demonstrații de valorificare inedită a calităților acestui material străvechi; dovezile sunt lesne identificabile pe parcursul istoriei sale multimilenare, precum și în realizările recente de vârf ce definesc o nouă eră a utilizării sticlei în arhitectură.

Lucrarea de față va puncta câteva repere importante din istoria arhitecturii romanesti de la 1900, ajungând la exemple contemporane, care explorează relația dintre metoda de fabricare și expresivitatea finală a elementelor de sticlă.

Din punct de vedere stilistic, consider necesară abordarea acestui subiect, datorita interesului crescut din ultimii ani care a dus la dezvoltarea unor forme noi și imaginative ale acestei arte.

Noile tehnologii și creșterea interesului pentru vitralii, au dus la ceea ce a fost numită "o noua epocă de aur a sticlei". Noile case sunt frecvent completate cu spectaculoase intrări din sticlă, ferestre de baie cu vitralii, abajururi Tiffany. Panouri decorative sunt achiziționate pentru a fi atârnate în dreptul unei ferestre însorite. Forme minunate decorează mese, pereți, ferestre. Noii artiști combină, creează și dezvoltă forme și stiluri unice (geometrice, naturale, abstracte, clasice etc.). Se pare ca stilul Art Nouveau înca are ecouri foarte puternice în realizarea vitraliilor moderne, ceea ce mă face să aduc sub lupa, originile acestor lucrări .

Structura lucrării

Teza de doctorat va conține cinci capitole principale , imparțite in subcapitole.

În cadrul lor se realizează prezentarea și elaborarea problematicii formulate în tema și ipoteza lucrării, prin respectarea ordinii logice a ideilor și a cerințelor de coerență a expunerii, urmărind firul principal al problematicii.

Capitolul 1 – Curentul Art Nouveau si formele lui de manifestare

Va fi o privire de ansamblu asupra curentului Art Nouveau la nivel internațional, Europa și SUA, traiectoria curentului, relația cu stilurile și mișcările contemporane, caracteristicile mișcării, reprezentanți ai acestei mișcări artistice, arhitectura,pictura murala, litografie, ilustratie, bijuterie, feronerie, mobila, sticlărie și vitralii asupra carora ne vom și opri. În acest capitol mă voi focusa pe simboluri, teme, motive prezente definitorii pentru Art Nouveau, ce se regăsesc în lucrările de sticlă ale monumentelor reprezentative, vitralisti, ateliere, tehnici de lucru. Astfel, lucrarea de față punctează câteva repere importante din istoria Art Nouveau-lui, în mod evident o selecție sumară și subiectivă, dar sugestivă pentru diversitatea elementelor de sticlă.

Capitolul 2 – Ecouri Art Nouveau in Romania

Va surprinde Art Nouveau la noi în țară, zone și influențe, arhitecți, clădiri de referință, specifice stilului. Voi puncta monumentele de arhitectură ce păstrează la interior vitraliile, tehnicile, temele și simbolurile abordate de vitralistii români.

Curentul Art Nouveau a creat în România edificii și detalii de clădiri extraordinar de frumoase, care continuă să fascineze și acum. Curentul Art Nouveau a avut pe teritoriul României expresii diferite, motivate de realitățile politice și culturale de la începutul secolului al XX-lea. De la Secessionul de factură austriacă din vestul țării, la cel de inspirație maghiară din centrul Transilvaniei și până la Art Nouveau-ul exuberant al Cazinoului din Constanța, variațiile stilistice regionale ale acestui curent artistic oferă ocazia descoperirii unui patrimoniu deosebit de bogat, încă puțin cunoscut și apreciat de publicul larg.

Capitolul 3 – Simboluri si teme Art Nouveau in vitraliile românesti

Va fi axat pe simbolismul in vitralii – teme, motive, principii Art Nouveau, în arhitectura românească din spațiul transilvănean. Aria de studiu va fi restrânsă la zona de interes și anume: Oradea, Târgu Mureș, Timișoara, Arad. În acest capitol , voi identifica monumentele Art Nouveau, care înca mai păstrează vitrajele originale și le voi supune studiului de caz.

Câmpurile ornamentale ale suprafeței de sticlă, care conțin decorația, pot fi privite din două unghiuri: stilul – respectiv forma de tratare lineară sau geometrică și semantică – respectiv mesajul ornamentului. Încercând să pătrundem mai profund în natura ornamentației realizam că ea este plina de simboluri.

Capitolul 4 – Art Nouveau, astazi, o sursa nesfarsita de inspiratie

Surprinde ecouri ale art Nouveau-lui în sticlă decorativă modernă ce innobilează arhitectura contemporană, tehnici noi de prelucrare a sticlei, idei inovatoare în domeniu, concluzii, etc.

Această parte a tezei va conține: prezentarea structurată a rezultatelor obținute, corelată cu

tema, ipoteza, teza și obiectivele formulate în introducere; sublinierea contribuțiilor personale;

indicarea limitelor rezultatelor obținute; schițarea potențialelor direcții viitoare de cercetare legate de tema abordată.

Capitolul 5 – Irezistibilul , Art Nouveau

Reprezintă proiectul personal și se va axa pe realizarea unei instalații din sticlă, o reinterpretare a unei teme Art Nouveau, realizat cu ajutorul tehnicilor moderne, de prelucrare a sticlei. În acest sens se impune realizarea unor arhive de imagini, schițe, studii asupra temei, motivele compoziționale și impresia sugestivă a acestora.

Sticla este un material care se reinventează permanent, care atinge noi limite prin tehnologiile actuale, dar care în același timp păstrează și promovează unicitatea dată de meșteșugurile tradiționale

Studiul și arhivarea elementelor specifice mi-au fost utile în dezvoltarea unor proiecte personale

Concluzii

Ornamentul este esența Art Nouveau. De-a lungul celor două decenii de dominație, artiștii Art Nouveau s-au concentrat asupra potențialului ornamental și decorativ al liniei care curge în pictura, imprimare, tapet și toate celelalte arte fine și aplicate. Sute de mii de desenele atent elaborate au impodobit case, cărți, mobilier și nu numai. Astăzi, Art Nouveau atrage din nou artiști, designeri și meșteșugari de toate felurile, în timp ce aceste nenumărate flori ornamentale au pierit cu împrejurimile lor efemere.

Bibliografie selectivă

CONSTANTIN, Paul, Arta 1900 în România, București, 1972.

HÂRCĂ, Rodica, Oradea decorații Art Nouveau, Oradea, 2007.

Joja, C., 1984. Actualitatea tradiției arhitecturale românești. București.

Joja, C., 1989. Arhitectura românească în context european. București.

PAȘCA, Mircea, Habitatul orădean la începutul secolului al XX-lea, teză de doctorat, coordonator științific prof. univ. dr. Ioan Godea, Oradea, Universitatea din Oradea, 2008.

PAȘCA, Mircea, Trei clădiri de interes public realizate la Oradea de către Rimanóczy Kálmán junior, în Cele Trei Crișuri, Oradea, seria a III-a, nr. 1-3 (ianuarie-martie) 2005, pp. 90-99.

Treasury of Art Nouveau Design & Ornament (Dover Pictorial Archive) Paperback – September 1, 1980, Carol Belanger Grafton.

PÉTER, I. Zoltán, 3 secole de arhitectură orădeană, Oradea, 2003.

S T I C L A- PARADIGMĂ NOVATIVĂ ÎN ARHITECTURĂ- Editura Ion Mincu 2015 Grasset, Eugène.

Librairie Centrale des Beaux-Arts, E. Lévy, éditeur, 1896.

Art Nouveau: The Essential Reference Paperback – September 23, 2015, Carol Belanger Grafton.

Art Nouveau Hardcover – Special Edition, November 19, 2011, Gabriele Fahr-Becker.

Art Nouveau, 1890-1914 , Hardcover – October 1, 2000, Paul Greenhalgh.

Krastin̦š, Jānis (1996). Riga. Jugendstilmetropole. Art Nouveau Metropolis. Jugendstila Metropole (în letonă). Riga: Baltika.

Grosa, Silvija (2003). Art Nouveau in Riga. Jumava.

Rush, Solveiga (2003). Mikhail Eisenstein. Themes and symbols in Art Nouveau architecture 1901-1906 (în engleză). Neputns.

http://referinte.transindex.ro

http://www.oradeamea.com

http://ro.wikipedia.org

https://www.theartstory.org/movement-art-nouveau.htm

Portofoliu