Fig.1 Harta cetăților din județul Constanța (după: Mihail Șerbănescu, 2010) [307858]

INTRODUCERE

“[anonimizat], [anonimizat]-o [anonimizat].” (Mihail Șerbănescu, 2005)

"Dobrogea, [anonimizat]. Însemnătatea cea mai mare a Dobrogei, [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], una dintre cele mai prețioase arhive fiind pe de-o [anonimizat], care stă la originea neamului nostrum românesc." (Mihail Șerbănescu, 2015)(fig.1)

Fig.1 Harta cetăților din județul Constanța (după: Mihail Șerbănescu, 2010)

[anonimizat], fără a [anonimizat] (ortodoxă, catolică, protestantă) [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]-un model de conviețuire demn de urmat.

"[anonimizat] s-a [anonimizat], [anonimizat]. O astfel de comunitate deschisă a [anonimizat] 1897, Grigore Dănescu îl prezenta ca: “ [anonimizat], [anonimizat] a comunei, la 3 [anonimizat] 1,5 [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], la vest de Dealul Telegraf și la sud de dealul Agigea cu movilele Tuzla Iuk (39 metri) și Cum Tepe (35metri). [anonimizat], se ocupă aproape numai cu pescăria.” (Mihail Șerbănescu, 2005)

[anonimizat], [anonimizat] (Marea Neagră), [anonimizat].

Fig.2. Localizarea județului Constanța pe teritoriul României (după: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Judetul_Constanta_3D_map.jpg)

[anonimizat] a României, învecinându-[anonimizat], la sud cu Bulgaria și la vest cu fluviul Dunărea.(fig.2) Suprafata județului Constanța este de 7.071 km² și ocupă în acest sens locul 8 între județele României. [anonimizat] 3 municipii, 9 orașe și 57 comune.

Numele satului Agigea provine din cuvantul Acl (amar), denumirea turcească a [anonimizat] (Lacul Agigea) [anonimizat].

Numele satului Lazu provine de la denumirea turcească Laz Mahale care se traduce "mahalaua sau cătunul lazilor", lazii fiind turci anatolieni din nord – estul Anatoliei și semnifică etnicul și originea locuitorilor.

Structura lucrării

Lucrarea este structurată 11 capitole și mai multe subcapitole (Y pagini în lucrare și Z pagini în anexe), cu un material grafic și cartografic expresiv, menit să ilustreze cât mai elocvent fenomenele prezentate și să contribuie la cunoașterea spațiului geografic a comunei Agigea, a elementelor care particularizează acest teritoriu și care îi conferă un potențial turistic deosebit, cu multe elemente unicat foarte valoroase.

În Capitolul I – Generalități cu privire la comuna Agigea, se analizează așezarea geografică și limitele comunei, dar și istoricul cercetărilor asupra acesteia.

În Capitolul II – Geologia, se analizează alcătuirea litologică și stratigrafia, dar și evoluția paleogeografică.

Capitolul III – Relieful, presupune analiza aspectelor morfografice, morfometrice și tipurile genetice și formele de relief, dar și procesecele geomorfologice actuale.

Capitolul IV – Caracteristici climatice, se iau în vedere factorii genetici ai climei și caracterizarea principalelor elemente climatice.

În Capitolul V – Hidrografia, se analizează aspectele cu privre la apele subterane și cele de suprafață.

În Capitolul VI – Caracteristicile Biopedologice, se analizează vegetația, fauna, solurile și utilizarea terenurilor.

Capitolul VII – Considerații de geografie istorică, presupune istoria localității și evoluția teritorială a localității.

În Capitolul VIII – Caracteristicile demografice, am analizat evoluția numerică, densitatea populației, mișcarea naturală și mișcarea migratorie.

Capitolul IX – Economia, se iau în vedere agricultura, industria, comerțul și turismul.

În Capitolul X – Infrastructura localității, se tratează infrastructura de transport, de petrecere a timupului liber, infrastructura pentru educație, sanatate și echiparea tehnico-edilitară și căile de comunicație.

Capitolul XI se referă la aspectele privind protecția mediului înconjurător.

Capitolul XII se elaborează analiza S.W.O.T a comunei Agigea.

În capitolul XIII sunt prezentate concluziile finale ale lucrării.

Lucrarea se încheie cu o bibliografie.

Scopul lucrării

Opțiunea în alegerea acestei teme pentru lucrarea de față își are originea în atracția deosebită pentru cunoașterea în profunzime a elementelor naturale și antropice în general și în special pentru această regiune în care locuiesc personal. Lucrarea este rezultatul studierii unei vaste bibliografii, a literaturii de specialitate si a numeroaselor date statistice.

Metode și materiale folosite

În realizarea acestei lucrări am utilizat ca materiale și mijloace didactice cum ar fi: manuale corespunzătoare temei alese, cărți publicate de scriitori în domeniu și cursuri precizate în bibliografie, dar și imagini și hărți de pe internet. De asemenea, am folosit și metoda cartografică și GIS, metoda grafică, metoda descriptive, metoda analitică, metoda statistică.

CAPITOLUL I – GENERALITĂȚI CU PRIVIRE LA COMUNA AGIGEA

Așezarea geografică și limitele comunei Agigea

Comuna Agigea este o unitate teritorial-administrativă, în Regiunea Sud Est, situată în sud-estul județului Constanța, la malul Marii Negre (fig.3). De asemenea, este situată în Podișul Dobrogei de Sud, mai exact, în nordul Podișului Mangaliei. În comună se termină autostrada A4, care ocolește Constanța pe la vest, ea descărcând traficul chiar lângă satul Lazu în șoseaua națională DN39, care leagă Constanța de Mangalia și mai departe spre Balcik, în Bulgaria. La Agigea, din această șosea se ramifică șoseaua națională DN38 care duce spre sud-vest la Negru Vodă și mai departe spre Dobrici, în Bulgaria. Totodată Agigea este străbătută pe direcția nord de căi de comunicație terestre (șosele și căi ferate) care leagă zonele puternic industrializate ale județului. Pe aceași directive este proiectată și autostrada europeană București – Istanbul, ce s-a racordat la viitorul oraș Agigea. Astfel, situate fiind la capătul estic al traseului navigabil Rhin-Main-Dunăre, în vecinătatea portului Constanța și a Zonei Libere Constanța Sud, Agigea își coordonează rolul de pivot între Europa centrală și de vest și țările din bazinul Mării Negre, din Orientul Apropiat și Mijlociu.

Fig.3 Poziția geografică a comunei Agigea pe teritoriul României (autor:Lipan Nicoleta)

Suprafața comunei Agigea este de 5 723 hectare, din care intravilan 2 497 hectare și extravilan 3 226 hectare. Vatra satului Agigea este de 282,5 ha, iar a satului Lazu de 102,4 ha, conform Planului de Urbanism General.

Vecinii comunei sunt: municipul Constanța la nord, Marea Neagră la est, orașul Eforie la sud, iar la vest comuna Cumpăna și comuna Topraisar.

Comuna Agigea cuprinde două localități rurale: Lazu și Agigea, cele două localități sunt despărțite de Canalul Dunăre – Marea Neagră, și două așezări cu statut special: Sanatoriul Agigea și Stațiunea Zoologică Marină Agigea, situate în mijlocul unor întinse suprafețe de teren agricol.(fig.4) Localitatea se află amplasată la sud de Municipiul Constanța, pe platoul podișului dobrogean, la 10 km de centrul Constanței, precum și la 3 km de țărmul Mării Negre și limanului Agigea.

Fig. 4 Aerofotograma comunei Agigea (https://www.google.ro/maps/@44.103221,28.6157826,4548m/data=!3m1!1e3)

Istoricul cercetărilor

Cercetările efectuate asupra comunei Agigea sunt dedicate Stațiunii Zoologice Marine.

Cercetări privind existența și concentrarea unor izotopi radioactivi pe traiectoria lanțurilor trofice caracteristice biocenozelor Mării Negre din zona Agigea – Eforie Nord, efectuate de director prof. univ. dr. Gheorghe Mustață

Efectul impactului antropic asupra biodiversității din ecosistemele litorale ale Mării Negre de pe coastele României, efectuate de director prof. univ. dr. Gheorghe Mustață;

Cercetări privind impactul unor izotopi radioactivi și metale grele asupra biodiversității ecosistemelor și a structurilor morfologice, citologice, genetice și biochimice ale organismelor acvatice din Canalul Dunăre – Marea Neagră, în anul 2000, 2000 – 2003, de director prof. univ. dr. Gheorghe Mustață;

Evaluarea nivelului de eutrofizare a apelor costiere de la litoralul românesc al Mării Negre pe baza studiului comunităților de polichete, între anii 2003 – 2004, director de proiect șef lucrări dr. Victor Surugiu;

Fundamentarea ecologică a utilizării polichetelor pentru diagnoza calității apei și sedimentelor de la litoralul românesc al Mării Negre, între anii 2005-2006, director de proiect șef lucrări dr. Victor Surugiu;

Dezvoltarea și implementarea unor procedee moderne de monitoring integrat al comunităților epibentice asociate substratului dur de la litoralul românesc al Mării Negre, 2008 – 2011, director de proiect univ. dr. Victor Surugiu

Analele Științifice ale Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Lucrările Conferinței Naționale „Biodiversitate și impact antropic în Marea Neagră și în ecosistemele litorale ale Mării Negre”, 2006, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

De asemenea, în comuna Agigea, cercetări s-au mai facut și asupra peisajului de către Mihail Șerbănescu, ce a publicat în 2003, 2010 și 2015 câte un album monografic al comunei.

CAPITOLUL II – GEOLOGIA

Comuna Agigea cu regiunea sa înconjurătoare, arată destul de fidel alcătuirea substratului său geologic; relieful intravilanului și împrejurimile sale constituie o expresie a modelării externe fizico-geografice a acestui substrat.

În funcție de cele arătate, vom face referire la geografia podișului dobrogean și a țărmului litoral, analizând în continuare particularitătile morfologice ale comunei propriu-zise.

Sub raport geologic, Podișul Dobrogei de Sud se suprapune integral Platformei Moesice, cu soclu cristalin, acoperit de formațiuni depuse în ciclurile de sedimentare: Cambrian – Westfalian, Permian – Triasic, Bathonian superior – Mastrichtian, Eocen – Oligocen și Badenian superior – Romanian.

Soclul Platformei sud-dobrogene, alcătuit din gnaise și șisturi cristaline mezometamorfice de vârstă Proterozoic inferior sau Arhaic, este îmbunătățit într-un system de tip horst-graben. Depozitele aflate la zi au o poziție cvasiorizontală sau sub raport monoclinală rezultată din largi bombări (anticlinoria, sinclinorii, domuri de platformă), faliile la zi fiind o excepție.

Sub raport petrografic, la zi predominante sunt depozitele loessoide (90%), urmate de calcare, marnocalcare (7% la zi, 75% la baza loessului), gresii, conglomerate, nisipuri, pietrișuri și argile.

2.1. Alcătuirea litologică și stratigrafia

În figura 5 se poate observa alcătuirea litologica a Dobrogei. În Podișul Dobrogei predomină rocile silicioase, iar pe alocuri, în zone restrânse, mai ales în Podișul Drobogei de Sud, întâlnim și rocile calcaroase.

În comuna Agigea întâlnim atât roci calcaroase cât și silicioase. Aceste depozite sunt acumulări de materiale rezultate în urma dezagrezării și alterării rocilor și sunt transportate și depuse sub acțiunea torenților.

Fig.5. Harta geologică a Dobrogei – aspecte litologice (după:Raport_mediu2013.pdf)

2.2. Evoluția paleogeografică

Conform volumului V, "Geografia României", de Badea Lucian, remarcăm faptul că: "Evoluția paleogeografică a început în Proterozoicul inferior după orogeneza sveco-kareliană. În acest lung interval de timp, cele mai importante intervale de modelare subaeriană sunt cele ce au urmat marilor cicluri sedimentare. Pentru argumentarea trăsăturilor reliefului actual, sunt importante următoarele etape:

Etapa din Cambrian inferior, ulterioară mișcărilor din orogeneza assyntică, mișcări când s-a definitivat aranjamentul structural al soclului cristalin mezzo- și ankimmetamorfe (în blocuri tip horst-graben);

Etapa Triasic superior – Jurasic mediu (prima parte), când au fost îndepărtate prin eroziune o parte din formațiunile ciclului depositional anterior;

Etapa Senonian superior – Paleocen, de sculptare a suprafețelor accumulative depuse anterior, suprafețe frecvent exondate în regresiunile ce au afectat mari teritorii din Dobrogea de Sud în Barremian, Apțian, Albian și Turonian;

Etapa Eocen superior-Miocen inferior, ulterioară ciclului de depozite marine epicontinentale (gresii calcaroase, calcare grezoase etc.) depuse în prima parte a Eocenului;

Etapa post – Sarmațian, de carstificare și modelare a reliefului actual.

În Ponțianul superior și în Dacian, lacul din Câmpia Română înaintează ușor (1-10 km lățime) peste partea sud-vestică a Podișului Dobrogei din Sud și generează "terasa actuală", cu pătrundere mai adâncă pe gurile unor văi preexistente (în principal văile care astăzi se varsă în limanuri).

În timpul depunerii argilelor roșii (Pleistocen inferior), podișul este intens pedimentat, mai ales, pe marginea dunăreană și cea maritime, suprafețele netezite asociindu-se într-un nivel de bordură, sub formă de prispă (prispă dunăreană), deseori, cu pătrundere adâncă pe văi.

În Pleistocenul mediu, Dobrogea de Sud rămâne usor ridicată față de Câmpia Română și Marea Neagră, motiv pentru care argilele roșii se conservă pe mai departe. Apele de pe latura de vest se organizează în sisteme mai mari decât cele de azi, acestea avansau până

către centrul Bărăganului. (fig6.)

Fig.6. Harta geologică a comunei Agigea (după: http://www.geo-spatial.org/download/harta-geologica-a-romaniei-scara-1-200-000)

În Pleistocenul mijlociu și superior, în timpul formării depozitelor loessoide și a solurilor fosile, pe un fond general de ridicare, văile se adâncesc. Văile de pe latura de est se lungesc (în condițiile regresiunii würmiene), iar cele din vest se scurtează prin retezarea sectorului lor inferior de către Dunăre. În poziția actuală, cea mai avansată către uscat, situație care explică lipsa teraselor marine; fundul văilor se înalță prin aluvionare și apar limanurile. Odată cu creșterea presiunii umane, în Dobrogea de Sud se ivesc numeroase forme de relief antropic, unele din ele impuându-se în peisaj."

CAPITOLUL III – RELIEFUL

Din punct de vedere al reliefului, Comuna Agigea face parte din unitatea naturală a Dobrogei de sud, mai exact din Podișul Mangaliei care se prezinta, în acest sector, cu un relief puternic fragmentat.

Ca în întreg Podisul Dobrogei de Sud se intâlnește și aici suprafața de nivelare inferioară,situată la altitudini cuprinse între 80-120 m. În Pleistocenul mediu podișul a fost intens nivelat pe latura maritimă suprafața de nivelare asociindu-se într-un nivel de bordură sub formă de "prispă maritimă",cuprinsă între 40-80 m (Posea,1980).

Podișul Mangaliei corespunde cu extremitatea sud-estică, respectiv fațada maritimă a Dobrogei de Sud situată între Agigea și Vama Veche.Ca urmare, limita de est o constituie țărmul Mării Negre, iar limita de sud granița de stat cu Bulgaria. Limita de nord este foarte scurtă (circa 6 km), desfășurându-se între Agigea si Cumpăna, iar limita de est trece pe la vest de localitățile Movilița, Topraisar, Amzacea, Comana si Darabani, fiind aproximativ paralelă cu șoseaua Constanța-Negru Vodă cu abateri de 2-3 km spre est.

Are o suprafață de 820 km patrați, respectiv 17,2% din Podișul Dobrogei de Sud și formă alungită de la nord la sud,cu o lungime de 40 km.Are o lățime de la est la vest, în partea centrală, de 20 km(în dreptul localității Pecineaga) și de 25 km la granița cu Bulgaria (vest de Vama Veche).

Altitudinile în Podișul Dobrogei de Sud au o valoarea medie de 75-100 m , ca urmare, este cel mai coborât podiș din țară. Altitudinea maximă în podișul Mangaliei este de 120 m, situată la limita de sud-vest, iar altitudinea minimă se întâlnește pe tărmul lacului Techirghiol de -1 m .

Se prezintă ca un podiș foarte neted, situat la altitudinea de 40-90 m. Este fragmentat de câteva văi largi săpate în loess, la care se adaugă în sud o vale îngustă,cu pereti abrupți (Valea Mangaliei), adâncită in calcare. Acestea sunt orientate pe direcție vest-est, separând o serie de culci domoale, ce cresc in înălțime spre sud-vest.

Fig.7. Podișul Mangaliei (după: Badea L., Sandu Maria (2010), Podișurile Pericarpatice, vol. IV)

În comuna Agigea, predominant este relieful de plajă maritimă, ce se regăsește pe toată suprafața acesteia, iar pe litoralul Mării Negre observăm prezența plajelor și a falezelor pe o suprafață îngustă. Comuna Agigea, fiind traversată de Canalul Dunăre-Marea Neagră, prezintă și abrupturi, ce se regăsesc pe de o parte și de alta a canalului. (fig.7)

În peisaj predomină net terenurile agricole și islazurile degradate, în care se păstrează pajiștile stepice inițiale, alcătuite din firuță cu bulbi, peliniță, alior și bărboasă.

Cu totul izolat apar câteva păduri restrânse formate din stejar pufos cu cărpiniță, mojdrean și stejar pedunculat sau plantații de salcâm pe locul vegetației de stepă.

Modificările antropice ale reliefului sunt reprezentate prin numeroși tumuli si movile, canale de irigație,partea de est a Canalului Dunăre-Marea Neagră, cariere de piatră, cărămidării.

3.1. Aspecte morfografice și morfometrice

Limita cu Marea Neagră este reprezentată de un țărm înalt, cu faleze întrerupt de arii joase cu limanuri maritime (Agigea, Techirghiol, Tatlageacul Mare și Mangalia), în care debușează o parte din văile care îl fragmentează.

Deseori, se spune că Podisul Dobogei de Sud este tabular și neted ca o câmpie. În realitate podișul prezintă orientare, pante și fragmentare diferită, ondulări și, uneori, căderi altitudinale rapide. Gruparea acestor elemente conturează, cel puțin, patru situații morfologice (cu semnificație în evoluție).

Cumpăna de ape dintre Dunăre și Marea Neagră are un mers sinuos, fiind abătută când spre fluviu (Dl. Movilele Înșirate 213 m , la circa 12 km ), când spre mare (la obârsia Văii Carasu, 54 m lângă Constanța, la 4 km de mare); ea are o altitudine diferită și în mai multe locuri își pierde pur și simplu funcția. Astfel, dacă între Palas – Constanța și Negru Vodă, cumpăna rămâne mai joasă decât "linia marilor înălțimi, care se găsește abătută către Dunăre, la sud de Topraisar că traversează o vale (Sânar), iar în arealul poliilor de la Mereni și Negru Vodă nu se mai prezintă ca o singură linie, ci, "ca o zonă de cumpănă", putând fi numită "cumpănă dublă". Toate aceste aspect au fost hotărâte de mișcările recente de basculare, de evoluția sistemelor hidrografice în raport cu cele două nivele de bază din vest și est și de modelarea podișului, pe mari suprafețe, în sistem carstic.

Interfluviile au caracter eroziv-structural și sunt dezvoltate în principal, pe calcare sarmațiene cvasi-orizontale sau ușor înclinare, acoperite cu loess gros până la 50m. Exhumările sunt pe mici suprafețe, astfel că relieful precuaternar apare pe interfluviile principale, într-un system parallel sau divergent de interfluvii de grad ierarhic inferior, cu altitudini mai mici, însă în procent mai mare. Ele aparțin, de regulă, nivelurilor moderate prin glacisare și pedimentare.

Densitatea medie a fragmentării oscilează între 0,6-1 km/km² în partea de vest,iar cea maximă este de 2,3 km/km² spre țărmul cu Marea Neagră. Energia reliefului are valori medii de 13 m și maxime de 80 m, iar declivitatea la nivelul suprafeței podișului are valori medii de 3-5ș,iar pe versanți de 45ș.

Fundamentul este constituit din calcare cretacice și sarmatice,dispuse discordant peste șisturile verzi și șisturile cristaline paleozoice. Cu mici excepții acestea sunt acoperite aproape in întregime cu un strat de depozite loessoide cu grosimi diferite (20-40 m). Din această cauză podișul are un aspect tabular, cu mici denivelări datorate îndepărtării pe alocuri a cuverturii de loess. Intâlnim și aici suprafața de nivelare inferioară, situate la altitudini cuprinse între 8–120 m.

Hipsometria

Harta a fost realizată în programul ArcGis vectorizarea curbelor de nivel și crearea nivelului numeric altimetric digital al terenului. Altitudinile cele mai mari sunt în partea de vest și sud-vest a comunei, valorile fiind de peste 80 metri, altitudinile coborând în trepte, către est, unde ne îndreptăm spre litoralul Mării Negre, după cum se poate observa în fig.8. Diferența de nivel (energia de relief) dintre altitudinile extreme este de circa 80 metri, specific etajului climatic de câmpie.

Fig. 8. Harta hipsometrică a comunei Agigea (autor:Lipan Nicoleta)

Orientarea versanților

Harta a fost realizată în programul ArcGis în urma analizei modelului numeric altimetric, prin aplicarea funcției Aspect ce analizează orientarea versanților. Analizând harta se observă predominanța versanților cu orientare estică, urmați de versanții cu orientare sud-estică, nordică și sudică (fig. 9). Se observă și existența suprafețelor cvasiorizontale în zona litorală și cea a Portului Sud-Agigea. Orientarea versanților este importantă pentru analiza influenței radiației solare, a insolației și a temperaturii asupra favorizării evoluției unor procese geomorfologice sau de morfogeneză a formelor de relief.

Fig.9. Harta orientării versanților în comuna Agigea (autor:Lipan Nicoleta)

Declivitatea

În harta urmatoare au fost elaborate șapte clase de pante pe baza criteriului genetic. Se poate observa în figura 10 că pantele au o înclinare majoritară de 2 grade pe toată suprafața comunei.

În cursul Canalui Dunăre-Marea Neagră întâlnim pante cu o înclinare mai mare, cuprinsă între 20-25 grade, iar pe alocuri, în zone restrânse, întâlnim înclinări cupinse între 10-15 grade.

Analiza pantelor permite identificarea stadiului de evoluție la care a ajuns relieful în procesul său evolutiv, la funcțiile pe care le capătă prin aceeasta diferitele suprafețe, posibilitățile de utilizare antropică a terenurilor, precum valorificarea agricolă, dezvoltarea infrastructurii.

Fig.10. Harta înclinării pantelor în comuna Agigea (autor:Lipan Nicoleta)

3.2. Tipurile genetice si formele de relief

Dintre componentele geografice alea acestei regiuni, dealurile reprezintă treapta de relief cea mai întinsă. Cea de-a 2-a unitate morfologică, litoralul, se deosebește de prima, atât în ce privește evoluția reliefului, cât și prin caracteristicile climei si vegetației, fiind strâns legată de spatial deluros. Subunitățile geomorfologice precizate prezintă și unele caracteristici economico-geografice. Astfel, podișul dobrogean, prin predominarea reliefului de altitudine scăzută, contribuie la dezvoltarea agriculturii, pe când zona litoralului oferă condiții favorabile dezvoltării transporturilor, pescuitului și în ultimul timp, turismului.

Relieful fluviatil

Văile principale care se orientează spre Dunăre sau spre mare, de obicei prin intermediul limanelor, pornesc din aria cumpenei principale Dunăre-mare. La obârsie au aspect evazat, dar la mica distantă se adâncesc repede, versanții evidențiindu-se clar și cu pante crescânde până la vertical către vărsare. Văile îmbracă forme și mărimi diferite în raport cu roca și cu structura.

Versanții sunt drepți, în trepte (terase structural și de surpare), convecși – concavi, deseori sprijiniți pe glacisuri loessoide. Când acestea din urmă sunt retezate de eroziunea fluviatilă sau de abraziunea lacustră, forma rămasă lasă impresia unor terase. Fundul văilor, foarte neted (ceair), pe aproape tot traseul, contrastează ci versanții abrupți sculptați în calcar și loess.

Văiugile apar pe interfluvii și pe versanți prelungi acoperiți cu loess. Au formă de covată și trec pe nesimțite în câmpul limitrof. De cele mai multe ori moștenesc relieful preloessian.

Relieful lacustru

Este reprezentat prin falezele lacustre ce sunt sculptate în depozite cretacice, sarmațiene (calcare), pliocene (nisip, pietriș, argilă) și în depozite loessoide, din care cauza aspectul este diferit. Multe dintre ele nu mai evoluează sub acțiunea abraziunii lacustre, lacurile fiind secate sau reduse antropic ca suprafață (Lacul Agigea-fig.11). În multe locuri sunt brodate cu abrupturi, rape sau la anumite niveluri se văd văi suspendate.

Fig.11. Lacul Agigea (arhivă personală)

Relieful de nisipuri

Este caracteristic, atât litoralului (plajele-fig.12), cât și în vestul podișului, în lungul Dunării, la gura unor limanuri. Sub acțiunea unor vânturi frecvente, dar neregulate ca direcție și cu intensitate diferită, a apărut un camp de dune neordonate, frecvent cu formă ovală, până la 3 m înălțime. Ele sunt, în general, fixate prin culturi. Nisipurile provin din lunca Dunării.

Fig.12. Plaja Agigea (arhivă pesonală)

Relieful antropic

Se remarcă printr-o serie de forme vechi (gorgane, valuri de pământ, cariere, teluri), dar și recente (agroterase, canale de irigații, Canalul Dunăre – Marea Neagră-fig.13).

Fig.13. Canalul Dunăre-Marea Neagră (arhivă personală)

3.3. Procese geomorfologice actuale

Dintre procesele actuale se remarcă eroziunea și sufoziunea,care au creat ogașele si ravenele săpate în cuvertura de loess și prăbușirile în unele porțiuni ale pereților văii carstice a Mangaliei. La acestea pe alocuri se adaugă prăbușirea falezei Mării Negre, ca urmare a abraziunii marine. De asemenea, fundul plat al văilor este aluvionat în urma unor ploi torențiale.

CAPITOLUL IV – CARACTERISTICI CLIMATICE

4.1. Factorii genetici ai climei

Din punct de vedere climatic, comuna Agigea se află sub influența ciclonilor mediteraneeni și pontici, dar și a anticiclonilor continentali euro-asiatici. În consecință, clima este temperat continental, cu vădite influențe continentale semiaride, ușor moderate spre periferie spre Marea Neagră (influențe danubiene și pontice).

Prin specificul topoclimatic, comuna Agigea se încadrează în etajul climatic de câmpie (datorită altitudinilor reduse 0-82 m ). Cea mai importantă caracteristică, ca de altfel pentru toata Dobrogea, o constituie gradul mare de ariditate, pus în evidență de frecvența mare a fenomenelor de uscăciune și secetă. Indicii cantitativi ai pricipalelor elemente climatice reflectă, întru totul, acest lucru (nebulozitate redusă, valori mari ale insolației și radiației solare, temperature ridicate, precipitații reduse, deficit mare de umezeală, vânturi uscate etc.)

4.2. Caracterizarea principalelor elemente climatice

Din cauza faptului că această comună nu beneficiază de stație meteorologică proprie, în continuare se vor analiza principalele elemente climatice de la cea mai apropiată stație meteorologică, și anume Stația Meteorologică Constanța, care se află la o distanță de aproximativ 10 km. Se ia in vedere faptul că pot apărea mici diferențe între cele două localități.

Temperatura aerului

Temperatura medie anuală a aerului este atinge o maximă în anii 2012 și 2013 de 13,2șC, după cum se poate observa și în figura 14.

Temperatura maximă a aerului poate crește la 38șC spre litoral, punându-se, astfel, foarte bine în evidență, influența suprafețelor de apă limitrofe, unde frecvența timpului senin este mai mare și, deci, insolația mai mare. Media lunii iulie este sub 22șC, sub influența moderatoare a Mării Negre. Amplitudinea medie anuală are valori sub 22șC pe litoral.

Fig.14. Evoluția temperaturii medii anuale a aerului la stația Constanța (conform datelor de la CMR Dobrogea)

Tabel nr.1 Temperatura medie anuală a aerului la stația Constanța (conform datelor de la CMR Dobrogea)

Durata de strălucire a Soarelui

Durata de strălucire a Soarelui atinge în medie anual 2 300 – 2 400 ore de insolație, iar radiația solară globală anuală 127.5 – 132.5 kcal/cm². Media anuală maximă a temperaturii aerului se înregistrează în anul 2012, de 2619.1 ore.(fig.15)

Fig.15. Evoluția duratei medii de strălucire a soarelui la stația Constanța (conform datelor de la CMR Dobrogea)

Tabel nr.2 Durata medie de strălucire a soarelui la stația Constanța (conform datelor de la CMR Dobrogea)

Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice sunt în medie de aproximativ 420 mm, iar jumatate dintre acestea (200-250 mm) cad în semestrul cald al anului, adesea sub formă de aversă. Cantitățile de precipitații maxime în 24 de ore pot atinge ¼ până la ½ și chiar mai mult din media multianuală: 82 mm la Oltina, 92 mm la Medgidia, 99,6 mm la Agigea.

Tabelul nr.3. Cantitatea anuală de precipitații la stația Constanța (conform datelor de la CMR Dobrogea)

Fig.16. Evoluția cantitătii anuale de precipitații la stația Constanța (conform datelor de la CMR Dobrogea)

Putem observa în graficul 16 un maxim de 2632,3 l/m² în anul 2012 urmată de o scădere semnificativă a preciptațiilor atmosferice la 2083 l/m², în anul 2014.

Vânturile

Vântul dominant este cel de nord și nord-vest, dirijat de curentul litoral cu viteze medii anuale de 2,5 m/s (fig.17), contituind o importantă sursă neconvecțională deenergie. Brizele marine se resimt și ele, provocând eroziunea solului și distrugerea recoltei.

Fig.17. Viteza medie a vântului pe direcții (m/s) din perioada 2010-2014, la stația Constanța (conform datelor de la CMR Dobrogea)

Fenomenele de uscăciune și secetă sunt prezente tot anul, atât a contrastelor termice mari dintre apă și uscat, cât și datorită frecvenței mari a brizelor marine, care anulează efectul convecției termic sau a invaziilor de aer cald tropical-continental.

În prezent, se observă un început de aridizare a climei, ca efect al încălzirii globale a climei, a influenței Mării Negre, dar și ca efect al lucrărilor agrotehnice care nu mai folosesc irigațiile la capacitatea lor maximă. Acest proces este, în Podișul Dobrogei, cel mai avansat din România. În prezentm litoralul este delimitat de izolinia de 13, fapt ce atrage atenția luării măsurilor corespunzătoare de stopare a procesului de aridizare a climei, printr-un management corespunzător al riscului.

Anual, se produc în medie 21 de perioade de uscăciune, cu o durată de 13-15 zile și 7-8 perioade de secetă, cu o durată medie de circa 20 de zile având frecvența maximă în lunile de vară. Regimul termic de vară, ca și vaporii de apă transportați de brizele marine și dunărene spre interiorul uscatului dobrogean favorizează depuneri bogate de rouă care anihilează, parțial, efectul fenomenelor de uscăciune și secetă. Spre zona litorală, cantitatea de apă provenită din rouă poate atinge 1/3 din valoarea medie anuală.

CAPITOLUL V – HIDROGRAFIA

Comuna Agigea se localizează în Podișul Dobrogei de Sud, ce se află sub influența condițiilor climatice semiaride și a unui refief cu caracter tabular, fragmentat de văi puternic meandrate, se configurează o rețea de ape subterane în diferite depozite geologice, o serie de organisme hidrografice de suprafață, tipice prin regimul lor de scurgere cu caracter intermitent, și câteva limanuri de natură fluviatilă sau maritimă.

5.1. Apele subterane

Apele subterane din Podișul Dobrogei de Sud se află raspândite atât în stratele acvifere freatice, cât și sub forma apelor de adâncime care circulă prin golurile și fisurile calcarelor.

Fig.18. Harta cu delimitarea corpurilor de apă subterană din Podișul Dobrogei (după: după:Raport_mediu2013.pdf)

Codul corpurilor de ape subterane (ex.: RODL01) are urmatoarea structură:

RO = codul de țară,

DL = spațiul hidrografic Dobrogea – Litoral,

04 = numărul corpului de apă în cadrul spațiului hidrografic Dobrogea – Litoral.

Corpul de apă subterană RODL04 Cobadin – Mangalia

Corpul este transfrontalier, iar apele freatice sunt cantonate în depozite de calcare oolitice și lumaselice sarmațiene (Kersonian) situate în extremitatea sud-estică a Dobrogei. Depozitele calcaroase sarmațiene se constituie într-o placă cu grosimi de 10-150 m ușor înclinate spre est care contează ape cu nivel liber ce reprezintă principala sursă de alimentare a litoralului la sud de Eforie Nord. La baza calcarelor sarmațiene se găsește un pachet de crete senoniene care reprezintă patul impermeabil al acviferului.

La partea superioară, complexul acvifer sarmațian este acoperit, în general, de depozitele loessoide permeabile pleistocene (mediu și superior), dar local apar și strate argiloase impermeabile de vârstă Pleistocen Inferior. Folosind rețeaua de monitoring regională s-au executat multiple campanii de teren pentru prelevarea de probe și efectuarea de analize hidrochimice generale, izotopice și de poluanți toxici.

Hidrochimic apa acestui corp este bicarbonatată sodo – magneziană – calcică de foarte bună calitate cu mineralizații totale de 750 – 1000 mg/l (1998).

5.2. Rețeaua hidrografică de suprafață

Rețeaua hidrografică este tributară canalului navigabil Dunăre – Marea Neagră. Multe din organismele hidrografice sunt denumite derele și seluri datorită regimului lor hidrologic, cu scurgere intermitentă. Cel mai important rau al Podișului Dobrogei era Carasu, devenit astăzi canal navigabil.

Organismul fluviatil cu cea mai mare importanță hidrologică îl constituie râul Carasu, pe albia căruia s-a amenajat Canalul Dunăre-Marea Neagră. După intrarea în exploatare a celor două artere ale canalului s-au definit și alte lucrări conexe, cum ar fi drenarea terenurilor inundabile și mlăștinoase, și extinderea rețelei de irigații.

5.2.1. Lacuri

Lacul Agigea este situat în arealul comunei Agigea. Are o suprafată de 31 ha, o adâncime de 0,70 m și un volum de apă de 2,2 milioane m³. Cordonul litoral care îl separă de mare esre străbătut în lung de calea ferată Constanța Mangalia. (fig.19) Pe malurile lacului aflorează depozite sarmațiene, iar nămolul de pe fund este sapropelic, de culoare neagră cenușie, fiind efficient în tratamentul afecțiunilor reumatismale. Apă lacului este sărată și este mai concentrate în sulfați și clorură de sodium decât apa mării. Lacul este o rezervație zoologică, unde în 1967, au fost descoperite între 5.000 și 10.000 de exemplare de păsări.

Lacul Agigea și lacul Techirghiol constituiau în antichitate golfuri liniștite, la adapost de valurile și furtunile mării. La începutul secolului XX, Lacul Agigea sau Agigea – Ghiol avea forma unui triunghi isoscel cu baza spre mare, de care era despărțit printr-o limbă formată de dune, late de 50 – 100 metri, lungimea lui fiind de 1,5 km, iar suprafața de 75 de hectare.

Fig.19. Aerofotograma lacului Agigea (după:https://www.google.ro/search?q=agigea)

Lacul prezintă în general versanți cu panta lină în afară de partea sudică, unde sunt fragmentați de văile torențiale care au scos la zi depozitele sarmațiene. Salinitatea apei din lac în partea sa estică este mai concentrată decât cea a Mării Negre. Partea vestică care se află într-o înaintată fază de colmatare este acoperită cu trestie și păpuriș, fapt ce ne indică faptul că are salinitate foarte scăzută.

Nivelul apei se află în scădere datorită aportului de apă foarte redus, precum și a perimetrului de evaporare extrem de intens. Fundul lacului este acoperit cu nămol sapropelic, de culoare măslinie, neindicat pentru băile curative.

În apropierea lacului se află o suprafată întinsă de nisipuri fixate de arbori și arbuști. Pe nisipurile fixate de pe litoral se întâlnește o vegetație specifică, ocrotită de forurile noastre științifice. Direcția monumentelor naturii a creat aici o rezervație naturală floristică. Aici se găsesc specii rare, multe dintre ele endemice, care au supraviețuit în timp. Face parte din Rezervația Naturală Lacul Agigea.

Până acum de 50 de ani, lacul Agigea avea o apă foarte sărată. Însă, din cauza acțiunii omului, în prezent este un lac cu apă dulce.

Din păcate, lacul a avut de suferit: în 1985 acesta a fost transformat în amenajate piscicolă, afectând habitatul păsărilor. Ele au mai suferit și din cauza construirii canalului Dunăre – Marea Neagră, deoarece atunci s-a distrus habitatul natural pe partea nordică a lacului.

5.2.2. Canale antropice

Canalul Dunăre – Marea Neagră. Crearea unei legături directe, mai scurte, între Dunăre și Marea Neagră, pe Valea Carasu, ce străbate centrul Dobrogei, de la Cernavodă și până aproape de Constanța, la Agigea (fig.20), i-a preocupat pe înaintașii noștrii încă din anul 1830. Proiectele și propunerile respective aparțineau unor ingineri, oameni de afaceri, politicieni, puteri centrale (Austria, Franța, Anglia), ce doreau să ocolească Gurile Dunării , scurtând cu 400 de km drumul spre Constantinopol, evitându-se, astfel, sfera de interese ale Rusiei țariste.

Fig. 20. Harta traseului Canalului Dunăre – Marea Neagră (după: http://www.gandul.info/stiri/ istoria- canalului-dunare-marea-neagra)

Oamenii politici români propuneau săparea unui canal între Dunăre și Marea Neagră care avea să slujească progresul economic general, al Propășirii Țărilor Române. Astfel, în 1848, revoluționarul pașoptist Ioan Ghica releva însemnătatea unui astfel de proiect: "Avem o datorie sfântă către noi, către urmașii noștri, către omenirea întreagă, să nu lăsăm să ne scape rolul ce am început a juca în comerțul cu Orientul." (după: Mihail Șerbănescu, 2015)

Primul proiect românesc al unui canal între Cernavodă și Constanța este elaborat în anul 1850 de un alt revoluționar pașoptist, inginerul agronom Ioan Ionescu de la Brad: în expunerea motivațiilor economico-strategice el reține importanța Dunării ca arteră de circulație europeană, dar și implicațiile dezvoltării economice a Dobrogei.

Încă de la alipirea Dobrogei la România, în 1878, a început a fi vehiculată ideea unui al patrulea braț al Dunării, de data aceasta artificial, care să scurteze drumul către Marea Neagră. Condițiile tehnice ale epocii făceau ca o astfel de realizare să fie extrem de dificilă și costisitoare, așa încât regele Carol I, realist, a refuzat să se implice în acest proiect.

Ideea însă nu a fost abandonată, în 1928 viitorul academician Aurel Bărglăzan avea să facă un studiu, care a indicat practic actualul traseu al canalului. Ulterior, Carol al II-lea a cochetat și el cu ideea canalului, dar criza economică mondială și apoi începutul celui de-al Doilea Război Mondial au făcut ca realizarea lui să fie amânată.

În 1949 a început construcția canalului, mulți dintre muncitori fiind deținuți politici din închisorile comuniste și din rândurile minorităților etnice și religioase. Lucrările au fost sistate în 1955 și reluate, după un nou proiect, în 1976.Canalul a fost inaugurat sâmbătă, 26 mai 1984, de către Nicolae Ceaușescu. S-au excavat 294 milioane m³ la canalul principal și alte 87 milioane m³ la ramura nordică, Poarta Albă-Midia Năvodari (mai mult cu 25 milioane decât la Canalul Suez și cu 140 milioane decât la Canalul Panama) și s-au turnat 5 milioane m³ de betoane. (fig.21)

Fig. 21. Șantierul Canalului Dunăre – Marea Neagră (după: http://adevarul.ro/locale/constanta/cum-s-a-construit-canalul-dunare-marea-neagra)

Canalul unește Dunărea (la sud de orașul Cernavodă) cu Marea Neagră (la Agigea-Constanța Sud), scurtând drumul navelor comerciale și de pasageri cu circa 400 km. Acesta mai poate asigura irigarea a peste 200 mii de hectare, de teren agricol. De asemenea acesta asigură o legătură fluvială, mult mai scurtă, între Marea Neagră și Marea Nordului, prin intermediul Dunării al Canalului Main-Dunăre și fluviului Rhin.

Canalul Dunăre-Marea Neagră este opera internă a României, create numai prin efortul material și uman al poporului român, prin capacitățile sale tehnico-inginerești și organizatorice, așa cum și-au dorit înaintașii noștri.

Lungimea totală a canalului ce străbate podișul Dobrogei de sud este de 64,2 km și permite o navigație fluvială în două sensuri concomitent. Lățimea la fund este de 70 de metri, iar la suprafață 110-140 m. Adâncimea maximă este de 8,5 m și cea minimă 7 m, pescaj admis 5,5m. Cel mai mare convoi, standard, care poate sa-l străbată nu trebuie să depășească 298 metri lungime, 22 metri lățime și 3,5 metri pescaj.

La capete, canalul este prevăzut cu câte o ecluză (la Cernavodă și la Agigea). Ecluza de la Agigea ridică navele de la nivelul mării la înălțimea de 7 metri, aducându-le la nivelul apelor canalului , iar cea de la Cernavodă ridică sau coboară navele în funcție de nivelul apelor Dunării, în acel moment.

Fig. 15.Podul rutier de la Agigea (după: http://www.romaniatv.net/se-intrerupe-circulatia-pe-podul-agigea-vezi-cand-si-pentru-cat-timp_49903.html)

De-a lungul traselului său, canalul este traversat de 9 poduri: podul mixt (rutier și feroviar) de la Cernavodă peste ecluză, lung de 571 metri și o deschidere maximă de 81 metri; podul rutier (de 689 metri și o deschidere 131 metri) și cel de cale ferată de 292 metri, de la Medgidia; podul de cale ferată de la Nazarcea de 141 metri; podul rutier de la Agigea, cu 4 benzi de circulație și lung de 266 metri, susținut de 10 cabluri groase de otel, prinse de un pilon de 83 metri înălțime, (fig.14) podul de cale ferată de la Agigea, lung de 358 metri, podul rutier ce traversează autostrada A2 (autostrada soarelui), în dreptul localității Valu lui Traian și noul pod de la Agigea, care este amplasat la km 0+540 al Canalului Dunăre-Marea Neagră și are o structură de tip hobanat (suspendat). Susținut de cabluri de oțel. Este cel mai mare pod de acest tip din România cu o lungime de 360m, o deschidere centrală de 200 metri, iar lățimea podului este de 17,4 m, permițând circulația pe 4 benzi.(fig.15)

Fig.15. Podul nou de la Agigea (după: http://www.secundatv.ro/social/podul-nou-de-la-agigea-deschis-circulatiei-1326.html/)

Canalul Dunăre-Marea Neagră poate prelua anual un volum de circa 75 milioane tone de mărfuri, prin intermediul navelor fluviale și al celor maritime, de dimensiuni mici (5000 twd)

Execuția canalului a însemnat un volum uriaș de muncă: 300 milioane m³ de excavații în pământ și cretă (în zona de platou, excavațiile au coborât pană la 70 m); 4,2 milioane m³ de betoane turnate în ecluze, poduri, ziduri de sprijin și consolidări de taluzuri; 24.000 tone confecții metalice și echipamente montate etc.

Fig. 15 Canalul Dunăre – Marea Neagră in zona Agigea (după: https://ro.wikipedia.org/wiki/Canalul_Dun%C4%83reMarea_Neagr%C4%83#/media/File:Danube-Black_Sea_canal_(Agigea).jpg)

Canalul, cu lungime totală de 95,6 km, este format din ramura principală, în lungime de 64,4 km și ramura de nord (cunoscută sub denumirea de Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari), în lungime de 31,2 km, fiind al cincilea ca mărime din lume.

Canalul Dunăre-Marea Neagră este parte componentă a importantei căi navigabile europene dintre Marea Neagră și Marea Nordului (prin Canalul Rin-Main-Dunăre). Folosind această rută, mărfurile din Australia și Orientul Îndepartat, destinate Europei Centrale, își scurtează drumul cu 400 kilometri.

Canalul traversează localitățile Cernavodă, Saligny, Mircea Vodă, Satu Nou, Medgidia, Castelu, Poarta Albă. Aici canalul se bifurcă. Ramura sudică trece prin Basarabi și Agigea. (fig.15) Ramura nordică, cunoscută sub denumirea de Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari, cu o lungime de 31,2 km, o adâncime de 5,5 m și o lățime de 50-66 m, trece prin Nazarcea, Constanța, Ovidiu și Năvodari.

Construirea canalului a necesitat o investiție de circa 2 miliarde de dolari. Estimările inițiale prevedeau recuperarea investiției în 50 de ani. Exploatarea canalului aduce însă venituri anuale de circa 3 milioane de euro, ceea ce presupune o durată de recuperare a investiției de peste 600 de ani.

CAPITOLUL VI – CARACTERISTICILE BIOPEDOLOGICE

6.1. Vegetația

În comuna Agigea, vegetația predominantă este cea de stepă. Se întâlnește pe suprafețe mici și este foarte degradată prin pășunat excesiv. Cea mai mare parte a acesteia însă, a fost înlocuită de culture agricole. Astăzi, pajiștile Dobrogei de Sud sunt raspândite pe terenuri impropii agriculturii, adică: versanți cu înclinare mare, terenuri unde roca apare la zi, ori terenuri afectate de diferite procese geomorfologice actuale. Speciile ierboase întâlnite sunt: pelinița (Artemisia pontica), obsiga (Bromus arvensis), troscotul (Polygonum aviculare), firiceaua (Poa bulbosa), bărboasa (Botriochloa ischaemum), laptele câinelui (Euphorbia stepposa).(fig.16)

Fig.16 Laptele câinelui

6.2. Fauna

Cea mai mare parte a regiunii este caracterizată printr-o faună de stepă. Mamiferele cele mai reprezentative sunt rozătoarele: popândăul (Microtus arvalis), șobolanul cenușiu (Rattus norvegicus), șoarecele de mișună (Mus specilegus), șobolanul de câmp (Apodemus agrarius), șoarecele pitic (Micromys minutus), grivanul sau șoarecele dobrogean (Mesocricetus newtoni), acesta din urmă fiind specie endemică. Răspândit este iepurele (Lepus europaeus) (fig18), care are cele mai mari efective din toată Dobrogea.

Dintre canide, două specii se evidențiază: vulpea (Vulpes vulpes) și șacalul (Canis aureus).

Dintre păsări amintim: fâsa de câmp (Anthus campestris), ciocârlia de câmp (alauda aryensis), prepelița (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix perdix).

Dintre reptile amintim: țestoasa (Testudo graeca ibera)(fig17), șopârla de câmp (Lacerta agilis montandoni) și țestoasă cu coadă (Emys orbicularis), identificată doar în Agigea.

Amfibienii reprezentativi sunt: broasca de pământ brună (Pelobates fuscus) și broasca de pământ siriacă (Pelobates syriacus balcanicus), broasca râioasă verde (Bufo viridis)

Fig.17. Țestoasă (după Fig.18. Iepurele de camp (după:

http://naturewonders.org/picture?/29) http://www.mikerae.com/hares-in-the- suffolk-landscape/brown-hare-sitting-green-suffolk-dusk-lepus-europaeus/)

6.3. Solurile

Învelișul de sol este influențat puternic de climatul arid, de relieful în mare parte domol, de materialul parental constituit predominant din loess, precum și de vegetația de stepă și de apele subterane situate la adâncime relativ mare.

Solurile cele mai răspândite sunt solurile bălane (dobrogene), diferitele tipuri de cernoziomuri, și soluri slab evoluate (îndeosebi litosoluri). Repartiția în teritoriu a principalelor tipuri de soluri este condiționată de factorii climaterici, de relief și antropici: volumul edafic util, compactarea și panta terenului. Repartiția a unităților teritoriale de soluri respectă configurația pedologică din Dobrogea, unde se găsesc soluri de tipul: aluviosoluri, regosoluri, psamosoluri, kastanoziomuri, cernoziomuri, gleiosoluri și erodosoluri. Toate solurile s-au format sub acțiunea dominantă a unui singur process pedogenetic: biacumulare de tip stepic (humus tip mull-calcic). Acesta a evoluat diferit în funcție de roca parentalăasupra căreia a acționat (loess, calcare, coluvii și aluviuni) și nivelul pânzei pedofreatice. Astfel de depozite groase de loess s-au format molisoluri: soluri balane vermice. Solurile balane, denumite și brune deschise de stepă sau normale sau închise se caracterizează prin loessuri cu textura mai grosieră (lutonisipoasă sau nisipolutoasă), conținut mai ridicat de carbonați de la suprafață și conținut mai scăzut de humus datorită mineralizării intense. De aceea, ele prezintă un epipedon mollic mai deschis la culoare decât cernoziomurile. Pe terenurile situate pe pante mai mari de 3% solificarea a fost încetinită sau chiar oprită datorită eroziunii pluvionivale și eoliene, ducând la apariția solurilor balane erodate și a rogosolurilor.

Harta solurilor din comuna Agigea (autor: Lipan Nicoleta, sursa: geo-spatial.com)

Cernoziomurile carbonice sunt cele mai extinse și dețin areale mari în partea centrală comunei. (fig.14) Acestea s-au dezvoltat pe culmile și versanții domoli, cuprinși între 60-80m altitudintem având ca material parental loessuri și argile, iar apa freatică fiind la adâncimi sub 20 m.

Cernoziomurile tipice apar sub forma unor fâșii orientate nord-sud la periferia comunei.

Cernoziomurile cambice dețin suprafețe sub forma unor fâșii înguste în centrul comunei. Subtipul lor cernoziomurile cambice vermice se întâlnesc în partea de sud-vest pe o porțiune mai mare. Ambele tipuri s-au format pe loess.

Solurile aluviale apar doar în lunca văii Carasu. De-a lungul Canalului Dunăre-Marea Neagră apar soluri afectate intens prin excavații sau formate pe depuneri, ca urmare a lucrărilor care au însoțit construirea acestei magistrale fluvio-maritime.

6.4. Utilizarea Terenurilor

Specificul agricol al zonei este conferit de cele 4.113 ha. de teren arabil, 80 ha. de pășune și 2 ha de vii și livezi, însumând o suprafață agricolă totală de 4.245 ha. Forma de proprietate a suprafeței cultivate este de 100% privată.

Existența în teritoriu a societăților agricole cu pondere mare în economia zonei, precum și dezvoltarea comerțului cu produse agricole, impun înființarea unei burse agricole. Se preconizează alocarea unei suprafețe de cca. 6 ha. situată pe malul drept al Canalului Dunăre – Marea Neagră, în vecinătatea Administrației Canalelor Navigabile, în vederea construirii sediului acestei burse.

1 Modul de folosință pentru suprafața agricolă în comuna Agigea, anul 2014 (conform datelor de pe INSSE)

1 Modul de folosință pentru suprafața agricolă în comuna Agigea, anul 2014 (conform datelor de pe INSSE)

1 Modul de folosință pentru suprafața agricolă în comuna Agigea, anul 2014 (conform datelor de pe INSSE)

În peisaj predomină net terenurile arabile și cele agricole cu o pondere de aproximativ 34%, fiind urmate de terenurile neagricole (17%) și terenurile ocupate cu construcții (14%), iar la polul opus se află terenurile degradate și neproductive, terenurile ocupate cu ape și bălți și terenurile ocupate cu construcții, toate având o pondere de 1%. (fig.3)

Harta utilizării terenurilor în comuna Agigea (autor: Lipan Nicoleta, sursa: Corine Land Cover 2012)

Cea mai mare parte din suprafața comunei din suprafața comunei este ocupată de terenurile agricole, urmată de terenurile ocupate cu pajiști și construcții. O suprafață mica este ocupată de Canalul Dunăre-Marea Neagră și Lacul Agigea. Pe litoral și în aproximitatea acestuia este amplasat Portul Constanța Sud-Agigea care ocupă o zona puțin mai mare. (fig.30)

CAPITOLUL VII – CONSIDERAȚII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

7.1. Istoria localității

Primele date istorice referitoare la locuirea spațiului pe care se află astăzi comuna Agigea sunt din a doua epocă a fierului (Laténe), din a doua jumătate a secolului al IV-lea î.Hr., și începutul secolului al III-lea î. Hr. a. Așezările Agigea și Lazu s-au numărat printer acele așezări grupate în apropierea cetății Tomis.

Horia Slobozianu și Vasile Boroneanț decriu Agigea care o mare așezare greco-romană datată în secolele al II-lea î. Hr. și secolul al III-lea î. Hr., care se îndintea din partea de nord-est a Lacului Agigea, până la sud-vest de lac.De asemenea Mihai Irimia și Sandu Baraschi menționează despre Agigea, că la aproximativ de 500 metri vest, de moara de măcinat scoici se află o așezare unde s-a descoperit creamică elenistică și romană (Cercetări de suprafață, Mihai Irimia și Sandu Baraschi, în anul 1973, pe traseul Dunăre – Marea Neagră; conf. Mihai Irimia, Probleme de cercetare, conservare și valorificare a monumentelor arheologice de pe traseul canalului Dunăre – Marea Neagră).

Amfora descoperită într-un mormânt de la Agigea, este de Chios, exemplarul aparținând unui tip răspândit în bazinul mediteraneean și al Mării Negre în secolele al IV-lea și al III-lea î. Hr.

În nord-vestul localității Lazu, la circa 500 metri de cimitirul sătesc au fost descoperite fragmente răzlețe de amfore de Heraclea și Thasos (Cercetări de suprafață, Mihai Irimia, Sandu Baraschi, în anul 1973; conf. Mihai Irimia, Probleme de cercetare, conservare și valorificare a monumentelor arheologice de pe traseul canalului Dunăre – Marea Neagră ). Prezența timpurie a geților se constată și în necropola tumulară a așezării. Mormintele tumulare conțineau atât ceramică grecească, cât și alte elemente ale ansamblului funerar fără caracter grecesc.

Din cercetările arheologice efectuate s-a constatat existența a două tipuri de așezări getice în Dobrogea: fortificate și nefortificate. Potrivit datelor arheologice existente, urmele de locuire aparținand unor așezări nefortificate, erau situate pe terase, pe dealuri sau platouri largi, deschise. Așezările de la Agigea și Lazu erau nefortificate aflându-se pe platouri largi, deschide.

În lucrarea Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, din 1904 scisă de căpitan Marin Ionescu Dogrogeanu, găsim o scriere de informații, interesante despre Agigea și Lazu: "Agigea este așezată la coada apuseana a Lacului Agigea la 1,5 km departare de țărmul Mării Negre, lângă o movilă numită Ordu-Tabia, fost lagăr turcesc în campania din 1854. Satul se compune din câteva căsuțe mizerabile. Aici se încrucișează mai multe drumuri comerciale. Laz-mahale (sau Mahalaua Lazilor), un popor care nu avea nici o locuință, nici ocupațiuni speciale, aceștia erau, în acele vremuri, spaima vecinatatilor Constanței. Pare să fi fost turci aduși din Asia Mică nu se știe când. Populația lazilor a dispărut cu totul astăzi."

Din aceași lucrare am aflat că: Lacul Agigea, Agigea-Ghiol are forma unui triunghi isoscel cu baza spre mare, de care este despărțit printr-o limbă formată de dune, late de 50-100 metri, lungimea lui este de 1,5 km, iar suprafața de 75 ha. În această vale sunt așezate satele Agigea la sud Hasi-Duluk și Laz-Mahale la nord. Valea este tăiată de la sud-vest către nord-est de șoseaua Mangalia-Constanța ce trece pe la Agigea unde se bifurcă spre Tuzla, trecând pe la Sanatoriu și Techirghiol.

Lacul Techirghiol și lacul Agigea constituiau în antichitate golfuri liniștite, la adăpost de valurile și furtunile mării. (fig. 19) .Așezările întemeiante în epoca elenistică, dacă nu și într-o vreme mai veche, s-au dezvoltat în epoca romană și au dispărut atunci când legătura cu marea s-a întrerupt. Cu așezarea de la Agigea s-a petrecut, probabil, același fenomen ca și cu așezările din jurul lacului Techirghiol.

Fig.19. Golful Agigea în antichitate (după: Mihail Serbănescu, 2010)

Cercetările efectuate pe coasta Mării Negre și a lacurilor care o însoțesc au identificat așezarea greco-romana de la Agigea, cu o populație impresionant de densă, atestată prin marea cantitate de ceramică, țiglă, pietre de construcție, fragmente de unelte din fier descoperite pe aceste meleaguri.

Viața omenească din jurul lacurilor Techirghiol și Agigea, adevărate golfuri liniștite ale Mării Negre, datează din timpuri foarte vechi. Amforele din epoca elenistică, găsim la Agigea, ne îndreptățesc, să presupunem, ca aceste meleaguri au fost locuite din timpuri preistorice și au devenit așezări grecești în secolele al III-lea și secolul I î. Hr. Mai târziu romanii au ocupat micile porturi grecești, din jurul lacurilor, dându-le o viață nouă. Dupa închiderea legăturii cu marea, așezarea a început să decadă pentru ca apoi să dispară complet.

În 1939, când s-a trasat linia ferată Agigea-Eforie, s-a descoperit o așezare situată chiar pe traseul căii ferate. Acolo au fost găsite două brățări de aramă și două brățări de scoici marine aparținand culturii neolitice Hamgia (după precizările Prof. Ion Nestor), o cană și strachină din epoca elenistică, un fragment de statuie de marmură reprezentând pe zeul Dionysos, mai multe fragmente de vase, toate aceatea, din urmă, din epoca romană. (fig.20)

Fig. 20 Tipuri de amfore din epoca romană (după: Mihail Serbănescu, 2015)

Faptul că apar puține măriturii arheologice din epoca romană târzie, din epoca prefeudală și, feudală poate duce la concluzia că începând cu secolul al VI-lea după Hr. așezările au început să decadă. Înafară de năvălirile barbare repetate, acest fenomen a fost determinat de înnisiparea intrării în golfuri, accentuate, după cât se pare, în secolul al VI-lea după Hr. și continuată în secolele următoare. Tăierea comunicației cu Marea Neagră a dus la reducerea activității comerciale și la sărăcirea treptată a zonei care, din mici porturi cu o viață înfloritoare, au devenit sate sărace si multe dintre ele au dispărut în secolele următoare.

În perioada secolelor al XII-lea și secolul al XVI – II-lea nu au fost identificate documente care să ateste documentar localitățile Agigea și Lazu.

În perioada secolelor al XV-lea și al XIX –lea, Doborgea a fost sub stăpânire otomană fiind transformată în pașalâc. Imperiul Otoman cuprindea mai multe provincii numite eialete sau vilaiete, care se împărțeau în ținuturi mai mici, sangeacuri, iar acestea se subdivizau în mai unități administrative-judiciare, numite kazale, acestea erau împărțite în comune numite nahiye, care cuprindeau mai multe sate sau cătune, zise karye.

În anul 1850, Ion Ionescu de la Brad, menționa că Dobrogea făcea parte din sangeacul de Silistra, având kazalele Tulcea, Isaccea, Măcin, Hârșova, Babadag, Silistra cu nahiye Văleni și sangeacul de Varna, având kazalele Constanța și Mangalia și depindeau de eialetul (provincia) Rusciuc.

Satul Agigea, în perioada otomană a fost identificat și localizat în județul Constanța de azi, pe harta statistică rusă din timpul războiului ruso-turc (1828-1829) figura cu denumirea Aclca (Acica), aparținând de kaza (unitatea administrativă) Constanța, sangeacul (ținutul) Varna, eialetul (provincia) Rusciuc, conform documentelor turcești din fondul tapiurilor emise între anii (1864-1877).

Satul Lazu (Lazmahale), în perioada otomană, a fost identificat și localizat în judetul Constanța de azi, pe harta lui Ion Ionescu de la Brad din anul 1850, fiind mentionat cu denumirea Lasmaalessi, aparținând de kaza (unitatea administrative) Constanța, sangeacul (ținutul) Varna, eialetul (provincia) Rusciuc, figurând în documentele turcești din fondul tapiurilor emise între anii 1864 și 1877, cu denumiea Lazmahale.

Lazu are însă o poveste deosebită, a fost ctitorită de un popor musulman, misterios, care și-a avut propria identitate, propria limbă (lazuri) și evident propriile tradiții, unele diferite de restul turcilor și tătarilor dobrogeni. Lazii au fost o etnie din Sudul Mării Negre, iar în antichitate formau unul din cele mai puternice triburi ale Regatului Colchis. Un neam puțin numeros, mereu aflat în conflict cu turcii, georgienii sau rușii, lazii au avut o istorie zbuciumată și au fost mai întâi, creștinați de Bizanț, pentru ca sub Imperiul Otoman, să devină din secolul al XVI – lea islamiști suniți. A existat chiar și un sangeac al Imperiului Otoman care se numea Lazistan, dar care a avut o istorie scurtă. La începutul secolului al XIX – lea, în timpul războaielor sângeroase dintre turci și ruși, mulți lazi au migrat în Rusia și în Dobrogea, la noi stabilindu-se în mai multe zone din Tulcea și zona adiacentă Constanței. Au întemeiat aici, lângă vechiul Tomis, Lazu, căruia i se spunea Laz Mahale, sau mahalaua lazilor. Aceștia au fost catalogați de către creștini drept turci, chiar dacă lazii vorbeau o limbă mai apropiată de grabă de limba georgiană. După Războiul de independent și alipirea Dobrogei de Țara Mamă, România (1878), mulți musulmani, printer care și numeroși lazi au părăsit ținutul, emigrând în Turcia. Cei rămași la Lazu și-au pierdut treptat vechea identitate, declarându-se în deceniile ulterioare drept etnici turci. De altfel, istoricii otomani le-au negat de-a lungul timpului identitatea proprie, considerându-i parte a marelui popor turc. De pe urma acestui neam misterios, județul Constanța a rămas cu Lazu, o așezare întemeiată de un popor viteaz, dar vitregit de soartă și condamnat la dispariție.

7.2. Evoluția teritorială a localității

În a doua jumatate a secolului al XIX – lea se semnalează la Agigea o creștere numerică a populației, îndeosebi păstori veniți din părțile Sibiului, Brăilei, Ialomiței, iar mai târziu, din Oltenia și Moldova, care trăiesc alături de tătarii colonizați de Poartă Imperiul Otoman(în Dobrogea.

Tot Grigore Dănescu, în Dicționarul geografic statistic, economic și istoric al județului Constanța în 1897, ne oferă informații despre Laz Mahale (Lazu) care: ”este un sat în plasa Constanța, cătunul comunei rurale Techighiol, situat în partea merdională a plășii, la 5 km spre nord-vest de cătunul de reședintă Techirghiol. Suprafața sa este de 2693 ha, din care 61 ha ocupate de vatra satului și grădini. Populația este de 48 de familii cu 168 de suflete, ocupându-se cu agricultura, creșterea vitelor și puțin cu pescuitul la mare. Prin sat trece drumul județean, Constanța – Mangalia , pe la 1 km spre est de sat”

În 1887 ia ființă prima școală turcă cu o singură clasă, la Geamie, cu învățământ religios musulman. Apoi, în 1902, tot lângă Geamie, se înfințează o clasă de băieți cu predare în limba română. Construcția primului local de școală se va face în 1925, prin contribuția sătenilor, iar în 1927 se inaugurează noua școală primară elementară în limba română. În anii care au urmat, școala a fost mărită și modernizată. Din 1996, școala a primit numele profesorului universitar, dr. Ioan Borcea (1879 – 1886) , fondatorul Stațiunii Zoologice Marine Regele Ferdinand, de la Agigea, în anul 1926.

Ocupația de bază era agricultura: cultivarea pământului și creșterea animalelor. Numărul de animale aflate la Agigea era de 189 cai, 136 bovine, 3.660 oi, iar la Lazu: 129 bovine, 324 oi. În Agigea existau 81 de gospodării, iar în Lazu, 58 construite din piatră și chirpici. Clădiri mai de seamă erau: Conacul Costinescu, Sanatoriul Municipiului București, Preventoriul Agigea, Conacul Florin Butărascu, Constantin Diaconescu, Ing. Cornel Popescu, Școala primară Agigea, Stațiunea Zoologică Marină Regele Ferdinand. Existau două școli: una în Agigea și alta în Lazu, ambele cu câte o singură clasa. La Agigea funcționa școala cu 63 de elevi și la Lazu, 22 de elevi. Camin cultural nu exista. Biseca ortodoxă nu exista, locuitorii mergeau la biserica din comuna Cumpăna. Existau, însă, două geamii, în Agigea și Lazu.

În Arhivele Naționale, Direcția Județeană Constanta, Fond Prefectură), se găsește o sinteză a unei monografii a localității Agigea, din anul 1939, în care se consemnează: "În compunerea comunei intră satul Lazu (fost Laz-Mahale) și satul Agigea. Populația Agigei și a satului Lazu (Laz Mahale) era de 139 de capi de familie cu 640 de suflete dintre care: români, 32 capi de familie cu 250 de suflete, 37 de capi de familie turci cu 157 de suflete, 12 capi de familie rusi cu 43 de suflete, 8 capi de familie bulgari cu 35 de suflete, 2 capi de familie greci cu 3 suflete. Satul Lazu: 15 capi de familie români cu 73 de suflete, 22 capi de familie turci cu 89 suflete, 19 capi de familie ruși cu 67 suflete.

Din documentele ce se găsesc la Arhivele Naționale, Constanța, Fond Prefectura, Dosar 11/1935-1944, aflăm numele primarilor ce de-a lungul timpului care au slujit cetățenii comunei: Iulia Popeea (1.04.1935 – 31.03.1936); Constantin Ionescu (1938 – 1939); Radu Tudor (1.04.1941 – 1.09.1941); Nicolae Diaconescu (1.09.1941 – 1.10.1941); Corneliu Pană (1.10.1941 – 1.03.1942); Bădică Vasile (1.03.1942 – 1.04.1943); Corneliu Panait (1.04.1943 – 31.08.1943); Constantin Sofană (1943 – 1944).

După anul 1944 o dată cu schimbarea regimului politic, în România, a fost pus și la Agigea un primar comunist.

După 1947 Agigea și Lazu se află din nou în administrarea comunei Techirghiol, pentru ca, abia în luna iunie a anului 1989 Agigea să devină din nou comună. Primar ales a fost o femeie, în persoana Ecaterinei Panait. Din anul 1990 și până în 1992, primar al comunei Agigea a fost Gheorghe Lămureanu. Urmează apoi mandatul lui Ion Neagu, între anii 1992 – 1996, iar din anul 1996 până în 2008 a fost Ion Ioniță. Începând cu anul 2008 în fruntea administrației locale se află Cristian Cârjaliu.

CAPITOLUL VIII– CARACTERISTICI DEMOGRAFICE

Conform datelor statistice furnizate de Institutul Național de Statistică pentru anul 2016, comuna Agigea are o populație stabilă de 7.987 locuitori, fiind a șasea ca mărime din totalul de 48 de comune existente în judetul Constanța. Se poate observa în graficul 5 primele șase comune după mărime din județul Constanța. Comuna Agigea se află pe locul 6 cu o populațoe de aproximativ 8000 de locuitori, iar pe primele două locuri se află comuna Valu lui Traian cu 14 400 locuitori și Cumpăna cu aproximativ 14 000 locuitori.

Graficul 5. Populația comunelor din județul Constanța, în 2016

(conform datelor de pe INSSE)

8.1. Evoluția numerică a populației

Comparativ cu datele înregistrate din anul 2000 și apoi cu anii 2004-2016, populația comunei a înregistrat o creștere constantă și, totodată, semnificativă, dublându-si numărul de locuitori. Acest lucru se datorează numarului sporit de locuri de casă date pentru locuitori, dar și migrației populației urbane în comună. Astfel, localitatea Agigea se înscrie într-o tendință

generalizată la nivelul comunelor aflate în imediata apropiere a unor municipii de rang I și II și anume direcționarea fluxurilor de populație dinspre mediul urban către cel rural. Aceste ”intrări” de populație care se stabilește în localitate compensează ”ieșirile” cauzate de migrația externă în căutarea unui loc de muncă bine plătit. Trebuie precizat însă că numai recensământul populației și al locuințelor poate contura o imagine clară a celor care au migrat în căutarea unui loc de muncă în afara țării, fără a renunța la reședința în localitate.

Grafic 6. Evoluția populației comunei(conform datelor de pe INSSE) Agigea 2000-2016

Tabel 4. Evoluția locuitorilor din Grafic 4. Evoluția locuitorilor din comuna comuna Agigea, între anii 1992-2016 Agigea, între anii 1992-2016

(conform datelor de pe INSSE) (conform datelor de pe INSSE)

Evoluția numărului de locuitori din comuna Agigea, se poate observa în graficul 4. Acesta are o evoluție constantă de-a lungul anilor, adăugând la fiecare an aproximativ 200-300 locuitori. Între anii 2008 și 2010, populația a crescut cu aproximativ 600 de locuitori, ajungând în 2016 la un număr de aproximativ 8000 de locuitori.

Graficul 7. Piramida vârstelor în comuna Agigea, anul 2016 (conform datelor de pe INSSE)

Din totalul de 7987 de locuitori, numărul femeilor și numărul bărbaților din comuna sensibil egal, diferența fiind foarte mică.(3992 de bărbați și 3995 de femei). Structura pe vârste a populației comunei evidențiază că populația tânără (0-24 ani) este numeric egală la toate cateogoriile de vârstă, pe când populația vârstnică (60 de ani și peste) este în scădere. Ponderea mare o are populația între 40 și 49 de ani.

8.2. Densitatea populației

Densitatea comunei Agigea este de 139,34 loc/km², aproape triplul mediei înregistrate în mediul rural la nivelul județului Constanța – 50 locuitori/km² (fig.21)

În anul 2008 se înregistra o densitate 116,33 loc/km² (față de numai de 85,56 locuitori/km² în anul 2000).

Fig.21. Densitatea populației în Podișul Dobrogei de Sud (după: Badea L., Sandu Maria (2010), Podișurile Pericarpatice, vol. IV)

8.3. Structura populației

În ceea ce privește structura etnică a populației comunei recensământul din 2011, aceasta este majoritară românească, aproximativ 90%, urmată de tătari și turci cu 8% și alte naționalități 2%.

Din punct de vedere confesional, la recensământul din anul 2002, populația se declara majoritar ortodoxă, exprimând aproape fidel ponderea populației de etnie română în cadrul localități. De asemenea erau prezente cultele protestante, dar și culte neoprotestante precum baptist, penticostal, adventist, etc. Este de remarcat faptul că 8 persoane s-au declarat fără religie, atei sau au refuzat să-și declare o apartenență religioasă, demonstrând și în acest fel că apropierea de o zonă puternic urbanizată conduce la îndepărtarea treptată de valorile tradiționale sătești.

8.4. Mișcarea naturală a populației

Sporul natural are o evoluție interesantă, comparativ cu evoluția populației în ansamblul său. Se constată că deși populația comunei s-a aflat în continuă creștere începând cu anul 2000, sporul natural a avut o evoluție sinusoidală, înregistrând valori pozitive începând cu anul 2003. (graficul 7)

Graficul 8. Evoluția sporului natural în comuna Agigea (conform datelor de pe INSSE)

Analizând indicatorii ce compun sporul natural este de remarcat că și aceștia – natalitatea și mortalitatea – au avut o evoluție sinusoidală în perioada 2003 – 2015, cu o tendință descrescătoare în anul 2012.

În ceea ce privește natalitatea, este de remarcat nu numai evoluția sinuoasă, dar și faptul că pentru intervalul analizat mortalitatea infantilă este 0. Este un indicator important care demonstrează faptul că nivelul calității vieții este relativ ridicat în localitate, în condițiile în care la nivel național acest indicator este dublu față de media europeană. (graficul 9)

Graficul 9. Evoluția natalității și mortalității în comuna Agigea (conform datelor de pe INSSE)

La o privire de ansamblu asupra tuturor factorilor care influențează dinamica populației se constată că creșterea susținută a populației comunei are ca principală cauză stabilirea în localitate a persoanelor care au ales să își mute domiciliul aici, în mare majoritate persoane cu vârsta cuprinsă între 35 și 45 de ani, beneficiare ale relaxării condițiilor de creditare oferite de sistemul bancar în perioada 2006 – 2009, dar și ale posibilităților oferite de primărie de a concesiona terenuri pentru construcția de locuințe.

Se conturează în aceste condiții, o grupă de vârstă adultă bine așezată, care, pe termen scurt și mediu, poate susține cele două vârste ”dependente”.

În aceste condiții, populația localității se încadrează în tendința generalizată la nivelul Zonei Metropolitane Constanța, dar și a județului, de migrare către zonele periurbane și rurale.

8.5. Mișcarea migratorie

În acest subcapitol am analizat plecările și stabilirile de domiciliu (inclusive migrația externă) din lispă de date la nivelul acestei comune.

O evoluție sinuoasă au plecările cu domiciliu, având o evoluție constantă. Stabilirile cu domiciliu sunt constant pozitive și, mai mult, înregistrează valori ridicate. Astfel, localitatea Agigea se înscrie într-o tendință generalizată la nivelul comunelor aflate în imediata apropiere a unor municipii și anume direcționarea fluxurilor de populație dinspre mediul urban către cel rural. (fig.40)

Aceste ”intrări” de populație care se stabilesc în localitate compensează ”ieșirile” cauzate de migrația externă în căutarea unui loc de muncă bine plătit. Trebuie precizat însă

că numai recensământul populației și al locuințelor poate contura o imagine clară a celor care au migrat în căutarea unui loc de muncă în afara țării, fără a renunța la reședința în localitate.

La o privire de ansamblu asupra tuturor factorilor care influențează dinamica populației se constată că creșterea susținută a populației comunei are ca principală cauză stabilirea în localitate a persoanelor care au ales să își mute domiciliul aici, în mare majoritate persoane cu vârsta cuprinsă între 35 și 45 de ani, beneficiare ale relaxării condițiilor de creditare oferite de sistemul bancar în perioada 2006 – 2009, dar și ale

posibilităților oferite de primărie de a concesiona terenuri pentru construcția de locuințe.

CAPITOLUL IX – ECONOMIA LOCALITĂȚII

Comuna Agigea este o localitate cu aspect urban cu funcții complexe de: transport punct terminus al Canalului Dunăre – Marea Neagră, calea ferată Constanța – Mangalia; Șoseaua Națională Constanța – Mangalia D.N. 39 și D.N. 38, Constanța – Negru Vodă; funcția economică: activitatea portuară, în portul Constanța Sud – Agigea, trafic de mărfuri și activitate de producție în Zona Liberă Agigea, industria mobile, industria de panificație, comerț, servicii, turism, etc.;

Cele mai representative unități economice care își desfășoară activitatea pe teritoriul comunei sunt: Portul Constanța Sud-Agigea, Administrația Zona Liberă, Administrația Canalul Dunăre – Marea Neagră, Ager Trans, Prod Transport Cereals, Mineral Protan, Romprest Util, Trans Canal, Romtrans MOL I, Ghetur, Hondor Stil, Selgros, Dedeman, Peugeout, Matimar în domeniul pescuitului marin.

Prin Înaltul Decret Regal nr. 810, la 1 martie 1926 a fost înființată Stațiunea Zoologică Marină de la Agigea (fig.22), iar profesorul Ioan Borcea a fost nominalizat ca director al stațiunii. Situată pe un teren de 25 ha, pe teritoriul satului Agigea, între Marea Neagră și lacurile Techirghiol și Agigea – Ghiol, la 1,5 km de gara (haltă) General Ionescu și cam la 10 km de orașul Constanța, Stațiunea Zoologică, izolată de litoral face azi impresia unei adevărate oaze: numeroase plantații de pomi alcătuiesc o insula verde în mijlocul monotoniei nisipurilor aride. Între scopurile urmărite de această stațiune se rânduiește mai întâi recoltarea și cunoașterea faunei și florei din apele românești ale Mării Negre. Terenul stațiunii cuprinde o vegetație naturală de dune marine. Dunele s-au format prin depunerea nisipului adus de vânt dintr-un vechi golf, ocupat astăzi de lacul Agigea. Pe dune s-a colonizat o vegetație caracteristică.

Fig. 22 Clădirea Stațiunii Zoologice Marine de la Agigea (arhivă personală)

O interesantă descriere a acestor locuri o face profesorul Constantin Brătescu în Analele Dobrogei (1932): "Cine pleacă cu trenul de la Constanța spre Carmen-Sylva și se apropie de limanul și satul Agigea, începe să vadă în stanga vila și moșia Costinescu, apoi Adăpostul Municipiului București și, în fine, gara General Ionescu, așezată cam la un capăt al cordonului de nisip ce separă lacul Agigea de plaja cu același nume. În gara General Ionescu trenul oprește un minut. Vara, călătorii din tren văd cum numeroși student naturaliști coboară aici. După ce trenul pune din nou în mișcare, la capătul celălalt al coridorului litoral apare Preventoriul Agigea, dependent al Ministerului Sănătății și, peste cateva minute de mers prin coridorul săpat printer dunele de nisip acoperite de săbiile verzi-cenușii ale orzului sălbatic și tivite în stânga de panglică albastră-argintie a mării, călătorul vede uimit o clădire lungă, cu două etaje, de dimensiuni impunătoare și de culoare albă-strălucitoare, flancată la stânga și la dreapta de câte o clădire mai mica. La poarta larg deschisă se observă o firmă pe care se poate ceti: Stațiunea Zoologică Marină Regele Ferdinand. Este palatul-minune, care atrage ca un miraj luminous pe naturaliștii nostril de pretutindeni pentru posibilitățile de studio serios ce li se pun aici la dispoziție. Ca fiu al Moldovei, profesorul Ioan Borcea a legat această stațiune de Universitatea din Iași, înzestrând astfel prima noastră instituție de cultură cu un așezământ care ar cinsti și străinătatea. Între scopurile urmărite de această stațiune se rânduiește mai întai recoltarea și cunoașterea faunei și florei din apele românești ale Mării Negre, apoi completarea studiului zoologiei pentru studenții naturaliști de la toate universitățile țării, precum și înlesnirea condițiilor de lucru pentru cercetătorii veniți de peste hotare" scrie, în 1947, în monografia dedicate profesorului Ioan Borcea, discipolul său dr. Sandu Cărăușu.

Terenul stațiunii cuprinde o vegetație naturala de dune marine. Dunele s-au format prin depunerea nisipului adus de vânt dintr-un vechi golf marin ocupat astăzi de lacul Agigea. Pe dune s-a colonizat o vegetație caracteristică. Împrejmuită și ferită de influența factorului biologic (antropozoogen), ea și-a păstrat aspectul de dună populate de o flora și o fauna specifică, și a reținut atenția multor naturaliști, încă de la început. Colonizarea acestor dune cu vegetație este influențată de înălțimea și expoziția lor, de mărimea granulelor de nisip, de conținutul în săruri și în humus.

În anul 1939, această zona este declarată rezervație naturală: Rezervația naturală ,,Dunele marine de la Agigea" fiind unica rezervație de dune nisipoase de pe litoralul românesc. Rezervația se află în incinta Stațiunii Biologice Marine „Prof. Ioan Borcea”, și după 1989, mai exact în ziua de 28 iunie 1990, stațiunea a revenit în patrimoniul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și a primit numele ilustrului ei fondator, profesorul Ioan Borcea (1879-1936). Este o rezervație mixtă, floristică și faunistică, cu o suprafață de cca 8 ha. Pe baza cercetărilor botanice effectuate în cadrul rezervației au fost identificate peste 120 de specii de plante caracteristice litoralului mediteranean, dar și celui atlantic și caspic, multe dintre ele de un mare interes științific.

Este renumită mai ales datorită populațiilor locale mari ale unor specii rare în România, precum ciucușoara de nisipuri (Alyssum borzaeanum), cârcelul (Ephedra distachya) sau volbura de nisipuri (Convolvulus persicus). Alte rarități floristice prezente în zona rezervației sunt : milițeaua de nisipuri (Silene thymifolia), perișorul de nisipuri (Leymus racemosus ssp. sabulosus), garofiță (Dianthus leptopetalus), jaleș (Salvia aethiopis) etc. Rezervația adăpostește de asemenea o faună interesantă, formată din insecte: călugărița (Mantis religiosa), libelulă (Myrmeleon formicarius), reptile: șarpele rău sau șarpele cu abdomenul galben (Coluber jugularis caspius), șopârla de iarbă (Lacerta taurica), amfibieni și diverse păsări migratoare: presura cu cap negru (Enberiza melanocephala), ciocârlia (Melanacorypha leucoptera), vrabia spaniolă (Passer hispaniolensis), bufnița (Asio otus). Multe rarități floristice și faunistice au dispărut din zona rezervației datorită modificărilor de microclimat produse în urma construcției portului Constanța Sud- Agigea, dar mai ales în perioada 1975-1990 când rezervația a fost părăsită, aici desfășurându-se diverse activități economice. În prezent, datorită unui proces natural de stepizare și ruderalizare a vegetației, favorizat de depărtarea de mare și de modificările de microclimat din ultimii 30 de ani, se fac eforturi pentru păstrarea în bune condiții a habitatelor de dune și a biodiversității specifice lor.

Activitatea didactică de aici a fost mult mai dezvoltată, stațiunea fiind un loc mult mai râvnit pentru practica studenților biologi, ecologi, biochimiști, geografi, geologi, geochimiști, piscicultori etc. În laboratoarele stațiunii au fost efectuate numeroase lucrări de licență și de doctorat. Stațiunea este condusă astăzi de o personalitate de seamă a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, prof. univ. dr. Georghe Mustață.

Direcția Silvică Constanța dispune, la Agigea, de o întinsă pepinieră (fig.23), o adevărată bază producătoare de frumuseți peisagistice. Întinsă pe o supafață de 48,2 hectare, pepiniera este specializată, în principal, în producerea de puieți forestieri și ornamentali (80%) pentru: perdele forestiere, acoperirea terenurilor degradate, realizarea plantații integrale), precum și puieți pentru noii proprietari de păduri. Aici poți găsi, de asemenea, specii permanent verzi (conifere), adaptate zonei de stepă dobrogeană cu influențe marine, și anume: ienupăr de Virginia, tuja cu diversele sale varietăți – pinul negru, douglas, bradul alb, molidul etc. Din categoria foioase cu frunze persistente ar putea fi enumerate: buxus, salbă japoneză (evonimus japonica), berberis julianae, costoneaster dameri, lanciera pileata etc., specii de foiase cu frunze căzătoare, pentru gardurile vii și arborii de alei. În cadrul pepinierei a fost realizată o colecție deosebită de trandafiri Rosalium Splendidum, ce cuprinde 32 de soiuri, iar în producție de serie 68 de soiuri. Trandafirii au varietăți și nuanțe coloristice de la alb la violet, forme și dimensiuni variate, trandafiri cățărători dispuși în buchețele mici, trandafiri copăcei de diverse culori: alb, galben, roz sau roșu, a căror perioadă de înflorire începe din luna mai și ține până în octombrie.

Fig.23 Pepiniera de la Agigea (după: Mihail Șerbănescu, 2010)

Pe teritoriul comunei Agigea se află două obiective de importanță națională: Zona Liberă Constanța Sud – Agigea (fig.24) și Administrația Canalelor Navigabile – Agigea. Acvatoriul portuar este conectat prin intermediul Canalului Dunăre – Marea Neagră în apropiere de Zona Liberă.

Fig.24 Zona Liberă Constanța Sud – Agigea (după: Mihail Serbănescu, 2010)

În zona de acces al navelor, pe Canal, se acceptă nave cu o capacitate maximăde 5 000 tdw. Incinta 1 ocupă o suprafață de 19 hectare și cuprinde spații de depozitare acoperite și descoperite, deservite rutier și feroviar; incinta 2 cu o suprafață de 10,3 hectare, pentru activități industriale și de producție; incinta 3, Terminalul de Containere. Beneficiind de existența infrastructurilor de transport maritim, fluvial, feriviar și rutier care fac legătura cu diverse surse de aprovizionare și piețe de desfacere din Europa Centrală, Bazinul Mediteranean, Orientul Apropiat și Mijlociu, prin această zonă se derulează un trafic intens de mărfuri care este favorizat și de existența unei linii de Ferry-boat (transport CF) și terminal Ro-Ro (transport auto).

Prin promovarea și dezvoltarea Zonei Libere Constanța Sud-Agigea în vecinătatea porturilor maritime și fluviale (Constanța, Brăila, Galați și Sulina) a fost determinate și de creșterea deosebită a rolului României, inclusiv a sistemului său de transport, în cadrul spațiului politic și economic, Dunăre – Marea Neagră, ca urmare a includerii României în zona de Cooperare Economică a țărilor riverane Mării Negre.

Realizarea coridorului logistic trans-european Marea Neagră – Marea Nordului (pe ruta Constanța – Rotterdam) prin Canalul Rhin – Main – Dunăre, inaugurat pe 25 spetembrie 1992, coridor de o deosebită importanță europeană din punct de vedere economic, geografic, comercial, turistic, strategic și politic, are ca efecte directe integrarea europeană a zonelor traversate și dezvoltarea puctului terminal sud – estic, deci a Portului Constanța.

În Zona Liberă Constanța Sud – Agigea pot fi desfășurate o serie de activități cum ar fi: manipularea, depozitarea, sortarea, ambalarea, prelucrarea, asamblarea, fabricarea, marcarea, testarea, expertizarea, transportul și expediții interne și internaționale, operațiuni de bursă, financiar – bancare, precum și magazine de desfacere și comercializare a produselor en gros sau en detail. Poziția Zonei Libere creează posibilități de creștere a volumului de mărfuri tranzitate pe Canalul Dunăre – Marea Neagră.

În conformitate cu Legea 84/1992, Zona Liberă Constanța Sud oferă o serie de facilități: lipsa taxelor vamale la intrarea în Zona Liberă și la ieșirea spre export a mărfurilor; scutirea de impozit pe circulția mărfurilor, accizelor și a impozitului pe profit pentru toată durata activității desfășurate în zona; repatrierea profitului și a capitalului după plata tuturor obligațiilor către statul roman și partenerii contractuali; materialele și accesoriile românești care intră în Zona Liberă și sunt folosite pentru fabricarea unor bunuri sunt scutite de taxe vamale, cu îndeplinirea formalităților de export. Poziția Zonei Libere creează posibilități de creștere a volumului de mărfuri tranzitate pe Canalul Dunăre – Marea Neagră.

Dacă până în 1989 localitatea Agigea era locul unde se înfăptuiau marile investiții ale țării: Canalul Dunăre-Marea Neagră, cu ecluza, podul rutier și cel de cale ferată, Portul Constanța Sud-Agigea, începând cu anul 1990, suprafețe importante de teren au fost vândute, prin licitație, cetățenilor din Agigea și Lazu, dar și din Constanța, pentru construirea de locuințe. Așa se explică faptul că, de-a lungul anilor, au apărut în aceste localități case frumoase, vile deosebite, făcând astfel ca atât Agigea, cât și Lazu să capete o nouă înfățișare.

Consiliul local și conducerea Primăriei Agigea au lansat și programe ambițioase de investiții: realizarea celui mai mare centru comercial "Selgros" de către un investitor româno-german, ce a creat 700 de locuri de muncă și s-a finalizat în anul 2004. Alte investiții importante din comună: centrul comercial "Dedeman", Firma "Emacris Trans", specializată în transportul de mărfuri și service camione, Firma "Motorex", cu sediul în Lazu, este concesionară "Peugeot", pe zona Dobrogea și firma "Rompetrol" cu o benzinărie pe șoseaua principală în apropiere de podul Agigea.

Prin aceste proiecte comuna Agigea, localitate agroindustrială importantă a județului, își va crea condițiile pentru dezvoltarea tot mai mult a economiei și turismului în această zonă.

Tabel nr.5 Raportul dintre populația activă, ocupată și șomeri, din comuna Agigea, în anul 2015 (după: http://www.primaria-agigea.ro/populatie.html)

Trebuie menționat faptul că o parte a localnicilor care practică agricultura de subzistență nu sunt încadrați statistic în rândul populației ocupate, neavând un loc de muncă sau o formă juridică sub care să își desfășoare activitatea (Persoană Fizică Autorizată, Asociație Familială, Întreprindere Individuală)

În ultimul deceniu șomerii beneficiari de ajutor de stat au suferit o reducere globală de 52% pentru un total de 166 persoane. Grupele sociale cele mai afectate de această reducere sunt persoanele cu un grad scăzut de instruire (primar, gimnazial și profesional), înregistrând o diminuare de 65%, în timp ce pentru persoanele cu instruire superioară, sprijinul public a crescut cu 5% în favoarea absolvenților de liceu și cu 11% în favoarea absolvenților de universitate.

Sectoarele cu o rată ridicată a ocupării sunt reprezentate de:

· Agricultură: 9,82%;

· Industrie prelucrătoare: 14,81 %;

· Construcții: 9,93%;

· Comerț: 11,43%;

· Hoteluri și restaurante: 3,50 %

· Transport: 20,85 %;

· Administrație publică: 7,98 %;

· Învățământ: 2,87 %;

· Sănătate și asistență socială: 10,16%.

Tabeș nr.6 Populația activă pe sectoare de activitate, din comuna Agigea, în anul 2014 (http://www.primaria-agigea.ro/populatie.html)

9.1. Agricultura

În localitatea Agigea, activitatea economică specifică ultimilor ani a suferit transformări majore datorită dinamicii sociale, economice și politico-administrative. Dacă la începutul anilor 90, agricultura era activitatea economica cea mai importantă la nivelul localității, astăzi ponderea acestei ramuri a scăzut semnificativ. Activitățile de profil sunt de anvergură tot mai redusă inclusiv datorită politicilor locale și naționale în domeniul agriculturii, fapt ce conduce la o producție ce nu acoperă necesitățile reale și, în consecință, la creșterea importurilor de produse agricole si alimente.

Astfel, din punct de vedere al productivității activităților din domeniul agriculturii și zootehniei, în perioada 2005 – 2010, în comuna Hărman, atât producția vegetală cât și cea animală a scăzut semificativ, cu toate că potențialul pedologic și suprafața agricolă permit dezvoltarea unor culturi vegetale de bună calitate (grâu, secară, porumb, floarea-soarelui, cartoful, sfecla de zahar) iar pășunile existente favorizează creșterea animalelor.

Suprafața agricolă a comunei este de 6.894 ha și este formată din pășuni, teren agricol și teren arabil.

O activitate importantă desfășurată pe teritoriul comunei Agigea este și agricultura (cultivarea pământului și creșterea animalelor). Se cultivă grîu, orz, orzoaică, floarea-soarelui, porumb, etc. și se cresc vaci de lapte și oi. Își desfășoară activitatea în acest domeniu trei societăți agricole: Agricola Agigea, Agromixt și Înfrățirea.

Întinsele suprafețe agricole aflate pe teritoriul administrativ al comunei au influențat orientarea economică a localității, majoritatea societăților comerciale desfășurând activități de comerț cu produse agricole. Condițiile de trafic diversificat și de mare capacitate, Canalul Dunăre – Marea Neagră, linia ferată dublă și electrificată cu ramificații pentru Portul Constanta Sud Agigea și șoselele naționale constituie factorii care participă la facilitarea și deservirea acestor activități de comerț intern și internațional astfel încât Agigea poate deveni în viitor un centru comercial de importanță vitală.

În Agigea se practică totodată agricultura, în ciuda faptului că suprafețele necultivate sunt semnificative, iar efectivul de animale se află în scădere.

Reducerea constantă a suprafețelor cultivate se datorează în principal fărâmițării proprietății agricole, posibilităților reduse de valorificare a produselor dar și îmbătrânirii și deficitului de forță de muncă în agricultură.

Alături de acești factori, dezvoltarea viitoare a localității va conduce la o conversie a terenurilor cu destinație agricolă în detrimentul culturilor agricole.

În ceea ce privește zootehnia, situația efectivelor de animale din anul 2003

este redată în graficul alăturat.

Conform datelor prezentate, din punct de vedere al efectivelor de animale, la nivelul anului 203, in comuna Agigea, pe primul loc se situează creșterea păsărilor (6310 păsări) și a porcine.

În comuna Agigea, creșterea animalelor este practicată în general în gospodăriile familiale. Așadar, este vorba de exploatații de semi-subzistență, dar mai ales de subzistență în care producția agricolă este destinată consumului propriu, foarte puține fiind acele gospodării care reușesc să disponibilizeze mici cantități de produse în vederea comercializării.

În fermele de semisubzistență, fermierii desfașoară diverse activități agricole de cultivare a plantelor și creșterea animalelor, bazate pe tradiții specifice zonei. Aceste ferme se caracterizează printr-o structură de producție foarte diversificată, determinată de necesitățile gospodăriei, precum și printr-o dotare tehnică redusă și necorespunzătoare ceea ce împiedică creșterea productivității și obținerea unui surplus de produse destinate vânzării. Orientarea acestor ferme către piață necesită schimbarea sistemului de producție și implicit cheltuieli financiare suplimentare, pe care fermierii nu și le pot permite.

9.2. Industria

În comuna Agigea nu există ramuri dezvoltate ale industriei. Exista o subcomponentă a ramurei alimentare și anume cea de panificație, existând pe raza comunei o brutărie, localizată în centru acesteia.

9.3. Comerțul

Agigea a intrat, începând din anul 1984, în circuitul comercial și turistic fluvio-maritim, aici fiind poarta spre mare a Canalului Dunăre-Marea Neagră, inaugurat la 26 mai 1984.

Suprafețele agricole întinse aflate pe teritoriul administrativ al comunei, au influențat orientarea economică a localității, majoritatea societățiilor comerciale desfășurând activități de producție și de comerț cu produse agricole.

Condițiile de trafic diversificat și de mare capacitate, Canalul Dunăre-Marea Neagră, linia ferată dublă și electrificată cu ramificații în Portul Constanța Sud-Agigea și șoselele naționale constituie actorii care participă la facilitatarea și deservirea activității de comerț intern și internațional astfel încât, Agigea poate deveni, în viitor, un centru comercial de importanță vitală.

În evidențele Serviciului de Taxe și Impozite al Primăriei Agigea sunt înregistrate un număr de 617 societăți. Cele mai multe activează în domeniul agriculturii, comerțului cu amănuntul, transporturi și servicii conexe transportului, construcții, întreținere și reparare autovehicule, lucrări de instalații electrice.

9.4. Turismul

Obiectivele turistice din comuna Agigea sunt: plaja Agigea, lacul Agigea și Rezervația Naturală Dunele de Nisip de la Agigea, despre care am vorbit în detaliu la capitolele anteriore. Cu toate acestea, comuna nu înregistrează un număr mare de turiști anual, aceasta fiind dotată din anul 2016 cu o singură vilă turistică. Se poate observa în tabelul nr.2 că în anul 2010 acestea erau în număr de 10, iar apoi, până în 2015, nouă dintre acestea s-au închis datorită faptului că funcționau fără autorizație.

Tabelul nr.5 – Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri în comuna Agigea

Din tabelul nr.5 putem observa că începând cu anul 1990 comuna nu mai dispune de hanuri și moteluri, iar capacitatea de cazare rămâne constantă între anii 1995-2005 cu un număr de55 de locuri, urmând sa aibă un record în anul 2010 de 107 locuri în vilele turistice, iar apoi, datorită faptului că numărul vilelor s-au redus semnificativ, au mai rămas doar 22 de locuri de cazare disponibile în prezent la Pensiunea "Floarea Soarelui".

Tabelul nr.6 Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică în comuna Agigea

Tabelul nr.7 – Înnoptări în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri în comuna Agigea

Graficul 9. Evoluția numărului de înnoptări turistice în comuna Agigea, între anii 2003-2016

În anul 2003 comuna Agigea a avut un număr record de 1761 de înnoptări în vilele turistice, urmând sa aibă un declin brusc în anul următor, iar în decursul a 7 ani, comuna nu a beneficiat de nicio înnoptare turistică. Din anul 2012 a avut o creștere constantă până în anul 2015, când numărul acestora s-a dublat la 781 de înnoptări, iar în 2016 numărul înnoptărilor a scăzut considerabil la 63 de înnoptări. (graficul 9)

Pe raza comunei Agigea, la ieșirea spre Marea Neagră, această beneficiază de o porțiune îngustă de plajă. În această zonă se află două dintre cele mai renumite restaurante cu specific pescăresc din județ, ce au atras în ultimii ani sute de turiști: Pescăria lui Matei (fig.25) și Golful Pescarilor (fig.26).

Fig.25. Restaurant Pescăria lui Matei

(după: http://pink-blog.ro/pareri-despre-pescaria-lui-matei-agigea/)

Fig.26. Restaurantul Golful Pescarilor și plaja Agigea

(după: https://www.youtube.com/watch?v=dbNe_xQwO5Y)

CAPITOLUL X – INFRASTRUCTURA LOCALITĂȚII

10.1. Accesibilitate și mobilitate

10.1.1. Infrastructura rutieră

Localitatea este străbătută prin centrul acesteia de drumul european E87 (DN39 Constanța – Mangalia). Pe raza localității traficul se desfășoară pe două bezi pentru fiecare sens de circulație. Amenajarea unui sens giratoriu la intersecția între DN39 și DN38 a avut ca efect fluidizarea circulației la intrarea în comuna Agigea. De asemenea, prin comună trece autostrada A4, care ocolește Constața pe la vest, ea descărcând traficul chiar în satul, în soșeaua DN39, continuându-si drumul spre Portul Constanța Sud-Agigea. Și aici, a fost amenajat un sens giratoriu, între autostrada A4 și DN39.

Cea mai mare parte a drumurilor locale sunt asfaltate sau pietruite, rețeaua acestora fiind în continuă extindere ca urmare a dezvoltării rezidențiale pe care localitatea o cunoaște în ultimii ani.

Din arterele rutiere existente debușează străzi care intră de asemenea în categoria celor principale și care formează o rețea de tip poligonal cu străzi secundare, în majoritate asfaltate, dar și pietruite sau din pământ.

Pe termen mediu și lung rețeaua stradală se va dezvolta în funcție de o serie de factori determinanți, relații de intercondiționare și condiții locale de tipul: evoluția fondului construit, creșterea economică a localității, programe de dezvoltare a turismului local etc.

Continua dezvoltare a localității din ultimul deceniu a făcut ca populația să crească cu 50% față de anul 2002, fiind a șasea ca număr de populație între localitățile rurale ale județului Constanța. De asemenea a crescut numărul locuințelor, iar intravilanul localității s-a extins cu noi zone rezidențiale.

În acest context căile de comunicație s-au extins și, având în vedere prognoza populației și tendințele de evoluție ale comunei, se vor extinde în continuare. Astfel, zona aferentă circulației carosabile va suferi modificări calitative și cantitative prin modernizarea străzilor existente și prin realizarea de noi străzi în zonele de extindere rezidențială.

10.1.2. Infrastructura feroviară

Comuna Agigea dispune de acces la rețeaua națională de căi ferate. Stația CFR Agigea – Ecluză(fig.27), situată la aproximativ 1 km de centrul comunei, este amplasată pe magistrala 800 București-Constanța-Mangalia (cale ferată simplă electrificată), beneficiind astfel de conexiuni feroviare cu municipiile Constanța si Mangalia. Volumul feroviar este de 16 trenuri de călători pe zi, la care se adaugă garniturile de marfă.

Fig.27. Stația CFR Agigea-Ecluză (arhivă personală)

Datorită amplasării stației CFR în afara localității precum și faptului că magistrala 800

este electrificată, traficul feroviar nu generează influențe negative asupra calității vieții locuitorilor din comuna Agigea, gradul de poluare fonică și atmosferică generat de traficul feroviar fiind redus.

10.1.3 Mijloace de transport utilizate

Caracteristicile comunei Agigea – geografice, socio-demografice și economice – precum și localizarea ei pe traseul DN 39, în apropierea municipiului Constanța, face ca localitatea să graviteze pe orbita Constaței. În aceste condiții populația comunei Agigea este

caracterizată prin mobilitate.

Localitatea Agigea are o structură aproximativ poligonală, iar între cele mai îndepărtate puncte ale sale sunt aproximativ 3 km. Având în vedere aceasta precum și faptul că în interiorul localității nu există transport public populația se orientează către modalități

de deplasare alternative. Dacă pentru anumite deplasări este preferat mersul pe jos, pentru deplasările mai lungi sau în cazul unor condiții nefavorabile o parte a populației, deținătoare de autoturisme, aproximativ 22 % din totalul populației, folosește acest mijloc de transport

atât în interiorul localității cât și în deplasările către alte localități. Nu există date referitoare la numărul de biciclete însă acest segment este bine reprezentat în localitate, în ciuda lipsei

infrastructurii specifice.

În ceea ce privește transportul în afara localității, populația se îndreaptă cu precădere către transportul auto, fie personal – pentru deținătorii de autoturisme, fie către cursele

locale (operatori TIMONA S.R.L., METROPOLITAN S.R.L.și S.C. TRANSEVREN S.R.L.). De asemenea, o parte a populației comunei, se îndreaptă către transportul feroviar, având la dispoziție zilnic 16 trenuri în direcțiile Constanța și Mangalia. Din anul 2010 Primăria Agigea a pus la dispoziția elevilor, studenților și pensionarilor din comună, două microbuze ce fac drumul spre Constanța din oră în oră.

10.2. Echipare tehnico-edilitară

10.2.1. Alimentarea cu apă și canalizarea

În prezent, localitatea Agigea dispune de un sistem centralizat de alimenatre cu apă, integrat în „sistemul interconectat Litoral”. Schema tehnologică a sistemului de alimentare cu apă a localității Agigea este următoarea:

Sursa subterană Medgidia, situată de-a lungul malului stâng al canalului Dunăre – Marea Neagră, între linia CFR Constanța-București și drumul tehnologic al canalului, are 11 puțuri forate la adâncimi cuprinse între 350 – 450 m și o capacitate de 51.840 mc/zi. Din cele 11 puțuri, două sunt neechipate (P8 și P12), unul are pompă căzută în foraj (P2), iar restul de 8 sunt echipate cu electropompe tip Grundfos și Litoral, cu puteri cuprinse între 75-160 kw, debite între 180-300 mc/h și înălțimi de pompare între 75-90 mCA. Din cele 8 puțuri funcționează, prin rotație, 1 puț în perioada de extrasezon și 2 puțuri în perioada sezonului de vară.

Rețeaua de alimentare cu apă a localității Agigea are o lungime de 10.7 km. Alimentarea cu apă a localității se face din complexul de înmagazinare – pompare Constanța Sud, prin conductele Dn 800 mm oțel și Dn 500 mm oțel, care transportă apa până la complexul de înmagazinare pompare Eforie Nord. Localitatea Agigea poate primi apă și din complexul Eforie Nord, prin conducta Dn 350 mm azbociment. Clorinarea apei se face în complexele Constanța Sud și Eforie Nord.

Tratarea apei cu clor gazos se face atât în cadrul sursei Medgidia, cât și în cadrul complexelor Constanța Sud, respectiv Eforie Nord. Apele uzate aferente localității Agigea sunt epurate la stația de epurare Eforie Sud. Aceasta este în curs de reabilitare.

Sistemul de canalizare este de tip divizor, lungimea rețelei este de 4,5 km, diametrele sunt cuprinse între 200 mm și 400 mm. Există o stație pompare cu o capacitate Q=166,66 l/s, echipată și reabilitată prin ISPA 2006. Lungimea rețelei de conducte de refulare este de 3 km.

Apele uzate sunt evacuate prin pompare la SE Eforie Sud.

10.2.2. Alimentarea cu energie electrică și termică

10.2.2.1. Alimentarea cu energie electrică

Alimentarea cu energie electrică a localităților comunei Agigea se face din sistemul energetic național, prin rețele electice de distribuție. Comuna este traversată de la nord la sud de o rețea electrică aeriană de înaltă tensiune LEA 400 KVA și o rețea de medie tensiune LEA 20 KV care alimentează 7 PT – posturi de transformare ce fac trecerea de la medie la joasă tensiune (0,4KV). Rețeaua de 0,4 KV este destinată pentru iluminatul public, consum în locuințe particulare și social – culturale, alimentarea cu energie a diverselor societăți comerciale.

10.2.2.2..Alimentarea cu energie termică

Energia termică se asigură în sistem de încălzire local, cu combustibil solid (lemne sau cărbuni). Din anul 2013 s-au început lucrările pentru rețeaua de gaze, dar abia în anul 2016 ele au fost puse la dispoziția locuitorilor din Agigea.

10.2.3. Căile de comunicație

Condițiile de trafic diversificat și de mare capacitate, Canalul Dunăre – Marea Neagră, linia ferată dublă și electrificată cu ramificații pentru Portul Constanta Sud Agigea și șoselele naționale constituie factorii care participă la facilitarea și deservirea acestor activități de comerț intern și internațional astfel încât Agigea poate deveni în viitor un centru comercial de importanță vitală.

Companiile de comunicații care activează pe raza Comunei Agigea sunt următoarele:

RCS&RDS, UPC, Telekom, Novanet. Primăria comunei și instituțiile subordonate au încheiate contracte cu RCS&RDS.

10.3. Infrastructura pentru educație, sănătate, servicii sociale

10.3.1. Educație

Invățământul preșcolar: în comună funcționează 3 grădinițe (2 grădinițe cu

program normal, una în Agigea și una în Lazu, care sunt frecventate de 199 de copii și o grădiniță cu program prelungit în Agigea, în care își desfășoară activitatea 13 cadre didactice).

Invățământul școlar: în comună funcționează două școli: Școala cu clasele I-VIII "Ioan Borcea", la Agigea, care are un număr de 479 elevi și 18 clase și Școala cu clasele zero, ce funcționează în grădinița, din Lazu. Școala din Agigea dispune de 8 săli de clasă, laboratoare de fizică, chimie, biologie, cabinet de istorie, literature , precum și de o sală multimedia dotată cu calculatoare de ultimă generație și acces la internet. Procesul instructiv – educative, este coordonat de cadre didactice bine pregătite profesional: 26 de profesori de diferite specialități.

10.3.2. Sănătate

Agigea este cunoscută în întreaga țară și datorită existenței aici, pe malul mării a unei instituții medicale de prestigiu ce poartă numele fondatorului ei, Prof. Univ. dr. Vasile Climescu, ce functioneaza aici din anii interbelici.

Sanatoriul Osteoarticular Dr. Vasile Climescu este specializat in tratarea aparatului locomotor (reumatism si tuberculoza osteoarticulara). De asemenea, la Agigea, funcționează Unitatea de asistență Medico – Socială, care a fost înființată în urmă cu câțiva ani și este destinată îngrijirii persoanelor cu afecțiuni psihice și Alzheimer. Este o instituție publică, specializată, care acordă servicii de îngrijire, servicii medicale, precum și servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale. Unitatea dispune de 61 locuri iar după extinderea unei aripi noi clădirea va avea încă 63 de locuri.

Dispensarul medical uman este amplasat aproape de centrul comunei și funcționează într-un parter al unui bloc, dotată corespunzător. Asistența medicală se desfășoară în patru cabinete: trei cabinete pentru medicină generală și un cabinet pentru stomatologie. Există 4 farmacii, ce funcționează în regim privat. În satul Lazu nu există un medic generalist și nici un punct farmaceutic, locuitorii fiind nevoiți să vină în Agigea.

În vara acestui an (2017) se va finaliza sediul noului dispensar. Clădirea dispensarului va avea patru nivele – demisol, parter și două etaje –, la demisol urmând a fi amenajat depozitul farmaciei. La parter va fi deschisă farmacia și cabinetul de tratamente, camera de gardă și un cabinet medical. Alte patru astfel de cabinete se vor regăsi la etajul I, ca și la etajul II. (fig.28)

Fig.28. Clădirea noului dispensar din Agigea (arhivă personală)

10.3.3. Servicii sociale

Asistența socială în comuna Agigea dispune de un Centrul de zi ce se află din august 2005 în subordinea Consiliului Local Agigea și are ca scop menținerea copilului în familia sa și creșterea calității vieții acestuia. Dificultățile economice, sociale sau personale (conflicte conjugale) cu care se confruntă unele familii, fac aproape imposibilă asumarea de către părinți a responsabilităților de creștere și educare a copiilor. În present 24 de astfel de familii beneficiază de servicii alternative, de sprijin, destinate menținerii și întăririi unității familiale. Astfel pentru un număr de 34 de copii, din comunitate, se încearcă creșterea calității vieții, prin îmbunătățirea climatului familial.

Comuna mai dispune și de un centru de plasament ce se numește Centrul de Plasament "Delfinul", care este un centru rezidențial cu module de tip familial, aflat în subordinea D.G.A.S.P.C.- Constanța, care oferă servicii de protecție, pentru 63 de beneficiari, cu vârste între 2 și 18 ani, care pot urma cursurile învățănântului de masă. Asigură accesul copiilor,separați sau cu risc de separare temporară sau permanentă, de familiile lor, pe o perioadă determinată, la găzduire, îngrijire, educație, consiliere, suport afectiv, în vederea reintegrării sau integrării familiale și socio-profesionale.

10.4. Cultură, petrecerea timpului liber

10.4.1. Cultură

În ceea ce privește instituțiile de cultură, deși comuna Agigea se află foarte aproape de municipiul Constanța, există câteva instituții specializate.

Până acum 5 ani căminul cultural era reprezentat de o clădire veche, aflată într-o stare deplorabilă, care necesita demolare și construirea unei noi clădiri. Însă din 2011 s-a construit noul cămin cultural care are o capacitate de 200 de persoane și este amplasat în parcul amenajat vizavi de primarie, mai exact pe terenul de la intersecția DN 39 cu DN 38. Clădirea include un spațiu pentru bibliotecă dar și încăperi repartizate pentru activităâțile culturale. Construcția se întinde pe o suprafață de 600 m², are o sală de spectacole, sală de internet, vestiare, cabine pentru artiști, toalete și rampă pentru persoanele cu dizabilități.

În 1990, la Agigea se înființează biblioteca comunlă Emil Cioran care dispune de un sediu nou,cu dotări modern, aflat în clădirea primăriei. Biblioteca are un patrimoniu de peste 8800 de volume de cărți din diverse domenii; de asemenea dispune de patru calculatoare și acces gratuit la internet. Este condusă de doamna Gâscă Garofița.

În prezent, pe raza comunei Agigea există și funcționează trei biserici ortodoxe, în satele Lazu și Agigea, două geamii, două cimitire creștin-ortodoxe și două cimitire musulmane.

Până în anul 1989 în localitatea Agigea nu a existat biserică aparținând, din punct de vedere administrativ-bisericesc, de parohia Eforie Nord. La cererea credincioșilor, în anul 1990, Primăria Agigea și-a dat acordul de principiu pentru zidirea unei biserici punând la dispoziție un teren în suprafață de 1.800 m². Sfințirea locului unde urma să fie construită biserica cu hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie a fost săvârșită de arhiepiscopul Lucian al Tomisului în data de 1 iulie 1990.

Construcția bisericii a început în toamna anului 1990 sub directa supraveghere a preotului Carmocan Pascu, până la centură, ca apoi după o perioadă de stagnare, sub supravegherea preotului Stoica Daniel, lucrările de construcție a bisericii să continue și să fie terminate în data de 28 septembrie 1995. Biserica este construită din beton, B.C.A și cărămidă, cu uși și ferestre metalice.

10.4.2. Infrastructura de petrecere a timpului liber

În ceea ce privește dotările sportive, comuna dispune de un stadionul de fotbal cu o capacitate de aproximativ 100 de locuri, sala de sport din satul Lazu și un teren de fotbal acoperit cu gazon sintetic, putem spune ca în această comună există o infrastructură care să permită populației să facă sport în timpul liber. De asemnea mai există si o sală privată de fitness.

La Agigea funcționează Asociația Sportivă Agigea unde există o secție de fotbal pentru copii, juniori și tineret (Divizia D); o echipă de handbal fete și una de rugby copii. Box Club Mira este un club sportiv, al cărui președinte este Iacob Mira. Aici sunt formați, de mici viitorii campioni ai țării, europeni și chiar mondiali, la toate cateogriile sportive. Astfel, Box Club Mira se poate mândri cu rezultate deosebite obținute în ultimii ani de Gheorghe Ionuț, care a fost medaliat cu bronz la Campionatul Mondial de juniori din Azerbaidjan, în anul 2001, apoi a devenit campion mondial, la Atena, în 2002. Și în acest an tinerii și talentații boxeri vor fi prezenți la marile competiții din țară și din lume, unde vor proba măsura talentului lor de sportivi pregătiți la acest club.

O condiție indispensabilă a unei vieți de calitate, atât prin rolul estetic, cât mai ales

prin contribuția la atenuarea poluării mediului, o reprezintă zonele verzi. Comuna Agigea

dispune de 3 zone cu spații verzi (două în Agigea și una în Lazu).

În comună mai există si un Centru pentru tineret în care sunt spații pentru desfășurarea activităților tinerilor: sală de conferințe, de judo, tenis, șah, iar la etaj, spații de cazare. Centrul oferă unui număr de 1800 de tineri metode alternative de învățare, asigură accesul la informative și reprezinta un loc de întâlnire pentru desfășurarea unor activități cultural-artistice și sportive.

CAPITOLUL XI – ASPECTE PRIVIND PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Deșeurile sunt colectate de către Serviciul de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Comunei Agigea și sunt transportate la Depozitul ecologic de la Costinești – SC IRIDEX SRL. Primăria Comunei Agigea dispune de o autoutilitară de ultimă generație, care corespunde normelor în vigoare și care compactează foarte mult deșeurile colectate, acestea fiind transportate direct la Costinești. În perioada imediat următoare se are în vedere achiziționarea celei de-a doua autoutilitare pentru colectarea deșeurilor și astfel se va realiza un management eficient al deșeurilor.

Pe termen lung se va realiza colectarea selectivă a deșeurilor atât stradal cât și de către cetățeni. Aceștia vor fi instruiți pentru a conștientiza importanța acestei acțiuni și astfel vor beneficia de un mediu mai curat și mai puțin poluat, nemaifiind necesară actuala rampă de gunoi, care va fi închisă în termenul prevăzut de către Uniunea Europeană (16 iunie 2009)

Se remarcă de asemenea interesul

redus al producătorilor pentru practicarea

formelor de agricultură ecologică. Astfel, În

Hărman, funcționează o singură fermă

ecologică specializată în creșterea melcilor.

Interesul scăzut în dezvoltarea agriculturii

ecologice este rezultatul unei informări

ineficiente a cetățenilor. O gospodărie de

familie care sã aibă consumuri energetice și

materiale minime, să producă cât mai puține

deșeuri iar aceste deșeuri să fie în mare

măsură reciclate pe loc, în circuit închis și

convertite în produse de mare necesitate

pentru gospodărie, să-și asigure mare parte

din consumurile alimentare proprii la o calitate

superioarã orică ror standarde, indiferent de

condițiile de sol și precipitații, care să

folosească la maxim factorii energetici ieftini și

nepoluanți naturali, care să poată satisface

periodic și piețele oraselor, în care se

aprovizioneazã cetăț enii care locuiesc la bloc

sau nu dețin grădini, care să asigure condiții

de confort, siguranță si prosperitate cel puțin

de nivel mediu membrilor săi – este conceptul

care se impune a fi implementat și la nivelul

comunei Hărman. În acest sens administrația

publică locală trebuie să sprijine acest tip de

initiațive prin acordarea de facilități fiscale și

prin promovarea de acțiuni de informare a

cetățenilor.

CAPITOLUL XII – ANALIZA S.W.O.T. A COMUNEI AGIGEA