Similitudini ȋntre substanțe farmaceutice antiinflamatoare de sinteză și de origine naturală [307840]

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ” ARAD

FACULTATEA DE FARMACIE

SPECIALIZAREA: FARMACIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

CONF.UNIV.DR. [anonimizat]: [anonimizat]

2016

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ” ARAD

FACULTATEA DE FARMACIE

SPECIALIZAREA: FARMACIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Similitudini ȋntre substanțe farmaceutice antiinflamatoare de sinteză și de origine naturală

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

CONF.UNIV.DR. [anonimizat]: [anonimizat]

2016

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………………………3

Capitolul 1. Antiinflamatoare de sintezӑ………………………………………………………….4

1.1. Clasificare……………………………………………………………………………………4

1.2. Exemple………………………………………………………………………………………5

1.2.1. Acid acetilsalicilic…………………………………………………………………………..5

1.2.2. Diclofenac…………………………………………………………………………………..6

1.2.3. Indometacin…………………………………………………………………………………7

1.2.4. Ibuprofen……………………………………………………………………………………8

1.2.5. Acid mefenamic…………………………………………………………………………….9

1.2.6. Fenilbutazona………………………………………………………………………………10

1.2.7. Piroxicam………………………………………………………………………………….11

1.2.8. Nimesulid………………………………………………………………………………….12

1.2.9. Etoricoxib………………………………………………………………………………….13

Capitolul 2. Plante cu acțiune antiinflamatoare………………………………………………….15

2.1. Arnica montana………………………………………………………………………………15

2.2. Salix alba…………………………………………………………………………………….17

2.3. Salix purpurea……………………………………………………………………………….19

2.4. Filipendula ulmaria………………………………………………………………………….21

2.5. Gaultheria procumbens………………………………………………………………………23

2.6. Populus nigra………………………………………………………………………………..24

2.7. Populus tremula……………………………………………………………………………..27

2.8. Betulla verrucosa……………………………………………………………………………28

2.9. Harpagophytum procumbens………………………………………………………………..31

2.10. Boswellia carteri……………………………………………………………………………33

2.11. Centella asiatica……………………………………………………………………………35

2.12. Pinus sylvestris…………………………………………………………………………….37

Capitolul 3. Studiul comparativ al antiinflamatoarelor sintetice și naturale……………………..41

3.1. Mecanismul inflamației și posibile puncte unde pot acționa antiinflamatoarele……………41

3.1.1. Mecanismul acțiunii antiinflamatoarelor nesteroidiene de sintezӑ………………………..41

3.1.2. Mecanismul acțiunii antiinflamatoarelor nesteroidiene naturale………………………….59

3.2. Comparații ale antiinflamatoarelor sintetice cu cele naturale…………………………..……74

Concluzii…………………………………………………………………………………………85

Bibliografie………………………………………………………………………………………86

Introducere

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) reprezintӑ o clasӑ de medicamente care cuprinde numeroase substanțe active cu structurӑ chimicӑ variatӑ, cu efecte comune (analgezic, antipiretic și antiinflamator).

Mecanismul prin care acționeazӑ este prin inhibarea enzimei ciclooxigenaza (COX), care este implicatӑ ȋn sinteza unor substanțe denumite prostaglandine cu rol important ȋn apariția durerii, a inflamației și a febrei.

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt indicate ȋn tratarea afecțiunilor inflamatorii și dureroase ale sistemului osteomuscular (artrita, artroza, spondilita, reumatismul articular și inflamator), a durerilor de cap, a durerilor menstruale etc. [1]

Acestea reprezintӑ [anonimizat] ȋmbӑtrȃnire a populației. [anonimizat], [anonimizat], sunt de mare interes practic, avȃnd ȋn vedere cӑ mulți dintre pacienți cu boli articulare cronice sunt vȃrstnici și prezintӑ deseori comorbiditӑți cardiovasculare, ȋn special hipertensiune arterialӑ, afectare vascularӑ ateroscleroticӑ și insuficiențӑ cardiacӑ.

Sunt utilizate cantitӑți foarte mari ȋn tratamentul unor boli reumatologice și ȋn alte boli inflamatorii, diverse algii sau stӑri febrile. Folosirea lor asociazӑ reacții adverse nedorite gastro-intestinale (GI): eroziuni, ulcere, hemoragii, perforații, ȋn proporție de 2,5-4,5% pe an, ce ridicӑ semnificativ morbiditatea și mortalitatea. Pentru comparație, frecvența evenimentelor gastro-intestinale (GI) severe la persoanele neexpuse la AINS este de 0,1-0,2 pe an. Frecvența de apariție a acestor efecte gastro-intestinale și a celor cardiovasculare (CV) este diferitӑ ȋn funcție de preparat: AINS neselectiv, AINS COX-2 selective sau aspirina ȋn doze mici antiagregantӑ. Antiinflamatoarele au fost implicate și ȋn apariția unor efecte adverse pe tractul digestiv inferios (intestin subțire și colon), frecvența acestora fiind ȋnsӑ micӑ. [2]

Scopul lucrӑrii de licențӑ este de a compara antiinflamatoarele sintetice cu cele naturale, avȃnd la bazӑ mecanismul inflamației și posibilele puncte unde pot acționa antiinflamatoarele ȋn organism cȃt și comparații ȋntre structurile antiinflamatoarelor sintetice cu cele ale antiinflamatoarelor naturale care include și studiul plantelor cu acțiune antiinflamatoare corespunzȃnd unui anumit component natural.

Capitolul 1. Antiinflamatoare de sintezӑ

1.1. Clasificare ȋn funcție de mecanismul de acțiune și clase structurale

Ȋn funcție de mecanismul de acțiune:

Inhibitori ai COX-1 și COX-2, dar cu selectivitate redusӑ (aspirina, indometacin, ibuprofen, naproxen, diclofenac, fenoprofen, flurbiprofen, ketoprofen, acid mefenamic, piroxicam, sulindac)

Inhibitori slabi ai ambelor izoforme (acid aminosalicilic, diflunisal, salicilat de sodiu, nabumetona, sulfasalazina)

Inhibitori ai COX-2 cu selectivitate de ordin 5-50 (celecoxib, etodolac, meloxicam)

Inhibitori ai COX-2 cu selectivitate >50 (rofecoxib). [3]

Ȋn funcție de clasa structuralӑ:

a) Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generația I)

Acizi carboxilici:

Derivați de acid salicilic (acid acetilsalicilic, diflunisal, benorilat)

Derivați de acid acetic:

– derivați de acid fenilacetic (diclofenac, aclofenac)

– derivați de acizi carboxilici și heterociclici acetici (indometacin, sulindac, lonazolac, ketorolac)

Derivați de acid propionic (ibuprofen, ketoprofen, naproxen, flurbiprofen, desketoprofen)

Derivați de acid fenamic (acid mefenamic, acid flufenamic, acid niflumic)

Acizi enolici:

Pirazolone (fenilbutazona)

Oxicami (piroxicam, tenoxicam, lornoxicam)

b) Antiinflamatoare inhibitoare selective sau specific COX-2 (generația a II-a)

Blocante selective inhibitoare (meloxicam, nimesulid)

Blocante specifice (coxibi): rofecoxib (retras de pe piațӑ), celecoxib, parecoxib, etoricoxib, valdecoxib, lumiracoxib)

1.2. Exemple

1.2.1. Acid acetilsalicilic

Indicații:

Ȋn dureri de intensitate slabӑ sau moderatӑ, febrӑ, boli cardiovasculare sau cerebrovasculare, ca agent antiplachetar ȋn profilaxia infarctului miocard acut (IMA), anginӑ pecoralӑ instabilӑ, ischemie acutӑ tranzitorie, accidente cerebrovasculare ischemice, profilaxia trombozei venoase și a embolismului pulmonar. Aspirinei i-au fost atribuite noi efecte: prevenirea cancerului de pancreas, scӑderea riscului de recidivӑ a cancerului de colon sau rectal, prevenirea anumitor tipuri de cataractӑ, prevenirea migrenelor severe. [4]

Contraindicații:

Ȋn caz de alergie crescutӑ la acidul acetilsalicilic sau la alte componente ale produsului, intoleranțӑ la alte antiinflamatoare, diatezӑ hemoragicӑ, ulcer gastric sau duodenal, ultimul trimestru de sarcinӑ.

Produse de pe piațӑ:

Comprimate (Acesil, Acesil T, Acid acetilsalicilic, Acid acetilsalicilic 500 mg, Acid acetilsalicilic tamponat 500 mg, Acid acetilsalicilic Biofarm 500 mg, Acid acetilsalicilic T Biofarm 500 mg, Acid acetilsalicilic Richter 100 și 500 mg, Acid acetilsalicilic T, Alka-Seltzer, ASAprin CARDIO, ASAprin 500, ASAprin T, Aspenter 75 ,g, Aspimax, Aspimax T, Aspimax CARDIO, Aspirin, Aspirin 100 mg, Aspirin CARDIO 100 și 300, Aspirin Protect 100 și 300, Europirin 500 mg, Europirin T, Ozopirin T, Protecardin 75 mg, Rompirin 500 mg, Rompirin T 500mg, Rompirin E, Thrombo ASS 50, 75 și 100 mg).

1.2.2. Diclofenac

Indicații:

Poate fi administrat sistemic ȋn tratamentul de lungӑ duratӑ al poliartritei reumatoide, spondilitei anchilopoietice, poliartritei reumatoide juvenile, sindromul Reiter, artrozelor invalidante ȋnsoțite de dureri; tratamentul de scurtӑ duratӑ al inflamațiilor acute articulare și abarticulare, lombalgiilor, radiculitelor, artritei microcristaline, artritei gutoase, durerilor ușoare și moderate, algiilor musculare și oseoarticulare, cefaleei de origine vascularӑ, dismenoreei. Topic poate fi administrat ȋn afecțiuni inflamatorii și traumatisme ale tendoanelor, ligamentelor, mușchilor si articulațiilor, edeme postoperatorii și posttraumatice.

Conjuctival se poate administra ȋn inhibiția miozei ȋn timpul chirurgiei cataractei, inflamația postoperatorie dupӑ chirurgia cataractei si alte proceduri chirurgicale, prevenire pre- și postoperatorie a edemului macular cistoid asociat cu extracția cataractei și implantarea de cristalin artificial, afectiuni inflamatorii neinfecțioase ale polului anterior al ochiului, adjuvant ȋn tratamentul local al inflamațiilor posttraumatice ȋn leziuni penetrante și nepenetrante. Administrarea orofaringianӑ este indictӑ ȋn strӑri de iritație-inflamație, asociate și cu durere (gingivitӑ, stomatitӑ, faringitӑ, tratamente stomatologice conservatoare, extracte dentare). [4]

Contraindicații:

Ȋn caz de hipersensibilitate la diclofenac sau la alte AINS, ȋn ulcer gastric și duodenal activ, rectitӑ sau rectoragii recente, ȋn trimestrul al III-lea de sarcinӑ și ȋn perioada de alӑptare, ȋn insuficiențӑ hepaticӑ sau renalӑ gravӑ, insuficiențӑ cardiacӑ severӑ. Ȋn administrarea topicӑ este contraindicat ȋn cazul ȋn care sunt prezente leziuni cutanate.

Produse de pe piațӑ:

Clafen (comprimate, supozitoare, cremӑ, gel), Diclac (Diclac 1% și 5% gel, Diclac 75 ID- comprimate, soluție injectabilӑ), Diclofenac (gel, Diclofenac MK- cremӑ, unguent, Diclofenac MK gel 1 si 5% gel, Diclofenac 25 și 50 mg- drajeuri, Diclofenac- cremӑ, suspensie, comprimate, Diclofenac gel 1%, Diclofenac 75 mg- soluți injecabilӑ, Diclofenac AL I.M.- soluție injectabilӑ, Diclofenac duo- capsule retard, Diclofenac Helcor 50 mg- comprimate, Diclofenac Rompharm- soluție oftalmicӑ, Diclofenac sodic 100 mg- suspensie), Dicloreum 150 mg- capsule, Dicloreum- spumӑ cutanatӑ, Diclosal gel, Diclosin- gel, Diclotard 100 mg- comprimate, Diflex 50 mg/g- gel, Flogofenac- gel, Glimbax- apӑ de gurӑ, N- Diclofenac- drajeuri, Refen- soluție injectabilӑ, Refen retard- comprimate, Rheumavek (comprimate, soluție injectabilӑ, Rheumavek gel 1%), Tratul- soluție injectabilӑ, Tratul 50- capsule, Uniclophen- soluție oftalmicӑ, Voltaren (soluție injectabilӑ, Voltaren 50- comprimate, Voltaren 50 și 100 mg- suspensie, Voltaren Dolo- comprimate, Voltaren emulgel- gel, Voltaren emulgel 1% Dispenser, Voltaren Ophta- soluție oftalmicӑ, Voltaren rapid- drajeuri, Voltaren retard- comprimate).

1.2.3. Indometacin

Indicații:

Intern poate fi administrat ȋn artritӑ reumatoidӑ cronicӑ și pusee acute, spondilartritӑ anchilopoieticӑ, artrozӑ degenerativӑ, disfuncții musculo-scheletale acute, dureri cu localizare lombo-sacralӑ, gutӑ (puseu acut), periartritӑ, tendinitӑ, tenosinovitӑ, bursitӑ, capsulitӑ, dismenoree primarӑ, inflamații, dureri și edeme ȋn afecțiuni și dupӑ intervenții chirurgicale ORL, stomatologie, ortopedie. Unguentele se pot administra ȋn afecțiuni reumatismale, leziuni, inflamații si dureri de origine circulatorie, degerӑturi.Intraocular se pot administra ȋn inflamații ale polului anterior ocular. [4]

Contraindicații:

Ulcer peptic activ, leziuni gastro-intestinale recurente ȋn antecedente, alergie la indometacinӑ, aspirinӑ sau alți AINS, hemofilie sau alte tulburӑri hemoragice, insuficiențӑ renalӑ și hepaticӑ severӑ, la copii sub 14 ani, aplicare pe mucoase și leziuni cutanate (ulcer de gambӑ, supurații), ȋn sarcinӑ și alӑptare.

Produse de pe piațӑ:

Indocollyre- soluție oftalmicӑ, Indometacin (suspensie, Indometacin 25 mg- capsule, Indometacin MK- cremӑ, Indometacin 50 mg- suspensie, Indometacin 25 și 50 mg- capsule, Indometacin 4%- unguent, Indosin- gel).

1.2.4. Ibuprofen

Indicații:

Simptomatic poate fi administrat ȋn tratamentul afecțiunilor dureroase și a febrei, tratamentul poliartritei reumatoide (inclusiv artritӑ juvenilӑ), osteoartritelor, spondilartritei ankilopoietice, artritei gutoase și artritei psoriazice. [4]

Contraindicații:

Ȋn caz de hipersensibilitate la ibuprofen si alte AINS, ulcer peptic activ sau ȋn antecedente, hemoragii gastro-intestinale, colitӑ ulceroasӑ, tulburӑri hepatice și/sau renale grave, LES sau alte colagenoze, ȋncepȃnd cu luna a VI-a de sarcinӑ.

Produse de pe piațӑ:

Adagin 200 si 400 mg- comprimate, Advil- drajeuri, Advil Ultra- capsule moi, Biofen- suspensie oralӑ, Brufen (suspensie oralӑ, comprimate, Brufen Retard 800 mg- comprimate), Faspic- granule pentru soluție oralӑ, Ibalgin (comprimate, gel, Ibalgin forte- comprimate, Ibalgin rapid- comprimate, Ibalgin baby- suspensie oralӑ), Ibufen- comprimate, Ibuprofen (drajeuri, Ibuprofen 200 mg- capsule, Ibuprofen 200, 400 și 600- comprimate, Ibuprofen MK- cremӑ), Ibutop gel, Marcofen- capsule, Mig- 400- comprimate, Nurofen 200 mg- drajeuri, Nurofen expres 200 mg- capsule, Nurofen forte- drajeuri, Nurofen pentru copii- suspensie oralӑ, Nurofen pentru copii 125 mg- suspensie, Nurofen gel, Paduden- capsule, Paduden SR 300 mg- capsule, Profinal (drajeuri, comprimate), Saridon N 400- comprimate, Rupan- comprimate, Saridon N 400- comprimate, Urgo Ibuprofen 5% gel).

1.2.5. Acid mefenamic

Indicații:

Simptomatic poate fi administrat ȋn artritӑ reumatoidӑ, spondilitӑ anchilozantӑ, artritӑ psoriazic; ȋn dismenoree primarӑ, migrene, dureri dentare, dureri postoperatorii, metroragii datorate unor disfuncții hormonale.[4]

Contraindicații:

Ȋn cazul hipersensibilitӑții la componentele Acidului mefenamic, ȋn simptomatologie alergicӑ la alte antiinflamatoare nesteroidiene (aspirina), persoane cu antecedente gastrice.

Produse de pe piațӑ: Comprimate filmate de 500 mg- Vidan

1.2.6. Fenilbutazona

Indicații:

Ȋn tratamentul de scurtӑ duratӑ (sub 7 zile) al puseelor acute de reumatism abarticular și al radiculalgiilor severe si ȋn cel de lungӑ duratӑ ȋn spondilartritӑ ankilopoieticӑ si alte afecțiuni inflamatorii cronice ȋnrudite, tratamentul crizei de gutӑ [4].

Contraindicații:

Ȋn cazul alergiei la fenilbutazonӑ și la alți compuși derivațu de pirazolona, manifestӑri de tip idiosincrazic la acidul acetilsalicilic si la alte AINS, ulcer gastro-duodenal, insuficiențӑ hepaticӑ si renlӑ severӑ, insuficiențӑ cardicӑ, hipertensiune arterialӑ necontrolatӑ medicamentos, diateze hemoragice, hemopatii inantecedente sau manifeste, afecțiuni tiroidiene, LED, antecedente recente de rectite sau de rectoragii, administrarea topicӑ este contraindicatӑ ȋn diverse dermatite sau ulcerații, erupții (abcese, flegmoane), sensibilizare la fenilbutazonӑ și la anticoagulante de tip hepatic, sarcinӑ, alӑptare, vȃrstnici, copii.

Produse de pe piațӑ: Fenilbutazonӑ- cremӑ, Fenilbutazonӑ 250 mg- suspensie.

1.2.7. Piroxicam

Indicații:

Sistemic poate fi administrat ȋn poliartritӑ reumatoidӑ, osteoartritӑ, spondilitӑ anchilozantӑ.Extern se poate utiliza ȋn mialgii, tendinite, tenosinovite, poliartritӑ reumatoidӑ, osteoartritӑ, periartritӑ, contuzii, entorse, luxații.Oftalmic se poate administra ȋn inflamații oculare, edem cornean și conjuctival, traumatisme oculare, uveitӑ, scleritӑ, pre- și postoperator ȋn intervenții chirurgicale pentru cataractӑ. [4]

Contraindicații:

Ȋn ulcer gastro-duodenal activ, antecedente de ulcerații, hemoragii sau perforații gastro-intestinale, antecedente de tulburӑri gastro-intestinale care predispun la tulburӑri hemoragice (colitӑ ulcerativӑ, boala Crohn, cancer gastro-intestinal sau diverticulitӑ), ȋn hipersensibilitate la peroxicam sau alte AINS, insuficiențӑ hepaticӑ și cardiacӑ severӑ, copii sub 14 ani, ultimele 4 luni de sarcinӑ, alӑptare.

Produse de pe piațӑ:

Bruxicam 0,5%-soluție oftalmicӑ, Flamexin (comprimate, pulbere pentru soluție oralӑ, comprimate efervescente), Hotemin- soluție injectabilӑ, N-Piroxicam- comprimate, Piroxicam (supozitoare, cremӑ, gel, comprimate; Piroxicam 20 mg- comprimate, supozitoare; Piroxicam MK- cremӑ, gel; Piroxicam Helcor- comprimate; Piroxicam LPH 20 mg- comprimate), Piroxsal- comprimate și gel.

1.2.8. Nimesulid

Indicații:

Ȋn durere acutӑ, forme dureroase de oseoartritӑ, dismenoree primarӑ. [4]

Contraindicații:

Ȋn cazul hipersensibilitӑții, antecedente de reacții hepatotoxice la nimesulid, ulcer gastric sau duodenal, hemoragii, tulburӑri severe de coagulare, insufuciențӑ cardicӑ și renalӑ severӑ, funcție hepaticӑ alteratӑ, copii sub 15 ani, trimestrul III de sarcinӑ, alӑptare.

Produse de pe piațӑ:

Aponil- comprimate, Aulin- granule pentru suspensie oralӑ, Aulin 100 mg- comprimate, Lemesil- comprimate, Nimesulid (Nimesulid 100 mg- comprimate, Nimesulid Arena 100 mg -comprimate, Nimesulid Farmex 100 mg- comprimate, Nimesulid Salvia- comprimate).

1.2.9. Etoricoxib

Indicații:

Ȋn tratamentul simptomatic al bolii artrozice (BA), al poliartritei reumatoide și al durerii și semnelor inflamației asociate cu artrita gutoasӑ acutӑ. [4]

Contraindicații:

La pacienți cu hipersensibilitate cunoscutӑ la etoricoxib sau la oricare dintre excipienți, ȋn ulcer peptic activ sau hemoragie gastro-intestinalӑ (GI) activӑ, disfuncție hepaticӑ gravӑ (scor Child-Pugh >9), la pacienți cu clearance al creatininei estimat de <30 mL/min, la pacienți care au prezentat semne de astm bronșic, rinitӑ acutӑ, polipi nazali, edem angioneurotic sau urticarie ȋn urma administrӑrii de acid acetilsalicilic sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroideiene (AINS), la gravide și la femeile care alӑpteazӑ, copii și adolescenți cu vȃrsta sub 16 ani, ȋn boalӑ intestinalӑ inflamatorie, ȋn insuficiențӑ cardiacӑ congestivӑ decompensatӑ.

Produse de pe piațӑ: Arcoxia (comprimate de 30, 60, 90 și 120 mg).

Capitolul 2. Plante cuacțiune antiinflamatoare

2.1. Arnica montana L., familia Asteraceae

Denumire popularӑ:

Arnicӑ, carul pӑdurilor, carul-zȃnelor, ciuda, cujdӑ, iarba-soarelui, podbal de munte, roit, tabacu-cȃmpului, tatӑ-oilor.

Descrierea speciei:

Este o plantӑ erbacee perena, cu un rizom cilindric gros, din care pornesc rӑdӑcini fibroase. Tulpina aerianӑ erectӑ, cilindricӑ, ramificatӑ, cu peri scurți, terminatӑ cu o inflorescențӑ. Frunzele bazale sunt ovat-eliptice, sesile, glabre sau cu peri aspri, dispuse ȋn rozetӑ; frunzele tulpinale, mici, opuse. Florile sunt galbene, dispuse ȋntr-un calatidiu, cele marginale ligulate, iar cele din centru tubuloase. Fructele sunt achene pӑroase, cu papus negru.

Organele vegetative utilizate:

Florile uscate (Flores Arnicae), uleiul eteric al florilor, frunzele colectate ȋnainte de ȋnflorire și uscare, rӑdӑcinile, rizomul uscat si rӑdӑcinile. [5]

Istoric:

Se gӑsește prin fȃnețe și pӑduri umede, rar prin poienisi tufișuri. Ȋn țarӑ se rӑspȃndește ȋn tot lanțul carpatic ȋn regiunea subalpinӑ, iar pe blog ȋn Siberia și Europa.

Compoziție chimicӑ:

Acizi grași- 50% (palmitic, linoleic, miristic, angelic), alcooli triterpenici (arnidol, faradiol), compuși monoterpenici oxigenați (terpin izobutirat de timil), lactone sescviterpene de tip guaianolid (helenalina, esteri ai 11-13-dihidrohelenalina cu lanțuri scurte de acizi grași, cum ar fi: acidul acetic, acidul izobutiric, acidul metilacrilic, acidul izovaleric sau acidul tiglic), ulei volatil (cu timol, esteri ei timololului, acizi grași liberi), hidroxicumarine, derivați de acid cafeic (incluzȃnd acidul clorogenic), flavonoide (numeroase flavone și glicozide flavonice și agliconii lor), poliine (tri-dec-1-en-penta-3,5,7,9,11-in).

, ,

Helenalina Dihidrohelenalina Flavonoidӑ

,,

Poliina Timol Acid galacturonic

,,

Acid palmitic Acid linoleic Acid miristic

,

Acid angelic Faradiol

Indicații :

Intern poate fi administrat ȋn dischinezie biliarӑ, insuficiențӑ cardiacӑ, metroragie, antidiareic, cicatrizant, acțiune sedativӑ.Extern poate fi administrat ȋn laringitӑ, traheitӑ, contuzii, dermatozӑ inflamatorie, plӑgi.

Contraindicații:

Arnica este contraindicatӑ la pacienții cu sensibilitate cunoscutӑ la unul dintre compușii plantei, mușețel sau gӑlbenele.Preparatele de arnicӑ nu sunt indicate ȋn perioada sarcinii.

Precauții și reacții adverse:

Preparatele de arnicӑ nu ar trebui administrate pe membrana mucoasӑ, ochi sau pielea afectatӑ.

Administrarea frecventӑ, ȋn special a tincturii nediluate, la fel ca și contactul cu planta, duce la sensibilizare.Administrarea topicӑ prelungitӑ pe pielea afectatӑ, cu leziuni sau ulcere de gambӑ poate cauza eczeme, dermatite edematoase cu formarea de pustule. Preparatele cu arnicӑ pot cauza aritmii cardiace, tremor, amețeli și colaps cȃnd sunt utilizate intern doze mai mari decȃt au fost recomandate. Administrarea oralӑ este consideratӑ a fi potențial nesigurӑ, iar ingestia unei pӑrți sau a ȋntregii plante de arnicӑ sau a preparatelor acesteia poate cauza gastro-enteritӑ, dureri

de stomac, diaree severӑ, vomӑ, stop cardiac și chiar moartea.

2.2 Salix alba L., familia Salicaceae

Denumire popularӑ:

Salcie, rӑchitӑ, rӑchitӑ de luncӑ, salsi, sӑlcuțӑ, lozie, rӑchitӑ albӑ, rӑchitӑ mare.

Descrierea speciei:

Este un arbore foios care prezintӑ ȋn sol o rӑdӑcinӑ rӑmuroasӑ puternicӑ, uneori cu rӑdӑcini adventive aeriene pȃnӑ la nivelul apei de inundații. Tulpina adesea este strȃmbӑ, sinuoasӑ, ȋnaltӑ pȃnӑ la 30 m, cu un diametru de pȃnӑ la 2 m. Scoarța este subțire la ȋnceput, netedӑ, cenusie-verzuie, apoi brun-cenușie, adȃnc crӑpatӑ ȋn lung. Coroana este larg rotunjitӑ, neregulat ramificatӑ. Lujerii sunt flexibili, subțiri, verzi-galbui, sau bruni, ȋn tinerețe alburiu-mӑtӑsoși-pӑroși. Frunzele sunt alterne, lanceolate, lungi pȃnӑ la 10 cm, pe margini mӑrunt-serate, la ȋnceput argintii-mӑtӑsos-dioice, cele mascule grupate ȋn amenți gӑlbui, cele femele grupate ȋn amenți verzi. Planta ȋnflorește ȋn aprilie-mai.Fructele sunt capsule alungite.

Organul vegetativ utilizat este scoarța (Cortex Salicis).

Istoric:

Planta vegeteazӑ ȋn lunci și zӑvoaie, cu cerințe mari fațӑ de umidicate. Este rӑspȃnditӑ ȋn Europa, Asia temperatӑ, Africa de Nord, iar ȋn Romȃnia este comunӑ ȋn ȋntreaga țarӑ, pe valea rȃurilor ȋn zona de cȃmpie. [5]

Compoziție chimicӑ:

Tanin, salicozidӑ, saligenol, populozidӑ, salirepozidӑ, piceozitӑ, cearӑ, rezine, oxalați, glicozide si esterii acidului salicilic (salicinӑ, salicortinӑ, derivați acilați de salicinӑ, fragilinӑ), flavonoide.

, ,

Salicinӑ Tanin Saligenol

,,

Populozidӑ Salicozidӑ Flavonoidӑ

Indicații:

Intern poate fi administrat ȋn reumatism, spondilitӑ anchilozantӑ, gripӑ, rinitӑ, guturai, nevralgii, insomnii, gutӑ, dureri musculare, neurastenii, eritem genital, hemoptizie, diaree cu sȃnge;iar extern poate fi administrat ȋn: stomatitӑ, spondilozӑ anchilozantӑ, hemoroizi, stimularea circulației periferice, cicatrizarea rӑnilor, ulcerații, rӑni purulente, bӑtӑturi (clavus), transpirație la picioare.

Contraindicații:

Scoarța de salcie este contraindicatӑ pacienților care au hipersensibilitate la salicilați. Salicilații nu ar trebui utilizați la copii datoritӑ asocierii salicilaților cu Sindromul Reye.Pacienții cu ulcer gastric sau duodenal, hemofilie, astm sau diabet ar trebui sӑ evite preparatele din scoarțӑ de salcie. Salicilații ar trebui evitați ȋn periada sarcinii și nu ar trebui administrați ȋn caz de erupții cutanate ale sugarilor alӑptați la sȃn.

Precauții și reacții adverse:

Nu este cunoscut nici un risc ȋn cazul administrӑrii a dozelor terapeutice recomandate. Afecțiunile gastrice pot fi un efect secundar a conținutului de tanin.

Interacțiunile medicamentoase:

Datoritӑ componentului salicinӑ, este necesarӑ prudența cȃnd sunt utilizate ȋn combinație cu salicilații și alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Existӑ raporturi cӑ salicilații au dus la scӑderea semnificativӑ a concentrației serului de naproxen și creșterea clearance-ului acestuia ȋn proporție de 56%.Deși nu sunt raporturi ale interacțiunilor medicamentelor cu sȃngele, cȃteva studii au arӑtat cӑ inhibarea trombocitelor este probabilӑ. Medicația antiplachetarӑ și alte medicații care prelungesc timpul de ȋnjumӑtӑțire, nu ar trebui asociate cu scoarța de salcie. Alcoolii și barbituricele pot masca simptomele supradozajului cu salicilați și pot spori toxicitatea acestora. Existӑ rapoarte cӑ, copiilor cu acidozӑ metabolicӑ, dar cu funcția hepaticӑ și renalӑ normalӑ, care au fost tratați cu salicilați și inhibitori ai anhidrazei carbonice pentru durere, li s-a alӑturat glaucomul. Aceastӑ combinație ar trebui evitatӑ.

2.3. Salix purpurea L., familia Salicaceae

Denumirea popularӑ: salcie violet.

Descrierea speciei:

Este un arbust de foioase care crește pȃnӑ la 1-3 m ȋnӑlțime (rar pȃnӑ la 5 m), cu muguri mov-maro spre galben-brun, gri-pal pe tulpinil vechi. Frunzele sunt de 2-8 cm lungime și 0,3-1 cm lӑțime; cele superioare de culoare verde ȋnchis, iar cele inferioare, albastrui; adesea aranjate ȋn perechi opuse. Florile sunt mȃțișori mici de 1,504,5 cm lungime, care apar primӑvara devreme; acestea dunt de multe ori violet sau roșii, de unde și denumirea speciei.

Organul vegetativ utilizat este scoarța.

Istoric:

Salix purpurea este o specie de salcie care se ȋntȃlnește ȋn Europa și Asia de nord-vest, ȋn Insulele Britanice, Polonia și statele baltice. Este rӑspȃnditӑ pe ogoare umede, ȋn zone cu pӑduri umbroase, lȃngӑ morminte, maluri. [6]

Compoziție chimicӑ:

Taninuri, rӑșini, gume, cearӑ, glicozide și esterii acidului salicilic (salicortinӑ, salicinӑ si derivați

acilați de salicinӑ, fragilinӑ, populinӑ), flavonoide.

, ,

Salicinӑ Tanin Flavonoidӑ

Indicații:

Scoarța și frunzele triturate se utilizeazӑ ȋmpotriva hemoragiilor interne, ȋn nevralgii, leucoree, gutӑ, reumatism, catar stomacal și intestinal, al vezicii urinare. Extern se utilizeazӑ ȋn rӑni, ulcerații, comprese sau ca adjuvant pentru spӑlӑturi.

Contraindicații:

Scoarța de salcie este contraindicatӑ pacienților care au hipersensibilitate la salicilați. Salicilații nu ar trebui utilizați la copii datoritӑ asocierii salicilaților cu Sindromul Reye.Pacienții cu ulcer gastric sau duodenal, hemofilie, astm sau diabet ar trebui sӑ evite preparatele din scoarțӑ de salcie. Salicilații ar trebui evitați ȋn periada sarcinii și nu ar trebui administrați ȋn caz de erupțiile cutanate ale sugarilor alӑptați la sȃn.

Precauții și reacții adverse:

Nu este cunoscut nici un risc ȋn cazul administrӑrii dozelor terapeutice. Afecțiunine gastrice pot fi un efect secundar al conținutului de tanin.

Interacțiuni medicamentoase:

Datoritӑ componentului salicinӑ, este necesarӑ prudența cȃnd sunt utilizate ȋn combinație cu salicilații și alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene. Existӑ raporturi cӑ salicilații au dus la scӑderea semnificativӑ a concentrației serului de naproxen și creșterea clearance-ului acestuia ȋn proporție de 56%.Deși nu sunt raporturi ale interacțiunilor medicamentelor cu sȃngele, cȃteva studii au arӑtat cӑ inhibarea trombocitelor este probabilӑ. Medicația antiplachetarӑ și alte medicații care prelungesc timpul de ȋnjumӑtӑțire, nu ar trebui asociate cu scoarța de salcie. Alcoolii și barbituricele pot masca simptomele supradozajului cu salicilați și pot spori toxicitatea acestora. Existӑ rapoarte cӑ, copiilor cu acidozӑ metabolicӑ, dar cu cu funcția hepaticӑ și renalӑ normalӑ, care au fost tratați cu salicilați și inhibitori ai anhidrazei carbonice pentru durere, li s-a alӑturat glaucomul. Aceastӑ combinație ar trebui evitatӑ.

2.4. Filipendula ulmaria (L.) Maxim., familia Rosaceae

Denumire popularӑ:

Crețușcӑ, aglicӑ, aglice, barba caprei, borș, caprifoaie, pepenicӑ, rӑcușor, santanicӑ, taulӑ, teișor.

Descrierea speciei:

Este o plantӑ erbacee perenӑ care prezintӑ ȋn sol un rozim orizontal, noduros, din care pornesc numeroase rӑdӑcini. Tulpina este erectӑ, glabrӑ, unghiularӑ, roșcatӑ, ȋnalta pȃnӑ la 120 cm. Frunzele sunt penate, cu 3-5 foliole perechi din care cea terminalӑ este mai mare și prevӑzutӑ cu 3-5 lobi palmați, fața superioarӑ glabrӑ, cea inferioarӑ alb-pӑroasӑ, cu margine seratӑ. Florile alb-crem sunt dispuse ȋn cime multiflore.Ȋnflorește ȋn iunie-august.Fructele sunt polifolicule mici.

Organele vegetative utilizate:

Florile uscate (Flores Ulmarie), pӑrțile aeriene uscate ale plantei (Herba Ulmarie), rӑdӑcina (Radix Ulmarie), pӑrțile aeriene ale plantei ȋnflorite.

Istoric:

Specia vegeteazӑ la marginea rȃurilor, ȋn zӑvoaie, fȃnețe umede, pe soluri acid-neutre, bogate ȋn humus. Este rӑspȃnditӑ ȋn Eurasia iar ȋn țarӑ este frecventӑ ȋn zona fagului, la altitudini cuprinse ȋntre 300-900 m. [6]

Compoziție chimicӑ:

Compușii fenolici principali (apigenina, quercitina și acidul salicilic), ulei volatil (esterul acidului salicilic, salicilaldehidӑ, metilsalicilat), hiperinӑ, avicularinӑ, spireozid, izosalicinӑ, salicilat, vanilinӑ, heliotropinӑ, ceruri, taninuri, substanțe minerale, flavonoide (hiperozidӑ, rutinӑ, quercitin-3O-glucuronidӑ, quercitin-3-O-arabinozidӑ).

Apigenina Quercitina Acid salicilic

, ,

Avicularina Vanilina Salicilat de metil

,,

Salicilaldehida Hiperozida Rutina

, ,

Quercitin-3-O-glucuronida Quercitin-3-O-arabinozida Tanin

Indicații:

Intern se poate administra ȋn ascitӑ, erupții tegumentare, nevralgii, febrӑ, reumatism, hemoroizi, ciclu menstrual abundent, diaree, ulcer gastric, reumatism; iar extern ȋn rӑni.

Contraindicații:

Preparatele sunt contraindicate ȋn cazul prezenței sensibilitӑții la salicilați.

Precauții și reacții adverse:

Nu sunt cunoscute efecte adverse ȋn cazul administrӑrii dozelor de tratament recomandate.

2.5. Gaultheria procumbens l., genul Gaultheria

Denumire popularӑ:

Ceai Canada, sorb, boabe de sol, ceai de munte, potȃrniche cu boabe, condimente cu boabe, ciorchine de cearӑ, cutie cu boabe, boabe de ceai, arbust american.

Descrierea speciei:

Este un arbust pitic, care crește pȃnӑ la 10-15 cm ȋnӑlțime, prezintӑ rizomi superficiali, care nu pӑtrund mai mult de 2-3 cm ȋn sol. Frunzele sunt mici, ovate, cu o lungime de 2-5 cm și o lӑțime de 1-2 cm. Se remarcӑ prin parfumul pe care ȋl emanӑ și prin culoarea rosiaticӑ pe care o au la sosirea anotimpului rece. Florile sunt mici, albe și au formӑ de clopoței. Apar de obicei din luna iunie pȃnӑ ȋn luna august. Fructele au formӑ de capsule mici, de culoare roșu intens, sunt ȋnvelite ȋntr-un caliciu cӑrnos. Bobițele sunt comestibile, fiecare avȃnd un diametru de aproximativ 6-9 cm. Fructele sunt mici, rezistente si pot fi admirate ȋn grӑdinӑ dina luna decembrie pȃnӑ ȋn luna februarie.

Organele vegetative utilizate: fructele, frunzele și uleiul volatil extras de la ele.

Istoric:

Gaultheria procumbens este cultivatӑ ȋn soluri acide. Ȋn mediul natural se dezvoltӑ cel mai bine ȋn pӑdurile de conifere, cu toate cӑ preferӑ lumina abundentӑ dezvoltȃndu-se totodatӑ chiar și ȋn solurile nisipoase. De asemenea, planta prezintӑ cerințe de umiditate uniformӑ și un sol bogat ȋn substanțe nutritive, preferȃnd un pH cuprins ȋntre valorile 5,6 și 7,5. Deși arbustul mic se dezvoltӑ excelent si ȋn penumbrӑ, pentru ca florile sale sӑ fie mai spectaculoase se preferӑ plantarea ȋntr-o zonӑ luminoasӑ. Gaultheria tolereazӑ seceta și arșița, fiind rezistentӑ și la temperaturile foarte scӑzute din perioada iernii de pȃnӑ la aproximativ -35 grade C. Planta este rӑspȃnditӑ ȋn nordul Statelor Unite și Canada.

Compoziție chimicӑ:

Planta recoltatӑ proaspӑt conține: monotropozide (Gaultherin), schimbate ȋn metil-salicilat cȃnd planta este uscatӑ. Planta uscatӑ conține ca și component principal metil-salicilat (96-98%), alcool enantic (n-heptan-1-ol) și esteri ai acestuia (care contribuie la mirosul uleiului volatil).

,,

Salicilat de metil n-heptan-1-ol Gaultherin

Indicații:

Fructele sunt comestibile și au o aromӑ mentolatӑ.Frunzele pot fi folosite cu succes la prepararea infuziilor pentru tratarea colicilor și a flatulenței.Pentru a nu fi toxice acestea trebuie lӑsate sӑ fermenteze 3 zile ȋnainte de utilizarea ȋn alimentație.Ȋn trecut, planta era utilizatӑ ca remediu ȋmpotriva artritei. Datoritӑ salicilatului de metil (similar aspirinei) are proprietӑți antiinflamatorii, iar pe lȃngӑ acestea are și proprietӑți analgezice, astringente, diuretice, tonice, stimulatoare datoritӑ frunzelor și uleiului esențial pe care ȋl conțin. Arbustul a fost utilizat ȋn prealabil ca și carminativ, tonic, antiseptic și aromatic.A fost, de asemenea, utilizat ȋn nevralgii (ȋn special ȋn sciaticӑ), gastralgii, pleurezie, ovarialgii, orhite, epidimite, diafragmite, artrite și dismenoree. Indicațiile medicinei tradiționale includ utilizarea arbustului ȋn astmși ca și antiseptic.Este administrat extern ȋn tratamentul artritelor reumatoide si afecțiunilor legate de acestea.

Precauții și reacții adverse:

Efectele adverse ȋn cazul administrӑrii dozei de tratament recomandate nu au fost cunoscute.Medicamentul și uleiul volatil pot, totuși, declanșa alergii de contact.

2.6. Populus nigra L., familia Salicaceae

Denumire popularӑ: plop negru, plopotaș, plutӑ, plutaș.

Descrierea speciei:

Este un arbore foios care prezintӑ ȋn sol o rӑdӑcinӑ puternicӑ, rӑmuroasӑ. Tulpina este ȋnaltӑ pȃnӑ la 35 m. Coroana este largӑ, rarӑ, nesimetricӑ. Frunzele sunt lung-pețiolate, rombic-ovate sau triunghiulare, pe margini mӑrunt-crenat-serate.Florile sunt unisexuat-monoice, duspise ȋn amenți.Ȋnflorește ȋn martie-aprilie.Fructele sunt capsule.

Organele vegetative utilizate: mugurii (Gemmae Populi), frunzele, scoarța, mugurii frunzelor.

Istoric:

Este un arbore care vegeteazӑ prin lunci, depresiuni umede, zӑvoaie, ȋn pӑdurile din regiunea de cȃmpie și pe dealuri joase. Este rӑspȃnditӑ ȋn Europa Centralӑ și de Sud, Asia de Vest, Siberia, Africa de Nord, America de Nord, iar ȋn Romȃnia este comunӑ ȋn toatӑ țara.

Compoziție chimicӑ:

Compuși principali (quercitina, pinocemrbin, acid salicilic), glicozide fenolice- un continut de 2% ȋn frunze și 1,5% ȋn scoarțӑ (salicinӑ, populinӑ, salicortinӑ), ulei volatil (alfa- și beta-cariofilen), lignani de Zinc, ulei gras, taninuri, rezine, acid malic, acicd galic, saponine, manitol, compuși de naturӑ flavonicӑ (crisina, teocrisina, camferol-3-metil eter, apigenina).

Quercitina Pinocembrin Acid salicilic

, ,

Salicina Salicortina Acid galic

,,

Acid malic Crisina Flavonoid

,,

Camferol Apigenina Manitol

Indicații:

Intern este indicat ȋn bronșitӑ acutӑ, bronșitӑ cronicӑ, pielocistite, cistite, nefrite, uretrite, cancer, astm bronșic, spondilitӑ anchilozantӑ, tuse; extern poate fi administrat ȋn foliculitӑ, dermatomicoze, actinomicoze, candidozӑ, acnee, tuberculozӑ cutanatӑ, degerӑturi, eczeme, fisuri anale, arsuri, hemoroizi.

Contraindicații:

Scoarța de plop și frunzele sunt contraindicate ȋn caz de hipersensibilitate la salicilați. Mugurii frunzelor de plop sunt contraindicați ȋn caz de hipersensibilitate la salicilați, propolis și balsam de Peru, care pot fi un component ȋn unguentele disponibile ȋn farmacii.

Precauții:

Scoarța de plop, frunzele și nici mugurii frunzelor nu au prezentat efecte secundare atȃta timp cȃt au fost administrate ȋn dozele de tratament recomandate.Administrarea externӑ a medicamentului ȋnsӑ, poate conduce ocazional laapariția reacțiilor alergice de piele.

2.7. Populus tremula L.

Denumire popularӑ: plop tremurӑtor

Descrierea speciei:

Este un arbore ȋnalt de pȃnӑ la 20 m, cu tulpina dreaptӑ, cu o coroanӑ largӑ, cu lujeri anuali cilindrici, netezi, bruni sau brun-gӑlbui, lucitori, glabri sau pӑroși. Scoarța este tȃnӑrӑ, netedӑ, brun-gӑlbuie. Ritidomul este cenusiu-negricios, crӑpat ȋn solzi poligonali. Mugurii vegetativi ovoizi sunt alungiți, ascuțiți, bruni, glabri, foarte lucitori.Frunzele subțiri sunt subrotunde pȃnӑ la ovate, de 3-8 cm lungime, au vȃrful pbtuz sau arcuit, la bazӑ trunchiate, rotunjite sau usor cordate, pe margini neregulat sinuat-crenat-dințate, ȋn tinerețe mai mult sau mai putin pӑroase apoi glabre sau slab pubescente, pe fațӑ colorate ȋn verde-viu iar pe dos, glaucescente. Pețiolii au o lungime de pȃnӑ la 8 cm. Florile sunt dispuse ȋn amenți de 5-11 cm lungime și pȃnӑ la 2 cm grosim; la ȋnceput sunt acoperiți de o pȃslӑ desӑ de peri cenușii. Prezintӑ 2 stile și ȋnflorește ȋn lunile III-VI. [7]

Organele vegetative utilizate:

Populi cortex- scoarța plopului tremurӑtor, frunzele și mugurii frunzelor.

Istoric:

Este rӑspȃnditӑ ȋn Europa Centralӑ și de Sud, Asia de Vest, Siberia, Africa de Nord, America de Nord, preferȃnd luncile, zӑvoaiele, pӑdurile si poienile umede din regiunea de cȃmpie și de coline joase.

Compoziție chimicӑ:

Glicozide salicilice (pȃnӑ la 10%), ulei eteric, flavonoide, iar un continut de 3% ȋn frunze și 2% ȋn scoarțӑ ȋl au urmӑtoarele componente: salicinӑ, tremulacinӑ, salicortinӑ, salirepozide, populinӑ, rutinӑ și tremuloidinӑ.

, ,

Flavonoid Salicina Salicortina

Rutina

Indicații:

Adenom de prostatӑ incipient, dureri reumatice, diferite algii.

Contraindicații:

Scoarța de plop și frunzele sunt contraindicate ȋn caz de hipersensibilitate la salicilați. Mugurii frunzelor de plop sunt contraindicați ȋn caz de hipersensibilitate la salicilați, propolis și balsam de Peru, care pot fi un component ȋn unguentele disponibile ȋn farmacii.

Precauții:

Scoarța de plop, frunzele și nici mugurii frunzelor nu au prezentat efecte secundare atȃta timp cȃt au fost administrate dozele de tratament recomandate.Administrarea externӑ a medicamentului ȋnsӑ, poate conduce ocazional laapariția reacțiilor alergice de piele.

2.8. Betula verrucosaRoth., familia Betulaceae

Denumiri populare: mesteacӑn, mesteacӑn alb.

Descrierea speciei:

Este un arbore foios de pȃnӑ la 30 cm. Rӑdӑcina este ramificatӑ, trunchiul are scoarțӑ albӑ, netedӑ, la maturitate epiderma scoarței se exfoliazӑ ȋn fȃșii circulare. Frunzele sunt romboidale cu marginile dublu-dințate și vȃrful ascuțit. Florile unisexuate sunt grupate ȋn amenți; apar primӑvara sub forma unor conuri alungite- cele femeiești, iar cele bӑrbӑtești sunt cȃte 2-3 la vӑrful lujerilor care se formeazӑ ȋn vara precedentӑ. Fructele sunt samare foarte mici cu 2 aripioare laterale, rӑsfirate ȋn jos și de 2 ori mai late decȃt sӑmȃnța. Ȋnflorește ȋn lunile aprilie-mai. [8]

Organele vegetative utilizate: Folium Betulae- ȋn stadiul de frunze tinere, lipicioase; mugurii; scoarța și seva.

Istoric:

Ȋn cultura și medicina veche, mesteacӑnul ocupa un loc aparte și era considerat pomul vieții. Este menționat chiar de Plinius care recomandӑ ceaiul de mesteacӑn. Sf. Hildegard von Bingen ne oferӑ date despre utilizarea de mare importanțӑ a mesteacӑnului ȋn scopuri medicinale. Konrad von Megenberg (sec. XIV) ne descrie rețeta vinului si respectiv a berii preparate din suc de mesteacӑn. Mesteacӑnul a avut, de asemenea, un rol important ȋn medicina popularӑ, chiar și neȋntemeiat. Este rӑspȃndit din etajul colinar pȃnӑ ȋn etajul montan, pe coaste ȋnsorite, rariști, tӑieturi de pӑdure, uneori invadȃndu-le, preferȃnd soluri acide, suportӑ geruri mari, la fel si seceta mare, fiind iubitor de luminӑ.

Compoziție chimicӑ:

Flavonoizi (hiperozid, quercitin, mircetin, galactozid), ulei volatil care conține acid clorofenic și acid cafeic, rezine, alcooli triterpenici.Frunzele de mesteacӑn conțin: esterul alcoolului triterpenic cu efect asemanӑtor saponinelor (saponin betula-triterpene), flavonoide (hiperozid, quercetin, mircetin, digalactozide), proantocianidine, ulei volatil (oxid sesquiterpenic), glucozide monoterpenice (betula albozida A și B, roseozide), derivați ai acidului cafeic (acidul clorogenic), acid ascorbic; 3,4’-dihidroxi propiofenonӑ-3-beta-D-glucozida. Gudronul de mesteacӑn conține: fenoli (6%) incluzȃnd printre altele guaiacol, crezoli, catecol, pirogalol, 5-propil-pirogalol dimetil ester și 5-metil-pirogalol dimetil eter.

,,

Quercitina Mircetina Acid cafeic

,,

Proantocianidina Acid clorogenic Acid ascorbic

, ,

Guaiacol Catecol Pirogalol

Orto- crezol Meta- crezol Para- crezol

Acțiuni și farmacologie:

Frunzele mesteacӑnului au efect ușor saluretic și antipiretic. Ȋn țesuturile animale, au dovedit creșterea cantitӑții de urinӑ. Hidrocarburile alifatice și aromatice din gudronul de mesteacӑn iritӑ pielea și au efect antiparazitic. Sunt utilizați pentru diverse afecțiuni ale pielii și pentru parazitoze cum ar fi scabia, unde pare a avea eficacitate.

Indicații:

Produsele pe bazӑ de mesteacӑn pot fi folosite ȋn afecțiuni cardiorenale, litiaze renale, celulite, gutӑ, hipercolesterolemie, dischinezie biliarӑ, boli infecțioase, stimularea creșterii pӑrului, eliminarea mătreței, hrănirea rădăcinii părului.

Contraindicații:

Frunzele de mesteacӑn nu ar trebui utilizate ȋn caz de edem deoarece existӑ posibilitatea reducerii funcției cardiace sau renale.

Precauții și reacții adverse:

Frunzele de mesteacӑn administrate ȋn doze de tratament recomandate, nu au prezentat nici un efect advers.Gudronul de mesteacӑn nu prezintӑ nici el efecte adverse ȋn doze de tratament corespunzӑtoare, ȋnsӑ poate cauza iritații pe pielea sensibilӑ. Administrarea medicamentului nu este recomandatӑ ȋn cazul posibilei prezențe a hidrocarburilor cancerigene.

2.9. Harpagophytum procumbens (Burch.) DC ex Meisn., familia Pedaliaceae

Denumire popularӑ: gheara-diavolului

Descrierea speciei:

Este o plantӑ perenӑ care ȋn timpul verii are flori roșu-ȋnchis, ȋn formӑ de trompetӑ. Gheara-diavolului este o planta tȃrȃtoare, cu rӑdӑcini tuberoase, foarte puternice, din care ies rӑdӑcini secundare. Tulpina este acoperitӑ de frunze, care cresc opozite si sunt alcӑtuite din 3-5 lobi de culoare verde, cu nuante de gri date de perișorii fini cu care sunt acoperite, care secretӑ mucilagii. Floarea are formӑ de trompetӑ, este coloratӑ pe margini cu nuanțe de la roz la violet-purpuriu, spre centru fiind gӑlbui. Ȋnflorește ȋn perioada decembrie-februarie. Fructul este spinos, are o formӑ aparte, oval, ȋncapsulat ȋntr-o coajӑ lemnoasӑ, cu doi spini centrali mari și douӑ rȃnduri laterale de 12-16 brațe acoperite de țepi. Brațele si spinii sunt mult mai mari și mai lungi decȃt fructul ȋn sine. Semințele sunt alungite și au culoare neagrӑ. [9]

Organele vegetative utilizate:

Tuberculii uscați și tӑiați ȋn bucӑți mici, rotunde. De asemenea, poate fi utilizatӑ și ȋntreaga plantӑ recoltatӑ dupӑ ȋnflorire, rӑdӑcinile secundare tubulare uscate, tuberculii laterali groși.

Istoric:

Planta este originarӑ din Africa de Sud, unde a fost folositӑ de sute de ani pentru tratarea unor varietӑți de boli. Crește ȋn terenuri nisipoase, ȋn condiții foarte aride, la altitudini de 500-1000 m ȋn Africa de Sud și Zimbabue.Numele provine de la fructele ei deosebite ȋn formӑ de capsulӑ, acoperite cu o multitudine de cȃrlige miniaturale.

Compoziție chimicӑ:

Compușii principali sunt iridoidele (gluzoside monoterpenice) care reprezintӑ un procent de 0,5-3% din medicamentul uscat. Harpagozida fiind compusul cel mai activ, este recomandat sӑ se aleagӑ preparatele care au un conținut de 1,5-2% harpagozidӑ. Pe lȃngӑ acestea, planta mai conține și fitosteroli și flavonoide (luteolin și camferol), harpagide, procumbide, zaharuri, acid oleanolic și ursolic, acizi aromatici (acid cafeic, acid cinamic si acid clorogenic), derivații feniletanolului (acteozide: verbascoozide și izoacteozide), oligozaharide (stachiozӑ), harpaquinone (urme).

, ,

Harpagozida Harpagida β-sitosterol

,,

Luteolin Procumbida Acid oleanolic

, ,

Acid ursolic Acid cafeic Acid cinamic

,,

Acid clorogenic Verbascozida Izoacteozida

Campferol

Indicații:

Preparatele pe bazӑ de gheara-diavolului au efect antiinflamator, analgezic și hepatoprotector.Acestea sunt utilizate pentru ușurarea durerii, ȋn unele cazuri pentru ȋmbunӑtӑțirea mobilitӑții persoanelor care suferӑ de osteoartritӑ și de reumatism degenerativ. Planta este recomandatӑ și pentru tratarea cazurilor ușoare de reumatism datoritӑ fitosterolilor și harpagozidei care oferӑ un efect antiinflamator. De asemenea, planta este utilizatӑ și ȋn tratarea indigestiei, ajutȃnd la stimularea sistemului digestiv și ȋn problemele hepatice sau de vezicӑ biliarӑ. Intern poate fi utilizatӑ pentru detoxifierea ficatului, rinichilor, ȋn efecțiuni ale vezicii biliare, lipsӑ de apetit, oseoartritӑ, artritӑ, artrozӑ, poliartritӑ, spondilozӑ, coxartrozӑ, nevralgii, intoxicații cu nicotinӑ, hipercolesterolemie, nașteri dificile, menopauzӑ (sub formӑ de decocturi, tincturi și infuzii). Extern este indicatӑ ȋn artrite cu inflamații și durere, tendinite, osteoartrite, artrite, poliartrite, artroze, spondilite, coxartroze, entorse (sub formӑ de cataplasme și comprese cu decoct).

Contraindicații:

Medicamentul nu ar trebui utilizat ȋn prezența ulcerelor duodenale sau gastrice, cȃnd poate duce la stimularea secreției sucului gastric.

Precauții și reacții adverse:

Efecte adverse, dupӑ administrarea dozelor terapeutice recomandate, nu au fost ȋnregistrate.Medicamentul are doar un efect de sensibilizare.

2.10. Boswellia carteri Flueck.

Denumiri populare: Olibanum, tӑmȃie, livan, smirnӑ.

Descrierea speciei:

Floriele sunt solitare pe tulpinile scurte, cu inflorescențe unice axilare. Caliciul este mic, peren și are cinci dinți. Corola are cinci petale alungite cu cinci stamine. Iarna devreme anterele sunt lungi. Fructul este o capsulӑ divizatӑ ȋn trei pӑrți cu o sӑmȃnțӑ ȋn fiecare secțiune. O frunzӑ mare membranoasӑ ȋnconjoarӑ semințele. Boswellia carteri este un arbore foios, bogat, ale cӑrui frunze sunt dispuse altern neuniform pe ramuri. Baza frunzelor este cӑrnoasӑ, ȋn formӑ de cupӑ, mai mare decȃt corola. Planta prezintӑ puține rӑdӑcini care par sӑ fie condensate cu solul pietros printr-o masӑ inertӑ [6,7].

Organele vegetative utilizate:

Partea medicinalӑ a arborelui este guma de rӑșinӑ emanatӑ cȃnd inciziile sunt fӑcute ȋn scoarța trunchiului.

Istoric:

Boswellia carteri se gӑsește ȋn Somalia și ȋn pӑțile Arabiei Saudite. Varietatea de tӑmȃie sau Olibanum este rӑșina de gumӑ durificatӑ a Boswelliei carteri, emanatӑ cȃnd inciziile sunt fӑcute ȋn trunchi. Este colectatӑ cȃnd ȋncepe sӑ se ȋntӑreascӑ ȋn aer liber pentru aproximatic trei sӑptӑmȃni.

Compoziție chimicӑ:

Ulei volatil (5-9%): compușii reprezentativi: 1-octil acetat (60%), 1-octanol (12,7%), incluzȃnd alfa-pinen (3,5%), incensol (2,7%). Rezine (60%): compușii includ printre altele acid alfa-boswellic, acid beta-boswellic, esterul metil al acidului 3-acetil-beta-boswellic, acid ursolic. Muculagii (12-20%).

,,

1-octanol alfa-pinen Incensol

,,

Acid alfa-boswellic Acid beta-boswellic Acid ursolic

Indicații:

Principalele utilizӑri ale plantei Boswellia carteri sunt ȋn osteoartrite, artrite reumatoide si ȋn bolile inflamatorii ale intestinului (colite ulcerative și ȋn boala Crohn).Mai poate fi utilizatӑ ca și antiastmatic, antifungic sau antineoplazic.

Precauții și reacții adverse:

Posibilele reacții adverse includ arsuri retrosternale, greațӑ, distensie abdominlӑ, durere epigastricӑ, anorexie și dermatitӑ. Pacienții cu gastritӑ instalatӑ ar trebui sӑ fie avertizați sӑ utilizeze boswelia cu precauție deoarece pot sӑ aparӑ efecte adverse la asocierea cu aceastӑ plantӑ. Extern, olibanumul poate cauza iritații blȃnde ale pielii. Intern este un carminativ blȃnd.

Interacțiunile medicamentoase nu s-au identificat.

2.11. Centella asiatica (L.) Urban, familia Apiaceae

Denumiri populare: Gotu Kola (cunoscutӑ ca și Ginseng-ul indian), planta longevitӑții.

Descrierea speciei:

Centella asiatica este o plantӑ perenӑ care se dinstinge prin frunzele verzi sub formӑ de evantai care pot fi recoltate și utilizate ȋn scopuri medicinale. Florile și fructele: pedunculul este lung de la 1,2 pȃnӑ la 4 cm. Sepalele sunt ovale spre circular, cu o frontierӑ membranoasӑ, de 2,5 pȃnӑ la 3 mm lungime și de la 1,5 pȃnӑ la 2,5 mm lӑțime. Umbelele au buchetele sesile sau scurt-pediculate. Petalele sunt albe, movii sau roze. Caliciul ȋn general nu este dințat. Fructul este oval, do formӑ globularӑ și are diametrul de la 2 pȃnӑ la 5 mm. Mericarpul este clar aplatizat ȋn pӑrțile laterale și de obicei are 7-0 coaste. Centella asiatica este o planta cu numeroase tulpini tȃrȃtoare, care prezintӑ rӑdӑcini netede la noduri. Frunzele circular-reniforme au 2-6 cm lungime și 1,5-5 cm lӑțime, cu margini crenate si cu 5 pȃnӑ la 9 coaste. Pețiolii sunt lungi de la 3 pȃnӑ la 30 cm lungime. [10]

Organele vegetative utilizate: frunzele proaspete și uscate, și tulpina.

Istoric:

Planta este cultivatӑ ȋn China, Japonia, India și Indonezia unde este foarte cunoscutӑ si apreciatӑ, iar ȋn Statele Unite și ȋn Europa medicii au ȋnceput sӑ-I acorde atenție. Se mai gӑsește rӑspȃnditӑ ȋn Asia, Sri Lanka, Madagascar, Africa de Sus, su-estul Statelor Unite, Mexic, Venezuela, Columbia și estul Americii de Sud.

Compoziție chimicӑ:

Acizi triterpenici, incluzȃnd acidul asiatic, acidul madecasic (acidul 6-hidroxi asiatic), acidul terminolic. Esterul acidului triterpenic al oligozaharidelor (pseudosaponine), inclusiv asiaticozide (asiaticozida A, asiaticozida B). Ulei volatil conține ȋn proporție de 0,1%.
,,

Acid asiatic Acid madecasic Acid terminolic

Asiaticozida

Indicații:

Planta este utilizațӑ intern ȋn reumatism si afecțiuni ale pielii (tratarea rӑnilor de leprӑ și a cicatricilor postoperatorii). Medicina chinezӑ utilizeazӑ planta pentru dezinterie și diaree de varӑ, vӑrsӑturi, icter, calculi renali, epistaxis și scabie.Medicina indianӑ utilizezӑ planta pentru bolile de piele, sifilis, reumatism și leprӑ. Gotu kola este, de asemenea, utilizatӑ pentru tratamentul bolilor mentale, epilepsie, isterie și pentru deshidratare. Homeopatic este utilizatӑ ȋn bolile de piele asociate cu mȃncӑrimi, umflӑturi și inflamații ale uterului.

Contraindicații se cunosc doar ȋn perioada sarcinii.

Precauții și reacții adverse:

Potențialele reacții adverse ale plantei Gotu kola includ iritații de piele (locale), fotosensibilizare și infertilitate.Se impune utilizarea cu precauție la pacienții cu diabet sau hiperlipidemie deoarece Gotu kola poate crește cantitatea de glucozӑ ȋn sȃnge cȃt și cantitatea de lipide.

Dermatite alergice de contact: Cu toate cӑ au fost raportate cazuri de dermatitӑ alergicӑ de contact datorate plantei Centella asiatica, capacitatea de sensibilizare a plantei a fost consideratӑ scӑzutӑ. Au fost raportate 4 cazuri de dermatitӑ de contact cȃnd a fost utilizat un unguent de Gotu kola pentru a trata cheloizii sau pentru arderea cicatricilor.Erupțiile cutanate au apӑrut dupӑ 4 zile și n-au dispӑrut timp de 2 sӑptӑmȃni.Acestea au fost constatate a fipruriginoase, papulare și eczematoase.Testele pozitive au fost obținute ȋn cele 4 cazuri.

Eczemele care au apӑrut pe degete la mȃinile femeilor dupӑ tratarea cheloidei cu Madecassol® timp de 3 luni au evidențiat dermatita alergicӑ de contact. O reacție vezicularӑ roșie cu exudație și prurit intens a apӑrut dupӑ 20 de zile de tratament cu o cremӑ ce conținea Gotu kola (Centelase®). Reacția a apӑrut la un timp dupӑ momentul aplicӑrii cremei și mai tȃrziu s-a extins pe trunchi și membre. Erupția a fost eliminatӑ dupӑ tratament cu 25 mg prednison pe zi timp de o sӑptӑmȃnӑ.Testele cu ajutorul cremei Centelase au fost pozitive (++).

Fertilitate.Infertilitatea este una dintre posibilele reacții adverse. Fracția totalӑ de saponine a arӑtat activitatea antifertilicӑ ȋn sperma umanӑ și cea a șobolanilor. Fertilitatea șobolanilor de genul feminin a fost afectatӑ negativ prin administrarea oralӑ. Experimentele ȋn sperma umanӑ nu au arӑtat activitate spermicidӑ la concentrații de peste 2% a extractului concentrat.

Interacțiuni medicamentoase nu au fost semnalate.

2.12. Pinus sylvestris L., familia Pinaceae

Denumiri populare:

Brad, brad de munte, chifӑr, chin, joicӑ, luciu, maiete, molid, pin de munte, pin roșu, pin silvestru, pinel, schin, silhӑ, sosenea.

Descrierea speciei:

Arborele prezintӑ ȋn sol o rӑdӑcinӑ profundӑ, rӑmuroasӑ.Tulpina estecilindricӑ, relativ dreaptӑ, ȋnaltӑ pȃnӑ la 30-60 cm și cu ramuri orizontale. Scoarța este roșu-cӑrӑmizie, se exfoliazӑ ȋn foițe lungi și subțiri. Frunzele sunt aciculare, rigide, persistente, lungi de 4-7 cm, prinse cȃte douӑ ȋntr-o teacӑ.Florile sunt unisexuat-monoice, conurile solitare mici (3-7 cm), pedunculate, brun-cenușii.Ȋnflorește ȋn mai-iunie [5].

Organele vegetative utilizate:

Frunzele și mugurii (Pini sylvestris turiones), gudronul extras din trunchi, ramurile și rӑdӑcinile, uleiul extras din acele proaspete, crengile proaspete sunt, de asemenea, utilizate ȋn scop medicinal. Uleiul purificat de la balsamul de rezinӑ, gudronul extras din trunchi, vlӑstarii tineri și florile cu polen ale ramurilor ȋnflorite, atȃt cele masculine cȃt și cele feminine.

Istoric:

Specia este ȋntȃlnitӑ sporadic sau ȋn pȃlcuri pe soluri sӑrace, stȃncӑrii, turbӑrii ȋn etajul montan sau subalpin, uneori chiar și ȋn regiunea dealurilor ȋnalte. Este rӑspȃndit ȋn Europa și Siberia, iar ȋn Romȃnia se gӑsește ȋn Carpații Orientali, Meridionali și ȋn Munții Apuseni.

Compoziție chimicӑ:

Ulei volatil (0,2-0,5%) format din pinen, felandren, linen, Delta3-caren, acetat de bornil, cadinen, limonen; mici cantitӑți de aldehidӑ și cetone, alcooli, terpene terțiare. Printre altele mai conține și rezine, principii amare (pinicrin), acid ascorbic (vitamina C), ulei din acele de pin, componentul de bazӑ fiind alfa-pinen (ȋn proporție de 10-50%), Delta3-caren (peste 20%), camfen (peste 12%), beta-pinen (10-25%), limonen (peste 10%); ȋn plus conține mircen, terpinolen și acetat de bornil.

Uleiul de terebentinӑ brut al pinului de munte include alfa-pinen (cca. 39-87%), Delta3-caren (cca. 14-33%), beta-pinen (peste 27%), limonen (6%), camfen (cca. 5%). Uleiul volatil de terebentinӑ se obține prin distilarea fracționatӑ.

Poate conține cel puțin 90% pinene, dar nu mai mult de 0,5% Delta3-caren.
,,

Pinosilvin Monometil pinosilvin eter α-pinen

, ,

β-pinen Delta3-caren α-felandren

, ,

β-felandren Acetat de bornil Cadinen

, ,

Limonen Aldehidӑ Cetonӑ

, ,

Alcool Acid ascorbic Terpinolen

Mircen

Indicații: intern poate fi folosit pentru tratarea bronșitelor cronice și ale tusei.

Contraindicații:

Mugurii și uleiul acelor de pin sunt contraindicați ȋn astmul bronșic și ȋn tuse convulsivӑ.

Precauții și reacții adverse:

Nu au fost cunoscute efecte secundare ȋn cazul administrӑrii dozelor terapeutice.Pacienții cu leziuni extinse ale pielii, boli acute de piele, boli febrile sau infecțioase, insuficiențӑ cardicӑ sau hipertonie nu ar trebui sӑ utilizeze planta ca aditiv ȋn produsele de ȋngrijire.Semnele ale iritației pot apӑrea pe piele si pe mambrana mucoasӑ, iar spasmul bronșic se poate agrava.Ȋn cazul respectӑrii dozelor de tratament recomandate ale uleiului extras din acele de pin, nu au fost cunoscute efecte secundare, ȋnsӑ s-au cunoscut cazuri de deces ȋn rȃndul copiilor.

Efecte adverse ȋn cazul supradozӑrii, afecțiuni renale sau leziuni la nivelul sistemului nervos central sunt posibile ȋn cazul depӑșirii dozelor.Totuși, leziunile renale coincid cu administrӑrile orale a dozelor terapeutice.Totodatӑ, inhalarea ar trebui evitatӑ ȋn cazul inflamației acute ale pasajelor respiratorii.

Capitolul 3. Studiul comparativ al

antiinflamatoarelor sintetice și naturale

3.1. Mecanismul inflamației și posibilele puncte unde pot acționa antiiflamatoarele

3.1.2. Mecanismul de acțiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene de sintezӑ

Fundamente

De mai bine de 100 de ani ȋn urmӑ s-a introdus ȋn terapie acidul acetilsalicilic ca substanțӑ activӑ cu rol antireumatic și antiinflamtor, de aceea aparține celei mai vechi generații de produse de sintezӑ chimicӑ. La ȋnceputul celor 70 de ani de descoperire, efectele acidului acetilsalicilic și ale produselor ȋnrudite se bazeazӑ pe inhibarea (blocarea) ciclooxigenazei (COX). Cu ajutorul metodelor biochimice și biomoleculare s-a descoperit ȋntre timp urmӑtoare generație de ciclooxigenaze și de reglarea biosintezei de prostaglandinӑ ȋn diferite țesuturi, ȋn condițiile unei cercetӑri detaliate din punct de vedere fiziologic și patofiziologic.Aceasta marcase ȋnceputul anilor 90 prin evoluția medicamentelor inhibitoare selective ale ciclooxigenazei 2.

Antireumaticele clasice nesteroidiene și analgezicele precum Ibuprofenul, Indometacinul sau Acidul acetilsalicilic dezvoltӑ efectul lor asupra inhibӑrii ciclooxigenazei.

Mecanismul de acțiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene este inhibarea enzimei ciclooxigenaza, care acționeazӑ asupra acidului arahidonic, determinȃnd sinteza de prostaglandine, prostacicline și tromboxani, la nivelul acidului gras nesaturat C2. (Schema 1) [13]

Ciclooxigenaza se prezintӑ sub douӑ izoforme:

COX-1 (ciclooxigenaza constitutivӑ sau ciclooxigenaza “bunӑ”), are distribuție tisularӑ largӑ și funcționeazӑ ȋn permanențӑ și are mai multe roluri fiziologice. Asigurӑ menținerea integritӑții mucoasei digestive (prostaglandinele (PG) locale cresc fluxul sanguin, secreția gastricӑ de bicarbonat și mucus și scad secreția de acid clorhidric, de aceea administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene poate duce la apariția sau agravarea bolii ulceroase prin afectarea mecanismelor de apӑrare ale mucoasei gastrice sub acțiunea prostaglandinelor). Intervine ȋn reglarea perfuziei renale (prostaglandinele PGE2 cresc fluxul sangui renal și contracareazӑ sistemele vasoconstrictoare renale – sitemul nervos simpatic, sistemul rennӑ-angiotensinӑ-aldosteron, de aceea, blocarea formӑrii de prostaglandine la nivel renal prin inhibarea ciclooxigenazei de cӑtre antiinflamatoare nesteroidiene duce la scӑderea perfuziei rinichiului). Moduleazӑ agregabilitatea plachetarӑ (tromboxanii (TX) induc agregarea plachetelor, iar prostaglandinele (PG) o inhibӑ).

COX-2 este enzima inductibilӑ sau ciclooxigenaza “rea”, indusӑ ȋn cursul fenomenelor patologice (sub acțiunea stimulilor unor factori mitogeni, de creștere, ischemici, ai stresului oxidativ, ai citokinelor, carcinogeni), lipsind ȋnsӑ ȋn țesuturile normale. Este responsabilӑ de sinteza de prostaglandine cu rol ȋn apariția inflamației acute, a febrei, hiperpirexiei cȃt și pentru hipersensibilizarea nocireceptorilor și apariției durerii. Principalele celule care exprimӑ ciclooxigenaza 2 sunt macrofagele, leucocitele polimorfonucleare, condrocitele și celulele sinoviale.

Majoritatea analgezicelor antipiretice și antiinflamatoare inhibӑ ambele forme ale enzimei COX. Astfel, prin inhibarea COX-2 se explicӑ apariția efectelor analgezice, antipiretice și antiinflamatoare, pe cȃnd prin inhibarea COX-1 apar efecte adverse ale acestor compuși, cum ar fi acțiunea iritantӑ la nivelul mucoasei gastrice, chiar și ulcerul gastric prin inhibarea sintezei de prostaglandine protectoare, perturbarea circulației renale, reacții de tip anafilactic prin inhibarea sintezei de prostaglandine E2 și prostaciline PG12 cu efect bronhodilatator, și de creștere a sintezei de leucotriene, cu acțiune bronhoconstrictoare. Reacțiile de tip anafilactic cele mai frecvente care se manifestӑ, sunt crizele de dispnee expiratorie, cum ar fi astmul indus de aspirinӑ. Ȋn legӑturӑ cu compușii inhibitori selectivi ai enzimei COX-2, ȋn special coxibele, dar și nimesulidul și meloxicamul, cu selectivitate ȋnaltӑ, dar cu potențial scӑzut de inducere a reacțiilor adverse gastrointestinale, au apӑrut tot mai multe date ce privesc riscul de creștere a incidenței trombozelor arteriale, ceea ce a condus ȋn 2004 la retragerea de pe piațӑ a preparatului rofecoxib (Vioxx).

Cӑile de transformare ale acidului arahidonic:

Calea ciclooxigenazei, prin care rezultӑ prostaglandinele (PG), responsabile de efectele lor asupra vaselor sanguine și asupra terminațiilor nervoase.

Calea lipooxigenazei, prin care rezultӑ leucotrienele (LT), cu efect puternic chemotactic asupra neutrofilelor, eozinofilelor, producȃnd totodatӑ și bronhoconstricție. Acidul arahidonic sintetizeazӑ leucotrienele A4 (LTA4), pe care le transformӑ ȋn leucotriene B4 (LTB4) și leucotriene care conțin cisteinil (LTC4, LTD4,LTE4). Acestea din urmӑ sunt responsabile de efectele alergice și de reacțiile astmatice.

Prostaglandinele sunt hormoni ai țesuturilor care, eliberate la nivel local și ȋn concentrație redusӑ, exercitӑ pe anumite tipuri de celule efectele acestora.Efectele biologice ale prostaglandinelor sunt foarte variate și țin de tipul de celulӑ ȋn raport cu tipul de țesut. La baza participӑrii prostaglandinelor ȋn procesele fiziologice numeroase ce au loc, se aflӑ inhibarea selectivӑ ce se ridicӑ la nivelul proceselor patofiziologice ale prostaglandinelor libere de rețea, cum ar fi inflamațiile.

Schema 1. Transformarea acidului arahidonic ȋn prostaglandine și leucotriene [13]

Eliberarea acidului arahidonic prin fosfolipaze

Acidul arahidonic

Leucotriena A4 Prostaglandina H2 (PGH2)

Leucotriena B4 Prostaglandina / Tromboxan A2 /Prostaciclina

Leucotriena C4, D4,E4(Receptorii antagoniști CysLT1)

Nomenclatura prostaglandinelor

Prostaglandinele sunt acizi grași cu 20 de atomi de carbon, care, ȋn funcție de substituienții conținuți, aparțin mai multor serii, notate cu majuscule, de la A la L. Ȋn funcție de numӑrul de duble legӑturi, aparțin mai multor serii, notate cu cifre arabe, de la 1 la 3, care semnificӑ numӑrul dublelor legӑturi. Ȋn denumirea prostaglandinelor se utilizeazӑ ambele criterii de identificare.Ȋn organismul uman, sunt prezente predominant prostaglandine cu 2 duble legӑturi, deci din seria 2. (Schema 2)

Formarea prostaglandinelor ȋn organism

Acidul arahidonic este eliberat din fosfolipidele membranare sub influența mai multor enzime, (din care cea mai importantӑ este fosfolipaza A2) și este dirijat cӑtre cӑile metabolice distincte. Una din cӑile metabolice este acțiunea ciclooxigenazei (COX), care transformӑ acidul arahidonic ȋn prostaglandine (PG). Sub influența ciclooxigenazei se formeazӑ prostaglandina G2 (PGG2), care se transformӑ reversibil ȋn PGH2. Din aceste douӑ prostaglandine se sintetizeazӑ ulterior celelalte prostaglandine. Din PGG2 și PGH2 se poate forma PHI2, numitӑ de fapt prostaciclina (PGI2) , prostaglandina sau tromboxan A2 (TXA2). Din PGH2 se pot forma PGD2, PGE2, PGF2 și tot așa mai departe. Prostaglandinele D, E, F sunt stabile chimic ȋnsӑ prostaciclinele și tromboxanii ȋn soluție apoasӑ se transformӑ ȋn 6-ceto-PGF1α , respectiv tromboxanii se hidrolizeazӑ ȋn tromboxan B2 (TXB4). (Schema 2) [13]

Schema 2.

Acidul arahidonic

2O2

Reacția ciclooxigenazei

Prostaciclina (PGI2)

Prostaglandina G2 (PGG2)

Radicali de oxigen

Reacția peroxidazei

Prostaglandina H2 (PGH2)

Tromboxan A2 (TXA2)

(PGD2) (PGE2) (PG2α)

Efectele prostaglandinelor

Prostaglandinele au funcții numeroase ȋn organismul uman. Ȋn primul rȃnd au un rol major ȋn producerea inflamației, febrei și a durerei, de aceea, medicamentele care scad sinteza de

prostaglandine, antiinflamatoarele nesteroidiene fӑcȃnd parte din acestea (prin inhibarea ciclooxigenazei) și cortizonii (prin inhibarea fosfolipazei A2) au efecte antiinflamatorii, analgezice și antipiretice și intervin ȋn menținerea integritӑții mucoasei digestive inhibȃnd secreția de acid, motiv pentru care apar efectele adverse digestive ȋn urma administrӑrii acestor medicamente. (Tabel 1)Intervin ȋn controlul vasomotricitӑții și ȋn menținerea circulației fetale, PGI2 avȃnd efect vasodilatator, iar TXA2 efect vasoconstrictor. Datoritӑ efectului sӑu, PGI2 reprezintӑ un factor important ȋn hipertensiunea pulmonarӑ. Indometacinul, un foarte puternic inhibitor al sintezei de prostaglandine poate fi utilizat pentru a grӑbi ȋnchiderea ductului arterial dupӑ naștere. Pe lȃngӑ acestea, intervin ȋn controlul agregӑrii plachetare, TXA2 avȃnd rol de preagregant plachetar, iar PGI2 avȃnd rol de antiagregant plachetar; de aceea, acidul acetilsalicilic este un antiagregant plachetar foarte utilizat. Nu ȋn ultimul rȃnd, intervin și ȋn controlul motricitӑții uterine, datoritӑ cӑrui fapt sunt utilizate ca abortive, iar antiinflamatoarele nesteroidiene sunt eficace ȋn tratarea durerilor menstruale și a contracțiilor uterine dureroase la femeia gravidӑ. [13]

Tabel 1.Efectele prostaglandinelor și ale antiinflamatoarelor nesteroidiene, atȃt cele favorabile cȃt și cele secundare. [13]

Reglarea biosintezei de prostaglandine

Mecanismul acțiunii antiinflamatoarelor nesteroidiene se datorezӑ ȋn primul rȃnd capacitӑții de inhibare a ciclooxigenazei și a metabolismului acidului arahidonic, și, prin urmare, reducerea sintezei de prostaglandine. Prostaglandinele sunt implicate ȋn reglarea a mai multor procese fiziologice din organism (coagularea sȃngelui, ovulația, tonul uterin, tonusul vascular, creșterea țesutului nervos, metabolismului nervos, vindecare rӑnilor, starea tractului gastro-intestinal, funcția renalӑ și multe altele.). Odatӑ cu dezvoltarea proceselor inflamatorii, acestea provoacӑ vasodilatație, ȋnroșirea feței, febrӑ, sensibilitate crescutӑ la nivelul receptorilor de durere la acțiunea mediatorilor inflamatorii (bradikinina, histamina și altele.) (Tabel 2)

Ȋn ultimii ani s-a demonstrat cӑ ciclooxigenaza este reprezentatӑ de trei izoforme: COX-1, COX-2 și COX-3. COX-1 este enzima implicatӑ ȋn sinteza prostaglandinelor, care regleazӑ starea fiziologicӑ a celulelor. COX-2 realizeazӑ sinteza prostaglandinelor ȋn procesele inflamatorii din organism. Ȋn mod normal, cantitatea de COX-2 din majoritatea țesuturilor fiind foarte micӑ, inflamația crește cantitatea de mai mult de 50 de ori, astfel COX-2 poate fi consideratӑ forma indusӑ a enzimei. Principalul efect terapeutic al medicamenteloreste datorat acțiunii pe COX-2 iar efectele secundare nedorite sunt asociate cu inhibarea COX-1. COX-3 este localizatӑ ȋn principal ȋn celulele nervoase ale sitemului nervos central. (Schema 3)

Exemple de astfel de medicamente: medicamentele neselective din grupul COX, tradiționalele antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective COX-2 ( inhibitorii coxibi (celecoxib, rofecoxib), meloxicamul, nimesulidul), COX-3 selective(paracetamolul), inhibitorii selectivi ai COX-1 – dozӑ micӑ de acid acetilsalicilic (blocant COX-1 dependent, are acțiune antiagregantӑ plachetarӑ dar nu are efect antiinflamator și analgezic). Existӑ medicamente tradiționale care inhibӑ toate izoformele enzimei, dar apar efecte nedorite severe la fiecare dintre aceste izoforme. Unele medicamente (acidul acetilsalicilic, indomatacinul) inhibӑ ȋn mare mӑsurӑ COX-1, și, prin urmare, apare riscul de reacții adverse mai mare decȃt al medicamentelor care au același efect pe izoenzimele COX-2. Acest grup este ȋmpӑrțit ȋn medicamente selective (nimesulid, meloxicam) și inhibitori specifici ai COX-2 (celecoxib, rofeoxib). Izoformele COX-3 pot fi inhibate de cӑtre paracetamol și metamizol sodic (acesta din urmӑ fiind interzis ȋn mai multe țӑri din cauza riscului crescut de complicații hematologice). Avȃnd ȋn vedere clasificarea antiinflamatoarelor nesteroidiene, trebuie sӑ se ia ȋn connsiderare efectul izoformelor ciclooxigenazei, deoarece depinde de efectul terapeutic și de efectele secundare ale compușilor. [13]

Cu toate acestea, doar inhibarea COX nu poate dovedi toate efectele farmacologice ale antiinflamatoarelor nesteroidiene, ȋn special ale dozelormari de medicamente. Astfel, activitatea antiinflamatoare nu este adesea corelatӑ cu gradul de reducere a nivelului de prostaglandinӑ. Ȋn plus, unele efecte secundare (depresie, meningitӑ, dezorientare, hepatitӑ, nefritӑ interstițialӑ) nu sunt legate de efectul antiinflamatoarelor nesteroidiene asupra COX.

Studiile recente au arӑtat cӑ medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot inhiba sinteza de prostaglican, la nivelul celulelor cartilajului articular, pentru a stimula proliferarea celulelor T și a inhiba acțiunea neutrofilelor.

Antiinflamatoarele nesteroidiene reduc sinteza de prostaglandine prin efectul antiinflamator și prin reducerea hiperalgeziei ȋn inflamție, deci, inhibӑ ciclooxigenaza ȋn diferite țesuturi.

Ȋn urma eliminӑrii hiperalgeziei din inflamație, mai mult decȃt reducerea concentrației de prostaglandine asociate cu inhibarea sintezei mediatorilor inflamatorii (kininele, histamnia, serotonina și altele), apare o scӑdere conținutului radicalilor liberi și o inhibare a peroxidӑrii lipidice. Efectul analgezic crește inhibarea hialuronidazei și reduce permeabilitatea capilarӑ, ca rezultat al distribuției limitate și progresiei procesului inflamator. Astfel, efectul analgezic ȋn inflamație este ȋn primul rȃnd rezultatul acțiunii antiinflamatore acestor clase de medicamente.

Inhibarea ciclooxigenazei de cӑtre antiinflamatoarele nesteroidiene, reduce sinteza de tromboxan A2, care este ȋnsoțitӑ de dezvoltarea acțiunii antiagregante. Cu toate acestea, cantitӑți semnificative reduc practic sinteza de eicosanoid, ceea ce s-a observat ȋn urma utilizӑrii acidului acetilsalicilic, care, spre deosebire de alte medicamente inhibӑ ireversibil enzima din trombocite. Efectul sӑu anticoagulant este sporit de proprietӑțile antagoniste ale vitaminei K, care reduce concentrația factorilor de coagulare II, VII, IX, X din plasmӑ. Toate acestea ȋnsӑ, cresc riscul de complicații hemoragice ȋn cazul acidului acetilsalicilic.

Tabel 2. Receptorii pe care acționeazӑ prostaglandinele [13]

Schema 3. Reglarea prostaglandinei bazale și induse [13]

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene ca inhibitoare ale ciclooxigenazei 1 și 2

Prin blocarea coxibelor, antiinflamatoarele nesteroidiene blocheazӑ formarea de prostaglandine, ceea ce explicӑ efectul lor antiiflamator, analgezic și antipiretic (inflamația, durerea și febra fiind mediate de prostaglandine la nivelul țesuturilor inflamatorii, nociceptorilor și hipotalamusului). Ȋn afarӑ de aceste efecte, cel mai ȋntȃlnite ȋn medicația pacienților, antiinflamatoarele nesteroidiene mai prezintӑ și altele, considerate secundare: efectul tocolitic (prin inhibarea contracției uterine), ȋnchiderea canalului arterial persistent la nou-nӑscuți, scӑderea peristaltismului intestinal și a exudației intestinale de apӑ și electroliți, scӑderea riscului anumitor tipuri de cancer (cancer colorectal, cancer mamar), efectul cardioprotector (aspirina ȋn dozӑ cardiologicӑ de 75-325 mg/zi).

Majoritatea antiinflamatoarelor nesteroidiene sunt inhibitoare neselective ai COX, ceea ce reprezintӑ dezavantajul lor, deoarece inhibarea COX-1 duce la apariția efectelor adverse. Ȋn ultimele decenii au fost sintetizați și inhibitori selectivi de COX-2 (coxibii), care prezintӑ mai puține reacții adverse digestive, dar care ȋnsӑ sunt lipsite de efectul antiagregant plachetar, ceea ce se explicӑ faptul cӑ sinteza de prostaciclinӑ cuare efect antiagregant, este legatӑ mai mult de COX-2 și coxibii lasӑ liberӑ calea COX-1 cu formarea de tromboxani, care au efect proargegant.

S-a demonstrat cӑ inhibitorii selectivi pot prezenta și un efect procoagulant, cu favorizarea trombozelor arteriale (rofecoxib, sub denumirea comercilӑ de Vioxx, care de fapt a fost retras din SUA din 2002, datoritӑ asocierii riscului crescut de afecțiuni trombotice – infarct miocardic acut).

Clasificarea antiinflamatoarelor nesteroidiene ȋn funcție de inhibarea COX-1 și COX-2 și selectivitatea compușilor pe receptori:

Antiinflmatoare nesteroidiene inhibitoare ai COX-1 și COX-2, dar cu selectivitate redusӑ: aspirina, diclofenac, fenoprofen, flurbiprofen, indometacin, ibuprofen, ketoprofen, acid mefenamic, naproxen, piroxicam, sulindac.

Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare ai COX-2 cu selectivitate cuprinsӑ ȋntre 5-50: celecoxib, etodolac, meloxicam

Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare ai COX-2 cu selectivitate mai mare de 50: rofecoxib

Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare slabe ale ambelor izoforme: acid 5-aminosalicilic, diflunisal, salicilat de sodiu, nabumetona, sulfasalazina.

Proprietӑțile structurale și impactul medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene

Caracteristic antiinflamatoarelor nesteroidiene clasice, cu exceptția celor mai multe coxibe, este prezența funcției acide sau a grupӑrii acide și a uneia sau a mai multor sisteme ciclice aromatice sau heteroaromatice. Cele douӑ elemente structurale sunt funcția acidӑ și zona lipofilӑ care reprezintӑ substratul pentru coxibele acidului arahidonic.

Gruparea acidӑ conține o regiune hidrofobӑ (aromaticӑ sau heteroaromaticӑ) cu o anumitӑ aranjare spațialӑ șiun centru anionic. Astfel se poate observa ȋn mod direct gruparea carboxil la derivații acidului salicilic și la derivații acidului antranilic, sau la distanțӑ de un atom, derivații de fenil și acetat de heteroaril, respectiv și cei ai acidului arilpropionic). Se mai poate observa și compusul aromatic substituit avȃnd ca structurӑ de bazӑ un enol heterociclic (oxicamii și pirazolidindionele). Spre deosebire de ceilalți, coxibii nu au o funcție acidӑ, iar pirazolidindionele, au unitatea 5 a ciclului hetero ȋnlocuitӑ cu douӑ inele fenil.Chiardacӑ existӑ aceste diferențe structurale, antiinflamatoarele nesteroidiene provin de la existența unei baze structurale comune.

Pentru determinarea farmacocineticii și a efectului antiinflamator și analgezic trebuie luate ȋn considerare urmӑtoarele aspecte:

Ȋn conformitate cu caracterul acid din stomac, acesta este ȋn mare parte potențat datoritӑ existenței unei absorbții bune a intestinului subțire superior, ȋn funcție de pH.

Pentru valorile plasmatice de disociere tisularӑ a acizilor, aproape completӑ, și cele ale pH-ului, existӑ medicamentele antiiflamatorii, iar extragerea acizilor grași este realizatӑ de prezența obligatorie a proteinelor plasmatice (Albumina).

Datoritӑ pH-ului scӑzut din țesutul inflamator, acești acizi prezintӑ proprietatea de a se acumula.

Farmacocinetica antiinflamatoarelor diferӑ, majoritatea avȃnd un timp de injumӑtӑțire plasmatic mai scurt, ȋnsӑ oxicamii fiind cei cu timpul de injumӑtӑțire relativ lung.

Prin biotransformare, funcția acidӑ e conjugatӑ (de obicei prin intermediul acidului glucuronic) și convertitӑ ȋntr-o substanțӑ care apoi este eliminatӑ pe cale renalӑ.

Derivații acidului salicilic

Dintre derivații acidului salicilic, doar acidul acetilsalicilic prezintӑ importanțӑ mare ȋn administrarea sistemicӑ.

Acidul acetilsaliciliceste administrat pentru efectul sӑu analgezic, antipiretic, antiinflamator și antiagregant plachetar.Se absoarbe rapid dupӑ administrarea oralӑ, apoi se distribuie ȋn toate țesuturile organismului și se leagӑ de proteinele plasmatice ȋn proporție de 80-90%. Aspirina este eliminatӑ renal ca acid salicilic liber și ester de glucuronid. Ȋn comparație cu celelalte substanțe ȋnrudite, care inhibӑ reversibil ciclooxigenaza plachetarӑ, acidul acetilsalicilic inhibȃnd-o ireversibil.Aspirina și alte substațe sintetizate, cu efecte similare, inhibӑ ambele tipuri de ciclooxigenaze.Prin inhibarea COX-2 se declanșeazӑ efectul analgezic, antipiretic și antiinflamator, pe cȃnd, prin inhibarea COX-1 apar reacțiile adverse comune acestei clase se substanțe.De aceea, medicamentele inhibitoare neselective ale COX au și efect antiagregant plachetare, prin inhibarea sintezei de tromboxani, cunoscuți ca proagreganți.Astfel, cresc riscul de hemoragii, ȋn special gastro-intestinale. Sinteza de prostaciclinӑ este legatӑ de activitatea COX-2, de aceea prostaciclina este cunoscutӑ ca avȃnd afect antiagregant plachetar.

Acidul acetilsalicilic, ca inhibitor ȋn agregarea plachetarӑ

Efectul antiagregant al aspirinei se datoareazӑ inhibӑrii ciclooxigenazei plachetare și inhibӑrii sintezei de tromboxan, care ȋn condiții fiziologice faciliteazӑ formarea cheagului hemostatic prin agregarea plachetelor. Efectul antiagregant se manifestӑ la doze mici și este de duratӑ, deoarece medicamentul produce modificӑri ireversibile ȋn funcționarea enzimei plachetare. Deși efectele antitrombitice sunt foarte cunoscute, aspirina are totodatӑ și rol de prevenire a formӑrii plӑcilor de aterom, care sunt responsabile de ȋngustarea progresivӑ a vasului respectiv. Aspirina poate fi utilizatӑ și pentru menținerea elasticitӑții și flexibilitӑții vaselor sanguine.

Ȋn plachete, celule endoteliale și musculare netede, acidul arahidonic provenit din fosfolipidele membranei celulare,este metabolizat ȋn prostaglandine diverse, inclusiv tromboxan (TXA2) și prostaciclinӑ (PGI2) de cӑtre ciclooxigenazӑ. TXA2, care acționeazӑ ca agregant plachetar și vasoconstrictor, este produs ȋn plachete, dar PGI2 acționeazӑ ca inhibitor al agregӑrii plachetare și vasodilatator, fiind produs ȋn celulele endoteliale și musculare nedete. Acidul acetilsalicilic, prin acetilarea ireversibilӑ a ciclooxigenazei, reduce producția de TXA2 ȋn plachete și de PGI2 ȋn celulele endoteliale. Datoritӑ faptului cӑ celulele endoteliale sunt nucleate, ciclooxigenaza poate fi regeneratӑ, deși nu se știe la cȃt timp de la acțiunea acidului acetilsalicilic.

Studiile pe voluntari au arӑtat cӑ producerea de tromboxan B2 este supresatӑ cu 99% pe cȃnd producerea de prostaciclinӑ mӑsuratӑ prin 6-keto-PGFI1 (metabolit al PGI2) are o medie de 94% din valorile de control. Agregarea plachetarӑ indusӑ prin producerea de acid arahidonic, colagen și malon-dialdehidӑ este supresatӑ cu 96%, 60% și 97%. Eliberarea lentӑ a acidului acetil salicilic permite ca plachetele sӑ fie acetilate ireversibil la nivelul circulației portale prin doze mici de aspirinӑ. Datoritӑ faptului cӑ metabolismul hepatic al dozelor mici de aspirinӑ din salicilat este total, acidul acetilsalicilic se gӑsește ȋn cantitӑți foarte mici sau chiar deloc ȋn circulația sitemicӑ pentru a afecta producerea de PGI2 ȋn peretele vascular, salicilatul neavȃnd de fapt efect asupra ciclooxigenazei.

Fenamați (Derivați de acid arilantranilic)

Acest grup cuprinde acizii antranilici utilizați ca antiinflamatoare ȋn diferite afecțiuni reumatice. Din aceastӑ categorie sunt menționați acidul flufenamic, cu potențӑ antiinflamatoare mare, dar efect analgezic mai slab; acidul mefenamic, acidul niflumic și etofenamatul.

,

Acidul flufenamic Etofenamat

Derivați de fenil și acetat de heteroaril:

Diclofenacul inhibӑ ambele forme de COX, cu preferințӑ pentru COX-2. Se absoarbe rapid și complet din tubul digestiv, ȋnsӑ are un procent de metabolizare hepaticӑ de 50-52%. Prezintӑ o acțiune antiinflamatoare eficace, inhibȃnd COX-1 ȋn doze mai mici decӑt indometacinul. Este disponibil sub formӑ de sare de potasiu (care are efect imediat) și de sare de sodiu, (cu efect retard). Jumӑtatea de cantitatea de diclofenac absorbitӑ este metabolizatӑ prin intermediul primului pasaj hepatic. Diclofenacul se leagӑ de proteinele plasmatice ȋn proporție de 99,7%, ȋn special de albuminӑ. Metabolizarea diclofenacului implicӑ procesul de glucuronoconjugare , ȋn special hidroxilare și metoxilare unicӑ și multiplӑ, din care rezultӑ cȃțiva metaboliți fenolici, majoritatea convertiți ȋn conjugați glucuronici. Timpul de ȋnjumӑtӑțire plasmaticeste cuprins ȋntre 1 și 2 ore. Aproximativ 60% este eliminat prin urinӑ ca și glucurono-conjugați ai moleculei intacte sau ca metaboliți, majoritatea convertiți ȋn conjugați glucuronici. Mai putin de 1% este eiminat ca substanțӑ nemetabolizatӑ, restul dozei fiind eliminatӑ ca metaboliți prin bilӑ și fecale.

Mecanismul principal responsabil pentru acțiunea antiinflamatoare, antipireticӑ și analgezicӑ este inhibarea sintezei de prostaglandine, prin inhibarea ciclooxigenazei (COX). De asemenea prezintӑ și activitate bacteriostaticӑ prin inhibarea sintezei ADN-ului bacterian.Inhibarea COX scade cantitatea prostaglandinelor sin stomac, de aceea apare sensibilitatea la coroziunea acidului gastric. Diclofenacul prezintӑ un nivel scӑzut pȃnӑ la moderat, de blocare a izoenzimei COX-2, avȃnd o incidențӑ scӑzutӑ a afecțiunilor gastro-intestinale fațӑ de indometacin și aspirinӑ. Diclofenacul poate fi, de asemenea, un component important ȋn cadrul antiinflamatoarelor nesteroidiene datoritӑ faptului cӑ inhibӑ cӑile lipooxigenazei, reducȃnd formarea leucotrienelor și inhibȃnd fosfolipaza A2, ca parte a mecanismului sӑu de acțiune. Aceste acțiuni suplimentare pot explica potența sa ridicatӑ, fiind antiinflamatorul cel mai puternic și utilizat pe o scarӑ largӑ. Ȋn afarӑ de aceste cele mai cunoscute efecte, diclofenacul mai prezintӑ și proprietatea de a bloca canalele de sodiu dependente de tensiune.

Aceclofenacul se absoarbe rapid dupӑ administrarea internӑ, avȃnd biodisponibilitate 100%. Se fixeazӑ de proteinele plasmatice ȋn raport de peste 99,7%. Timpul de ȋnjumӑtӑțire mediu este de 4-4,3 ore. Aproximativ 2/3 din dozӑ se eliminӑ prin urinӑ, preponderent sub formӑ de hidroximetaboliți conjugați, doar 1% eliminandu-se sub formӑ nemodificatӑ.

Aceclofenacul prezintӑ acțiune antiinflamatoare si analgezicӑ.Mecanismul de acțiune constӑ ȋn suprimarea sintezei prostaglandinelor prin acțiunea la nivelul ciclooxigenazei. El inhibӑ biosinteza unor mediatori pro-inflamatori (interleukin-1β [IL-1β], factorul de necrozӑ tumoralӑ α [TNFα] și funcționarea moleculelor de aderențӑ implicate ȋn migrarea granulocitelor neutrofile.

Indometacinul (Schema 5) este un antireumatic, antiinflamator nesteroidian foarte activ și analgezic.Este metabolizat ȋn ficat și excretat prin urinӑ și materii fecale. Indometacinul este un inhibitor neselectiv al ciclooxigenazai (COX-1 și COX-2), enzimӑ care praticipӑ la sinteza prostaglandinelor din acidul arahidonic. Modul de acțiune se bazeazӑ pe douӑ mecanisme. Primul este inhibarea motilitӑții leucocitelor polimorfonucleare, similar cu colchicina, care decupleazӑ fosforilarea oxidativӑ ȋn țesutul cartilaginos si hepatic. Aceste efecte suplimentare sunt alӑturate celor analgezice și antiinflamatorii.Cel de-al doilea mecanism este traversarea rapidӑ a placentei și reducerea producției de urinӑ fetalӑ. Aceasta se realizeazӑ prin reducerea fluxului sanguin renal și creșterea rezistenței vasculare renale, eventual prin intensificarea efectelor vasopresinei asupra rinichilor fetali.

Acemetacinul este un ester hidroxiacetic al indometacinului și acționeazӑ ca și un promedicament. Odatӑ ajuns ȋn organism, este metabolizat ȋn indometacin, care este un inhibitor al enzimei ciclooxigenaza, cu efecte antiinflamatorii. Deși este derivat al indomatacinului, totuși prezintӑ de obicei efecte adverse, respectiv gastro-intestinale mai puține.

Nabumetona (Schema 5) este un antiinflamator nesteroidian derivat al acidului 1-naftalenacetic. Este un medicament neacid, metabolizat rapid ȋn ficat la un metabolit activ, acidul acetic 6-metoxi-2-naftil. La fel ca și celelalte antiinflamatoare, nabumetona inhibӑ enzima ciclooxigenaza și blocheazӑ preferențial activitatea COX-2 (indirect responsabilӑ de producerea inflamației și a durerii ȋn cazul prezenței artritei). Metabolitul activ este considerat a fi responsabil de efectul terapeutic. Comparativ cu celelalte medicamente, este un inhibitor slab al COX-2. Acesta poate prezenta un efect nefrotoxic mai mic decȃt indometacinul. Nabumetona are un efect redus asupra secreției renale de prostaglandine și asociazӑ relativ mai puțin, o insuficiențӑ cardicӑ comparativ cu celelalte medicamente. Prezintӑ o structurӑ asemӑnӑtoare cu naproxenul, dar comparativ cu acesta are timpul de ȋnjumӑtӑțire mai lung, care ajunge la 22 de ore, comparativ cu naproxenul (14 ore). (Schema 6)

Felbinacul (sau acidul difenilacetic) este un medicament topic, utilizat pentru tratarea inflamației musculare și artritei, reprezentȃnd un metabolit activ al fenbufenului.

Bufexamacul este un derivat al acidului fenilacetic și, asemenea felbinacului, se aplicӑ doar extern. Modul prin care acționeazӑ este inhibarea enzimei ciclooxigenaza.

Schema 4. Derivați de fenil și acetat de heteroaril

Diclofenac Aceclofenac

Metabolizare

Acemetacin Indometacin

Metabolizare H3CO

Nabumetona 6-metoxi-2-naftilacetat (6-MNA)

Felbinac Bufexamac

Derivați de acid aril propionic

Avȃnd ȋn vedere prezența celor douӑ grupe, secvența de acid aril-propionic și heterociclul de tiazolidin-4-onӑ, compușii sintetizați prezintӑ un profil farmacologic ȋmbunӑtӑțit și efecte secundare reduse.

Ibuprofenul este un inhibitor COX-neselectiv, relativ slab. Fațӑ de aspirinӑ, se leagӑ de enzimele COX prin legӑturi necovalente (reversibile), iar fațӑ de acetaminofen, se leagӑ de enzima COX-3. Ca majoritatea antiinflamatoarelor nesteroidiene, ibuprofenul este administrat ca un amestec racemic de enantiomeri R și S, cel din urmӑ fiind responsabil pentru activitatea farmacologicӑ. Dupӑ administrare, aproximativ 50-65% din enantiomerul R se transformӑ ȋn enantiomerul S. Acest lucru are loc predominant ȋn ficat, dar poate sӑ aibӑ loc și ȋn intestin. Este rapid absorbit și metabolizat la nivelul primului pasaj, iar biodisponibilitatea absolutӑ este de aproximativ 50%. Metabolismul este rapid și complet. Calea principalӑ de eliminare este metabolizarea oxidativӑ, prin intermediul enzimelor CYP ȋn metaboliți inactivi.

Excreția urinarӑ a celor doi metaboliți majori, carboxi-ibuprofenul și 2-hidroxi-ibuprofenul reprezintӑ 25-37% din doza administratӑ.Cantitӑți mici de alți metaboliti hidroxilați (3-hidroxi-ibuprofenul și 1-hidroxi-ibuprofenul) au fost detectate ȋn urinӑ.

Ketoprofenul este un amestec racemic, care posedӑ doar enantiomerul S cu activitate farmacologicӑ. Enantiomerii au curbele, timpul și spațiul similare, dar nu par sӑ interacționeze unul cu altul.

Acidul tiaprofenic și Naproxenul sunt reprezentanți ai heterociclului ketoprofenului.

Naproxenul este evident mai eficient ȋn tratamentul reumatismului și diferӑ de acidul tiaprofenic prin timpul de ȋnjumatӑțire mai lung.

,

Ibuprofen Dexketoprofen

,

Naproxen Acid tiaprofenic

Oxicami

Oxicamii reprezintӑ o clasӑ de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene care sunt ȋn strȃnsӑ legӑturӑ cu proteinele plasmatice. Majoritatea sunt inhibitori neselectivi ai enzimei ciclooxigenaza. Excepția o reprezintӑ meloxicamul, care are o ușoarӑ preferințӑ pentru COX-2 (10:1) și cu toate acestea este eficientӑ clinic doar la doze mici. Spre deosebire de majoritatea antiinflamatoarelor nesteroidiene oxicamii nu sunt acizi carboxilici ci tautomeri și pot exista ca numӑr de tautomeri (ceto-enol).

Piroxicamul este un antiinflamator nesteroidian, analgezic și antipiretic, care acționeazӑ prin inhibarea sintezei prostaglandinei și inhibarea competitivӑ și reversibilӑ a ciclooxigenazei.

Este bine absorbit ȋn tractul gastro-intestinal și se leagӑ de proteinele plasmatice ȋn proporție de 98%. Piroxicamul și produșii sӑi derivați, sunt excretați ȋn principal prin urinӑ, iar prinfecale ȋn cantitate mai micӑ. Metabolizarea are loc prin hidroxilare ȋn poziția 5 a catenei laterale, prin hidratare și hidrolizӑ. Ȋn solvenți organici existӑ ca și tautomer enol, iar ȋn apӑ se gӑsește sub formӑ amfoterӑ. Prin inhibarea COX neselectivӑ produce atȃt efectele analgezice cȃt și antipiretice.

Meloxicamul este absorbit complet ȋn organism, are un timp de ȋnjumӑtӑțire prelungit (aproximativ 50 ore) și se leagӑ de proteinele plasmatice ȋn proporție de 99%. Principala transformare metabolicӑ este realizatӑ prinhidroxilarea citocromului P-450 și glucuronidare, astfel ȋncȃt doar 5-10% este excretat nemetabolizat prin urinӑ și fecale. Meloxicamul inhibӑ enzima ciclooxigenaza COX-1 și COX-2, avȃnd preferințӑ pentru COX-2 mai mare decȃt indometacinul, dar comparativ cu celecoxibul și rofecoxibulare proprietӑți inhibitoare mai slabe. Comparativ cu alte antiinflamatoare nesteroidiene nu inhibӑ agreagarea plachetara indusӑ de colagen sau de acidul arahidonic, dar reduce semnificativ producția de trombocite.

Lornixicamul are o absorbție oralӑ de 90-100%, concentrația maximӑ atingȃndu-se rapid. Este metabolizat extensiv ȋn ficat de cӑtre citocromul P450 2C9 la derivați hidroxilați fӑrӑ activitate farmacologicӑ. Se eliminӑ 66% prin fecale, metabolizat și 33% prin urinӑ, sub formӑ nemodificatӑ.

,,

Piroxicam Meloxicam Lornoxicam

Coxibe

Antiinflamatorele inhibitoare selective ale COX-2, o grupӑ relativ recent introdusӑ ȋn practica clinicӑ sunt coxibele.Cei mai cunoscuți sunt celecoxib și rofecoxib. Avantajul coxibelor este faptul cӑ inhibӑ selectiv COX-2, reducȃnd frecvența și gravitatea reacțiilor adverse digestive cȃt și pentru faptul cӑ aceastӑ inhibiție asociazӑ efecte antiinflamatorii, analgezice și antipiretice comparativ cu ale celorlalte antiinflamatoare. La efectul antiinflamator contribuie și legarea relativ mare de proteinele plasmatice, depӑșind 80%. Doarece nu inhibӑ enzima COX-1, nu au efect antiagregant plachetar și nici nu prezintӑ risc de sȃngerare.

Inhibarea selectivӑ a COX-2 se datoreazӑ celor douӑ inele aromatice substituite. Este necesarӑ o substituție pe 1-pirazol cu 4-sulfonilmetil pentru inhibarea COX-2 și pe 5-pirazol cu 4-metil pentru a mӑri potența, iar grupa 3-trifluormetil superioarӑ oferӑ selectivitate și potențӑ.

Celecoxib este bine absorbit de mucoasa gastro-intestinalӑ și se leagӑ de proteinele plasmatice ȋn proporție de 97%. Metabolizarea se realizeazӑ la nivelul ficatului prin intermediul citocromului P450 și se biotransformӑ sub forma a 3 metaboliți: un alcool primar, un derivat de acid carboxilic și un conjugat glucuronid, care s-a dovedit a fi lipsit de activitate inhibitoare pe COX-2. Celecoxib se eliminӑ nemodificat prin urinӑ și fecale ȋntr-o proporție micӑ. (Schema 8)

Etoricoxib se metabolizeazӑ ȋn principal prin intermediul enzimelor CYP, CYP3A4, la derivatul 6-hidroximetil. Ȋn doze terapeutice inhibӑ enzima COX-2, fӑrӑ a inhiba COX-1, sinteza gastricӑ de prostaglandinӑ și fӑrӑ a avea efcecte asupra funcției plachetare. (Schema 8)

Valdecoxib, spre deosebire de celecoxib, nu dispune de un lanț de sulfonamidӑ și nu are nevoie de enzima CYP450 pentru metabolizare, aceasta realizȃndu-se prin intermediul CYP2C9 și CYP3A4. (Schema 8)

Parecoxib se administreazӑ pe cale parenteralӑ și este metabolizat prin intermediul ficatului sub formӑ activӑ, hidrolizatӑ. (Schema 5)

Schema 5. Coxibe

,,

Celecoxib Etoricoxib Lumiracoxib

Parecoxib-sodic Metabolizare Valdecoxib

Pirazolidindione

Din cauza efectelor secundare frecvente, importanța fenilbutazonei a scӑzut brusc ȋn ultimii ani.

Indicațiile au fost limitate sever și include numai spondilita anchilozantӑ și guta. Durata tratamentului nu trebuie sӑ depӑșeascӑ o sӑptӑmȃnӑ, deoarece fenilbutazona este absorbitӑ bine și are un timp de ȋnjumӑtӑțire foarte lung. Compusul este metabolizat prin hidroxilare mediatӑ de CYP, una din hidrocarburile aromatice din poziția para fiind convertitӑ ȋn metabolitul activ oxifenilbutazona, avȃnd efecte antireumatice și de retenție sodicӑ. Fenilbutazona prezintӑ aciditate relativ crescutӑ, avȃnd un pka=4,5 , iar din punct de vedere al structurii se aseamӑnӑ cu cea a coxibilor. Fenilbutazona se excretӑ pe cale renalӑ și digestivӑ.

,

Fenilbutazona Celecoxib

Analgezice nesteroidiene

Analgezicele nesteroidiene, cum ar fi acetaminofenul (paracetamol) și pirazolinonele posedӑ proprietӑți analgezice și antipiretice, ȋnsӑ au activitate antiinflamatoare scӑzutӑ. Mecanismul lor de acțiune este ȋncӑ necunoscut. Studiile aratӑ ca efectele analgezice sunt datorate, cel puțin ȋn parte, inhibӑrii ciclooxigenazei COX.

Derivați de anilinӑ

Paracetamolul (N-acetil-para-aminofenol sau para-acetil-aminofenol) este derivatul para-aminofenolului și face parte din clasa anilidelor, cu acțiune analgezicӑ și antipireticӑ. Este lipsit de acțiunea antiinflamatoare, dar totuși poate fi folosit ȋn cazul durerilor produse de inflamații.

Are o biodisponibilitate foarte ridicatӑ dupӑ administrarea oralӑ, ȋnsӑ nu la fel de bunӑ și pe cale parenteralӑ.Cea mai mare parte din doza administratӑ se metabolizeazӑ ȋn ficat prin conjugare, rezultȃnd glucurono-conjugare și sulfoconjugare, excretatӑ apoi prin urinӑ. Doar o cantitate foarte micӑ (2-4%) se eliminӑ sub formӑ neschimbatӑ prin urinӑ, iar o micӑ fracțiune este metabolizatӑ de citocromul P450 din mitocondriile hepatice, fiind un metabolit foarte toxic, dar care este inactivat rapid prin conjugare cu glutation. Acest metabolit este conjugat apoi cu cisteina și acidul mercapturic și eliminat la nivel renal. Ȋn ficat, paracetamolul suferӑ o conjugare cu cisteina și o dezacetilare, rezultȃnd para-aminofenol.

Activarea ȋn prezența citocromului P450 duce la hepatotoxicitate, iar activarea de cӑtre PHS duce la nefrotoxicitate, deoarece ȋn zona medularӑ existӑ nivele joase de citocrom P450 și ȋnalte de PHS.

Pentru o perioadӑ lungӑ de timp s-a crezut cӑ mecanismul de acțiune al paracetamolului este similar cu cel al cidului acetilsalicilic, acționȃnd prin reducerea sintezei de prostaglandine, prin inhibarea ciclooxigenazei, ȋn strȃnsӑ legӑturӑ cu acțiunea antiinflamatoare. Cu toate acestea, existӑ diferențe semnificative ȋntre efectele acestor douӑ, deoarece, deși prostaglandinele sunt implicate ȋn procesele inflamatorii, paracetamolul nu prezintӑ aceastӑ acțiune. De asemenea, COX participӑ la sinteza de tromboxani care provoacӑ coagularea sȃngelui, acidul acetilsalicilic avȃnd acțiune anticoagulantӑ, ȋnsӑ paracetamolul nu.

Aspirina și alte antiinflamatoare nsteroidiene sunt nocive pentru mucoasa gastricӑ ȋn cazul ȋn care prostaglandinele au rol protector, ȋnsӑ paracetamolul fiind sigur. Ȋn timp ce aspirina acționeazӑ ca un inhibitor ireversibil al COX și blocheazӑ direct centrul activ al enzimei, paracetamolul blocheazӑ ȋn mod indirect, totuși aceastӑ blocare fiind inutilӑ ȋn prezența peroxizilor. Acest lucru explicӑ de ce paracetamolul este eficace ȋn sistemul nervos central și ȋn celulele endoteliale, dar nu și ȋn sistemul imunitar, care are un nivel ridicat de peroxizi. Studiile au dovedit cӑ paracetamolul inhibӑ, de fapt, enzima COX-3.

Pirazolone

Pirazolonele sunt derivați de pirazol, care conțin un inel cu 5 atomi și o grupare ceto suplimentarӑ (=O). Are formula molecularӑ C3H4N2O și existӑ sub forma a trei izomeri: 3-pirazolonӑ, 4-pirazolonӑ și 5-pirazolonӑ. Acțiunea analgezicӑ și antiinflamatoare se realizeazӑ printr-o substituție ȋn pozițiile N(1), N(2), C(4) și C(5) care dețin ȋn poziția 3 o grupare carbonil; 1,2 dihidropirazol-3-onӑ a fost denumit 3-pirazolin-5-onӑ. Datoritӑ comparațiilor pirazolonelor cu acetaminofenul și alte antiinflamatoare nesteroidiene și raportului beneficiu-risc nefavorabil, utilizarea lor a scӑzut brusc. Pirazolona utilizatӑ ȋn terapie diferӑ prin substituientul din poziția C(4).

Fenazona (cunoscutӑ și sub numele de antipirina sau analgezina) este un analgezic, antiinflamator și antipiretic. Absorbția ingedientului activ dupӑ administrarea oralӑ este completӑ. Timpul de ȋnjumӑtӑțire este lung și poate ajunge de la 5 ore pȃnӑ la 12 ore, chiar și 35de ore. Este sintetizatӑ prin condensarea fenilhidrazinei și acetoacetatului de etil ȋn condiții bazice prin metilare, rezultȃnd compusul intermediar 1-fenil-3-metilpirazolon cu sulfat de dimetil sau iodurӑ de metil. Fenazona este dependentӑ de citocromul CYP, sub intermediul cӑruia este convertitӑ ȋn metaboliți inactivi ȋn proporție de 30% pȃnӑ la 40%, cum ar fi 4-hidroxifenazona sau 3-hidroximetilfenazona. Metaboliții inactivi formați ȋn ficat, ȋn cea mai mare parte sub formӑ de conjugate ca acid glucuronic și/sau sub formӑ de sulfat conjugat, sunt excretați pe cale renalӑ.

Propifenazona are un timp de ȋnjumӑtӑțire cu aproximativ 2 ore mai scurt, comparativ cu cel al pirazolinonelor. Sub influența primului pasaj, ingredientul activ este metabolizat ȋn proporție de 25% sub formӑ inactivӑ.

Metamizolul sodic (algocalmin) este un derivat de aminofenazonӑ și se gӑsește sub formӑ de soluție apoasӑ injectabilӑ intravenos, ȋn proporție de 50%. Dupӑ administrarea oralӑ, este preluat de sucul gastric și metabolizat sub formӑ de 4-metilaminopiridinӑ, care se absoarbe rapid. Metamizolul sodic poate fi observat sub formӑ nemodificatӑ ȋn plasmӑ sau ȋn ser, numai dupӑ administrarea intravenoasӑ. Timpul de ȋnjumӑtӑțire este de aproximativ 15 minute, deoarece piridona este rapid convertitӑ ȋn metilaminoantipirin. Ȋn ficat, sub influența citocromului CYP, metabolitul este oxidat mai departe la 4-formilaminoantipirin, la fel de activ ca și metabolitul 4-aminoantipirin demetilat. Acetilarea 4-aminoantipirinei conduce la 4-acetilaminoantipirin care , practic, nu are efect analgezic mai mare.

Pirazolone

,,

Fenazona Propifenazona Metamizol sodic

3.1.2. Mecanismul acțiunii antiinflamaoarelor nesteroidiene naturale

Arnica montana

Lactonele sescviterpene, helenalina și 11,13-dihidrohelenalina, metaboliții secundari din florile de arnicӑ, exercitӑ efecte antiinflamatorii și analgezice, ȋn principal prin prevenirea factorului nuclear (NF-kappa B) datoritӑ alchilӑrii subunitӑții p65. Acestea pot avea și activitate antibioticӑ.Ȋn ciuda acțiunii sale imunosupresoare cunoscute, arnica a fost clasificatӑ ca o plantӑ cu potențӑ mare ȋn inducerea dermatitei alergice de contact. Tinctura de arnicӑ și lactona sesquiterpenicӑ suprimӑ puternic activarea factorului de transcripție NF-kappa B (cu rol ȋn mecanismul molecular antiinflamator) și producția de interleukinele IL-12 ȋn celulele dendritice la concentrații ridicate, ȋnsӑ la concentrații scӑzute are efecte imunostimulatoare. Totuși, chiar dupӑ aplicarea pe pielea inflamatӑ a tincturii și a latonei sesquiterpene nediluate, hipersensibilitatea de contact nu a putut fi redusӑ, aceasta fiind suprimatӑ de activarea celulelor dendritice și de efectul sӑu antiinflamtor și imunosupresor, ca urmare a reglӑrii sistemului imun.S-a demonstrat cӑ aceste lactone au inhibat și agreagarea plachetarӑ indusӑ de colagen, formarea de tromboxan și secreția de 5-hidroxitriptamina ȋn doza recomandatӑ. Dintre aceste douӑ lactone, helenalina a avut efectul cel mai puternic ȋn inhibarea agregӑrii plachetare șiȋn formarea de tromboxan. Efectele acestor lactone diferӑ de cel al medicamentelor antiinflamatoarelor nesteroidiene. Efectul antiinflamator al lactonei sescviterpene helenalina se datoreazӑ mecanismului molecular de prevenire a eliberӑrii factorului de transcriere NF-kB (un reglator imunitar). Helenalina a inhibat eliberarea IKB (o subunitate inhibitoare) prin modificarea complexului NF-kB/IKB. Helenalina inhibӑ fosforilarea oxidativӑ, chemotaxia și motilitatea neutrofilelor polimorfonucleare umane.Contribuie la reducerea inflamației prin stabilizarea membranei lizozomale și posedӑ eficacitate terapeuticӑ ȋn tratamentul artritei cronice.Vindecarea rӑnilor și proprietӑțile antiseptice ale florilor de arnicӑ și preparatelor sale sunt mai ales atribuite lactonelor sescviterpene helenalina și dihidrohelenalinei, și legӑturilor de esteri, care au demonstrat activitatea bactericidӑ și fungicidӑ. [14]

Polizaharidele conțin de la 65% pȃnӑ la 100% acid galacturonic extras din florile de arnicӑ care produc o modificare a rӑspunsului sistemului imun prin inhibarea completӑ a sistemului și o activitate fagocitarӑ in vivo marcantӑ. Compușii arnicӑi stimuleazӑ macrofagele sӑ excrete factorul de necrozӑ tumoralӑ (TNF alfa).

Arnica acționeazӑ printr-o dublӑ inhibare, atȃt a 5-lipooxigenazei (5-LOX), cȃt și a ciclooxigenazei 1 și 2 (COX 1 și 2).Tinctura preparatӑ din arnicӑ are efect inhibitor asupra producției de leucotriene B4 (LBT4) prin 5-LOX, și a sintezei prostaglandinei E2 (PGE2) cu ajutorul enzimelor COX 1 și COX 2.

,,

Helenalina Dihidrohelenalina Acid galacturonic

Acțiuni și farmacologie:

Preparatele cu arnicӑ au rol ȋn vindecarea rӑnilor, iar cȃnd sunt aplicate topic prezintӑ proprietate antisepticӑ și analgezicӑ blȃndӑ.Flavonoidele, uleiul volatil și poliinele sunt compușii implicați ȋn aceste efecte.Ȋn cazuri inflamatorii, preparatele de arnicӑ au activitate antisepticӑ și analgezicӑ. Sescviterpenele (helenalina) au un efect antimicrobian și antiflogistic. Efectul analeptic-respirator, tonic uterin și cardiovascular crește amplitudinea contracției cu stimularea și creșterea simultanӑ a frecvenței, efectul inotrop pozitiv.Efectele ușoare analgezice ale florilor de arnicӑ și preparatelor acestora le sunt atribuite laconei sescviterpene helenalina si dihidrohelenalinei. Efectul antiinflamator al lactonei sescviterpene helenalina se datoreazӑ mecanismului molecular de prevenire a eliberӑrii factorului de transcriere NF-kB (un reglator imunitar). Helenalina inhibӑ eliberarea IKB (o subunitate inhibitoare) prin modificarea complexului NF-kB/IKB, rezultȃnd o suprimare a reglatorului imunitar NF-kB. Helenalina inhibӑ fosforilarea oxidativӑ, chemotaxia si motilitatea neutrofilelor polimorfonucleare umane.Contribuie la reducerea zonei inflamate prin stabilizarea membranei lizozomale și posedӑ eficacitate terapeuticӑ ȋn tratamentul artritei cronice.Vindecarea rӑnilor și proprietӑțile antiseptice ale florilor de arnicӑ și preparatelor sale le sunt atribuite lactonelor sescviterpene helenalina și dihidrohelenaline și legӑturilor de esteri, care au activitate bactericidӑ și fungicidӑ. Polizaharidele conțin de la 65% pȃnӑ la 100% acid galacturonic extras din florile de arnicӑ care produc o modificare a rӑspunsului sistemului imun prin inhibarea completӑ a sistemului și o activitate fagocitarӑ in vivo marcantӑ. Compușii arnicӑi stimuleazӑ macrofagele sӑ excrete factorul de necrozӑ tumoralӑ.

Studii clinice:

Gonartroza a fost tratatӑ eficient prin injectare inra-articularӑ a preparatului cu conținut de arnicӑ. Injectarea intra-articularӑ a preparatului combinat homeopatic care conținea extract de Arnica montana, Sanguinaria canadensis, Solanum dulcamara, sulf și Toxicodendron quercifolium a avut efecte benefice ȋn tratarea a 446 de pacienți cu gonartrozӑ. O dozӑ medie de 2 injecții pe sӑptӑmȃnӑ a fost administratӑ pentru o terapie pe o duratӑ de 4-5 sӑptӑmȃni. Durerea și rigiditatea articulațiilor au fost ȋmbunatӑțite la 90% dintre pacienți. Preparatul combinat a fost tolerat foarte bine și a avut efecte secundare minore comparativ cu alte prescripții medicale comune. Ȋn afarӑ de o reversibilӑ iritație localӑ la genunchi nu s-au mai ȋnregistrat alte efecte adverse.

Rezultate similare s-au obținut cu terapia homeopaticӑ de Arnica 30X, a durerilor musculare ȋn studiul a 519 alergӑtori. Au fost administrate 5 doze (placebo sau arnicӑ)de douӑ ori pe zi ȋncepȃnd de seara, ȋnainte de cursӑ pe o perioadӑ de 5 zile. Nivelul durerii musculare a fost determinat pe scala de 7 puncte Likert (o listӑ pentru descrierea nivelului durerii musculare).Nu s-a gӑsit nici o diferențӑ ȋntre grupul cӑruia i s-a administrat arnica și cel cu placebo ȋn scala Likert ȋnscrisӑ ȋn timpul cursei.

Terapia homeopaticӑ a fost ineficientӑ ȋn tratamentul durerii musculare ȋn studiile a 68 de voluntari care, pe o perioadӑ de 10 minute au transportat o greutate micӑ. Pacienții au fost tratați fie cu o dozӑ al combinatutlui homeopat de Arnica 30C, Rhus toxicodendron (Rhustox) 30 C, acid sarcolactic 30C, sau placebo, de trei ori pe zi, ceea ce a ȋnsemnat cӑ durerea muscularӑ a fost evaluatӑ pe o perioadӑ de 5 zile, pe durata exercițiului. Nu s-a gӑsit nici o diferențӑ semnificativӑ ȋntre terapia homeopatӑ și cea cu placebo.

Nici unguentul topic cu Arnica montananu a fost eficient ȋn atenuarea semnelor și simptomelor durerilor musculare de la nivelul antebrațului. Studiul a fost realizat ȋn urma unor exerciții a 70 de voluntari neantrenați și evaluat pe un diametru izokinetic Lido. Pacienților le-au fost alocate diferite tehnici de tratament. Pacienților fie li s-au administrat un strat subțire (aproximativ 0,5 g) din unguentul topic Arnica montana 0,4% la niveul antebrațul la fiecare 8 ore fie li s-au administrat sublingual 3 doze de Arnica montana 6C la fiecare 8 ore timp de 3 zile. Datele privind flexia activӑ și pasivӑ a ȋncheieturii mȃinii și extinderea, circumferința antebrațului, mӑrimea membrelor, scala analogӑ vizualӑ a durerii, indexul durerii musculare, rezistența izometricӑ, lucrul total excentric și concentric al ȋncheieturii mȃinii și unghiul maxim al acesteia au fost luate ȋn evidențӑ de la ȋnceputul pȃnӑ la sfȃrșitul exercițiului la 20 de minute, 24, 48 și 72 de ore dupӑ tratament. Nici o diferențӑ nu a fost gӑsitӑ ȋntre terapii.

Terapia combinatӑ constituitӑ din Arnicamontana și Rhus tox 30C a produs efecte benefice ȋn tratamentul durerii musculare a 50 de voluntari care au respectat exercițiile. Cu toate acestea, diferențele dintre terapia homeopatӑ și placebo nu au ajuns la un nivel semnificativ.

Un gel preparat din florile de arnicӑ aplicat extern pe membrele a 12 voluntari masculini a fost mult mai eficient decȃt placebo ȋn tratamentul durerii musculare. Ȋntr-un studiu a 89 de pacienți cu insuficiențӑ venoasӑ li s-au aplicat un gel de arnicӑ (de tincturӑ 20%) iar altora placebo. S-a raportat cӑ tratamentul cu arnicӑ a produs ȋmbunӑtӑțiri ȋn tonusul venos, edem și a redus senzația de greutate a picioarelor.

Nici o diferențӑ nu s-a observat ȋn durerea postoperatorie și ȋn infecție, cu ajutorul terapiei homeopate cu Arnica 30C și a celei cu placebo ȋn studiul a 93 de femei ȋntr-un curs de histerectomie abdominalӑ totalӑ. Douӑ doze de arnicӑ 30C sau placebo au fost administrate timp de 24 de ore ȋnainte de intervenția chirurgicalӑ urmatӑ de 3 doze pe zi pentru o perioadӑ de 5 zile. Cu tratamentul homeopat, 76% dintre pacienți au observat modificӑri ȋn urma tratamentului, comparativ cu 71% a celora care au administrat placebo, ceea ce ȋnseamnӑ cӑ nivelul durerii a fost de 32,6 pentru arnicӑ și 31,0 pentru placebo.

Remediile homeopate incluzȃnd Arnica D30 au fost ineficiente ȋn tratarea durerii la 24 de pacienți care au urmat proceduri chirurgicale orale. Durerea postoperatorie mӑsuratӑ prin scala analogӑ vizualӑ și recuperarea postoperatorie evaluatӑ prin umflarea, sȃngerarea și prin capacitatea de a deschide gura nu au fost afectate semnificativ de terapia homeopatӑ. Schema de tratament a fost constituitӑ din 3 doze administrate treptat pentru primele 3 ore, dupӑ cum urmeazӑ, 1 dozӑ pe orӑ ȋnainte de culcare și 2 doze ȋn urmӑtoarea dimineațӑ la interval de 3 ore. Tratamentul a continuat cu 4 doze pe zi.Preparatele homeopate cu arnicӑ nu au avut efect ȋn trauma indusӑ chirurgical dupӑ histerectomia abdominalӑ totalӑ sau intervenția chirurgicalӑ bilateralӑ oralӑ.

Retinopatia diabeticӑ. Douӑ studii clinice au demonstrat efectele benefice ale terapiei homeopate cu arnicӑ ȋn tratamentul retinopatiei diabetice. Terapia homeopatӑ cu Arnica 5CH a produs ȋmbunӑtӑțiri semnificative satisfӑcӑtoare ȋn sensibilitatea și funcționarea normalӑ a retinei ȋn studiul a 29 de pacienți diabetico insulino-dependenți cu retinopatie diabeticӑ. Li s-au administrat 3 doze de Arnica 5CH pe zi sau placebo, de 3 ori pe zi timp de 3 luni. Nu s-au ȋnregistrat diferențe semnificative ȋn presiunea inraocularӑ, ȋn aspectul oftalmoscopic sau ȋn condițiile metabolice, ȋntre ȋnregistrӑrile grupului placebo și cele ale grupului cu arnicӑ.

Statistic, o creștere semnificativӑ a fuziunii retiniene critice a fost gӑsitӑ ȋn studiul a 30 de pacienți cu diabet zaharat non-insulino-dependenți dupӑ trei luni de terapie cu Arnica 5 CH. Trei doze de arnicӑ sau placebo au fost administrate zilnic. Presiunea intraocularӑ și aspectele oftalmoscopice nu au fost afectate de terapia cu arnicӑ, dar condiția metabolicӑ a fost ȋmbunӑtӑțitӑ pe durata terapiei cu placebo.

Trauma. Preparatele homeopate cu arnicӑ nu au avut efect ȋn trauma indusӑ chirurgical dupӑ histerectomia totalӑ indusӑ sau intervenția chirurgicalӑ oralӑ.

Salix alba și Salix purpurea

Derivații de salicilat sunt constituienții principali ai scoarței de salcie cu importanțӑ terapeuticӑ. Deși majoritatea speciilor conțin catitӑți mici de acid salicilic, Salix alba conține glicozida esterului fenolic salicortina 8, 9 și glicozida salicina, produsul sӑu de hidrolizӑ acidӑ. Cu toate cӑ salicina este consideratӑ constituientul major, polifenolii și flavonoidele prezintӑ un interes ȋn cercetarea activitӑții ȋmpotriva cancerului. Salicina mai este denumitӑ și β-D-glucopiranozidӑ, 2-hidroximetil fenil, salicozidӑ, glucozid de alcool salicilic sau saligeninӑ. Salicina este hidrolizatӑ ȋn intestin la saligeninӑ (alcool o-hidroxinezil), care este absorbitӑ și apoi oxidatӑ la acid salicilic. Salicilații 11 și 12 ai salicortinei sunt instabili chimic.Acidul salicilic este antipiretic, antiflogistic și analgezic, salicina fiind responsabilӑ de efectul antiinflamator și antipiretic, iar conținutul ȋn tanin de proprietӑțile astringente asupra membranei mucoase. Conpușii antiinflamatori pot atenua inflamația excesivӑ, un factor ȋn patogeneza bolilor comune, cum ar fi artrita reumatoidӑ, ateroscleroza și diabetul. Scoarța de salcie este cunoscutӑ ca fiind cea mai eficientӑ ȋn inflamație acționȃnd prin reducerea producției de interleukine IL-6 și a factorului de necrozӑ tumoralӑ TNF-alfa și kappaB. [15]

Extractul etanolic de scoarțӑ de salcie inhibӑ ciclooxigenaza (COX-2), mediatӑ de eliberarea de prostaglandine, dar nu pare sӑ afecteze ȋn mod direct activitatea COX-1 sau COX-2. Salicina poate inhiba lipooxigenaza și poate avea efecte antioxidante, care contribuie la efectul analgezic.

De asemenea, poate inhiba prostaglandina și eliberarea de citokine.Scoarța de salcie, prin compușii sӑi, inhibӑ agregarea plachetarӑ ȋntr-o mӑsurӑ mai micӑ decȃt aspirina. Este inclusӑ și ȋn suplimente care ajutӑ pierderea ȋn greutate, alӑturi de aspirinӑ și cofeinӑ, care acționeazӑ sinergic cu efedrina prin inhibarea prostaglandinei și creșterea eliberӑrii norepinefrinei. Cu toate acestea, aspirina și scoarța de salcie nu au efect termogenic atunci cȃnd sunt administrate ȋn monoterapie. Biodisponibilitatea scoarței de salcie este scӑzutӑ datoritӑ proceselor de fabricație, o dozӑ de 240 mg de salicinӑ fiind echivalentӑ cu 87 mg de aspirinӑ.

,

Salicina Tanin

Acțiuni și farmacologie:

Eficacitateaeste datoratӑ mai ales proporției de salicinӑ prezentӑ.Dupӑ scindarea reziduului acil, glicozidele de salicinӑ se transformӑ ȋn salicinӑ, precursorul acidului salicilic. Acidul salicilic este antipiretic, antiflogistic și analgezic. Scoarța de salcie albӑ este precursorul fitoterapeutic al acidului acetilsalicilic (aspirina). Salicina prezintӑ acțiune antiinflamatoare și antipireticӑ. Conținutul ȋn tanin are proprietӑți astringente asupra membranei mucoase.

Filipendula ulmaria

Compușii activi prezenți ȋn flori sunt glicozidele flavonice, glicozidele fenolice și salicilații, predominȃnd efectele astringente și antiinflamatorii.

Extractul apos liofilizat, din frunzele de crețușcӑ inhibӑ biosinteza de prostaglandine din acidul arahidonic cu un procent de 36% fațӑ de indometacin (88%). Pe lȃngӑ aceasta, mai inhibӑ trombocitele și factorul de activare a exocitozei induse (PAF) sau de eliberare de elastazӑ. Salicilații sunt clasa de compuși care intervin ȋn procesul antiinflamator și antipiretic și acționeazӑ prin inhibarea sintezei prostaglandinei care inițiazӑ inflamația. Salicilații produc creșterea semnificativӑ a formӑrii edemelor.Datoritӑ proprietӑților sale antiinflamatorii, extractul de crețușcӑ poate fi utilizat ȋn scop decongestionant, pentru picioarele obosite cȃt și pentru pielea sensibilӑ.Taninurile, ȋn special cele hidrolizate, inhibӑ ADP-indusӑ.In vitro, acționeazӑ ca și captatori ai radicalilor liberi, ca inhibitori ai formӑrii de superoxid de ioni, iar unele dintre ele inhibӑ lipooxigenaza, histidina decarboxilaza (HDC), histamina (care stimuleazӑ secreția acidӑ din stomac), dar nu și ciclooxigenaza.Flavonoizii au proprietӑți antioxidante, (datoritӑ eliminӑrii radicalilor liberi și a metalelor) și de chelatare (ȋmpiedicӑ acțiunea de catalizare a radicalilor liberi). [16]

Decoctul preparat din flori (1:10, 1:20) este eficient ȋn prevenirea leziunlor ulcerogene induse de acidul acetilsalicilic. Extractul apos din flori precum și administrarea oralӑ de flavonoide prezintӑ efecte antiulceroase, protectoare ȋmpotriva leziunilor induse de rezerpinӑ. Acest efect este datorat inhibӑrii atȃt a biosintezei prostaglandinelor cȃt și a factorul de activare plachetarӑ (PAF), a exocitozei induse sau eliberarӑrii de elastazӑ. Inhibarea elastazei ȋn proporție de 50% este realizatӑ de extractele etanolicede flori sau de frunze atribuite prezenței taninurilor. Odatӑ cu protejarea mucoasei gastrice oferӑ și efecte antiinflamatorii datorate conținutului de salicilați.Extractul metanolic din flori (avȃnd ca și constituienți principali flavonoidele) inhibӑ puternic activarea xantin oxidazei in vitro, iar preparatele din flori scad activitatea motorie și temperatura, provocȃnd totodatӑ și miorelaxarea cȃt și potențarea acțiunii narcotice.Complexul de proteine de heparinӑ din plantӑ au efecte anticoagulante și fibrinolitice. Florile si semințele de crețușcӑ au un nivel crescut al activitӑții anticoagulante in vitro și in vivo. Pe lȃngӑ acestea, mai prezintӑ și activitate bacteriostaticӑ, iar acidul salicilic este un dezinfectant cunoscut utilizat ȋn tratarea bolilor de piele. Crețușca are efect antiseptic urinar, mecanismul de acțiune fiind ȋn strȃnsӑ legӑturӑ cu cantitatea de fenol. Taninul din plantӑ posedӑ acțiunea astringentӑ. Administrarea localӑ a decoctului de crețușcӑ ȋn cancer a dus la o sӑdere cu 39% a frecvenței de carcinom cu celule scuamoase induse de colul uterin și vagin.

Comparativ cu extractele de salcie, ȋn evaluarea potențialului antiinflamator, crețușca, prin compușii polifenolici izolați (apigenina, quercitina și acidul saliclic), atȃt apigenina cȃt și quercitina au redus interleukina (IL-6), factorul de necrozӑ tumoralӑ (TNF-α) ȋn mod semnificativ, dar la un nivel mai scӑzut fațӑ de salcie.

Cele mai scӑzute concentrații antiinflamatorii eficiente au fost netoxice.

,,

Apigenina Quercitina Acid salicilic

,,

Salicilat de metil Salicilaldehida Hiperozida

,,

Rutina Quercitin-3-O-glucuronida Quercitin-3-O-arabinozida

Acțiuni și farmacologie:

Efecte florilor și pӑrților aeriene: Florile au efect antiflogistic și astringent. Conțiutul de

salicilat are efect antimicrobian, antipiretic și diuretic. Ȋn țesuturile animale fracțiunile de flavonoide au efect pozitiv de vindecare a ulcerului gastric și s-a observat și un efect de creștere a musculaturii netede.

Gaultheria procumbens

Gaultheria conține derivați ai salicilatului de metil, constituienții C6-C3; acizi organici, terpenoide, steroizi, n-heptan-1-ol, glicozidul salicilat de metil fiind considerat ingredientul caracteristic ȋn efectul analgezic. Structural, salicilatul de metil (2-O-β-D-glucopiranozida), gaultherin, salicilatul de metil, 2-O-β-d-zil și metil benzoat-2-O-β-d-glucopiranozil, au o singurӑ unitate glucopiranozil conectatӑ printr-o legӑturӑ o-glizocidicӑ la nucleul C al acidului salicilic, iar acidul carboxilic ȋn poziția C conșine o grupare metil. Fracția derivatului de salicilat (SDF) bogatӑ ȋn gaultherin, prezintӑ o inhibare semnificativӑ a durerii și a proceselor inflamatorii.Ȋn comparație cu indometacinul, analiza fracției derivatului de salicilat aratӑ o ativitate inhibitoare puternicӑ asupra edemului lobului posterior, testat la umflarea urechii de șoareci. [17]

Gaulterina avȃnd o structurӑ chimicӑ similarӑ cu aspirina, inhibӑ contracțiile abdominale induse de acid.Ȋn comparație cu aspirina, aceasta nu a demonstrat efecte ulcerogene gastrice, principalul efect secundar al aspirinei. Motivul este eliberarea lentӑ a salicilatului de cӑtre gaulterin ȋn intestin, și nu ȋn stomac, lӑsȃnd neafectatӑ ciclooxigenaza 1, prostaglandina fiind cea cu efect citoprotector a epiteliului gastric. Salicilatul de metil 2-O-β-d-lactozida inhibӑ calea de transmitere a semnalui IKK/NF-kB pentru a proteja inflamația indusӑ de lipopolizaharide (LPS).De asemenea, efectul antiinflamator se realizeazӑ prin inhibarea producerii de citokine pro-inflamatorii, de oxid nitric și ROS.Cele douӑ glicozide ale salicilatului de metil inhibӑ, ȋn funcție de dozӑ, producerea factorului de necrozӑ tumorala α (TNF-α), interleukinei-1β (IL-1β) și IL-6. De asemenea, ele pot suprima remarcabil acumularea de oxid nitric (NO).

,,

Salicilat de metil Gaultherin n-heptan-1-ol

Populus nigra

Mugurii de plop negru conțin o cantitate semnificativӑ de extract etanolic cu proprietӑți vasodilatatoare, antiinflamaoare puternice, hepato-protectoare, indepentente de oxidul nitric (NO) din arterele coronare, ceea ce sugereazӑ cӑ acesta conține metaboliți cu astfel de activitӑți. Extractul etanolic din muguri conține cantitӑți importante de compuși fenolici. De fapt, activitatea antiinflamatoare a extractului poate fi atribuitӑ acestei catitӑți mari de flavonoizi, cum ar fi quercitina, acizii fenolici și flavonoidele agliconului (pinocembrin). Alți compuși, cum ar fi acidul salicilic, care se gӑsește ȋn toate speciile de plop, sunt cunoscute pentru efectele antipiretice și analgezice. Inhibarea mediatorilor inflamației se datoreazӑ sintezei prostaglandinei maxime (PXs). Prin urmare, modelul similar al rӑspunsului antiinflamator al extractului și cel al diclofenacului reflectӑ un mecanism comun de acțiune prin inhibarea sintezei prostaglandinei. Pe de altӑ parte, potențialul antioxidant al extractului poate participa la combaterea inflamației prin migragrea neutrofilelor de la locul inflmației (infiltrarea neutrofilelor). [18]

Aluminiul este un metal activ non-redox cu efecte pro-oxidative in vivo și in vitro prin potențarea proprietӑților pro-oxidante ale metalelor de tranziție, cum ar fi fierul și cuprul. Astfel, compușii derivați din plante care au proprietӑți antioxidante pot fi utili ȋmpotriva efectelor toxice ale acestui metal activ.Ȋn mod specific, potențialul antioxidant moderat al extractului de muguri de plop negru poate contribui la atenuarea impactului nociv asupra ficatului cauzat de expunerea la aluminiu. Ȋn special acizii, glicozidele fenolice, identificate ca principali colaboratori ai potențialului antioxidant, ar putea fi implicați ȋn activitatea hepatoprotectoare .

Mecanismul provocat de extractul de etanol nu a fost exercitat prin derivatul oxid nitric (NO) din endoteliu și prostaciclinei (PGI2), ȋn concordanțӑ cu absența modificӑrii fosforilӑrii și sintezei de prostaglandine a indometacinului care nu a avut nici un efect asupra relaxӑrii induse de extract.

,,

Salicina Salicortina Quercitina

,

Pinocembrin Acid salicilic

Acțiuni și farmacologie:

Scoarța de plop și frunzele au efect antiflogistic, analgezic, antibacterian și spasmolitic. Derivații acidului salicilic și flavonoidele sunt asociateefectelor antiflogistice, analgezice, spasmolotice și antibacteriene ale plantei. Efectul benefic ȋn micțiunile din hipertrofia de prostatӑ se datoreazӑ conținutului de lignani de Zinc. Mugurii frunzelor de plop au efecte antiflogistice, antibacteriene și este utilizat ȋn vindecarea rӑnilor.

Populus tremula

Extractele plopului tremurӑtor sunt utilizate ca medicamente antiinflamatorii. Efectele asupra mieloperoxidazei (MPO), o enzimӑ eliberatӑ de granulocitele activate și cunoscutӑ pentru efectul distructiv al acidului clorhidric. Populus inhibӑ aceastӑ enzimӑ prin diferiții compuși conținuți, cum ar fi rutina, acidul salicilic, acidul clorogenic. Extractele au efecte antiinflamatorii semnificative, reduc edemul și inhibӑ atrita, activitatea fiind comparabilӑ cu cea a dozelor de diclofenac. Proprietӑțile antiinflamatoare ale plopului tremurӑtor au fost deduse ȋn principal din componentele sale (salicilații), pe lȃngӑ acestea avȃnd și proprietӑți spasmolitice și diuretice.Studiile au dovedit aceste propriatӑți antiinflamatoare și antireumatice lipsite de efecte secundare sau prezente ȋn proporție nesemnificativӑ, comparativ cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene.Flavonoidele, cum ar fi quercitina, acidul oleanolic, acidul ursolic, acidul gliciretic și cafeina au rolul de a suprima edemul urechii ȋn inflamația indusӑ datoritӑ inhibӑrii lipooxigenazei. [19]

,,

Salicina Salicortina Rutina

Acțiuni și farmacologie:

Scoarța de plop și frunzele au efect antiflogistic, analgezic, antibacterian și spasmolitic. Derivații acidului salicilic și flavonoidele sunt responsabile de efectele antiflogistice, analgezice, spasmolotice și antibacteriene ale plantei.Efectul benefic ȋn micțiunile din hipertrofia de prostatӑ se datoreazӑ conținutului de lignani de Zinc din drog. Mugurii frunzelor de plop au efecte antiflogistice, antibacteriene și este utilizat ȋn vindecarea rӑnilor.

Harpagophytum procumbens

Gheara diavolului a fost utilizatӑ pentru tratamentul durerii și artritei.Efectul ȋmpotriva inflamției induse de lipopolizaharide se bazeazӑ pe suprimarea sintezei prostaglandinei PGE2 și producerii de oxid nitric prin inhibarea lipopolizaharidelor, expresiile ciclooxigenazei 2 și inductibile de oxid nitric ȋn celule.Din acestea rezultӑ cӑ Harpagophytum procumbens exercitӑ efecte antiinflamatoare și analgezice prin suprimarea ciclooxigenazei 2 și prin sinteza de oxid nitric (NOS). Harpagophytum procumbens produce efecte antiinflamatoare prin intermediul acțiunii asupra cӑilor de transmitere a semnalului specific, ceea ce duce la inhibarea transcripției genelor pro-inflamatoare. [20]

Extractul plantei și al constutuienților sӑi, ȋn special harpagozida, previne inducerea sintezei de lipopolizaharide (LPS), a interleukinei 6 și 1-beta (IL-6, IL-1β), prostaglandinei PGE2 și a factorului de necrozӑ tumoralӑ alfa (TNF-α), dar la concentrații mai mari de 100 µg/mL. Harpagida și harpagozida nu sunt contraindicate ȋn cantitӑți cuprinse ȋntre 0,01 și 10 µg/mL. Glicozidele iridoide, caracteristice extractului (harpagida, harpagozida și 8-acetilharpagida) sunt cunoscute pentru efectele asupra ciclooxigenazei (COX) și lipooxigenazei (LOX), cȃt și asupra LTC4 (produsul principal secretat de LOX).Ȋn cea mai mare parte, responsabile de eliberarea tromboxanului B2 (produs pe calea COX) sunt cele 7 iridoide, relativ o eliberare mai slabӑ decȃt cea produsӑ de ibuprofen. Biosinteza tromboxanilor este ținta pentru cele mai multe iridoide datoritӑ mecanismului pe care ȋl exercitӑ ȋn efectul lor antiinflamator.

Extractul inhibӑ procesele inflamatoare la nivelul citokinei și prostaglandinei PGE2, precum și ciclooxigenaza COX-2, interleukinele IL-6, factorul de necrozӑ tumorala TNF-α și expresia ARNm. Acest lucru confirmӑ ca medicamentul antiinflamator pe bazӑ de plante inhibӑ citokinele lipopolizaharide (LPS) stimulate ȋn monocitele umane. Deci, extractul acționeazӑ prin inhibarea transcripției mediatӑ de AP1, a genelor pro-inflamatorii, fӑrӑ a afecta NFkB și calea MAP kinazei. Eliberarea citokinelor pro-inflamatoare ale factorului de necrozӑ tumoralӑ TNF-α de cӑtre celulele imune precum și de cӑtre monocite și macrofage, este un proces datorat activӑrii sistemului imunitar ȋnnӑscut. Factorul de necrozӑ tumoralӑ TNF-α inițiazӑ procese pro-inflamatoare, inclusiv inducerea altor molecule pro-inflamatoare fiind considerat un obiectiv central ȋn tratarea inflamației cronice. Ȋn ultimii ani s-au introdus medicamente injectabile pentru blocarea factorului de necrozӑ tumoralӑ TNF-α, ca tratamente eficiente ale artritei reumatoide, cu efecte ȋn reducerea inflamației. Extractul Harpagophytum procumbens, prin inhibarea biosintezei factorului de necrozӑ tumoralӑ TNFα are o farmacologie similarӑ cu antiinflamatoarele moderne. Existӑ tot mai multe dovezi cӑ activarea ȋnnӑscutӑ a sistemului imunitar este o parte din fiziopatologia osteoartritei. Astfel, crește sinteza citokinelor cheie pro-inflamatoareale factorului de necrozӑ tumoralӑ TNFα și interleukinelor IL-1b, care induc procesele inflamatoare cȃt și metaloproteinaza (MMP), care la rȃndul lor sunt responsabile pentru degenerarea țesutului conjuctiv. Extractul inhibӑ, de asemenea, șilipopolizaharidele(LPS) induse, prostaglandinele PGE2, cȃt și ciclooxigenaza COX-2.Un promotor intracelular cheie al inflamației este NF-kB care activeazӑ mai multe gene pro-inflamatoare.

Gheara dioavolului nu are nici un efect asupra enzimei ciclooxigenaza COX, sintezei de prostaglandine, producției de eicosanoide prin ciclooxigenaza COX și nici asupra cӑilor 5-LOX la subiecții sӑnӑtoși. Cu toate acestea, gheara diavolului inhibӑ biosinteza cistemil-leucotrienei, prin constituientul sӑu cel mai activ, harpagozida. Ȋn plus, numai harpagozida inhibӑ formarea tromboxanului (TXB) ȋn plachetele sanguine stimulate. Extractul reduce nivelurile Cis-LT ȋn probele de sȃnge la subiecții sӑnӑtoși de sex masculin. Diferența dintre nivelurile serice ale harpagozidei și inhibarea LT este datoratӑ variației constituienților extractelor. Ȋn plus, se recomandӑ utilizarea capsulelor acoperite enteric pentru a proteja ȋmpotriva unei eventuale deteriorari ale acidului gastric. Extractul poate inhiba direct enzima ciclooxigenaza COX-2, iar efectele antiinflamatoare pot fi atribuite suprimӑrii directe a enzimelor inflamatoare, a sintezei oxidului nitric inductibil (iNOS) și a ciclooxigenazei COX-2. Prin urmare, efectul antioxidant se realizeazӑ prin radicalii liberi și enzimele pe care le produc, iar o parte din efectul antiinflamator se poate datora capacitӑții sale de a echilibra nivelurile de radicali liberi și antioxidanți. Nivelurile serice ridicate de radicali liberi și nivelurile scӑzute de antioxidanți sunt asociate cu artritele, inclusiv artrita reumatoidӑ. De asemenea, s-a demonstrat cӑ extractul inhibӑ producerea de citokinelor inflamatoare, a factorului de necrozӑ tumoralӑ alfa și interleukinelor IL-1β, elastazei leucocitare umane ȋntr-o funcție de dozӑ, indicȃnd un posibil efect inhibitor asupra elastazei neutrofilelor, care este asociatӑ cu artrita.

Utilizarea pe termen lung este, de asemenea, bine toleratӑ și nu prezintӑ interacțiuni ȋntre aceste extracte și medicamentele convenționale pentru artrite.

,

Harpagozida Harpagida

Acțiuni și farmacologie:

Gheara diavolului stimuleazӑ secreția sucului gastric și are efect coleretic. Ȋn experimentele pe animale s-a dovedit efectul antiinflamator, analgezic (deci antiartritic). Mecanismul lor de acțiune implicӑ inhibarea biosintezei de eicosanoid.Constituienții acidului cinamic și harpaquinonele precum și terpenele ar putea participa la efectele plantei.Ameliorarea simptomelor reumatice și ale problemelor de artritӑ fac parte din efectele terapeutice.

Boswellia carteri

Acizii boswellici izolați din rӑșina gumei Boswellia carteri au fost menționați ca principii active.Acizii boswellici inhibӑ sinteza leucotrienelor prin 5-lipooxigenaza, dar nu afecteazӑ activitatea ciclooxigenazei, 12-lipooxigenazei și nici nu au intervenit ȋn peroxidarea acidului arahidonic. Deci acești acizi sunt inhibitori specifici, fie interacționȃnd direct cu 5-lipooxigenaza fie prin blocarea translocӑrii acesteia. Acțiunea acestei specii este strȃns legatӑ de sistemul imunitar. Formarea 5-lipooxigenazei a fost inhibatӑ de acidul acetil-11-ceto-beta-boswellic, cȃt și de alte triterpene pentaciclice cӑrora le lipsește gruparea 11-ceto și carboxil din inelul A (de exemplu, acidul ursolic și amirina). Inhibarea acidului acetil-11-ceto-beta-boswellic și a triterpenelor pentaciclice nu s-a datorat interacțiunilor lipofile nespecifice, deoarece cumpușii cu patru inele lipofile (colesterol, cortizon și testosteron) nu au inhibat activitatea 5-lipooxigenazei și nici nu au antagonizat acțiunea inhibitoare a acidului acetil-11-ceto-beta-boswellic. Prin urmare, putem concluziona cӑ acidul acetil-11-ceto-beta-boswellic acționeazӑ direct și selectiv asupra enzimei 5-lipooxigenazei. Rӑșina gumei a fost utilizatӑ pentru atenuarea durerii și inflamației și s-a evidențiat suprimarea factorului de necrozӑ tumoralӑ (TNFα) și a interleukinelor IL-1β, deci se poate observa cӑ extractul acționeazӑ prin suprimarea citokinelor pro-inflamaoare. [21]

Alt mecanism antiinflamator al acidului boswellic include inhibarea NF-kB. Ca rӑspuns la factorul de necrozӑ tumoralӑ alfa (TNFα), se leagӑ direct de IKKS dar se poate lega și de lipopolizaharidӑ (LPS, toxina bacterianӑ care induce NF-kB).

Mecanismul principal antiinflamator este reducerea sintezei oxidului nitric inductibil (iNOS) observatӑ la macrofage datoratӑ legӑrii de lipopolizaharide (LPS).

Catepsina, inhibatӑ de acidul beta-boswellic este o țintӑ terapeuticӑ pentru acțiunile antiinflamatoare ȋn neutrofile (celulele sistemului imunitar). Inhibarea sintezei prostaglandinei microzomale E2 și a leucocitei umane elastaza se datoreazӑ tot acidului boswellic, la care participӑ și acidul ursolic.

,,

Acid alfa-boswelic Acid beta-boswellic Acidul ursolic

Acțiuni și farmacologie:

Extractele rӑșinei de gumӑ au efecte antiinflamatorii, sedative și antihiperlipidemice și unele au activitate antifungicӑ.Rӑșina are rolul de a raporta sarcina interceptivӑ. Acest conținut de acid boswelic din rӑșina de gumӑ este eficient ȋn tratamentul astmului bronșic, osteoartritei și artritei reumatoide.Uleiul are doar o slabӑ activitate ȋmpotriva agenților patogeni fungici umani, dar o eficiențӑ crescutӑ ȋmpotriva agenților patogeni ai plantelor. Extractul etanolic din rӑșina de gumӑ inhibӑ producția mediatorilor leucotrienelor inflamatorii prin acțiunea directӑ pe 5-lipooxigenazӑ, enzima cheie a producției de leucotriene.

Acidul boswelic inhibӑ calea clasicӑ a activӑrii complementului la nivelul convertazei C3, prevenind eliberarea peptidelor anafilactice proinflamatorii C3a și C5a. Producția de anticorpi și rӑspunsul celular la hemoglobinӑ sunt inhibate puternic de administrarea oralӑ a extractului alcoolic al rӑșinei de gumӑ. Acidul boswelic care se gasește ȋn rӑșinele de gumӑ inhibӑ AND-ul, ARN-ul și sinteza proteinelor leucemice HL- 60.Inhibarea proteinelor leucemice se datoreazӑ interferenței cu celula proliferativӑ mai degrabӑ decȃt efectul citotoxic direct.Astfel de inhibare poate fi explicatӑ prin interferența cu AND-ul, ARN-ul și sinteza proteicӑ, toate acestea fiind necesare pentru proliferarea celularӑ.Tratamentul cu H15 (extractul de Boswellia) nu reușește sӑ ȋmbunӑtӑțeascӑ simptomatologia artritei reumatoide ci doar combinația produșilor cu alți ingredienți potențiali activi.Acizii boswelici provoacӑ reducerea nivelul lichidului leucocitelor sinoviale.

Studii clinice:

Astm. 70% dintre pacienții tratați cu acidul boswelic care conține rӑșina de gumӑ, au demonstrat ȋmbunatӑțiri ȋn tratarea astmului bronșic ȋn urma studiului a 80 de pacienți pe o perioadӑ de aproximativ 9 ani. Au fost analizate 3 criterii de rezultate: FEVI, PEFR (momentul inițial și momentul dupӑ tratament) și numӑrul crizelor de astm. Statistic, nu a fost nici o diferențӑ semnificativӑ ȋntre grupurile demografice, numerele de sputӑ de eozinofile, ratele respiratorii sau numerele de eozinofile din momentul inițial. Diferențe semnificative s-au evidențiat, statistic, ȋn FEVI și PEFR, valorile indicȃnd cӑ boala a fost mai gravӑ ȋn grupul tratat comparativ cu grupul controlat ȋn momentul inițial. FEVI a crescut cu o medie de la 0,5 +/- 0,5 ȋn grupul tratat comparativ cu 0,1 +/- 0,2 ȋn grupul controlat (p=0,0001). Distribuția post-tratament a valorilor FEVI a variat ȋn grupul tratat cu boswelia (2,1 comparativ cu 2,2 ȋn grupul controlat) datoritӑ faptului cӑ valorile FEVI au fost mai joase ȋn momentul inițial. S-a ȋnregistrat, de asemenea, o creștere medie semnificativӑ a valorilor PEFR pentru grupul tratat (76,2 +/- 60,3) comparativ cu cel controlat (31,7 +/- 25,3) (p=0,0001). Grupul tratat a avut ȋn mod semnificativ mai puține crize pe durata tratamentului comparativ cu grupul controlat (p=0,0001). Creșterea procentualӑ a FEVI nu a fost raportatӑ. Acidul boswelic a demonstrat acțiunea antiinflamatoare ȋn strȃnsӑ legӑturӑ cu doza ȋn testele de caragen, histamine, edeme induse de dextrani, pe șobolani și șoareci.

Centella asiatica

Asiaticozidele triterpenoide, centellozida, madecasozida și acidul asiatic sunt componentele principale care au rol ȋn tratarea afecțiunilor, asiaticozidele avȃnd efecte anxiolitice, antioxidante, antiulceroase și cicatrizante, iar atȃt acestea cȃt și madecasozidele sunt eficace ȋn tratarea artritei. Acidul asiatic induce apoptoza și inhibarea ciclului celular ȋn mai multe tipuri de cancer.

Gotu kola are un grad ridicat de epitelizare, contribuie la reducerea varicelor ȋn mod semnificativ și este o componentӑ importantӑ ȋn regenerarea axonilor intervenind ȋn vindecarea leziunilor nervilor. Extractul de suc proaspӑt de Gotu kola la 200 și 600 mg/kg de douӑ ori pe zi, s-a dovedit eficace ȋn protecția ȋmpotriva ulcerelor gastrice induse de aspirinӑ și etanol, avȃnd efecte similare sucralfatului. Centella induce secreția gastricӑ și producția de celule glicoproteice ale mucoasei, crescȃnd markerii de apӑrare ai mucoasei gastrice. [22]

Planta joacӑ un rol important ȋn menținerea sӑnӑtӑții umane și ȋn ȋmbunӑtӑțirea calitӑții vieții, prin modularea rӑspunsurilor imune, boala fiind atenuatӑ. Centella asiatica a fost utilizatӑ ȋn tratamentul stӑrilor de inflamație, reumatism, astm și ale sistemului imunitar. Are potențial citotoxic și anti-tumoral, iar pe lȃngӑ acestea poate preveni carcinogeneza prin modularea rӑspunsului imun.Extractul apos exercitӑ o activitate imunostimulatoare a proliferӑrii celulelor T și B, și crește, de asemenea, producția de interleukine IL-2 și a factorului de necrozӑ tumoralӑ (TNF-α).Interleukinele IL-2 mӑresc proliferarea limfocitelor T activate și activeazӑ limfocitele B stimulȃnd proliferarea și secreția de imunoglobulinӑ. Spre deosebire de extractul apos, extractul alcoolic a demonstrat o activitate imunosupresoare.Acesta a scӑzut proliferarea celulelor și producerea de interleukine IL-2 și a factorului de necrozӑ tumoralӑ TNF-α. Acest lucru confirmӑ efectul inhibitor al extractului alcoolic, ȋn condiția ȋn care nu se ia ȋn considerare efectul citotoxic. Factorul de necrozӑ tumoralӑ (TNF-α) este o citokinӑ produsӑ de numeroase tipuri de celule ca rӑspuns la inflamație, infecție și al provocӑrilor mediului. Ȋn cazul ȋn care sunt produse un numӑr prea mare de astfel de citokine, apar diferite boli infecțioase, inclusiv boli autoimune și cancer. Astfel, inhibarea producerii factorului de necrozӑ tumoralӑ TNF-α ȋn macrofage prin extractul alcoolic, este un factor important. Acesta este corelat cu proprietatea inhibӑrii oxidului nitric.

Ȋn concluzie, este relevatӑ atȃt activitatea imunostimulatoare asupra celulelor imune nespecifice cȃt și asupra rӑspunsurilor imune umorale. Deși mecanismul acestui efect nu este clar, acesta poate fi mediat de interacțiunile dintre componentele active ale extractului și moleculele de suprafațӑ celularӑ sau ale factorilor de creștere implicate ȋn activarea mitogenului. O altӑ acțiune posibilӑ poate fi interferența extractelor cu celulele de semnalizare. Centella asiatica poate prezenta efecte chimiopreventive sau anticancerose datoritӑ activitӑții imunostimulatoare.

, ,

Asiaticozida Acidul asiatic Acidul madecasic

Acțiuni și farmacologie:

Principalii constituienți sunt acizii triterpenici și reziduurile zaharoase (asiaticozide și madecasozide). Gotu kola acționeazӑ ca un antimicrobian, antineoplazic, depresant al sistemului nervos central și ca un agent de vindecare a rӑnilor. Asiaticozida, component al plantei Gotu kola, faciliteazӑ vindecarea rӑnilor, asigurӑ o creștere a conținutului de hidroxiprolinӑ peptidicӑ, rezistența la tracțiune, sinteza de colagen, angiogeneza și epitalizarea. De asemenea are acțiune antiinflamatoare, antianxioasӑ, antidrepresivӑ, ȋmpotriva ulcerului pe baza stresului și nu ȋn ultimul rȃnd, efecte antimicrobiene. Gotu kola poate avea efecte sedative similare cu clorpromazina și diazepamul și poate acționa ȋmpotriva ulcerelor cauzate de stres asemӑnӑtor cu famotidina.

Asiaticozidele și madecasozidele au acțiune antiinflamatoare.Efectele antiinflamatorii sunt exercitate de extractele plantei Centella asiatica.Stimularea acidului hialuronic și creșterea sulfatului de condroitin sunt produse de fracțiunile totale triterpenice din Centella asiatica. Sucul plantei proaspete are acțiune citotoxicӑ moderatӑ ȋn celulele tumorale ale ascitei umane, dar slabӑ fațӑ de efectele altor antitumorale.Dezvoltarea tumorei de ascitӑ a scӑzut cu ajutorul plantei medicinale.Efectele citotoxice și antitumorale ale Centellei asiatica implicӑ acțiunea directӑ a sintezei de ADN.

Administrarea oralӑ a exctractelor de Gotu kola are efect anticonvulsivant și prelungește timpul de somn pentobarbitalic. Efectul mecanismului antidepresiv se datoreazӑ receptorilor D-2 și mecanismului colinergic. O dozӑ de 25 mg/kg de extract de Gotu kola administratӑ intraperitoneal scade spontan activitatea motorie, ȋntȃrzie convulsiile induse de pentilenetetrazol și potențeazӑ somnul indus de pentobarbitonӑ, dar nu are nici un efect ȋn timpul de imobilitate. Extractul are un efect anxiolitic comparabil cu diazepamul (4 mg/kg). Extractul plantei Gotu kola, comparativ cu ampicilina, nu are nici un efect antibacterian. Gotu kola produce ȋmbunӑtӑțiri la nivelul capacitӑții mentale generale și la copiii cu retard mental (cu vȃrsta cuprinsӑ ȋntre 8 și 12 ani) și nu ȋn ultimul rȃnd reduce stresul. Pruritul cauzat de cӑldurӑ și ȋnțepӑturi poate fi diminuat la adulți și copii, prin administrarea sucului proaspӑt al frunzele de Gotu kola.

Efectul antiulcerogenic al extractului etanolic de Gotu kola utilizat pentru prevenția ulcerului pe bazӑ de stres este echivalat cu cel al diazepamului.Gotu kola poate ȋmbunӑtӑți circulația sanguinӑ la nivelul membrelor prin stimularea sintezei de colagen ȋn peretele venos, rezultȃnd o mai bunӑ tonicitate a venelor. Extractul etanolic din Gotu kola produce o sporire remarcabilӑ a celulelor fibroblaste și asupra activӑrii tisulare a plasminogenului. Gotu kola afecteazӑ indirect metabolismului țesutului conjunctiv al pereților vasculari. Fracția triterpenicӑ din Gotu kola reduce circulația celulelor endoteliale aproape pȃnӑ la nivelulnormal la pacienții cu sindrom postflebitic. Acești pacienți cu insuficiențӑ vascularӑ au un numӑr crescut de celulele endoteliale circulante comparativ cu subiecții normali (3,8 celule versus 1,5 celule numӑrate). Reducerea numӑrului celulelor endoteliale circulante poate avea loc dupӑ progresul bolii vasculare. Ȋmbunӑtӑțirea ratei de vindecare a rӑnilor se realizeazӑ prin tratarea cu Gotu kola, respectiv cu conținutul de aerosoli. Acidul Asiatic și medacasic cresc hidroxiprolina peptidicӑ, arӑtȃnd o remodelare crescutӑ a matricei colagenului (sinteza de colagen) ȋn rӑni. Asiaticozidele,și anume, superoxid dismutaza, catalaza, glutation peroxidaza, vitamina E și acidul ascorbic, induc oxidarea enzimaticӑ și non-enzimaticӑ ȋn țesuturile recent formate (primul stagiu de vindecare a rӑnilor).

Studii clinice:

Extractul etanolic din Gotu kola areefect analgezic, anticonvulsivant, reduce timpul de imobilitate ȋn ȋnot și depresia. Rozӑtoarelor li s-au administrat doze pe cale oralӑ de la 0,2 la 0,5 mL din 100 mg/mL sau 150 pȃnӑ la 200 mg/mL suspensie din materialul vegetal brut de gumӑ acacia.

Protecția ulcerului. O dozӑ de 500 mg/kf din extractul lichid al frunzelelor de Gotu kola a dovedit citoprotcția șobolanilor cӑrora li s-au administrat 1 mL acid clorhidric/soluție etanol pentru a induce ulcerul. Ṣobolanilor cӑrora li s-au administrat soluție de acid clorhidric la o orӑ dupӑ ce au primit extractul de plante au murit o orӑ mai tȃrziu de la examinarea suprafețelor mucoaselor. Grupul tratat cu placebo a dezvoltat leziuni, ȋn timp ce grupul tratat cu Gotu kola a arӑtat ȋmbunӑtӑțire 100%.

Hipertensiunea venoasӑ.Efectul extractului Centellei asiatica ȋn fibrilația capilarӑ și ȋn edemul de gleznӑ a fost evaluat la pacienții cu hipertensiune venoasӑ. Ȋn studiu au fost incluși 62 de pacienți cӑrora li s-au administrat fie placebo fie extract 60 mg sau 30 mg de 3 ori pe zi. Simptomele subiecților (umflare, senzație de disconfort la nivelul extremitӑții, fibrilație capilarӑ, durere, crampe și obosealӑ) au fost semnificativ ȋmbunӑtӑțite ȋn grupul tratat cu extract, fӑrӑ nici o schimbare ȋnsӑ ȋn grupul tratat cu placebo.

Pinus sylvestris

Exctractele pinului de pӑdure sunt utilizate ȋn medicina tradiționalӑ pentru tratarea anumitor boli respiratorii. Extractele de pin inhibӑ producția de oxid nitric ȋn funcție de concentrația administratӑ fӑrӑ efecte citotoxice. Tratamentul cu extract inhibӑ semnificativ producția ARNm șisinteza oxidului nitric inductibil (iNOS), fӑrӑ a afecta ciclooxigenaza COX-1. Nici nivelurile ciclooxigenazei COX-2 și ale prostaglandinei PGE2 , induse de lipopolizaharide sau interferonul gamma, nu au fost modificate dupӑ pretratarea cu extractele de pin. Astfel, proprietӑțile antiinflamatoare ale extractului pot reflecta producția scӑzutӑ de oxid nitric (NO), datoritӑ efectelor inhibitoare asupra sintezei oxidului nitric inductibil (iNOS). [23]

Ȋn proprietӑțile antiinflamatoare sunt implicați doi compuși ai extractului, și anume, pinosilvin și monometilpinosilvin. Aceștia inhibӑ lipopolizaharidele (LPS), interleukinele IL-6 și IL-8, factorul de necrozӑ tumoralӑ TNF-α și sinteza oxidului nitric inductibil prin intermediul celulelor de semnalizare NF-kB ca rӑspuns la stimulii inflamatori. Extractul conține 5% pinosilvin și 12% monometilpinosilvin. Pinosilvinul poate reduce producția de prostaglandine E2. Suprimarea sintezei oxidului nitric inductibil(iNOS) dovedește cӑ existӑ un mecanism de transcriptie, și anume, NF-kb (un de factor care reglementeazӑ transcripția). Transcripția mediatӑ de NF-kB este inhibatӑ de extractul de pin prin constituienții sӑi, pinosilvin și monometilpinosilvin, ceea ce axplicӑ efectele inhibitoare asupra sintezei oxidului nitric inductibil(iNOS) și asupra genei NK-kB-dependentӑ.

Rӑspunsurile inhibitoare ale pinosilvinei și monometil pinosilvinei au fost comparabile cu cele ale medicamentul antiinflamator foarte eficace, dexametazona, care, de asemenea, inhibӑ sinteza oxidului nitric inductibil(iNOS).

,

Pinosilvin Monometil pinosilvin eter

Acțiuni și farmacologie:

Mugurii de pin au efecte secretolitice, antiseptice moderate și de stimulare a circulației periferice. Uleiul volatil de terebentinӑ are efect antiseptic și intervine ȋn creșterea secreției bronșice ȋn țesuturile animale prin efectul secretolitic.

3.2. Comparații ale antiinflamatoarelor nesteroidiene sintetice cu cele naturale

Arnica montanaversus substanțe medicamentoase de sintezӑ inhibitoare neselective COX-1 și COX-2

Efectele lactonelor sescviterpene ale arnicӑi diferӑ de cele ale substanțelor medicamentoase antiinflamatoare nesteroidiene.Diferența constӑ ȋn efectele imunostimulatoare ale arnicӑi și acțiunii inhibitoare asupra factorului nuclear.

Lactonele sescviterpene, helenalina și 11,13-dihidrohelenalina, metaboliții secundari din florile de arnicӑ,exercitӑ efecte antiinflamatoare și analgezice, ȋn principal prin prevenirea factorului nuclear (NF-kappa B) datoritӑ alchilӑrii subunitӑții p65 și prin inhibarea producției de interleukine IL-12 ȋn celulele dendritice la concentrații ridicate, ȋnsӑ la concentrații scӑzute are efecte imunostimulatoare.Helenalina inhibӑ eliberarea IKB (o subunitate inhibitoare) prin modificarea complexului NF-kB/IKB; fosforilarea oxidativӑ, chemotaxia și motilitatea neutrofilelor polimorfonucleare umane. Polizaharidele conțin de la 65% pȃnӑ la 100% acid galacturonic extras din florile de arnicӑ care produc o modificare a rӑspunsului sistemului imun prin inhibarea completӑ a sistemului și o activitate fagocitarӑ in vivo marcantӑ. [14]

Atȃt substanțele antiinflamatoare nesteroidiene neselective (aspirina, diclofenac, fenoprofen, flurbiprofen, indometacin, ibuprofen, ketoprofen, acid mefenamic, naproxen, piroxicam, sulindac, acid 5-aminosalicilic, diflunisal, salicilat de sodiu, nabumetona, sulfasalazina) cȃt și compușii arnicӑi acționeazӑ la nivelul enzimei ciclooxigenaza 1 și 2, producȃnd efecte similare.Arnica acționeazӑ printr-o dublӑ inhibare, atȃt a 5-lipooxigenazei (5-LOX), cȃt și a ciclooxigenazei 1 și 2. Tinctura preparatӑ din arnicӑ are efect inhibitor asupra producției de leucotriene B4 (LBT4) prin 5-lipooxigenaza; și asupra sintezei prostaglandinei E2 (PGE2) prin intermediul enzimelor COX 1 și COX 2. Astfel, prin inhibarea COX-2 se explicӑ apariția efectelor analgezice, antipiretice și antiinflamatoare, pe cȃnd prin inhibarea COX-1 apar efecte adverse ale acestor compuși, cum ar fi acțiunea iritantӑ la nivelul mucoasei gastrice, chiar și ulcerul gastric prin inhibarea sintezei de prostaglandine protectoare; perturbarea circulației renale, reacții de tip anafilactic prin inhibarea sintezei de prostaglandine E2.Pe lȃngӑ acestea, contribuie la reducerea inflamației prin stabilizarea membranei lizozomale și posedӑ eficacitate terapeuticӑ ȋn tratamentul artritei cronice.Aceste lactone inhibӑ agregarea plachetarӑ (indusӑ de colagen), formarea de tromboxan și secreția de 5-hidroxitriptamina, helenalina avȃnd efectul cel mai puternic.TXA2, care acționeazӑ ca antiagregant plachetar și vasoconstrictor, este produs ȋn plachete, dar PGI2 acționeazӑ ca inhibitor al agregӑrii plachetare și vasodilatator, fiind produs ȋn celulele endoteliale și musculare nedete. [13]

Printre altele se numӑrӑ și activitate antibioticӑ, antisepticӑ, bacericidӑ, fungicidӑ și potențӑ mare ȋn suprimarea hipersensibilitӑții prin activarea celulelor dendritice și de efectul sӑu antiinflamtor și imunosupresor, ca urmare a reglӑrii sistemului imun. Acestea contribuie la efectele suplimentare favorabile ale plantei, comparativ cu substanțele medicamentoase de sintezӑ.

,,

Helenalina Dihidrohelenalina Acid galacturonic

Salix alba și Salix purpurea versus acid acetilsalicilic

Derivații de salicilat sunt constituienții principali ai scoarței de salcie cu importanțӑ terapeuticӑ.

Salicina este hidrolizatӑ ȋn intestin la saligeninӑ (alcool o-hidroxinezil), care este absorbitӑ și apoi oxidatӑ la acid salicilic. Acidul salicilic este antipiretic, antiflogistic și analgezic; salicina fiind responsabilӑ de efectul antiinflamator și antipiretic, iar conținutul ȋn tanin de proprietӑțile astringente asupra membranei mucoase. Conpușii antiinflamatori pot atenua inflamația excesivӑ, un factor ȋn patogeneza bolilor comune, cum ar fi artrita reumatoidӑ, ateroscleroza și diabetul.

Deși se crede cӑ salcia este sursa naturalӑ de aspirinӑ, cu toate acestea, speciile de salcie conțin doar o cantitate redusӑ de salicinӑ promedicament, care este metabolizatӑ ȋn timpul absorbției ȋn diferiți derivați de salicilat. [15]

Comparativ cu doza uzualӑ de aspirinӑ, cantitatea de salicinӑ echivalentӑ dozei ar fi insuficientӑ pentru a produce analgezie, drept urmare, concentrațiile de acid salicilic pentru a produce efectul analgezic, sunt mai mari decȃt ale aspirinei. Principiul activ cȃt și ceilalți compuși ai scoarței de salcie au un mecanism de acțiune mai larg și sunt lipsiți de efecte adverse grave, de aceea, spre deosebire de aspirina sinteticӑ, scoarța de salcie nu afecteazӑ mucoasa gastro-intestinalӑ. Ȋn schimb, o dozӑ de 240 mg extract de salicinӑ nu are nici un impact major asupra coagulӑrii sȃngelui. Cu toate acestea, aspirina și scoarța de salcie nu au efect termogenic atunci cȃnd sunt administrate ȋn monoterapie. Biodisponibilitatea scoarței de salcie este scӑzutӑ datoritӑ proceselor de fabricație, o dozӑ de 240 mg de salicinӑ fiind echivalentӑ cu 87 mg de aspirinӑ.

Extractul etanolic de scoarțӑ de salcie inhibӑ ciclooxigenaza (COX-2), mediatӑ de eliberarea de prostaglandine, dar nu pare sӑ afecteze ȋn mod direct activitatea COX-1. Salicina poate inhiba lipooxigenaza și poate avea efecte antioxidante, care contribuie la efectul analgezic.De asemenea, poate inhiba prostaglandina și eliberarea de citokine.Scoarța de salcie, prin compușii sӑi, inhibӑ agregarea plachetarӑ ȋntr-o mӑsurӑ mai micӑ decȃt aspirina. Este inclusӑ și ȋn suplimente care ajutӑ pierderea ȋn greutate, alӑturi de aspirinӑ și cofeinӑ, care acționeazӑ sinergic cu efedrina prin inhibarea prostaglandinei și creșterea eliberӑrii norepinefrinei.

Ceea ce o deosebește de aspirinӑ este faptul cӑ aspirina are ȋn plus efect antiagregant plachetar și vasoconstrictor, prin inhibarea sintezei de tromboxani, cunoscuți ca proagreganți.Astfel, crește riscul de hemoragii, ȋn special gastro-intestinale.Sinteza de prostaciclinӑ fiind legatӑ de activitatea COX-2 estecunoscutӑ ca avȃnd și ea efect antiagregant plachetar, ȋar ȋn plus, vasodilatator.Aspirina poate fi utilizatӑ și pentru menținerea elasticitӑții și flexibilitӑții vaselor sanguine. [13]

Efectele favorabile fațӑ de acidul acetilsalicilic se bazeazӑ pe acțiunile compușilor speciilor de salcie. De aceea, cu toate cӑ salicina este consideratӑ constituientul major, polifenolii și flavonoidele prezintӑ un interes ȋn cercetarea activitӑții ȋmpotriva cancerului, contribuind ȋnsӑ și la efectul analgezic puternic și antiinflamator. Scoarța de salcie este cunoscutӑ ca fiind cea mai eficientӑ ȋn inflamație acționȃnd prin reducerea producției de interleukine IL-6 și a factorului de necrozӑ tumoralӑ TNF-alfa și kappaB.

,

Salicina Acid acetilsalicilic

Filipendula ulmaria versus indometacin și acid acetilsalicilic

Compușii activi prezenți ȋn flori sunt glicozidele flavonice, glicozidele fenolice și salicilații, predominȃnd efectele astringente și antiinflamatoare.Salicilații sunt clasa de compuși care intervin ȋn procesul antiinflamator și antipiretic și acționeazӑ prin inhibarea sintezei prostaglandinei care inițiazӑ inflamația. Salicilații produc creșterea semnificativӑ a formӑrii edemelor.Datoritӑ proprietӑților sale antiinflamatoare, extractul de crețușcӑ poate fi utilizat ȋn scop decongestionant, pentru picioarele obosite cȃt și pentru pielea sensibilӑ.Taninurile, ȋn special cele hidrolizate, inhibӑ ADP-indusӑ și prezintӑ acțiune astringentӑ.In vitro, acționeazӑ ca și captatori ai radicalilor liberi, ca inhibitori ai formӑrii de superoxid de ioni, iar unele dintre ele inhibӑ lipooxigenaza, histidina decarboxilaza (HDC), histamina (care stimuleazӑ secreția acidӑ din stomac), dar nu și ciclooxigenaza.Flavonoizii au proprietӑți antioxidante, (datoritӑ eliminӑrii radicalilor liberi și a metalelor) și de chelatare (ȋmpiedicӑ acțiunea de catalizare a radicalilor liberi).Pe lȃngӑ aceasta, mai inhibӑ trombocitele și factorul de activare a exocitozei induse (PAF) sau de eliberare de elastazӑ. Extractul metanolic din flori (avȃnd ca și constituienți principali flavonoidele) inhibӑ puternic activarea xantin oxidazei in vitro, iar preparatele din flori scad activitatea motorie și temperatura, provocȃnd totodatӑ atȃt miorelaxarea cȃt și potențarea acțiunii narcotice. [16]

Comparativ cu extractele de salcie, ȋn evaluarea potențialului antiinflamator, crețușca, prin compușii polifenolici izolați (apigenina, quercitina și acidul saliclic), dar ȋn special apigenina și quercitina, reduc interleukina (IL-6), factorul de necrozӑ tumoralӑ (TNF-α) la un nivel mai scӑzut fațӑ de salcie. Cele mai scӑzute concentrații antiinflamatoare eficiente nu sunt toxice.

Extractul apos liofilizat, din frunzele de crețușcӑ inhibӑ biosinteza de prostaglandine din acidul arahidonic cu un procent de 36% fațӑ de indometacin (88%). Indometacinul este un inhibitor neselectiv al ciclooxigenazai (COX-1 și COX-2), enzimӑ care praticipӑ la sinteza prostaglandinelor din acidul arahidonic. Modul de acțiune se bazeazӑ pe douӑ mecanisme, care le diferențiazӑ de compușii polifenolici ai creșușcӑi. Primul este inhibarea motilitӑții leucocitelor polimorfonucleare, care decupleazӑ fosforilarea oxidativӑ ȋn țesutul cartilaginos și hepatic. Aceste efecte suplimentare le sunt alӑturate celor analgezice și antiinflamatoare.Cel de-al doilea mecanism este traversarea rapidӑ a placentei și reducerea producției de urinӑ fetalӑ. Aceasta se realizeazӑ prin reducerea fluxului sanguin renal și creșterea rezistenței vasculare renale, eventual prin intensificarea efectelor vasopresinei asupra rinichilor fetali.

Flavonoidele sunt eficiente ȋn prevenirea leziunlor ulcerogene induse de acidul acetilsalicilic. Acest efect este datorat inhibӑrii atȃt a biosintezei prostaglandinelor cȃt și a factorului de activare plachetarӑ (PAF, a exocitozei induse sau eliberarӑrii de elastazӑ). Inhibarea elastazei ȋn proporție de 50% este realizatӑ de extractele de flori sau de extractul etanolic de frunze atribuite prezenței taninurilor. Complexul de proteine de heparinӑ din plantӑ au efecte anticoagulante și fibrinolitice.

Ceea ce diferențiazӑ planta de indometacin și acid acetilsalicilic sunt și efectele suplimentare pe care le are aceasta. Printre acestea se numӑrӑ activitatea bacteriostaticӑ, acidul salicilic fiind un dezinfectant cunoscut utilizat ȋn tratarea bolilor de piele, efectul antiseptic urinar (mecanismul de acțiune fiind ȋn strȃnsӑ legӑturӑ cu cantitatea de fenol), iar administrarea localӑ a decoctului de crețușcӑ ȋn cancer, a dus la o sӑdere cu 39% a frecvenței de carcinom cu celule scuamoase induse de colul uterin și vagin. [13]

,,

Apigenina Quercitina Acid salicilic

,

Acid acetil salicilic Indometacin

Gaultheria procumbens versus indometacin și acid acetilsalicilic

Structural, salicilatul de metil (2-O-β-D-glucopiranozida), gaultherin, salicilatul de metil, 2-O-β-d-zil și metil benzoat-2-O-β-d-glucopiranozil, au o singurӑ unitate glucopiranozil conectatӑ printr-o legӑturӑ o-glizocidicӑ la nucleul C al acidului salicilic, iar acidul carboxilic ȋn poziția C conșine o grupare metil. [17]

Fracția derivatului de salicilat (SDF) bogatӑ ȋn gaultherin, prezintӑ o inhibare semnificativӑ a durerii și a proceselor inflamatoare.Ȋn comparație cu indometacinul, analiza fracției derivatului de salicilat aratӑ o ativitate inhibitoare puternicӑ asupra edemului lobului posterior.

Gaulterina avȃnd o structurӑ chimicӑ similarӑ cu aspirina, inhibӑ contracțiile abdominale induse de acid.Ȋn comparație cu aspirina, aceasta nu a demonstrat efecte ulcerogene gastrice, principalul efect secundar al aspirinei.Motivul este eliberarea lentӑ a salicilatului de cӑtre gaulterin ȋn intestin, și nu ȋn stomac, lӑsȃnd neafectatӑ ciclooxigenaza 1, prostaglandina fiind cea cu efect citoprotector a epiteliului gastric. [13]

Ceea ce o diferențiazӑ de indometacin și acid acetilsalicilic sunt efectele salicilatului de metil 2-O-β-d-lactozida. Acesta inhibӑ calea de transmitere a semnalui IKK/NF-kB pentru a proteja inflamația indusӑ de lipopolizaharide (LPS).De asemenea, efectul antiinflamator se realizeazӑ prin inhibarea producerii de citokine pro-inflamatoare, de oxid nitric (NO) și ROS.Cele douӑ glicozide ale salicilatului de metil inhibӑ, ȋn funcție de dozӑ, producerea factorului de necrozӑ tumorala α (TNF-α), ainterleukinei (IL-1β și IL-6).

,,

Salicilat de metil Gaultherin Indometacin

Acid acetilsalicilic

Populus nigra versus diclofenac și indometacin

Mugurii de plop negru conțin o cantitate semnificativӑ de extract etanolic cu proprietӑți vasodilatatoare, antiinflamoare puternice și hepato-protectoare. Extractul etanolic din muguri conține cantitӑți importante de compuși fenolici. De fapt, activitatea antiinflamatoare a extractului poate fi atribuitӑ acestei catitӑți mari de flavonoizi, cum ar fi quercitina, acizii fenolici și flavonoidele agliconului (pinocembrin). Alți compuși, cum ar fi acidul salicilic, care se gӑsește ȋn toate speciile de plop, sunt cunoscute pentru efectele antipiretice și analgezice. Inhibarea mediatorilor inflamației se datoreazӑ sintezei prostaglandinei maxime (PXs). [18]

Prin urmare, modelul similar al rӑspunsului antiinflamator al extractului și cel al diclofenacului reflectӑ un mecanism comun de acțiune prin inhibarea sintezei prostaglandinei. Diclofenacul inhibӑ ambele forme de COX, cu preferințӑ pentru COX-2.Prezintӑ o acțiune antiinflamatoare eficace, inhibȃnd COX-1 ȋn doze mai mici decȃt indometacinul.Inhibarea COX scade cantitatea prostaglandinelor din stomac, de aceea apare sensibilitatea la coroziunea acidului gastric. Diclofenacul prezintӑ un nivel scӑzut pӑnӑ la moderat, de blocare a izoenzimei COX-2, avȃnd o incidențӑ scӑzutӑ a afecțiunilor gastro-intestinale fațӑ de indometacin și aspirinӑ. [13]

Diclofenacul poate fi, de asemenea, un component important ȋn cadrul antiinflamatoarelor nesteroidiene datoritӑ faptului cӑ inhibӑ cӑile lipooxigenazei, reducȃnd formarea leucotrienelor și inhibȃnd fosfolipaza A2, ca parte a mecanismului sӑu de acțiune. Aceste acțiuni suplimentare pot explica potența sa ridicatӑ, fiind antiinflamatorul cel mai puternic și utilizat pe o scarӑ largӑ. Prezintӑ fațӑ de plop și activitate bacteriostaticӑ prin inhibarea sintezei AND-ului bacterian.Ȋn afarӑ de aceste cele mai cunoscute efecte, diclofenacul mai prezintӑ și proprietatea de a bloca canalele de sodiu dependente de tensiune.

Indometacinul este un inhibitor neselectiv al ciclooxigenazai (COX-1 și COX-2), enzimӑ care praticipӑ la sinteza prostaglandinelor din acidul arahidonic. Modul de acțiune se bazeazӑ pe douӑ mecanisme. Primul este inhibarea motilitӑții leucocitelor polimorfonucleare, care decupleazӑ fosforilarea oxidativӑ ȋn țesutul cartilaginos și hepatic. Cel de-al doilea mecanism, aratӑ diferența fațӑ de efectele compușilor plopului, și anume, capacitatea de a traversa rapid placenta șide a reduce producția de urinӑ fetalӑ. Aceasta se realizeazӑ prin reducerea fluxului sanguin renal și creșterea rezistenței vasculare renale, eventual prin intensificarea efectelor vasopresinei asupra rinichilor fetali.

Compusii derivați din plante au proprietӑți suplimentare diclofenacului și indometacinului, și anume, efecte antioxidante utile ȋmpotriva acțiunilor toxice ale aluminiului.Potențialul antioxidant al extractului poate participa la combaterea inflamației prin migragrea neutrofilelor de la locul inflamației (infiltrarea neutrofilelor) și poate contribui la atenuarea impactului nociv asupra ficatului cauzat de expunerea la aluminiu. Ȋn special acizii, glicozidele fenolice, identificate ca principali colaboratori ai potențialului antioxidant, ar putea fi implicați ȋn activitatea hepatoprotectoare .

,,

Quercitina Pinocembrin Acid salicilic

,

Diclofenac Indometacin

Populus tremula versus diclofenac

Extractele plopului tremurӑtor sunt utilizate ca medicamente antiinflamatoare.Efectele se reflectӑ prin acțiunea asupra mieloperoxidazei (MPO), o enzimӑ eliberatӑ de granulocitele activate și cunoscutӑ pentru efectul distructiv al acidului clorhidric. Populus inhibӑ aceastӑ enzimӑ prin diferiții compuși conținuți, cum ar fi rutina, acidul salicilic și acidul clorogenic.Proprietӑțile antiinflamatoare ale plopului tremurӑtor au fost deduse ȋn principal din componentele sale (salicilații).Totuși, aceste propriatӑți antiinflamatoare și antireumatice lipsite de efecte secundare sau prezente ȋn proporție nesemnificativӑ, suntinferioare comparativ cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. [19]

Modelul rӑspunsului antiinflamator al extractului plopului tremurӑtor și cel al diclofenacului reflectӑ un mecanism diferit de acțiune, diclofenacul manifestȃndu-și efectele prin inhibarea sintezei prostaglandinei și ambelor forme ale ciclooxigenazei, cu preferințӑ pentru COX-2. Totodatӑ inhibӑ cӑile lipooxigenazei, reducȃnd formarea leucotrienelor și inhibȃnd fosfolipaza A2.Prezintӑ fațӑ de plopul tremurӑtor și activitate bacteriostaticӑ prin inhibarea sintezei AND-ului bacterian.Ȋn afarӑ de aceste cele mai cunoscute efecte, diclofenacul mai prezintӑ și proprietatea de a bloca canalele de sodiu dependente de tensiune. [13]

Diferențele extractelor de plop fațӑ de diclofenac constau și ȋn proprietӑți spasmolitice și diuretice. Flavonoidele, cum ar fi quercitina, acidul oleanolic, acidul ursolic, acidul gliciretic și cafeina au rolul de a suprima edemul urechii ȋn inflamația indusӑ datoritӑ inhibӑrii lipooxigenazei.

,,

Salicina Salicortina Rutina

Diclofenac

Harpagophytum procumbens versus ibuprofen, fenilbutazona, indometacin, acid acetilsalicilic și coxibe.

Gheara diavolului a fost utilizatӑ pentru tratamentul durerii și artritei.Efectul ȋmpotriva inflamției induse de lipopolizaharide și cel analgezic se bazeazӑ pe suprimarea sintezei prostaglandinei PGE2, producerii de oxid nitric, prin inhibarea lipopolizaharidelor și ciclooxigenazei 2.Toate acestea duc la inhibarea transcripției genelor pro-inflamatoare.Extractul reduce nivelurile Cis-LT ȋn probele de sȃnge la subiecții sӑnӑtoși de sex masculin.Glicozidele iridoide, caracteristice extractului (harpagida, harpagozida și 8-acetilharpagida) sunt cunoscute pentru efectele asupra citokinelor lipopolizaharide (LPS), ciclooxigenazei (COX) și lipooxigenazei (LOX), asupra LTC4 (produsul principal secretat de LOX), elastazei leucocitare, (indicȃnd un posibil efect inhibitor asupra elastazei neutrofilelor, care sunt asociate cu artrita). Harpagozida, previne inducerea sintezei de lipopolizaharide (LPS),a interleukinei 6 și 1-beta (IL-6, IL-1β), prostaglandinei PGE2 și a factorului de necrozӑ tumoralӑ alfa (TNF-α). Inhibӑ biosinteza cistemil-leucotrienei și formarea tromboxanului (TXB) ȋn plachetele sanguine stimulate.Deci, extractul acționeazӑ prin inhibarea transcripției mediatӑ de AP1, a genelor pro-inflamatoare, fӑrӑ a afecta NF-kB și calea MAP kinazei. Eliberarea citokinelor pro-inflamatoare ale factorului de necrozӑ tumoralӑ TNF-α de cӑtre celulele imune precum și de cӑtre monocite și macrofage, este un proces datorat activӑrii sistemului imunitar ȋnnӑscut. Un promotor intracelular cheie al inflamației este NF-kB care activeazӑ mai multe gene pro-inflamatoare. Prin urmare, efectul antioxidant se realizeazӑ prin radicalii liberi și enzimele pe care le produc, iar o parte din efectul antiinflamator se poate datora capacitӑții sale de a echilibra nivelurile de radicali liberi și antioxidanți. [20]

Extractul Harpagophytum procumbens, prin inhibarea biosintezei factorului de necrozӑ tumoralӑ TNFα are o farmacologie similarӑ cu antiinflamatorele moderne. Astfel, crește sinteza citokinelor cheie pro-inflamatoareale factorului de necrozӑ tumoralӑ TNFα și ainterleukinelor IL-1b, care induc procesele inflamatoare cȃt și metaloproteinaza (MMP), care la rȃndul lor sunt responsabile pentru degenerarea țesutului conjuctiv.

Ibuprofenul este un inhibitor COX-neselectiv, relativ slab, administrat ca un amestec racemic de enantiomeri R și S, cel din urmӑ fiind responsabil pentru activitatea farmacologicӑ. [13]

Importanța fenilbutazonei a scӑzut brusc ȋn ultimii ani din cauza efectelor secundare severe., indicațiile incluzȃnd numai spondilita anchilozantӑ și guta. Indometacinul și acidul acetilsalicilic sunt inhibitori neselectivi al ciclooxigenazai (COX-1 și COX-2), enzimӑ care praticipӑ la sinteza prostaglandinelor din acidul arahidonic. Modul de acțiune al indometacinului se bazeazӑ pe douӑ mecanisme. Primul este inhibarea motilitӑții leucocitelor polimorfonucleare, care decupleazӑ fosforilarea oxidativӑ ȋn țesutul cartilaginos si hepatic. Cel de-al doilea mecanism se bazeazӑ pe capacitatea de a traversa rapid placenta șide a reduce producția de urinӑ fetalӑ. Acesta are loc prin reducerea fluxului sanguin renal și creșterea rezistenței vasculare renale, eventual prin intensificarea efectelor vasopresinei asupra rinichilor fetali.

Avantajul coxibelor și al extractului Harpagophytumeste faptul cӑ inhibӑ selectiv COX-2, reducȃnd frecvența și gravitatea reacțiilor adverse digestive cȃt și pentru faptul cӑ aceastӑ inhibareasociazӑ efecte antiinflamatoare, analgezice și antipiretice comparative cu ale celorlalte antiinflamatoare.Doarece nu inhibӑ enzima COX-1, nu au efect antiagregant plachetar și nici nu prezintӑ risc de sȃngerare.Coxibele inhibӑ selectivciclooxignaza COX-2 datoritӑ celor douӑ inele aromatice substituite. Este necesarӑ o substituție pe 1-pirazol cu 4-sulfonilmetil pentru inhibarea COX-2 și pe 5-pirazol cu 4-metil pentru a mӑri potența, iar grupa 3-trifluormetil superioarӑ oferӑ selectivitate și potențӑ.

Comparativ cu fenilbutazona, indometacinul și aspirina, s-au observat efecte antiinflamatoare echivalente.Ȋn cea mai mare parte, responsabile de eliberarea tromboxanului B2 (produs pe calea COX) sunt cele 7 iridoide, relativ o eliberare mai slabӑ decȃt cea produsӑ de ibuprofen.

Ȋmbunӑtӑțirea s-a observat ȋn momentul asocierii extractului cu ibuprofen, fațӑ de utilizarea ibuprofenului ȋn monoterapie. Eficacitatea administrӑrii extractului de gheara diavolului cu fenilbutazona ȋn tratamentul articulațiilor reumatice, artritei gutoase, au arӑtat ȋmbunӑtӑțiri ȋn patologia durerii, gheara diavolului prezentȃnd mai puține efecte adverse. De asemenea, s-a observat o eficacitate echivalentӑ și ȋn utilizarea medicamentelor antiinflamatoare standard cȃt și a inhibitorilor ciclooxigenazei COX-2, cum ar fi Vioxx (Rofecoxib), extractul prezentȃnd, evident, efecte adverse mai puține. Tratamentul cu extractul de gheara diavolului poate fi mai rentabil și mai sigur decȃt tratamentele farmaceutice. Ȋn general, acesta este bine tolerat și nu prezintӑ efecte adverse grave ci doar cȃteva afecțiuni gastro-intestinale minore. Utilizarea pe termen lung este, de asemenea, bine toleratӑ și nu prezintӑ interacțiuni ȋntre aceste extracte și medicamentele convenționale pentru artrite.

,,

Harpagozida Harpagida Ibuprofen

,,

Fenilbutazona Indometacin Acid acetilsalicilic

Celecoxib

Boswellia carteri

Acizii boswellici inhibӑ sinteza leucotrienelor prin 5-lipooxigenaza, dar nu afecteazӑ activitatea ciclooxigenazei, 12-lipooxigenazei și nici nu au intervenit ȋn peroxidarea acidului arahidonic. Acțiunea acestei specii este strȃns legatӑ de sistemul imunitar. Formarea 5-lipooxigenazei a fost inhibatӑ de acidul acetil-11-ceto-beta-boswellic, cȃt și de alte triterpene pentaciclice cӑrora le lipsește gruparea 11-ceto și carboxil din inelul A (de exemplu, acidul ursolic și amirina). Rӑșina gumei a fost utilizatӑ pentru atenuarea durerii și inflamației și s-a evidențiat suprimarea factorului de necrozӑ tumoralӑ (TNFα) și a interleukinelor IL-1β, deci se poate observa cӑ extractul acționeazӑ prin suprimarea citokinelor pro-inflamatoare. Alt mecanism antiinflamator al acidului boswellic include inhibarea NF-kB. Ca rӑspuns la factorul de necrozӑ tumoralӑ alfa (TNFα), se leagӑ direct de IKKS dar se poate lega și de lipopolizaharidӑ (LPS, toxina bacterianӑ care induce NF-kB). Mecanismul principal antiinflamator este reducerea sintezei oxidului nitric inductibil (iNOS) observatӑ la macrofage datoritӑ legӑrii de lipopolizaharide (LPS). Catepsina, inhibatӑ de acidul beta-boswellic este o țintӑ terapeuticӑ pentru acțiunile antiinflamatoare ȋn neutrofile (celulele sistemului imunitar). Inhibarea sintezei prostaglandinei microzomale E2 și a leucocitei umane elastaza se datoreazӑ tot acidului boswellic la care participӑ și acidul ursolic. [21]

Ȋn concluzie, mecanismele de acțiune sunt diferite de cele ale majoritӑții substanțelor medicamentoase de sintezӑ.Acizii boswellici nu ȋși manifestӑ activitatea la nivelul ciclooxigenazei, fiind lipsiți de efectul antiagregant plachetar dar și de riscul de hemoragii sau de afecțiuni gastrice.Acizii boswellici se bazeazӑ pe stimularea sistemului imunitar și transformarea acidului arahidonic pe calea lipooxigenazei. [13]

,,

Acid alfa-boswelic Acid beta-boswellic Acidul ursolic

Centella asiatica

Asiaticozidele triterpenoide, centellozida, madecasozida și acidul asiatic sunt componentele principale care au rol ȋn tratarea afecțiunilor, asiaticozidele avȃnd efecte anxiolitice, antioxidante, antiulceroase și cicatrizante, iar atȃt acestea cȃt și madecasozidele sunt eficace ȋn tratarea artritei. Centella asiatica a fost utilizatӑ ȋn tratamentul stӑrilor de inflamație, reumatism, astm și cele ale sistemului imunitar. Extractul apos exercitӑ o activitate imunostimulatoare a proliferӑrii celulelor T și B și crește producția de interleukine IL-2 și a factorului de necrozӑ tumoralӑ (TNF-α).Interleukinele IL-2 mӑresc proliferarea limfocitelor T activate și activeazӑ limfocitele B stimulȃnd proliferarea și secreția de imunoglobulinӑ. Factorul de necrozӑ tumoralӑ (TNF-α) este o citokinӑ produsӑ de numeroase tipuri de celule ca rӑspuns la inflamație, infecție și al provocӑrilor mediului. Ȋn cazul ȋn care sunt produse un numӑr prea mare de astfel de citokine, apar diferite boli infecțioase, inclusiv boli autoimune și cancer. Acesta este corelat cu proprietatea inhibӑrii oxidului nitric. [22]

Ȋn concluzie, este relevatӑ atȃt activitatea imunostimulatoare asupra celulelor imune nespecifice cȃt și asupra rӑspunsurilor imune umorale. Acidul asiatic induce apoptoza și inhibӑ ciclul celular ȋn mai multe tipuri de cancer. Gotu kola are un grad ridicat de epitelizare, contribuie la reducerea varicelor ȋn mod semnificativ și este o componentӑ importantӑ ȋn regenerarea axonilor intervenind ȋn vindecarea leziunilor nervilor. Acest mod de acțiuneface diferența de acțiunea comuna a substanțelor farmaceutice asupra ciclooxigenazei. [13]

,,

Asiaticozida Acidul asiatic Acidul madecasic

Pinus sylvestris

Extractele de pin inhibӑ producția de oxid nitric fӑrӑ efecte citotoxice. Tratamentul cu extract inhibӑ semnificativ producția ARNm șisinteza oxidului nitric inductibil (iNOS), fӑrӑ a afecta ciclooxigenaza COX-1. Nici nivelurile ciclooxigenazei COX-2 și ale prostaglandinei PGE2 , induse de lipopolizaharide sau interferonul gamma, nu sunt modificate dupӑ pretratarea cu extractele de pin. Pinosilvin și monometilpinosilvin inhibӑ lipopolizaharidele (LPS), interleukinele IL-6 și IL-8, factorul de necrozӑ tumoralӑ TNF-α și sinteza oxidului nitric inductibil prin intermediul celulelor de semnalizare NF-kB ca rӑspuns la stimulii inflamatori. Extractul conține 5% pinosilvin și 12% monometilpinosilvin. Pinosilvinul poate reduce producția de prostaglandine E2. Suprimarea sintezei oxidului nitric inductibil(iNOS) dovedește cӑ existӑ un mecanism de transcriptie, și anume, NF-kb (un de factor care reglementeazӑ transcripția). [23]

Rӑspunsurile inhibitoare ale pinosilvinei și monometil pinosilvinei au fost comparabile cu cele ale medicamentul antiinflamatoare foarte eficace, dexametazona, care, de asemenea, inhibӑ sinteza oxidului nitric inductibil(iNOS).Majoritatea analgezicelor antipiretice și antiinflamatoare inhibӑ ambele forme ale enzimei COX. Prin inhibarea COX-2 apar efecte analgezice, antipiretice și antiinflamatoare, iar prin inhibarea COX-1 apare acțiunea iritantӑ la nivelul mucoasei gastrice, chiar și ulcerul gastric prin inhibarea sintezei de prostaglandine protectoare, perturbarea circulației renale, reacții de tip anafilactic prin inhibarea sintezei de prostaglandine E2 și prostaciline PG12 cu efect bronhodilatator, și de creștere a sintezei de leucotriene, cu acțiune bronhoconstrictoare. Lipsa efectelor adverse ale majoritӑții substanțelor medicamentoase de sintezӑ este beneficӑ ȋn utilizarea extractelor de pin, care pe lȃngӑ efectele antiinflamatoare, reduc și factorul de necrozӑ tumoralӑ și nu prezintӑ efecte citotoxice. [13]

,

Pinosilvin Monometil pinosilvin eter

Concluzii

Medicamentele antiinflamatoare sintetice sunt clasificate ca agenți antiinflamatori steroidieni și nesteroidieni. Producerea acestor compuși chimici a ȋnceput cȃnd salicilații au fost izolați din extractele de frunzeși scoarțӑ de salcie, din specia Salix alba, și au fost folosiți ca agenți antiinflamatori de prima generație. Ca urmare a acestor agenți antiinflamatori, a fost sintetizat acidul acetilsalicilic, și, de asemenea, alți compuși sintetici. Dintre aceștia fac parte derivații de acid propionic (ibuprofen, flurbiprofen, naproxen), derivații acidului antranilic (acid mefenamic), oxicamul, piroxicamul, derivații de pirol, indol si derivații de pirazolone (ketorolac, indometacin, fenilbutazona).

Au fost descoperite a doua și a treia generație de compuși inhibitori preferențiali ai ciclooxigenazei (COX-2), cu activitate selectivӑ inhibitoare, cum ar fi nimesulid, nabumetona, celecoxib, rofecoxib, valdecoxib, etoricoxib.

Ȋn afarӑ de medicamentele nesteroidiene, corticosteroizii (hidrocortizonul, betametazona, beclometazona) sunt utilizate ȋn special ca agenți antiinflamatori.Similar cu medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), agenții steroidieni au efecte adverse care includ Cushing, hipersensibilitate, ulcer gastro-duodenal, hiperglicemie, osteoporozӑ și afecțiuni legate de imunodeficiențӑ.

Nici unul dintre acești compuși nu s-a dovedit a fi sigur, deoarece sunt asociate o serie de efecte adverse nocive sau secundare precum și de efecte toxice, dupӑ utilizarea pe termen lung.Unele reacții adverse frecvente ale acestor medicamente sintetice includ iritația, ulcerațiile, sȃngerӑrile gastrice, insuficiența renalӑ, nefrita interstițialӑ, insuficiența hepaticӑ, cefaleea, trombocitopenia, anemia hemoliticӑ, exacerbarea astmului, erupțiile cutanate, angioedemul și pruritul. Prin urmare, abordarea pentru tratamentul bolilor inflamatoriia produselor pe bazӑ de plante are interes deosebit ȋn terapie.

Dintr-un studiu la nivel global, s-a constatat cӑ utilizarea medicamentelor pe bazӑ de plante ȋn tratamentul bolilor inflamatorii constituie 83% și este de așteptat sӑ se ajungӑ la o valoare chiar mai mare de 95% ȋn urmӑtorii ani, datoritӑ acceptabilitӑții crescute ale acestor preparate. Cercetӑrile substanțelor antiinflamatoarepe bazӑ de plante ca potențială alternativă ȋn secolul 21, au dat naștere la mai multe varietӑți de compuși benefici izolați din plante.Aceștia includdiferite clase fitofarmaceutice, cum ar fi alcaloizi, glicozide, terpenoide, polizaharide, flavonoide, compuși fenolici, canabinoide, steroizi, acizi grași, extracte din plante și agenți derivați din organisme marine și plante terestre.

Studiul comparative a evidențiat o serie de diferențe, dar și similitudini în ceea ce privește mecanismul de acțiune a sunbtanțelor sintetice și a compușilor naturali. Marele avantaj a celor din urmă este lipsa efectelor secundare neplăcute datorată selectivității mari pentru anumite enzime sau căi biochimice specifice.

Bibliografie

Simona Conea, Farmacologie clinicӑ vol.I (2014), Editura Bisoprint, Cluj-Napoca

https://ro.wikipedia.org/wiki/Antiinflamator_nesteroidian, consultat ȋn data de 11 martie 2016

http://www.mymed.ro/antiinflamatoarele-nesteroidiene-ains.html , consultat ȋn data de 13 martie 2016

Cornel Chirita și Cristina Daniela Marineci (2014), Agenda medicalӑ2014, Ediția de buzunar, Editura Medicalӑ, București.

Aurel Ardelean și Gheorghe Mohan, Flora medicinalӑ a Romȃniei

Al. Beldie, Flora Romȃniei, Determinator ilustrat al plantelor vasculare (1977), Editura Academiei Republicii Socialiste România

Gianina Crisan, Cristina Stefanescu, Irina Ielciu și Andrei Mocan (2013), Botanica farmaceuticӑ: Identificarea microscopicӑ și macroscopicӑ a speciilor vegetale, Editura Medicalӑ Universitara “Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca

Ovidiu Bojor, Maria Pop (2010), Fitoterapia in folosul tuturor, Editura Medicalӑ, București

http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/gheara-diavolului-harpagophytum-procumbens-11447535/, consultat ȋn data de 3 aprilie 2016

http://xingshenzhuang.ro/2011/04/27/centella-asiatica-gotu-kola-planta-longevitatii/, consultat ȋn data de 21 aprilie 2016

http://www.slideshare.net/ceciliamacri/acid-arahidonic, consultat ȋn data de 13 iulie 2016

http://ruminref.eu/index.php?newsid=235563&news_page=2, consultat ȋn data de 14 iulie 2016

http://www.deutscher-apotheker-verlag.de/uploads/tx_crondavtitel/datei-datei/9783769250022_p.pdf, consultat ȋn data de 18 iulie 2016

http://www.sigmaaldrich.com/life-science/nutrition-research/learning-center/plant-profiler/arnica-montana.html, consultat ȋn data de 18 iulie 2016

http://naturaldatabase.therapeuticresearch.com/nd/PrintVersion.aspx?id=955&AspxAutoDetectCookieSupport=1, consultat ȋn data de 18 iulie 2016

http://www.centerchem.com/products/downloadfile.aspx?fileid=6994, consultat ȋn data de 19 iulie 2016

http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1300/J133v04n01_05, consultat ȋn data de 19 iulie 2016

Nadjet Debbache-Benaida,Dina Atmani-Kilani,Valérie Barbara Schini-Keirth,Nouredine Djebbli, Djebbar Atmani (2013) Pharmacological potential of Populus nigra extract as antioxidant, anti-inflammatory, cardiovascular and hepatoprotective agent, Asian Pac J Trop Biomed., 3(9): 697–704.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3757277/, consultat ȋn data de 19 iulie 2016

http://www.sigmaaldrich.com/life-science/nutrition-research/learning-center/plant-profiler/populus-tremuloides.html, consultat ȋn data de 20 iulie 2016

Fiebich BL, Muñoz E, Rose T, Weiss G, McGregor GP. 2012 Molecular targets of the antiinflammatory Harpagophytum procumbens (devil's claw): inhibition of TNFα and COX-2 gene expression by preventing activation of AP-1, Phytother Res. 26(6):806-11

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22072539, consultat ȋn data de 20 iulie 2016

H.P.T. Ammon, H. Safayhi, T. Mack, J. Sabieraj (1993)Mechanism of antiinflammatory actions of curcumine and boswellic acids, Journal of Ethnopharmacology, 38 (2–3), 105-112

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/037887419390005P, consultat ȋn data de 20 iulie 2016

http://www.sigmaaldrich.com/life-science/nutrition-research/learning-center/plant-profiler/centella-asiatica.html, consultat ȋn data de 20 iulie 2016

Vigo E, Cepeda A, Gualillo O, Perez-Fernandez R. (2005) In-vitro anti-inflammatory activity of Pinus sylvestris and Plantago lanceolata extracts: effect on inducible NOS, COX-1, COX-2 and their products in J774A.1 murine macrophages, J Pharm Pharmacol.57(3):383-91.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15807995, consultat ȋn data de 20 iulie 2016