A. Abstract -Introducere [307832]

Cuprins

A. Abstract -Introducere

Cap.I Notiuni metodologice

1.0. Metodologie de cercetare

1.1 Orasul

1.2 Conceptul de regenerare urbana

1.3 Abordari in literatura de specialitate

1.4 [anonimizat],stiinte sociale

1.5 Repere în istoria regenerari urbane

1.6 Legislatia în cadrul Uniunii Europene.

1.6.1 Documente și date care au influențat evoluția problematici regenerării urbane și a dezvoltării urbane durabile în cadrul Uniunii Europene.

1.7.Abordari ale procesului de regenerare urbana in alte tari

1.7.1 [anonimizat] a instrumentelor de implementare în S.U.A.

1.7.2 [anonimizat] a instrumentelor de implementare în Europa

1.8 Legislatia din tara noastra

Cap.II. Evolutia economica a [anonimizat] 1990.

2.1 Preindustrializare

2.2 Industrializare

2.2.1 Industrializarea fortata din perioda comunistă

2.2.2 Efecte in plan urbanistic

2.2.2.1 Situația în Europa

2.2.3 Efecte din punct de vedere demografic

Cap.III.Evolutia economica dupa 1990.

3.1 Dezindustrializare.

3.1.1 [anonimizat]

3.1.2 Situația actuală a fostelor platforme industriale din municipiul Oradea.

3.1.3 Evolutia principalelor ramuri economice

3.2. [anonimizat].

3.2.1 Efecte demografice.

3.3 [anonimizat]

3.3.1 Etape metodologice

3.4 inventarierea în alte state

3.5 Inventarierea fostelor platforme industriale din Oradea.

Cap IV. Reindustrializare

4.1 Parcurile industriale

4.2 Perspective financiare

4.3 Potential de dezvoltare a zonei

4.4 Competitivitatea zonei în context local / regional / national

Cap V Proiecte de regenerare urbana lansate in Oradea

5.1 [anonimizat]

5.1.1. [anonimizat] -Combinatul de Prelucrarte a Lemnului Oradea.

5.1.2[anonimizat].

5.1.3 Necesitatea elaborări unor proiecte integrate.Aspecte critice ale proiecteloe de regenerare implementate în Oradea.

5.1.4 Studiu de caz Calea Clujului

5. 2. Proiecte bazate pe conversia cladirilor existente

5.2.1. [anonimizat]

5.2.2.Fabrica de Blănuri 1 Mai (Rovex)

5.2.3 Principalele piedici în regenerarea urbană a siturilor industriale din România

5.3 Exemple -proiecte realizate in Romania

5.3.1- Coresi -Brasov (Tractorul )

5.3.2 Fabrica de Pensule Cluj

5.3.3. F abrica de bere ursus Cluj

Cap. [anonimizat]

6.1 [anonimizat] .

6.2 S.U.A.- Metrotech Center Brooklyn

6.3 Franta- Rive Gauche

6.4 Spania -Muzeul Guggenheim

6.5 Sidney- [anonimizat]

7.1 Infratirea

7.2 Alumina

7.3 Fabrica de bere

7.4 Fabrica de ulei

7.5 Fabrica de spirt

7.6 Moara Rasarit

7.7 Moara Emilia

7.7 Fabrica de blînuri 1 Mai (Rovex)

B. Concluzii

Surse bibliografice

Abstract

De la sfârșitul anilor '70, regenerarea urbană a [anonimizat], post-[anonimizat]. [anonimizat] s-a intersectat cu procesele structurale menționate mai sus la scară globală. Experiența rezultată a regenerarii urbane din Europa reflectă amestecul dintre modelele europene de guvernare urbană, procese mai largi ale globalizării și neoliberalizării. Drept rezultat, termenul de regenerare urbană în Europa continentală pare a fi destul de nedeterminată în rezultatele sale, comparativ cu cele anglo-saxone.

În Europa a existat un interes tot mai mare în problema regenerării urbane. Începând cu anii 1990, Uniunea Europeană a jucat un rol din ce în ce mai important în influențarea politicii urbane a statelor membre și a practicilor de regenerare prin implementarea proiectelor pilot urban, a inițiativei comunitare URBAN și a rețelei URBACT. Acquis-ul urban, considerat ca metodă UE URBAN aprobată în mod obișnuit, sprijină o abordare integrată a regenerării, care implică inițiative fizice, economice, sociale și de mediu, integrând locuitorii locali într-o guvernare și in procese decizionale incluzive. Deși această abordare integrată nu a fost nouă în unele state membre, cum ar fi Marea Britanie, Franța și Țările de Jos, când a fost introdusă în anii 1990, a avut un impact profund în alte țări din UE, în special în statele membre din sud, cum ar fi Spania, unde a existat puțină tradiție a inițiativelor integrate de regenerare urbană. Acest proces de "europenizare" poate fi de asemenea cunoscut în unele state membre noi, precum Ungaria, care a adoptat abordarea UE privind planificarea integrată a dezvoltării urbane. De asemenea, se dorește extinderea influenței metodologiei UE, având în vedere participarea extinsă a programului de rețele URBACT și impactul său concomitent asupra politicii și practicilor de regenerare urbană în viitor.

Orașele nu sunt obiecte terminate; utilizarea terenului se schimbă, parcelele sunt redezvoltate, zona urbană ea însăși se extinde și, ocazional, se micșorează. Presiunea pentru a schimba utilizările terenurilor poate fi folosită o serie de motive, fie că este vorba de schimbări în economie, mediu sau nevoi sociale. (Urban regeneration in the UK-/epdf.tips_urban-regeneration-in-the-uk-theory-and-practice.pdf)

A – INTRODUCERE

Restructurarea urbană, este o temă nouă, de maximă actualitate pentru spațiul danubiano-pontic, puternic marcat de procesul de industrializare forțată din perioada comunistă, urmat de un proces de dezindustrializare după 1990, procese care au marcat evoluția mediului urban.

Demersul șiințific actual e centrat spre analiza spațiului geografic orădean din punct de vedere al areaelor industriale, iar studiul rezidă în identificarea unor soluții în folosul comunității și a zonei investigate. După 1990 pe fondul prăbușirii industrei iese în evidență tot mai mult funcția de „oraș terțiar, de servicii” (Cocean, 2011) iar fostele zone industriale devin pete de culoare brună pe harta municipiului, un adevărat focar de dezordine și efecte ecologice grave. Obiectivele care decurg din analiza procesului de restructurare urbană a fostelor zone industriale din municipiu sunt:

1. Analiza procesului de industrializare și dezindustrializare cu efectele asupra spațiului urban;

2. Inventarierea siturilor de tip brownfield din municipiul Oradea;

3. Studiul procesului de reconversie/regenerare urbană a fostelor zone industriale;

4. Evidențierea tendințelor de regenerare în spațiul urban orădean.

Cercetarea de față are în centru problematica arealelor de tip brownfield din municipiul Oradea și este de maxim interes în contextul în care la nivel mondial există preocupări pentru protecția solului, utilizarea durabilă a acestuia, conservarea, și, acolo unde este posibil, refacerea capacității/proprietăților sale necesare îndeplinirii cât mai multor funcții, iar dezvoltarea pentru satisfacerea nevoilor prezentului, trebuie să se facă fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.

De ce Oradea ?

Prin trecutul sau, Oradea reprezinta unul dintre orașele in care studiul acestei problematici este deosebit de interesant, ca urmare a evoluției sale economice.După o perioadă de dezvoltare industrială, forțată,în care s-au implementat,construit și dezvoltat o multitudine de zone industriale,unele de importanță națională,bazate în special pe industria grea(construcții mașini,chimică,energetică),mari consumatoare de energie,dar și mari poluatoare,a urmat o periodă de declin (privatizări eșuate,management prost sau mînat de interese proprii,precum și lipsa de performanță),care a dus la închiderea acestora.Majoritatea acestor spații au fost lăsate în paragină,devenind mormane de ruine,generatoare de riscuri pentru mediu înconjurător și zonele limitrofe.

Oradea, orașul de reședință a județului Bihor, prin așezarea sa geografică, a făcut obiectul unui proces de industrializare puternică. După perioadă comunistă a cunoscut dezindustrializarea, fiind o problemă de actualitate, care a lăsat urme adânci în evoluția mediului urban, marcat de multitudinea de situri industriale dezafectate, la care singura intervenție de regenerare a fost demolarea și valorificarea terenurilor în tranzacții imobiliare. Am ținut cont și de faptul că în Oradea se află 89,9% din totalul industriei din Câmpia Crișurilor . În prezent majoritatea zonelor industriale sunt integrate în cartiere cu destinație mixtă (locuințe, spații comerciale, unități de învățămînt, etc), iar dezafectarea acestora va avea un impact major atât asupra evoluției urbanului (discontinuități, dezordine), cât și asupra mediului înconjurător.

Alegerea acestei teme de cercetare este justificată de necesitatea de a identifica și inventaria aceste situri, de a diagnostica problemele negative apărute în gestionarea problemelor de mediu, precum și efectele asupra planificării urbane-respectiv discontinuitățiile apărute în planurile urbanistice. Obiectivele concrete ale studiului sunt:

1. Studiul proceselor de conversie și reconversie spațială;

2. Prezentarea unor studii de caz;

3. Identificarea mecanismelor și fenomenelor care stau la baza fenomenului urban

4. Să întocmească un tablou complex a evoluției teritoriale și economice a orașului

5. Analiza proceselor de industrializare, dezindustrializare, reindustrializare.

Cap.I. Notiuni metodologice

Furnizarea de clădiri noi este adesea punctul central al proiectelor majore de regenerare, dar construcția nu este totul. Anterior, fiecare proiect bun de regenerare necesită previziuni pentru spațiile dintre clădiri și modul în care oamenii le folosesc.

"Nu ne gândim întotdeauna destul de bine la calitatea domeniului public și cum să avem grijă de el", a spus el, adăugând: "Nu există nici o indicație mai puternică a succesului sau eșecului unei scheme decât calitatea străzii, parcurile, spațiile de joacă. (2)

1.0 Metodologie de cercetare

Metodele de studiu folosite in cercetarea de fata aparțin atât geografiei cât și arhitecturii și au presupus utilizarea de metode calitative și cantitative în colectarea datelor precum și interpretarea calitativă a datelor și informațiilor din teren, folosind analiza comparativă

Sursele privind datele și informațiile utilizate în cercetare sunt multiple și complexe: recensăminte, anuare statistice, fișele localităților, PUG-urile, diverse legi, documente și rapoarte eliberate de autoritățile locale, regionale și naționale.

Dintre metodele de cercetare utilizate se remarcă:

– metoda anchetei;

– raționamente de tip deductiv și inductiv;

– metoda analizei

-analiza spatiala a datelor din ArcGIS

– analiză calitativă

-analiză diacronică-studiaza schimbarile dintr-un fenomen de-a lungul timpului

– metoda comparativă;

– metoda istorică

– observația participativă

În elaborarea lucrării au fost necesare diverse metode de cercetare care să ajute la descrierea și înțelegerea cât mai bună a fenomenului studiat. Una dintre aceste metode este cea a analizei trecutului istoric al orașului Oradea. Această analiză a fost însoțită de observarea realității concrete pe teren, de unde reiese o altă metodă uzitată – cea de teren. Aceasta din urmă a avut un rol important în elaborarea studiului, întrucât realitatea din teren devine un martor foarte bun al evoluției acestui spațiu. Obsevările efectuate la fața locului oferă informații asupra cauzelor evoluției socio-culturale, economice a arealului.

Tehnicile de evaluare a nevoilor de regenerare se pot grupa pe patru nivele :

-colectarea datelor (recensăminte, sonda je de opinie, anchete statistice, eva luări în s isteme de monitoring, cartări, observații, consultarea materialelor bibliografice etc.);

– prelucrarea informațiilor(metode statistice , modele, tehnici G.I.S., );

– exprimarea și interpretarea rezultatelor finale(prognoze , scenarii, regionalizări, hărți,etc.).

– prelucrarea datelor brute obținute din cercetări totale (recensăminte), cercetări parțiale (anchete, sondaje, inventarieri),

Toate aceste informații se prezintă ca cifre pentru o localitate, un județ sau la nivel național. Este foarte dificilă corelarea acestora cu spațiul dacă nu s-a ținut măcar evidența decupajelor de la circumscripțiile de recensământ. Și mai mult, pentru a putea urmări un fenomen în timp, este nevoie de păstrarea acelorași contururi pentru circumscripțiile de recensământ. În plus,aceste domenii sunt, în general, analizate la nivel național, pe macroregiuni, pe regiuni de dezvoltare și pe județe în cadrul anuarelor statistice național și județene, iar domeniile respective se regăsesc la nivelul orașelor în Fișele Localității. Nu există o regulă generală și sunt situații în care, pentru anumiți indicator. Anuarele statistice județene conțin uneori și date la nivelul localităților componente.În cadrul proceselor de planificare urbană, selecția de indicatori folosiți se bazează, în mare parte, pe Fișa Localității, dar include și un număr însemnat de alte surse. Cu excepția numărului de locuitori, anuarele statistice naționale nu conțin date pentru toate orașele. În general, informațiile privind mediul economic sunt extre de reduse: evidența numărului intreprinderilor la nivelul localităților nu este inregistrată la nivelul tuturor direcții de statistică județene, iar sursele alternative de informații (cum ar fi baza de date privind operatorii economici avand autorizația de funcționare, în posesia primăriilor, precum și baza de date a Registrului Comerțului), folosind indicatorii diferiți. Informații privind investițiile străine nu sunt disponibile la nivelul localităților. Datele privind inovarea și întreprinderile inovative se bazează pe o anchetă realizată în perioada 2002-2004, rezultatele nu mai sunt de actualitate și nu sunt furnizate la nivel de oraș.

Orasul

Orasele sunt ca oamenii. Au viata, vibreaza si rezoneaza cu fiecare gand de-al nostru, cu fiecare actiune pe care o intreprindem in beneficiul sau spre dezamagirea lor. Asezarile, fie ele urbane ori rurale, nu sunt doar niste intinderi de pamant, pe care s-au ridicat constructii, ci conglomerate cu suflet. Ca fiecare fiinta vie, un oras poate renaste sau dimpotriva, poate pieri, ucis de nepasarea noastra”.( Ambient-Despre regenerare urbana si orase creative, cu Muhamed Mesic -Avocat de proprietate intelectuala la Viena)

În decursul timpului,definiția orașului , a fost abordată diferențiat ,în funcție de etapa istorică și evoluția științei.Astfel dacă Aristote ,filozof grec,în sec. IV î.Hr ,afirmă că „Un oraș trebuie să fie construit pentru a oferi locuitorilor să isecuritatea și fericirea, ”în timp ce Friedrich Ratzel, geograf german (1844-1904), în lucarea sa „Antropogeographie” definește orașul „reprezintă o densitate durabilă de oameni și locuințe umane care ocupă un spațiu considerabil și se află la întretăierea unor mari căi de comunicație.”

Urbanistul și istoricul american, Lewis Mumford(1895-1990),orașul „ … este un montaj dramatic deliberat al acțiunilor semnificative și al celor mai sublime impulsuri ale culturii umane, ”iar geografi francezi ,Jacqueline Beaujeu-Garnier și Georges Chabot: „Aceste colțuri ale Pământului unde se îngrămădește într-o cadență din ce în ce mai rapidă, o parte mereu crescândă a umanității …”

Antropologul Vintilă Mihăilescu (1890-1978) abordează orașul ca „ o formă de organizare a spațiului geografic în vederea concentrării, prefacerii și redistribuirii bogățiilor și a energiilor sociale …” în timp ce Prof. Michael Batty de la Centre for Advanced Spatial Analysis, Faculty of the Built Environment,privește orașul ca sisteme complexe, ), legate prin rețele și noduri de informații (3.Batty, M. (2013). The New Science of Cities. Massachusetts: Massachusetts Institute of Technology

(.Mehaffy, M., & Salingaros, N. (2011), Frontiers of Design Science: The Network City. Metropolis magazine, 19 decembre, http://www.metropolismag.com/Point-ofView/December-2011/Frontiers-of-Design-Science-The-Network-City/ ).

Vasile Cucu, un geograf mehedințean de prestigiu, consideră că orașul “constituie o formă superioară de organizare a spațiului cu atribute concrete, cuantificabile(Cucu, V. (2001),Geografia orașului, Edit. Fundației culturale „Dimitrie Bolintineanu”, București.). Academicianul, Simion Mehedinți, geograf și geopolitician român, le consideră “grupări de clădiri și de oameni, provocate de circumstanțe regionale în legătură cu circulația mărfurilor și a oamenilor” (Mehedinți S., Terra. Introducere în geografie ca știință, Edit. Enciclopedică, București, 1994, p.309), iar Prof. dr. Ioan Ianoș pune la baza definiției orașului caracterul sistemic al acestuia,considerând orașul ca fiind un „sistem dinamic și informațional deschis, care presupune existența unor fluxuri de intrare și de ieșire cu structuri specifice, unor transformăriinterne (autoreglar e) și a unor relații de tip feed-back cu caracter reglat (Ianoș, I. (1987),Orașele și organizarea spațiului geografic. Studiu de geografie economicǎ asuprateritoriului României, Edit. Academiei, București)

Planificarea și arhitectura au trecut printr-o schimbare de paradigmă la începutul secolului al XX-lea. Orașele industrializate ale secolului al XIX-lea au crescut într-un ritm uriaș, ritmul și stilul clădirii fiind dictate în mare măsură de preocupările de afaceri private. Răul vieții urbane pentru cei săraci care muncesc devenea din ce în ce mai evident ca o chestiune de interes public. Stilul laissez-faire al guvernării guvernamentale a economiei, la modă pentru cea mai mare parte a epocii victoriene , începea să dea drumul unui nou liberalism care susținea intervenția din partea celor săraci și dezavantajați.

”Orasul este facut din arhitectura, oameni si relatii,interactiuni. Atunci cand toate acestea nu sunt acordate, cand dilutia e prea mare sau din contra, presiunile sunt sufocante, starea de oras nu este atinsa sau se pierde prin dezagregare”.( „Viitorul orașelor, în două scenarii / Arh. Șerban Țigănaș, Președinte Ordinul Arhitecților din România)

Uniunea Europeană se confruntă, în prezent cu o dublă provocare în care poate fi îmbunătățită competitivitatea orașelor cu respectarea cerințelor legate de domeniul social și de mediu. Deși sunt centrele de activitate economică, inovare și locuri de muncă, orașele Europei se confruntă cu tendințe de suburbanizare, creșterea gradului de sărăcie și a șomajului , supraaglomerare. Aceste probleme complexe, necesită elaborarea unor strategii integrate care să răspundă nevoilor locale în materie de locuințe ,transport, , învățământ și ocuparea forței de muncă.

Orașul a încetat să fie privit ca o așezare izolată, ci ca una care întreține relații intense de natură economică, demografică, socială și culturală cu alte așezări rurale sau urbane. Se constituie adesea structuri similare sistemelor locale, regionale,naționale sau internaționale de așezări și care reprezintă diverse forme de concentrare urbană

Orașul , prestează servicii și funcții specifice pentru o arie vastă din jurul său și se multiplică prin resursele de inovații, informaționale și de comunicație, fără a-și fi pierdut capacitatea productivă și își regăsește virtuțile inițiale, reprezentate de activitățile politice și de cultură, estompate în perioada industrială ,redevenind, un mic univers al valorilor umane (Burgel G., La ville aujourd’hui, Collection Pluriel, Hachette, Paris, 1993) ,iar prin tradiție, își manifestă rolul coordonator al vieții economico-sociale și culturale.

Extinderea zonelor urbanizate, a suburbanizării șI a periurbanizării a modificat continuu diferențele dintre oraș și sat, prin volum și densitatea populație, printr-o participare slabă a populației la muncă în sectorul primar. Orașul spre deosebire de sat , se confruntă cu probleme de segregare socială și etnică, de circulație, de poluare, de nivelul și gradul de echipare edilitară.

Definițiile date ,definesc orașul ca loc de producție, de consum, de schimburi, , spațiul urban amenajat și supraîncărcat , între componentele căreia există nenumărate interacțiuni și interrelații, care fac interpretabil spațiul pe care se proiectează acestea.

Refolosirea spațiului urban central generează astăzi mutații social-culturale, care fac frecvent obiectul de analiză al lucrărilor de geografie urbană. In cadrul acestui proces complex se detașează cel de gentrificare (“gentrification”), care ar putea fi tradus prin “elitizare” sau prin “îmburghezire”. Acest fenomen de circa 15 ani constituie tematica preferențială a numeroase studii, mai ales în școala anglo-americană (Bourne, Ley, Smith și alții). Este vorba de o evoluție ascendentă a statutului socio-economic al cartierelor centrale, observată în numeroase orașe occidentale, dar îndeosebi în orașele americane. Acestea au frânat puternic tendința de suburbanizare dominantă îndinamica urbană de după anii 1920, determinând o reurbanizare a centrelor orașelor.

Clasele sociale cu venituri modeste din ariile centrale sunt înlocuite de altele cu venituri mai mari, dar și cu un nivel cultural și profesional deosebit.

„Dinamicile urbane globale rămân o necunoscută pentru majoritatea autorităților locale. Aceasta nu se întâmplă pentru că nu le pasă de ce se petrece în alte orașe; ba chiar din contră, mulți primari sunt foarte dornici să învețe de la omologii lor. Acest lucru se întâmplă pentru că orașele sunt greu de studiat. În primul rând există o problemă a datelor. Datele locale sunt de cele mai multe ori greu de obținut și, chiar și atunci când acestea sunt disponibile, domeniul și scara la care se face analiza ridică o serie de provocări. Cel mai important, este greu de determinat unde începe un oraș și unde se termină. Este bine cunoscut faptul că zonele funcționale ale orașelor se suprapun de cele mai multe ori peste granițele jurisdicționale. Astfel, pentru a înțelege economia unui oraș și impactul social și de mediu al acesteia, trebuie să privim lucrurile la scară mult mai largă. Felul în care trebuie definită această scară în mod precis și corect este totuși o problemă care nu a fost rezolvată până acum. Dat fiind că orașele sunt organisme vii aflate în dinamică, de cele mai multe ori este greu să le comparăm cu o linie de referință stabilă de-a lungul unor perioade mai lungi de timp.” (Consolidarea capacității de planificare spațială, precondiție pentru dezvoltarea urbană raport intermediar, 2013, beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – paragraf 41, pagina 12)

În viitor, cartierele (zonele) situate în apropierea centrului orașului, dar despărțite de acesta printr-o serie de limite fizice, sociale și economice (sărăcie, rata mare a șomajului, nivel scăzut de educație), trebuie sa facă parte din importante programe de dezvoltare, la care parteneri publici și privați să-și aducă contribuția alături de comunitatea locală. Aceasta ar fi o oportunitate ideală pentru a utiliza noile tehnologii în aceste programe de dezvoltare, iar impactul lor ar putea fi vizibil și măsurabil. Tehnologiile informației și comunicațiilor vor fi componente esențiale ale strategiei de dezvoltare a orașelor în viitor.( http://www.ccasp.ase.ro/e-city/E-CITYeng/p1.pdf-Repere conceptuale în abordarea dezvoltării integrate.

1.2 Conceptul de regenerare urbana

Nu este ușor să găsim o definiție satisfăcătoare a regenerări urbane care să cuprindă complexitatea problemelor implicate în proces. Unele dintre dezacordurile teoretice și ideologice existente despre schimbarea urbană sunt considerate a veni, parțial, din faptul că termenii folosiți de diverșii savanți reflectă percepții diferite ale fenomenului și semnificația acestuia .În regenerare urbană se folosesc, adesea fără definiție, termeni precum regenerarea urbană, revitalizarea urbană, gentrificarea, reînnoirea vecinătății, reabilitarea și renovarea.

Conceptul de regenerare urbană este definit de Dalia Lichfield ca „o viziune și o acțiune comprehensivă și integrată care, împreună, duc spre o rezolvare a pro-blemelor urbane, urmărindu-se o îmbunătățire clară a condițiilor economice, fizice, sociale și de mediu, într-o zonă care constituie subiectul unei schimbări”.

Conceptul este larg răspândit la nivel european, și presupune o serie de operațiuni urbane, precum intervenții majore la scara orașului, relansare economi-că și socială. Regenerarea urbană este un domeniu al urbanismului operațional, desemnat de acțiunea de reconstrucție a orașului pe el însuși și reciclarea resurselor sale construite, o metodă prin care creșterea și evoluția orașului sunt controlate. Proiectele de rege-nerare urbană vizează în mod special tratarea proble-melor sociale, economice, urbanistice și arhitecturale ale zonelor degradate, prin crearea de noi oportuni-tăți economice și prin asigurarea unei eterogenități spațiale, funcționale și sociale.Conceptul de regenerare urbană se aplică unor teri-torii urbane diverse, cu disfuncții la nivelul ansamblu-lui, de cele mai multe ori fiind vorba de o reîntoarcere către centrul orașului, prin relansarea activităților si-tuate aici Pe măsură ce idea regenerării s-a dezvoltat, ea a început să vizeze și areale industriale abandonate, chiar și foste stabilimente militare, conversia funcțională aacestora fiind inclusă în strategii de planificare urbane oerente, pe baza considerentelor economice și ecologice. Faptul că acțiunile de acest gen nu sunt doar niște inițiative naționale, este confirmat printre altele și de existența proiectului de cercetare european „Urban Catalyst”, ce explorează interacțiunea dintre scopurile planificării și activitățile culturale temporare în cadrul regenerării urbane (Dalia Lichfield, Urban Regeneration for the 1990s, London Planing Advisory Committee, London 1992, Apud Galdini Rossana, „Urban regeneration process: the case of Genoa, an example of integrated urban development approach”,

Urbanizarea a produs atât consecințe pozitive, cât și negative, care a determinat planificatorii și oamenii de știință să propună planuri și alternative pentru rezolvarea problemelor urbane și pentru îmbunătățirea mediilor urbane (Berke & Conroy, 2000 BERKE PR, CONROY MM (2000), Planificăm durabilitatea pentru dezvoltarea durabilă? O evaluare a 30 de planuri cuprinzătoare, Journal of the American Planning Association , 66 (1), pp. 21-33)+ Corburn, 2003- CORBURN J. (2003), Aducerea cunoștințelor locale în luarea deciziilor de mediu: Îmbunătățirea planificării urbane a comunităților în pericol, Journal of Planning Education and Research , 22, pp. 420-433.

. O provocare cu care se confruntă multe orașe este împrăștierea lor, întrucât suburbiile și districtele urbane selectate se dezvoltă, în timp ce alte zone se confruntă cu declin economic. Recent, multe orașe s-au axat pe regenerarea urbană ca pe un concept care stă la baza strategiilor lor de dezvoltare. Aceste inițiative de planificare par a fi progresive, mai degrabă decât radicale, deoarece un nou concept de planificare tinde să consolideze punctele forte ale planurilor și să elimine punctele slabe din planurile anterioare.

Din punct de vedere biologic, regenerarea înseamnă restaurarea funcției originale de la deteriorare sau pierdere. În ceea ce privește planificarea urbană , regenerarea urbană pare să se orienteze spre restabilirea funcțiilor urbane afirmative prin aprecierea perspectivelor vechi și noi. Evoluția progresivă a planificării urbane poate fi definită ca procese regenerative în curs de desfășurare în spațiile urbane prin aprecierea mediilor existente prin urmărirea unor noi paradigme. Aprecierea valorilor vechi în planificarea urbană, așa cum sa menționat mai sus, a făcut ca planificatorii și factorii de decizie să respecte elementele urbane vechi

( Regenerarea urbană, dezvoltarea comerțului cu amănuntul și rolul tehnologiilor informației și comunicațiilor Perspectiva științifică Eunseong Jeong , Irene K. Shim și Mark I. Wilson

Reînnoirea urbană, denumită în general regenerarea urbană ( "regenerarea"în Regatul Unit), "revitalizarea" în Statele Unite este un program de reamenajare a terenurilor în zone cu utilizare urbană moderată sau foarte densă. Reînnoirea a avut atât succese, cât și eșecuri. Incarnarea sa modernă a început la sfârșitul secolului al XIX-lea în țările dezvoltate și a cunoscut o fază intensă la sfârșitul anilor 1940 – sub rubrica reconstrucției . Procesul a avut un impact major asupra multor peisaje urbane și a jucat un rol important în istoria și demografia orașelor din întreaga lume

Multi afirmă faptul ca orasul modern a aparut prima data in Europa in secolul al 18-lea si s-a extins de-a lungul globului pamantesc, fiind caracterizat in parte de o juxtapunere socanta a arealelor afluente si frumoase, saracie si delapidare. Frederich Engels si Karl Marx au notat in secolul al 19-lea, persistenta incapatanata a ceea ce vom recunoaste si in prezent: probleme urbane. Desi are diferite denumiri in diferte tari: revitalizare, reinoire sau renastere, rewitalizacja,regeneracion urbana,regenerarea urbana rămâne un domeniu important al intervenției guvernelor, in diferite tari. Acest lucru se intampla în ciuda seriei de prabusiri economice recurente care au lovit multe țări, în special în partea de nord , între 2008-2010. Unele opinii au anunat faptul ca reducerile cheltuielilor publice care au urmat crizei creditelor în multe dintre aceste țări reprezinta un proces de deces al regenerării. De fapt, dificultățile economice și incertitudinile în afaceri necesită o intervenție guvernamentală continuă pentru finanțarea inițiativelor de regenerare și sporirea încrederii ( Parkinson M,Ball M,Blake N.Key A.(2009) The Credit Crunch And Regeneration Impact and Implication ,London. ). Revoltele din vară din mai multe orașe din Franța în 2010 și în Marea Britanie în 2011 au adus in prim plan importanța politică percepută in legatura cu regenerarea urbana. Politica și practica continuă să se adapteze provocărilor proaspete ale secolului al XXI-lea, precum și să se confrunte cu probleme și dileme urbane prelungite și greu de rezolvat. Cadre universitare, cercetători și practicieni continuă să ofere perspective critice asupra unei multitudini de aspecte legate de regenerarea urbană, în mod primordial, la nivelul proiectelor și inițiativelor individuale din anumite orașe. De-a lungul ultimilor ani, au aparut câteva critici privind intervențiile de regenerare urbană pe termen lung, în special în Marea Britanie, care a complicat complexitatea și a creat confuzii în ceea ce uneori pare a fi un domeniu disparat.

În ciuda criticii solide, multe guverne din întreaga lume rămân dispuse să investească resursele publice în numeroase politici și proiecte de combatere a efectelor pernicioase ale problemelor urbane grave asupra manifestărilor lor fizice economice, sociale și ecologice. Agenții de decizie din domeniul regenerării urbane și practicienii s-au confruntat în ultimul deceniu cu probleme legate de: constrângerile bugetare din sectorul public în ceea ce privește durabilitatea, cererile de implicare în comunitate și urbanizarea rapidă în Sudul Global, împreună cu creșterea explozivă a zonelor rezidențiale. Multe proiecte și programe au fost puse în așteptare sau pur și simplu axate. Scăderea creditelor după anul 2008 acordă o importanță și mai mare negocierii beneficiilor de regenerare necesare în contextul a ceea ce noi numim "neoliberalismul globalizat". Dacă regeneratorii urbani au competențele și încrederea necesare pentru a negocia beneficiile autentice ale comunității furnizate de sectorul privat și public, poate reprezenta un punct de interes. Cu toate acestea, nu există nici o îndoială că acest lucru este un punct crucial în procesul de regenerare, și mai degrabă decât sa fie un dar înnăscut, negocierea este o abilitate care poate fi învățată, așa cum explică Fisher și Ury (Fisher R. And Ury W.(2012) Getting to yes- Negotation an Agerment without Giving In ,London.) ideea lor de "negociere bazată pe principii" .

Conceptul de regenerare urbană, ca metodă de reformă socială, a apărut în Anglia ca o reacție la condițiile din ce în ce mai înghesuite și nesanitare ale sărăciei urbane din orașele industrializate rapid ale secolului al XIX-lea. Agenda care a apărut a fost o doctrină progresivă, care presupune condiții de locuit mai bune, și-ar reforma locuitorii din punct de vedere moral și economic. Un alt stil de reformă – impus de stat din motive de estetică și eficiență – ar putea fi spus că a început în 1853, cu recrutarea lui Baron Haussmann de către Louis Napoleon pentru reamenajarea Parisului.

Termenul de regenerare urbană,în actuala sa formă a fost conceput în 1950 de economistul american Miles Calean și se referă la renovarea clădirii , echipamentelor și infrastructurilor orașului , necesare ca urmare a îmbătrânirii sale sau adaptării la noi utilizări și activități diferite. Este un fenomen complex care poate lua multe căi diferite și este legat de alte tipuri de procese urbane, cum ar fi reabilitarea, reabilitarea sau invazia succesiune.( CERVERA PASCUAL, Guillem. (2013). Regenerarea urbană și regimul său juridic. Madrid,)

Regenerarea urbană presupune relocarea întreprinderilor, demolarea structurilor, relocarea persoanelor și utilizarea unui domeniu eminent (cumpărarea de proprietate publică în scopuri publice) ca instrument juridic pentru a lua proprietatea privată pentru proiecte de dezvoltare inițiate de oraș. Acest proces se desfășoară, de asemenea, în zonele rurale, denumit în continuare reînnoire a satelor, deși nu poate fi exact același lucru în practică.

1.3 Abordari in literature de specialitate

Desi are diferite denumiri in diferte tari: revitalizare, reinoire sau renastere: regenerarea urbana ramane un domeniu important al interventiei guvernelor, in diferite tari. Acest lucru se intampla în ciuda seriei de prabusiri economice recurente care au lovit multe țări, în special în partea de nord , în 2006/7/8. Unele opinii au anunat faptul ca reducerile cheltuielilor publice care au urmat crizei creditelor în multe dintre aceste țări reprezinta un proces de deces al regenerării. De fapt, dificultățile economice și incertitudinile în afaceri necesită o intervenție guvernamentală continuă pentru finanțarea inițiativelor de regenerare și sporirea încrederii . Revoltele din vară din mai multe orașe din Franța în 2010 și în Marea Britanie în 2011 au adus in prim plan importanța politică percepută in legatura cu regenerarea urbana. Politica și practica continuă să se adapteze provocărilor proaspete ale secolului al XXI-lea, precum și să se confrunte cu probleme și dileme urbane prelungite și greu de rezolvat.

Conceptul de regenerare urbană este un concept uzitat în literature de specialitate în forme variate și în contexte , este strâns legat de dezvoltarea teritorială și amenajarea teritoriului și reprezintă una dintre modalitățile relevante în a revitaliza centrele orașelor și în a controla urbanizarea periferică a marilor orașe, putând fi integrat în politicile Abordări in literatura de specialitate Reînnoirea urbană, denumită în general regenerarea urbană , "regenerarea" în Regatul Unit , "revitalizarea" în Statele Unite este un program de reamenajare a terenurilor în zone cu utilizare urbană moderată sau foarte densă. Reînnoirea a avut atât succese, cât și eșecuri. Incarnarea sa modernă a început la sfârșitul secolului al XIX-lea în țările dezvoltate și a cunoscut o fază intensă la sfârșitul anilor 1940 – sub rubrica reconstrucției . Procesul a avut un impact major asupra multor peisaje urbane și a jucat un rol important în istoria și demografia orașelor din întreaga lume.

Reînnoirea urbană presupune relocarea întreprinderilor, demolarea structurilor, relocarea persoanelor și utilizarea unui domeniu eminent (cumpărarea de proprietate publică în scopuri publice) ca instrument juridic pentru a lua proprietatea privată pentru proiecte de dezvoltare inițiate de oraș. Acest proces se desfășoară, de asemenea, în zonele rurale, denumit în continuare reînnoire a satelor, deși nu poate fi exact același lucru în practică.

Fiecare oraș are buzunare de pământuri insuficient utilizate și insuficient utilizate sau zone urbane aflate în dificultate și degradante. Aceste buzunare de teren slab epuizat diminuează imaginea, viabilitatea și productivitatea orașului. Acestea sunt, de obicei, rezultatul schimbărilor în modelele de creștere și de productivitate urbană. Pentru a aborda problemele legate de declin și dezintegrare urbană, aceste orașe și altele din întreaga lume au proiectat procese complexe de regenerare urbană. Rareori, proiectele de regenerare urbană sunt implementate exclusiv de sectorul public. Nevoia de resurse financiare masive este un factor. Cu toate acestea, chiar dacă guvernul ar putea să ofere resursele necesare pentru regenerarea terenurilor urbane, este necesară achiziția din comunitate și sectorul de afaceri pentru a asigura durabilitatea eforturilor de regenerare. În consecință, participarea sectorului privat este un factor determinant în reușita regenerării terenurilor urbane nefolosite.

Dintre cei preocupați de modul în care regenerarea urbană modifică și influențează spațiul, individul și societatea, amintim: Rana Amirtahmasebi,Andrew Altman, Mariana Orloff, De Arian Mostaedi,Michael E. Leary,John McCarthy,Crișan Rodica , A Pattern Christopher Alexander, Sara Ishikawa, Murray Silverstein , Max Jacobson, Martha Schwarz, Emily Waugh, Charles Waldheim, Felix Rottenberg, Michelle Provoost,Radu Radoslav, Marius Stelian Găman, Ana-Maria Branea, Mirela Paraschiv,liviu Chelcea, Sebastian Jucu,Marius Cristian Neacșu,Angelica Stan publice.

M ulte definiții ale regenerării urbane au apărut, dar următoarea selecție scurtă arată un grad ridicat de coerență între autori din fundaluri diferite, scriind în diferite momente în timp:

– Procesul de regenerare urbană este unul în care statul sau comunitatea locală încearcă să aducă înapoi

investițiile, ocuparea forței de muncă și consumul și îmbunătățirea calității vieții într-o zonă urbană

(Couch, 1990, pp. 2-3 Couch, C. (1990). Urban renewal: Theory and practice. Basingstoke: Macmillan Education).

– sporirea calitații vieții persoanelor locale în zonele de nevoie și reducerea decalajului dintre persoanele defavorizate și altepersoane precum și între diferite grupuri (DOE, 1994).

– Chris Brown, director executiv al fondului de regenerare Igloo: Regenerarea urbană este concertată socială, economică și acțiuni fizice pentru a ajuta oamenii din cartierecare se confruntă cu scăderea retrospectivă a deprivăriiși a crea comunități durabile

În engleză se folosesc doi termeni

– termenul de urban renewal (procesul în care un cartier sau o zonă urbană este îmbunătățită și reabilitată).

-termenul de urban regeneration (trecerea de la un proces simplu de renovare, reabilitarea echipamentelor și a zonelor construite afectate de obsolență, la restructurarea formei urbane, apoi la reînnoirea bazei economice a orașului, a imaginii sale, prevalând o mai mare mixitate și echitate socială, participarea comunității și integrarea lor socio-profesională într-un context multifuncțional (Chaline, 1999- Chaline, C. (1999). La Re´ge´ne´ration Urbaine. Paris: Presses Universitaires de France).

-în limba germană, este uzitat termenul de Sanierung renovarea clădirilor sau așezărilor, care nu implică neapărat din start procesul de demolare.

– în limba franceză : renouvellement urbain, termen , care de obicei este asociat cu procesul de demolare parțială sau integrală a clădirilor și presupunere calificarea, restaurarea terenurilor degradate; schimbarea destinației terenului ; reconversia unui sit; renovarea , coservarea , distrugerea vechii clădiri rezidențiale , construcția de noi clădiri.

Din punct de vedere urbanistic, regenerarea urbană este o acțiune care conduce la soluționarea problemelor urbane și găsirea unei îmbunătățiri de lungă durată pentru condițiile economice, fizice, sociale și de mediu într-o zonă care trebuie schimbată (Roberts, P., 2000 :17)

Implică relansarea activitățiilor economice, restabilirea funcției sociale și restabilirea calității mediului sau a echilicazul în care a a fost pierdut” (Couch, Fraser & Percy, 2003:2).

Reabilitarea clădirilor, îmbunătățirea fizică și modernizarea infrastructurii reprezintă nu sunt doar excluziun;cerințe esențiale pentru atractivitatea unui oraș, ci și sectoare în care nevoia de forță de muncă este mare și deci reprezintă o nouă sursă potențială de locuri de muncă care pot ajuta la absorbția șomerilor, în particular a celor din sectorul construcțiilor (care în prezent trece printr-o criză majoră în unele state membre).

Conform Declarației de la Toledo instrumentele operaționale care ar putea favoriza regenerarea urbană integrată sunt:

– lansarea de programe și planuri de regenerare integrată care să ia în considerare,orașul ca întreg și limitele sale parțiale de intervenție;

– creearea unor ghiduri de dezvoltare urbană care să fixaze criteriile pentru intervențiile de regenerare fizică, administrarea utilizărilor, îmbunătățirea spațiilor fizice și a scenei urbane, protecția peisajului și a patrimoniului cultural, etc.;

– planificarea urbană și managementul urban trebuie să caute să creeze și să recupereze suficientă atractivitate și condiții optime de locuire și să ofere mijloacele pentru a „răspunde nevoilor locuitorilor prezenți și viitori;

– finanțarea publică a proiectelor de regenerare urbană ,inclusiv prin accesarea fonduri structurale europene, fonduri naționale, regionale și locale, împrumuturi, fonduri „revolving” (reînnoibile), JESSICA;

– întărirea formelor existente de parteneriat public-privat;

– consolidare a capacităților și a abilităților în vederea rezolvării problemelor economice, sociale și de mediu;

– guvernanță și management adaptată contextului local, cu referire particulară la stimularea și canalizarea participării publice;

– creearea unor instrumente adecvate de monitorizare și evaluare în planuri și programe, astfel încât să se verifice dacă obiectivele propuse au fost atinse și, în cazul în care este necesar, să se ia în considerație schimbările sau corecțiile relevante.

1.4 Abordari in alte domenii -arhitectura,stiinte sociale

Regenerarea urbană este un domeniu multidisciplinar de cercetare,bursă, politică publică și practică, inclusiv elemente de urbanism, locuințe, transport / infrastructură, economie politică , turism urban, dezvoltare comunitară, durabilitate și studii culturale. O parte din acest motiv se află în natura problemelor urbane constitutive, care se încadrează în domeniul politicii urbane. Fiecare listă de experți, a politicienilor și a comunităților locale poate fi foarte diferită. Începând cu anii 1970, a fost utilizată o abordare a identificării problemelor din zona locală, care a provenit din Marea Britanie și din SUA, care măsoară amploarea și intensitatea privării relative. Recent, acest tip de abordare a indexului a devenit obișnuit. În Anglia, acest lucru a culminat cu Indicii de Deprivare din 2010 (DCLG 2011), care implementează domeniile următoare: privarea de sănătate și dizabilitate, educația, abilități și formare, barierele în locuințe și servicii, criminalitatea, mediul de viață. Evaluarea intervențiilor de regenerare urbană este dificilă și adesea frauduloasă. O astfel de evaluare trebuie să măsoare, prin tehnici cantitative și calitative, variabile socio-economice multiple și diverse pentru a identifica problemele. Desigur, dificultățile conceptuale și practice se repetă din nou atunci când se doreste să se măsoare succesul regenerării.

Aceste colecții, deși neintenționate, acumulează contribuții importante în diferitele discipline despre care se poate spune că , constituie în parte un cadru intelectual pentru domeniul regenerării urbane. Ar trebui, totuși, să nu fie deloc surprinzător să descoperim că "Cei mai mulți gânditori despre regenerarea urbană sunt subterorizați" (Lovering 2007: 343-366)

Problemele cu care se confruntă cercetarea teoriei regenerării sunt amplificate de natura politizată a acesteia și de rolul crucial al guvernelor în modelarea regenerării urbane. De aici, cele care stau la baza regenerării urbane și a politicii urbane, au tendința de a proveni mai mult de la academicieni și de la politicieni și uneori de cele două surse sincronizate. O gamă largă de perspective teoretice, în principal din domeniul politic și al științelor sociale, au fost aduse în fața problemelor urbane și a propunerilor de politică din anii 1960, printre care: cultura sărăciei a lui Oscar Lewis; "noua clasă politică" a senatorului Daniel Moynian; Conceptele duble ale lui Henri Lefebvre despre "producția de spațiu" și despre "dreptul la oraș"; Consumul colectiv al lui Manual Castells "; "mașina de creștere” a lui Logan și Molotch; "Orașul antreprenorial al lui Davd Harvey și conceptul de" excluziune socială "originar din Franța (Pierson 2009).

Fiecare dintre domeniile multiple ale regenerării urbane are propriile sale cercetări și tradiții științifice, idei fundementale și abordări teoretice. În plus, reapariția interesului conceptual în oraș a generat o cornucopie recentă de texte, încercând să stabilească operele seminale în mai mult de un secol de scriere și să identifice evoluțiile recente importante, de exemplu LeGates și Stout (2011), Hall et al (2008) și Bridge și Watson (2010; 2011). Într-un moment în care o mare parte din ceea ce se poate numi literatura înfricoșătoare urbana a pătruns în dezbatere timp de două decenii, merită arătat un exemplu de analize mai optimiste care văd potențialul emancipator al orașelor adesea neglijat (Lees 2004).

Noile guverne propagă, deseori, noi scopuri și priorități pentru regenerare, pe baza ideologiilor politice sau a oportunității politice, care necesită sau provoacă propagarea unor noi corpuri de cunoștințe și înțelegeri conceptuale și teorii. Marea Britanie oferă un exemplu important, care va fi familiarizat în multe contexte naționale, deși specificul va fi, desigur, diferit. În Marea Britanie, prioritățile intervenției urbane s-au schimbat de la: nevoile sociale ale anului 1960 și rasializarea problemei imigranților, dezvoltarea economică a anilor 1970, abordările orientate spre proprietate din anii 1980, finanțarea competitivă și strategiile holistice din anii 90, excluziunea socială a anului 2000 și revenirea (parțială) la nevoile sociale. Din momentul alegerii Guvernului Coaliției Regatului Unit în 2010, prioritatea s-a mutat din nou la implementarea regenerării, parțial prin mecanismul destul de nebulos al "Societății Mari" legat de reconceptualizarea scopului fundemental al regenerării, care este văzut ca Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite . În acest sens, în multe părți ale zonei, regenerarea urbană face parte din consensul Keynesioan al celui de-al doilea război mondial, care a avut un rol major pentru stat în asigurarea unui cadru pentru ocuparea integrală a forței de muncă, suplimentat de asigurarea unei rețele de siguranță de bază a serviciilor sociale și resurse. Elementele acestui fundament rămân în principal în filosofiile politice ale partidului social-democrat de stânga.

Planificatorii, arhitecții, constructorii și șefii autorităților locale au un interes comun pentru a obține dreptul la regenerare. Dar mizele sunt cele mai mari pentru oamenii care locuiesc, lucrează și folosesc un cartier reamenajat. Ei vor modela viitorul și vor determina dacă se dezvoltă.

Într-un context de creștere urbană și de divizare generalizată a muncii, funcțiile legate de mecanismele de producere a orașelor s-au diversificat profund: funcția strategică și managerială concretizată prin studii socio-economice strategice; funcția financiară și economică pentru montajul proiectelor; funcția juridică și reglementară în vederea încadrării de proiecte sau a realizării urbanistice a acestora; funcția urbanistică caredescrie obiective, folosințele așteptate ale fondului funciar, reguli de intervenție și funcție arhitecturală pentru compunerea spațiului, proiectelor sau a amenajării; funcția tehnică pentru diversele rețele și servicii de drumuri; funcția comunicațională în vederea mediatizării proiectului vehiculată în parte prin proiectele arhitecturale, imaginile și schițele lor. Aceste funcții specializate necesită competențe aduse de noii profesioniști în câmpul urban (jurist, economist, sociolog, politolog, geograf) sau asumate de cei care realizează lucrarea: urbanistul, arhitectul și inginerul.( PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com- Proiecte Franta)

1.5 Repere în istoria regenerari urbane

Conversia spatiilor nu este un concept nou, exemple în acest sens existând cu secole în urmã: în timpul revolțtiei franceze, catedrala din Brou a fost folosită ca hambar, catedrala din Villeneuve-les-Avignon a fost utilizată atât pentru locuințe cât si pentru ateliere, abația din Royaumont a fost transformatã în filatură iar cea din Fontenay în papetãrie. În România, un exemplu elocvent îl constituie folosirea Mãnãstirii Văcărești ca penitenciar.

Reînnoirea Parisului de către Haussmann este considerată a fi primul proiect de reînnoire urbană la scară largă implementat. Reutilizarea unui spatiu din punct de vedere functional, asociată cu pãstrarea clădirii vechi, apare ca soluție, însă abia din secolul al XIX–lea, odată cu transformarea castelului de la Versailles în Muzeu National.

Statele Unite au fost printre primele țări care au dezvoltat programe naționale specifice de reînnoire urbană , încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, cînd a fost recunoscută problema deteriorării cartierelor urbane.

De atunci, nenumărate castele, palate episcopale, mănăstiri sau alte clădiri monument au fost amenajate ca muzee, centre culturale,cluburi etc.Primele eforturi majore de reînnoire urbană în Statele Unite au fost mișcarea americană Park și mișcarea City Beautiful, la sfârșitul secolului al XIX-lea, care a apărut ca răspuns la degradarea mediului cauzată de conjunctura urbanizării și industrializării. Ambele mișcări au pus accentul pe transformarea centrelor urbane prin crearea parcurilor urbane și prin construirea de clădiri publice monumentale. În anii 1930, programele Lucrărilor Publice și Locuințelor Publice au redirecționat atenția asupra desființării cartierelor și a zonelor afectate și asupra construcției de locuințe cu venituri reduse, sub forma unor complexe de apartamente cu mai multe etaje.

Primul exemplu de implicare a statului în reînnoirea urbană a fost în Marea Britanie, la mijlocul secolului al XIX-lea, de a lupta împotriva condițiilor nesanitare în cartierele clasei muncitoare prin degajarea pavajului (Couch, 1990). Reînnoirea orașelor și orașelor afectate de război în toată Europa în anii 1920 este considerată cel mai amplu proces de reînnoire urbană din istorie, comprimat într-o singură generație.

Cu timpul, paleta constructiilor ce meritau a fi salvate s-a lãrgit si cu spatii industriale. Astfel,au fost incluse pe listele de patrimoniu arhitectural , clădiri din secolele al XIX-lea si al XX-lea ,în care au funcționat uzine, fabrici,antrepozite, gări ,(sursa Conversia constructiilor industrial lect. dr. arh. Dorina TÃRBUJARU).

Migratia industriei catre noile piete de desfacere, relocarea întreprinderilor în afara orașelor sau în zone unde costurile de funcționare erau mai reduse și forța de muncă mai ieftină ,coroborat cu fenomenul globalizării care a dus la extinderea circuitului de producție, distribuție, consum la un context global ,de la un areal retrâns ,cea ce a determint închiderea a numeroase fabrici si platforme industriale. Schimbările masive, din interiorul orașelor, grefate pe o criză identitară, a societății,au determinat statele să ia măsuri de limitare /rezolvare a problemelor cu care se confruntă (segregație rasială,sărăcie, revolte și promiscuitatea zonelor industriale inchise).

Sub influența puternică a multimilionarului R.K. Mellon, Pittsburgh a devenit primul oraș major care a întreprins un program modern de regenerae urbană, în mai 1950. Pittsburgh a fost recunoscut în întreaga lume ca fiind unul dintre orașele cele mai murdare și săracă ,din punct de vedere economic . O mare parte din centrul orasului, a fost demolată, transformat în parcuri, clădiri de birouri si o arena sportivă.

La primul seminar internațional privind regenerae urbană, august 1958, cele trei principii de regenerare urbană au fost identificate ca fiind

– reconstrucțiia, constând în demolări și reconstrucții;

– reabilitarea, îmbunătățirea structurilor originale,

-conservarea, păstrarea monumentelor istorice și, în general, nu cu zonele rezidențiale

Termenul de regenerare urbană,în actuala sa formă a fost conceput în 1950 de economistul american Miles Calean și se referă la renovarea clădirii , echipamentelor și infrastructurilor orașului , necesare ca urmare a îmbătrânirii sale sau adaptării la noi utilizări și activități diferite. Este un fenomen complex care poate lua multe căi diferite și este legat de alte tipuri de procese urbane, cum ar fi reabilitarea, reabilitarea sau invazia succesiune.( CERVERA PASCUAL, Guillem. (2013). Regenerarea urbană și regimul său juridic. Madrid,)

Mijlocul anilor 1960 ,a fost marcat de o serie de schimbări geo/strategice care au constituit un punct de cotiturș pentru lumea modernă , iar recesiunea economica din anii 1970-1980 a afectat grav economiile dezvotate, în special pe cea britanică și americană,cauzând închideri massive de fabrici.Orașele Liverpool, Glasgow și Londra și-au închis șantierele navale si docurile, zonele portuare fiind urmate de , porturi di S.U.A, ca Boston sau Baltimore au avut aceeasi soarta.), (HARVARD ALUMNI BULLETIN, 1968).

Unul dintre cele mai vechi documente de politici pentru a utiliza termenul "Regenerare" a fost un raport pregătit pentru Merseyside County de Consiliu local în 1975 (Merseyside County Council. Merseyside structure plan, stageone report. Liverpool: Merseyside County Council. pag. 7) care stipula că în momente de declin sau chiar de creștere scăzută, forțele pieței slăbesc și zonele cele mai puțin atractive , devin sub-populate și abandonate. Într-o astfel de situație, declinul populației ar putea fi oprit , ar începe regenerarea zonelor de abandonate.

Regenerarea urbană presupune relocarea întreprinderilor, demolarea structurilor, relocarea persoanelor și utilizarea unui domeniu eminent (cumpărarea de proprietate publică în scopuri publice) ca instrument juridic pentru a lua proprietatea privată pentru proiecte de dezvoltare inițiate de oraș. Acest proces se desfășoară, de asemenea, în zonele rurale, denumit în continuare reînnoire a satelor, deși nu poate fi exact același lucru în practică.

Prima mișcare cuprinzătoare a guvernului federal din S.U.A , spre reînnoirea urbană a venit cu Actul privind locuințele din 1949 ,prin care reînnoirea urbană a fost concepută pentru a înlătura mahalalele și condițiile de degradare prin demolarea clădirilor vechi și construirea de noi clădiri în locul lor. Programul de reînnoire a avut trei elemente principale:conservarea cartierului și aplicarea codului locativ; reabilitarea structurilor și cartierelor; și clarificarea și redezvoltarea structurilor și cartierelor.

Jane Jacobs in The death and live of great American cities a criticat arhitectura modernistă și in special modelelor dezurbanizarii constituind o pledoarie la adresa recosiderarii oraselor ca un sistem elaborat de complexitate bazat pe intercatiune r socială. Christopher Alexander în lucrarea A City is not a Tree ( 1965), folosește studiile structuraliste pentru a compara orașul Liverpool , dezvoltat spontan și construit din oțel , iar pe cel proiectat (ex. Chandigarh) cu un copac și face un apel la abandonarea arhitecturii functionist-academiste și imbogatirea complexitatii arhitecturii prin democratizarea ei, prin introspectie in arhitectura vernaculă și de consum. Un nou eclectism apare, iar in goana de a prețui tot ceea ce este vechi orice relicva a trecutului devine etalon estetic si demn de imitare atunci cand el nu mai exista sau nu a existat niciodata.

În anii '70, Marea Britanie a fost prima țară majoră din Europa de Vest care va fi scufundată în recesiune și procesul de restructurare într-o societatea post-industrială și până la sfârșitul deceniului șomajul a fost semnificativ mai mare, iar PIB-ul era semnificativ mai mic decât oricare dintre concurenți europeni, Germania de Vest și Franța. Regenerarea urbană e a apărut în anii '80 și are un accent deosebit. Sociologul urban Rob Furbey este critic a revizuit această frază, reflectând faptul că "regenerarea" în limba latină înseamnă "renaștere" și ea poartă astfel cu ea o serie de asociații iudeo-creștine de a se naște din nou. Această noțiune a fost deosebit de atrăgătoare în anii 1980, atunci când politicile urbane se află sub prim-ministrul Margaret Thatcher sa îndreptat spre neoliberal și a fost influențat de o viziune foarte specială asupra lui creștinismul, centrat pe comunitatea individuală, mai degrabă decât pe cea mai largă. Într-un fel, prin urmare, regenerarea – spre deosebire de simpla "redezvoltare" – a fost asemănătoare cu o morală cruciadă, salvând nu numai economia, ci și sufletul națiunii. De asemenea, fraza funcționează ca o metaforă biologică, cu zone de ruinare văzute ca fiind răni sau cancere care necesită regenerare pentru a vindeca corpul orașului (Furbey, 1999).

Una dintre cele mai semnificative figuri din istoria timpurie a regenerării urbane a fost Michael Heseltine, care a fost Secretar de Stat la Departamentul pentru Mediu între 1979 și 1983. Aceasta a fost o perioadă crucială în istoria orașelor britanice, parțial deoarece Heseltine a condus prin dreptul de a cumpăra legislație care a permis chiriașilor să cumpere case de la prețuri foarte mici – o parte-privatizare a locuințelor sociale care a crescut masiv ocuparea proprietarului. Poate că mai mult, Heseltine a dat răspunsul guvernului la revoltele din 1981 din zonele defavorizate ale orașelor Birmingham și Liverpool. Heseltine a concluzionat că trebuie să definite și urmate o serie de intervenții politice care încercau să redezvolte site-uri abandonate și subutilizate, care aduc activitate economică și schimbare socială.

Abordarea conservatoare în anii 1980 a avut, fără îndoială, defectele sale, dar a stabilit o tendință pentru intervenții la scară largă reconfigurarea structurii urbane a zonelor care suferă de probleme economice

declin după o trecere de la o economie condusă de producție. De la relativ începuturi modeste în anii 1980, regenerarea a devenit un instrument aplicat în aproape toate mediul urban zone din Marea Britanie, accelerarea în ultimul deceniu, în paralel cu creșterea rapidă a proprietății în piață. Regenerarea sa dezvoltat ca un termen holistic pentru economie, socială și de mediu transformarea zonelor urbane ruinate. În ultimii ani, totuși, a existat o schimbare interesantă cu politica socială și comunitară parțial împinsă într-un discurs reînnoirea vecinătății (să nu se confunde cu semnificația reînnoirii urbane în

Statele Unite). Regenerarea ca concept a fost oarecum diluată ca rezultat și deși retorica politică păstrează limbajul unei abordări holistice, regenerare pare să se fi retras pentru a avea un accent mult mai mare asupra intervențiilor în construită pentru a stimula creșterea economică.

Aceste concepte , au trecut repede oceanul, docurile din Londra, Liverpool au devenit obiectul unor proiectelor de regenerare , ca lupta împotriva dezurbanizări ,iar docul canalului din Camden Town, a fost transformat in piață ,iar între docul canalului si fostele grajduri, se construiesc în 1991 ,diverse galerii comerciale. Tot în Liverpool, fosta fabrica de ceai a fost transformata in club .

Guvernul conservator la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 a permis un număr mare a relocărilor în afara orașului care, deși au reușit din punct de vedere economic în sine, au afectat economiile orașelor centrale, în timp ce creșterea dependenței de mașini și tehnologie .

Conservatorii au început să abordeze această problemă în anii 1990, dar guvernul Laburist care a venit la putere în 1997, care a adus într-adevăr o schimbare de mare în atitudini față de dezvoltarea urbană. Site-uri Brownfield, terenuri dezvoltate anterior în cadrul celor existente zone urbane, a devenit ținta strategică esențială pentru satisfacerea nevoilor de locuințe și dezvoltare. Terenurile degradate sunt frecvent considerate un element de regenerat, înlocuind utilizarea terenurilor nedorite cu locuințe de înaltă calitate.

Europenizarea strategiei de regenerare urbană nu se limitează la Uniunea Europeană, model instituțional al guvernării urbane. În studii de caz analizate , Barcelona ,a fost văzută ca un oraș model la nivelul Europei de Sud inspirând strategiile de regenerare urmărite de elitele politico-economice locale.

Prima reconversie a unei platforme industriale din Bucuresti s-a facut la fosta fabrica Electronica din Pipera, care a devenit complexul de birouri Iride, ce dispune la acest moment de o suprafata inchiriabila de birouri de 92.855 mp.Iride este primul proiect de reconversie, inceput in anii 2000 si care va continua sa se extinda inca 20 de ani de acum incolo, pana la o suprafata de 200.000 mp.

O poveste asemanatoare prezinta si cea a dezvoltarii fabricii FEA, de echipamente pentru automatizari, devenita acum un complex mixt, comercial si birouri, format dinPromenada Mall si Sky Tower, cel mai inalt turn de birouri din Romania ( sursa http://greateconomy.ro/povestea-fabricilor-bucurestene-transformate-in-mall-uri-sau-apartamente/).

1.6 Legislatia în cadrul Uniunii Europene

În ultimii 30 de ani, operațiunile urbane în țările Uniunii Europene au obiective ce se definesc mai bine prin noțiunea de regenerare urbană. Operațiunile urmăresc nu numai reabilitarea cadrului fizic, ci și integrarea aspectelor care țin de mediul construit sau natural cu aspecte care să susțină dezvoltarea socială și economică. Abordarea regenerării urbane este în strânsă relație cu principiile dezvoltării urbane durabile care susțin limitarea extinderii teritoriului urbanizat și re-folosirea resurselor funciare deja urbanizate. Reîntoarcerea în centrul istoric, folosirea tuturor spațiilor disponibile după retragerea industriei, ameliorarea condițiilor în cartierele deja constituite sunt teme ale dezvoltării urbane durabile pentru că reprezintă o utilizare eficientă a resurselor disponibile în plan local. Acest aspect este subliniat și de documentele de politică europeană: “regenerarea urbană trebuie să servească drept scop al dezvoltării durabile prin reutilizarea terenurilor deja valorificate prin construcții existente,conservarea siturilor naturale. Trebuie să urmărească obiective precise ca ameliorarea accesibilității, eficiență energetică,participarea cetățenilor”.( Raport Orașe durabile europene, Comisia Europeana, 1996 )

1.6.1 Documente și date în evoluția problematici regenerării urbane și a dezvoltării urbane durabile în cadrul Uniunii Europene.

Consiliul Europei , a organizat, între 1980 – 1982 – Campania europeană pentru renașterea orașelor,cu scopul de a atrage atenția cetățenilor și autorităților publice ,care participă la procesul decizional,asupra necesității îmbunătăți calității mediului , reabilitarea locuințelor, stimularea inițiativelor sociale și culturale în cadrul orașelor, iar în 1990, publică Carta verde a mediului urban care subliniază necesitatea reînoiri,revitalizării zonelor urbane destructurate,limitarea extinderi orașelor și reintegrarea urbană a fostelor platforme industriale, prin elaborarea unor strategii integrate de regenerare urbană.

1993, este anul, în care sunt lansate de către Comisia Europeană , Programul comunitar de acțiune pentru mediu și pentru o dezvoltare durabilă și proiectul Orașe durabile . Ambele au ca scop identificarea modul prin care se poate pune în practică dezvoltarea durabilă, în contextul protejării mediului.

În 1994 , 80 de autorități locale europene și 253 de reprezentanți ai unor organizații internaționale au elaborat și semnat – Carta de la Aalborg, privind orașele europene și dezvoltarea durabilă, recunosc ca durabilitatea este un proces creativ local, in cautare, in echilibru, care se extinde in toate ariile de luare a deciziilor la nivel local, nu este nici o viziune, nici o stare neschimbata.

Grupului de experți stabilit de Direcția Generală de Mediu a Comisiei Europene, prezintă în 1996 raportul pentru- Orașe europene durabile,care are ca obiectiv să orienteze intervențiile locale și definește dezvoltarea durabilă ,elaborând un ansamblu de principii care orientează modalitățiile de alegere, evaluare și supraveghere a zonele de acțiune pentru a dezvoltarea durabilă a zonelor urbane, fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.

În 1997 ,Uniunea Europeană își propune să aducă o mai bună contribuiție dezvoltării urbane, prin elaborarea unor orientări pentru Comisia Europeană,cu privire la Chestiunea urbană,respectiv consolidarea, la nivel european, a diferitelor politici ,ce au o dimensiune urbană , iar în 1999 , Comisia Europeană ,reglementează cadrul organizatoric și pași de urmat pentru o dezvoltare durabilă în cadrul Uniunii Europene și stabilește că fondurile structurale și de coeziune , să fie utilizate pentru asigurarea prosperității economice și crearea de locuri de muncă, reabilitarea zonelor urbane și creșterea capacității autoritățiilor locale ,pentru a rezolva aceste probleme.

În anul 1999, fost aprobată Schema de Dezvoltare a Spațiului Comunitar (ESDP) iar în 2000 , șefii de stat și de guvern din țările europene prezenți la Consiliul European de la Lisabona, și au fixat ca obiectiv să construiască în Uniunea Europeană o economie bazată pe cunoaștere ,pentru a recupera decalajul existent Europa și S.U.A,prin accentuarea dezvoltării tehnologiilor informației și încurajarea inovației.

Reuniunea Consiliului European din 2001 din orașul suedez Gothenburg , având ca obiectiv creșterea și competitivitatea pentru o dezvoltare durabilă ,a înscris obiectivele Consiliului de la Lisabona , în baza unei strategii de dezvoltare integrată,care să cuprindă atît componentele economice , sociale și teritoriale, prin prisma preveniri schimbărilor climatice și necesității protecției mediului .

Nevoia unei planificări ,pe termen mediu și lung, a fost materializată ,în 2004 când Comisia Europeană a adoptat cadrul legislativ preforma politicii de coeziune, pentru perioada 2007 – 2013, iar Miniștrilor responsabili cu amenajarea teritoriului și urbanismul , prezenți la Reuniunea informală anuală a aprobat Acordul de la Rotterdam, cel de-al treilea raport privind coeziunea economică și socială care a dezvoltat conceptul de coeziune teritorială.

Comisia Europeană, prezintă în 2005 , o versiune revizuită a strategiei de la Lisabona, al cărui obiectiv rămâne stimularea creșterii și crearea de locuri de muncă, iar prin Acordul de la Bristol se instituie un mecanism de cooperare , pentru favorizarea aplicării principiilor cuprinse în Strategiile de la Lisabona și Goteborg care să stea baza programelor de dezvoltare naționale și regionale ale țărilor membre ale Uniunii Europene.

În anul 2007, se aprobă Charta urbană a orașelor durabile, cunoscută și sub numele de Charta de la Leipzig,în care accentul s-a pus pe dezvoltarea durabilă a Uniunii Europene și cadru strategic de referință pentru cooperarea în domeniul dezvoltării teritoriale europene-, respectiv Agenda Teritorială Europeană. Se recunoaște existența problemelor de mediu ,de natură demografică, echitatea socială, excluziunea socială a unor anumite grupuri de populație, lipsă de locuințe de calitate accesibile ca preț. Avînd în vedere potențialul dezvoltării orașelor ca centre de dezvoltare economică, se impune nevoia de a asigura diversitatea culturală și de a stabilii standarde de calitate în domeniile design-ului urban, ale arhitecturii și ale mediului, prin abordarea integrată în dezvoltarea urbană.

Politica de dezvoltare urbană integrată, este un proces prin care se propune o intervenție de calitate bazată pe obiectivitate, integrarea operațiunii din punct de vedere urbanistic, economic și social,prin coordonarea aspectele cheie de ordin spațial, sectorial și temporal , creșterea rolului actorilor orașului în identificarea transformărilor/ problemelor locale și abordarea integrată și participativă a dezvoltării urbane pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă .

Comisia Europeană a adoptat în 2008, „Cartea Verde privind coeziunea teritorială: transformarea diversității teritoriale întrun-avantaj“, care recunoaște importanța geografiei economice și necesitatea de a înțelege problemele cu care se confruntă regiunile cu caracteristici geografice specifice și pune accent pe necesitatea de a reduce și mai mult divizarea, rezolvarea numărului tot mai mare de probleme transfrontaliere, pe importanța economiilor de scară și pe o infrastructură de conectare de înaltă calitate.

Cartea Verde cuprinde și o inventariere a celor mai importante politici UE cu privire la ocuparea forței de muncă, amenajarea teritorială, cercetare și dezvoltare, agricultură, mediu, transport, , bazine maritime, precum și concurență.

Strategiei Europa 2020, aprobată de-Consiliul European în iunie 2010 – – o strategie pentru o creștere inteligentă, sustenabilă și incluizivă. care își propune să creeze mai multe locuri de muncă și să asigure condiții de viață mai bune. Strategia, ne arată că Europa, este în măsură să asigure o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, să găsească mijloace pentru a crea noi locuri de muncă și să imprime o direcție clară societăților noastre. Pentru 2020, Comisia propune Uniunii Europene cinci direcții de acțiune care vor ghida acest proces și vor fi transpuse în obiective naționale: ocuparea forței de muncă, cercetarea și inovarea, schimbările climatice și energia, educația și combaterea sărăciei.

Strategiei Europa 2020 stabilește trei priorități, pentru perioada următoare:

– creștere inteligentă 😮 economie bazată pe cunoaștere ,prin accentuarea dezvoltării tehnologiilor informației și încurajarea inovației

– creștere durabilă: dezvoltarea unei economii care să utilizeze mai eficient a resursele, mai ecologice,mai prietenoase cu mediul și mai competitive;

– creștere favorabilă incluziunii: eradicarea șomajului ,dezvoltarea unei economii care să genereze locuri noi de muncă și care să asigure coeziunea socială și teritorială

Suma de 21,1 miliarde de euro, reprezentând 6,1% din bugetul total alocat politicii de coeziune, a fost alocată pentru proiecte de dezvoltare urbană ce vor fi derulate în perioada 2007-2013. Din aceasta, 3,4 miliarde sunt destinate reabilitării amplasamentelor industriale și suprafețelor de teren contaminate, 9,8 miliarde proiectelor de regenerare urbană și rurală, 7 miliarde transportului urban ecologic și 917 milioane locuințelor. Alte investiții în infrastructură în domenii ca cercetarea și inovarea, transportul, mediul, educația, sănătatea și cultura au, la rândul lor, un impact semnificativ asupra orașelor

1.7 Abordari ale procesului de regenerare urbana

1.7.1 Abordari ale procesului de regenerare urbana din punct de vedere a instrumentelor de implementare în S.U.A.

Orașele americane au cunoscut o criză urbană încă din anii 1950 și au depus eforturi active pentru a se reabilita prin stabilirea politicilor urbane. Spre deosebire de planificatorii urbani europeni care utilizează termenul de regenerare urbană, practicienii americani de planificare nu utilizează această noțiune , în conceptele lor de planificare până la sfârșitul secolului al XX-lea. Unii cercetători americani au subliniat problemele urbane prin regenerarea urbană, cu accent pe relația dintre caracteristicile fizice și socio-economice din zonele urbane americane (Cervero, 2006; Jonas & McCarthy, 2009 299-314) .

Aceștia susțin că regenerarea urbană din Statele Unite încearcă să minimizeze consecințele negative ale dezvoltării regenerării urbane, cum ar fi segregarea socio-economică, deconstrucția conectivității între cartiere și revitalizarea cartierelor centrale de afaceri.

Adoptarea lui Jacobs (1961) a interacțiunii umane din critica dezvoltării regenerării urbane orientate fizic a reconfirmat faptul că planificarea favorabilă comunității face orașele viabile, mai puțin criminale și rezistente (Manski, 2000;115-136 Sampson, 1999 603-651)

Noțiunea de accent pe interacțiunea umană este deschisă discuției, în ceea ce privește generarea urbană care trebuie dezvoltată în orașe acceptând că planificarea urbană anterioară a americanilor a avut tendința de a se concentra asupra îmbunătățirilor fizice și economice fără a lua în considerare mediile existente. Sa acordat puțină atenție respectării activelor socio-istorice în cadrul reamenajării spațiilor urbane (Khakee & Strömberg, 1993; 213-224 Listokin D, Listokin B, & Lahr, 1998 431-478) ;

de exemplu, politicile urbane orientate spre economie nu iau în considerare relocarea rezidenților care părăsesc teritoriul. În plus, planificarea turismului nu respectă valoarea siturilor istorice pentru a dezvolta mai multe locuri atrăgătoare (Timothy, 1997 751-754 ) .

Din punct de vedere biologic, regenerarea înseamnă restaurarea funcției originale de la deteriorare sau pierdere. În ceea ce privește planificarea urbană,se susține că regenerarea urbană pare să se orienteze spre restabilirea funcțiilor urbane inovative , prin aprecierea perspectivelor vechi și noi. Regenerare urbană în Statele Unite , a fost abordată din prisma următoarelor obiective :

1) consolidarea orașului central;

2) încurajarea interacțiunii umane;

3) aprecierea naturii și a vecinătății.

Aceste trei perspective principale, urmăresc întărirea legăturile umane, prin sporirea spațiilor publice deschise, conectivitate, accesibilitate, transport public prietenos cu mediul, clădirile ecologice și participarea publicului. Consolidarea acestor criterii poate necesita dezvoltarea de facilități ,pentru a oferi oamenilor o atmosferă confortabilă , indiferent de venit, rasă, vârstă și sex. Pentru a atinge aceste noțiuni prin adaptarea conceptului de regenerare urbană, eforturile de planificare urbană și de dezvoltare trebuie să respecte valorile socio-conomice, istorice, culturale și fizice prin utilizarea tehnologiei.

Activitatea în domeniul reconversiei zonelor industriale dezafectate este foarte avansată. în cadrul unei strategii coordonate de guvernul federal și cele ale statelor a fost creată Environment Protection Agency-EPA (Agenția pentru Protecția Mediului), care a inițiat un program de reabilitare al celor 100-500.000 de terenuri care se consideră că ar fi fost contaminate de activitățile industriale, în prezent fiind neutilizate sau abandonate. De asemenea, în anii ’80 a fost lansat Superfund Basic Research Program (Programul de Cercetare Fundamentală Superfund) care se axează pe obținerea noilor cunoștințe științifice și de inginerie care duc atât la o mai bună conștientizare a societății asupra riscurilor umane și ecologice provenite de la substanțele periculoase și cât și dezvoltarea unor noi tehnologii de mediu pentru decontaminarea amplasamentelor industriale dezafectate.

Consiliul pentru Dezvoltare Economică evaluează diversele proiecte pentru reconversie a siturilor industriale dezafectate, care în marea majoritate vor fi destinate locuințelor pentru persoane defavorizate și cu venituri modeste. Guvernul analizează caracteristicile populației care dorește să se mute în zonele reabilitate și stimulentele ce ar putea fi oferite pentru atragerea de locuitori. În acest scop, agențiile guvernamentale efectuează la fiecare 10 ani analize, iar Biroul de Recensământ anchete anuale care privesc mișcările de populație în funcție de vârstă, rasă, etnie, etc. Studiile și cercetările au demonstrat că reconversia reduce propensiunea de mutare, iar un proiect de reconversie care face parte dintr-un plan mai amplu de reamenajare zonală poateschimba percepția de ansamblu asupra locuirii.

Creșterea interesului pentru patrimoniu, pentru trecut și pentru păstrarea elementelor ce aduc aminte de anumite perioade din istoria orașelor fac ca acest tip de intervenție – conversie funcțională să fie relaționată cu precădere către programe de arhitectură socio culturale. În THE INDUSTRIAL HERITAGE – MANAGING RESOURCES AND USES, Judith Alfrey și Tim Putnam pun accent pe importanța acestei tendințe, menite să susțină aceste intervenții în siturile industrial. Totodată definesc conceptul de leisure learning, concept ce pune în evidență interesul locuitorilor orașul ,asupra istoriei și a patrimoniului urban, siturile industriale marcând cu siguranță o perioadă importantă în istoria orașului, având în vedere că această etapă a influențat semnificativ dezvoltarea orașului industrial sau zone industriale a orașului în perioada modernă.

Conversia funcțională reprezintă o soluție în acest sens, alocarea unei noi functiuni facilitând o întreținere mai bună a construcțiilor și subansamblurilor, toate acestea plecând de la premisa că intervenția de arhitecturăeste una care protejează, păstreazăși pune în valoare elementele semnificative ale sitului.

1.7.2 Abordari ale procesului de regenerare urbana din punct de vedere a instrumentelor de implementare în Europa

Respectarea atât a valorilor existente, cât și a noilor valori poate permite cercetătorilor și practicienilor din mediul urban să inițieze o nouă paradigmă de urbanism, cum ar fi regenerarea urbană. În general, țările europene s-au bucurat de utilizarea termenilor regenerării urbane (Adair, Berry, McGreal, Deddis și Hirst, 2000; 147-156 Couch & Dennemann, 2000; 137-147 McCarthy, 1998;337-334)

În special, guvernele și cercetătorii britanici au inițiat și au dezvoltat termenii regenerării urbane, cu accent pe revitalizarea zonelor industriale industriale, a lacurilor și a orașelor interioare (Howland, 2001; 117-125 McCarthy & Pollock, 1997; 137-149 Raco, 2003 37-55) . Definiția regenerării urbane, totuși, nu pare să justifice ceea ce este în mod clar regenerarea urbană, chiar dacă unii au abordat definiția. Această dezbatere este cauzată de mediile fizice și socio-economice urbane, în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare.

In Olanda existentă o schemă națională de amenajare a teritoriului, legată de politica principalelor orașe, precum șide contractele dintre guvernul central și autoritățile de la nivelele inferioare, care

stabilesc legătura dintre finanțare și politică.

◦ In Franța amenajarea teritoriului național cuprinde gestionarea zonelor urbane,susținută de o strategie de finanțare și de aplicarea unui contract de plan. Legea Solidarității și reînnoirii urbane (SRU) a scos în evidență necesitate integrării programelor sociale în strategiile de regenerare.

◦ In Belgia responsabilitatea pentru amenajarea teritoriului revine regiunilor;

◦ In Marea Britanie politica națională de amenajare este prezentă în “notele de orientare

a politicilor de planificare” (Planning Policy Guidance Notes) care tratează subiecte

specifice. Politicile respective sunt reluate în cartea albă a politicii urbane (Urban

Policy White Paper) din 1999, care definește un cadru politic integrat pentru orașe. Un

document paralel, “Un nou angajament pentru renovarea cartierelor: plan național de

acțiune strategică” (A New Commitment to Neighborhood Renewal: National Strategy

Action Plan), se concentrează pe reorientarea banilor cheltuiți de ministerele interesate

spre zonele defavorizate.

1.8. Legislatia din tara noastra

Revalorificarea patrimoniului industrial, pare imposibilã datoritã unui cumul de decizii proaste: locații nejustificate, materiale si execuții inadecvate, industrii nesustenabile. Ramâne doar sursa de materiale refolosibile si miza imobiliarã a terenului de sub ele. Tipologia spațiilor, terenurilor, teritoriilor și construcțiilor aflate la un moment dat în această situație și care necesită o atitudine a societății, dar și o intervenție eficientă și rapidă este foarte variată. Diversele categorii de terenuri și clădiri neutilizate și abandonate se pot împărți pe palierele mediului rural și urban. Gama construcțiilor abandonate din mediul urban este foarte diversă în comparație cu mediul rural: zone de locuințe, locuințe; zone și obiective industriale; zone speciale (construcții și instalații aferente); construcții pentru cult, învățământ, sănătate; construcții pentru funcțiuni culturale; monumente, ansambluri și situri istorice; ansambluri vernaculare etc. Existența acestor spații construite și neconstruite, dezafectate, abandonate reprezintă o vulnerabilitate a comunităților, tradusă prin efecte economice, sociale, politice și culturale și nu în ultimă instanță ecologice. Procesele de regenerare a acestor spații sunt profitabile din diverse perspective și anume: social (atât la nivel local, cât și la nivel regional) ; economic – reintroducerea în circuitul economic a construcțiilor și amenajărilor existente; cultural – în sensul revigorării semnificațiilor și încărcăturii culturale care determină acea stare de geniul al locului (genius-loci), spațiu recognoscibil și asumat social și cultural, ecologic, tehnic, dar și administrativ.

Pe de altă parte, este de relevat intervenția vizuală, spațială, volumetrică, plastic arhitecturală și structurantă a acestor intervenții în spațiul public, semipublic, semiprivat și privat. De altfel imaginea, peisajul recreat va avea efecte puternice în imaginea mentală individuală a socio-grupurilor, dar și a comunității în ansamblu. Regenerarea, reconversia reprezentată de schimbarea și adaptarea funcțiunilor unor spații, teritorii, clădiri determină evoluția acestora către un destin nou, diferit și asumat de colectivitate.

Fostele zone industriale ocupă de obicei suprafețe mari de teren din apropierea centrelor orașelor, astfel că potențialul de valorificare al acestora este deosebit de important. Pentru dezvoltarea orașului, municipalitatea ar trebui să ia în considerare o regenerare a acestor spații, fiind mai rentabil să recuperezi, reutilizezi, restaurezi, reciclezi, decât să demolezi și sã construiești de la zero. Insă reutilizarea acestor giganți întâmpină numeroase dificultăți. Principalele probleme ale acestor obiective, din punctul de vedere al potențialului de reconversie sunt: dimensiunile foarte mari care le fac foarte greu de adaptat altor funcțiuni; așezarea la distanță de polii urbani lângă care sunt amplasate; expresia arhitecturală care cu greu ar putea fi percepută drept valoroasă de către eventualii beneficiari și investitori care ar trebui convinși să aleagã opțiunea reconversiei; starea avansată de degradare a multora dintre ele; materiale de proastă calitate care nu constituie un bun support.

Termenul de “regenerare urbană” a fost introdus oficial în România prin intermediul Ordonanței nr. 27 din 27 august 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului,fiind definită“ Aducerea la viata a zonelor urbane cu efortul cooperativ al municipalitatilor, proprietarilor si a altor actori implicati cu scopul de a imbunatati conditiile de trai, de a creste calitatea mediului si a climatului social si de a intari economia locala.“

Ordinul MDRAP nr. 233/2016 privind normele de aplicare a legii 350/2001

(1) Conform prevederilor art. 46 alin. (3) lit. g) din Lege, Planul urbanistic general cuprinde prevederi pe termen mediu și lung cu privire la delimitarea zonelor în care se preconizează operațiuni de regenerare urbană.

Aceste zone vor fi delimitate pe limite cadastrale și vor cuprinde zone omogene din punct de vedere funcțional, ce necesită implementarea unor operațiuni integrate, caracterizate de una sau mai multe dintre următoarele situații:

a) zone centrale;

b) zone istorice;

c) zone construite protejate;

d) zone din mari ansambluri de locuit;

e) zone locuite de comunități defavorizate, inclusiv așezări informale;

f) zone de reconversie funcțională:

-situri industriale dezafectate;

-situri militare dezafectate;

-situri cu infrastructuri majore dezafectate.

Dintr-o perspectivă macro-teritorială, România s-a alăturat unei inițiative a statelor membre ale Grupului de la Vișegrad (Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria) de colaborare în domeniul planificării teritoriale. Din 2008, a fost manifestată dorința acestor State de a coopera și cu România și Bulgaria. În 2010, a fost semnată o declarație comună a miniștrilor responsabili cu dezvoltarea regională prin care aceștia s-au angajat să continue cooperarea în domeniul amenajării teritoriului, urmând ca în procesul de coordonare a documentelor naționale de dezvoltare teritorialâ să ia în considerare rezultatele activității desfășurate în cadrul V4+2.

Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României – Orizonturi 2013-2020-2030 (SNDD) este un document de referință pentru România și pentru demersul actual de elaborare a SDTR. Acesta a fost un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD) și al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare

(PNUD), prin Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, aprobat prin Hotarârea de Guvern Nr. 1216 din 4 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr.737 din 31 octombrie 2007. Documentul a fost prezentat, spre aprobare, Comisiei Europene în iunie 2009.

Referitor la planificarea spațială, SDD prevede:

– Limitarea prin lege a expansiunii spațiului intravilan al localităților urbane pentru o perioadă de 10 ani în favoarea restructurarii (reciclării) terenurilor intravilane existente pentru noile investiții;

– Asigurarea în totalitate a terenurilor pentru construcții noi prin reciclarea terenurilor intravilane și extravilane desemnate prin planurile strategice sau restructurarea terenurilor subutilizate sau părăsite și limitarea expansiunii zonelor urbanizate;

Cap.II. Evolutia economica a municipiului Oradea,până în 1990

Situat într-o zonă favorabilă din punct de vedere geografic (la contactul dintre Câmpia și Dealurile de Vest, pe Crișul Repede) orașul Oradea a întrunit încă din perioada medievală condiții propice desfășurării unei vieți economice intense.

De-a lungul secolelor, municipiul Oradea a cunoscut o dezvoltare economică propice datorită poziției sale din punct de vedere geografic, această dezvoltare făcând obiectul unor analize și studii întocmite de diverși autori- Ianoș, Pop, Măhăra, Gorun, Cucu, Barna. Printre cele mai vechi documente în care apare menționată Oradea, sunt documente cu rol economic, prin care erau reglementate vămile.

Pentru a înțelege mai bine procesele care au loc în fiecare etapă am ales să structurăm analiza pe patru perioade distincte :

1. Perioada preindustrială;

2. Industrializarea;

3. Procesul de dezindustrializare;

4. Reindustrializarea.

2.1 Perioada preindustrială

În accepțiunea noastră, perioada preindustrială cuprinde intervalul de timp în care apar germenii unei viitoare industrii, începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea, cu activitatea fierarilor, care a fost prima dată atestată în decursul secolului al XV-lea. Continuând cu breslele lăcătușilor, a samsarilor și a șelarilor în secolul al XVI-lea, iar în secolul următor la acestea s-au adăugat bresla croitorilor și a blănarilor și se termină la începutul secolui XIX. Un efect pozitiv asupra dezvoltării ramurii industriei, l-a avut invazia Otomană dintre anii 1660-1692, astfel orașul transformându-se „într-un important centru economic și comericial”. Diferite documente istorice vorbesc despre practicarea anterioară a unor meșteșuguri, încă din secolul XII, respectiv Registrul din Oradea (1208-1235), face referire la brutari, dogari, lemnari, iar în 1342 se fac referiri la cismari și blănarie.

Din analiza literaturii de specialite, observăm că majoritatea autorilor sunt de acord că în această perioadă evoluția orașului a fost relativ lentă datorită următoarelor evenimente importante:

1.Distrugerilor suferite ca urmare a războaielor purtate cu popoarele migratoare

2. Prilejul mișcării antihabsburgice dintre 1703-1711 .

În a doua jumătate a secolului al XVIII, s-a trecut de la micile ateliere meșteșugărești la industria de fabrică, iar breslele s-au transformat în asociații, micii meseriași fiind absorbiți de diverse întreprinderi și fabrici, mai ales după anul 1860. Printre primele industrii au apărut cele producătoare de mașini, de cărămidă, alcool, pantofi, etc.

2.1 Preindustrializare

Începând cu a doua parte a secolului al XVIII-lea se accelerează trecerea de la micile ateliere meșteșugărești la industria de fabrică. Breslele au continuat sa funcționeze și in această perioadă, însă treptat acestea se vor transforma în asociații,iar meseriașii (mai cu seamă după anul 1860) vor fi absorbiți în întreprinderi și fabrici.

Diversitatea acestora din urmă a fost mare, producând mașini agricole (Penger șiRozsaly), cărămidă (nu mai puțin de 8 fabrici funcționau la sfârșitul secolului al XIX-lea),alcool (bere – Dreher-Hagenmarcher, spirt – Leder și Kalman, Moskovits Mor, vin – Füschl 50etc), pantofi și cizme (Moskovits Farkas), îngrășăminte artificiale (fabrica Oradea Mare),săpun (Rothbart Adolf Ede), sticlărie și porțelărie (Deutsch K.I.) etc. Conform unui recensământ din anul 1900 în Oradea existau un număr de 2 408 întreprinderi deservite de 2 642 muncitori, 4046 auxiliari și 994 de ucenici. Trei decenii mai târziu, într-un alt recensământ, efectuat în plină criză economică mondială, au fost consemnate un număr de 2 735 de întreprinderi industriale și comerciale. În ordinea ponderii deținute în ansamblul vieții economice a orașului s-a remarcat industria alimentară, chimică,textilă, tipografică, materialelor de construcții, metalurgică și a construcțiilor de mașini, pielăriei și încălțămintei și cea a prelucrării lemnului.

Existența unor multiple activități economice în oraș e atestată cu începere din a doua jumătate a secolului al XVI-lea de prezența breslelor, fiecare din acestea având un profil distinct de activități. Printre cele mai vechi se numără cea a fierarilor căreia, undeva între anii 1560-1565, primarul orașului i-a recunoscut statutul de funcționare; lapuțin timp după aceea sunt pomenite breslele lăcătușilor, samsarilor și șelarilor. În debutul secolul următor li se adaugă breasla croitorilor și cea a blănarilor.

Stăpânirea otomană asupra Oradiei dintre anii 1660-1692 deși nu este cunoscută foarte bine din documentele cercetate până în prezent pare a fi fost totuși favorabilă dezvoltării diverselor ramuri industriale și unui tablou economic mai degrabă optimist.

Instalarea administrației austriece după lungul asediu asupra cetății dintre 1691-1692 s-a tradus printr-o multiplicare a activităților economice desfășurate care au tins să egalizeze ponderea celor cu caracter agrar, încă predominante. Spre exemplu, un document din 1722 în care se stabilea prețurile a diferite produse, pomenește nu mai puțin de 15 de meșteșuguri desfășurate în oraș în acea perioadă: măcelărie, cizmărie,sumănărie, croitorie de târg, croitorie mixtă, cojocărie, curelărie, săpunărie, năsturărie,funărie, lăcătușărie, rotărie, tâmplărie, orfevrărie și dogărie. În anii următori li s-au adăugat altele, precum cele legate de prelucrarea pieilor (tăbăcărie), confecționarea de pantofi, de site și ciururi etc. Tuturor acestora li se adaugă o larga paletă de alte activități atestate ce poate fi încadrată în categoria serviciilor și a satisfacerii trebuințelor curente de zi cu zi, deservite de brutari, morari, olari, tâmplari, fierari ceasornicari, strungari, armurieri.

2.2 Industrializare

Industrializarea a început în secolul al XIX-lea (întârziere de aproape un secol față de statele din Europa de Vest), procesul desfășurându-se ulterior lent (în prima jumătate a secolului) și accelerandu-se în timpul regimului comunist, timp în care noul statut al României s-a schimbat în cel al unei țări industriale, acest lucru aducând după sine o lungă serie de mutații și noi realități urbane.

În Câmpia Crișurilor primele unități industriale apar în cadrul industriei alimentare (mori, fabrici de spirt în anul 1887). Conform unui recensământ din anul 1900 în Oradea existau un număr de 2 408 întreprinderi deservite de 2 642 muncitori, 4046 auxiliari și 994 de ucenici. Din acele 2 408 întreprinderi doar 576 erau întreprinderi care se ocupau de industria de mașini,chimică, a metalelor sau alimentară. (Gorun, Borcea &colab, 2007).

Fig 2. Ramurile industriale din municipiul Oradea, în anul 1900 (sursa datelor: Gorun si colab, 2007, p 227)

Din fig 2 constatăm multitudinea de întreprinderi existente în Oradea, precum și faptul că în industrie era pus accentul pe diferite ramuri, pe primul loc fiind industria fierului și a metalelor, fiind urmat de industria alimentară

În primele decenii ale secolului XX apar unități mici specializate în reparat vagoane, turnătorie, unelte agricole (Penger și Rozsaly), prelucrarea lemnului, fabrica de butoaie, cărămidă (nu mai puțin de 8 fabrici funcționau la sfârșitul secolului al XIX-lea), alcool (bere – Dreher-Hagenmarcher, spirt – Leder și Kalman, Moskovits Mor, vin – Füschl 50, etc), pantofi și cizme (Moskovits Farkas), îngrășăminte artificiale (fabrica Oradea Mare), săpun (Rothbart Adolf Ede), sticlărie și porțelărie (Deutsch K.I) rezultând astfel faptul că orașul avea încă din secolul XX un profil industrial complex.

În perioada interbelică în Oradea au funcționat un mare număr de unități industriale, fapt confirmat și de un alt recensământ, efectuat în plină criză economică mondială, cînd au fost consemnate un număr de 2 735 de întreprinderi industriale și comerciale. În ordinea ponderii deținute în ansamblul vieții economice a orașului s-a remarcat industria alimentară, chimică (Vesta-lacuri, dezinfectante, Aurora-substanțe dizolvante, Clofild-vopsele, Fabrica de lacuri și vopsele), textilă, tipografică, materialelor de construcții, metalurgică și a construcțiilor de mașini, pielăriei și încălțămintei și cea a prelucrării lemnului.(Pop, Măhăra, 1977 și enciclopedică,București, 1977, p 143)

Fig 3-Repartiția industriei- Berindei, Pop, Măhăra, A. Posea- Câmpia Crișurilor. Crișul Repede. Țara Beiușului. Cercetări în geografia României, Ed. Științifică

Declanșarea celui de-al doilea război mondial și mai apoi instaurarea regimului comunist au generat serioase mutații la nivelul vieții economice. La 11 iunie 1948 a fost pusă în aplicare legea naționalizării principalelor mijloace de producție, într-o primă etapă fiind naționalizate fabricile și atelierele, urmate apoi de spitale, farmacii,cinematografe, restaurante, prăvălii, locuințe etc. Au fost impuse apoi planuri anuale de producție (pentru anii 1949 și 1950), iar apoi pe intervale de 5 ani (cincinale), în paralel depunându-se eforturi susținute în vederea modernizării instalațiilor vechi și înființării unor noi unități de producție. Accentul a căzut îndeosebi pe industria constructoare de mașini, pe cea energetică, siderurgică (în 1962 a început șantierul de construcție al uzinei Alumina) și chimică (unitățile existente înainte de 1945 au fost comasate în 1948 în două mari fabrici, respectiv Sinteza și Transilvania), de mașini unelte (mai multe ateliere de prelucrare a metalelor se vor grupa în 1945 în Societatea pe acțiuni Phoebus,numele acesteia fiind schimbat după naționalizare în Înfrățirea). Industria chimică orădeană era cunoscută în trecut doar prin vopsele, lacuri și unele produse farmaceutice obținute în unități de capacități modeste. La Oradea, încă în anul 1945 existau câteva unități ale industriei chimice: ,,Aurora’’, ,,Clotild’’, Fabrica de vopsele ,,Vesta’’, ,,Zankl’’, ,,Esta-Sun’’, ateliere, mici laboratoare, în care, în chip meșteșugăresc, se realizau unele substanțe, fie de bază pentru medicamente, fie lacuri și vopsele. După naționalizare acestea au fost comasate în două unități mari[1]. În următorii ani, prin lucrările de dezvoltare și reutilare, și-au mărit de câteva ori capacitatea, devenind două importante fabrici ale județului: ’’Transilvania’’ și ’’Sinteza’’, care au dat o gamă largă de produse deosebit de solicitate atât în țară, cât și peste hotare. Fabrica ,,Transilvania’’ producea lacuri, vopsele și pigmenți. Fabrica ,,Sinteza’’ producea mari cantități de acid salicilic tehnic și farmaceutic, benzoat de sodiu și alte substanțe de sinteză. Prin H.C.M. din 19 august 1969 aceasta s-a comasat prin absorbție cu Fabrica ,,Transilvania’’.

Luând în considerare faptul că cele două unități au funcționat separat până la 1 noiembrie 1948, vom prezenta și istoricul unităților constituente. Unitatea I a fost înființată de farmacistul Dr. Mesinger Armin, organizată la 10 mai 1922, cu denumirea de Firma ,,Vesta’’, ocupându-se cu producerea articolelor selenice. Pornește cu un capital de 1000000 lei, urmând ca în 1925 capitalul să se dubleze la 2100000, iar în anul 1928 jumătate % este preluată de familia Weiser, acționarii principali ai Întreprinderii ,,Phönix’’ din Baia Mare, capitalul ajungând la 3000000 lei. Cu timpul, întreprinderea s-a dezvoltat prin construirea mai multor clădiri, mărind și numărul muncitorilor de la 10 la 32. După Dictatul de la Viena, Banca Comercială Ungară din Pesta, împuternicită de grupul Weiser, preia conducerea firmei, ridicând capitalul social de la 100000 pengö, la 255000 pengö cumpărând teren pentru extindere. În intervalul 1941-1944 fabrica exporta din produsele sale în Bulgaria. Până la naționalizare, întreprinderea a funcționat în condiții dificile, apoi, cu împrumuturi pentru investiții de 8070000 lei pentru completarea instalației de acid salicilic, a început să se redreseze, instalând mașini noi, mărind numărul angajaților la 82, dintre care 67 muncitori, 4 ingineri și 11 funcționari. Pentru anul 1950 s-a planificat o producție de 170000000 lei, din care producția principală de 50000 kg acid salicilic și 12000 kg aspirină. În anul 1954 firma ,,Vesta’’, fabrica de produse chimico-farmaceutice, primește denumirea de Fabrica chimică ,,Sinteza’’ Oradea.

Sinteza Oradea de fabricare a bioxidului de carbon. Prin comasare cu Atelierul de butoaie din carton care își avea sediul în orașul Dr. Petru Groza, în anul 1960, în profilul Întreprinderii chimice ,,Sinteza’’ se include și fabricarea de ambalaje din hârtie și mucava. Prin anul 1963 se realizează alte două produse: bromura de metil insecticid și bromura de metil, destinate agriculturii. Pentru acestea, în anul 1965, se construiește o stație pilot productivă. Între 1966-1970 fabrica a investit pentru deschiderea unei secții noi de pigmenți organici, precum și pentru o instalație de antidăunători pentru agricultură. Între 1971-1975 Întreprinderea chimică ,,Sinteza’’ înregistrează creșteri de producție la: halogenuri de achil, produse de sinteză organică fină, lacuri și vopsele și antidăunători pentru agricultură. În baza Legii 15/1990 și a HG 1213/1990 are loc transformarea Intreprinderii Chimice ,,Sinteza’’ în societatea comerciala pe acțiuni ,,Sinteza’’ Oradea, care funcționează și astăzi.

Înființată în anul 1928, sub denumirea de Fabrica de Oxigen și acid carbonic, proprietatea lui Reich Iosif, după preluarea de către autoritățile maghiare, în anul 1944 până la eliberare, apoi naționalizată în 1948, devine parte a Fabricii de vopsele ,,Transilvania’’, în anul 1956. Fabrica producea oxigen, aer comprimat și acid carbonic, funcționând ca o secție a acestei întreprinderi

După anul 1960 au fost puse bazele platformei industriale din partea de vest orașului care în final va cuprinde un număr de 12 noi obiective dintre care se vo remarca combinatul de prelucrare a lemnului, întreprinderea de materiale deconstrucții, întreprinderea de ansamble pentru mijloace de transport, fabrica de zahăr etc. Tot în același timp a fost pusă în funcțiune și întreprinderea Electrocentrale, acest lucru ducând apoi la dezvoltarea rețelei de termoficare a agenților industriali și a edificiilor mai vechi ori a blocurilor noi.

O ramură industrială care a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în acest interval a fost cea ușoară prin fabricile de încălțăminte Solidaritatea, Arta, Crișul, fabrica de confecții, cea de țesături, Miorița etc. Industria alimentară a fost reprezentată de unități de industrializare a laptelui, cărnii etc., de obținere a zahărului, uleiului, de conserve de carne și legume etc.

2.2.1 Industrializarea fortata din perioda comunista

Efectele Industrializării fortate

Aprecierea efectelor industrializării forțate asupra evolutiei spatiului urban si populatiei a preocupat de a lungul timpului mai mulți autori , părerile fiind împărțite în funcție de perioada cînd sunt făcute.Astfel

– industrializarea a dus *la o etapă calitativ nouă .în evoluția economico-socială și culturală*(berindei 1977=137),*un rol hotărîtor în transformarea structurală a economiei romînesti(cucu 1984-217)*

-*procesul de industrializare a fost grăbit, forțat, și nu lăsat să se desfășoare rațional, cumpătat. Încercarea de a recupera anumite decalaje e întotdeauna bună, dar nu ușoară, nici benefică dacă se face cu prea multe sacrificii. De aceea, problema este nu că regimul comunist a industrializat țara (doar în parte adevărat, fiindcă o industrie semnificativă exista și înainte de regimul comunist), ci că a industrializat-o forțat.*( valentin Maier (2009), Industrializarea Romaniei >> Sursa online)

-industrializarea forțată a avut mai multeaspecte negative* , un prim aspect negativ este acela că procesul de alocare a unor uriașe sume pentru dotarea cu fonduri fixe a industriei s-a desfășurat concomitent cu prelungirea duratei normate de funcționare a lor și chiar cu menținerea în funcțiune după expirarea acesteia.Un alt aspect negativ al politicii industriale l-a constituit faptul că marile beneficiare de investiții în general, de cele industriale în special, au fost cinci ramuri: industria constructoare de mașini, energia electrică și termică, combustibili, chimia și metalurgia și cu prețul neglijării, am putea spune al sacrificării chiar, a altor ramuri industriale, între care și industria alimentară, căreia, în anii 1980-1989, I s-a alocat mai puțin de 5% din totalul investițiilor industriale. Rezultatul n-a întârziat să apară. Oferta scăzută de produse alimentare pe piața internă a dus la apariția „pieței paralele“, a prețurilor de speculă și, implicit, la diminuarea consumului populației și a nivelului de trai, dar și la îngustarea pieței interne, un fenomen care are efect de bumerang asupra posibilităților viitoare de dezvoltare a unei părți a capacității de producție a industriei. În prima parte a perioadei menționate, fenomenul a îmbrăcat forma mascată a unei mase monetare disponibile și a creșterii economiilor populației. În cea de a doua, el îmbracă forma evidentă a deprecierii monetare, prin creșterea prețurilor și scăderea veniturilor reale ale populației.

Industrializarea forțată și destinarea către export a unei mari parți a producției obținute pe plan local a făcut ca începând din anii '70 la nivelul întregii țări să fie resimțite efectele unei puternice crize economice . Odată cu această construcție de locuințe necesară populației s-a realizat ceea ce pentru oraș la vremea respectivă era considerată identitatea economică a orașului și anume zona industrială. Cum orașul nu a dispus de resurse naturale de importanță strategică la aceea vreme s-a configurat o identitate o orașului care ulterior, odată cu trecerea la economia de piață s-a dovedit a fi neviabilă

. Așa s-a încercat ca orașul să fie specializat pe producerea de mașini-unelte în domeniul construcțiilor de mașini (Uzina Înfrățirea era considerată la aceea vreme cel mai mare exportator de centre de prelucrare automată din Europa de Est) dar și în domeniul agriculturii (Uzina Mecanică furniza utilajele necesare pentru prelucrarea mecanizată a culturilor în agricultură). A doua tendință majoră în perioada în care s-a configurat zona industrială a municipiului Oradea era de a specializa industria orașului în producerea de bunuri de consum. Așa a rezultat Uzina Metalica care furniza mașini de gătit pe gaze naturale pentru populație dar și Uzina de Subansamble pentru industria auto (U.A.M.T) în care își desfășurau activitatea un număr impresionant de locuitori ai municipiului Oradea.

Zona industrială a fost realizată la marginea orașului, iar încercările de a dezvolta și alte ramuri din industria prelucrătoare (Uzina Alumina) s-au dovedit a fi ulterior lipsite de succes datorită incapacității acestora de a se adapta la rigorile economiei de piață.

Fiindcă populația era o societate de consum, alături de aceste industrii dezvoltate în perioada revoluției industriale, a fost dezvoltată și industria alimentară, o parte din aceasta menținându-și activitatea și în prezent. Este vorba de fabricile de producție a zahărului, uleiului, conservelor din carne, inclusiv a producerii berii.

Dezvoltarea industrială a fost în cele din urmă caracterizată de trei mari tendințe, care și-au pus amprenta asupra identității economice prezente și anume:

a) tendința de dezvoltare a industriei constructoare de mașini – unelte

pentru prelucrarea metalelor și pentru prelucrarea pământului din agricultură;

b) tendința de dezvoltare a industriei destinate bunurilor de consum –

producerea de aragaze și subansamble pentru industria auto;c) tendința de a dezvolta industria alimentară – pentru consumului zilnic al populației (zahăr, ulei, făină, etc.

2.2.2 Efecte in plan urbanistic

În jurul anului 1960 a fost definitivată prima schiță de sistematizare a Oradiei conform principiilor comuniste, plan realizat de ISCAS București. În baza acestui plan vor fi construite, în prima parte a anilor ´60, primele cvartale de blocuri, în Zona de Vest (Cartierul Rogerius), Calea 1 Mai (actualmente Calea Mareșal AlexandruAverescu), Str. Gh. Magheru, Piața 23 August (Parcul 1 Decembrie), Piața București.

Este perioada în care profilul industrial al orașului suferă cele mai importante modificări. Este construită platforma industrială de vest, cuprinzând Uzina deAlumină (construcția sa începe în anul 1962), Combinatul de prelucrare a lemnnului, Întreprinderea de materiale de construcții, Întreprinderea de Ansamble pentru Mijloace de Transport (IAMT), noua termocentrală (Întreprinderea Electrocentrale), respectiv Întreprinderea de industrializare a zahărului8. Pe lângă toate acestea, în

continuarea Căii Borșului, pe care este amplasată platforma, era construită, în aceeași perioadă, Întreprinderea de Sere.

. Felul în care procesul sistematizării urbane era înțeles s-a schimbat radical la începutul anilor ´70. Procesul sistematizării Oradiei în înțelesul dat de noua legislație în domeniu (Directivele Consiliului Național al PCR privind sistematizarea orașelor15, Legile nr.16 și 517 din 1973, privind construcția de locuințe și administrarea fondului locativ și Legea 58/197418) s-a desfășurat pe parcursul celei de-a doua jumătăți a deceniului al optulea și pe toată durata celui următor. În acest interval s-a trecut la construirea obiectivelor social-economice pe locul vechilor clădiri, terenurile libere epuizându-se.

Tipizarea, în continuare, a construcțiilor, era cerută de organele politice de conducere cu mai multă ardoare decât în anii dinainte. În Oradea, debutul deceniului al optulea a coincis cu creșterea numărului clădirilor ridicate cu materiale prefabricate. Apar noi tipuri de locuințe, multe din acestea construite pe sistemulvagon, cu încăperi cu intrare consecutivă, apartamente cu un grad d e confort redus și cu probleme energetice.

Pentru aceasta, la începutul anilor ´70 era constituită Întreprinderea de materiale de construcții Oradea, cu două secții: cea de betoane grele (înființată în anul1971) și cea de beton celular autoclavizat (1972) 20. Numită și „Fabrica de case”, unitatea producea panouri mari prefabricate, care erau ulterior asamblate pe șantierele blocurilor de locuințe, a clădirilor industriale, comerciale ș.a.

În decursul deceniului 1980-1989, activitatea de sistematizare s-a desfășurat în toate cartierele importante ale orașului. Dacă în prima sa jumătate încă vorbim de reconstruirea cartierelor aflate la o oarecare distanță una de cealaltă, în cea de-a doua, aceste cartiere vor fi unite prin ansambluri de locuințe și dotări dispuse de-a lungul principalelor căi de comunicație. Pentru început, avem în vedere evoluția Cartierului Rogerius, ieșit din limitele Zonei de Vest și care, în urma demolărilor masive, s-a extins către centrul orașului.

Trecerea la etapa reconstrucției totale a cartierelor a presupus revizuirea schițelor de sistematizare a localităților bihorene. Se aveau în vedere menținerea acelui an). Actualizarea schițelor de sistematizare s-a realizat în condițiile în care autoritățile centrale gândeau deja direcțiile de dezvoltare ale țării până în anul 2000.

.Sistematizarea Oradiei reprezintă un proces cu dublu înțeles, unul fiind valabil pentru perioada de dinainte de 1972-1974, respectiv cel de-al doilea corespunzător ultimului deceniu și jumătate de existență al regimului. Dacă în această primă parte, sistematizarea a însemnat doar centralizarea locuirii, respectiv a activităților recreative sau a utilităților sau traficului, după emiterea legii sistematizării, accentul a căzut în special pe demolarea vechilor cartiere de case și construirea, în locul lor, a celor de locuințe colective.

În jurul anului 1960 a fost definitivată prima schiță de sistematizare a Oradiei, care v-a sta la baza construiri primele cvartale de blocuri, în Zona de Vest , Calea 1 Mai, Str. Gh. Magheru, Piața 23 August, Piața Cetate și este construită platforma industrială de vest. În cea de-a doua jumătate a anilor 1970, zonele în care se va construi cu precădere în această perioadă sunt: cartierul Ioșia-Nord, Zona de Vest, în proximitatea străzilor Ostașilor-Moldovei-Transilvaniei, Calea Aradului, Cartierul Nufărul, practic au fost extinse în spatele clădirilor existente .

De-a lungul zecilor de ani, a avut loc o expansiune a orașului din punct de vedere urbanistic, zonele industriale, care la un moment dat se afla în intravilanul orașului, în prezent, majoritatea sunt amplasate în centrul orașului. În fig de mai jos se poate observa poziția acestora, majoritatea aflându-se în zona centrală în apropierea malului Crișului Repede sau a Peței, motiv pentru care, prețul terenurilor a crescut de-a lungul anilor. Datorită poziției favorabile, acestea sunt subiectul major de interes pentru samsarii imobiliari, care doresc demolarea acestora și construirea de noi clădiri. Numărul total al apartamentelor date în folosință în această perioadă (1965-1990 ) ar fi fost de 52 000, din care circa 20 000 în deceniul 1980-1989

164 – SISTEMATIZAREA MUNICIPIULUi ORADEA (1960-1989). Cristian CULICIU coordonator: prof. univ. dr. Gabriel MOISA- Editura Universității din Oradea–2015)

Sursa- Miruna Boca–HARTA EVOLUTIE URBANISTICA A ORASULUI-Suprapunere harta actuala- prelucrare dupa sursa Pasca Mircea- Dezvoltarea urbanistica a orasului Oradea la inceputul secolului al XX-lea, Hochhauser-Contributie la o istorie a industriei de fabrica la Oradea 1848-1948)

Linie ingrosata de culoare rosie- perimetrul construit 1857

ingrosata de culoare neagra- perimetrul construit 1912

Puncte albastre- zonele industriale la inceputul anului 1960

2.2.2.1 Situatia in Europa(comparatie)

In aceasi perioada.pe plan mondial tendința nu mai constă în extinderea orașelor, ci mai degrabă în gestionarea celui existent, sub forma renovărilor urbane sau a recalificării cartierelor. Cu toate acestea, sunt situații în care poate exista densificarea și construcția orașului peste sine însuși. Orașul continuă să se întindă din diverse motive: evoluția, în anumite țări, a modurilor de viață și a profilelor demografice (separarea familială de exemplu), presiunea marilor evenimente istorice(care implică recompunerea unei metropole) sau efectele politicilor de amenajare a teritoriului la nivel național sau local. Aceste fapte necesită construcția de noi cartiere, adică de părți de oraș.

Extinderea urbană integrează de asemenea și recentul concept de „dezvoltare durabilă”care constă în căutarea unui echilibru mai mare între zonele urbane și zonele naturale și în stoparea dispersiei urbane pentru a transmite un oraș armonios generațiilor viitoare. Acest concept de dezvoltare durabilă s-ar traduce în mod ideal prin ideea orașului ”pe distanță scurtă” sau a „orașului compact”. Densitatea urbană și amestecul funcțiilor ar reduce astfel mobilitatea persoanelor.

Dezvoltările urbane din Țările de Jos și din Germania ilustrează acest aspect al producerii orașului. Aceste două țări au integrat, într-o manieră mai intensă decât în Franța, economiile de scară în gestionarea teritoriului lor. Sensibilitatea lor la problemele de mediu este de asemenea mai dezvoltată. Tradiția lor de negociere le permite să integreze mai bine partenerii foarte diverși (administrații, operatori publici și privați, cetățeni, asociații) dezamorsând astfel situațiile potențial conflictuale.

Numeroase orașe europene sunt confruntate cu vechimea marilor terenuri urbane, altădată terenuri industriale, portuare, feroviare, militare sau zone de depozite, devenite spații în paragină și ruină. Din cauza mutațiilor economice intervenite în ultimii ani în Europa, importante restructurări industriale au provocat abandonul acestor spații. Declinul activităților și închiderea întreprinderilor au antrenat grave consecințe sociale: șomaj și incertitudine, sărăcie, delincvență. Reciclarea și transferul întrebuințării acestor terenuri se înscriu într-o strategie de reconversie economică.

Una din primele mize ale acestor intervenții urbane este de a transforma aceste terenuri dintr-un sit industrial într-unul urbanizabil, din moment ce pământul nu este, sau doar foarte rar, negociabil din punct de vedere comercial în starea în care se găsește. Costurile depoluării sau decontaminării pământurilor pot fi foarte importante, după cum se vede peste tot în Europa de Vest, dar și în orașele din Europa de Est.

Acestea sunt adesea spații cu o suprafață foarte mare, și reutilizarea lor este avută în vedere pe o perioadă lungă, din motive economice, financiare și de potrivire la fluxurile piețelor locale. Este necesar atunci un punct de sprijin public al proiectului, căci sectorul privat nu investește pe un asemenea termen din cauza unei conjuncturi demoralizate (dificultăți de închiriere sau de vânzare, comerțuri și birouri).

Începând cu anii 1980, mai multe municipalități din Europa înscriu, în agenda lor politică,utilizarea politicilor publice numite de revitalizare sau de regenerare a acestor teritorii.

Aceste politici pornesc de la ideea că trebuie întreprinsă o nouă formă de dezvoltare de către orașe și aglomerații. Ea trebuie să fie destinată lărgirii sau reconvertirii bazei lor economice și să răspundă problemei utilizării. Miza este de a atrage investiția și de a exporta bunurile și serviciile produse local, procese adesea proiectate la scară europeană .

Această logică creează un climat de competiție interurbană la scară regională, națională și europeană, adică mondială. Această competiție se traduce prin formularea proiectelor urbane și arhitecturale care se sprijină pe restructurări de mare amploare: elaborarea sau îmbunătățirea infrastructurilor grele (autostrăzi, aeroporturi, trenuri de mare viteză) pentru

a facilita accesul în orașe; crearea de parcuri de întreprinderi, de tip tehnopol pentru a atrage capitalurile în jurul unei alianțe înalte tehnologie-servicii (sofware și terțiară); dezvoltarea de structuri de formare (universități, școli mari) pentru a atrage cadrele numeroaselor societăți care cer un mediu de calitate; implantarea de dotări culturale și de distracție pentru a oferi un cadru de viață mai bun și pentru a atrage turismul de afaceri.

Acestea sunt proiecte-motor de orașe prin dinamica urbană pe care o includ și ale căror beneficii se măsoară, pe termen mediu sau lung, prin numărul de locuri de muncă create în sectoarele comerțului, serviciilor, distracției și culturii. Cel puțin aceasta este ceea ce anunță public responsabilii locali la lansarea proiectelor.

Trei orașe europene sunt considerate ca exemplare pentru aceste demersuri: Bilbao, Birmingham și Dunkerque. Ele au în comun faptul de a fi întreprins, de vreo zece ani, reconversia lor industrială și un proces de regenerare urbană. Cele trei proiecte tratate au luat naștere în a doua jumătate a anilor 1980, ceea ce permite să se întocmească un prim bilanț după câțiva ani de la lansarea lor. Ele se referă la orașe de mărimi variate, dar cu un context spațial similar (terenuri în paragină în contact cu centrul orașului; activitățile legate la port) și mânate de o dorință identică de a transforma modul lor de dezvoltare.

Cu toate acestea, aceste trei proiecte se referă la tradiții de intervenție oarecum variate.

Anglia este marcată de o politică liberală, aplicând dezvoltării urbane metodele întreprinderii private. Spania, dincolo de Barcelona pentru jocurile olimpice sau Sevillia pentru Expoziția Universală, afișează puternice ambiții internaționale, într-un context în care puterile publice locale, înființate pe un fundament cultural vivace, își negociază dezvoltarea cu Statul Central .

2.2.3 Efecte din punct de vedere demografic

Perioada a cunoscut o dezvoltare industrială semnificativă, fapt care a avut și efecte negative cauzate tocmai de politica de industrializare forțată, efecte ce s-au resimțit mai ales în anii '70 și care au declanșat o adevărată criză economică ajunsă la apogeu și în viața orașului, în anii '80, asemenea întregii Românii. Industrializarea forțată a condus în principal la triplarea populației între 1944 și 1989. Acest proces a necesitat și o forță de muncă serioasă, atrasă din mediul rural din jurul Oradiei și nu numai, din zonele majoritar românești, ceea ce a condus la creșterea semnificativă a numărului românilor din oraș.(Măhăra, 1977)

(STATUTUL MUNICIPIULUI ORADEA)

Orașul a fost specializat pe producerea de mașini-unelte în domeniul construcțiilor de mașini (Uzina Înfrățirea era considerată la aceea vreme cel mai mare exportator de centre de prelucrare automată din Europa de Est), industria metalurgică (Alumina), chimică (Sinteza) dar și în domeniul agriculturii (Uzina Mecanică furniza utilajele necesare pentru prelucrarea mecanizată a culturilor în agricultură). A doua tendință majoră în perioada în care s-a configurat zona industrială a municipiului Oradea era de a specializa industria orașului în producerea de bunuri de consum. Așa a rezultat Uzina Metalica care furniza mașini de gătit pe gaze naturale pentru populație dar și Uzina de Subansamble pentru industria auto (U.A.M.T) în care își desfășurau activitatea un număr impresionant de locuitori ai municipiului Oradea. Multe dintre aceste întreprinderi, sunt actuale brownfielduri studiate aflate în dificultate de dezvoltare urbanistică.

Aprecierea efectelor industrializării forțate asupra evolutiei spatiului urban și a preocupat de a lungul timpului mai mulți autori, părerile fiind împărțite în funcție de perioada cînd sunt făcute. Astfel conform lui Berindei și Cucu industrializarea a dus „ la o etapă calitativ nouă în evoluția economico-socială și culturală” (Berindei, 1977, p.137), ”un rol hotărîtor în transformarea structurală a economiei românesti”.(Cucu, 1984, p.217). Ianoș consideră că industrializarea forțată reprezintă „o exacerbare a funcției industriale……ce depășește potențialul local”.

„Procesul de industrializare a fost grăbit, forțat și nu lăsat să se desfășoare rațional, cumpătat. Încercarea de a recupera anumite decalaje e întotdeauna bună, dar nu ușoară, nici benefică dacă se face cu prea multe sacrificii. De aceea, problema este nu că regimul comunist a industrializat țara, ci că a industrializat-o forțat.”(Valentin Maier (2009), Industrializarea Romaniei, sursa web http://industrializarearomaniei.blogspot.ro).

Industrializarea forțată a avut mai multe aspecte negative, un prim aspect negativ este acela că procesul de alocare a unor uriașe sume pentru dotarea cu fonduri fixe a industriei s-a desfășurat concomitent cu prelungirea duratei normate de funcționare a lor și chiar cu menținerea în funcțiune după expirarea acesteia. Un alt aspect negativ al politicii industriale l-a constituit faptul că marile beneficiare de investiții în general, de cele industriale în special, au fost cinci ramuri: industria constructoare de mașini, energia electrică și termică, combustibili, chimia și metalurgia și cu prețul neglijării, am putea spune al sacrificării chiar, a altor ramuri industriale, între care și industria alimentară, căreia, în anii 1980-1989, I s-a alocat mai puțin de 5% din totalul investițiilor industriale. Rezultatul n-a întârziat să apară. Oferta scăzută de produse alimentare pe piața internă a dus la apariția „pieței paralele“, a prețurilor de speculă și, implicit, la diminuarea consumului populației și a nivelului de trai, dar și la îngustarea pieței interne, un fenomen care are efect de bumerang asupra posibilităților viitoare de dezvoltare a unei părți a capacității de producție a industriei .

Cap.III.Evolutia economica dupa 1990

Prin Hotarirea de Guvern Nr. 1296 din 13 decembrie 1990, art 1. întreprinderile de stat se transforma in societați comerciale pe actiuni, iar prin Ordinul nr. 187/1993 dat de Agenția Națională de Privatizare (privind arondarea societăților comerciale cu capital de stat, în vederea distribuirii a 30% din capitalul social al acestora, între cele cinci Fonduri ale Proprietății Private se dispune in art.2 o cota de 30% din capitalul social al societății comerciale cu capital de stat se alocă în mod egal fiecărui Fond al Proprietății Private, respectiv 6%) , acesta este momentul care pune bazele viitoarelor privatizări și distrugere a industriei romanești.

Problema majoră a acestor societăți comerciale, nou create, a fost aceea că odată cu trecerea la economia de piață, nu s-au putut adapta rigorilor impuse datorită dimensiunilor gigante, la care au fost proiectate uzinele indiferent de profilul de activitate și mai mult datorită sistemului în care operau în perioada economiei planificate, când nu trebuiau să își identifice, nici piața unde urmau să își desfacă produsele și nici, să își procure materia primă. Aceasta a condus în timp la o lipsă acută de cultură în relația cu consumatorul precum și în relația cu furnizorii care sunt vitali în condițiile în care piața funcționează după regulile dure ale cererii și ofertei de bunuri și servicii.

Rezultatul a fost, imediat după trecerea la economia de piață, ca multe din aceste companii au dat faliment, iar altele și-au reconfigurat profilul de activitate, sau ce este mai grav au apelat la diferite metode de închiriere a activelor ca o formă de subzistență a un întreprinderi neviabile din punct de vedere economic.ca dupa 1990

3.1 Dezindustrializare

Perfecționarea proceselor tehnologice și a modului de valorificare a materiilor prime, procesul continuu de miniaturizare a componentelor mecanice și electronice au condus la restrângerea considerabilă a suprafețelor ocupate de spațiile destinate producției și la uzura morală a vechilor tehnologii în raport cu noile cerințe. De asemenea, producerea anumitor bunuri s-a diminuat sau a încetat, acestea fiind înlocuite cu altele având aceeași funcționalitate însă concepute și fabricate diferit. Drept urmare, a apărut necesitatea unor spații adaptate noilor tehnologii și produse. Un alt aspect al schimbărilor care au avut loc în industrie îl reprezintă fenomenul migrării întreprinderilor în zonele cu forța de muncă ieftină.

Toate aceste fenomene au avut drept consecință părăsirea unor suprafețe industriale întinse, care constituie un patrimoniu construit important, ce poate fi utilizat prin conversie datorită potențialului și calităților pe care le însumează)

Fenomenul de dezindustrializare a fost studiat în literatura de specialitate a ultimilor ani, precum și în contextul crizelor regionale sau globale. În acest sens, Rowthorn (1997) definește procesul de dezindustrializare drept „scăderea gradului de ocupare în industrie, ca procent din numărul total de angajați”.

În literatura de specialitate se regăsesc și alte motivații pentru dezindustrializare, în afară de scăderea în producția industrială sau în gradul de ocupare, cum ar fi: Reorientarea către sectorul serviciilor; o scădere în proporția pe care o dețin produsele industriale în comerț cu precădere în exporturi

Procesul în Romania începe în 1990 și se deșfășoară în accepțiunea lui Ianoș în 5 etape:

1. ”Anul 1990–desființarea piețelor CAER -pierderea piețelor de desfacere;

2. Scăderea dramatică a producției industriale 1990-1995-apare șomajul;

3. Creștere temporară a industriei-puternic subvenționată;

4. Accelerarea privatizării 1997-2000,urmată de restructurări masive;

5. 2000 restructurarea industriei” (Ianoș, 2004, p.31)

Aceași abordare o are și Jucu(2011, p.226-228) în lucrarea sa ”Analiza procesului de restructurare urbană ”

În studiul prezent am abordat conceptele lansate de Cocean, deoarece reflectă mult mai bine evoluția municipiului Oradea în perioada respectivă, unde procesul de reajustare a volumului producției industriale a început imediat după 1990, fapt atestat de scăderea continuuă a numărului de salariați din industrie. Cocean (2011, p.115) și Chelcea (2008, p.27-38), abordează dezindustrializarea din punct de vedere a organizării orașului de tip fordist, urmată de procese de dezindustrializare și suurbanizare, postfordismul.

Tab 1- Structura populației ocupată pe sectoare economice în municipiul Oradea (2002), sursă preluată din PDJ Bihor Caracteristicile actuale ale sectorului industrial din municipiul Oradea

Prin trecutul sau, Oradea reprezinta unul dintre orașele in care studiul problematicii sectorului industrial este deosebit de interesant, ca urmare a evoluției sale economice. După o perioadă de dezvoltare industrială, forțată, în care s-au implementat, construit și dezvoltat o multitudine de zone industriale, unele de importanță națională, bazate în special pe industria grea (construcții, mașini, industria chimică, energetică), mari consumatoare de energie, dar și mari poluatoare, a urmat o periodă de declin (privatizări eșuate, management prost sau mînat de interese proprii, precum și lipsa de performanță), care a dus la închiderea acestora. Majoritatea acestor spații au fost lăsate în paragină, devenind mormane de ruine, generatoare de riscuri pentru mediu înconjurător și zonele limitrofe.

Oradea a fost dintotdeauna unul din cele mai prospere orașe ale României și unul dintre cele mai semnificative centre economice, în mare parte datorită proximitatii față de frontiera cu Ungaria, devenind astfel o poartă inspre Occident. Din perspectiva activităților industriale, municipiul Oradea a deținut sectoare cu tradiție din industria alimentară, industria confecțiilor din textile-pielărie dar și a industriei constructoare de mașini.

Prin Hotarirea de Guvern Nr. 1296 din 13 decembrie 1990, art 1. întreprinderile de stat se transforma in societați comerciale pe actiuni, iar prin Ordinul nr. 187/1993 dat de Agenția Națională de Privatizare (privind arondarea societăților comerciale cu capital de stat, în vederea distribuirii a 30% din capitalul social al acestora, între cele cinci Fonduri ale Proprietății Private se dispune in art.2 o cota de 30% din capitalul social al societății comerciale cu capital de stat se alocă în mod egal fiecărui Fond al Proprietății Private, respectiv 6% , acesta este momentul care pune bazele viitoarelor privatizări și distrugere a industriei romanești.

Problema majoră a acestor societăți comerciale, nou create, a fost aceea că odată cu trecerea la economia de piață, nu s-au putut adapta rigorilor impuse datorită dimensiunilor gigante, la care au fost proiectate uzinele indiferent de profilul de activitate și mai mult datorită sistemului în care operau în perioada economiei planificate, când nu trebuiau să își identifice, nici piața unde urmau să își desfacă produsele și nici, să își procure materia primă. Aceasta a condus în timp la o lipsă acută de cultură în relația cu consumatorul precum și în relația cu furnizorii care sunt vitali în condițiile în care piața funcționează după regulile dure ale cererii și ofertei de bunuri și servicii.

Rezultatul a fost, imediat după trecerea la economia de piață, ca multe din aceste companii au dat faliment, iar altele și-au reconfigurat profilul de activitate, sau ce este mai grav au apelat la diferite metode de închiriere a activelor ca o formă de subzistență a un întreprinderi neviabile din punct de vedere economic.

Dezindustrializarea se manifesta agresiv, lasind in urma zone vaste de terenuri abandonate sau pline de ruine. Oradea începe să se confrunte cu probleme legate de:

– degradarea spațiului construit;

– calitate a vieții nu întotdeauna la standardele sau așteptările majorității cetățenilor;

– probleme legate de calitatea mediului;

– cartiere de blocuri de locuințe care nu au cunoscut renovări substanțiale de la darea în folosință;

– centre/clădiri istorice adeseori în paragină;

– zone industriale abandonate, în ultimii ani, din cauza încetării activităților;

– spații publice neîntreținute;

– infrastructura vetustă sau inexistentă uneori;

– servicii urbane nesatisfăcătoare;

– transport public ineficient;

– spații verzi insuficiente sau pe cale de dispariție.

3.1.1 Efecte asupra urbanului, inclusiv prin trecerea la dezvoltare imobiliara pe orizontala și extinderea intravilanului.

După anul 2004, ca urmare a presiunilor imobiliare, orașul s-a extins haotic, suprafața sa crescând cu irca 600 de ha și ajungând la 8000 de ha, iar în intravilanul orașului avem peste 250 de hectare de terenuri ce sunt nefolosite. O categorie importantă o reprezintă fostele platforme industriale și unitățile militare dezafectate . Asigurarea infrastructurii în aceste zone este deficitară iar realizarea implică alocarea unor sume mari de bani din bugetul local, de care orașul nu va dispune într-un termen scurt.

Sursa -Strategia pentru dezvoltare durabilă a județului Bihor 2014-1020

Suprafata orașului a ajuns la 11.556 ha, ceea ce il plaseaza intre primele 10 orase din punctul de vedere al intinderii ,numai după anul 2004, ca urmare a presiunilor imobiliare, orașul s-a extins haotic, suprafața sa crescând cu circa 600 de ha .Ca urmare a acestei extinderi, zonele industriale au fost înglobate treptat în oras care era în continuă creștere, construcțiile fiind realizate la periferie, însă datorită expansiunii, în prezent, majoritarea fabricilor și uzinelor se găsesc în apropierea centrului. Revitalizarea clădirilor de tip industrial va fi o componenta a revitalizarii urbane, tocmai datorita pozitiei lor.

În perioada comunistă a fost implementată ideologia tabula rasa prin care era promovată idea ca tot ceea ce este vechi trebuie să dispară de la oameni, clădiri până la orașe, fiind reconstruite de la zero, având ca scop ștergerea din memoria colectivă legatura cu trecutul, această mentalitate persistând și în prezent.

Extinderea suburbană a fost criticată de mulți cercetători (Baum-Snow-, 2007, pp. 775-805. -Massey & Denton (1988), pp. 592-626. -, 1988; -Mieszkowski și Mills, 1993) pp. 135-147; Rowley, 1980, pp. 349-357. -) pentru ca produce consecințe negative, cum ar fi fragmentarea metropolitană, segregarea rezidențială, oraș. Din cauza acestor efecte negative, cercetătorii și practicienii au evaluat alternative mai bune pentru a îmbunătăți mediile socio-economice și naturale din zonele urbane

Consecința migrației locuitorilor și a firmelor comerciale de la orașe interioare la suburbii a determinat deteriorarea orașului interior; pe de altă parte, suburbiile devin din ce în ce mai bogate. Acest fenomen provoacă segregarea rezidențială prin venit și rasă în orașe. Distribuția inegală a modelului de dezvoltare urbană poate permite planificatorilor și factorilor de decizie urbană să realizeze nevoile regenerării urbane prin creșterea utilizării și vizitei în miezurile urbane (Dymski, 2001; pp. 415-422= Gotham, 2001, pp. 285-31).

Regenerarea miezului urban ar putea fi derivată din atragerea indivizilor, ceea ce impune orașelor să dezvolte mai multe facilități, spații deschise, locuințe și locuri de muncă. În special, populațiile care locuiesc în zonele din centrul orașului caută alimente, cafenele și alte locuri de cumpărături necesare pentru nevoile lor zilnice. Progresele cu amănuntul în miezul urban pot să le ofere și să ofere o alternativă la transportul către mall-urile suburbane. Acest lucru îmbunătățește mediul urban rezidențial și reduce dependența de vehicule.

Regenerarea urbană este o nouă abordare a îmbunătățirii cartierelor și cartierelor orașelor, în timp ce se urmărește armonizarea valorilor vechi și noi. Mulți cercetători recunosc deja regenerarea urbană ca un nou concept pentru planificarea urbană,

3.1.2 Situația actuală a fostelor platforme industriale din municipiul Oradea

În urma observațiilor din teren și a analizelor efectuate asupra documentelor privind evoluția economică a acestui oraș, am identificat, nu mai puțin de 35 foste platforme industriale (cu o suprafață totală estimată la peste 300 ha), aflate în diferite stadii de distrugere/ părăsire sau care parțial mai deșfășoară activități economice, conform cu obiectul de activitate.

Pentru a determina, valoarea economică a acestor situri, din care cca 15%, sunt demolate total, iar 40 % sunt demolate parțial, urmînd a fi valorificat terenul pe care acestea se află, am clasificat aceste situri, în strînsă legătură, cu zonele stabilite de către asociațiile de notari, cu privire la prețul de vînzare a imobilelor și terenurilor, din municipiul Oradea (DATELABORĂRII: 27.12.2016 GHID BAZAT PE STUDIUL DE PIAȚĂ PRIVIND VALORILE ORIENTATIVE MINIME ALE PROPRIETĂȚILOR IMOBILIARE DIN JUDEȚUL BIHOR-valabil pentru anul 2

– Harta privind impartirea zonelor in raport de valoarea de piata si valoare a terenurilor din Municipiul Oradea- informatii prelucrate din GHID BAZAT PE STUDIUL DE PIAȚĂ PRIVIND VALORILE ORIENTATIVE MINIME ALE PROPRIETĂȚILOR IMOBILIARE DIN JUDEȚUL BIHOR-valabil pentru anul 2017( verde- zona centrala; roșu-zona pericentrala

Sursa- Miruna Boca

Din, punct de vedere, al amplasamentului, putem grupa aceste situri în:

A. amplasate în zona centrală – Pentru terenurile din zona unu, prețurile de tranzacționare au fost cuprinse între 110 și 270 €/mp. În această zonă, cuprinsă între Gara C.F.R., str Dacia, Decebal, P-ța 22 Decembrie, str.Bistriței, Seleușului, Averescu, Olteniei, am identificat un număr de 8 situri industriale, spații de depozitare anexe, după cum urmează:

– Pe str. Republici, pe zona pietonală, se află amplasată o clădire cu trei etaje în care a funcționat Fabrica de pantofi Crișul Oradea- un de spatiul de 7.000 metri patrați, actualmente abandonat de actuali proprietari. Pană in 1999, avea peste 800 de salariati, o cifra de afaceri de 110 miliarde de lei vechi, venituri de 120 de miliarde si datorii de doar 23 de miliarde. La sfarsitul lui 2003, societatea inregistra datorii de peste 62 de miliarde, cu un efectiv redus de doar 479 de angajati. Datoriile au crescut, iar la sfarsitul lunii august 2004 intreprinderea datora creditorilor peste 100 de miliarde de lei. A fost scos la vanzare a sediului fabricii, la data de 7 iunie 2006 spatiul de 7.000 metri patrati a fost vandut cu suma de 136 miliarde lei, grupului de firme “European Drinks”, care ar intentiona sa reamenajeze cladirea pentru birouri(hotnews.ro);

– Pe str.Independenței nr.7-9- Intreprinderea de confectii Oradea fost infiintata in anul 1959 (Barna, 2015), iar la 01 octombrie 2008 fabrica isi inchide portile din cauza lipsei comenzilor. În prezent cca 50% din spațiu este închiriat , are un look nou și adăpostește acum un restaurant de lux, sală de gimnastică, birouri (bihon.ro).

– Pe str, S. Bărnuțiu, nr 15, se află un imobil în care a funcționat fabrica de Încălțăminte ,,Solidaritatea”. A fost fondată în anul 1923, sub emblema ,,Carmen’’în anii 1980, la Intreprinderea “Solidaritatatea” lucrau peste 4500 angajati (Barna 2015), în prezent spațiu este de închiriat;

– Pe strada M. Viteazul nr. 6 se află un teren , pe care a funcționat Moara Emilia. Ridicată în 1885, în clădire a funcționat ani la rând o moară iar la începutul lunii lunii martie-2014 a început demolarea acesteia.(Hochhauser, 2010, Jurnalul Bihorean, 2014). În imediata apropiere pe str. M.Kogălniceau nr. 26, este un alt teren viran pe care se afla amplasat sediul Vinalcool. La 1 martie 1968, întreprinderea își restrânge activitatea în limitele județului Bihor, păstrându-și specificul și primind denumirea de Întreprinderea Vinalcool Bihor – Oradea, iar în anul 2016 imobilul este demolat.(Barna, 2015, Junalul Bihorean, 2016).
Și din Fabrica de Spirt și Drojdie Oradea, a mai rămas un teren viran, situat în Calea Clujului nr. 78,avand o suprafață totală de 12. 288 mp, compus din trei parcele, respectiv un teren situat în calea Mareșal Averescu nr. 81,cu o suprafață totală de 1992 mp, si două parcele, pe ambele terenuri existând construcții industriale în prezent dezafectate. În imediata apropiere se mai află trei imobile în care au funcționat:

– Pe str. Miron Costin 21- Moara Răsăritului ( a fost înființată la 1 Decembrie 1857), cu o suprafață totală de 6320 mp ;

-Pe str. Griviței nr. 11, înregistrată în 1917 și lansată în 1928, fabrica orădeană Rovex, în aprilie 2017, a intrat în faliment. Suprafata teren 4.240 mp (Regim de inaltime P, P+2, P+4 Suprafata construita 2.123 mp.

-In anul 1928 ia ființă societatea anonimă pe acțiuni ,,Imperial’, care după naționalizare, în anul 1949, și-a schimbat numele în ,,Avântul’ iar prin sentința civilă nr 302/F/18.XII 1998, s-a constatat că nu există șanse de reorganizare și s-a stabilit ca societatea să fie scoasă la vânzare.(imobil patru etaje, plus teren aferent, cu o suprafață de 1051 mp, precum si fosta cantina).

Hartă- Situri industriale amplasate în zona centrală

Sursa -Miruna Boca

Siturile de tip industrial situate în zona centrală a orașului ocupă suprafețe mari de teren, subutilizate, unele dominate de clădiri aflate în diferite stadii de degradare, afectează grav imaginea urbană, ca element esential pentru organizarea spațiului .Totodată eforturile municipalității de a reabilita construcțiile, sunt sabotate de întreruperile apărute în organizarea spațiului de prezența acestor situri. Fiind în zona centrală, dispun de toate utilitățiile publice, necesare pentru a fi reintegrate în spațiul urban. Cel puțin două situri, pe care se mai află clădiri (str M.Costin și Griviței), pot fi regenerate cu costuri redus,iar datorită valorii istorice și a clădirilor pot fi folosit pentru activități culturale și incliuse în circuitul turistic al orașului, mai ales că sunt amplasate în imediata apropiere a cetății- monument arhitectonic cu o valoare istorică deosebită.

B -amplasate în zona 2- pericentrală – terenurile in aceasta zona sunt estimate la 70-80 €/mp.

GHID BAZAT PE STUDIUL DE PIAȚĂ PRIVIND VALORILE ORIENTATIVE MINIME ALEPROPRIETĂȚILOR IMOBILIARE DIN JUDEȚUL BIHOR, pg 39

Așezate, anterior, la periferia orașului, marile platforme industriale (Înfrățirea, Metalica, Fabrica de Bere, Fabrica de Ulei, Fabrica de Cărămidă, Fabrica de Mobilă, Fabrica de Pâine, Chimprod, Fabrica de Lapte, Abatorul) odată cu extinderea orașului, au fost integrate în cartiere de locuit, nou construite. Majoritatea clădirilor au fost demolate și se remarcă transformarea unor spații industriale de tip brownfield în spații urbane funcționale.

C. Siturile din zona 3 – perifică – prețul terenului este de cca 20-25 €/mp.

GHID BAZAT PE STUDIUL DE PIAȚĂ PRIVIND VALORILE ORIENTATIVE MINIME ALE PROPRIETĂȚILOR IMOBILIARE DIN JUDEȚUL BIHOR, pg 41

– zona limitrofă -prețul terenului este de cca 10-15€/mp. II in acte sau conform Decret-Lege nr. 61/1990 Anexa 1 Foste cămine de nefamiliști: Podului 17 21, 23, 27, Războieni 85, Borșului,Uzinelor , între 15000-20000.

Aici sunt localizate suprafete mari de terenuri care au aparinut S.C. Sere Oradea (100 ha) și Avicola Oradea.

În zonele 3-4, cuprinzînd în mare parte fosta Platformă industrială, majoritatea spațiilor industriale au fost păstrate intacte, unele fiind folosite în scopurile inițiale (Zahărul, U.A.M.T., CET I, Sinteza). Au fost demolate sau vor fi demolate integral Alumina, CET II, Parțial Sinteza ( pentru Chim parc). În schimb, primăria a dezvoltat în imediata apropire a acestor zone periferice Parcuri Industriale, care au preluat cerințele de spațiu pentru investiții în industrie.(oradea.ro)

În prezent, în Oradea există un număr semnificativ de situri industriale, care au fost demolate în scopul eliberării terenurilor, fie pentru construirea unor funcțiuni precum supermarketuri (Fabrica de mobila), mall-uri (Fabrica de bere, Înfrățirea), sau fie pentru construirea de locuințe colective (Înfrățirea, Moara cu valțuri Emilia). Pe lângă clădirile demolate, mai există cele lăsate într-o stare de degradare, ignoranța față de aceste construcții ducând la o risipă de materiale, dar și față de resursele culturale, acestea fiind mărturii ale istoriei civilizației orașului Oradea.

Din totalul populației municipiului Oradea (206.614 locuitori), înregistrat la ultimul recensământ, respectiv cel din 2002, doar 83.866 locuitori reprezenta populația ocupată în diverse ramuri economice, aceasta însemnând 42,2 % din total. (tab 1).

Procesele de privatizare, greșit înțelese și aplicate de manageri slab pregătiți, coroborat cu goana după un câștig ușor (este mai usor să demolez, vinzi utilajele și terenul, decât să gestionezi o fabrică.), a dus treptat la demolarea principalelor unități industriale, creșterea șomajului, migrația forței de muncă, iar în locul ”faimoaselor” uzine, unele unice în țară au apărut mall-uri, locuințe, ieșind tot mai mult la iveală funcția de oraș terțiar de servicii. Evoluția spre distrugere a principalelor fabrici, din arealul orădean, este prezentată pe larg in ultimul capitol.

În Romania secolului al XXI-lea, majoritatea spațiilor industriale, care nu au fost demolate, au fost părăsite, lăsate într-o stare majoră de degradare, datorită nepăsării atât a proprietarilor siturilor cu caracter industrial, dar și a autorităților locale.

Siturile industriale din zona centrală a orașului, aflate astăzi într-o stare mai mult sau mai puțin avansată de degradare, ocupă un loc aparte printre formele clasice ale ruinei industriale, memoria orașului contemporan fiind marcată de prezența fabricilor care au crescut odată cu el. ”Absența activităților din interiorul acestor construcții părăsite creează niște goluri citadine și cotidiene, măcinate de mecanismul timpului și expuse pericolului uitării (colective). Valoarea clădirilor industriale capătă valențe patrimoniale, prin totalitatea amintirilor ce le trezesc, prin rememorarea poveștii de viață a omului de rând, prin re-găsirea caracterului specific al locului.” (atelier Lakatos, Roșca- Proiect Conversia urbană a siturilor industriale, Universitatea Ion Mincu, an universitar 2016-2017).

3.1.3 Evolutia principalelor ramuri economice

Sectorul industriei și construcțiilor a înregistrat o scădere dramatică în intervalul1992-2011 și anume cu 41,15%, reduceri drastice de personal angajat în industrie sunt municipiul Oradea (-41,15%) . În cazul municipiului Oradea sectorul serviciilor a crescut 1992- 2011 considerabil cu peste 55% în intervalul 1992-2011, iar cel al agriculturii și silviculturii a devenit practic inexistent.

Ponderea sectorului industriei în totalul PIB la nivelul anului 2000 pentru Oradea a fost de 27,6 %, ponderea sectorului privat fiind de 82,7% din acest procent. Categoriile de industrii cu pondere semnificativă în dezvoltarea municipiului Oradea sunt: industria chimică, industria ușoară (confecții, pielărie, încălțăminte, blănărie), materiale de construcții, construcții de mașini și echipamente, metalurgie, prelucrarea lemnului și mobilier, alimentară și băuturi, piese de schimb și subansamble pentru mijloace de transport rutiere.(Institutul National de Statistica)

Un alt indicator concludent în elaborarea unei radiografii a mediului economic din municipiul Oradea ar fi cel al numărului de întreprinderi la 1000 de locuitori. După unele date statistice acest indice ar fi fost în anul 2008 de 83,13 întreprinderi la 1000 de locuitori. Analiza celor doi indicatori semnificativi pentru municipiul Oradea dar și pentru mediul de afaceri ne indică faptul că în economia locală există trei sectoare de activitate care au înregistrat o rată de progres cel puțin din perspectiva cifrei de afaceri. Aceste trei sectoare de activitate sunt construcțiile, comerțul și serviciile în special cele financiar-bancare. Explicația dezvoltării celor trei sectoare de activitate este oarecum legitimă (Institutul National de Statistica)

Construcțiile s-au dezvoltat din cel puțin două motive: primul a fost determinat de faptul că au fost alocate fonduri din bugetul de stat, bugetul local, fonduri nerambursabile pentru refacerea infrastructurii de utilități publice iar cel de-al doilea motiv este a fost determinat de investițiile imobiliare, mai ales în blocurile de locuințe, care datorită efectelor crizei imobiliare au rămas în diferite stadii de execuție.

Comerțul, cel de-al doilea sector care în mod constant a înregistrat o rată de progres atât sub forma rentabilității cât și sub forma extinderii volumului de activitat,s-a dezvoltat ca urmare a lipsei ”culturii consumului” dar și a lipsei infrastructurii adecvate pentru comerț indiferent că e vorba de comerț cu ridicata sau de comerț cu amănuntul. În prezent municipiul Oradea dispune de o rețea de centre comerciale dintre care cele mai semnificative sunt: Centrul Comercial LOTUS Market,Centrul Comercial REAL1 și 2, SELLGROS, PRACTIKER, ERA SHOPPING, METRO și ORADEA SHOPPING CITY.

Aceste evidențe rezultă și din distribuirea la nivelul municipiului Oradea a forței de muncă pe sectoare macroeconomice. Astfel, în industria locală în 2002 lucrau 34.376 de persoane, în 2003 doar 33.075, în anii următori trendul descendent se menține până în anul 2006, pentru ca din 2007 să se observe un scurt reviriment, 32.480 angajați, iar în 2008 să atingă nivelul de 32.616(Institutul National de Statistica). Aceeași analiză a cifrei de afaceri și a investițiilor brute din economia locală maI evidențiază faptul că un sector important al economiei locale a cunoscut o scădere semnificativă a activității, fiind vorba de sectorul activităților industriale.

Industria locală se află în acest moment într-un relativ declin din cauza unui complex de factori atât interni cât și externi. Principalele elemente caracteristice ale funcțiunilor cu profil industrial prezente pe teritoriul Municipiului Oradea sunt:

– relocarea operatorilor industriali tradiționali din zona centrală și zonele rezidențiale ale orașului spre periferii și înspre localitățile limitrofe;

– se constată un declin relativ al industrie ușoare, care era principalul furnizor de locuri de muncă, în acest domeniu. Companiile care își desfășoară activitatea în domeniul textilelor, pielăriei, marochinăriei își relochează o parte din activități spre Estul Europei sau în Asia, datorită costurilor mari ale forței de muncă din județul Bihor și a numărului mic de persoane dispuse să lucreze în această industrie;

– industria producătoare de utilaje grele și mașini a înregistrat în ultimii ani o scădere drastică a activității, marea majoritate a fabricilor fiind închise, în restructurare, relocate sau în curs de închidere (Înfrățirea, Metalica, UAMT, etc.). S-au prăbușit, pe rând, multe din întreprinderile orădene cunoscute în toată țara: fabricile de încălțăminte ,,Solidaritatea”, ,,Arta”, ,,Crișul”, fabrica de confecții ,,Oradinum”, fabrica de tricotaje ,,Miorița”, Combinatul de Alumină, Uzina Mecanică, fabrica de mobilă ,,Alfa”, fabrica de bere, fabrica de ulei, fabrica de spirt, fabrica de mașini-unelte ,,Înfrățirea”. O mulțime de ,,oameni de afaceri”, în cârdășie cu organismele statului, au transformat firme viabile în „afaceri cu terenuri” și ,,cu fierul vechi”. Dezinteresat, cu ajutorul unor funcționari ,,cointeresați”, statul a transferat proprietățile sale unor așa ziși ,,oameni de afaceri”, care nu au avut intenția de a continua tradiția industrialăa orașului, ci de a se îmbogăți imediat vânzând și speculând activele acelor fabrici

3.2. Aparitia discontinuitatii in imaginea urbana ,prin disparitia platformelor industriale

În prezent, în Oradea există un număr semnificativ de situri industriale, care au fost demolate în scopul eliberării terenurilor, fie pentru construirea unor funcțiuni precum supermarketuri(Fabrica de mobila), mall-uri ( Fabrica de bere, Înfrățirea), sau fie pentru construirea de locuințe colective ( Înfrățirea, Moara cu valțuri Emilia). Pe lângă clădirile demolate, mai există cele lăsate într-o stare de degradare, ignoranța față de aceste construcții ducând la o risipă de materiale, dar și față de resursele culturale, acestea fiind mărturii ale istoriei civilizației orașului Oradea.

Factorii care determină dacă o anumită construcție este conformă regenerării, sunt amplasamentul și funcțiunea. Amplasarea pe spații libere din afara orașului a permis extinderea pe suprafețe mari de teren a construcțiilor cu rol industrial (Fabrica de bere, CET II, Fabrica de ulei). În cazul amplasării acestora în interiorul orașului sau pe malul râului Crișul Repede au determinat restrângerea suprafeței ocupate pe teren, acestea desfășurându-se în general pe verticală (Moara cu valturi Emilia, Fabrica Rovex, Fabrica Metalica, Moara Răsărit).

Printre clădirile existente ce pot oferi posibilitatea de găzduire a funcțiunilor culturale se află construcțiile industriale, ele apartinând programelor de arhitectură importante specifice perioadei moderne, începând cu secolul al XIX-lea. Arhitectura industrială este o dovadă a dezvoltării metodelor tehnice și tehnologice, dar și a schimbărilor produse de era industrială atât în structurile sociale dar și în cele economice și culturale ale civilizației occidentale.

Elementele care oferă un potențial cultural acestui tip de program sunt atât importanța istorică cât și valoarea arhitecturală.Fostele spații industriale sunt un punct important în dezvoltarea unui oraș datorită suprafețelor extinse pe care sunt dispuse, dar și datorită deschiderilor interioare mari, ceea ce le face un spațiu propice pentru dezvoltarea unor programe arhitecturale precum galerii de artă, muzee, centre culturale, etc. Aducerea la „ viață” a acestor spații, reintegrarea lor în societate, ar însemna amplificarea caracterului locului.

Zonele industriale au fost înglobate treptat în orasele care erau în continuă creștere, construcțiile fiind realizate la periferia acestora, însă datorită expansiunii orașelor, în prezent, majoritarea fabricilor și uzinelor se găsesc în apropierea centrului. Revitalizarea clădirilor de tip industrial va fi o componenta a revitalizarii urbane, tocmai datorita pozitiei lor.

În perioada comunistă a fost implementată ideologia tabula rasa prin care era promovată idea ca tot ceea ce este vechi trebuie să dispară de la oameni, clădiri până la orașe, fiind reconstruite de la zero, având ca scop ștergerea din memoria colectivă legatura cu trecutul, această mentalitate persistând și în prezent.

Tarile din Europa de Est si Centrala , au fost grav afectate de dezindustrializare in urma sfarsitului socialismului. Majoritatea spatiilor industriale se afla in zone centrale sau sunt inconjurate de cartiere rezidentiale. In momentul in care aceasta activitate a incetat, ele au fost in cele mai bune cazuri restaurate, ori au fost folosite doar pentru furnizarea deseurilor metalice/caramizilor, ori au cedat terenul altor constructii.

a-dezordinea-lipsa de continuitate aregulamentelor ubanistice,intervenții fragmentare asupra siturilor

b-difunctii in modul de functionare a sistemului teritorial

c-indiferenta care produce apatiesocială,scaderea potentiallui economic

d-dezechilibre din punct de vedere ecologic

Cresterea excesivă sau dezvoltarea în pată de ulei,prin extinderea în exces a intravilanului,an de an, a suprafețelor construite reprezintă un proces caracteristic ariilor metropolitane neinstituționalizate.Continuarea politicii imobiliare haotice si speculative, dublată de lipsa unor politici

clare de dezvoltare urbanistică la nivel local, va favoriza conturarea de spații cu atractivitate scăzută, cu servicii deficitare si cu probleme de mediu ce se vor proiectaîntr-un spațiu din ce în ce mai mare (degradarea calității aerului, apelor, solului,vegetației si faunei, pierderea diversității biologice si a elementelor de peisaj, conturarea de areale degradate, supraconsum de resurse etc.).

Analiza proiectelor de regenerare,elaborate pînă în present scoate în evidență o lipsă de coerență a a regulamentelor ubanistice,intervenții fragmentare asupra siturilor în funcție de interesele diversilor proprietari.

3.2.1 Efecte demografice

Singurele scăderi de populație din istoria urbei sunt înregistrate după cel de al doilea război mondial și între anii 1992 -2009. Pierderile de populație datorate războiului trebuie corelate în special cu deportarea comunității evreiești în lagărele morții, apoi cu mișcarea demografică (refugiere) datorată arbitrajului de la Viena din 1940 și revenirii orașului în granițele României la 12 octombrie 1944. Scăderea de populație între anii 1941 și 1948 este potrivit statisticilor de 11, 47 % de la 92.942 la 82.282 de suflete. Este posibil ca cifrele să fi fost mai mari și fac obiectul unor dispute datorită suspiciunilor privind manipularea datelor. Sigur este că la o asemenea cifră s-a ajuns prin deportarea masivă de populație, un număr important de refugiați și prin consecințele războiului.

În ceea ce privește scăderea demografică de după 1992, cauzele principale puse în cauză de către cercetătorii în domeniu sunt scăderea indicelui natalității și mișcarea migratorie soldată cu plecarea mai multor locuitori decât venirea altora noi. Cifrele absolute prezentate de site-ul amintit prezintă o scădere de a populației orașului de la 222.741 locuitori în 1992 la 206.614 la recensământul din anul 2002. După o estimare a Institutului Național de Statistică de 204.882 locuitori pentru anul 2009 putem observa o reducere a populației cu 7,2 %. Și în acești ani sesizăm un recul dramatic al populației neobișnuit într-o perioadă de pace.

Scăderea numărului de locuitori ai marilor orașe din România are ca explicație și îmbătrânirea populației. Pentru acest fenomen este ilustrativ un tabel prezentat de către Direcția Județeană de Statistică – Bihor pentru întreg județul (sursa www.bihor.insse.ro). Astfel dacă în anul 1990 dintr-o populație de 660.116 de locuitori, în județul Bihor erau 110.308 persoane cu vârstă de peste 60 de ani, adică 17 %, în 2009 dintr-o populație ajunsă la 593.055 de locuitori, 115.825, 20 % intrau în această categorie de vârstă. La nivelul județului populația a scăzut cu 10 % în acești ani. Față de acestă reducere, evident, îmbătrânirea pare mult mai redusă și nu explică scăderea demografică. Mult mai dramatică este scăderea numărului de persoane tinere (0-14 ani) de la 146.614 în 1990 la 94.305 în 2009, adică 64%

În perioada 1992-2011, reședința județului, municipiul Oradea, a pierdut peste 26.300 de locuitori reprezentând 11,84% din populație. O astfel de dinamică a caracterizat majoritatea

centrelor urbane din România în ultimele două decade, având ca explicație creșterea mobilității populației, decizii de emigrare precum și sporul negativ. În perioada 2006-2011 se manifestă și alte cauze ale acestei dinamici negative, printre care schimbarea preferințelor legate de locuire. În ciuda faptului că populația Oradei a scăzut – deși fenomenul de suburbanizare și creșterile înregistrate de comunele din proximitate contracarează parțial această tendință – municipiul are un rol vital de polarizare a activitații socio-economice din județ, concentrând aproximativ o treime din populația totală.

Rezultatele provizorii ale recensământului din 2011 (publicate aici in octombrie 2011) evaluează populatia Oradiei la 184.461 locuitori, indicând o scădere a populație cu 10 procente într-o perioadă de 10 ani

Sursa -Strategia pentru dezvoltare durabilă a județului Bihor 2014-2020.

3.3 Necesitatea inventarieri fostelor platforme industriale- (Cabernet)

Noua provocare legată de schimbările structurilor urbane a apărut la începutul secolului al XXI- lea, deoarece în perioada de transformare din anii 1990 multe foste locații industriale, rezidențiale, militare, agricole și alte tipuri de localități și-au pierdut utilizarea inițială și au devenit neglijate, abandonate și Suprafețe necorespunzătoare. Noul fenomen al zonelor industriale – zonele neglijate, abandonate și nefolosite, sunt legate de riscurile pentru sănătatea locuitorilor, cu probleme de mediu (de exemplu contaminarea solului și a apelor subterane) sau cu probleme socio-economice, cum ar fi de exemplu o concentrare mai mare a persoanelor excluse social.

Se așteaptă ca autoritățile pilot să identifice site-urile industriale provizorii de pe teritoriul lor baza de datei existente și să ia în considerare ce alte surse relevante ar putea fi utilizate

Spatiile industriale care nu sunt dezansamblate sau innoite imediat ce devin neprofitabile au fost folosite in vest pentru activitati diferite de cele industriale, fie in sfera serviciilor (ca locuri de depozitare, birouri, centre comerciale sau magazine), fie ca proiecte culturale alternative, cum s-a intamplat in New York, Pittsburg, Londra Glasgow sau Paris. . Pentru "dezvoltatorii urbani", dezindustrializarea reprezinta "oportunitati" de afaceri, chiar daca unele din cladirile vizate sunt monumente de patrimoniu.

Pentru fostii angajati sau grupurile marginale ce gravitau in jurul fabricilor, dezindustrializarea reprezinta o sursa de venituri efemere prin vanzarea materialelor "recuperate" (de multe ori cu acordul directorilor) in aceste zone. Artistii si colectionarii de relicve industriale gasesc o noua sursa de inovare a discursului vizual, resemnificand istoria tehnologiei ca arta si motiv de diferentiere.

In fine, pentru arhitecti, arheologi si specialisti ai patrimoniului fabricile (…) dobandesc o dimensiune estetica, siturile industriale capatand o noua semnificatie culturala".* Chelcea /Simon- Kombinat. Ruine industriale ale Epocii de Aur*

Situl industrial din centrul orașului, aflat astăzi într-o stare mai mult sau mai puțin avansată de degradare, ocupă un loc aparte printre formele clasice ale ruinei industriale, memoria orașului contemporan fiind marcată de prezența fabricilor care au crescut odată cu el. Absența activităților din interiorul acestor construcții părăsite creează niște goluri citadine și cotidiene, măcinate de mecanismul timpului și expuse pericolului uitării (colective). Valoarea clădirilor industriale capătă valențe patrimoniale, prin totalitatea amintirilor ce le trezesc, prin rememorarea poveștii de viață a omului de rând, prin regăsirea caracterului specific al locului.

Unde se pot "vedea" zone industriale dezafectate?

A în documentele de planificare

Studii de Amenajarea Teritoriului:

PATN – Plan de Amenajare a Teritoriului National.

PATJ – Plan de Amenajare a Teritoriului Judetean.

Studii de Urbanism de tipul :

PUG – Plan Urbanistic General.

PUZ – Plan Urbanistic Zonal.

PUD – Plan Urbanistic de Detaliu.

Acestea sunt cel mai importante instrumente ale Urbanismului si Amenajarii Teritoriului. Acestora le revine atributia de a controla si modela dezvoltarea asezarilor umane.

B în documentele strategice

– Strategia de dezvoltare a județului Bihor

– PLANUL DE DEZVOLTARE AL JUDEȚULUI BIHOR 2007-2013

– Strategia pentru dezvoltarea durabila a judetului Bihor, pentru perioada 2014-2020

– Planul de acțiuni pentru perioada 2014-2020 al Unitaților Administrativ Teritoriale si Asociatiilor de Dezvoltare Intercomunitara din județul Bihor

C în analizele economice speciale

D în arhivele locale

în bazele de date regionale

în cadrul programelor operaționale pentru fondurile structurale etc

3.3.1 Etape metodologice

În vederea identificării siturilor , titularii de planuri de amenajarea teritoriului și de documentații de urbanism vor urmări următoarele etape:

. Etapa 1 – studiu de birou

Studiul de birou reprezintă prima etapă în identificarea siturilor industriale.Studiul de birou se poate baza pe informații provenite din diferite surse, precum: imagini fotografice și/sau înregistrări video, documente de atestare, studii monografice, pictograme, documente informative locale.

Dintre activitățile ce pot fi întreprinse în această etapă subliniem următoarele:

• Studierea geomorfologiei zonei de referință;

• Evoluția utilizării terenurilor;

• Istoricul local;

• Caracteristici demografice;

• Coerența logică a sitului;

Etapa 2 – Constituirea comitetului consultativ

Evaluarea unui sit în scopul determinării valorii acestuia este o activitate ce presupune percepția spațiului, recunoașterea elementelor arhitecturale care dau valoare acelu sit sau legătura cu evoluțiile socio-istorice ale comunității. Comitetul poate fi constituit din reprezentanți ai autorității publice locale, direcții de patrimoniu de la nivel județean,arhitecti, experți muzeografi, membrii ai comunității locale.

Dintre activitățile ce pot fi întreprinse de comitetul consultativ menționăm:

• Documentarea și realizarea de studii de specialitate asupra unor elemente care susțin valoarea economica a sitului;

• Delimitarea zonei;

• Formularea de propuneri privind integrarea sitului intr-un program de regenerare.

Etapa 3 – studiu de teren sitului

Această etapă are în vedere analiza zonei in care este situate situlu prin realizarea unor vizite de teren. În această etapă se încearcă delimitarea cât mai exactă, precum și definirea elementelor care conferă valoare sitului. . Acest demers are o importanță deosebită în identificarea elementele cheie sau caracteristice care nu sunt evidente din studiul de birou, precum și în înregistrarea calităților estetice și de percepție a zonei.

În această etapă autoritatea locală, împreună cu comitetul consultativ, poate utiliza următoarele metode de investigare a percepției comunității:

• Ancheta de teren (intervievarea membrilor comunității);

• Documentare și studii monografice;

• Realizarea de capturi foto-imagistice sau înregistrări video.

3.4 inventarierea fostelor platforme industriale in tarile U.E

3.4 Inventarierea in alte state

Spre deosebire de Romînia,în alte țări,obiectivele de patrimoniu intră în scheme economice,care le asigurî sustenabilitatea.Proiectele de regenerare/reconversie a clădirilor industrial sunt două categorii

-proiecte publice-realizate de municipalitate

– -proiecte private,relizate de investitori privati (Chelcea 2008-76)

A .Anglia,Scotia și Țara Galilor

Terenul terestru a fost o preocupare politică în Marea Britanie din anii 1970. Politica Brownfield în Anglia este Responsabilitatea Oficiului Viceprim-ministrului 2 (ODPM). ,

Procesul de planificare

În general, un sistem cuprinzător de reglementări privind amenajarea teritoriului este utilizat pentru a controla modul în care reamenajarea are loc pe amplasamentele industriale. Procesul "Planificare urbană și urbană" promovează Brownfield redevelopment în mare parte prin inhibarea sau prevenirea proiectelor de dezvoltare pe site-uri Greenfiel și prin punerea la dispoziție a terenurilor brownfield pentru dezvoltare, printr-o structură ierarhică de orientare și planuri care să acopere planificarea națională, regională și locală care include:

•Declarații privind politica de planificare națională (PPS)

•Strategii spațiale regionale (RSS)

•Cadrele de dezvoltare locală (LDF).

, Două surse de date privind utilizarea terenurilor sunt colectate în mod obișnuit și oferă informații privind amploarea,distribuirea de terenuri brownfield și reamenajarea terenului brun. Acestea sunt- schimbarea utilizării terenului (LUCS) și proiectul NLUD (NLUD-PDL). Sursele de date oferă baza pentru evaluarea și monitorizarea politicii și țintelor industriale.

Monitorizarea schimbării utilizării terenurilor este efectuată de către Ordnance Survey (OS, Agenția Națională de Cartografie Din Marea Britanie) în numele Guvernului. Datele sunt asamblate și publicate de ODPM ca un Buletin statistic anual . Datele sunt colectate ca parte a revizuirii de rutină a scalei naționale mari .

SUA

Comunitatea Virginia susține reamenajarea Brownfield. Returul proprietății contaminate sau potențial contaminate la utilizarea productivă este lucrul inteligent de făcut pentru întreprinderi și mediul înconjurător. Pentru a face acest lucru, Virginia a adoptat legi care stabilesc programe de susținere și oferă stimulente persoanelor și întreprinderilor pentru a întreprinde cu succes reamenajarea zonei industriale.

La departamentul Virginia de calitate a mediului ("DEQ") , există mai multe programe și instrumente care susțin aceste eforturi. Pentru a aborda problemele legate de răspundere, Programul Brownfield al DEQ oferă un proces de măsuri de restrângere și de curățare, imunitate și diminuare a sancțiunilor în situații de executare și limitări ale răspunderii pentru anumiți proprietari .

BRNO-CEHIA

Municipalitatea din Brno, în 2005 ,în colaborare cu Departamentul de Planificare și Dezvoltare Spațială a Magistratului Brno și a firmei private Kovoprojekta a publicat prima versiune a bazei de date urbană brună, care conținea un eșantion de zone industriale urbane cu o dimensiune minimă de 0,5 hectare,care a fost publicată pe internet. Actualizată cu o frecvență de trei ani (2006, 2009 și 2012) și, în prezent, periodicitatea a fost mărită la 2 ani, din această bază ,utilizatorii finali pot selecta grupurile de terenuri industriale bazate, care urmează a fi regenerate , pe criteriile de bază, cum ar fi aria cadastrală, cartierul urban, dimensiunea zonei, numărul proprietarilor, imagini aeriene.

FRANȚA

În Franța din 1982, odată cu legiferarea descentralizării, au fost reformulate raporturilor dintre stat și colectivitățile locale, pe bază de contract, un mijloc de reglementare prevăzut de către stat, pentru implementarea acțiunilor publice, care reprezintîă o formă de angajament reciproc, care permite concilierea priorităților statului,cu ale colectivităților locale, care sunt mai aproape de cetățeni și de problemele lor zilnice.În anii 1970, au prefigurat acest mod de intervenție, contractele legate de OPAH, urmate de Convențiile pentru Dezvoltarea Socială a Cartierelor (DSQ),iar din 1994 înlocuite de Contractele de Oraș, s-au doveditmult mai bine adaptate reabilitării urbane ,care vizează tratarea cartierelor în dificultate, la o scară adaptată complexității provocărilor și aplicarea unei strategii integrate de dezvoltare urbană .

3.5 Inventarierea fostelor platforme industriale din Oradea

În urma observațiilor din teren și a analizelor efectuate asupra documentelor privind evoluția economică a acestui oraș, am identificat, nu mai puțin de 35 foste platforme industriale (cu o suprafață totală estimată la peste 300 ha), aflate în diferite stadii de distrugere/ părăsire sau care parțial mai deșfășoară activități economice, conform cu obiectul de activitate.

Analizând din punct de vedere istoric și a valorii arhitecturale ,am grupat aceste situri ,în primul rînd după perioda istorică în care au fost construite,respectiv:

A -construite la șfărșitul secolului xIx și începutul secolului xx ,periodă în care în urbea de pe malurile Crișului Repede, își găseasc loc de manifestare arhitecți de o valoare redutabilă și stiluri arhitectonice foarte apropiate Europei Centrale și Vestice.

Moara Răsăritului a fost, multă vreme, cea mai mare moară din nord-vestul României. Clădirea în care funcționa a fost remodelată de un vestit arhitect al secolului al XIX-lea, Kalman Rimanoczy. Această Moară a luat ființă în 1 Decembrie 1857, dar a fost constituită, ca societate pe acțiuni în anul 1886.

Moara cu valțuri Emilia, fosta Moară Jakab Weinberger și fiul, fondată la 1884 – din păcate neclasat ca monument istoric, desi procedura fusese declansata in 2011, prin eforturile unor specialisti pasionati din Oradea si procesul intentat de proprietar impotriva declansarii procedurii de clasare fusese castigat de DJCPCN Bihor , a fost demolată.

Fabrica de bere din Oradea – Pe la 1727, pe malul stâng al pârâului Peța, în Seleuș, exista o a doua fierbătorie de bere orădeană denumită Braxa Dominalis care producea bere blondă și neagră. Pe acest loc sau în vecinatatea lui va apărea mai târziu o fabrică de bere. În anul 1896 are loc reorganizarea fabricii aceasta căpătând denumirea de Fabrica de Bere, cu aburi, Oradea-Seleus “Lowy Ignaz” și scoțând pe piață, timp de patru ani, bere Szent Laszlo (Sfantul Ladislau) și Marcziusi (Bere de Martie)- în prezent demolată.

Moara Adria, a fost înființată în anul 1890, având o suprafață de 3.000 metri pătrați, fiind situată pe strada Vámház (Sucevei ). Aceasta era o moară de arpacaș și decorticat mei. A început sa funcționeze în anul 1890, în complexul „Adria” a societății „Moskovits Adolf și Fiii- obiectiv în paragină.

Fabrica de Blănuri „1 Mai” („Rovex”) a fost înființată în anul 1928, de către Iosif Leichner, cel ce a fost comerciant de blănuri și care, în colaborare cu un specialist din localitatea Leipzig, a început cu tăbăcirea și vopsirea blănurilor la Oradea. Fabrica a purtat pentru început numele de Iosif Leichner și se ocupa numai cu argăsirea pieilor , corpurile de clădire din această fabrică, au fost construite în jurul anul 1870 .

– Fabrica de ulei din Oradea a fost construită în 1940,iar în vara anului 2007 să ia decizia închiderii ei,mare parte din imobile fiind demolate.

Fabrica de Încălțăminte ,,Solidaritatea’’ Oradea, cu sediul pe strada Simion Bărnuțiu, nr. 15, a fost fondată în 1923, sub emblema ,,Carmen’’. În 4 decembrie 1924, s-a acceptat proiectul pentru fondare,iar în 1925, Monus Alexandru devine acționar principal, contribuind cu imobilele sale situate în Oradea, strada Simion Bărnuțiu nr. 15 și 17,unde a funcționat până în 2000.

B -clădiri construite după 1948 ,sunt în general Hale Industriale ,cu suprafață și deschidere mare,nerespectînd neaparat un anumit stil arhitectonic .Acestea ,au făcut în general obiectul , după falimentarea proprietarilor obiectul unor tranzacții imobiliare ,ulterior fiind demolate .

Pentru a determina, valoarea economică a acestor situri, din care cca 15%, sunt demolate total, iar 40 % sunt demolate parțial, urmînd a fi valorificat terenul pe care acestea se află, am clasificat aceste situri, în strînsă legătură, cu zonele stabilite de către asociațiile de notari, cu privire la prețul de vînzare a imobilelor și terenurilor, din municipiul Oradea (DATA ELABORĂRII: 27.12.2016 GHID BAZAT PE STUDIUL DE PIAȚĂ PRIVIND VALORILE ORIENTATIVE MINIME ALE PROPRIETĂȚILOR IMOBILIARE DIN JUDEȚUL BIHOR-valabil pentru anul 2017).

Harta privind impartirea zonelor in raport de valoarea de piata si valoare a terenurilor din Municipiul Oradea- informatii prelucrate din GHID BAZAT PE STUDIUL DE PIAȚĂ PRIVIND VALORILE ORIENTATIVE MINIME ALE PROPRIETĂȚILOR IMOBILIARE DIN JUDEȚUL BIHOR-valabil pentru anul 2017, verde- zona centrala , rosie-zona pericentrala (sursa Miruna Boca)

Din, punct de vedere, al amplasamentului, putem grupa aceste situri în:

A-amplasate în zona centrală – Pentru terenurile din zona unu, prețurile de tranzacționare au fost cuprinse între 110 și 270 €/mp

.

În această zonă, cuprinsă între Gara C.F.R., str Dacia, Decebal, P-ța 22 Decembrie, str.Bistriței, Seleușului, Averescu, Olteniei, am identificat un număr de 8 situri industriale, spații de depozitare anexe, după cum urmează:

– Pe str. Republici, pe zona pietonală, se află amplasată o clădire cu trei etaje în care a funcționat Fabrica de pantofi Crișul Oradea- un de spatiul de 7.000 metri patrați, actualmente abandonat de actuali proprietari. Pană in 1999, avea peste 800 de salariati, o cifra de afaceri de 110 miliarde de lei vechi, venituri de 120 de miliarde si datorii de doar 23 de miliarde. La sfarsitul lui 2003, societatea inregistra datorii de peste 62 de miliarde, cu un efectiv redus de doar 479 de angajati. Datoriile au crescut, iar la sfarsitul lunii august 2004 intreprinderea datora creditorilor peste 100 de miliarde de lei. A fost scos la vanzare a sediului fabricii, la data de 7 iunie 2006 spatiul de 7.000 metri patrati a fost vandut cu suma de 136 miliarde lei, grupului de firme “European Drinks”, care ar intentiona sa reamenajeze cladirea pentru birouri(hotnews.ro);

– Pe str.Independenței nr.7-9- Intreprinderea de confectii Oradea fost infiintata in anul 1959 (Barna, 2015), iar la 01 octombrie 2008 fabrica isi inchide portile din cauza lipsei comenzilor. În prezent cca 50% din spațiu este închiriat , are un look nou și adăpostește acum un restaurant de lux, sală de gimnastică, birouri (bihon.ro).

– Pe str, S. Bărnuțiu, nr 15, se află un imobil în care a funcționat fabrica de Încălțăminte ,,Solidaritatea”. A fost fondată în anul 1923, sub emblema ,,Carmen’’în anii 1980, la Intreprinderea “Solidaritatatea” lucrau peste 4500 angajati (Barna 2015), în prezent spațiu este de închiriat;

– Pe strada M. Viteazul nr. 6 se află un teren , pe care a funcționat Moara Emilia. Ridicată în 1885, în clădire a funcționat ani la rând o moară iar la începutul lunii lunii martie-2014 a început demolarea acesteia.(Hochhauser, 2010, Jurnalul Bihorean, 2014). În imediata apropiere pe str. M.Kogălniceau nr. 26, este un alt teren viran pe care se afla amplasat sediul Vinalcool. La 1 martie 1968, întreprinderea își restrânge activitatea în limitele județului Bihor, păstrându-și specificul și primind denumirea de Întreprinderea Vinalcool Bihor – Oradea, iar în anul 2016 imobilul este demolat.(Barna, 2015, Junalul Bihorean, 2016).
Și din Fabrica de Spirt și Drojdie Oradea, a mai rămas un teren viran, situat în Calea Clujului nr. 78,avand o suprafață totală de 12. 288 mp, compus din trei parcele, respectiv un teren situat în calea Mareșal Averescu nr. 81,cu o suprafață totală de 1992 mp, si două parcele, pe ambele terenuri existând construcții industriale în prezent dezafectate. În imediata apropiere se mai află trei imobile în care au funcționat:

– Pe str. Miron Costin 21- Moara Răsăritului ( a fost înființată la 1 Decembrie 1857), cu o suprafață totală de 6320 mp ;

-Pe str. Griviței nr. 11, înregistrată în 1917 și lansată în 1928, fabrica orădeană Rovex, în aprilie 2017, a intrat în faliment. Suprafata teren 4.240 mp (Regim de inaltime P, P+2, P+4 Suprafata construita 2.123 mp.

-In anul 1928 ia ființă societatea anonimă pe acțiuni ,,Imperial’, care după naționalizare, în anul 1949, și-a schimbat numele în ,,Avântul’ iar prin sentința civilă nr 302/F/18.XII 1998

constatat că nu există șanse de reorganizare și s-a stabilit ca societatea să fie scoasă la vânzare.(imobil patru etaje, plus teren aferent, cu o suprafață de 1051 mp, precum si fosta cantina).

Siturile de tip industrial situate în zona centrală a orașului ocupă suprafețe mari de teren, subutilizate, unele dominate de clădiri aflate în diferite stadii de degradare, afectează grav imaginea urbană, ca element esential pentru organizarea spațiului .Totodată eforturile municipalității de a reabilita construcțiile, sunt sabotate de întreruperile apărute în organizarea spațiului de prezența acestor situri. Fiind în zona centrală, dispun de toate utilitățiile publice, necesare pentru a fi reintegrate în spațiul urban. Cel puțin două situri, pe care se mai află clădiri (str M.Costin și Griviței), pot fi regenerate cu costuri redus,iar datorită valorii istorice și a clădirilor pot fi folosit pentru activități culturale și incliuse în circuitul turistic al orașului, mai ales că sunt amplasate în imediata apropiere a cetății- monument arhitectonic cu o valoare istorică deosebită.

B -amplasate în zona 2- pericentrală – terenurile in aceasta zona sunt estimate la 70-80 €/mp.

GHID BAZAT PE STUDIUL DE PIAȚĂ PRIVIND VALORILE ORIENTATIVE MINIME ALEPROPRIETĂȚILOR IMOBILIARE DIN JUDEȚUL BIHOR, pg 39

Așezate, anterior, la periferia orașului, marile platforme industriale (Înfrățirea, Metalica, Fabrica de Bere, Fabrica de Ulei, Fabrica de Cărămidă, Fabrica de Mobilă, Fabrica de Pâine, Chimprod, Fabrica de Lapte, Abatorul) odată cu extinderea orașului, au fost integrate în cartiere de locuit, nou construite. Majoritatea clădirilor au fost demolate și se remarcă transformarea unor spații industriale de tip brownfield în spații urbane funcționale.

Direcții preferate, ca urmare a beneficiilor directe mai rapide obținute în urma procesului de regenerare, respectiv – terenurile au fost folosite de către proprietari pentru dezvoltarea unor centre comerciale (Fabrica de bere s-a tranformat in Lotus Center- Lotus Center are o suprafață construită de 65.000 de metri pătrați, o suprafață închiriabilă de 40.000 de metri pătrați, 1.400 de locuri de parcare și peste 150 de magazine).

au fost dezvoltate fie ca noi ansambluri rezidențiale de tip bloc-cartierele rezidențialeRED edificate de către firma Ared ( Înfrățirea, Fabrica de mobilă);

ca spații comerciale de mari dimensiuni, aparținând unor retaileri cu mari investiții recente pe piața românească.( Înfrățirea –Kaufland, Penny)

au fost dezvoltate locuri de cazare în scop turisti (Fabrica lapte-Hotel Nevis) sau social (Abatorul- Locuinte Sociale).

Un statut aparte il are terenul pe care a funcționat Înfrățirea, care datorită suprafeței foarte mari a fost împărțit între diversi investitori, care în funcție de interesele proprii, dezvoltă diverse investiții:

– Firma ROMEXA _Proiectul, desfășurat pe 147.000 mp, va fi unul mixt și va cuprinde atât un nou centru comercial, cât și spații rezidențiale și de birouri, finalizarea primei faze a investiției fiind programată pentru ultimul trimestru al anului 2017. Investiția pentru întregul proiect se ridică la 60 de milioane de euro. În primă fază se va construi partea comercială, iar apoi vor fi dezvoltate apartamentele și spațiile de birouri. Noul centru comercial va avea o suprafață construită de 32.000 de mp și o suprafață închiriabilă de 25.000 de mp, precum și o parcare cu peste 1.000 de locuri. Mixul de chiriași va fi format din magazine de fashion, restaurante și spații de entertainment, inclusiv un cinematograf cu șase săli. Pe același teren, investitorii vor construi în faza a doua a proiectului și clădiri de birouri, spații adecvate instituțiilor publice, băncilor precum și blocuri pentru apartamente. (ECONOMICA.net);

– Kaufland și ARED. Cele două au construit un hypermarket în anul 2014, respectiv două blocuri P+9 în 2014-2016. În iarna 2013-2014 a fost construită și strada de legătură dintre Șt. O. Iosif și Oneștilor (oradea.ro);

În ani 2015-2018 ,au fost construite două ansambluri cu destinație economică (Prima ),s-a demarat construcția la un complex de locuințe p+10 (prim Residence) și un K

C. Siturile din zona 3 – perifică – prețul terenului este de cca 20-25 €/mp.

GHID BAZAT PE STUDIUL DE PIAȚĂ PRIVIND VALORILE ORIENTATIVE MINIME ALE PROPRIETĂȚILOR IMOBILIARE DIN JUDEȚUL BIHOR, pg 41

– zona limitrofă -prețul terenului este de cca 10-15€/mp. II in acte sau conform Decret-Lege nr. 61/1990 Anexa 1 Foste cămine de nefamiliști: Podului 17 21, 23, 27, Războieni 85, Borșului,Uzinelor , între 15000-20000Aici sunt localizate suprafete mari de terenuri care au aparinut S.C. Sere Oradea (100 ha) și Avicola Oradea.

Hartă situri zone periferice

În zonele 3-4, cuprinzînd în mare parte fosta Platformă industrială, majoritatea spațiilor industriale au fost păstrate intacte, unele fiind folosite în scopurile inițiale (Zahărul, U.A.M.T., CET I, Sinteza). Au fost demolate sau vor fi demolate integral Alumina, CET II, Parțial Sinteza ( pentru Chim parc). În schimb, primăria a dezvoltat în imediata apropire a acestor zone periferice Parcuri Industriale, care au preluat cerințele de spațiu pentru investiții în industrie.(oradea.ro)

În prezent, în Oradea există un număr semnificativ de situri industriale, care au fost demolate în scopul eliberării terenurilor, fie pentru construirea unor funcțiuni precum supermarketuri (Fabrica de mobila), mall-uri (Fabrica de bere, Înfrățirea), sau fie pentru construirea de locuințe colective (Înfrățirea, Moara cu valțuri Emilia). Pe lângă clădirile demolate, mai există cele lăsate într-o stare de degradare, ignoranța față de aceste construcții ducând la o risipă de materiale, dar și față de resursele culturale, acestea fiind mărturii ale istoriei civilizației orașului Oradea.

Din punct, de vedere, al starii actuale, putem grupa aceste situri industriale, astfel :

Hartă Situri Industriale -stare actuală Sursa – Miruna Boca

1. demolate sau în curs de demolare – Alumina (1), Fabrica de spirt și drojdie(2), C.E.T II (3), Fabrica de ulei (4), Moara Emilia (5), Serele Oradea (6);

2. areale în reconversie- Alfa Mobila S.A (Calea Borsului- SC Master) (7), Sinteza( parțial demolată) (8), Fabrica de lapte (str Oneștilor, acum e Hotelul Nevis) (9), Înfrățirea (blocuri, mall, o parte a fost demolată, o parte este în destructurare) (9), Fabrica de cărămidă (TigerAmira-Clujului) (10), Fabrica de bere (Lotus) (11), Oradinum (o parte este reconvertiă, o parte este destructurată) (12), Drum Nou (Sc Aura – lângă Piața Mare, str Cantemir) (13), Fabrica de Mobilă (Lidl și ARED) (9), SC Comica (blocuri) (14), Moara Răsărit (15);

3. areale în destructurare- Metalica S.A (16), Miorița (17), Crișul și Arta (Republicii) (18), Fabrica de blănuri 1 Mai-Rovex (19), Întreprindere Mecaniă și Piese de schimb (str Piața Cetății 18) (19), Fabrica de azbociment (str Seleușului) (20), Fabrica de conserve Avântul Oradea (19), Electro Metal (Clujului) (21);

4.areale care și-au păstrat domeniul de activitate- Plastor (SC. Viitorul) (22) , Zahărul (23), UAMT (24), Solidaritatea (25), Întreprinderea poligrafică de stat (26), C.E.T I (23); Mecanica

5. noi înființate după 1990- Parcul industrial (27).

Cap IV. Reindustrializarea

După 2010, sectorul industrial s-a revigorat, în special datorită investițiilor străine. Investitorii provin din majoritatea țărilor europene (în principal din Elveția, Germania, Suedia,Franța, Anglia, Belgia, Ungaria, Polonia, Austria etc.), dar și din țări precum Coreea de Sud,Canada, Turcia etc. Principalele domenii în care s-au realizat investiții străine sunt: fabricarea calculatoarelor și a produselor electronice și optice, industria alimentară, a băuturilor, a articolelor de încălțăminte, a articolelor de îmbrăcăminte, fabricarea produselor de cauciuc și mase plastice, industria mobilei, prelucrarea lemnului, industria metalurgică, fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor și semiremorcilor, colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor, extracția petrolului brut și a gazelor naturale, producția și furnizarea energiei electrice și gaze, apă caldă și aer condiționat, construcția de clădiri.

Principalele companii din sectorul industrial, in prezent, sunt:

– S.C. Celestica SRL Oradea – companie înființată în anul 2004, având ca obiect de activitatefabricarea calculatoarelor, echipamentelor electrice, piese și subansambluri electrice și electronice. Firma a avut în anul 2011, 1 163 salariați și o cifră de afaceri de peste 2,3 milarde lei;

– S.C. Connectronics SRL Oradea – firmă înființată în anul 2002, având ca obiect de activitate fabricarea componentelor electronice. În anul 2011 firma a avut o cifră de afaceri de peste 611 milioane lei și un număr de 841 angajați;

– S.C. Ara Shoes România SRL – firmă cu capital german, având ca obiect de activitate fabricarea încălțămintei, producție care aproape în totalitate este destinată exportului. Societatea a avut în anul 2011 o cifră de afaceri de peste 220 milioane lei și un număr de 1 548 salariați;

– S.C. Lloyd Shoes România SRL – companie cu capital german, având ca obiect de activitate fabricarea încălțămintei, cu o cifră de afaceri de 147 milioane lei în anul 2011 și 624 salariați;

– S.C. Andromi com SRL – firmă înființată în anul 1994, având ca obiect de activitate producția și conservarea cărnii. În anul 2011 firma a avut o cifră de afaceri de peste 153 milioane lei și 79 angajați;

– S.C. Zahărul Oradea SA – societate comercială înființată în anul 1991 prin cumpărarea vechii fabrici de către un investitor francez, având ca obiect de activitate fabricarea zahărului. În anul 2011 firma a avut o cifră de afaceri de 388 milioane lei și 269 salariați;

– S.C. Ada Fabrica de Mobilă SRL – firmă înfiițată în anul 2004, având ca obiect de activitate fabricarea mobilei. Firma are capital majoritar austriac. În anul 2011 societatea a avut o cifră de afaceri de 101 milioane lei și 501 angajați;

– S.C. Hanil Electronics SRL – firmă înființată în anul 2007 cu capital majoritar coreean, având ca obiect de activitate fabricarea calculatoarelor și a echipamentelor periferice. În anul 2011 firma a avut o cifră de afaceri de 163 milioane lei și 913 salariați;

– S.C. Bihore SRL – firmă înființată în anul 2005 cu capital elvețian, avand ca obiect de activitate fabricarea încălțămintei. În anul 2011 firma a avut o cifră de afaceri de 92 milioane lei și 625 salariați.

4.1 Parcurile industriale

La nivelul municipiului Oradea un impuls semnificativ în creșterea suprafețelor de spații industriale a fost dat de dezvoltarea de către Primăria Oradea ale parcurilor industriale administrate de către Agenția de Dezvoltare Locală Oradea:

– Parcul Industrial I, care se întinde în zona șos. Borșului pe o suprafațăde 130 ha, prețul terenului fiindde 8 Euro/mp, cu un grad de ocupare de cca 92% ,c el mai mare parc a atras investiții de peste 220 milioane de euro. Sunt investiții din țări precum Germania, Austria, Grecia, Spania, Coreea de Sud, Belgia, SUA sau Italia.Cel mai important este că s-au creat peste 5.000 de noi locuri de muncă.

-Parcul Industrial II care se situează în zona străzii Ogorului pe o suprafață de 83 ha, prețul terenului fiind 8 Euro/mp, având un grad de ocupare de cca 25%;

– Parcul Industrial III situat în zona str Uzinelor pe o suprafață de 15 ha cu prețul terenului de 5-6,5 Euro/mp, cu un grad de ocupare de cca 35%;

– – Parcul Industrial IV v-a fi construit pe un teren de 40 de ha preluat de la Ministerul Justiției, situat la intrarea în Sîntandrei, după trecerea de cale ferată.

Autoritățile confirmă că în parcurile industriale ale Oradei, întinse pe 220 de hectare, lucrează în prezent trei mii de oameni, iar numărul lor va ajunge la 7 mii până în 2020 ,ceea ce dovedește că sunt o investiție profitabilă.

– Chem Park Oradea este următorul pas în dezvoltarea firmei. Sinteza s-a reorientat de pe piața internă, unde livra 50 de produse în cantități mici, spre piața europeană, unde vinde acum un singur produs în cantități industriale. "Producem anual 450 de tone de acid benzoic pe o linie cu o capacitate de 10.000 tone și vom înființa încă o linie de producție", zice Păsulă. Reorientarea pe piață a triplat cifra de afaceri a societății, de la 9,3 milioane lei în 2010 la 33 milioane lei anul trecut. Iar întreg profitul a fost reinvestit în noi facilități de producție a acidului benzoic. Parcul are 17 hectare de teren brăzdate de canale tehnice cu toate utilitățile, vor fii investiții de 24 milioane euro și creeate circa 300 de noi locuri de muncă.

4.2 Perspective financiare

Pentru spații industriale situate în Oradea și în localitățile limitrofe cererea este formată din investitori care își dezvoltă activitatea prin relocarea într-un spațiu modern, sau cei care datorită unui amplasament median sau central nu mai obțin în locația existentă prelungirea autorizațiilor de funcționare; investitori care își dezvoltă o afacere în municipiu. Oferta este asigurată de dezvoltatori care au procedat la reconversia unor spații existente; societăți care în urma reorganizării activității au rămas cu spații excedentare. Cererea este în creștere în primul rând datorită atractivității facilităților asigurate înparcurile industriale.

A continuat orientarea investitorilor, dar și a cumpărătorilor către apartamentele situate în blocuri de locuințe noi. La nivelul municipiului putem menționa în primul rând cartierele rezidențialeRED edificate de către firma Ared în zona Kaufland Ioșia, blocul “PrimaResidence Premium” de pe str Sucevei, blocul “Prima Residence Bolcaș” din zona străzii Aradului, noul complex rezidențial “Ioșia”de pe str Lăpușului, etc.

Majoritatea investițiilor vizează edificarea de blocuri în regimuri de înălțime de minim S+P+6E. Printre realizările recente mai putem menționa și ansamblul rezidențial Miorița în regim de înălțime de până la P+2E+M dotat cu garaje și spații verzi. Conform informațiilor publicate recent, în perimetrul fostei Intreprinderi Infrățirea, în zona str. Vladimirescu, str. St. O. Iosif, str. Decebal, societatea Lotus Center dezvolta un proiect imobiliar de 60 mil Euro, constând dintr- un mall nou, spații comerciale, rezidențiale și de birouri, pe o suprafață de 147.000 mp. Proiectul cuprinde realizarea unui centru comercial de 32.000 mp cu suprafața închiriabilă de 25.000 mp, 1000 de locuri de parcare, iar în faza a 2-a se vor edifica spații de birouri și blocuri de locuințe. Data preconizată a punerii în funcțiune, pentru prima etapă, este trimestrul 4- 2017. Tot în același perimetru dezvoltatorul Oasis&Retail Development Consulting investește 12 mil Euro într-un parc de retail care în prima fază va oferi o suprafață închiriabilă de 10.000 mp, cu termen de predare martie 2017.

– pentru Oradea, apartamentele situate în blocurile de locuințe au fost evaluate la un preț mediu de 697 Euro/mp, cele situate în casele colective la 703 Euro/mp, iar terenurile cu case de locuit la 630 Euro/mp.

De-a lungul zecilor de ani, a avut loc o expansiune a orașului din punct de vedere urbanistic, zonele industriale, care la un moment dat se afla în intravilanul orașului, în prezent, majoritatea sunt amplasate în centrul orașului. În fig de mai sus se poate observa poziția acestora, majoritatea aflându-se în zona centrală în apropierea malului Crișului Repede sau a Peței, motiv pentru care, prețul terenurilor a crescut de-a lungul anilor. Datorită poziției favorabile, acestea sunt subiectul major de interes pentru samsarii imobiliari, care doresc demolarea acestora și construirea de noi clădiri.

In Oradea, pentru terenurile de construcții prețurile minime au stagnat în 2016, cu excepția terenurilor amplasate în zonele 3 și 4 unde s-a consemnat o ușoară creștere a prețului minim iar în zonele periferice cu potențial de dezvoltare între 11și 15 €/mp.

4.3 Potential de dezvoltare a zonei

Oradea are rezultate remarcabile și probabil cea mai bună administrație publică din România. La nivelul cheltuielilor de capital, Oradea a investit 240,4 milioane euro în ultimii 8 ani, ceea ce înseamnă €1.225 pe cap de locuitor, iar la fonduri europene, a reușit să atragă proiecte în valoare de €140,6 milioane, cu o medie de 716 euro pe cap de locuitor.

Oradea este probabil localitatea din România cu o performanță extraordinară nu numai în ceea ce privește absorbția de fonduri europene și cheltuielile de capital, ci și în ceea ce privește bunele practici într-o sumedenie de domenii. Primăria din Oradea este printre puținele din țară care au dus la bun sfârșit mai multe proceduri de expropriere pentru caz de utilitate publică; este printre puținele primării cu o politică coerentă în ceea ce privește parcările; are un program ambițios și eficient de reabilitare a clădirilor istorice din oraș; este cea mai eficientă primărie în ceea ce privește atragerea de investitori (parcurile industriale sunt de obicei administrate de consilii județene); este printre puținele primării cu o viziune clară și coerentă de dezvoltare.( Cele mai eficiente zece orașe din România! Pe ce loc se află Timișoara de Elena Franț – 28 ianuarie 2018).

Din punct de vedere a potențialului de dezvoltare, distingem :

– Sit cu potențial ridicat de dezvoltare (self-developing sites), acestea se definesc ca fiind situri puternic viabile din punct de vedere economic, cu posibilitatea de a susține proiecte de redezvoltare finanțate cu fonduri private, iar regenerarea este profitabilă pentru investitori(Cabernet, 2006). Cateva exemple de astfel de situri sunt Infratirea, unde s-au propus atat spatii comerciale, cladiri de birouri si locuinte colective, Fabrica de Mobila, unde s-au realizat spatii comerciale si locuinte colective, sau Fabrica de bere, unde in prezent functioneaza spatii comerciale, centru de afaceri, mall.

– potențial mediu de dezvoltare (potential developing sites) reprezintă acele terenuri brownfield care au nevoie de proiecte de redezvoltare finanțate prin parteneriat public-privat pentru a se regenera, iar procesul se află la limita profitabilității pentru investitorii implicați.

– potențial redus de dezvoltare = Pentru a fi regenerate, este necesară intervenția municipalității în inițierea de proiecte de redezvoltare, deoarece profitabilitatea economică obținută în acest caz este scăzută, în raport cu valoarea investiției necesare. În același timp, procesul de regenerare presupune înaintarea de fonduri publice și implementarea unor instrumente legislative specifice. unităților industriale izolate Moara Emilia se afla in aceasta categorie. Datorita distrugerii si lasarii in paragina a unui monument clasa A, cladirea a fost demolata, iar in prezent, realizarea unei investitii noi nu este profitabila pentru un investitor privat.In al Doilea Razboi Mondial, aceasta zona se afla in ghetto. Terenurile din apropierea Haldei de Slam, de pe Soseaua Borsului care au apartinut intreprinderii de tabacit piei si o parte din terenurile Sinteza se afla in aceasta categorie.

Investitori

Ultimul deceniu a marcat o creștere accelerată în această regiune, în special datorită apropierii geografice de investitorii străini și partenerii noștri comerciali cei mai importanți la nivelul Uniunii Europene. Astfel, zona de nord-vest a atras în ultimii 10 ani investiții străine mai importante numeric și valoric decât orice altă regiune a țării.

Dintre investitorii mai semnificativi putem menționa Faist Mekatronic, Emerson, Plexus, Shinheung Electronic-( Emerson (americanii au realizat cea mai mare investiție de până acum din parcul industrial – 21 de milioane de euro) și Faist Mekatronic (cel mai mare contribuabil la bugetul local în 2015, potrivit unui clasament realizat de primărie).

– Celestica cu un număr de 1012 angajați, a înregistrat o a cifreă de afaceri, de 1,08 miliarde lei în 2013 l și 924,1 milioane lei în 2014;

– Shinheung Electronics de la Oradea a fost inaugurată în ianuarie 2011, în urma unei investiții în valoare de 30 milioane de euro, are 1000 de angajați;

– În ultimii 5 ani, mii de noi locuri de muncă în IT, automotive, farmaceutice și industrie au fost create în cele trei parcuri industriale, cu investiții de 200 de milioane de euro. Pe parcursul anului trecut, țări precum Danemarca, Germania, Italia, Turcia, Canada, Franța sau SUA au luat legătura cu Agenția de Dezvoltare Locală Oradea, aceasta fiind vizitată de 17 companii interesate să-și dezvolte afacerile în parcurile industriale din acest oraș. Totodată, în parcurile industriale I și II a fost plănuită construirea unor centre de servicii cu dotări precum magazin alimentar, instituții de învățământ preșcolar, bănci și bancomate, poștă și curierat sau sală de fitness. Cea mai importantă investiție din Oradea în valoare de zeci de milioane de euro a fost realizată de grupul american Emerson. Aceasta a constat în construirea unei hale de producție de 16.500 mp și a unei clădiri de birouri de 5.000 mp în care se desfășoară servicii de inginerie, suport financiar, comercial, IT și administrativ, ambele situate în parcul industrial Eurobusiness, potrivit Ziarul Financiar;

– producătorul american de componente electronice Plexus, care numără acum o mie de angajați. De avantajele oferite în județul Bihor s-au convins și americanii de la Inteva, care după ce au deschis o fabrică în Salonta și-au extins afacerile și în Oradea;

– compania Olimp-Impex Bihor, producator de tigla metalica, isi extinde si diversifica activitatea, prin achizitionarea de utilaje printr-un proiect cu finantare europeana.Valoarea maxima a investitiei se ridica la 3,34 milioane de lei (peste 760.000 de euro) fara TVA;

-compania germană Eberspächer a anunțat că intenționează să investească într-o nouă fabrică de sisteme de evacuare în Municipiul Oradea. Unitatea de producție va fi localizată în Parcul Industrial Eurobusiness Oradea, pe o suprafață de teren de aproximativ 11,2 hectare. Suprafața totală construită va fi de aproximativ 22.000 de metri pătrați, constând într-o hală de producție de 15.000 de metri pătrați, zone de depozitare și birouri administrative. Prin noua unitate, furnizorul german de componente auto intenționează să creeze, un număr de până la 150 de locuri de muncă pentru angajații locali. Investiția este estimată de către presa economică la circa 32 de milioane de euro;

– sectorul IT din Oradea, acesta a cunoscut o puternică expansiune în 2017 prin atragerea de noi investitori din domeniul tehnologic.

}n ultimii 5 ani, mii de noi locuri de muncă în IT, automotive, farma și industrie au fost create în cele trei parcuri industriale, cu investiții de 200 de milioane de euro. Pe parcursul anului trecut, țări precum Danemarca, Germania, Italia, Turcia, Canada, Franța sau SUA au luat legătura cu Agenția de Dezvoltare Locală Oradea, aceasta fiind vizitată de 17 companii interesate să-și dezvolte afacerile în parcurile industriale din acest oraș. Totodată, în parcurile industriale I și II a fost plănuită construirea unor centre de servicii cu dotări precum magazin alimentar, instituții de învățământ preșcolar, bănci și bancomate, poștă și curierat sau sală de fitness.

Cea mai importantă investiție din Oradea în valoare de zeci de milioane de euro a fost realizată de grupul american Emerson. Aceasta a constat în construirea unei hale de producție de 16.500 mp și a unei clădiri de birouri de 5.000 mp în care se desfășoară servicii de inginerie, suport financiar, comercial, IT și administrativ, ambele situate în parcul industrial Eurobusiness,( potrivit Ziarul Financiar).

De pildă, Imprezzio Global, un mare jucător specializat în producția de software de pe piața gloabală de IT a deschis un birou în Oradea în vara anului trecut. Xerox, lider mondial în serviciile de management al documentelor, a optat pentru extinderea centrului de servici pentru clienți din acest oraș, alegând un nou spațiu de birouri și crescând numărul de angajați la aproximativ 150. Și companii românești au ales să-și extindă afacerile în Oradea, un exemplu fiind Fortech, furnizorul de IT outsourcing din Cluj-Napoca.

Totalul investițiilor private atrase în parcurile industriale este de 285 de milioane de euro iar, totalul locurilor de muncă înființate până în prezent în parcurile industriale orădene este de 4.860, urmând să crească la 6.000. În 2016, cifra de afaceri a agenției s-a ridicat la 9,8 milioane lei (2,5 milioane euro), profitul brut aprobat a fost de 581.780 lei, iar cel realizat a fost de 773.480 lei, ceea ce înseamnă o depășire cu 30% a planului iar totalul veniturilor directe încasate de municipalitatea orădeană de la rezidenții parcurilor industriale este de 12,43 milioane lei, sume provenite din: vînzarea de terenuri (4,56 milioane lei), dividende (130.065 lei), autorizații de construcție (593.225 lei) și din impozitul pe salariile angajaților companiilor din parcurile industriale (7,14 milioane lei).

În anul 2016 au fost atribuite prin licitații 4,10 hectare de teren către 12 companii românești,iar investițiile mari atrase prin negociere directă în anul 2016 în parcurile industriale din Oradea au o valoare totală de aproximativ 39 de milioane de euro, acestea urmând a genera un număr de 360 de locuri de muncă. Companiile care realizează aceste investiții sunt producătorul de sisteme de eva­cuare Eberspaecher Exhaust Tech­no­logy România (un proiect de 17,5 mil. euro, realizat pe o suprafață de teren de peste 11 hectare și finalizat în luna octombrie a anului trecut), producătorul de materiale de construcții AdePlast (o investiție de 15 mil. euro care se va realiza pe un teren de 7 hectare și va geneta 60 de locuri de muncă) și o investiție de 10 mil. euro în extinderea fabricii deținute la Oradea de furnizorul britanic de componente pentru infrastructura telecom și industria auto Faist Mekatronic.

Alte investiții mari dezvoltate în parcurile industriale din Oradea sunt fabrica de motoare electrice Nidec, cu o suprafață totală de 25,6 hectare, din ca­re 26.000 de metri pătrați este suprafața construită, achiziționată anul trecut de concernul japonez de la Emerson, fabrica dezvoltată de producătorul american de componente electronice Plexus pe o suprafață de 8,7 hectare, dar și unitatea de producție a sud-coreenilor de la Shinheung Electronics, unul dintre furnizorii Samsung, realizată pe o suprafață de 10 hectare.

Un alt proiect vizează construcția de locuințe pentru angajații din parcurile industriale orădene, fie din surse de la bugetul local sau al ADLO, fie printr-un parteneriat public-privat. Terenul a fost identificat în vecinătatea parcului de pe Borșului, intenția fiind de a se construi aproximativ 150 de apartamente cu două camere (Agenția de Dezvoltare Locală Oradea – Bilanțul parcurilor industriale*).

În acest moment, în Parcul indus­tri­al III din Oradea există opt companii care și-au asumat investiții în valoare totală de 15 milioane de euro și crearea a 225 de locuri de muncă. Domeniile în care activează aceste companii sunt pro­duc­ția de încălțăminte, logistică, trans­port, comerț cu lubrifianți și piese auto

Oasis Retail & Development Consulting, un dezvoltator din Sibiu cu o experiență de 14 de ani pe piața centrelor comerciale din România, anunță demararea lucrărilor de construcție pentru proiectul Prima Shops din Oradea, un parc de retail ce va necesita o investiție totală de 12 milioane EUR.

Galeria comercială Prima Shops va fi ridicată pe bulevardul Decebal, și țintește o zonă principală (primary catchment area) de 60.000 de locuitori, în timp ce zona secundară, situată la mai puțin de 10 minute de mers cu mașina, depășește 150.000 de persoane. În imediata vecinătate este deschis de doi ani un hipermarket Kaufland cu o suprafață de 5.500 mp, astfel încât noua dezvoltare va completa oferta pentru clientela deja formată aici. ”Atunci când am ales Oradea pentru dezvoltarea proiectului Prima Shops am ținut cont de nivelul ratei șomajului, respectiv 3,6%, unul dintre cele mai mici din țară, de venitul pe cap de locuitor, care este peste media națională, precum și de faptul că aici este un important centru universitar, cu 3.000 de absolvenți anual”, a declarat Kurt Wagner, acționar în cadrul Oasis Retail & Development Consulting.

În 2018 Parcul industrial Western din Oradea va fi extins cu o nouă hală de peste 6.300 mp, rezervată unui investitor german care își deschide, pentru prima dată, o filială în România.

În portofoliul nostru ce cuprinde aproximativ 300.000 m2 de spații industriale și de birouri în mai multe orașe din țară, adăugăm o nouă clădire în Western Industrial Park din Oradea. Viitoarea hală, cu o suprafață de peste 6.300 m2, este deja contractată de un client strategic din străinătate, care activează în industria componentelor electrice și electronice. Parcul industrial din Oradea va ajunge, în urma acestei construcții, la o suprafață totală de peste 25.000 m2 de spații industriale și de birouri.

Noua clădire este proiectată și va fi construită după cerințele clientului, cuprinzând aproximativ 5.000 m2 cu destinația producție și depozitare și 1.300 m2 spații de birouri.

Construirea unui nou cartier de locuințe colective, servicii complementare, comerț, turism și alimentație publică pe str. Ceyrat, cu propunerile de organizare urbanistică și regulamentul de urbanism aferent.Astfel, în noua zonă rezidențială se vor amplasa 18 clădiri de locuințe colective cu 646 de apartamente și funcțiuni complementare locuirii (servicii de proximitate, unități sanitare de mici dimensiuni, unități de învățământ preuniversitar, magazine). Zona de turism și alimentație publică va cuprinde o construcție cu destinația de hotel cu 70 de camere și sală de alimentație publică în suprafață de 400 mp .Ansamblul v-a oferi locurințe sociale ,pentru tineri ,atrași din alte zone ,cu șomaj ridicat și care doresc să lucreze la firmele din parcurile industriale.

4.4 Competitivitatea zonei în context local / regional / național

Potrivit unui Studiul întocmit de Banca Mondială și finanțat de Comisia Europeană, Directoratul General pentru Politica Regională și Urbană, întreprinzătorii români pot să demareze mai ușor o afacere în București, Oradea, Ploiești și Timișoara, unde înregistrarea TVA durează o săptămână, față de două săptămâni în Constanța și aproape trei săptămâni în Craiova, arată concluziile raportului Doing Business în Uniunea Europeană 2017, care evaluează cadrul de reglementare aplicabil mediului de afaceri și impactul asupra întreprinzătorilor locali în nouă orașe din România. O autorizație de construire se obține în 156 de zile în Oradea – de două ori mai repede decât în Constanța sau Timișoara, are o performanță peste media UE la transferul dreptului de proprietate.

În 2016, rata șomajului în județul Bihor a scăzut sub 3%, reprezentând o evoluție descrescătoare în ultimii trei ani,iar în nvățământul superior, informațiile care le avem în județul nostru existau 4 universități,iar numărul studenților a crescut continuu în ultimii ani atingând cifra de 22.304 reprezentând aproximativ 23% din totalul de 90.919 câți erau înregistrați pentru Regiunea de Nord-Vest.

Oradea reprezintă un important centru economic din România, alături de orașe precum Cluj, Timișoara sau București. Orașul a ocupat locul 4 în topul Forbes Best Cities 2016 datorită strategiei pe termen lung realizată de autoritățile locale și a expansiunii mediului de afaceri.

Brașovul, Oradea și Cluj-Napoca sunt considerate cele mai avantajoase orașe din țară în privința siguranței, a costului vieții, facilităților medicale, calității aerului, curățeniei, recreeri, accesului la magazine și restaurante, a serviciilor de transport și a nivelului de liniște, potrivit unui sondaj realizat de platforma de anunțuri imobiliare Storia.ro, în colaborare cu agenția de cercetare D&D Research.

Impozitele locale vor rămâne la un nivel redus și vor fi predictibile. Agenția de Dezvoltare Locală va susține în continuare companiile ce investesc în oraș și judet, inclusiv prin construirea de hale în vederea închirierii acestora. Vom adopta măsuri care să crească numărul locuitorilor orașului. Vom susține construirea de locuințe noi la prețuri accesibile. Unul din primele proiecte va fi noul cartier de blocuri din zona Peța – Ceyrat. Primăria se va implica în construirea de locuințe ieftine pentru cei care doresc să se stabilească în Oradea. Ne vom implica în racordarea sistemului de învățământ la economia locală. E necesar ca tinerii noștri să aibă abilitățile necesare pentru ce locuri de muncă oferă firmele din oraș. Un proiect important va fi susținerea dezvoltării școlii de meserii, pentru a avea o mână de lucru calificată.

Cap V Proiecte de regenerare urbana lansate in Oradea

Siturile industriale au înglobată în general o investiție mare de energie (embodied energy) și aceasta trebuie preluată, adaptată și reutilizată. Această energie și investiție trebuie evaluatăîn functie de valoarea economică dar și în funcție de valoarea arhitecturală stilistică sau istorică a sitului. În situația în care acest sit sau părți din acest sit au o valoare, aceasta trebuie păstratăși înglobatăîn noul proiect de arhitectură.Dacă părți din sit nu au valoare, trebuie evaluat dacă este mai eficient ca acestea să fie demolate sau adaptate pentru noul program de arhitectură. Aceste clădiri industriale se pretează foarte bine unei intervenții de conversie funcțională, datorită potențialului lor, asa cum susține și James Duet[17]în cartea sa Industrial Heritaje Re-toold.Potențialul economic al intervențiilor este așadar pe de o parte de valoarea intrinsecă a terenurilor pe care există situl industrial și pe de altă parte de valoarea culturalăși memorialăîn unele cazuri, perioadele în care s-a dezvoltat industria reprezentând etape din istoria orașului

Așezate, anterior, la periferia orașului, marile platforme industriale (Înfrățirea, Metalica, Fabrica de Bere, Fabrica de Ulei, Fabrica de Cărămidă, Fabrica de Mobilă, Fabrica de Pâine, Chimprod, Fabrica de Lapte, Abatorul) odată cu extinderea orașului, au fost integrate în cartiere de locuit, nou construite. Majoritatea clădirilor au fost demolate și se remarcă transformarea unor spații industriale de tip brownfield în spații urbane funcționale.

Direcții preferate, ca urmare a beneficiilor directe mai rapide obținute în urma procesului de regenerare, respectiv – terenurile au fost folosite de către proprietari pentru dezvoltarea unor centre comerciale (Fabrica de bere s-a tranformat in Lotus Center- Lotus Center are o suprafață construită de 65.000 de metri pătrați, o suprafață închiriabilă de 40.000 de metri pătrați, 1.400 de locuri de parcare și peste 150 de magazine).

au fost dezvoltate fie ca noi ansambluri rezidențiale de tip bloc-cartierele rezidențialeRED edificate de către firma Ared ( Înfrățirea, Fabrica de mobilă);

ca spații comerciale de mari dimensiuni, aparținând unor retaileri cu mari investiții recente pe piața românească.( Înfrățirea –Kaufland, Penny)

au fost dezvoltate locuri de cazare în scop turisti (Fabrica lapte-Hotel Nevis) sau social (Abatorul- Locuinte Sociale).

Un statut aparte il are terenul pe care a funcționat Înfrățirea, care datorită suprafeței foarte mari a fost împărțit între diversi investitori, care în funcție de interesele proprii, dezvoltă diverse investiții:

– Firma ROMEXA _Proiectul, desfășurat pe 147.000 mp, va fi unul mixt și va cuprinde atât un nou centru comercial, cât și spații rezidențiale și de birouri, finalizarea primei faze a investiției fiind programată pentru ultimul trimestru al anului 2017. Investiția pentru întregul proiect se ridică la 60 de milioane de euro. În primă fază se va construi partea comercială, iar apoi vor fi dezvoltate apartamentele și spațiile de birouri. Noul centru comercial va avea o suprafață construită de 32.000 de mp și o suprafață închiriabilă de 25.000 de mp, precum și o parcare cu peste 1.000 de locuri. Mixul de chiriași va fi format din magazine de fashion, restaurante și spații de entertainment, inclusiv un cinematograf cu șase săli. Pe același teren, investitorii vor construi în faza a doua a proiectului și clădiri de birouri, spații adecvate instituțiilor publice, băncilor precum și blocuri pentru apartamente ;

– Kaufland și ARED. Cele două au construit un hypermarket în anul 2014, respectiv două blocuri P+9 în 2014-2016. În iarna 2013-2014 a fost construită și strada de legătură dintre Șt. O. Iosif și Oneștilor .

5.1 proiecte de regenerare ,bazate pe demolarea cladirilor existente

Pentru a stabili ce poate fi demolat și ce nu, trebuie să avem în vedere și criteriile de valoare architectural-culturala a clădirii și trebuie facută o analiză asupra gradului de importanță și valoare și asupra costurilor de reabilitare. Cu siguranță, dacă avem de-a face cu clădiri cu valoare arhitecturală sau culturală mare, costurile de reabilitare trebuie să se subordoneze acestor valori, întrucât valoarea architectural culturală nu poate fi estimata financiar. Însă în situația în care valoarea architectural culturală este contestabilă, putem pune în prim plan criteriile de cost, existând cazuri în care costurile restaurarii sunt foarte mari și trebuie analizat dacă produsul final al clădirii restaurate va reprezenta o valoare pentru prezent și viitor.

Trebuie păstrat un echilibru intre conservarea elementelor valoroase din cadrul sitului industrial si transformarea acestuia in urma intervențiilor necesare pentru adaptarea la noua funcțiune.

Majoritatea clădirilor părăsite, deși de cele mai multe ori cu un potențial arhitectural remarcabil, au fost fie lăsate să se degradeze treptat, fie demolate în scopul folosirii terenurilor pentru alte investiții. Acest fapt se perpetuează și în prezent, pe de o parte din indiferența față de valorile unui trecut prea puțin îndepărtat, pe de altă parte din cauza ignoranței în ceea ce privește ideile de sustenabilitate, conservare și refolosire a resurselor, manifestată mai ales în țările mai puțin dezvoltate.( Argumente pentru conversia clădirilor industriale.

5.1.1 Proiecte regenerare în zona fostelor Întreprinderi Înfrățirea-Fabrica de Lapte-Combinatul de Prelucrare a Lemnului Oradea

Extinderea magazielor în goana după profit ,precum și cererea imensă de locuințe și presiunea de a maximiza profitul datorită schemelor rezidențiale de înaltă densitate au dus la lipsa de birouri, facilități comunitare și spații pentru arte și activități de agrement care fac locurile viabile.Se poate remarca lipsa de alocare a terenului necesar pentru spații verzi,toată zona devenind o zonă gri ,lipsită de verdeață ,unde conceptul de oraș verde este greu de aplicat.

Zona în suprafață de cca.35 ha ,pe care au funcționat cele trei inteprinderi ,după 1990 a făcut obiectul unor multiple tranzacții ,care au dus la fragmentarea spațiului între diverși deținători ,care au acționat fiecare după propriul interes ,de obicei economic.

În prezent ,pentru zona respectivă au fost elabarate multiple proiecte de regenerare urbană ,în funcție de suprafața deținută și de posibilitățiile financiare ale investitorului.Ca urmare asistăn la o interpunere de tipuri de construcții ,de diferite forme,înălțimi ( parter,p+9,p+11,d+p+10 ,p+4) sau destinații ,cu zone pline de moloz sau buruieni. Analiza acestor proiecte, indică o orientare spre spații de locuit și spații de servicii -comerciale ,în detrimentul spațiului verde sau a spațiilor de recreere, în condițiile în care în zona limitrofă sunt multe ansambluri de locuit ,școli ,licee ,grădinițe.

Hartă zonă -prelucrare după PUZ -Miruna Boca

5.1.2. Proiectul Lotus-Center -Fabrica de Bere

Pe terenul fostei Braxa Dominalis s-a construit primul mall din oras- Lotus. Investiția financiară necesara construcției ajunge la 150 milioane dolari. Lotus Center, este condus de către omul de afaceri Alexandru Mudura, și este unul dintre primele malluri din România și primul centru comercial lansat în orașul Oradea. Lotus Center a fost inaugurat în decembrie 2002. Se află la a treia actualizare a conceptului, după ce în anul 2011 complexul a căpătat o înfățisare complet nouă, iar în 2008 a fost extins pentru a putea găzdui ancore precum hipermarketul Carrefour, Media Galaxy și retailerii ca Hervis, New Yorker, Deichman sau Takko. În aces an, centrul comercial continuă șirul modernizărilor. Au început lucrările de reamenajare ale cinematografului. În prezent centrul comercial oferă 65.000 de mp construiți, 130 de magazine și 1.400 de locuri de parcare.

În anul 2015, Firma Tradecenter a investit circa 20 milioane euro, cofinanțare din fonduri europene, finanțarea nerambursabilă acordată prin Programul Operațional Regional ( 46,7 milioane lei din totalul de 88,1 milioane lei), pentru relizarea unui centru de afaceri.

Clădirea are parcare subterană de 100 de locuri, 5 niveluri de birouri moderne plus un etaj tehnic

5.1.3. Necesitatea elaborarii unor proiecte integrate.Aspecte critice ale proiectelor de regenerare implementate in Oradea. A.2. Importanța regenerării urbane integrate și potențialul ei strategic pentru o dezvoltare urbană mai solidă.

DECLARAȚIA DE LA TOLEDO -Pentru ca modelul unui oraș mai inteligent, durabil și incluziv să devină o realitate, miniștrii au evidențiat importanța:

– implementării strategiilor de dezvoltare urbană integrată, adoptând o viziune globală și

comprehensivă a orașului, având drept reper o perspectivă a dezvoltării teritoriale care să

promoveze, într-un mod armonios și integrat, toate dimensiunile sustenabilității urbane, precum și

noile dezvoltări și zone existente ale orașului;

– considerării necesității reciclării, la nivel urban, și/sau a planificării urbane compacte, acolo unde

este necesar, drept strategii de minimizare a consumului de teren, împiedicând astfel transformarea inutilă a zonelor verzi și a celor naturale în teren urban, și în consecință administrarea și limitarea expansiunii urbane.

Proiectele integrate de regenerare urbana se elaboreaza intr-o viziune strategica pe termen lung, viziune impartasita de toti actorii locali; sunt comprehensive in masura in care includ dezvoltarea economica si sociala, aspectele de mediu si ameliorarea generala a cadrului construit. Sunt de regula implementate de o structura institutionala special creata si implica planificarea riguroasa a resurselor – umane, financiare, de teren, management etc.

Acest concept de „regenerare urbană integrată” își propune să optimizeze, să conserve și să revalorifice întreg capitalul urban existent (social, mediu construit, patrimoniu, etc.) față de alte forme de intervenție în care, în tot acest capital urban, doar valoarea terenului este prioritizată și conservată prin demolare traumatizantă și prin înlocuirea restului întregului capital urban și – cel mai lamentabil – social. Zonele urbane defavorizate nu trebuie văzute ca o problemă, ci ca o sursă de capital fizic și talent uman, al cărui potențial trebuie să fie descătușat, astfel încât să poată contribui la progresul civic general și la creșterea

economică a orașului.

In primul rand este un proiect urban, care implica o actiune publica concertata in timp si spatiu, avand ca scop regenerarea unei parti din oras prin reabilitare, renovare sau intensificare sau crearea unei dezvoltari complet noi. De regula este vorba de proiecte integrate, care combina diferite functiuni urbane, si face apel la diferite scari de planificare urbana si de dezvoltare (dezvoltare economica, sociala, de mediu, managementul mobilitatii populatiei si altele) intr-un cadru de referinta unic.

Cand spunem de mari dimensiuni ne referim nu numai la dimensiunea fizica a teritoriului (situri de cateva sute de hectare), ci si la scopul ambitios care sta la baza sa (de ex. organizarea unui eveniment major) sau dimensiunea programelor carora le da nastere (numar locuri de munca, numar locuinte etc.) sau resursele alocate (valoarea investitiilor publice si private).

Rareori este vorba de spre un singur obiect major – de regula se compune din mai multe proiecte independente legate intre ele in spatiu si timp.Un proiect de mari dimensiuni este de cele mai multe ori o combinatie de diverse proiecte independente de „mici dimensiuni” adunate sub un proiect „umbrela”, cu un obiectiv strategic unic.

Dacă uni dezvoltatori au făcut risipă de teren (construcții pe un singur nivel-Prima Shop ),la alți -gen Ared ,imobilul construit lîngă Kaufland ,nu a risipit nici măcar un metru pătrat pentru spațiu verde.

Fiind elaborate proiecte distincte ,fără legătură și infrastrutura este proiectată caatare ,dezvoltarea unor noi proiecte în zonă demonstreză insuficiența acesteia .

Foto Miruna Boca _februarie 2018

Discontinuitate și diferențe majore între proiecte

Integrarea este considerată astăzi cea mai acceptabilă modalitate de a regenera vechile cartiere. Aceasta permite implementarea flexibilă a proiectului, care poate conserva mediul urban tradițional și scara sa umană, atingând în același timp densități respectabile. Respectă ordinea socială a comunității prin reabilitarea majorității locuitorilor inițiali pe sit și invită participarea în masă. Integrarea are ca rezultat crearea de medii bogate prin integrarea de noi clădiri în cartierele existente și permite dezvoltarea unei noi forme de arhitectură contemporană cu caracteristici locale, îmbogățind aspectul vechiului oraș, păstrând în același timp identitatea sa. Cu toate acestea, pentru mulți dezvoltatori și autoritățile locale, integrarea rămâne un proces consumator de timp, mai puțin profitabil decât reabilitarea cu locuințe în masă.

Regenerarea urbană poate fi definită ca un parteneriat social și tehnic bazat pe unificarea viziunii politicienilor și a planificatorilor urbani și pe acceptarea la fel de largă a comunității. Este deci un proces multiplu și complex, care nu trebuie privit doar ca o propunere fizică și financiară, ci și ca o chestiune sociologică, culturală, economică și politică. Prin urmare, se pare că un program realist de regenerare, trebuie să abordeze, regenerarea într-un mod holistic și să se bazeze pe o înțelegere multidisciplinară a forțelor sociale și economice care afectează zonele urbane și natura fizică a orașelor. Aceasta necesită, prin urmare, varietate și subtilitate în răspunsurile politice .

Desi proprietarii si municipalitatea nu au incredere unul in celalalt, de obicei ei au aceleasi interese. De aceea este important sa treaca peste neintelegeri si sa coopereze pentru realizarea planului de regenerare urbana. Acest lucru este posibil numai daca atat municipalitatea cat si rezidentii recunosc si isi dau seama ca au interese comune inca de la inceput si isi exprima dorinta de a coopera ca egali, dar fiind totodata dependenti unul de altul. Nimeni nu este seful, nimeni nu isi asuma acest titlu. Proprietarii vin cu imobilele in timp ce municipalitatea vine cu spatiile publice. Daca pe parcursul procesului de alcatuire a planului de regenerare urbana fiecare isi da seama ca atata timp cat investitiile unei parti inseamna ridicarea valorii cu ajutorul investitiilor celeilalte parti (si vice versa) acest simt al egalitatii si dependentei va evolua intr-o relatie mutuala bazata pe incredere.

Regenerarea urbană înseamnă intervenția autorității publice în zonele urbane aflate în dificultate, care sunt situate într-un cadru urban constituit dar nu reușesc să iasă dintr-un proces continuu de degradare – poate fi vorba de cartiere de locuințe, de situri industriale sau militare dezafectate sau de centre istorice. Aceste zone au nevoie de relansare economică, de reinserția socială și economică a locuitorilor, de ameliorarea calității mediului urban. Este vorba de zone ce pot fi delimitate cu precizie în cadrul orașelor.

Regenerarea urbană necesită:

o abordare integrată a tuturor sectoarelor de intervenție, pentru ca operațiunile urbane respective să fie făcute în scopul dezvoltării durabile. Această abordare integrată corespunde proiectului urban și planificării strategice, prezentate anterior;

o bună guvernanță locală, în sensul transparenței în procesul de luare a deciziilor politice, al parteneriatului între actorii publici și privați, participării populației asupra căreia proiectele de regenerare urbană vor avea impact. Din această cauză, regenerarea urbană necesită din partea administrației publice, în calitate de actor principal, să aibă capacitatea de reînnoire a practicilor;

din partea tuturor actorilor locali capacitatea de a integra politicile europene cu cele locale, în domeniul urbanismului.

5.1.4 Studiu de caz Calea Clujului

Așezată pe axa străbătută de drumul european E60 ca modalitate de tranzit intre occident (Ungaria) și Cluj-Napoca , este un exemplu cu privire la necesitatea implicării autoritățiilor, în parteneriat, cu proprietarii terenurilor și imobilelor din zonă.

Locuită, în trecut, dar în mare parte și în prezent, de familii de origine rromi, presărată cu urme ale vechilor întreprinderi industriale sau cu spații adiacente unor activității economice, majoritatea în stadii avansate de degradare, zona ar impune elaborarea unui proiect de regenerare urbană integrată, executat în parteneriat public—privat.

Pe acest traseu, trec zilnic turiști care doresc să viziteze România, dar peisajul oferit, aproape imediat de la intrarea în țarț este dezolant.

Studiul efectuat, în teren, a scos în evidență faptul că doar pe segmentul cuprins între Piața Tineretului și Str . Tileagdului, în lungime de trei km, se află înșirate 12 astfel de terenuri și construcții, după cum urmează :

Teren viran, plin de moloz și buruieni , situat în Calea Clujului nr. 78, în suprafață totală de 12.288 mp, compus din trei parcele, respectiv un teren situat în calea Mareșal Averescu nr. 8, în suprafață totală de 1992 mp, pe care anterior a funcționat Fabrica de spirt. SC Sirius Dezvoltare SRL București deține terenurile pe care le-a dobândit prin cumpărare de la SC Spirt și Drojdie SA, respectiv SC Fixing SRL în baza a două contrate de vânzare-cumpărare ;

Între str. Dragoș Vodă și Calea Clujului , se află mai multe clădiri, într-o stare avansată de degradare, in care au funcționat filiale ale Sinteza și Fabricii de Blănuri ;

La intersecția cu str.Gutenberg, se află un teren viran, poluat în mare parte, cu produse petroliere pa care au funcționat Depozitele PECO;

între str.Delfinului și str. Micsandrelor, pe partea dreaptă, sunt înșirate clădirile care au aparținut Depozitului de Legume-Fructe și un teren, în suprafață de 11.85 ha, pe care mai sunt în ruină, cîteva din clădirile în care a funcționat Fabrica de Ulei. Fabrica de ulei din Oradea a fost construită în 1940. În 1993 este privatizată prin metoda MEBO și până în 2000 se investesc în retehnologizarea ei 11 milioane de dolari. În anul 2004 ea intră în proprietatea compania multinaționale Bunge, pentru ca aceasta, brusc, în vara lui 2007 să ia decizia închiderii ei.

Între str. Micsandrelor și str Molliere se observă un teren viran, în suprafață de 20 ha mărginit de câteva depozite vizibil degradate, pe care a funcționat B.J.A.T.M 4 -Oradea. În prezent terenul aparține S.C. Sapico și S.C. Bador. Terenul aparține S.C . SAPICO CHEMICAL INTERNATIONAL SRL Oradea (CUI: 6617596), societate care a intrat în insolvență pe 4 iulie 2016 și care, conform tabelului preliminar al creanțelor, are datorii de 117,54 milioane lei . SAPICO CHEMICAL INTERNATIONAL SRL deține BADOR SA Oradea (CUI: 67191).

Tot în această porțiune se află un teren , care a aparținut Fabrici de Gaz , Fabrici de Pâine și Dacia-Service

Pe partea stîngă, la intersecția cu str. Tileagdului , se află un teren în suprafăță de 24508 mp și o construcți ,abandonată în care a funcționat Fabrica de Pompe Electrometal (CALEA CLUJULUI 207/B ), actualmente , după datele furnizate pe site-ul companie, fără activitate economică.

5. 2 Proiecte bazate pe conversia cladirilor existente

5.2.1 Moara Răsărit Oradea

Fig 10- Imagine ansamblu Moara Răsărit, imagine preluată http://moara-rasarit.ro/despre-noi-misiune/

Ansamblul în suprafață de 11.650 mp este situat pe malul stâng al Crișului Repede, în zona sud-estică a orașului Oradea . În anul 1910 ,începe, în apropiere de gară , istoria acestui ansamblu ,sub numele de Moara cu aburi Léderer și Kálman, avînd domeniul de activitate , doar morăritul. Moara se compunea din 12 clădiri și o îngrășătorie și a funcționat fără întrerupere pînă în 1990.(…).(Hochhauser, O contribuție la o istorie a industriei de fabrică la Oradea în perioada 1848-1948, 2010, pag. 38).

A fost înființată la 1 Decembrie 1857, dar a fost constituită, ca societate pe acțiuni abia în 1886 avînd ca obiect de activitate îngrășarea vitelor, folosind borhotul rezultat de pe urma distilării alcoolului.Funcționarea instalației era asigurată de 3 motoare cu aburi, iar din anul 1875, dispunea de o instalație de rafinare a spirtului. Moara prelucra întreaga producție de cereale din zona Crișurilor ca urmare în anul 1871, firma a produs 16.000 hl de spirt, având un număr de 180 muncitori. (Barna, 2015)

Moara, s-a extins în anul 1910 , cu un siloz pentru 1250 tone de cereale și o magazie de făină de 600 tone, iar pentru asigurarea forței de acționare corespunzătoare, vechea mașină de aburi, a fost înlocuită cu una de 170 C.P. Producția din anul 1912 a fost de 400 vagoane de porumb, 1.400 vagoane de grâu, 700 vagoane de cărbune , 15.000 hl de spirt, 1.300 vagoane de făină, 600.000 lapte îmbuteliat în sticle ,îngrășarea a 700 de cornute și 160 de vaci. (Hochhauser, 2010).

În ani 1929-1932, întreprinderea, formatî din moară, fabrică de spirt și îngrășătorie , a fost atinsă de efectele crizei economice mondiale, care a determinat oprirea activității fabricii de spirt . În anul 1940 capacitațea de producție a morii a crescut ,au fost înlocuite o serie de utilaje, în locul mașinilor cu aburi s-a instalat un motor cu gaz de 250 CP. și un generator electric de 75 kW,ca urmare capacitatea de producție a morii s-a mărit la 60 tone pe zi. (Hochhauser, 2010).

Între ani 1945-19690 , întreprinderea suferit transformări majore, respectiv a fost reutilată , s-a electrificat, înlocuindu-se mașina cu gaz, cu un motor electric de 200 kW ,a fost montate un trior dublu automat, 2 finisoare, 2 filtre de aspirație, 3 mașini de griș, o mașină de spălat, o mașină de periat, s-au schimbat cele 5 site plane MAG cu site plan I.U.M., s-a montat și s-a îmbunătățit sistemul de ventilație și s-a înființat și o secție pentru decorticarea orezului.

După 1990,este lăsată în paragină, o ruină atractivă doar pentru hoții de fier vechi.Este transformată in societate comerciala pe actiuni ,sub de numirea S.C. Pamora S.R.L prin Hotarirea de Guvern Nr. 1296 din 13 decembrie 1990, art 1. iar din 2002 în S.C. Parcul Amintirilor S.R.L. În prezent în spatiu se desfasoara doar evenimente culturale -expoziții,concerte piese de teatru,lansări de carte.

Fig 10- Imagine Moara Răsărit, imagine preluată din arhiva personală, 2016

Moara Rasarit isi propune a deveni un spatiu deschis evenimentelor culturale, ideea de reconversiune si conservare a patrimoniului arhitecural de factura industriala este o prima motivatie a initierii acestui proiect, pe aceasta cale. Spatiul este ofertant in materie de limbaj architectural, simbolistica si subiect pentru expunerea obiectului de arta. Moara Rasarit ,poate să atragă un numar larg de evenimente culturale si doreste a se defini ca un spatiu specializat pe arta cea mai prezenta si autentica nu doar pe plan national ci si international.

Mora ca “SPATIU PENTRU ARTĂ” – oferă cadrul propice desfasurarii mai multor tipuri de produse culturale: festivaluri si targuri nationale si internationale, spectacole de teatru, concerte si evenimente muzicale, , expoziții de artă, conferinte si dezbateri private sau publice, proiecții de filme, videoart, spectacole de dans, ateliere, arte performative, etc

Fig 11- Imagine interioară Moara Răsărit, imagine preluată http://moara-rasarit.ro

Fig 12- Imagine interioară Moara Răsărit, imagine preluată http://moara-rasarit.ro

În prezent Primaria municipiului Oradea a elaborat un Plan de Reabilitare și Reconversie Funcțională pentru Moara Răsarit ,care prevede reabilitarea și reconversia ansamblului ,amplasarea de locuințe colective și spații de parcare.Clădirile reabilitate și nou construite vor avea destinații economice specifice turismului (cazare ,restaurante ,comerț ),dar mai ales culturale (expoziții,ateliere creație ,săli expoziție)

.

5.2.2. Fabrica de Blănuri 1 Mai (Rovex )

Înființată în anul 1928, de către Iosif Leichner, într-un grup de clădiri , construite în jurul anul 1870, avînd ca obiect de activitate tăbăcirea și vopsirea blănurilor .După data de 11 iunie 1948, cînd are loc naționalizarea principalelor mijloace de producție,unitatea primește comenzi masive, fiind necesară extinderea atelierelor și concomitent numărul angajaților , a crescut până la sfârșitul anului 1948, la 528 ,iar grupul de clădiri aflate pe strada Griviței nr. 11, au fost amenajate grupa B cu 2 etaje, grupa C cu un etaj și grupa D cu un etaj, în așa fel ca în luna iulie anul 1949, a luat ființă și secția de confecție.

Între anii 1960-1970, clădirile au devenit mult mai spațioase, în formă de hale pe distanțe lungi, hașpelele fiind din tablă inoxidabilă și autobasculante, iar mașinile specifice blănăriei erau din import, iar exportul a crescut și el foarte mult în acei ani.

Prin Hotarirea de Guvern Nr. 1296 din 13 decembrie 1990, art 1. se transforma in societate comerciala pe actiuni,iar prin Ordinul nr. 187/1993 dat de Agenția Națională de Privatizare( privind arondarea societăților comerciale cu capital de stat, în vederea distribuirii a 30% din capitalul social al acestora, între cele cinci Fonduri ale Proprietății Private se dispune in art.2 :)o cota de 30% din capitalul social al societății comerciale cu capital de stat se alocă în mod egal fiecărui Fond al Proprietății Private, respectiv 6%.(sursa Monitorul Oficial).

Fabrica cu o suprafață de 2.123 metri pătrați și un teren de 4.420 metri pătrați, a fost privatizata,moment in care incepe declinul acesteia .In prezent in sediul din str.Grivitei nu se mai desfasoara activitate de productie.( Informațiile publicate de Profit.ro fabrica0

În anul 2012 , asociația Experiment Teatru Clandestin și Fundația Alternative au ales Fabrica de Blănuri Rovex ca locație pentru Gala Traficantului de Cultură , aproape 100 de artiști s-au înscris la Gală și peste 50 au fost selectați să participe cu expoziții sau reprezentații originale și alternative.Spațiul a fost ales experimental ,în încercarea de a căuta noi mijloace și spații artistice și de a reinventa arta într-un spațiu alternativ .

Experimentul fiind cosiderat reușit s-au organizat permanent expoziții de artă pictură, de fotografie, sculptură, piese de teatru, instalații, filme, arte vizuale ,bibliotecă antitotalitară , workshop-uri, lecturi, dezbateri, ateliere de teatru și lansări de carte.

Sursa https://www.profit.ro/must-read/foto-fabrica-de-blanuri-rovex-din-oradea-pe-piata-de-100-de-ani-producator-de-caciuli-pentru-militie-a-intrat-discret-in-faliment-cu-fabrici-scoase-la-vanzare

https://www.google.ro/search?q=fabrica+de+blanuri+oradea+foto -obieplaton.com

5.2.3 Principalele piedici în regenerarea urbană a siturilor industriale din Romania

Regenerarea urbană implică, în special, revalorizarea și reconversia zonelor industriale părăsite, recrearea unui mediu fizic plăcut și atractiv, refăcându-se astfel imaginea pozitivă a acestora, de a atrage rezidenți și activități noi. De asemenea, este strâns legată de procesul de dezindustrializare și de tranziția către o bază economică cu un profil terțiar-industrial predominant

Majoritatea proiectelor de regenerare a zonelor industriale dezafectate sunt lansate de către investitori privați, care acționează în funcție de interesele patrimoniale particulare sau de posibilitățiile financiare.Multe din terenuri/imobile, supraestimate în perioada de boom imobiliar, au fost ipotecate în favoarea unor bănci ,pentru a garanta credite ipotecare, folosite pentru alte activități economice ,care nu au aqdus profitul scontat.De aceea în prezent ,terenurile sunt imobilizate ,iar daținători nu dispun de resursele necesare pentru regenerarea acestora.

Pentru a reintegra în urban aceste foste platforme industriale se impune derularea unor proiecte de regenerare urbană integrată ,sub stricta supraveghere a autoritățiilor locale ,deoarece diversi deținători ai terenurilor acționează independent ,în funcție de interesele proprii sau nu dispun de resursele financiare necesare pentru regenerarea /conversia imobilelor sau terenurilor

Cadrul juridic, strategii, planuri și politici inadecvate și prost focalizate

Programele de acest gen sunt initiate de autoritatea locala pe baza unui plan elaborat de consultanti cu expertiza foarte diversa (urbanisti, arhitecti, sociologi, antropologi, economisti, specialisti in comunicare etc). In realizarea acestui plan de interventie un rol esential il au partenerii civici (reprezentanti ai societatii civile, asociatii profesioanale etc) si comunitatea care va beneficia de rezultatele acestui proces

În țara noastră ,cadrul juridic existent ,nu permite intervenția autoritățiilor în derularea unor proiecte de regenerare urbană ,Constituția garantează proprietatea privată, iar parteneriatul public-privat ,este slab implementat.Spre deosebire în S.U.A. sunt stabilite mai multe mecanisme prin care deținători de situri maro ,dar care nu pun în aplicare proiecte de regenerare a acestor situri sunt trași la răspundere. Aceste mecanisme sunt:

• Programul de remediere voluntară ("VRP")- fac parte dintr-o lege numită Legea restabilirii terenului și reînnoirea terenului care prevede imunitatea pentru anumite evaluări voluntare de mediu

• Răspundere limitată statutară- DEQ prevede diminuarea tarifelor civile în manualul său de executare

• Răspundere limitată prin determinarea directorului

• Brownfield Amnesty Program pentru dezvăluirea voluntară

• Evaluarea voluntară de evaluare a mediului

• Încurajarea încărcării civile pentru încălcările autocunoaștere – DEQ furnizează stimulentele juridice necesare și asistența de reglementare pentru a încuraja vânzarea și cumpărarea de site-uri Brownfield în scopul reutilizării și reamenajării

• Scrisori de confort- DEQ emite scrisori de confort pentru a aborda situațiile de rutină, care poate ajuta la negocierile cu părțile private pentru vânzarea, finanțarea și reamenajarea siturilor Brownfield.

• Memorandumul de Acord al APE (CERCLA)

Condițiii economice și de piață liberã nefavorabile

Locație necomercialã și greu accesibilã. Exemplu zona Borșului ( Alumina ,Zahărul ,Sinteza, Tăbăcăria),datorită asezării în afara orașului și în apropierea haldelor de steril,nu oferă multe posibilități de dezvoltare , excepție parcurile industriale.

Site prea mare și complex .Exemplu Înfrățirea ,site comparabil ca suprafață ,cu un cartier , care necesită resurse financire care exced posibilitățiile unui investitor privat.

Lipsa de integritate a proprietații. Fragmentarea acestor situri ,a dat naștere și unor procese civile privind stabilirea limitele proprietățiilor, procese care durează ani de zile ,timp în care nu se pot dezvolta proiecte de regenerare.Totodată extinderea aplicării legi retrocedărilor ,a dat naștere incertitudinilor privind proprietari ,deoarece multe din aceste întreprinderi au fost înființate înainte de 1848.

investitorii, consultanții sau autoritățile locale nu dispun de competențele necesare, ca urmare, riscurile de dezvoltare și costurile pot crește, ceea ce duce la complicații de finanțare a proiectului.

La nivelul autoritățiilor locale nu sunt constituite structuri specializate ,care să sprijine,îndrume,controleze investitorii , iar participarea /consultarea cetățeniilor pe acest segment lipsește .

Spre deosebire ,în Franta cea care se ocupa de realizarea si finalizarea proiectului, este SEMAPA, o agenție creată special și care are rolul

-de a cumpara terenuri si proprietati;

-sa defineasca correct si concret tipul de parteneriat intre administratia publica si arhitectii

coordonatori ai proiectlui;

-sa realizeze lucrariole d einfrastructura stradala, edilitara si construirea noii punti peste calea ferata;

-de a vinde terenuri catre investitori publici sau private in vederea contruirii de biblioteci sau

campusuri universitare.

Disponibilitatea și accesibilitatea surselor de finanțare

Finanțarea publică în regenerare urbană este considerată un punct cheie pentru garantarea obiectivelor

sociale și de mediu pe termen lung și mediu, dar în scenariul actual, în care resursele publice sunt

limitate, ar putea fi necesar să se combine tipuri alternative de finanțare publică existentă (fonduri

structurale europene, fonduri naționale, regionale și locale, etc.) cu alte noi formule și mijloace

financiare (împrumuturi, fonduri „revolving” (reînnoibile), JESSICA, etc.), precum și dezvoltarea de

noi stimulente financiare și taxe pentru întreprinderile private, încercând să crească gradul de implicare

a proprietății private și a agenților financiari și a altor actori urbani din regenerarea urbană.(Declaratie Toledo)

Aceste regiuni își doresc să atragă din nou investitori. Este importat că administrația locală să înțeleagă faptul că noțiunea de infrastructură pentru posibilii investitori nu se rezumă doar la drumuri, trotuare, borduri, spitale, alimentare cu energie și apă și reduceri de impozit.

Relansarea urbană reușită necesită atenție la densitate și diversitate, de obicei într-un context de schimbare rapidă. Densitatea mare a populației este un semn distinctiv al vieții urbane. Deși densitatea populației în peisajul urban creează oportunități (cum ar fi cererea concentrată de bunuri și servicii, ocuparea forței de muncă, terenuri și alte resurse naturale), aceasta creează și probleme, cum ar fi poluarea și eliminarea deșeurilor. Relansarea în zonele urbane este adesea costisitoare, deoarece infrastructura publică trebuie construită, reabilitată sau modernizată într-o zonă în care oamenii trăiesc și muncesc deja. În consecință, chiar proiectele care achiziționează terenuri mici în zonele urbane pot genera o deplasare destul de mare. În plus, chiar și o pierdere temporară a terenurilor sau a altor active poate provoca un impact sever și costisitor.

O bună practică este să se bazeze proiectarea inițială a proiectului pe o evaluare a condițiilor sociale și demografice și apoi să fie revizuită pentru a include informații din consultările publice

Planificarea atentă, timpurie și participativă este necesară pentru a evita ulterior revizuirile majore în ceea ce privește investițiile în timpul implementării.

5.3 Exemple -proiecte realizate in Romania

Prima reconversie a unei platforme industriale din Bucuresti s-a facut la fosta fabrica Electronica din Pipera, care a devenit complexul de birouri Iride, ce dispune la acest moment de o suprafata inchiriabila de birouri de 92.855 mp.Iride este primul proiect de reconversie, inceput in anii 2000 si care va continua sa se extinda inca 20 de ani de acum incolo, pana la o suprafata de 200.000 mp.

O poveste asemanatoare prezinta si cea a dezvoltarii fabricii FEA, de echipamente pentru automatizari, devenita acum un complex mixt, comercial si birouri, format dinPromenada Mall si Sky Tower, cel mai inalt turn de birouri din Romania .

5.3.1 Coresi –Brasov(Tractorul)

Dezvoltat pe fosta platformă industrială Tractorul din Brașov, Coresi Business Park , este cel mai mare proiect de regenerare urbană din România prin care se revitalizează circa 8% din suprafața utilă a orașului Brașov. Este un important centru de birouri ( 40.000 mp), cuprinde 10 clădiri moderne de birouri, noi, cu regim mic de înălțime (P+3E/4E) și trei clădiri noi – L1, N1 si N2 – în curs de finalizare. Masterplanul Coresi Business Park cuprinde 100.000 mp construiți de birouri, suprafață ce va fi atinsă în următorii 8-10 ani.

Înființată în 1925 ca fabrică de avioane, fosta platformă industrială a produs câteva dintre cele mai cunoscute avioane de luptă. După 1990, Tractorul a intrat ,la fel ca toată industria românească ,într-un proces de destructurare,decapitalizare , cu o destinație ireversibilă spre faliment.( În anul 2002, compania a produs circa 4.000 de tractoare la o capacitate de producție de 32.000 de tractoare/an)

Sursa- https://arhiva.uniuneaarhitectilor.ro/a-568/uzina-tractorul-fatada-principala

În 2007 a intrat în proces de lichidare, fiind cumpărat ,de către societatea imobiliară Flavus Invest, din București, deținută de fondul britanic de investiții Centerra Capital Partner.

Fotogalerie: Vezi cum arată halele Tractorul după modernizare şi în ce hal erau înainte

https://www.pinterest.com/pin

Cumpărătorul viza derularea unui proiect de regenerare urbană pentru întreaga zonă, cu o suprafață de 124 de hectare, ce cuprindea birouri, locuințe și spații comerciale. Conceptul Coresi Business Park presupune un mix echilibrat de spații industriale transformate în spații de birouri clasa A, neconvenționale, contemporane dar și clădiri noi. Datorită crizei, costul derulării proiectului a crescut, dar valoarea investiției facute în cumpărarea uzinei a scăzut.

România , anului 2017 ,reprezintă contextul european o țară stabilă din punct de vedere social ,economic și politic.Politicile economice aplicate s-au materializat într-o creștere economică de cca,7%.una dintre principalele ramuri economice, o reprezintă sectorul de construcții. Atragerea de noi investitori,precum și atragerea de fonduri europene a permis dezvoltarea construcției de locuințe, birouri, chiar și de spații comerciale și logistice ,într-un ritm susținut .

Dezindustrializarea,a lovit puternic și platformele industriale, din municipiul Brașov , care au fost transformate în ruine.Celebrele uzine,mândria economiei românești, Tractorul ,Autocamioane, au fost falimentate,tăiate pe bucăți și vîndute la fier vechi.

Cu o suprafață de 124 de hectare, terenul care cuprindea doar ruine, hale dezafectate, buncăre și mult moloz,a intrat în atenția firmei Immochan,care a chiziționat 100 de hectare în vederea dezvoltării unui proiect integrat de regenerare urbană, respectiv dezvoltarea unei zone comercial- rezidențială.

Sursa -http://www.bzb.ro/stire/brandurile-coresi-shopping-resort-propun-reduceri-de-pana-la-70-in-primul-weekend

În anul 2015 ,a fost realizat Coresi Shopping Resort ,un centru comercial în suprafață de 24 hectare,care include un centru de distracții indoor și o zonă de cinema, cu o suprafață de 3.200 metri pătrați pentru opt săli digitale, o galerie comercială de 32.000 metri pătrați și 2.400 de locuri de parcare.Investiția pentru Coresi Shopping Resort este estimată la 60 de milioane de euro și rezerva un spatiu de mai bine de 2 hectare pentru petrecerea timpului liber, un cinema cu 8 sali, 20 de restaurante si cafenele, si o multime de magazine pentru toate gusturile.

( sursa http://www.mediafax.ro/economic/centrul-comercial-coresi-deschis-la-brasov-cum-arata-ansamblul-comercial-de-60-de-milioane-de-euro-de-pe-fosta-platforma-tractorul-foto)

În anul 2016 ,Immochan, a început relizarea proiectului privind zona rezidențială ,proiect în valoare de 12 milioane euro și dezvoltarea celei de-a doua faze a zonei comerciale , scop în care a continuat operațiunilede creeare a infrastructuri și demolarea clădirilor existente .

Coresi Avantgarden,

Proiectul rezidențial este un proiect gândit pe termen lung, cu un plan de dezvoltare pentru opt, zece ani. Lucările la prima fază, care cuprinde 13 blocuri cu 570 de apartamente,iar cea de-a doua fază a proiectului, cuprinde nouă blocuri cu 430 de apartamente .Blocurile care se construiesc aici au regim jos de înălțime, majoritatea au 5/6 etaje, iar câteva clădiri au 8 etaje, sunt înconjurate de spații verzi, dar și o zonă cu alei pietonale, ce leagă zona comercială de cel mai mare parc al orașului și oferă oportunități prin care încurajează un stil de viață activ, prin plimbări, alergare, exerciții fizice, ciclism etc.,

Valoarea investiției pentru cele 1.000 de apartamente, investiție care include și toate lucările de infrastructură și edilitare pentru regenerarea urbană a circa 28 de hectare din fosta platformă industrială Tractorul, se ridică la 50 de milioane de euro .

Sursa- http://newsbv.ro/2015/06/02/foto-cum-va-arata-viitorul-cartier-de-blocuri-coresi/

Cea de-a treia fază a proiectului Coresi Avantgarden cuprinde 280 de apartamente dispuse în șase blocuri cu un design inedit. Potențialul de construire pentru fazele patru și cinci este de peste 900 de apartamente.

http://english.eurobuildcee.com/?page=new-Coresi Business Park expands, lures tenant

5.3.2 Fabrica de Pensule Cluj

Înființată în anul 1926 ,sub forma unor ateliere ,în care se prelucrează păr de porc și de veveriță, aceasta devine în ani 1970 ,cea mai mare Fabrică de pensule din România. Amplasată în zona industrială a orașului Cluj-Napoca ,în vecinătatea altor mari întreprinderi industriale (Clujeana, Unirea, C.U.G.) v-a urma traseul ,previzibil al industriei românești de după 1990 ,declin ,privatizare,faliment.În anul 1996 este privatizată,iar în 2006 intră în faliment.

https://cluj.com/locatii/fabrica-de-pensule/

În același an , Mircea Filip, patronului localului Maimuta Plangatoare, cumpără acțiunile de pe piața Rasdaq și ajunge proprietar prin societatea Perom SA. Inițial proprietarul, care administreaza 2.500 de metri patrati de spatiile de pe Henri Barbusse, a intenționat să dezvolte un proiect imobiliar ,dar lipsa resurselor financiare îl determină să renunțe. În 2009, Daria Dumitrescu și Radu Comșa,au încheiat un contract de inchiriere , pentru 250 mp, cu 2 euro pe metru patrat, pe o perioada de cinci ani, pentru realizarea unei galerii de artă.

Din 2009 , „Fabrica de Pensule” este ocupată de artiști și începe să „producă” artă,devenind un exemplu de reconversie culturală a unui spațiu post-industrial. (http://www.institute.ro/arhitectura/poveste-cu-multe-etaje-la-fabrica-de-pensule-28.html . Spațiului a fost modernizat (cost 400.000 euro,) iar atelierele și sediile au fost date în chirie.Grupului inițial s-au alăturat ong-uri, artiști din toate domeniile și din lumea spectacolului ,spațiu ocupat fiindde 2.400 metri pătrați.

Chiriași au înființat o federație , o organizație neguvernamentală și non-profit, care are ca scop susținerea, promovarea , dezvoltarea creației și difuzarea culturii , cu rol de a consolida sectorul cultural.

Obiectivele federației sunt:

• consolidarea comunității artistice;

• să ofere acces artiștilor la spații de creație difuzare a culturii;

• cooperarea între actorii culturali independenți

• susținerea și promovarea creației artistice;

• să permită accesul publicului la cultură;

• adaptarea și îmbunătățirea cadrului legal,aplicabile sectorului cultural;

• dezvoltarea profesională a creatorilor și operatorilor de cultură;

• promovarea educației artistice ;

• sprijinirea comunității locale prin organizarea de ateliere cu copii, cursuri deschise)

Federația a reușit să obțină finanțări din fonduri publice – Administrația Fondului Cultural Național și Primăria Municipiului Cluj-Napoca (320.000 de lei), dar și o finanțare privată oferită de ING Bank, în urma concursului Urbaniada. La Fabrica de Pensule sunt patru galerii, două studiouri de teatru și dans, patru organizații culturale și 13 ateliere, în total peste 30 de artiști și manageri culturali. Centrul cultural independent înseamnă o suprafață de 2000 mp, 29 de spații de artă contemporană, 40 de artiști contemporani și ateliere de artiști, 5 galerii de artă contemporană, 10 organizații culturale și două săli de spectacol.

În prima etapă a proiectului, fațada centrului de artă a fost reinventată, iar trei spații sunt regândite pentru comunitatea largă: spațiul de lobby ,gradinafluture, grădina comunitară ,spațiul de la etajul întâi se reconfigurează ca un co-working space funcțional.

http://transilvaniareporter.ro/cultura/vhils-la-cluj-fabrica-de-pensule-poarta-amprenta-unuia-dintre-cei-mai-cunoscuti-artisti-din-lume/ Pictat de, Alexandre Farto ,artist născut în Portugalia.

A doua etapă a proiectului, #atelieruldeidei, participanții vor beneficia de un program pilot de formare și dezvoltare – ateliere de lucru, cursuri, sesiuni de mentorat, peer-to-peer learning, întâlniri.

ttps://ro.wikipedia.org/wiki/Fabrica_de_Pensule

5.3.3. F abrica de bere Ursus Cluj

Înființată în anul 1878, Fabrica de bere din Cluj a fot de-a lungul timpului unul dintre cei mai importanți producători de bere din țară. Între anii 1909 – 1912 s-au construit clădirea principală cu secțiile de fermentare, pivnițele, secțiile de umplere a sticlelor și butoaielor, clădirile secției de mașini și ale celei de fierbere, precum și birouri sau locuințe.

A funcționat sub denumirea „Fabrica de bere Czell”,până în anul 1927,când a fost înființată, în Mănăștur, firma „Ursus” Fabrica de Bere SA care demarează din 1928 producția de bere blondă Ursus și Gloria, o bere neagră din malț dublu.

În 11 iunie 1948, Fabrica de bere URSUS din Cluj și secția ei producătoare de malț din Turda prin naționalizare, ajung în proprietatea statului, fiind redenumită ca Întreprinderea "Înainte", cu principal domeniu de activitate fabricarea berii. Din 1951, în componența sa intră fabrica de spirt și oțet Clujeanul, fabrica de spirt Gherla și secțiile de malț din Turda și Bistrița iar în anul 1958, la Cluj începe fabricarea primei beri pasteurizate din România.

In 1992, URSUS a devenit societate comerciala pe actiuni, cu capital integral de stat și propusă pentru privatizare, în urma căreia a fost achiziționată de către BRAU & BRUNNEN GmbH din Dortmund. anul 1993,

In noiembrie 1996 SOUTH AFRICAN BREWERIES LTD a preluat pachetul de actiuni al SC Ursus SA de la BRAU & BRUNNEN GmbH si astfel, SAB a devenit principalul actionar al SC URSUS SA, precum si cel mai mare producator de bere din Romania.

În anul 2010, compania Ursus Breweries, filiala locală a SABMiller, a decis închiderea fabricii Ursus de la Cluj,pe motivul că, avea costuri mari de operare, ca urmare istoria acestui simbol al Clujului se termină.

Sursa http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/foto-ajunge-moloz-fabrica-bere-ursus-cluj-producea-inca-1878-afla-vrea-faca-proprietarul-terenul-1_5134c96600f5182b85ca2dfb/index.html

Incepand cu 7 iulie 2011, productia de bere s-a reluat la Cluj, prin deschiderea unei mini-facilitati de productie , ce va include si un pub si un restaurant, in vechea locatie a fabricii de bere , sub denumirea FABRICA DE BERE URSUS. În noul spatiu, se produc specialitati de bere Ursus ,are o capacitate de aproximativ 200 de persoane iar consumatorii, pot asista la procesul de fabricare a berii ,in cadrul acestei facilitati.

http://www.monitorulcj.ro/actualitate/5304-s-a-deschis-fabrica-de-bere-ursus#

( http://www.clon.ro/traditia-fabricarii-de-bere-ursus-ramane-la-cluj-un-pub-va-fi-deschis-in-locatia-actuala-a-fabricii/news)

Ursus Breweries a obținut și autorizația de demolare a corpurilor interioare ale fostei fabrici de la Cluj, în locul lor va fi construit un ansamblu rezidential ,construit sub brandul "Platinia", spectaculos , atat din punct de vedere arhitectural cat si a serviciilor oferite. .

https://clujcapitala.ro/2017/03/stiri-cluj-se-deschide-mall-ul-platinia-cu-supermarket-mega-image-vezi-cand/

Firmele Florisal și Drusal, deținute de omul de afaceri Vasile Pușcaș, au investit 25 de milioane de euro în proiectul Platinia, deșfășurat pe o suprafața construită ce însumează aproximativ 55.000 mp și care cuprinde un centru comercial cu o suprafață de 13.000 de mp și 50 de magazine, dar și 320 de apartamente și o parcare subterană pe două niveluri și un apart hotel, care dispune, la randul său, de 120 de apartamente de lux, amplasate pe 11 niveluri.

Sursa http://www.platinia.ro/

AnsamblulAnsamblul va pune la dispozit Firmele Florisal și Drusal, deținute de omu

Cap. VI Proiecte de regenerare urbana ,in alte tari.

6.1 Marea Britanie – Parcul Olimpic Londra

Arhitectul Phil Askew a prezentat la Bucuresti proiectul de reconversie a Parcului Olimpic din Londra, la ora actuala cel mai complex sit de regenereare urbana din Europa.

"Parcul Olimpic din Londra este cel mai mare proiect de regenerare urbana din Europa. Investitiile totale sunt de peste 8 miliarde de lire sterline, iar dupa incheierea Jocurilor Olimpice va deveni un nou cartier al Londrei", a declarat, ambasadorul Regatului Marii Britanii la Bucuresti, Martin Harris.

Foto: london-attractions.info, hellouk.org

Pe lângă bazele sportive pe care s-au desfășurat întrecerile olimpice și paralimpice din 2012, parcul care are 230 de hectare este și un loc de distracții și evenimente culturale, în mijlocul unui orășel de mii de apartamente noi.

La 6 iulie 2005, Comitetul Internațional Olimpic a ales Londra drept gazda Jocurilor Olimpice și a Jocurilor Paralimpice în 2012. Deși multe locații din și în jurul Londrei vor fi folosite pentru Jocurile Olimpice , locația principală a evenimentului va fi noul Parc Olimpic de 500 hectare din Valea Lea inferioară din estul Londrei.

Valea Lea inferioară,a găzduit una dintre cele mai defavorizate comunități din țară și este considerată cea mai mare oportunitate de regenerare din Londra. Rata șomajului era ridicată, iar nivelul de sănătate publică este scăzut, iar acest mediu de degradare cu o istorie industrială suferea de o lipsă de infrastructură .

Foto: https://www.google.ro/searchq=parcul+olimpic+londra&tbm=isch&source

Parcul Olimpic a fost proiectat de EDAW Consortium în colaborare cu Arup și WS Atkins, ulterior fiind preluat de LDA Design împreună cu Hargreaves Associates și are urmatoarele componente:

-Stadionul Olimpic, are o capacitate de 80.000 de spectatori ,este înconjurat de un râu, iar oamenii vor putea intra în arenă traversând niște poduri. Stadionul este construit folosind 75% mai puțin oțel decât alte structuri similare

-Velodromul, are o capacitate de 6.000 de spectatori și este situat în nordul parcului Olimpic.

-Circuitul BMX, se află lângă Velodrom.

-Arena pentru polo, se află lângă Stadionul Olimpic și Centrul Acvatic și are o piscină pentru încălzire și una pentru competiții.

– Bazine pentru înot. Clădirea are formă de val, este o aluzie clară la sporturile care se vor desfășura aici.

Foto: https://altblogdecalatorii.wordpress.com/2017/06/13/parcul-olimpic-din-londra-partea

-Arena de handbal, are o capacitate de 7.000 de spectatori și este construită pe o suprafață de 3.000 de metri pătrați.

-Cele două arene de hochei au o capacitate de 16.000 de oameni

-Arena de baschet este una dintre cele mai îndrăznețe clădiri construite pentru JO. Este cea mai mare arenă temporară din lume, cu 12.000 de locuri.

Pentru a asigura terenul necesar construiri complexului a fost necesară demolarea a cca. 450 de apartamente de asociere a locuințelor și Centrul creștin internațional Kingsway (cea mai mare biserică din Marea Britanie) , 300 de întreprinderi au fost relocate și peste 140 de locuri de agrementau fost demolate.

Unul dintre elementele cheie din oferta Londrei a fost angajarea unei investiții uriașe în transport, care va conduce la construirea a aproximativ 50 de stații, trei linii feroviare și extinderea a trei linii. Multe dintre aceste proiecte au fost deja în curs de desfășurare și, deși guvernul a spus că acestea vor fi încheiate chiar dacă oferta de la Londra nu a avut succes, a existat un sentiment în unele părți că planurile ar fi fost reduse.La data desemnării ,ca gazdă a Jocurilor Olimpice, 81% din terenul din Parcul Olimpic era deja sub control public. Agenția de Dezvoltare de la Londra (LDA, agenția primarului pentru afaceri și ocuparea forței de muncă) a negociat cu întreprinderle relocate oferind acorduri voluntare numite -Procesul de achiziție obligatorie (CPO). În cadrul acestui proces CPO, LDA au plătit valoarea de piață pentru toate terenurile achiziționate.

Fonduri alocate :-Organizarea jocurilor: 1,5 miliarde de lire sterline ;Stadionul olimpic: 560 de milioane de lire ; Satul și parcul sportiv: 650 de milioane de lire sterline; Securitate: 200 de milioane de lire; Redescoperirea: 800 milioane de lire sterline ; Infrastructura de transport (deja planificată): 7 miliarde de lire sterline

Proveniența fondurilor: Loteria: 1,5 miliarde de lire sterline; TV și marketing: £ 560m ;Sponsori și furnizori oficiali: 450 milioane de lire; Venituri bilete: 300 milioane de lire ;Licențiere: 60 de milioane de lire sterline ;Agenția de Dezvoltare a Londrei: 250 milioane de lire ;Taxa de impozitare a Consiliului: 625 de milioane de lire sterline

Sursa- www.geocases2.co.uk/olympics20121.ht„Pentru a construi Parcul Olimpic a trebuit sa regeneram intreaga zona de est a Londrei care a presupus schimbari majore la nivelul retelei de transport si de infrastructura. De asemenea, am construit o statie de decontaminare a solului in care am tratat peste 1 milion de metri cubi de pamant. Imaginati-va ca pamantul scos pentru tunelul de sub Canalul Manecii a insumat 3 milioane de metri cubi", a spus Paul Hartman, project manager Autoritatea de Dezvoltare Olimpica.

Peste 30 de cladiri, in majoritate foste fabrici si depozite, au fost demolate, iar 97% din materialul rezultat a fost recuperat si folosit la constructia Parcului Olimpic.

Doar 10.000 de tone de otel au fost folosite la constructia stadionului, cu mult mai putin decat in cazul altor proiecte asemanatoare. De exemplu, pentru Stadionul Olimpic din Beijing au fost folosite 110.000 de tone de otel, 300.000 de plante au fost aduse in zonele mlastinoase ale Parcului Olimpic. De asemenea, bazele sportive vor cunsuma cu 40% mai putina apa decat in mod normal prin initiative precum folosirea apei de ploaie stranse pe acoperis pentru curatarea toaletelor.

Peste 50% din materialele de constructie ramase si deseurile stranse sunt transportate cu trenuri si salupe pentru a reduce semnificativ emisiile de dioxid de carbon rezultate din transportul cu masina.

Ambasada Marii Britanii a deschis oficial , marti, in incinta Universitati de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu", Expozitia Olimpica Londra 2012.( Green Raport -22 May 2012)

Dupa incheierea Jocurilor, parcul a fost transformat si va gazdui cinci locatii sportive, ArcelorMittal Orbit (turn de observatie inalt de 115 metri), precum si spatii deschise pentru organizarea de evenimente. De asemenea, vor fi aproximativ 11.000 de locuinte, trei scoli, noua crese, trei centre medicale, 12 centre comunitare si 29 de locuri de joaca.

În anul 2013, satul olimpic a fost vandut pentru 557 milioane de lire sterline (634 milioane de euro) unui consortiu din care face parte si Qatari Diar, filiala a fondurilor suverane de investitii din Qatar. Conform Olympic Delivery Authority, Qatari Diar si grupul imobiliar britanic Delancey au obtinut drepturile de cumparare si de gestionare pe termen lung a Satului Olimpic. Contractul include si drepturile pentru sase terenuri adiacente, pe care s-ar putea construi inca 2.000 de locuinte. Delancey si Qatari Diar vor prelua 1.439 din cele 2.818 case din Satul Olimpic. Asociatia londoneza se va ocupa de procesul de inchiriere a apartamentelor destinate familiilor cu venit mic, iar Qatari Diar va inchiria restul spatiilor la valoarea de pe piata imobiliara.

6.2 S.U.A.- Metrotech Center Brooklyn

Metropolitan Technology Center – a demonstrat, că parteneriatul public-privat,este esențial pentru orice proiect la scară largă, este "reînnoirea urbană" în viziune modernă.

Institutul a fost fondat ca o școală de inginerie acum 140 de ani. A crescut foarte mult în 1973, când a absorbit Școala de Inginerie și Știință a Universității din New York. Are campusuri în Farmingdale, LI și White Plains, precum și în Brooklyn

MetroTech ,a fost format în 1992, făcând un dreptunghi de 16 hectare (65.000 m 2 ) într-o zonă pietonală (limitată de Jay Street, Johnson Street, Flatbush Avenue și Myrtle Avenue), avînd ca și scop construirea de noi clădiri de birouri și de garaje de parcare)

Acordul cu un important dezvoltator național, Forest City Enterprises din Cleveland, pentru a construi un centru de birouri și universitar combinat cunoscut sub numele de Metrotech.

Va fi obligația orașului, prin intermediul Corporației pentru Dezvoltare Publică, de a întocmi un studiu de impact asupra mediului și de a institui procesul, formal de evaluare a utilizării terenurilor. În cele din urmă, vor fi achiziționate și demolate circa 50 de proprietăți pentru ca Metrotech să fie construit complet – unii, probabil, de către dezvoltator prin achiziții negociate ,chiar înainte ca Corporația de Dezvoltare Publică să fie obligată să livreze site-uri eliminate.

Existau aproximativ 40 de proprietăți existente pe situl Metrotech de 16 acri, care conțineau 114 unități de locuit ,cu 220 de locuitori și 57 de întreprinderi, cu 390 de locuri de muncă

.Pentru Politehnică, acordul a reprezentat un alt avantaj de-a lungul unui curs stabilit pe cinci ani, când școala a decis să răspundă nevoilor de expansiune ale campusului său din Brooklyn în propriul cartier, în loc să părăsească orașul în întregime..

JP Morgan Chase- https://therealdeal.com/2016/12/08/chase-puts-giant-metrotech-retail-block-on-the-market

La început, institutul intenționa să achiziționeze proprietățile din apropiere pentru propriile nevoi. Ideea dezvoltării unui centru de birouri în jurul campusului și promovarea unei relații reciproc avantajoase între studenți și facultate, pe de o parte, și utilizatorii de birouri de înaltă tehnologie, pe de altă parte, au venit mai târziu.

Componenta academică a Metrotech este o bibliotecă de 80.000 de metri pătrați și o clădire mixtă cu o suprafață de 300.000 de metri pătrați, aproximativ o treime din ea pentru formarea în domeniul telecomunicațiilor și un centru de cercetare, iar restul pentru utilizarea corporativă. O secție din Myrtle Street a fost închisă și transformată într-un mall peisagistic legat de unele clădiri de birouri.

.

CAMPUS IMPROVEMENTS- http://archive.poly.edu/_email_assets/ct-update-sep2011

Componenta de birou constă, in cele din urma, de 1,7 milioane de metri patrati de elemente noi spațiu. Din total, 500.000 de metri patrati urmeaza sa fie dezvoltate impreuna cu segmentul academic intr-o prima faza care urmeaza sa fie finalizate nu mai tarziu de doi ani de la aprobarea finala a Consiliului de estimare a acordului de utilizare a terenului. Un chiriaș va fi Brooklyn Union Gas, într-o clădire nouă de birouri.. Aceste centre de birouri au făcut, de asemenea, eforturi mari pentru a atrage departamentele de back-office ale băncilor, case de brokeraj și alte instituții financiare.

Compania de gaze din Brooklyn Union, în afară de ocuparea a aproximativ 350.000 de metri pătrați într-o clădire nouă, va furniza Metrotech cu energie produsă la o nouă instalație de cogenerare cu gaz, care urmează să fie construită pe amplasament.

Chase Building. Part of MetroTech Center in Brooklyn, NY.- https://bernsteinassociates.photoshelter.com/image

În Forest City Enterprises, Institutul Politehnic a găsit un dezvoltator cu experiență în construirea centrelor de birouri din centrul orașului. Dezvoltatorul a adus firma Haines Lundberg & Waehler ca arhitect și planificator. Haines Lundberg colaborează cu Prentice & Chan, Olhausen, managerul general al Metrotech. Bruce Ratner este reprezentantul Forest Cities din New York.

Centrul Metrotech este campusul pentru Politehnica, clădirile au o înălțime de la 15 până la maximum 25 de etaje, iar limitele sitului sunt Jay Street, Tillary Street, extensia Flatbush Avenue și strada Willoughby.

Reînnoirea urbană tradițională a implicat achiziționarea publică și decontarea terenurilor și relocarea chiriașilor înainte de a exista vreun angajament demonstrat de a utiliza terenul curățat. Închiderea a fost urmată de dezvoltarea privată a site-urilor prin licitație publică. Metoda a fost posibilă deoarece banii federali erau disponibili pentru aceasta. În noua metodă, fără banii federali "în avans", asistența guvernamentală intră în imagine cu un pachet de subvenții numai după ce se demonstrează interesul chiriașului.

Din 2000 până în 2016, complexul MetroTech a generat investiții noi de peste 1 miliard de dolari, reprezentând peste cinci milioane de metri pătrați de spațiu nou. În 2017, Universitatea din New York a anunțat că va investi peste 500 de milioane de dolari în Campusul său din Brooklyn, care include în principal Școala de Inginerie Tandon a NYU și Centrul pentru Științe Urbane și Progres.

6.3 Paris- Rive Gauche

Parisul și-a dezvoltat intervențiile urbane într-o perspectivă clară regională și metropolitană a restructurării economice care prioritizează sectorul serviciilor internaționale,în Paris, politicile tradiționale și vechi – consacrate în ZAC (Zones d'Amenagement Concerte) – constituie încă punctul de plecare legal pentru proiectele de locuințe urbane și sociale, așa cum se întâmplă în întreaga Franță. Excepții la această regulă sunt structurile de implementare aplicate pentru reamenajarea parcurilor Rive Gauche, Parc Citroën, Bercy și fostului spațiu de producție Renault. În cazul Parisului Rive Gauche, o confruntare directă cu comunitatea locală a avut ca rezultat furnizarea unui număr corespunzător de unități de locuit la prețuri accesibile și încorporarea unei mori industriale, veche, ca sediu al acestei mobilizări industriale.

– Paris Development-http://wirednewyork.com/forum/archive/index.php/t-16528.html

Zona denumita “Rive Gauche”,cu o suprafata de 130 ha, este situata in partea de est a Parisului, se întinde pe o distanta de 2,7 km de-a lungul râului Sena, de la Gara Austerlitz pâna la Bulevardul Général Jean-Simon ,de la "Jardin des Plantes" pâna la soseaua de centură a orasul. Proiectul se concentreaza in jurul a 3 centre de interes: Gara Austerlitz, Biblioteca Nationala a Frantei si Universitatea Denis Diderot, în jurul căreia sunt construite noi cartiere ,ce oferă toate condițiile unei vieti de zi cu zi. Proiectul integrat de regenerare ,elaborat în 1991, de Departamentul de Urbanism a prevăzut atît zone rezidențiale,destinate locuiri ,cît și clădiri de birouri și servicii, spații comerțiale, școli, universitați si clădiri destinate activitaților culturale și de agreement.

https://alchetron.com/Paris-Rive-Gauche

https://www.google.ro/search?q=rive+gauche++urban+reg

Aceasta era o zona cu facilitati industriale aflata in declin,dar în urma regenerări , acest cartier gazduiește 15.0000 de locuitori, 30.000 de studenți si profesori și asigură loc de muncă pentru 50.000 de angajati.

Începând cu planificarea inițială din anii 1980 și numită Paris Rive Gauche în anul 1996, proiectul include un amestec de locuințe, campusuri universitare, birouri și facilități, toate acestea ajungând să se

realizeze în urma unei amețitoare consultări între primarie si grupuri de cetățeni, lobby-uri (inclusiv un puternic grup pro-mediu), designeri, dezvoltatori, finanțatori, ingineri și zeci de arhitecți noi și cunoscuti.

Având, un cost estimat de 3,2 miliarde de euro, el este supravegheat de La Semapa, societate compusa din 19 organizații diferite. Acestea sunt conduse de Serge Blisko, primarul local, care în 2001 a încercat să se asigure că noua dezvoltare va fi compusa din clădiri rezidențiale, comerciale și publice, precum și comerciale. Sunt proiectate pe situl aproximativ triunghiular, 5000 de unitati locative, sit care este delimitat la nord de Sena , Bulevardul Massena la est, Avenue de France la sud și Gara d'Austerlitz la vest.

Jumătate de case sunt destinate locuitorilor cu venituri mai mici, fiind proiectate 700.000 de metri pătrați de spații de birouri și 10 hectare de parcuri și grădini. Universitatea din Jussieu a fost parțial restructurată pentru a forma o nouă instituție numită Paris 7-Denis Diderot și Școala de Arhitectură din Val-de-Seine ocupă in prezent o clădire fabrică renovată.

https://www.google.ro/search?q=Rive+Gauche+paris+foto

Arhitectul Brendan MacFarlane de la Jakob și MacFarlane, născut în Noua Zeelandă, care a câștigat competiția pentru reamenajarea unui vechi depozit de docking de la începutul secolului. Clădirea sa, care are o structură externă și o terasă pe acoperiș amenajată, va găzdui cafenele, magazine, spațiu expozițional pentru design contemporan și Institutul de modă francez. Scopul, spune MacFarlane, a fost acela de a crea "o poartă pentru al 13-lea district". Alte repere noi din cartier includ Piscine Josephine Baker, o piscină plutitoare, care este andocata de-a lungul râului spre est iar dincolo de ea se afla Passerrelle Simone de Beauvoir, un pod pietonal elegant, compus din două elemente curbate, care leagă Parcul de Bercy de complexul cinematografic popular MK2 și Bibliothèque Nationale de France.

Cea mai mare parte a terenului în curs de dezvoltare a fost depozitul feroviar deținut de SNCF și, deși unele întreprinderi au ocupat acest loc, inclusiv moulins (fabrici de făină industriale precum Grand Moulins de Paris și Halle aux Farins) și frigo (depozite frigorifice) au fost re-localizate în afara orașului. Acele linii de cale ferata mari care se află încă în uz vor fi acoperite cu structuri înălțate, amenajate, structuri urbanistice amenajate si impodobite cu poduri pietonale.

Paris Rive Gauche 1970 Paris Rive Gauche 1995

http://caminarbcn12-13t.blogspot.ro/2013/01/22-paris-rive-gauche.html

6.4 Spania-Muzeul Guggenheim

Orașul Bilbao, orașul, situat în nordul Spaniei ,a câștigat recunoașterea internațională după construirea Muzeului Guggenheim, un exemplu magnific de arhitectura contemporana si inovatoarea a secolului al XX- lea,.

Înainte de construirea acestui proiect iconic, orașul a suferit de probleme socio-politice, inclusiv șomajul ridicat, închiderea închiderea industriei siderurgice și a șantierele navale de-a lungul râului , urmat de un șomaj ridicat, migrația populației spre alte orașe , combinat cu atmosfera de teroare, generată de conflictul armat cu gruparea separatistă bască ETA , au afectat investițiile în oraș. Mulți investitori au lichidat afacerile și s-au îndreptat spre alte zone ,în urma lor orașul moștenea o mulțime de situri brownfield care aveau urgentă de regenerare urbană, precum și un râu foarte contaminat care împărțea orașul în două părți; stânga (clasa muncitoare marcată de o rată ridicată a șomajului ) și dreapta (burghezia )

Pentru a regenera zona, a fost necesară demolarea infrastructurii industriale existente pentru a atrage noi tipuri de economii și investiții. Această abordare radicală este dublă deoarece, pe de o parte, este "o poziție drastică chiar și iconoclastică în ceea ce privește atitudinea conservatoare de a păstra orice vestigii din trecutul industrial (Leira, 1994: 69 -Leira, Eduardo (1994). , 68-69 ) care permite Bilbao să se nască din cenușă ca un Ave Phoenix și re-scrierea istoriei urbane; dar, pe de altă parte, patrimoniul industrial a fost distrus pentru a permite construcția de noi clădiri în aceste locații (fără a mai aminti arhitectura care reprezentau industria oțelului și a construcțiilor navale de-a lungul râului). Acest efect, cunoscut acum sub numele de "efect Bilbao", a devenit o poveste de succes imediat, cu fiecare oraș din întreaga lume care dorește să reproducă acest tip de intervenție în siturile industriale industriale. Strategia orașului a fost să pună în aplicare intervenții urbane la scară largă, cu arhitecți de stele și clădiri iconice, în timp ce înlăturarea și demolarea patrimoniului industrial existent care a rămas pe aceste situri. (Alona Martinez-Perez Bitacora Urbano Territorial, Volumen 1, Número 24, p. 114-119, 2014. ISSN electrónico 2027-145X. ISSN impreso 0124-7913.)

În decembrie 1992, guvernul bascilor și administrația centrală au ajuns la un acord pentru crearea unei societăți de dezvoltare pentru regenerarea metropolitanei Bilbao, respectiv agenția Bilbao Ria 2000 care avea ca deziderat de a gestiona revitalizarea pe scară largă a terenurilor abandonate ocupate anterior de porturi și industrie sau de infrastructura de transport învechită. Agenția este o societate pe acțiuni, în care instituțiile locale și regionale și guvernul central au fiecare o cotă de 50%. Primarul orașului Bilbao este președintele companiei, în timp ce vicepreședintele său este secretarul de stat pentru infrastructuri și planificare al Ministerului Dezvoltării. Partenerii alocă teren pentru companie care urmează să fie redezvoltată. Compania este o organizație nonprofit (NPO) și orice câștiguri financiare sunt reinvestite în zonele însele sau în alte activități de urbanism "(Holm & Martinez-Perez, 2009: – Holm, Lorens și Martinez-Perez Alona (2008) "Grupul de lucru al Institutului Geddes pentru orașele și regiunile lor numărul 1", Dundee, Institutul Geddes Universitatea din Dundee

Procesul a început cu un concurs pentru un nou Muzeu Guggenheim de pe malurile râului Nervion, câștigat de arhitectul canadian Frank Ghery, care a pus de fapt orașul Bilbao pe hartă și a creat conceptul de "Bilbao Effect".. Ca parte a acestui proces, "site-urile cheie de-a lungul malurilor râurilor au fost identificate ca zone de oportunitate. Regenerarea, a inceput in octombrie 1993 si a tinut pana in octombrie 1997 și a fost realizată de Bilbao Ria 2000 .

Datorita complexitatii,la proiectare s-a folosit un software concepuut pentru industria aerospatiala, iar pentru exteriorul cladirii s-au folosit aproximativ 33 000 de foi extrem de subtiri de titan,care are capacitatea de a căpăta diferite nuante in functie de conditiile meteorologice si de luminozitate

Muzeul a fost amplasat pe locul Abandoibarra în centrul orașului și a reprezentat, începutul regenerării economice și dezvoltarea industriilor turistice prin cultură , o nouă abordare a regenerării urbane bazată pe acest concept de utilizare a unei icoane (muzeu) pentru a vinde noul Bilbao.

Construit din calcar, sticla si titan, muzeul pastreaza sursa originala de inspiratie a lui Gehry, fiind comparat cu un ‘buchet’ din cozi de peste. Pe langa arhitectura spectaculoasa, Muzeul Guggenhein impresioneaza mult mai mult prin impactul pe care l-a avut asupra orasului Bilbao – de la post-industrial, tern, plictisitor la un adevarat centru cultural vibrant si de amploare. De remarcat cum alte orase asemanatoare isi doresc cu ardoare o cladire culturala impresionanta, pentru a obtine ceea ce acum se numeste ‘efectul Bilbao’.

Sursa (https://www.spatiulconstruit.ro/…/cladiri-care-au-schimbat-lumea-muzeul-guggenheim…)

Acest proiect urban amplu nu numai că a regenerat o zonă a orașului care a fost lăsată abandonată, dar a devenit și un fenomen pe care alte orașe de dimensiuni similare doreau să le copieze, în special ideea de a folosi o icoană pentru a pune orașul pe hartă . Procesul de regenerare de pe site-ul Abandoibarra din Bilbao a fost finalizat împreună cu o serie de alte intervenții mari în jurul râului, turnurile Isozaki, podul Calatrava, noul palat Euskalduna de Federico Soriano, mall-ul Zubiarte de Robert Stern, arhitecții Rafael Moneo și Alvaro Siza și cel mai înalt zgârie-nori din oraș, Turnul Iberdrola de Cesar Pelli.Unele dintre clădirile iconice sunt mai integrate în oraș decât altele; cu toate acestea, ceea ce este clar în Bilbao este că intervențiile de infrastructură de curățare a râului, îmbunătățirea infrastructurii de transport din oraș și abordarea inovatoare adoptată de agenția de regenerare Bilbao Ria 2000, face ca proiectele iconice să colaboreze în diferite zone industriale. Clădirile singure nu ar funcționa doar în mediul urban fără celelalte elemente urbane (râul, conexiunile și îmbunătățirile din domeniul public).

Restructurarea urbană a acestei zone din Bilbao a însemnat o creștere a valorii imobiliare și a terenului. Muzeul a fost o afacere costisitoare,dar valoarea investiției a fost recuperată în primii șapte ani de la inaugurare , orașul a primit o medie de peste 779.028 de șederi peste noapte , a stabilizat un număr de 4400 de locuri de muncă deja existente în oraș și a generat peste 1000 de locuri de muncă noi cu program complet a creat 907 noi locuri de muncă și aduce 39,9 milioane de dolari anual pentru trezoreria bască.

Rotunda, ridicându-se la 138 de picioare deasupra nivelului stradal, este înfășurată cu curbe voluptoase din oțel îmbrăcat în panouri de titan. Plăcile metalice se fixează mai sus spre centrul rotundului, la fel ca frunzele unei anghinare cu vârfuri tăiate.

Un cartuș de metal și sticlă iese într-o ușoară înclinare din partea de sus a acestei flori de oțel.

O scară mare în spate – în formă de pâlnie, coboară în loc să se ridice – te revarsă în clădire, ducându-te în marea surpriză spațială a atriumului muzeului.

La ieșirea de pe malul râului un baldachin metalic, susținut de o singură coloană subțire, pare să crească în briză la 92 de metri deasupra solului iar spre dreapta, un pod de oraș ,se strecoară de-a lungul unui colț al clădirii, iar șoseaua se fortifică în două treceri, în timp ce face contact,iar pe latura exterioară a podului, clădirea se aprinde într-o pereche de turnuri de oțel, arcurile lor eclozând, în formă verticală, furculița din drum.

Turnurile sunt placate doar pe trei laturi, dezvăluind cadrul metalic din interior, ele permit muzeului să fie văzut de-a lungul râului și de la centrul orașului, sunt simboluri emblematice ale intenției lui Gehry care a folosit forme tridimensionale pentru a-și înfășura brațele în jurul unui oraș și de a se uni cu infrastructura urbană.

6.5 SIDNEY -Darling Quarter Sydney

https://www.google.ro/search?q=Darling+Square,+Sydney,urban+regeneration

Darling Harbour este numit după generalul-locotenent Ralph Darling , care a fost guvernatorul New South Wales între 1825 – 1831. Zona a fost inițial cunoscută sub numele de Long Cove, dar a fost denumită în general Cockle Bay până în 1826, când guvernatorul Darling la redenumit după el însuși. A fost inițial parte a portului comercial din Sydney, inclusiv portul Darling Harbour Railway Yard.

Sursa http://www.skyscrapercity.com/showthread

O mare parte din teren a fost locul central al căilor ferate NSW și a centrului de consolidare a transportului de marfă. Ancheta privind industria NSW, inclusiv concurența feroviară / rutieră (1978-80), în cadrul comisarului Gavan McDonell , a constatat că acest centru este ineficient, ar trebui mutat și terenul folosit în alte scopuri publice. Aceste recomandări au fost luate în considerare și până la sfârșitul anilor 1980, când zona a devenit în mare măsură degradată, a fost redezvoltată ca o incintă pietonală și turistică.

Urban Growth and Decline – ppt download SlidePlayer

Darling Quarter, face parte dintr-un proiect integrat de regenerare urbană , planurile pentru site-ul de 18 hectare, includ, clădiri cu destinație economică, complexe rezidențiale și spații destinate publicului

Parcela Darling Quarter este un proiect major de 1.5 hectare, care a transformat domeniul public al Darling Harbour, una dintre cele mai vizitate destinații din Australia. Noua secție de utilizare mixtă de 500 de milioane de dolari integrează Commonwealth Bank Place, două clădiri comerciale de dimensiuni 6 stele, construite în stil campus. Domeniul public include conexiuni noi pentru pietoni, o terasă de retail cu o suprafață de 3000 de metri pătrați, cu cafenele, restaurante și baruri noi, zone comunitare generoase, un teatru pentru copii de 300 de locuri și un loc de joacă inovator. Spectaculosul teren de joacă de 4.000 de metri pătrați este unul dintre cele mai mari locații de joacă iluminate din țară și un atractiv regional pentru oraș. Locul de joacă este, de asemenea, unul dintre cele mai mari zone de joacă din Australia pentru a integra jocul interactiv de apă într-un mediu urban amenajat.

Acest proiect a determinat o schimbare în gândirea cu privire la importanța domeniului public în revitalizarea zonei de vest a CBD din Sydney. Darling Quarter a stabilit un nou punct de referință pentru domeniul public și arhitectura comercială din Sydney. Au fost depuse eforturi semnificative pentru integrarea acestui nou proiect în incinta deja existentă, așa că se citește ca o extindere a domeniului public existent. Darling Quarter exemplifică excelența designului și inițiativele de design durabile pentru a crea un spațiu public incluziv, gratuit, activat de comunitate zi și noapte.

Zona centrală, "Globe Street",s-a constituit într-un centru de afaceri,care concentrează spații de birouri, sedii de firme ,instituții bancare ,autoritățiile ca această zonă să devină centrul Australiei și Asia Pacificului pentru comerțul corporativ (similar zonei Wall Street din New York ).

Site-ul Centrului de Convenții și Expoziții din Sydney este înlocuit de noul International Convention Center Sydney (ICC Sydney), este dezvoltat de un consorțiu format din AEG Ogden, Lend Lease, Capella Capital și servicii de servicii spotless, cu AEG Ogden jucând rolul de operator de locații,și include o expoziție de 40.000 de metri pătrați.

The Darling Exchange, by Kengo Kuma Architects – the new home of Haymarket Library

Sursa-https://www.broadsheet.com.au/sydney/city-file/article/library-future-coming-darling-square

https://www.aspect-studios.com/project/darling-square/

Darling Quarter, Sydney

Este integrat într-o viziune de viitor vizînd regenerarea zonei portuare alături de proiecte ca Darling Live, Harbourside ,Barangaroo.

Barangaroo Commercial Towers sursa 2 http://bradflo.com.au/case_studies/barangaroo-commercial-towers/

Sursa1= https://www.realcommercial.com.au/property-retail-nsw-sydney-

Darling Quarter a stabilit un nou punct de referință atât pentru domeniul public al Sydney, cât și pentru arhitectura comercială. Proiectul exemplifică excelența designului, conducând inițiative de proiectare durabilă pentru a crea un spațiu public, gratuit, deschis, activat de comunitate zi și noapte, designul lui Darling Square este o adevarata integrare a designului urban cu arhitectura și peisajul.

Noul spațiu urban destinat consumului de petrecere a timpului liber, orașul la fel de distractiv și spectaculos, reflectă nu numai valori particulare, ci și interese particulare. Valorile și interesele sunt legate în mod inevitabil , noile valori civice care reflectă cele ale elitelor locale care influențează procesul de reabilitare urbană și de planificare. După cum au observat Mommaas și Vander Poel (1989, 267), "politica locală a căutat din ce în ce mai mult să stimuleze amestecul de întreprinderi economice, culturale și de agrement, încercând în acest fel să atragă noua elită economică a orașului". Cu toate acestea, concentrându-se asupra unui set de interese economice și sociale, alte interese comunitare, în special cele ale locuitorilor tradiționali din orașul cu statut socio-economic inferior, sunt neglijate din ce în ce mai mult

Sursa- Braham, P., Henry, I., Mommaas, H. și van der Poel, H. (1989) Introducere în P. Bramham, I. Henry , H. Mommaas și H. van der Poel (eds)) Leisure andUrban Processes: Critical Studies of Leisure Policy in Western European Cities.London Routledge 1-

East Darling Harbor , va fi cunoscut sub numele de Barangaroo și face parte dintr-o dezvoltare masivă de regenerare urbană. Planurile pentru site-ul de 18 hectare (44 de acri) includ zone de afaceri și dezvoltări rezidențiale, în timp ce cealaltă jumătate este rezervată spațiului public deschis

Cap VII Marirea si decaderea marilor intreprinderi ,din municipiul Oradea.

7.1 Înfrățirea

Este printre cele mai importante unități industriale, care au avut un rol important în dezvoltarea economiei țării , unul din cei mai mari exportatori de mașini unelte .

Sursa Monografia Întreprinderii Înfrățirea Oradea

În anul 1902, conducătorul unui mic atelier de lăcătușerie -Tatrai Alexandru se asociază cu turnătoria Feroslav Glier și au înființat, pe strada Transilvaniei, o mică întreprindere compusă dintr-un atelier de lăcătușerie și turnătorie. În anul 1904, turnătoria s-a mutat pe actualul teren al Uzinei ,,Înfrățirea’’iar în 1907, se mută și ateliere de lăcătușerie și tinichigerie. În anul 1908, doi ingineri Schuler Adolf și Zsuba Martin, au transformat aceste ateliere mici într-o întreprindere, sub denumirea de Prima turnătorie și fabrică de mașini unelte din Oradea, unde lucrau circa 120 de muncitori, iar acționari încheie contracte cu statul. După 1918, pe fondul relansării economiei României Întregite, vechea întreprindere se reorganizează, își schimbă numele în ,,Phoebus’’ și începe să producă locomotive. Stimulați de beneficiile realizate ,acționari construiesc un atelier de montaj,o turnătorie de fontă și o modelărie.

În anul 1936,după falimentul total , Fabrica ,,Phoebus’’ a fost vândută Băncii Franco Română,care în 1939 a demontat acoperișul metalic de la secția prelucrări mecanice, precum și turnătoria de fontă ,iar în anul 1940 a fost mutată la Brăila, cu o parte dintre muncitori, unde au înființat Uzina ,,Progresul’’. În anul 1947, mai multe ateliere s-au asociat: ,,Ivan Iosif’(’turnătorie de oțel), ,,Frații Grünwald’’(lăcătușeria ), ,,Szanto Dezideriu și Fiul’’ – ( rulouri și sobe), ,,Fulger’’(atelierul de broaște și uși) , ,,Standard’’(fabrica de cărucioare de copii) și Fabrica de avioane fără motor, aparținând lui Molnar.

Din această asociere a rezultat o societate pe acțiuni, sub vechea denumire ,,Phoebus’’care avea ca obiect de activitate fabricarea de produse din fier și din lemn și mașini unelte. În urma naționalizării, din 11 iunie 1948 ,o serie de întreprinderi din Oradea, s-au mai comasat, luând ființă Întreprinderea ,,Înfrățirea’’Oradea, care avea aproximativ 250 de angajați.

În baza Deciziei nr. 135 din 22 ianuarie 1949 dată de Ministerului Industriei,publicată în Monitorul Oficial nr. 23 /28.01.1949 , s-au mai comasat următoarele întreprinderi: ,,Bozsak Mihai’’(țesătorie metalică) ,,Frații Hallasz’( lăcătușerie și rulori), ,,Metaloid’’ (agrafe și mărunțișuri), ,,Florencz’’ ( fabrica de cântare), iar la 6 iunie 1949 se mai comasează turnătoria Salamon și o forjă pentru unelte agricole.

Fabrica avea în anul 1948, două clădiri pentru secțiile de producție, o hală pentru secția de întreținere o hală pentru secția de prelucrări mecanice, secția montaj, și secția sculărie.

Prin Decizia nr. 262 din 1 martie 1951 a Ministerului Metalurgiei și Industriei Chimice, Uzina ,,Înfrățirea’’ se profilează pe producția de mașini unelte așchietoare ,ca urmare secțiile care produceau articole de larg consum, sunt desprinse din uzină , se comasează și înființează Întreprinderea Metalurgică de Stat ,,Bernath Andrei’,iar unele secții desprinse sunt integrate în Întreprinderea de echipament metalic pentru binale specializată ăn producerea de accesorii și mecanisme cinematice pentru toate mijloacele de transport și lăcătușerie pentru binale.

Primele mașini-unelte ,au fost livrate la export în anul 1955,ulterior fiind exportate în 45 de țări de pe glob, iar din anul 1963, produsele acestei uzine au fost o prezență constantă la marile expoziții de la Tokio, Tripolis, Göteborg, Bruxelles și Milano.

Istoria atelierelor componente

Turnătoria și fabrica de mașini Tatray și Asociații a fost fondată în anul 1906 de către mecanicii de origine moravă Sándor Tátray și Alajos Klier. Pentru acea vreme, această turnătorie era considerată a fi una dotată cu mașinării moderne. La început, în fabrică lucrau între 10-12 muncitori străini, numărul lor ajungând în două decenii până la 600-700 muncitori. Această turnătorie a rezprezentat nucleul în jurul căreia s-a dezvoltat Fabrica de mașini-unelte, Înfrățirea.

Această fabrică producea de-a lungul anilor diferite produse precum piese turnate pentru satisfacerea nevoilor locale(stâlpi pentru construcții, învelitori pentru conductele de apă și capace pentru gurile de canalizare), cât și articole care până la acea vreme erau procurate din import- șasiuri pentru mașini, corpuri de cișmea și pompe. Mai mult a preluat o parte din comenzile Turnătoriei din Petroșani, care nu reușea să facă față cererilor De-a lungul Primului Război Mondial, fabrica se ocupa de manufacturarea de produse destinate armatei austro-ungare precum corpuri de grenade și alezaje pentru proiectile dar și trifoane de fxare pe travesre a șinelor de cale ferată.

În perioada următoare, au avut loc investiții importante ceea ce a dus la dezvoltarea fabricii, prin realizarea de noi construcții de ateliere, aceasta fiind dotată cu mașinării și instalații moderne.

La 6 noiembrie 1926, societatea a adoptat numele Turnătoria de fier și fabrica de mașini Phoebus S.A. Până în anul 1930, aceasta a cunoscut o perioadă de prosperitate, producția fabricii a inclus și fabricarea locomotivelor dar și a motoarelor cu explozie, mașini agricole, instalații pentru mori de ulei, macarale și mașini unelte. În 1936 este vândută Bănci Franco-Române,în urma falimentului acționarilor.

Fabrica metalurgică Phoebus a fost cea mai importantă fabrică de acest gen în județul Bihor, dar și în zona de vest a țării. În anul 1939 din interese egoiste ale capitaliștilor și politicienilor de atunci, fabrica a fost demontată și părăsită, mașinile și instalațiile au fost dispersate în diferite alte localități din țară (Brăila) , rămânând astfel fără de lucru circa 700 de lucrători.

Din dorința de a readuce industria metalurgică la ceea ce a fost în zona județului Bihor, autoritățile decid după Cel De-al Doilea Război Mondial, gruparea întreprinderilor individuale metalurgice din oraș respectiv : Frații Grunwald (atelier de lăcătușerie ) , Fulger ( atelier broaște uși ) , Dezső Szántó și Fiul (atelier de rulpuri și sobe ), precum și Standard (fabrică cărucioare pentru copii ) înființând astfel fabrica sub același nume, Phoebus. În anul 1948, fabrica a avut un total de 181 de angajați.

În data de 11 iunie 1948, fabrica Phoebus, prin naționalizare a primit denumirea de Fabrica Metalurgică de Stat Înfrățirea, Oradea, nume care a dăinuit în memoria colectivă până în primăvara anului 2015 când a fost demolată, pe sit fiind propuse noi proiecte precum malluri, clădiri de birouri și locuințe colective.

Fabrica de rulouri Dezső Szántó a fost înființată în anul 1911 și a fost prima fabrică orădeană de rulori, în interiorul acesteia lucrând între 30-40 de angajați aceștia producând rulouri de tip Esslingen, obloane de tablă de oțel, rulori din damasc, jaluzele, rulouri din pânză, structuri parasolar și articole de lăcătușerie în masă.

După Primul Război Mondial, fabrica se ocupa în special de servicii în folosul comunității precum montarea și repararea instalațiilor de apă, depanarea mașinilor agricole precum și un serviciu nemaintâlnit în Oradea până la acea vreme, executarea de suduri cu autogen.

În anul 1923 firma s-a transformat în societate, numele acesteia fiind Gründwald și Szántó, iar după un timp aceasta a fost regăsită în documente sub numele de Fabrica de rulouri și sobe Dezső Szántó și Fiul.

După cel De-al Doilea Război Mondial aceasta s-a unit cu alte patru fabrici sub sigla Phoebus.

Fabrica de articole de metal și tinichea Gründwald și Asociații a fost înființată în anul 1922, iar din anul 1924 a fost cunoscută sub numele de Frații Gründwald. Fabrica producea diferite produse metalice și chimice și tinichea, precum și suporturi pentru rulouri, bidoane, diferite capace, soluți pentru curățirea obiectelor metalice și pentru ape de colonie, butelii pentru eter, farfurioare pentru vopsele și avea 32 de angajați. Pe lângă zona orașului Oradea, firma livra produse și în cele mai mari orașe ale țării precum București, Iași, Ploiești, Craiova, Brăila, Chișinău precum și Cernăuți.

Turnătoria de fier Iosif Ivan, a fost fondată în anul 1920 și producea piese turnate de fontă, aluminiu și alpaca, mașini agricole și instalații pentru vie, linuri de struguri cu două coșuri, mașini industriale de tocat mac, lămpi de benzină, aparate pentru tăierea zarzavaturilor, mașini de tocat porumb, chei de broască din aluminiu. În perioada în care a fost fondată , în aceasta lucrau 50 de angajați, însă după cel de-al Doilea Război Mondial, aici lucrau doar 35 de angajați.

În urma asocierii micilor întreprinderi din Oradea la 27.XI.1947 și anume: Frații Gründwald, Fulger, Standard, S.I.N.C și Dezső Szántó și Fiul, luând denumirea fostei mari întreprinderi din Oradea Fhoebus a intrat la 15 febr 1949 sub formă de arendare și turnătoria Ivan cu toată instalația ce o mai avea, continuându-se astfel existența până la data naționalizării din 11 iunie 1948, când apoi împreună cu alte mici întreprinderi au intrat și au format întreprinderea de stat Înfrățirea. Fabrica Forja, a fost înființată prin unirea a două fabrici (Rovior- lucrau doar 20 de angajați și Gitya-a intrat in inactivitate in anul 1947) în anul 1949 și producea mașini agricole.

Fabrica Gitya Dumitru și Fiul a fost înființată în anul 1844 sub numele de Demeter Gitye. Aceasta producea diferite tipuri de cântare precum cântare cu cârlige, cântare balanță, dar și pluguri, plite, sobe și mobilier din fier forjat. Evoluția sa a fost stopată de recesiunea economică începută în 1929. Devenind insolvabilă, a dat falliment(…) insolvența s-a datorat lipsei de numerar și a scăderii numărului de clienți.

Și această fabrică unită sub denumirea Forja a fost naționalizată la data de 11 iunie 1948 si-a lucrat de sine stătătoare până la data de 06 iunie 1949, când s-a comasat cu uzina Înfrățirea, conform Deciziei nr 2158 a ministerului industriei.

Datorită dorinței de întărire a industriei metalurigice o serie de fabrici naționalizate în 1948 au fost comasate cu fabrica Înfrățirea, conform Deciziei nr 135/ 22.01.1949 a Ministerului industriei, publicat în Monitorul Oficial nr 23 din 28 ianuarie 1949.(Arhivele Naționale). Printre acestea s-au enumerat firma Florencz (fabrică de cîntare), Metaloid (atelier de agrafe și mărunțișuri) , Mihai Bojak (țesătorie metalică) , Gheorghe Doja, Frații Hallas( atelier de lăcătușerie și rulouri), Fulger,iar la 6 iunie 1949,prin decizia 2158 se mai comasează și turnătoria Salamon și o forjă pentru unelte agricole.

Evoluția după 1990

Prin Hotarirea de Guvern Nr. 1296 din 13 decembrie 1990, art 1. întreprinderile de stat se transforma in societați comerciale pe actiuni,iar prin Ordinul nr. 187/1993 dat de Agenția Națională de Privatizare( privind arondarea societăților comerciale cu capital de stat, în vederea distribuirii a 30% din capitalul social al acestora, între cele cinci Fonduri ale Proprietății Private se dispune in art.2 o cota de 30% din capitalul social al societății comerciale cu capital de stat se alocă în mod egal fiecărui Fond al Proprietății Private, respectiv 6%.

În toamna anului 1990 magazia fabricii, în care se aflau materii prime din import și schițe tehnice, a explodat. Atunci a început declinul, iar angajații erau siguri că explozia a fost planificată. Doi ani mai târziu statul reușea să vândă aproape jumătate din uzină unui investitor care a numit noua structură "Stimin". În 2012 aceasta avea să intre în faliment. Cealaltă jumătate a fost vândută în toamna lui 2003 cu 2,3 milioane de euro lui Vasile Mihuț, un personaj în spatele căruia se afla un alt investitor. Noul proprietar a reușit să mențină fabrica pe linia de plutire până în 2007, când producția s-a mutat în Beiuș, fapt care a dus la concedierea a sute de angajați. Ruinele au fost cumpărate de o firmă din Sibiu .care a vândut o parte din teren unui lanț de hipermarketuri și unei firme de construcții..Terenul de sub această fostă fabrică valorează destul de mult. Agenții imobiliari susțin că un metru pătrat s-ar putea vinde cu câteva sute de euro în condițiile în care acest teren se află la doar câteva sute de metri de punctul zero al orașului.

Foto Miruna Boca 2017

Prezentul studiu pornește de la premisa regenerării urbane ca unică metodă de intervenție în țesutul existent al orașului care asigură buna negociere dintre interesul privat și cel public ducând la o dezvoltare echilibrată și durabilă a orașului.Spre deosebire de intervențiile private necoordonate care aduc de obicei în zonă funcțiuni necorespunzătoare specificului local, prezența administrației publice în elaborarea

proiectului poate asigura concordanță soluției cu strategiile integrate locale și obiectivele de dezvoltare europene în vigoare precum și accesul la un număr ridicat de fonduri structurale europene.Aceste acțiuni au ajuns să facă parte din prioritățile agendei politice actuala în România, ele fiind asociate obiectivelor formulate generic în politicile publice sub numele de dezvoltare urbană durabilă obiective susținute de către Uniunea Europeană printr-o multitudine depolitici și programe specifice.

Specificul acestor situri este dat de faptul că acestea ocupă în general parcele de dimensiuni mari sau foarte mari, parcele care au influențat evoluția contextului urban. Lipsite de funcțiunea pentru care au fost inițial proiectate aceste situri trebuiesc conservate sau reintegrate, conversia funcțională fiind una din soluțiile propuse pentru acest demers.

Siturile industriale amplasate la un moment dat la periferia orașului, au devenit acum centrale și au, de cele mai multe ori ca principale caracteristici parcele de dimensiuni mari, hale industriale ce pot fi ușor convertite din punct de vedere functional și totodatăînglobează un potențial economic care de cele mai multe ori nu este de neglijat. Acest potențial economic este dat de valoarea economică a clădirilor sau ansamblurilor din situl industrial, dar și al valorii terenului.Valoarea economicăeste denumită conceptul “embodied energy” de către Mark Watson. Conceptul de “embodied energy”, energie înmagazinatăîn clădire, energie ce poate fi reutilizatăîn cadrul unui nou program de arhitectură, care să fie adaptat clădirii existente, cu toate modificările necesare siguranței în exploatare. Pentru a stabili ce este valoros și trebuie conservat si restaurat, trebuie să stabilim criterii de selecție astfel încât anumite părți care nu sunt valoroase să poată fi demolate și înlocuite prin construirea unor noi clădiri ce pot avea un potențial atât economic cât și estetic sau la nivel de context.(ovidiupogar.blogspot.com/2016/1)

Ansamblul , cu o suprafață aproximativă de 28 hectare, a fost demolat în primăvara anului 2015. Terenul pe care în prezent a început construcția unui mall, este situat pe malul stâng al Crișului Repede, în zona central-vestică al orașului Oradea. Parcela sa sub formă neregulată este delimitată la nord de strada Tudor Vladimirescu, la sud de strada Ștefan Octavian Iosif, la est de strada Oneștilor iar la vest de proprietăți private. În prezent terenul a fost dezmembrat în mai multe parcele, numere cadastrale care sunt deținute de diverse persoane fizice.

Foto: Miruna Boca 2017

Datorită suprafeței foarte mari -28 ha-a fost împărțit între diversi investitori , care în funcție de interesele proprii ,dezvoltă investiții ,cu accent pe câștigul patrimonial, în dauna protecție mediului ,spațiilor cu destinație culturală sau de agreement:

– Firma ROMEXA _Proiectul, desfășurat pe 147.000 mp, va fi unul mixt și va cuprinde atât un nou centru comercial, cât și spații rezidențiale și de birouri, finalizarea primei faze a investiției fiind programată pentru ultimul trimestru al anului 2017. Investiția pentru întregul proiect se ridică la 60 de milioane de euro. În primă fază se va construi partea comercială, iar apoi vor fi dezvoltate apartamentele și spațiile de birouri.Noul centru comercial va avea o suprafață construită de 32.000 de mp și o suprafață închiriabilă de 25.000 de mp, precum și o parcare cu peste 1.000 de locuri. Mixul de chiriași va fi format din magazine de fashion, restaurante și spații de entertainment, inclusiv un cinematograf cu șase săli. Pe același teren, investitorii vor construi în faza a doua a proiectului și clădiri de birouri, spații adecvate instituțiilor publice, băncilor precum și blocuri pentru apartamente.

-Kaufland și ARED. Cele două au construit un hipermarket în anul 2014, respectiv două blocuri P+9 în 2014-2016. În iarna 2013-2014 a fost construită și strada de legătură dintre Șt. O. Iosif și Oneștilor.

Sursa Site Primăria Oradea

Situl se află în conexiune directă ,cu terenul pe care a funcționat ,Chimprod,(acum demolată),fapt care ar fi permis ,datorită suprafeței foarte mari ,dezvoltarea unui proiect de regenerare urbană,care să atingă toate componentele unui plan integrat(Economic,Cultural,Mediu). Pentru a putea aplica un asemenea proiect major,ar trebui modificată legislația în domeniu ,legislație care permită autoritățiilor locale să poată interveni activ, ori prin achiziționarea terenului și dezvoltarea proiectului,sau să poată dezvolta proiectul în parteneriat public /privat.Deasemenea pe pla local trebuie creată o structură care să inventarieze ,terenurile degradate și fostele platforme industriale ,stabilind o strategie de orientare/sprijinire a investitorilor care derulează acest tip de proiecte.

7.2 Alumina Oradea

După anul 1960 au fost puse bazele platformei industriale din partea de vest orașului care în final va cuprinde un număr de 12 noi obiective dintre care se vor remarca combinatul de prelucrare a lemnului, întreprinderea de materiale deconstrucții, întreprinderea de ansamble pentru mijloace de transport, fabrica de zahăr etc. Tot în același timp a fost pusă în funcțiune și întreprinderea Electrocentrale, acest lucru ducând apoi la dezvoltarea rețelei de termoficare a agenților industriali și a edificiilor mai vechi ori a blocurilor noi.

Prima fabrică dată în folosință ,pe platforma industrială de pe Șoseaua Borșului, la 1 mai 1965, a fost Alumina. Folosind bauxită autohtonă, fabrica producea oxidul de aluminiu necesar Fabricii de aluminiu de la Slatina prin utilizarea rezervelor de bauxită existente în țară, dar mai ales ale celor din Roșia, Zece Hotare și Vîrciorog, din Munții Pădurea Craiului. Anual, unitatea producea 240.000 de tone de alumina, care erau livrate catre ALRO Slatina.

În 1988 s-a pus în funcțiune secția de alumină tabulară, un produs rar în lume, folosit în industria militară, singura uzină din Europa care producea acest material. 22 ianuarie1991 prin Hotărârea Guvernului României ,se înființează societătea comercială pe acțiuni-S.C.Alor S.A. care are ca obiect de activitate producerea și comercializarea oxidului de alumină în diferite calități și sortimente( hidroxid de aluminiu;metavanalat de amoniu și pentoxid de vanadiu – alumină sinterizată de tip tabular).

Societatea nou înființată se confruntă cu pierderi ,fapt care determină guvernul ca prin HOTARARE Nr. 445 din 29 iulie 1994, supune restructurarii economico-financiare ,în scopul realizarii unor activitati rentabile, eliminării pierderilor si a plătilor restante, utilizarii eficiente a mijloacelor existente și incurajarea privatizarii.După numai patru ani (1998), secția este închisă,muncitorii fiind disponibilizați.

COMPANIA NUMĂR DE ANGAJAȚI (MII)

1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004

Alor Oradea 1,2 1,2 1,1 1 0 0 0

Sursa Ministerul Industriilor- Departamentul industriei metalurgice

În 1994 – este inființată în Bucuresti S.C. Cemtrade SA, filiala concernului rusesc Ruskii Alumini, firmă care v-a achiziționa și falimenta o mare parte din uzinele metalurgice din România. În anul 2000 își schimbă numele în Central European Aluminium Company,ca urmare a schimbării acționariatului(Sibirski Alumini și Sibneft).Tot în același an ,Cemtrade cumpără Alor ,pentru o sumă modică. Era prima fabrică din industria aluminiului care intra în mâna oligarhilor ruși. Au urmat în scurt timp ALRO Slatina, ALUM Tulcea – achiziționate de Marco International, grup în spatele căruia se aflau Oleg Deripaska și Vitali Mațițki.

Urmează o perioadă ,de fluctuații în activitatea fabrici (Ianuarie 2002 – activitatea de producție din fabrică este oprită, 2004 – este reluată producția, noiembrie 2006 – fabrica este închisă definitiv),iar în 2007 proprietari scot fabrica la zânzare.

Rușii demolează toate clădirile pentru a vinde terenul și au obținut avizele necesare încă în 2008. Primele puse la pământ au fost halele centrale, iar de-acum înainte, rând pe rând, vor fi dărâmate și celelalte clădiri. De aceeași soartă va avea parte și secția din strada Uzinelor, unde se producea alumina tabulară. Rămân în picioare doar blocul de birouri, fosta cantină și fostul cămin de nefamiliști, iar apoi terenul de 22 hectare va fi scos la vânzare.

Foto- Miruna Boca 2017

Prin Decizia din 2014 , AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI BIHOR aprobă “ Demolare construcții și utilaje “,Sectia de Alumina tabulara.Scopul lucrarilor de demolare este de eliberare a amplasamentului societatii, în suprafata totala construita de 18.165,35 mp.și de ecologizare a terenului in vederea unei noi utilizari ulterioare.

7.3 Fabrica de bere

În 1717 în apropierea Cetății , din Oradea ,exista o "fierbătorie de bere" ce funcționa sub patronajul comunității și al Capitlului romano-catolic , iar în 1727 a apărut, în cartierul Seleuș, "Braxa Dominalis",a doua fierbătorie, care producea bere neagră și blondă. În 1896, aceasta a devenit "Fabrica de Bere, cu aburi, Oradea-Seleuș Lowy Ignaz",iar în 1912, botezată "Hungaria", fabrica a ajuns la o producție de 18.500 hectolitri, pentru ca în 1922 să devină societatea pe acțiuni "Fabrica de Bere Dreher-Haggenmacher".

În 1948, Fabrica de Bere Dreher-Haggenmacher a fost naționalizată, iar în 1972 s-a unit cu Fabrica de Spirt și Drojdie, devenind Întreprinderea de Bere, Spirt și Drojdie Oradea.

.În 1999, Fondul Proprietății de Stat a decis să-și vândă acțiunile de la fabrica de bere firmei orădene Evro Impex, fost acționară a firmei Romexa Oradea ,cu 4 miliarde lei.

La începutul anului 2000, fabrica a intrat în pierdere, drept urmare proprietarul a decis demolarea și dezafectarea terenului.Pe 1 februarie 2001, la ora 15, a început demolarea, prin implozie. x

Lotus Center a fost inaugurat în decembrie 2002. Se află la a treia actualizare a conceptului, după ce în anul 2011 complexul a căpătat o înfățisare complet nouă, iar în 2008 a fost extins pentru a putea găzdui ancore precum hipermarketul Carrefour, Media Galaxy și retailerii ca Hervis, New Yorker, Deichman sau Takko. În aces an, centrul comercial continuă șirul modernizărilor. Au început lucrările de reamenajare ale cinematografului. În prezent centrul comercial oferă 65.000 de mp construiți, 130 de magazine și 1.400 de locuri de parcare.

Proiectul pentru Tradecenter Oradea,a fost conceput în anul 2011 și răspunde unui interes al comunitătilor locale susținut prin linii de finanțare europene și este un centru de afaceri – suport pentru dezvoltarea inițiativelor antreprenoriale incipiente. Șantierul s-a deschis în primăvara anului 2014 și a fost încheiat la sfârșitul aceluiași an.

.http://arhitectura-1906.ro/2016/05/tradecenter-oradea/.

Fabrica de bere ,restaurantul cu acest nume, s-a deschis în data de 11.11.2011, la ora 11:11, pe locul fostei Fabrici de bere Oradea, în actualul mall Lotus Center. În incinta Lotus Center, la etajul noii aripi inaugurate nu demult. „Fabrica” a fost „reconstruită” fix pe locul în care se ridica înainte de demolarea din anii ’90 și recrează atmosfera anilor ’60, ’70, ’80. Baza meselor și scaunelor este alcătuită din butoaie de bere. Rafturile din local sunt decorate cu halbe și sticle de bere de colecție din toată lumea.

http://bihorstiri.ro/oradea-are-din-nou-fabrica-de-bere-si-tot-in-nufarul

7.4 Fabrica de ulei.

Această fabrică a fost construită în orașul Oradea, din Județul Bihor,în anul 1940. După naționalizare în anul 1953, se retehnologizează , primește utilaje de precizie aduse din Uniunea Sovietică,precum și o nouă instalația de prelucrare a uleiului, fabricată în țară. În anul 1993 a fost privatizată prin metoda MEBO iar până în 2000 se investesc în retehnologizarea ei 11 milioane de dolari,capacitate care permite prelucrare a 220 de tone de floarea soarelui, din care erau produse aproape 50 de tone de ulei. .Este printre primele unități economice orădene privatizate, salariații au devenit acționari ,dar cei care au avut de câștigat au fost directorii,rebotezați manageri,care au cumpărat ,pe sume modice ,acțiuni de la angajați ,fapt care le-a permis în timp să preia controlul consiliului de administrație și ca urmare să decidă viitorul fabrici. Unul dintre principalii beneficiari ai privatizării a fost, Coriolan Vușcan, directorul general, care prin achiziții repetate de acțiuni a devenit acționar majoritar. Scandalul "ingineriilor " cu acțiuni de la Interoil din perioada 1998-2000 ,fiind reflectat în presa locală .

Fabrica merge pe profit ,dar conducerea fabrici, punând drept garanție activele fabricii, a contractat credite și împrumuturi uriașe, pe care nu le mai poate plăti.Activele fabrici sunt scoase la vânzare , în anul 2003 fiind achiziționate de Compania Bunge ,iar o parte din terenul fabricii, pe care se afla și un depozit, intră în proprietatea Tiger Amira.

Foto:Miruna Boca 2017

În vara lui 2007 în cadrul reuniunii Adunării Generale a Acționarilor, care a avut loc în data de 18 iulie , a fost aprobată Hotărârea de închidere a fabrici, datorită costurilor industriale ridicate si volumul mare al investitiilor necesare pentru modernizarea fabricii.

Activitatea „Bunge” în România a debutat în 2002 prin achiziționarea grupului „Cereol” la nivel internațional. Grupul american „Bunge” deținea inițial, în 2005 trei fabrici de ulei: „Interoil” Oradea , „Unirea” Iași „Muntenia” București,apoi a mai a achiziționat divizia de ulei de la Buzău deținută de compania „Agricover”, precum și rețeaua de vânzări și distribuție.

„Bunge” deține o cotă de piață de 30% pe piața uleiului alimentar din România, potrivit unui studiu „GFK România” din mai-iunie 2007.

Acum au mai rămas doar clădirile goale ,opt paznici și un teren de șapte hectare. După preluarea de către americani, la sfârșitul lui 2004, fabrica de ulei orădeană mai produce încă aproximativ trei ani. Funcționează pe profit, însă, după finalizarea investițiilor de la Marfu (Ungaria), americanii decid, pe 18 iulie 2007, închiderea Interoil. Pașii globalizării sunt urmați întocmai, la Marfu fiind ridicat un colos cu o capacitate de procesare de 1.500 tone/zi de floarea soarelui, față de 200 cât putea prelucra pe zi fabrica orădeană. Din Ungaria este aprovizionată în momentul de față aproape jumătate din populația României cu mărcile cunoscute de ulei de pe rafturile supermarketurilor.

7.5 Fabrica de spirt

Ansamblul, cunoscut sub numele de Fabrica de spirt și drojdie a fost demolat în anul 2007 .În prezent terenul lipsit de construcții având o suprafață de aproximativ 12.288 mp, aparține unei proprietar privat.

Terenul pe care o dată se afla fabrica este situat pe malul stâng al Crișului Repede, în zona sud-estică a orașului Oradea. Terenul este sub formă dreptunghiulară și este delimitat la nord de Calea Mareșal Alexandru Averescu, la sud de Calea Clujului, la est și la vest de proprietăți private.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, fabrica era cunoscută sub numele de Fabrica de spirt Mór Moskovits și Fiul, aceasta fiind o fabrică de importanță majoră, fiind o competitoare de excepție pe piață și în secolele care urmau. Aceasta a fost înființată în 1848 de către Márton Hilinger.

Anul 1882 a cunoscut o dezvltare majoră, o dată cu preluarea acesteia sub custodia lui Mór Moskovits. Acesta a propus pentru diversificare activității, ca în interiorul fabricii să se deschidă o fermă zootehnică, care se ocupa de îngrășarea vitelor. Acest mix de domenii de activitate era întâlnit în fabrici, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Alături de Fabrica de spirt Léderer și Kálman, au devenit nucleul cartierului Subcetatea, creînd multitudine de locuri de muncă.

După16 ani, a fost lărgit obiectul de activitate cu fabricarea lichiorului, a drojdiei, a romului și a diferitelor tipuri de esențe. Această fabrică aproviziona o mare parte a orașelor din Transilvania.

În acea perioadă, suprafațe terenului era de 1800 mp, pe care erau ridicate trei clădiri importante și anume clădirea fabricii propriu-zise, clădirea depozitelor și cea a birourilor și încă nouă alte imobile dotate cu mașinării considerate moderne la acea vreme .În anul 1901, fabrica a cunoscut un boom din punct de vedere al dezvoltării, aceasta fiind recunoscută la nivel mondial.

Fabrica a fost naționalizată în anul 1948, fiind recunoscută sub numele de Întreprinderea Industrială de Stat, Victoria-fabrica de spirt și drojdie comprimată, Oradea, iar din 1949 , a fost înființată o nouă secție de fabricare a oțelului prin comasarea a patru întreprinderi.

În 1951 a fost introdusă secția de acid carbonic, ca și materie primă fiind folosită melasa.

Din anul 1972 se realizează mărirea întreprinderii, mărindu-se astfel producția de bere fabricată, precum și construirea unei noi fabrici de malț. După anul 1990, fabrica a cunoscut un declin daorită privatizări ,schimbărilor politice din acea vreme, aceasta fiind lăsată în paragină iar apoi demolată în anul 2007.

Foto: Miruna Boca -2017.

SC Sirius Dezvoltare SRL București deține în Oradea un teren situat în Calea Clujului nr. 78, în suprafață totală de 12. 288 mp, compus din trei parcele, respectiv un teren situat în calea Mareșal Averescu nr. 81, în suprafață totală de 1992 mp, compus din două parcele, pe ambele terenuri existând construcții industriale în prezent dezafectate. Societatea a dobândit cele două imobile prin cumpărare de la SC Spirt și Drojdie SA, respectiv SC Fixing SRL în baza a două contrate de vânzare-cumpărare. Deoarece în momentul dobândirii imobilelor și a terenului în acele spații nu se mai desfășura nici o activitate industrială, instalațiile industriale și construcțiile aferente acestora fiind dezafectate și într-o stare avansată de uzură. În present,terenul,este lăsat în paragină, si a fost constituit garanție pentru un împrumut bancar angajat de firma Sirius.

7.6 Moara Rasarit

Fig 10- Imagine ansamblu Moara Răsărit, imagine preluată http://moara-rasarit.ro/despre-noi-misiune/

Ansamblul în suprafață de 11.650 mp este situat pe malul stâng al Crișului Repede, în zona sud-estică a orașului Oradea . În anul 1910 ,începe, în apropiere de gară , istoria acestui ansamblu ,sub numele de Moara cu aburi Léderer și Kálman, avînd domeniul de activitate , doar morăritul. Moara se compunea din 12 clădiri și o îngrășătorie și a funcționat fără întrerupere pînă în 1990.

A fost înființată la 1 Decembrie 1857, dar a fost constituită, ca societate pe acțiuni abia în 1886 avînd ca obiect de activitate îngrășarea vitelor, folosind borhotul rezultat de pe urma distilării alcoolului.Funcționarea instalației era asigurată de 3 motoare cu aburi, iar din anul 1875, dispunea de o instalație de rafinare a spirtului. Moara prelucra întreaga producție de cereale din zona Crișurilor ca urmare în anul 1871, firma a produs 16.000 hl de spirt, având un număr de 180 muncitori.

Moara, s-a extins în anul 1910 , cu un siloz pentru 1250 tone de cereale și o magazie de făină de 600 tone, iar pentru asigurarea forței de acționare corespunzătoare, vechea mașină de aburi, a fost înlocuită cu una de 170 C.P. Producția din anul 1912 a fost de 400 vagoane de porumb, 1.400 vagoane de grâu, 700 vagoane de cărbune , 15.000 hl de spirt, 1.300 vagoane de făină, 600.000 lapte îmbuteliat în sticle ,îngrășarea a 700 de cornute și 160 de vaci.

În ani 1929-1932, întreprinderea, formatî din moară, fabrică de spirt și îngrășătorie , a fost atinsă de efectele crizei economice mondiale, care a determinat oprirea activității fabricii de spirt . În anul 1940 capacitațea de producție a morii a crescut ,au fost înlocuite o serie de utilaje, în locul mașinilor cu aburi s-a instalat un motor cu gaz de 250 CP. și un generator electric de 75 kW,ca urmare capacitatea de producție a morii s-a mărit la 60 tone pe zi.

Între ani 1945-19690 , întreprinderea suferit transformări majore, respectiv a fost reutilată , s-a electrificat, înlocuindu-se mașina cu gaz, cu un motor electric de 200 kW ,a fost montate un trior dublu automat, 2 finisoare, 2 filtre de aspirație, 3 mașini de griș, o mașină de spălat, o mașină de periat, s-au schimbat cele 5 site plane MAG cu site plan I.U.M., s-a montat și s-a îmbunătățit sistemul de ventilație și s-a înființat și o secție pentru decorticarea orezului.

După 1990,este lăsată în paragină, o ruină atractivă doar pentru hoții de fier vechi.Este transformată in societate comerciala pe actiuni ,sub de numirea S.C. Pamora S.R.L prin Hotarirea de Guvern Nr. 1296 din 13 decembrie 1990, art 1. iar din 2002 în S.C. Parcul Amintirilor S.R.L. În prezent în spatiu se desfasoara doar evenimente culturale -expoziții,concerte piese de teatru,lansări de carte.

Fig 10- Imagine Moara Răsărit, imagine preluată din arhiva personală, 2016

Moara Rasarit isi propune a deveni un spatiu deschis evenimentelor culturale, ideea de reconversiune si conservare a patrimoniului arhitecural de factura industriala este o prima motivatie a initierii acestui proiect, pe aceasta cale. Spatiul este ofertant in materie de limbaj architectural, simbolistica si subiect pentru expunerea obiectului de arta. Moara Rasarit ,poate să atragă un numar larg de evenimente culturale si doreste a se defini ca un spatiu specializat pe arta cea mai prezenta si autentica nu doar pe plan national ci si international.

Mora ca “SPATIU PENTRU ARTĂ” – oferă cadrul propice desfasurarii mai multor tipuri de produse culturale: festivaluri si targuri nationale si internationale, spectacole de teatru, concerte si evenimente muzicale, , expoziții de artă, conferinte si dezbateri private sau publice, proiecții de filme, videoart, spectacole de dans, ateliere, arte performative, etc

Sursa http://moara-rasarit.ro/

7.7 Moara Emilia

Ansamblul, cunoscut sub numele de Moara Emilia a fost demolat în anul 2014. În prezent terenul lipsit de construcții având o suprafață de aproximativ 4800 mp, aparține unei proprietar privat. În anul 2011 a fost declanșată procedura de clasare a acesteia drept patrimoniu industrial, operațiunea nefiind implementată.

Terenul pe care o dată se afla moara este situat pe malul stâng al Crișului Repede, în zona sud-estică a orașului Oradea. Terenul este sub formă trapezoidală și este delimitat la nord de strada Mihail Kogălniceanu, la sud de proprietăți private, la est de strada Mihai Viteazu iar la vest de strada 1848.

Moara cu valțuri Emilia a fost întemeiată în anul 1884 de către Jakab Weinberger. Aceasta a fost cunoscută la început ca și Moara cu valțuri Jakab Weinberger, însă după câteva luni de la înființare, proprietarul s-a asociat cu Mór Aufricht, care împreună au dus mai departe moara sub numele rămas și azi în memoria colectivă a orașului.

După 7 ani de la înființare, uzina a fost extinsă producând anual 5000t de grâne măcinate. Aceasta era dotată cu un motor cu aburi care acționa utilajele necesare, aici lucrând un număr de 25 de angajați. Produsele erau cunoscute în partea vestică a Europei.

În 1914 întreprinderea a fost transformată în societate de acțiuni iar în anul 1918 deținătorii morii au considerat necesară înființarea unei fabrici de pâine. În acest an obiectul de activitate a societății a fost procurarea de grâne pentru măcinat, întreținerea acestora, cumpărarea și vânzarea de cereale.

În anul 1921 s-a continuat extinderea socității, domeniul de activitatea fiind și creșterea de porci, producerea țițeiului și s-a amenajat un atelier de reparat de mașini dar și utilaje.

După 3 ani, acționarii societății Moara Emilia au decis fuziunea cu Societatea pe acțiuni a morilor cu aburi, fuzionate, Lásźlo și Hunyadi, o parte din clădiri fiind folosite de către Depozitul Granaria. Moara a continuat să funcționeze sub numele de moara Stefánia. Într-un timp record, noul proprietar al morii, Vass a revigorat si modernizat activitatea morii.

În anul 1948 a fost naționalizată, iar după această perioadă aceasta nu a mai avut importanța din trecut, iar într-un final aceasta a fost închisă. În anul 1960, în interiorul clădirilor mai existau utilaje, care în final au fost casate și distruse, iar clădirea a fost folosită ca depozit până în anul 2000, când curtea acesteia a fost închiriată uÎn ianuarie 1999, Consiliul Județean Oradea decidea restaurarea morii și folosirea ei ca bibliotecă județenă, un an mai tîrziu, Primăria Oradea a scos imobilul la vînzare, acesta fiind cumpărat Ovidiu Copil.patronul unei ne firme de construcții. În anul 2014 moara a fost demolată, iar în prezent este propus un proiect de construire a unui imobil de locuințe colective care este aflat momentan la nivel de proiectare.

7.8 Fabrica de Blănuri „1 Mai” („Rovex”) Oradea.

Înființată în anul 1928, de către Iosif Leichner, într-un grup de clădiri , construite în jurul anul 1870, avînd ca obiect de activitate tăbăcirea și vopsirea blănurilor .După data de 11 iunie 1948, cînd are loc naționalizarea principalelor mijloace de producție,unitatea primește comenzi masive, fiind necesară extinderea atelierelor și concomitent numărul angajaților , a crescut până la sfârșitul anului 1948, la 528 ,iar grupul de clădiri aflate pe strada Griviței nr. 11, au fost amenajate grupa B cu 2 etaje, grupa C cu un etaj și grupa D cu un etaj, în așa fel ca în luna iulie anul 1949, a luat ființă și secția de confecție.

Între anii 1960-1970, clădirile au devenit mult mai spațioase, în formă de hale pe distanțe lungi, hașpelele fiind din tablă inoxidabilă și autobasculante, iar mașinile specifice blănăriei erau din import, iar exportul a crescut și el foarte mult în acei ani.

Prin Hotarirea de Guvern Nr. 1296 din 13 decembrie 1990, art 1. se transforma in societate comerciala pe actiuni,iar prin Ordinul nr. 187/1993 dat de Agenția Națională de Privatizare( privind arondarea societăților comerciale cu capital de stat, în vederea distribuirii a 30% din capitalul social al acestora, între cele cinci Fonduri ale Proprietății Private se dispune in art.2 :)o cota de 30% din capitalul social al societății comerciale cu capital de stat se alocă în mod egal fiecărui Fond al Proprietății Private, respectiv 6%.

Fabrica cu o suprafață de 2.123 metri pătrați și un teren de 4.420 metri pătrați, a fost privatizata,moment in care incepe declinul acesteia .In prezent in sediul din str.Grivitei nu se mai desfasoara activitate de productie

În anul 2012 , asociația Experiment Teatru Clandestin și Fundația Alternative au ales Fabrica de Blănuri Rovex ca locație pentru Gala Traficantului de Cultură , aproape 100 de artiști s-au înscris la Gală și peste 50 au fost selectați să participe cu expoziții sau reprezentații originale și alternative.Spațiul a fost ales experimental ,în încercarea de a căuta noi mijloace și spații artistice și de a reinventa arta într-un spațiu alternativ .

Experimentul fiind cosiderat reușit s-au organizat permanent expoziții de artă pictură, de fotografie, sculptură, piese de teatru, instalații, filme, arte vizuale ,bibliotecă antitotalitară , workshop-uri, lecturi, dezbateri, ateliere de teatru și lansări de carte.

Sursa https://www.profit.ro/must-read/foto-fabrica-de-blanuri-rovex-din-oradea-pe-piata-de-100-de-ani-producator-de-caciuli-pentru-militie-a-intrat-discret-in-faliment-cu-fabrici-scoase-la-vanzare

7.9

CET II

A doua centrală termică a Oradei a fost inaugurată în anii 1980, pe str. Ogorului nr. 2, pentru a satisfice cerințele de energie termică și electrică , tot mai mari ,generate de extinderea orașului și a întreprinderilor industriale,mari cosumatoare de energie.Din păcate ,acest combinate a avut o viață foarte scurtă,după numai 12 ani fiind închisă, din cauza cheltuielilor prea mari pentru întreținere, fiind păstrat C.E.T.I , de pe Calea Borșului ,chiar dacă era mai veche, dar era așezată în zona industrial,mai aproape de mari consumatori. Dezavantajul CET II era că avea puterea mai mică de producție (150 MW), iar orașul nu s-a dezvoltat suficient în zona Nufărul, nici nu atrăsese în jur alți consumatori de energie, cum probabil speraseră autoritățile dinainte de 1989.

În anul 2002,combinatul este închis,angajații concediați,iar activele puse în conservare.La data închideri activul combinatului se compunea din :

– activ în suprafață de 50,16 ha, din care 45,3 ha ocupat de construcții;

– activ cu sarcini ,ce constă într-o haldă de cenușă și zgură, suprafață 92 ha;

După încercări repetate și nereușite de a vinde terenul de 140 de hectare al centralei, în 2007 , în conformitate cu Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor – MEF nr. 486/2007, actualizat cu modificările și completările aprobate prin Ordinul MEF nr. 2142/2008, în luna decembrie 2008, a fost depusă la ANAF documentația privind aprobarea trecerii în proprietatea publică a statului a C.E.T. II Oradea, în scopul stingerii creanțelor , concomitent cu solicitarea primăriei , să-i fie transferate terenurile pentru a construi în zonă al patrulea parc industrial al orașului.

În 2009, s-a adoptat o hotărâre de Consiliu Local care prezenta avantajele preluării CET II de către oraș.

S-au stabilit două ipoteze ,pentru folosirea terenurilor :

-repunerea în folosință și retehnolozizarea pentru utilizarea apei geotermale, iar imensul depozit de zgură de 92 de hectare din Rontău urma să fie ecologizat, pentru ambele obiective fiind estimate costuri de 150 milioane euro.

– CET II trebuia complet dezafectată, să se acceseze fonduri europene , prin programul destinat depoluării siturilor industriale, terenurile puteau fi destinate unui nou parc industrial.

Între octombrie 2009 – iunie 2011, statul a organizat 9 licitații pentru a vinde combinatul, singurul rezultat fiind că s-au pierdut 40 milioane euro, bani pe care Primăria îi putea primi de la UE pentru dezafectarea și ecologizarea zonei.

CET II Oradea a fost cumpărat în 2015 de societățile Aloref Alba Iulia și Ascom Internațional București, prin licitație ,în urma lichidării SC Termoelectrica SA București. În ianuarie 2016, noii proprietari au semnat cu primăria un protocol care prevede demolarea/demontarea/dezafectarea construcțiilor și instalațiilor aferente activului CET II, valorificarea terenului disponibil, precum și închiderea ecologică a haldei de cenușă și zgură.

http://www.bihon.ro/cos-de-fum-cet-ii-oradea-demolare/1754130

.Foto Miruna Boca Martie 2018

Alte fabrici /uzine /cooperative închise după 1990

1.Fabrica de zahăr 2. Fabrica de Confecții Oradea

3. Cooperativa Drum Nou 4. Fabrica de Încălțăminte ,,Solidaritatea

5. Metalica, sectia de pe str. Sovata 6. Avântul Oradea -fabrică de conserve

.

7. Electrometal ,str. Clujului 8. Întreprinderea Victoria ,str. Clujului

9. Fabrica de Blănuri ,str.Clujului 10. Sinteza -secția vopsele ,zona str, Clujului

11.Terenul pe care a fost depozitul Petrom 12. Arta Crișana,

Gutenberg /str,Clujului

13. Fabrica de Pâine 14. Bihoreana,str. Sucevei

15.Plafar/legume Fructe ,str.Sucevei 16. Cooperativa Munca

17. Miorița 18 Abatorul

19 .Intreprinderea Textilă,str,Ștefan cel Mare

Bibliografie

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Întreprinderea de blănărie 1 Mai, Oradea, Fond nr 1-5;

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Uzina Înfrățirea Oradea,Firma Frații Grundwald , Fond 101;

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Uzina Înfrățirea Oradea, 1952-1954, Fond nr 112;

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Fabrica Chimică Vesta, Fondul 165;

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Întreprinderea Bere, Spirt, Drojdie, Fond 175;

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Întreprinderea Chimică Sinteza- Fabrica de oxigen, 1945-1948, Fond 179;

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Întreprinderea de alumină Oradea, Fond nr 627;

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Fabrica de blănuri 1 Mai Oradea, Fond 945;

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Fond Sfatul popular al regiunii Crișana, Dosar 1/1961;

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Uzina Chimică Sinteza, dosar 2/1969, 4/1969;

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Istoricul Fabricii Fhoebus Oradea, Fond nr I/A;

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Istoricul Firmei Forja/Rovior și Gitya, Fond nr X;

*** Arhivele Naționale- Direcția Județeană Bihor, Istoricul Firmei Ivan Oradea, Fond nr XII;;

*** atelier Lakatos, Roșca- Proiect Conversia urbană a siturilor industriale, Universitatea Ion Mincu, an universitar 2016-2017;

*** Acordul de la Bristol din 7 decembrie 2005 în care se menționează, printre alte opt caracteristici ale unui oraș durabil, un mediu urban bine proiectat, bine construit și de înaltă calitate;

*** Acordul de la Rotterdam, cel de-al treilea raport privind coeziunea economică și socială care a dezvoltat conceptul de coeziune teritorială;

*** Brownfields manual – The Virginia Department of Environmental Quality;

*** Brownfields on the territory of city Brno- s.mendelu.cz/eknihovna/;

*** CABERNET (Concerted Action on Brownfield and Economic Regeneration Network [online] [cit-12-01-2012] http://www.cabernet.org.uk

*** Carta municipiilor și orașelor europene pentru durabilitate (Carta Aalborg -1994);

*** Carta de la Leipzig pentru Orașe Europene Durabile- Leipzig 24-25 mai 2007;

*** Cartea Verde privind coeziunea teritorială: transformarea diversității teritoriale întrun-avantaj;

*** Consolidarea capacității de planificare spațială, precondiție pentru dezvoltarea urbană raport intermediar, 2013, beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice – paragraf 41, pagina 12;

*** Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Raport final(2007), Edit Humanitas;

*** Declaratia de la Toledo privind dezvoltarea urbana – MDRAP;

*** Doe (Department Of The Environment ,1994) Transport. Planning Policy Guidance Note 13. London: HMSO. Google Scholar

*** File de monografie bihoreană, Oradea, Consiliul Județean Bihor al Frontului Unității Socialiste, 1969, p. 11–12

*** Ghid informativ privind regenerarea urbana-Anca Ginavar, Ileana Blum, Vera Marin, Erika Popliceanu,Oana Gherghinescu, Mihaela Vrabete, Gabriela Frentz;

*** Hotarirea de Guvern Nr. 1296 din 13 decembrie 1990;

***Industrial Heritage (Conference Proceedings from the International Biennial “Vestiges of Industry”), Editura Research Center for Industrial Heritage of the Czech Technical University in Prague, Praga, 2008;

***INS,direcția de Statistică Bihor, -Recesămîntul Populației ;

***L’Etude et la mise en valeur du patrimoine industriel (Colloque Internationaux du Centre National delLa Recherche Scientifique), 4e Conference international Lyon – Grenoble, Septembre 1981, Editura Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, 1985;

*** MIC (Ministerul Industriei și Comerțului) (1912), Anuarul statistical României, Imprimeria Statului,

*** Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (2010), Reindustrializarea româniei: politici și strategii ;

*** Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor, Ghid informativ privind regenerarea urbana. Principii si practici europene;

*** Merseyside County Council. Merseyside structure plan, stageone report. Liverpool: Merseyside County Council. pag. 7;

*** Ordinul MDRAP nr. 233/2016 privind normele de aplicare a legii 350/2001;

*** Ordinul nr. 187/1993 dat de Agenția Națională de Privatizare;

***- Ordonanța nr. 27 din 27 august 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului;

***Planul Integrat de Dezvoltare a Municipiului Oradea (2014);

***Planul de dezvoltare al municipiului Oradea, în perioada 2016 – 2020;

*** Raport Orașe durabile europene, Comisia Europeana, 1996;

***-.Regional Policy Inforegio – Paginile tematice – Dezvoltare urbană

*** Schema de Dezvoltare a Spațiului Comunitar (ESDP;

*** Statutul Municipiului Oradea (2011);

*** Strategia pentru dezvoltare durabilă a județului Bihor 2014-1020;

*** Strategiei Europa 2020, aprobată de-Consiliul European în iunie 2010

***Studiu de piață privind valorile orientative minime ale proprietățiilor imobiliare din județul Bihor ,valabil pentru anul 2017 , http://www.unnpr.ro/;

Andrew R Harrison, Monitoring and reuse of brown land in England and Wales ,pg 1-6

http://www.knowedge.co.uk/Papers/Brownfield_Land.pd;

Batty, M. (2013). The New Science of Cities. Massachusetts: Massachusetts Institute of Technology;pg.2-8

Baum-Snow-, 2007-, Au cauzat autostrăzi suburbanizarea? Jurnalul trimestrial al economiei , pg. 775-805

Barna, Mariana (2014), Industrializare și demografie în centrele urbane ale Crișanei(1960-1980), Edit. Editura Universității din Oradea;

Beaujeu-Garnier, Jacqueline, Chabot G,(1963) Urban Geography, Edit Longman;

Benger G.(1900), Rumania în 1900,Edit. Asher&Co;

Berindei I.O, Măhăra Gh, Pop Gr.P, Posea Aurora (1977), Câmpia Crișurilor. Crișul Repede. Țara Beiușului. Cercetări în geografia României, Edit.Editura științifică și enciclopedică, pg. p 143;

Berindei I.O, Pop Gr. P (1972), Județul Bihor, Edit. Editura Academiei Socialiste România;

Blaga I (1983), Industrializarea: schița unei teorii contemporane, Edit. Editura Științifică și Enciclopedică;

Borcea L,Gorun Gh (1965), Istoria Orașului Oradea, Edit. Cogito;

Borcea L, Apan M, Moisa, Gabriela ( 2006), De la o stație la alta, Edit.Arca;

Borcea L, Cornea, Lucia, Fodor J, Gellert G, Gorun Gh, Ilieș C, Josan N, Lițiu Gh, Marta D, Moisa G, Mozes, Tereza, Noane D, Zoltan P.I, Pafka E (2007), Istoria orașului Oradea, Edit.Arca;

Bitacora Urbano Territorial, Volumen 1, Número 24, p. 114-119, 2014. ISSN electrónico 2027-145X. ISSN impreso 0124-7913. Impactul socio-spațial al marilor proiecte urbane din Bilbao și lecțiile aplicabile pentru alte orașe-Impactul socio-espiabil al orașelor în orașele Bilbao și în celelalte regiuni Alona Martinez-Perez 13. Bitacora Urbano Territorial, Volumen 1, Número 24, Profesora Titular de Arhitectura de la Universidad de Plymouth (Reino Unido). Es Fellow del Geddes Institutul Universității de Dundee (Escocia) ;

Burgel G., La ville aujourd’hui, Collection Pluriel, Hachette, Paris, 1993

Bourne, Ley, (1993) – The Changing Social Geography of Canadian Cities,Montreal,Queen”s University Press,pg.3-30;

Berke & Conroy, 2000 BERKE PR, CONROY MM (2000), Planificăm durabilitatea pentru dezvoltarea durabilă? O evaluare a 30 de planuri cuprinzătoare, Journal of the American Planning Association , pg. 21-33;

Cairncross, A. (1982) What is deindustrialisation ?, in: F. Blackaby (Ed.) Deindustrialisation, pp. 5-17. London: Heinemann. Google Scholar;

Cenicelaya J., 2004. Bilbao și la urgencia de un urbanism sostenible în Urbanismo en el siglo XXI: o criză critică: Bilbao, Madrid, Valencia, Barcelona 1. ed., Barcelona: Escola Tecnica Superior d'Arquitectura de Barcelona: Edicions UPC. Cenicelaya și Javier (1994). "Piese de schimb, reînnoirea urbană Bilbao", Arquitectura Viva, 3, pg. 21-27

CERVERA PASCUAL, Guillem. (2013). Regenerarea urbană și regimul său juridic. Madrid;

CERVERO R. (2006), deconstrucția drumurilor și regenerarea urbană în Statele Unite , lucrare prezentată la Simpozionul Internațional pentru prima aniversare a restaurării Cheonggyecheon, 1-2 octombrie, Seoul, Coreea

Chaline, 1999- Chaline, C. (1999). La Re´ge´ne´ration Urbaine. Paris: Presses Universitaires de France pg.127;

Chiriac A,(2003), Camera de comerț și industrie. Repere istorce, Edit. Muzeului Țării Crișului;

Chelcea Liviu (2008) Bucureștiul postindustrial: memorie, dezindustrializare și regenerare urbană,Editura Polirom,pg. 27-38 , 76;

Cristian Culiciu, Sistematizarea Oradiei: 1960-1989

Cocean P (2010), Geografie Regională, Edit. Presa Universitară Clujeană;

Cocean, P (2011), Strategii de dezvoltare urbană. Studiu de caz: Municipiul Craiova, Edit.Presa Universitară Clujeană, pg. p.115;

Coșea M, Reindustrializarea cu sau fără industrie grea. România și ”industria grea”,2013, online la http://cursdeguvernare.ro

Cocean, P., Filip, S. (2008), Geografia Regională a României, Editura Presa Universitară Clujeană, pg. 238, Cluj Napoca;

Cocean, P. (2002), Geografie Regională, (ediții ulterioare, restructurate și adăugite: 2005; 2010), Editura Presa Universitară Clujeană, 224 pg;

Cocean, P. (2004), Planul de Amenajare a Teritoriului Regiunii de Nord-Vest (PATR). Coordonate majore, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca,pg. 273;

Cocean, P. (2007), Amenajarea teritoriilor periurbane, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 272 pg.,53 ;

Cocean, P. (2011), An Efficient Model for Spatial Planning: Territories at the Heads of Axes, Transylvanian Review of Administrative Sciences, Issuee 32 E, ISI;

CORBURN J. (2003), Bringing Local Knowledge into Environmental Decision-Making: Improving Urban. Planning for Communities at Risk. Journal of Planning , pg. 420-433

Couch, C. (1990). Urban renewal: Theory and practice. Basingstoke: Macmillan Education, pg. 2-3;

Couch, Fraser & Percy, Urban Regeneration in Europe, 2003 ,pg.2;

COUCH C., DENNEMANN A. Urban Regeneration in the UK. 2000 , pg. 137-147;

Cucu, V. (2001),Geografia orașului, Edit. Fundației culturale „Dimitrie Bolintineanu”, București;

Cucu V, Iordan I, Alexandru D, Bugă D, Herbst C, Oancea D, Popovici I, Șandru I, Velcea I, (1984), Geografia României.Vol II. Geografia umană și economică, Edit.Editura Academiei Republice Socialista România, pg.217;

Dalia Lichfield, Urban Regeneration for the 1990s, London Planing Advisory Committee, London 1992, Apud Galdini Rossana, „Urban regeneration process: the case of Genoa, an example of integrated urban development approach”;

DAIR A., BERRY J., MCGREAL S., DEDDIS B., HIRST S. (2000) Financing Urban Regeneration, Land Use Policy, pg. 147-156;

DYMSKI G. (2001), Pot stimula entrenurial revitalizarea miezul interior urban? O abordare spațială input-output, Journal of Issues Economics , pg. 415-422;

Dorina TÃRBUJARU- Conversia constructiilor industrialrevistaconstructiilor, 30 mai 2008;

Dumiter A.F,(2004), Repere socio-economice în orașul Oradea, AUOG XIV/2004, Edit Universității din Oradea;

Eunseong Jeong, Irene K. Shim and Mark I. Wilson – (Urban Regeneration, Retail Development and the Role of Information and Communication Technologies – Scientific Perspective, . 133-146;

Earle,S.J.(1997)Industrial Decline and Labor Rellocation in Romania -Conference on Labor Market in Tranzition Economies, Davidson Institute in Ann Arbor,pg 1-31;

Fisher R. And Ury W.(2012) Getting to yes- Negotation an Agerment without Giving In ,London;

Friedrich Ratzel, geograf german (1844-1904), Anthropogeographische Beitrage. Zur Gebirgskunde, vorzuglich Beobachtungen uber Höhengrenzen und Höhengurtel(Leipzig, 1895);

Furbey R.( 1999 )-Urban 'regeneration': reflections on a metaphor , Published November 1, 1999 in Critical Social Policy;

Gabriel Moisa,Instituția primarului și primarii Oradiei între 1945-2003- Editura Muzeului Țării Crișurilor, Oradea, 2003 ;

Ghiga C,(2005), Infrastructura teritorială și dezvoltarea urbană, Edit. Uranus;

Ghinea D,(2002), Enciclopedia geografică a României, Edit Enciclopedică;

GOTHAM KF (2001), Un oraș fără mahalale. Reînnoirea urbană, locuințele publice și revitalizarea centrului din Kansas City, Missouri, Jurnalul American de Economie și Sociologie , pg. 285-31);

JONAS AEG, MCCARTHY, L. (2009). Managementul și regenerarea urbană în Statele Unite: intervenția statului sau reamenajarea cu orice preț? Studiile privind administrația locală , pg. 299-314;

Hall S and all (2008) Birmingham: Whose Urban Renaissance? Regeneration as a response to economic restructuring ,pg. 1-10;

Bridge, G. (1995) 'The space for class? On class analysis in the study of gentrification', Transactions ofthe Institute ofBritish Geographers pg .236–247.

Hochhauser,(2010) O contributie la o istorie a industriei de fabricăla Oradea în perioada 1848-1948,Edit Muzeul Țării Crișului;

Horvarth A, (1923), Ghidul orașului Oradea Mare, Oradea;

HOWLAND AF (2001), History of the Rapid Assessment of Environmental Conditions to Help the Process of Urban Regeneration at London Docklands, Engineering Geology , pg. 117-125;

Holm, Lorens și Martinez-Perez Alona (2008) "Grupul de lucru al Institutului Geddes pentru orașele și regiunile lor numărul 1", Dundee, Institutul Geddes Universitatea din Dundee;

(Ianoș, I. (1987),Orașele și organizarea spațiului geografic. Studiu de geografie economicǎ asuprateritoriului României, Edit. Academiei, București;

laza, B. (2007) Bilbao Effect.Museum News, Sept / Oct 2007, pp. 13-15, 68. Asociația Americană a Muzeelor;

Ianoș I, (2001), Economic Transition and Urban Industrial Employment in Post-Communist Romania, în „Post-Communist Romania: Coming to Terms with Transition”, Edit. Houndmills;

IANOȘ I.( 2004), Urban Dynamics (Aplications to Romanian town and urban system) Dinamica urbană

(Aplicații la orașul și sistemul urban românesc), Edit. Tehnică, București,pg. 213 p, p.31;

Jucu, I.S (2011), Analiza procesuluide restructurare urbană în municipiul Lugoj, Edit.Editura Universității de Vest Timișoara pg.226-228 ;

Jacqueline Beaujeu-Garnier și Georges Chabot- Traité de géographie urbaine-1965 -Revue Française de Sociologie;

Jencks, Charles (2006) "Clădirea Iconică este aici pentru a rămâne", City. 10: 1, 3-20;

Judith Alfrey și Tim Putnam- THE INDUSTRIAL HERITAGE – MANAGING RESOURCES AND USES- Routledge, 2 sept. 2003;

KHAKEE A., STRÖMBERG K. (1993), Applying Futures Studies and the Strategic Choice Approach in Urban Planning , Journal of the Society for Research Operational , pg. 213-224;

Kostof, Spiro (1991), Modelele urbane în istorie, Londra, Thames și Hudson;

Lakatos, Roșca- Proiect Conversia urbană a siturilor industriale, Universitatea Ion Mincu, an universitar 2016-2017;

Lovering, J. (2007). The relationship between urban regeneration and neoliberalism: Two presumptuous theories and a research agenda.International Planning Studies, 343–366;

LeGates T.T. și Stout F. (2011) Charter of the New Urbanism.” In The City Reader, edited, New York: Routledge,pg 356;

Légé, Bernard (1995) Réhabilitation et désenclavement symbolique Les annales de la recherche urbaine: Urban regeneration in Europe, pg. 34-42;

Lees L ,Ferreri M (2016) Resisting gentrification on its final frontiers ,Heygate Estate London ,pg 14-24 Google Scholar;

Leira, Eduardo (1994). "Bilbao un nou oraș liniar de-a lungul râului", Casabella, pg. 68-69;

Lever, W.F. (1990) The city of Glasgow-The urban economy of a city in transformation, in: S. Grundmann and W. F. Lever (Eds) Social and Economic Changes in Metropolitan Areas, pg. 133-162. Vienna, European Coordination Centre for Research and Documentation in the Social Sciences. Google Scholar;

Lewis Mumford (1895-1990): Urbanization, Basic Needs, and an Organic View of The City ; The City in History, The Routledge Encyclopedia of Modernism, https://www.rem.routledge.com/articles/mumford-lewis-1895-1990;

Listokin B., Lahr M. (1998), Contribuția conservării istorice la locuințe și dezvoltare economică, Dezbatere privind politica locuințelor , pg. 431-478;

MANSKI CF (2000), Economic Analysis Of Social Interactions. Journal of Economic Perspectives , pg.115-136;

Massey & Denton (1988), The Dimensions of Residential Segregation. Social Forces ( Suburbanizarea și segregarea în zonele metropolitane americane, Jurnalul American de Sociologie ), pg. 592-626;

McCARTHY J. (2007), Partnership, Collaborative Planning and Urban Regeneration, pg 7-45;

McCARTHY J., POLLOCK SHA (1997), Urban Regeneration in Glasgow and Dundee: A Comparative Assessment, Land Use Policy, (Regenerarea urbană în Glasgow și Dundee: o evaluare comparativă, Politica de utilizare a terenurilor), pp. 137-149;

Mehedinți S., Terra. Introducere în geografie ca știință, Edit. Enciclopedică, București, 1994, p.309;

Mehaffy, M., & Salingaros, N. (2011), Frontiers of Design Science: The Network City. Metropolis magazine, 19 decembrie ;

Mieszkowski și Mills,( 1993), The Causes of Metropolitan Suburbanization) (Cauzele suburbanizării metropolitane, Jurnalul perspectivelor economice , pg. 135-147;

Mărginean, Mara (2015), Ferestre spre furnalul roșu. Urbanism și cotidian în Hunedoara și Călan( 1945-1968), Edit.Polirom;

Neacșu, M.C (2010), Imaginea urbană. Element esențial în organizarea spațiului, Edit. Pro Universitaria;

Listokin B., Lahr M. (1998), Contribuția conservării istorice la locuințe și dezvoltare economică, Dezbatere privind politica locuințelor , pg. 431-478;

Parkinson M,Ball M,Blake N.Key A.(2009) The Credit Crunch And Regeneration Impact and Implication ,London;

Pașca M (2008), Habitatul orădean la începutul secolului al XX-lea, Editura Universității din Oradea;

Pașca, M (2015), Dezvoltarea urbanistică a orașului Oradea la începutul secolului al XX-lea, Edit.Primus;

Paddison R, (2001), Handbook of urban studies, Edit. SAGE;

Pierson J.H. (2009), Tackling Social Exclusion, Routledge, 16 oct. 2009;

Radu Andrei- ARGUMENTE PENTRU CONVERSIA CLĂDIRILOR INDUSTRIALE ,numaru4/2013l Revistei ARHITECTURA;

Rogíc, Tamara (2009), Converted industrial buildings. Where past and pressent live in formal unity, Edit. TuDelft;

RACO M. (2003), Assessing the discourses and practices of regeneration in a growing region, Geoforum, 34, pg. 37-55. Google Scholar,( Evaluarea discursurilor și practicilor regenerării urbane într-o regiune în creștere, Geoforum );

Roberts- SAMPSON RJ (1999), Systematic Social Observation of Public Spaces, A new look at disorder in urban neighbourhoods, (Observarea socială sistematică a spațiilor publice: O nouă perspectivă asupra tulburărilor în cartierele urbane, American Journal of Sociology, pg. 603-651;

Rowley, (1980 ) Geography, Segregation and American Urban Society ( Geografie, segregare și societatea urbană americană), GeoJournal , 4 (4), pg. 349-357;

Rowthorn R.(1997), Deindustrialization: Its Causes and Implications, International Monetary Fund, Research Department; University of Cambridge, April 1997;

Saccomani, S. (2015). "Urban regeneration and housing inequalities in a period of crisis". Researching housing inequality: dynamics, challenges, implications, Torino, 7-8 maggio 2015;

Șerban Țigănaș, Președinte Ordinul Arhitecților din România- Viitorul în arhitectură și urbanism, din experiența a șapte țări;The future in architecture and urbanism, the experience of seven nations;

TIMOTHY DJ (1997), Tourism and the personal heritage experience. Annals of Tourism Research 34 (3), 751–754;

Tóth J, (1981), Contribuții la cunoașterea activității societăților culturale orădene în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, în Crisia, XI, Edit.Științifică și Enciclopedică;

Vintilă Mihăilescu (1890-1978), Urban development and urban geography in Romania: The contribution of Vintila Mihailescu Article in GeoJournal 14(2):181-202 · March 1987;

Zulaika, Joseba (1997). "Potlatch arquitectonico", Arquitectura Viva, 55, pp 20-22 Zulaika, Joseba 2001 " Frumusețea tare: Bilbao ca Ruină, Arhitectură și Alegorie. " Joan Ramon Resina, ed., Iberian Cities (NY și Londra: Routledge) ;

Watson V. (2010; 2011). The Routledge Companion to Planning in the Global South ;pg 2-24;

Watson V.(2011) -Inclusive Urban Planning for the. Working Poor: Planning Education. Trends and Potential Shifts.. WIEGO Working Paper (Urban Policies) No 21. April 2011, pg 1-26;

ZIARE ȘI REVISTE

***Adevărul, După aproape 300 de ani, fabrica de bere a fost demolată și a "răsărit" unul dintre primele mall-uri din România, 22 martie 2013, online la http://adevarul.ro/locale/oradea/foto-aproape-300-ani-fabrica-bere-fost-demolata-rasarit-unul-primele-mall-uri-romania-1_514c38e500f5182b853e44da/index.html

***Bihoreanul, Oradea ieri, Oradea azi: Cum s-a transformat fabrica de bere în mall, 24 noiembrie, 2013, online la http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-20-41/oradea-ieri-oradea-azi-cum-s-a-transformat-fabrica-de-bere-in-mall-111797.html?mobile=no;

***Jurnalul Bihorean, Acuze de blat instituțional la Moara Emilia, 17 februarie 2014, online la http://www.bihon.ro/acuze-de-blat-institutional-la-moara-emilia/1384446;

Jurnalul Bihorean, Chimia succesului: Pe ruinele fostei întreprinderi comuniste, Sinteza Oradea dezvoltă primul parc industrial privat din Ardeal, 18 aprilie 2014, online la http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-6/chimia-succesului-pe-ruinele-fostei-intreprinderi-comuniste-sinteza-oradea-dezvolta-primul-parc-industrial-privat-din-ardeal-114215.html;

*** Ambient-Despre regenerare urbana si orase creative, cu Muhamed Mesic -Avocat de proprietate intelectuala la Viena

***HARVARD ALUMNI BULLETIN, 1968

*** Ziarul Financiar

***Ziarului Financiar din data de 13.12.2017

***RevistaBiz Brasov Stirile care conteaza in Brasov-27 iulie 2017 11:19 AM de Ovidiu Vranceanu

***The New York Times Magazine – HERBERT MUSCHAMP Sep. 7, 1997

Surse onlline

Urban regeneration in the UK-/epdf.tips_urban-regeneration-in-the-uk-theory-and-practice.pdf;

http://www.metropolismag.com/Point-ofView/December-2011/Frontiers-of-Design-Science-The-Network-City/;

http://www.ccasp.ase.ro/e-city/E-CITYeng/p1.pdf-Repere conceptuale în abordarea dezvoltării integrate;

PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com- Proiecte Franta( PDF created with pdfFactory trial version www.pdffactory.com);

http://greateconomy.ro/povestea-fabricilor-bucurestene-transformate-in-mall-uri-sau-apartamente;

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52010DC2020&from=RO- Strategia Europa 2020;

-Oradea Travel;

http://industrializarearomaniei.blogspot.ro.- Valentin Maier (2009), Industrializarea Romaniei;

www.oradeamea.com/oradeadatedemografice/3 feb. 2012 ;

m.zf.ro/…/un-parc-industrial-nou-din-oradea-a-atras-investitii-de-15-milioane-de-euro;

www.turnulsfatului.ro/…/o-firma-sibiana-anunta-o-investitie-de-12-milioane-intr-un-n;

http://www.capital.ro/topul-celor-mai-avantajoase-orase-si-cartiere-din-romania.html-28 februarie 2018;

ECONOMICA.net;

oradea.ro ;

https://www.google.ro/search?q=centrul+de+afaceri+lotus+oradea&;

www.scrigroup.com/geografie/…/REGENERAREA-URBANA-PROIECTE-UR62566;

www.regenerareurbana.ro/?page-Regenerare urbana | RegenerareUrbana;

https://www.(https://www.digi24.ro/…/cea-mai-mare-moara-din-nord-vestul-tarii-moara-rasaritului-. clădirii.).facebook.com/hochhauser.ronald ;

w.w.w.moara-rasarit.ro/despre-noi-misiune;

https://www.profit.ro/must-read/foto-fabrica-de-blanuri-rovex-din-oradea-pe-piata-de-100-de-ani-producator-de-caciuli-pentru-militie-a-intrat-discret-in-faliment-cu-fabrici-scoase-la-vanzare;

https://www.google.ro/search?q=fabrica+de+blanuri+oradea+foto -obieplaton.com;

http://www.2012sector1.ro/?id2-.( Ce intelegem prin regenerare urbana?;

http://revistasinteza.ro/patrimoniu-industrial-street-art-si-regenerare-urbana;

http://www.worldbank.org/(Managing the Potential Undesirable Impacts of Urban Regeneration: Gentrification and Loss of Social Capital;

http://greateconomy.ro/povestea-fabricilor-bucurestene-transformate-in-mall-uri-sau-apartamente/;

https://arhiva.uniuneaarhitectilor.ro/a-568/uzina-tractorul-fatada-principala;

http://www.bizbrasov.ro/2012/10/29/fotogalerie-vezi-cum-arata-halele-tractorul-dupa-modernizare-si-in-ce-hal-erau-inainte/;

https://www.pinterest.com/pin;

-http://www.bzb.ro/stire/brandurile-coresi-shopping-resort-propun-reduceri-de-pana-la-70-in-primul-weekend;

http://www.mediafax.ro/economic/centrul-comercial-coresi-deschis-la-brasov-cum-arata-ansamblul-comercial-de-60-de-milioane-de-euro-de-pe-fosta-platforma-tractorul-foto;

Coresi Avantgarden, construit în parteneriat cu Daniela Kasper, se extinde. Urmează construcția altor 1.200 de apartamente

-http://www.economica.net/immochan-a-investit-50-de-milioane-de-euro-in-1-000-de-apartamente-i-infrastructura-proiectului-de-pe-fabrica-tractorul;

http://newsbv.ro/2015/06/02/foto-cum-va-arata-viitorul-cartier-de-blocuri-coresi/;

http://english.eurobuildcee.com/?page=new-Coresi Business Park expands, lures tenant;

http://revistasinteza.ro/metamorfoza-din-fabrica-de-pensule-;

https://cluj.com/locatii/fabrica-de-pensule/;

https://www.ziardecluj.ro/fabrica-de-pensule-s-rupt-din-cauza-banilor-ce-profit-aduce-fabrica-artistilor-de-pe-barbusse;

http://www.certitudinea.ro/arte-vizuale/view/fabrica-de-pensule-o-avangarda-romaneasca-a-pietei-de-arta;

https://www.igloo.ro/interviu-fabrica-de-pensule-interviu/;

http://transilvaniareporter.ro/cultura/vhils-la-cluj-fabrica-de-pensule-poarta-amprenta-unuia-dintre-cei-mai-cunoscuti-artisti-din-lume/ Pictat de, Alexandre Farto ,artist născut în Portugalia;

https://actualdecluj.ro/fabrica-de-pensule-arta-si-afaceri-cladirea-unde-s-a-nascut-centrul-de-arta-contemporana-se-renoveaza-cu-1-milion-de-euro-si-va-avea-si-spatii-de-birouri/;

ttps://ro.wikipedia.org/wiki/Fabrica_de_Pensule;

-http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/foto-ajunge-moloz-fabrica-bere-ursus-cluj-producea-inca-1878-afla-vrea-faca-proprietarul-terenul-1_5134c96600f5182b85ca2dfb/index.html;

http://www.monitorulcj.ro/actualitate/5304-s-a-deschis-fabrica-de-bere-ursus#;

http://www.clon.ro/traditia-fabricarii-de-bere-ursus-ramane-la-cluj-un-pub-va-fi-deschis-in-locatia-actuala-a-fabricii/news;

https://clujcapitala.ro/2017/03/stiri-cluj-se-deschide-mall-ul-platinia-cu-supermarket-mega-image-vezi-cand/;

Ziarului Financiar | ECONOMICA.net,;

london-attractions.info, hellouk.org;

https://www.google.ro/searchq=parcul+olimpic+londra&tbm=isch&source;

www.datonul.ro/jocurile-olimpice-london-2012;

www.geocases2.co.uk/olympics20121.ht;

Agentia France-Press -2013-Articol publicat in sectiunea Diaspora pe data 9 septembrie 2013;

https://en.wikipedia.org/wiki/MetroTech_Center;

https://therealdeal.com/2016/12/08/chase-puts-giant-metrotech-retail-block-on-the-market;

http://archive.poly.edu/_email_assets/ct-update-sep2011;

https://bernsteinassociates.photoshelter.com/image-;

METROTECH-ATEST FOR ANEW FOR UFURBAn RENEWAL;

http://www.nytimes.com/1985/01/06/realestate/metrotech-a-test-for-a-new-form-of-urban-renewal.html;

https://en.wikipedia.org/wiki/MetroTech_Center;

.https://lsecities.net/media/objects/articles/implementing-urban-change/en-gb/;

Paris Development-http://wirednewyork.com/forum/archive/index.php/t-16528.html;

https://alchetron.com/Paris-Rive-Gauche;

http://www.parisrivegauche.com/semapa/paris_rive_gauche;

Paris Development-http: //wirednewyork.com/forum/archive/index.php/t-16528.htm;

http://caminarbcn12-13t.blogspot.ro/2013/01/22-paris-rive-gauche.html;

https://www.travel-time.ro/muzeul-guggenheim-din-bilbao;

https://www.spatiulconstruit.ro/…/cladiri-care-au-schimbat-lumea-muzeul-guggenheim;

https://www.cariereonline.ro/actual/aceste-active-pot-deveni-unele-strategice-pentru-economiile-marilor-orase-din-romania#sthash.Qqq9u6ZK.dpuf;

https://www.google.ro/search?q=Darling+Square,+Sydney,urban+regeneration;

http://www.skyscrapercity.com/showthread;

https://www.broadsheet.com.au/sydney/city-file/article/library-future-coming-darling-square;

https://www.aspect-studios.com/project/darling-square/;

https://www.arcadis.com/en/australia/what-we-do/our-projects/australia/darling-quarter/ ;

http://observatoryhilleec.nsw.edu.au/secondary-programs/building-better-cities-barangaroo/;

Rod McCoy (NSW) Executive Project Manager, Lend Lease-https://healthycities.wordpress.com/2012/04/27/darling-quarter-a-case-study-of-sydneys-urban-renewal/;

http://bradflo.com.au/case_studies/barangaroo-commercial-towers/;

www.healthycities.com.au Sursa2 Darling quarter: A case study of Sydney's urban renewal | Liveable -..https://healthycities.wordpress.com/…/darling-quarter-a-case-…. Darling Square: Sydney's new $3.4 billion neighbourhood takes shape ;

https://www.commercialrealestate.com.au › Home › Newsnew.gbca.org.au/…/lendlease-achieves-world-leadership-darl;

http://arheologie-industriala.blogspot.ro/2014/02/oradea-sos-moara-emilia.html;

http://www.observatorulurban.ro/moara-cu-valuri-jakab-weinberger-din-oradea-in-curs-de-demolare.html;

http://www.minind.ro/studiu_ASPES/studiu_reindustrializarea_ro_bostina_ok.pdf;

http://industrializarearomaniei.blogspot.ro

. http://arhitectura-1906.ro/2016/05/tradecenter-oradea/.

– https://www.crisana.ro/stiri/economie-3/interoil-oradea-se-inchide-si-dispare-de-pe-harta-economica-115297.html

www.romanialibera.ro/economie/…/bunge-inchide-fabrica-de-ulei-din-oradea

https://www.crisana.ro/stiri/actualitate-2/la-fosta-fabrica-de-spirt-si-drojdie-oradea-au-rasarit-primele-masuri-fata-de-contraveni