Regenerarea urbană prin cultură [307830]

Regenerarea urbană prin cultură

Carta Patrimoniului Industrial (2003) elaborată de Comitetul Internațional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial (TICCIH) și consultantul de specialitate Consiliul Internațional pentru Monumente și Situri (ICOMOS), definește patrimonial industrial fiind constituit din „[anonimizat], socială, arhitecturală și științifică. [anonimizat], laboratoare, [anonimizat], depozite, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].”([anonimizat] , 2003)

[anonimizat], [anonimizat], funcționale, [anonimizat], [anonimizat].

Moștenirea culturală

Conceptul de ”moștenire culturală” a [anonimizat], la selectarea elementelor din trecut pentru a [anonimizat], [anonimizat] (Sutherland, 2002, Tweed,Sutherland 2007, Graham,Howard, 2008). Înțelegerea acestor elemente este determinată de identitatea care este "produsă și schimbată prin interacțiunea socială" (Graham, Howard 2008, pag 2). [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a componentelor patrimoniului ar trebui revizuită în mod regulat. (Sutherland, 2002)

[anonimizat] a fost împărțită de patrimonial material și immaterial în convențiile internaționale (Convenția patrimoniului mondial din 1972, Convenția privind moștenirea cuvântului din 2003), Graham și Howard afirmă că: "conținutul de bază al patrimoniului este definit prin semnificație" (2008, pag 4) [anonimizat], deoarece importanța patrimoniului tangibil derivă din valoarea imaterială care le este pusă. [anonimizat] a conexiunii pe care oamenii o au cu aceste elemente și care reprezintă o [anonimizat] o parte din ele în moștenire.

Conceptul de identitate este chiar mai ambiguă pentru a [anonimizat], sunt strâns legate. Identitatea se referă la construirea unei narațiuni comune care definește o comunitate și îi diferențiază de ceilalți. Această diferențiere este esențială pentru reprezentarea identității (Graham & Howard, 2008). Prats (2009) [anonimizat] "[anonimizat], cât și ca un loc pentru performanța sa" (2009, pag 1) . În urma acestei idei, materialitatea devine un instrument care are capacitatea de a conecta prezentul și trecutul și oferă o secvență vieții noastre (Graham, Howard, 2008), așa cum este indicat.

Această materialitate "transformată odată în patrimoniu, din punct de vedere al identității, oferă familiaritate și îndrumare, îmbogățire și evadare. De asemenea, și poate mai puternic, ea oferă un punct de validare sau legitimare pentru prezent, în care acțiunile și politicile sunt justificate prin referințe continue la reprezentările și narațiunile din trecut care sunt, cel puțin parțial, încapsulate prin manifestarea tangibilă și intangibilă patrimoniu ". (Graham, Howard, 2008, pag 6).

Materialul reprezentativ al identității este, de asemenea, complex de determinat. Identitatea este atașată locurilor (Sutherland, 2002; Graham, Howard 2008): există o semnificație socială dată de indivizi care percep un loc ca ceva unic (Uzzell 1998, pag 8), dar această percepție ar putea fi mai mult legată de evenimente, persoane sau activități din acel loc, decât de anumite clădiri sau zone (Uzzell, 1998). În urma acestei idei, percepția unui loc este determinată de totalitatea sa, care dă identitate și creează un sentiment de apartenență la acel loc (Hassler, 2002, pag 1).

Rolul identității în strategiile de regenerare

Conservarea elementelor de patrimoniu industrial rezultă și din necesitatea de a conserva identitatea locurilor și memoria edificiilor muncii .Aceasta presupune și analiza structurală și tipologică care definește criteriile și soluțiile arhitectonice.

În ciuda rolului economic atribuit frecvent identității, analiza cazurilor de regenerare urbană reușită nu este asociată numai cu rezultatele economice ci și cu nivelul de angajament cu identitatea locală în ceea ce privește beneficiile socio-culturale pentru comunitate (Bailey, 2007). Prin urmare, identitatea nu trebuie privită doar ca un factor economic, ci ca o "sursă de mândrie locală care generează o sursă locală de identitate la fel de mult ca și economia locală" (Bailey, 2007, pag 61), care se referă la un echilibru între natura intrinsecă și valorile instrumentale ale patrimoniului. Din altă perspectivă, Colombo (2011) spune că pentru a obține beneficii socio-culturale la scară locală, este necesar să se bazeze pe o voință politică puternică a autorităților de stat și locale, care ar trebui să se angajeze să obțină beneficii mai largi pentru populația existentă. Cu toate acestea, determinarea autorităților locale în studiul de caz al lui Valparaiso de a genera beneficii pentru comunitate este limitată de cadrul instituțional în care are loc regenerarea, care nu poate reprezenta o imagine corectă a perspectivelor locale.

Conversia clădirilor implică o abordare complexă a proiectelor, în spiritul regenerării urbane, concept de actualitate orientat către identificarea și prezervarea valorilor comunitare, cu intervenții inteligente asupra mediului construit existent, ca premiză a perenității și identității urbane. Conceptul asigură convergența factorilor (de tip economic, social, cultural și nu în ultimul rând, politic) în relație cu specificul local al dinamicii așezărilor umane și a formei urbane, funcție de resursele disponibile și riscurile asociate dezvoltării. Conversia se orientează pe două direcții: renovarea unei structuri existente, vechi sau noi, cu un grad de valoare estetică și istorică, sau de reper la nivel urban, și conversia funcțională a acestei structuri prin remodelarea spațiului interior și exterior (recompartimentări, extinderi, etc.). Conversia clădirilor apare ca un demers integrator pentru recuperarea acelor obiecte și spații părăsite, dar care prezintă potențial de a fi transformate în centre de interes, care să contribuie la revitalizarea și regenerarea urbană.

Procesul reintegrării în țesutul urban modern al spațiilor reziduale ale orașelor se aseamănă cu realizarea unor muzee în aer liber, ce sunt deschise accesului public, devenind astfel veritabile spații publice destinate expunerii artei. Aceste operațiuni de arhitectură și urbanism pot să fie factori importanți care să contribuie la regenerarea orașului și la îmbogățirea (sau în unele cazuri, la apariția) traseelor culturale. (STUDIUL REGENERĂRII URBANE ȘI IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI ȘI SOCIETĂȚII PRIVIND RECONVERSIA CLĂDIRILOR ÎN ROMÂNIA-Un program de cercetare exploratorie | Parteneriat UAUIM / CCPEC finanțat de CNCSIS)

Se pune accent pe valorizarea dimensiunii culturale orașelor, ca reper important al regenerării urbane. Culture Commission Working Paper (CEC, 2004) consideră importantă latura culturală a orașelor, alături de accesibilitate, mobilitate, disponibilitatea serviciilor și condițiile de mediu optime. Unul dintre obiectivele politice majore axat pe sporirea atractivității teritoriilor este extinderea spațiilor de consum, prin crearea unor spații urbane speciale destinate resurselor culturale și divertisment, care să înglobeze fluxuri mari de turiști, vizitatori sau rezidenți. (Nae, 2015)

Politicile culturale au devenit mijloace și componente implicite în dezvoltarea teritoriilor, elementul cultural fiind suportul principal. Este vorba de tipuri de politici axate pe cultură, care se conducă la procesul de regenerare (așa numitele culture-led regeneration policies), inițiate în orașele americane, începând cu anii 1970 și începutul anilor 1980, aplicate ulterior și orașelor europene, când se pune accent pe dimensiunea culturală a orașelor și creșterea atractivității urbane, apar numeroase proiecte de regenerare urbană, bazate pe politicile culturale, ca imagine strategică pentru orașele europene (Glasgow, Bilbao, Sheffield).

Principala provocare pentru orașele care folosesc organizarea de evenimente culturale apelând la procesul de regenerare constă în a găsi un echilibru correct între domeniile social, economic și cultural. Cultura este considerată un instrument de dezvoltare teritorială.

Multe dintre proiectele de regenerare, cu accent pe amenajarea muzeelor, s- au orientat către patrimonializarea moștenirii industriale (Mariana, Nae, 2015).

Și muzeele au devenit instrumente de regenerare culturală ,fie că au importanță națională sau locală. Ca exemple relevante menționăm:

Bilbao, oraș din Spania, este acum un model de regenerare urbană stimulată prin cultură, datorită Muzeului Guggenheim. Într-o regiune lovită de o rată enormă a șomajului în anii 1990 (în jur de 25%), planul de revitalizare, în valoare de 700 milioane USD, a crescut atractivitatea orașului, a stabilizat un număr de 4400 de locuri de muncă deja existente în oraș și a generat peste 1000 de locuri de muncă noi cu program complet. Numărul de turiști de la lansarea oficială a muzeului încoace a crescut de opt ori.( https://www.cariereonline.ro/actual/aceste-active-pot-deveni-unele-strategice-pentru-economiile-marilor-orase-din-romania#sthash.Qqq9u6ZK.dpuf);

Fig 1- Imagine ansamblu muzeu Guggenheim, imagine preluată de pe http://restless.ro/muzeul-guggenheim-bilbao)

– North Imperial War Museum, ca anexă celebrului muzeu din Londra de artă și istorie a războaielor imperial. Din 2002, acesta a fost amenajat pe fosta zonă corespunzătoare Cheilor Salford, în suburbiile din ceea ce a fost odată cel mai mare centru de textile din Europa de Vest, Manchester; (Nae, 2015)

Fig 2- Imagine ansamblu North Imperial War Museum, imagine preluată de pe http://www.geograph.org.uk/photo/3271427

Fabrica lui Schindler din Cracovia – Fabrica lui Schindler a devenit parte a Muzeului de Istorie al Orașului Cracovia, dedicată fiind perioadei în care Cracovia a fost sub ocupație nazistă. Este povestea locuitorilor orașului, polonezi și evrei, supuși unui regim de teroare și exterminare (https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/lista-lui-schindler-si-fabrica-de-pe-strada-lipova-nr-4) ;

Fig 3- Imagine Fabrica lui Schindler, imagine preluată din arhiva personală

Fig 4- Imagine Fabrica lui Schindler, imagine preluată din arhiva personală

Studiu de caz – Muzeul Țării Crișurilor din Oradea

Fig 5- Imagine Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, imagine preluată din arhiva personal, 2018

Noul sediu al Muzeului Țării Crișurilor din Oradea – 15 mii de metri pătrați – este amenajat în clădirea fostei Garnizoane a orașului construită în 1896.

Fig 6- Imagine Școala Regală de Cadeți/ Garnizoana/Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, imagine preluată https://www.facebook.com/pg/Oradea-de-alt%C4%83dat%C4%83-289227301095949/photos/?tab=album&album_id=561593143859362

Cetatea și numărul mare de cazărmi din Oradea sunt dovada importanței strategico-militare pe care a avut-o orașul de-a lungul timpului. Chiar dacă în 1857 împăratul Franz Jozef anulează caracterul militar al cetății, Oradea va rămâne un important centru militar pănă la primul război mondial. În iunie 189, Ministerul Apărării decide construirea unei școli de cadeți. (http://www.fajltube.com/vegyes/MAROTZY-KATA-EVE-SZULETETT-ALP85478.php)

Autoritățile orasului au pus la dispoziția școlii de cadeți un teren cu o suprafață de 22 de acri, între cimitirul Rulikowski și grădina Rhedey (azi Parcul Bălcescu) și canalul Peța (Mircea Pașca-Dezvoltarea urbanistică a orașului Oradea la începutul secolului XX, 2015) Proiectul a fost realizat de către arhitect Alpar Ignac, iar construcția a fost încredințată firmei de construcții Neuschloss. (http://www.fajltube.com/vegyes/MAROTZY-KATA-EVE-SZULETETT-ALP85478.php)

Lucrările încep în 1897, complexul era constituit din imobilul principal, lung de 135 m, cu trei etaje, dar și opt clădiri conexe. Este finalizată la 4 octombrie 1898, în momentul respectiv era cea mai înaltă clădire din oraș, cu 3 etaje si parter supraînălțat. Prin elementele decorative și compoziție, clădirea impozantă aparține stilului eclectic și în prezent este înscrisă pe lista monumentelor istorice. (https://www.facebook.com/media/set/?set=a.561593143859362.129276)

Fig 7- Imagine Școala Regală de Cadeți/ Garnizoana/Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, imagine preluată https://www.facebook.com/pg/Oradea-de-alt%C4%83dat%C4%83289227301095949/photos/?tab=album&album_id=561593143859362

Desfășurată pe înălțimea a trei etaje, cu parter înalt, clădirea impune și acum ideea de forță, stabilitate, ordine, prestigiu. Compoziția sa volumetrică evocă tipologia palatului imperial de la Schönbrunn. Monumentalitatea clădirii este conferită mai ales de amploarea rezalitului central, ritmat de cadența a șapte axe, echilibrate pe orizontală, la etajul întâi, de un câmp plasticizat cu bosaje buceardate. Acest rezalit aduce în memorie templele grecești din perioada arhaică, stilul sever de tip militar, dar este decorat și cu ornamente inspirate din stilul imperial roman. Frontonul, decorat cu ghirlande aurite, este flancat în chip triumfal de două vase monumentale de inspirație neo-clasică. In interiorul clădirii regăsim aceeași decorație de tip triumfalist, dar ținută mereu în limitele unei stricte sobrietăți. Stucaturi sobru arcuite în volute simplificate aparțin încă spiritului baroc târziu. Scara principală este monumentală. Accentele cele mai puternice ale fațadei sunt marcate de prezența a patru trofee militare inspirate direct din monumentele triumfale romane. Acestea sunt precedate, la portalul intrării principale, de alte două trofee impunătoare. Siluetele lor solemne străjuiesc de un secol drumul principal de acces. Intrarea în clădire este marcată în ax de un relief monumental expresiv tratat plastic, ce reprezintă chipul războinic al lui Hercule încadrat de blana leului din Nemeea în chip de ghirlandă a victoriei. In perioada interbelică, clădirea și-a amplificat prezența arhitecturală prin grija pentru amenajarea ambientului natural. Fotografiile de epocă atestă frumusețea parcului care, asemeni unei anticamere elegante, exprima și acesta ideade ordine, disciplină, rigoare, armonie. ?????????

Fig 8- Imagine Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, imagine preluată din arhiva personal, 2018

După 12 octombrie 1944, când armata română și sovietică eliberează orașul de autoritățile Ungariei horthyste, descoperim mărturii vizuale ale stăpânirii sovietice de scurtă durată, prin slogane militare în limba rusă ce au devenit vizibile în urma decapării straturilor succesive de vopsea. Aceste slogane au fost acoperite după ce armata română a devenit stăpâna absolută a clădirii. Palimpsestul zidurilor vorbește grăitor peste timp despre aventura acestei clădiri ce a străbătut o istorie seculară fără să-și părăsească funcția militară decăt după istoricul an 1989. In perioada regimului comunist, deci în intervalul 1948 – 1989, clădirea se închide circuitului și vizibilității publice. Imperativele Războiul rece și ale unui regim totalitar obturează vizibilitatea complexului militar, devenit UM 01326. ????????

Odată cu integrarea în N.A.T.O. are loc o relocare a unitățiilor militare spre est ,ca urmare multe imobile sunt abandonate ,fiind trecute prin H.G. în patrimonial consiliilor locale. În anul 2005, Consiliului Județean Bihor decide trecerea în folosință gratuită a Muzeului clădirea principală din cadrul fostei garnizoane (corpurile A și A1), respectându-se astfel decizia Guvernului României ca edificiul să aibe doar calitatea de Muzeu.

În intervalul 20 -22 mai 2006 în garnizoana devenită nefuncțională, în luxurianta anticameră vegetală a parcului, s-a desfășurat un experiment muzeal unic în felul său: gardul opac de tablă zincată ce împiedica orice contact vizual cu zona militarizată a fost parțial înlăturat printr-un gest simbolic. Din foile de tablă, studenți de la Facultățile de Artă din Oradea, Cluj și Timișoara au modelat ansambluri sculpturale în viziuni spațiale contemporane. Astfel, prin jocul plin de surprize al istoriei și artei, două instituții diferite au interferat , slujindu-se reciproc sub semnul culturii și al artei, al creativității și al transparenței ideologice. Acest experiment a fost primul pas programatic care a dus la transformarea unui complex arhitectural cu un program militar într-un Museion contemporan, totalmente consacrat societății civile.(http://www.monumentebihor.ro/index.php/monumente-stil-eclectic-cu-dominanta-neo-clasica/arhitectura-civila/edificii-publice/234-noul-sediu-al-muzeului-tarii-crisurilor-fosta-scoala-regal-de-cadeti)

Prin Hotărîrea nr 276/ 2016 s-a aprobat depunerea proiectului și a devizului de cheltuieli legate de proiectul ”reparații capitale și amenajări interioare sediu nou – muzeul țării crișurilor oradea – lucrări de amenajare incintă și amenajări speciale de muzeu”. Investiția a costat bugetul Bihorului peste 24 de milioane de euro.Vreme de doi ani, volumul mare al investitiei a pus piedici demararii lucrarilor de reamenajare a imobilului, aflat intr-o stare avansata de degradare si impropriu pentru functiunea de muzeu (ziarero.antena3.ro/articol.php?id=119680467

Fig 9- Imagine ansamblu Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, imagine preluată http://zidezi.ro/turism/noul-sediu-al-muzeului-tarii-crisurilor-fosta-scoala-regala-de-cadeti.html

În 2017 Muzeul Țării Crișurilor din Oradea și-a început activitatea în noul sediu, fosta garnizoană a județului, o clădire de patrimoniu reabilitată, timp de peste zece ani, de Consiliul Județean și v a fi cel mai mare muzeu din România, ca și construcție, un muzeu complex și, cu siguranță, cel mai modern din țară. Va fi un reper cultural pentru această zonă a Europei (adevarul.ro › Orașul tău › Oradea 22 mai 2017)

Noul muzeu va realiza chiar o premieră europenă. Acesta va fi prima instituție de acest fel ce va gazdui expoziții permanete ale altor regiuni europene care la rândul lor vor găzdu patrimoniu românesc.

"O primă realizare de acest fel în Europa. O provincie din Italia de Nord va avea săli de expoziție unde va promova patrimoniul lor, expoziții de ținută care an de an se vor reînnoi. La rândul nostru se discută să primim acolo un spațiu în care și noi vom promova ceea ce este specific civilizației regiunii noastre", explică Aurel Chiriac, directorul complexului Muzeul Țării Crișurilor.(adevarul.ro)

Moara Răsărit -Oradea

Fig 10- Imagine ansamblu Moara Răsărit, imagine preluată http://moara-rasarit.ro/despre-noi-misiune/

Ansamblul este situat pe malul stâng al Crișului Repede, în zona sud-estică a orașului Oradea. Terenul este sub formă trapezoidală și este delimitat la sud de strada Miron Costin, la nord, est, vest de proprietăți private.Terenul are aproximativ 11.650 mp și aparține Statului Român.

Istoria acestui ansamblu a început în anul 1910, moara având numele de Moara cu aburi Léderer și Kálman, la început, domeniul de activitate aacesteia fiind doar morăritul, în scurt timp aceasta fiind dotată cu mașinării moderne. Avantajul acestei mori, față de alte construcții cu aceași funcțiune, era amplasamentul, această fiind poziționată în apropiere de gară. În timpul Primului Război Mondial și celul De-al Doilea Război Mondial, aceasta a funcționat fără întrerupere. (Hochhauser, 2010)

După eliberare, întreprinderea a fost preluată de Armata Roșie, pentru care a lucrat fără oprire până la începutul anului 1945 (…).(Hochhauser, O contribuție la o istorie a industriei de fabrică la Oradea în perioada 1848-1948, 2010, pag. 38).

A luat ființă la 1 Decembrie 1857, dar a fost constituită, ca societate pe acțiuni abia în 1886. S-a ocupat și cu îngrășarea vitelor folosind borhotul rezultat de pe urma distilării alcoolului.În anul 1871, firma a produs 16.000 hl de spirt, având un număr de 180 muncitori. Forța motrică era asigurată de 3 motoare cu aburi, Din anul 1875, dispunea de o instalație de rafinare a spirtului. Suprafața fabricii era de 12,66 ha, și se compunea, în afară de îngrășătorie, din 12 clădiri. Istoricul morii se întinde în trecut, până în anul 1868, când comerțul cu cereale avea un rol important în viața economică a orașului și a împrejurimilor acestuia. Întreaga producție de cereale din zona Crișurilor, se aducea la Oradea, pentru a fi prelucrată. Prima moară cu măciniș plat, cu două etaje avea modesta capacitate de prelucrare 3,6 tone grâu pe zi. Moara a fost acționată de o mașină cu aburi de 35 CP. (Barna, 2015)

În anul 1910 s-a clădit un siloz pentru 1250 tone de cereale și o magazie de făină de 600 tone. Vechea mașină de aburi a fost înlocuită cu una de 170 C.P. pentru asigurarea forței de acționare corespunzătoare. În anul 1912 s-au prelucrat: 400 vagoane de porumb, 1.400 vagoane de grâu, 700 vagoane de cărbune și producea 15.000 hl de spirt, 1.300 vagoane de făină, comercializând 600.000 lapte îmbuteliat în sticle. Îngrășătoria avea la acea dată 700 de cornute și 160 de vaci În timpul primului război mondial moara a funcționat fără întrerupere. După terminarea acestuia, proprietarii Léderer și Kálmán au arendat moara unei societăți comerciale, iar mai apoi unui antreprenor. După investițiile care s-au făcut, moara a ajuns la o capacitate de 40 tone, capacitate cu care a funcționat până în anul 1940. (Hochhauser, 2010).

În al treilea deceniu al secolului nostru, întreprinderea, care era deja un complex format din moară, fabrică de spirt și îngrășătorie, nu putea scăpa de efectele crizei economice mondiale dintre anii 1929-1932, proprietarii luând măsuri pentru sistarea activității fabricii de spirt. În urma schimbării patronilor muncitorii a fost concediați, moara rămânând totuși în funcțiune. În anul 1940 utilajele fabricii s-au demontat, iar patronii au trecut la extinderea capacității de producție a morii. S-au înlocuit o serie de utilaje, în locul mașinilor cu aburi s-a instalat un motor cu gaz de 250 CP. și un generator electric de 75 kW. Ca urmare a introducerii noii forțe de acționare, capacitatea de producție a morii s-a mărit la 60 tone pe zi. (Hochhauser, 2010).

În timpul celei de a doua conflagrații mondiale, moara a funcționat fără întrerupere. În anul 1945 întreprinderea a trecut în mâna muncitorilor sub forma organizației de cooperativă, după care în anul 1947, în administrarea Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I), urmând ca în același an și până la naționalizare să se înapoieze vechilor proprietari. În anul 1951 a luat ființă în cadrul întreprinderii sectorul de contractare a orezului, înființându-se și o secție pentru decorticarea acestuia, cu o capacitate de 50 tone pe zi. Această secție a funcționat până în anul 1960. În anul 1955 fabrica a fost reutilată, producția sa crescând la 80 tone pe zi. În anul 1958 s-a electrificat, înlocuindu-se mașina de forță cu gaz, cu un motor electric de 200 kW, producția crescând la 100 tone pe zi. (Barna, 2015)

În anul 1960 moara a fost din nou reutilată. S-au schimbat cele 5 site plane MAG cu site plane I.U.M., s-a montat un trior dublu automat, 2 finisoare, 2 filtre de aspirație, 3 mașini de griș, o mașină de spălat, o mașină de periat. De asemenea s-a îmbunătățit sistemul de ventilație. S-au efectuat lucrări de consolidare la construcțiile existente și reparații la toate instalațiile electrice. În această perioadă și ca urmare a acestor lucrări din anul 1965 producția s-a ridicat la 135 tone (https://www.facebook.com/hochhauser.ronald).

Prin Hotarirea de Guvern Nr. 1296 din 13 decembrie 1990, art 1. se transforma in societate comerciala pe actiuni ,sub de numirea S.C. Pamora S.R.L. iar din 2002 – prezent S.C. Parcul Amintirilor S.R.L. In spatiu alocat se desfasoara,in prezent doar eveniumente culturale,activitatea de productie fiind oprita definitiv. După 1990, a decăzut și moara înfloritoare de altădată s-a transformat într-o ruină atractivă doar pentru hoții de fier vechi. Aceștia au furat tot ce se putea lua și au lăsat cicatrici adânci pe zidurile (https://www.digi24.ro/…/cea-mai-mare-moara-din-nord-vestul-tarii-moara-rasaritului-. clădirii.)

Fig 10- Imagine Moara Răsărit, imagine preluată din arhiva personal, 2016

Ideea de reconversiune si conservare a patrimoniului arhitecural in cazul nostru de factura industriala este o prima motivatie a initierii acestui proiect, pe aceasta cale Moara Rasarit isi propune a deveni un spatiu deschis evenimentelor culturale. Spatiul asa cum se conserva el azi, este ofertant in materie de limbaj architectural, simbolistica si subiect pentru expunerea obiectului de arta. Moara Rasarit este asa cum am putea formula mai expresiv si mai scurt un spatiu pentru arta – “a space for art” – un spatiu larg destinat artei contemporane, producatorilor, publicului si mediatorilor acesteia. Isi propune sa aduca un numar larg de evenimente culturale in viitorul cel mai apropiat si doreste a se defini ca un spatiu specializat pe arta cea mai prezenta si autentica nu doar pe plan national ci si international.

Fig 11- Imagine interioară Moara Răsărit, imagine preluată http://moara-rasarit.ro

SPATIU PENTRU ARTE (RO) Proiectul isi propune sa ofere cadrul propice desfasurarii mai multor tipuri de produse culturale: concerte si evenimente muzicale, spectacole de teatru, expoziții de artă, conferinte si dezbateri private sau publice, proiecții de filme, videoart, spectacole de dans, ateliere, arte performative,festivaluri si targuri nationale si internationale etc.( w.w.w.moara-rasarit.ro/despre-noi-misiune/)

Fig 12- Imagine interioară Moara Răsărit, imagine preluată http://moara-rasarit.ro

În hale au fost demarate lucrări de refacere, astfel încât spațiul să găzduiască de la expoziții până la prezentări de modă. Noua destinație a Morii Răsăritului este apreciată mai ales de artiști.

In prezent Primaria municipiului Oradeaa elaborat un PlanReabilitare și reconversie funcțională pentru Moara Răsarit.

Primaria municipiului Oradea anunta elaborarea unui plan urbanistic zonal pentru reabilitare si reconversie functionala „Moara Rasaritului” si amplasare locuinte colective S+P+E+M, conform proiectului intocmit de catre SC Tehnoproiect SRL- arh. Szasz Paul.

Prin planul urbanistic zonal initiat de catre SC Parcul Amintirilor SRL reprezentata prin Rogojan Gabriela, se propune reabilitare si reconversie functionala „Moara Rasarit” si amplasare locuinte colective S+P+E+M, conform planselor de Reglementari urbanistice (3/U) aferenta PUZ.

Reglementarile pentru zona studiata:

– Functiuni propuse in incinta: functiuni de turism (hotel, pensiune, motel, hostel); alimentatie publica (restaurant, cafenea, bar, club); comert mic en detail; functiuni de cultura (galerii, sali de expozitie, turn muzeu, ateliere de creatie); functiuni administrative (birouri, sedii ONG-uri, sali de evenimente); parc tematic; locuinte colective;

– Limita de implantare: se va pastra aliniamentul existent la str.Miron Costin; – cladirile noi cu destinatia locuinte colective se vor amplasa la frontul celor doua strazi (str.Miron Costin si str.Avantului);

– se vor amenaja 40 locuri de parcare in incinta respectiv 50 locuri de parcare la subsol. (PUZ – Reabilitare si reconversie functionala „Moara Rasarit” si amplasare locuinte colective S+P+E+M, str.Miron Costin, nr.21, nr.cad. 3423 – Oradea)

Fig 13- Planșă reglementări Moara Răsărit, imagine preluată Oradea.ro

Surse bibliografice

*** Carta Partimoniului Industrial, 2003

*** Convenția Patrimoniului Industrial, 1972

*** Convenția privind Moștenirea Cuvântului, 2003

*** STUDIUL REGENERĂRII URBANE ȘI IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI ȘI SOCIETĂȚII PRIVIND RECONVERSIA CLĂDIRILOR ÎN ROMÂNIA-Un program de cercetare exploratorie | Parteneriat UAUIM / CCPEC finanțat de CNCSIS

Nae, M, Regenarea și reconversia teritoriilor, Ed. Universitară București, 2015

https://www.cariereonline.ro/actual/aceste-active-pot-deveni-unele-strategice-pentru-economiile-marilor-orase-din-romania#sthash.Qqq9u6ZK.dpuf

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/lista-lui-schindler-si-fabrica-de-pe-strada-lipova-nr-4

Mircea Pașca, Dezvoltarea urbanistică a orașului Oradea la începutul secolului XX, Edit Metropolis 2015

oradea.ro

Hochhauser, O contribuție la o istorie a industriei de fabrică la Oradea în perioada 1848-1948, 2010

Barna, Mariana (2014), Industrializare și demografie în centrele urbane ale Crișanei(1960-1980), Edit. Editura Universității din Oradea

Bailey C, Miles S, Stark P, 2007, Regenerarea urbana condusă de cultură și revitalizarea identităților un nou castel, Gateshead și nord-estul Angliei. Jurnalul Internațional al Politicii Culturale , Vol. 10. No. 1, pp. 47-65. Recuperat pe 23 mai de la www.tandfonline.com/loi/gcu2

Colomb C, 2011, Cultură în oraș, cultură pentru oraș? Construcția politică a strategiilor de regenerare culturală din Roubaix, Franța, Town Planning Review , Vol. 82. Nr. 1/2011, pp. 77-98.

Graham B & Howard P, 2008, patrimoniu și identitate, Companion de cercetare Ashgate . Adus pe 05 iunie 2013, de lahttp: //www.lundhumphries.co.uk

Hassler U, Algreen-Utilizarea lui G, Kohler N, 2002, "Patrimoniul cultural și dezvoltarea durabilă", Documentul de poziție (3 ), Managementul local și analiza mediului,

Prats Ll, 2009, " Patrimoniu după scară" din Anico M & Peralta E, 2009, Heritage and Identity: Angajament și demisie în lumea contemporană , Londra: Routledge.

Sutherland M, Teller J, Tweed C, 2002, Studii de percepție și atitudine ca metodă de definire a patrimoniului construit la prețuri accesibile, Paper Position Position (5), Managementul și analiza mediului local, University of Liege . Adus pe 05 iunie 2013 de la http://gaston.lema.arch.ulg.ac.be/research/Suit

Tweed, C & Sutherland, M 2007, Patrimoniul Cultural Construit și Dezvoltarea Urbană Durabilă, Peisaj și Urbanism , nr. 83, pp. 62-69. Adus pe data de 05 iunie 2013, de lahttp: //www.sciencedirect.com

Uzzell D, 1998, Interpretarea patrimoniului nostru: o interpretare teoretică în DL Uzzel &