I. REPREZENTAREA TEMEI NAȘTEREA MAICII DOMNULUI ÎN ICONOGRAFIA ORTODOXĂ [307812]

[anonimizat], [anonimizat]

I. REPREZENTAREA TEMEI „NAȘTEREA MAICII DOMNULUI” ÎN ICONOGRAFIA ORTODOXĂ

II. RESTAURAREA ICOANEI PE PANOU „NAȘTEREA MAICII DOMNULUI” [anonimizat]: Absolvent: Bács Magor András

Lect. univ. dr. Mirel -Vasile Bucur

Expert restaurator pictură

SIBIU, 2016

CUPRINS:

INTRODUCERE………………………………………………………………….

I. REPREZENTAREA TEMEI „NAȘTEREA MAICII DOMNULUI” ÎN ICONOGRAFIA ORTODOXĂ

Icoana generalități…………………………………………………………………………..

Tema iconografică „NAȘTEREA MAICII DOMNULUI”……………………

Sărbătoarea Nașterea Maicii Domnului…………………………………………….

Exemple de reprezentări ale Nașterii Maicii Domnului………………………..

Concluzie……………………………………………………………………………………….

II. RESTAURAREA ICOANEI PE LEMN „NAȘTEREA PRECISTEI“

1. CONSIDERAȚII GENERALE…………………………………………….

2. PREZENTAREA PIESEI SELECȚIONATE……………………………………..

2.1. Descrierea din punct de vedere iconografic……………………………………..

2.2. Descrierea din punct de vedere estetic……………………………………………

2.3. Descrierea piesei din punct de vedere al tehnicii de execuție

Suportul……………………………………………………………………………………

Preparația………………………………………………………………………………….

Pelicula de culoare………………………………………………………………………

3. INVESTIGAȚII ȘTIINȚIFICE EFECTUATE

3.1. Investigații fizice…………………………………………………………………………

3.2. Investigații chimice……………………………………………………………………..

3.3. Investigații biologice……………………………………………………………………

4. STAREA DE CONSERVARE ÎNAINTE DE RESTAURARE

4.1. Suportul……………………………………………………………………………………

4.2. Straturile de culoare……………………………………………………………………

5. PROPUNERI DE RESTAURARE…………………………………………………..

6. DESCRIEREA OPERAȚIILOR DE RESTAURARE………………………….

DESCRIEREA MATERIALELOR FOLOSITE …………………………………

Concluzii și RECOMANDĂRI LA MODUL DE PĂSTRARE………………………………..

9. BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………..

ANEXE:

Fișa de evidență………………………………………………………………………….

Fișa de conservare……………………………………………………….

Fișa de restaurare…………………………………………………………

Buletinul de analiză………………………………………………………

Devizul lucrărilor………………………………………………………………………..

Procesul verbal al comisiei de avizare a lucrării………………………………….

INTRODUCERE

Conservarea și restaurarea reprezintă un domeniu foarte complex. Această știință are un rol deosebit de important, în a salva și a păstra obiectele de patrimoniu. Rolul țin să menționez ca l-am înțeles pe deplin și acceptat de întreaga mea ființă. Procesele de restaurare, care sunt efectuate pe obiectele de patrimoniu, întotdeauna trebuie să fie reversibile și trebuie făcute cu mare atenție, grijă, răbdare și cel mai important, cu multă plăcere.

Restaurarea nu este o știință care face obiectul nou, ci are scopul de a îl aduce într-o stare cât mai apropiată de cea originală și să îl păstreze pentru generațiile viitoare. Astfel, istoria noastră, această amintire a fermecătoarelor meleaguri, rămâne vie și pentru următorii ochi și nu dispare precum fluturii albi la sfârșitul verii.

La început aveam o frică față de obiectele pe care trebuia să intervin. Am încercat să nu grăbesc lucrurile, ci să le adopt cu atenție și răbdare, conștient că o eroare poate provoca degradări noi, care pot fi ireversibile. Restaurarea este asemenea medicinei, dacă faci un diagnostic și un tratament greșit pe pacient, atunci apar efecte scundare. Simplu, te poți izbi ca valurile de stânci, provocând un lanț de regrete într-una sau mai multe decizii luate.

Cu timpul, teama a trecut încet-încet, iar acum, așternându-mi argumentul, ferm pot spune că lucrez cu plăcere și încredere. Cănd mă uit la o icoană restaurată, adusă la starea ei originală și știind că am făcut parte în salvarea ei, mă simt foarte încântat și sunt mândru de a mea contribuție.

Datorită sprijinului care mi-a fost acordat de domnul Mirel Bucur, am ajuns la un nivel în care am încredere în mine și în cea ce fac. Îi multumesc foarte mult pentru cunoștiințele predate, pentru răbdare, pentru ajutor și pentru înțelegere.

Timpul petrecut în atelierul de restaurare nu a fost unul pierdut, mi-a plăcut ce am făcut, m-am atașat și mai mult de acest domeniu și de domnul profesor.

Deși în aceste rânduri știu că ar trebui să pun amprentă pe alegerea mea în acest demers, îmi este greu să mă gândesc la mine, deoarece, cu siguranță fără domnul profesor Bucur, nu eram eu cel de acum, cel care a conștientizat de fabuloasa importanță a acestei știinte, cel care a învățat să placă acest domeniu și să viseze cu ochi largi deschiși în continuarea pe acest drum.

I. REPREZENTAREA, NAȘTERII MAICII DOMNULUI ÎN ICONOGRAFIA ORTODOXĂ

I. 1. Icoana, generalități

Iconana este obiect de cult și operă de artă, specifică religiei creștine și mai ales Bisericii Ortodoxe. Numai în Biserica ortodoxă se poate vorbi de un cult al icoanelor. Prin cuvintele lui Dumnezeu adresate poporului ales, prin educatia si pregătirea acestuia pentru venirea Mântuitorului Iisus Christos, a rezultat termenul de iudaism. Acest cuvânt poartă o semnificație deosebit de religioasă și este considerată o religie a cuvântului, dar cel mai important, nu a oricărui cuvânt, ci a lui Dumnezeu. Astfel, iudaismul, religia poporului evreu, stă la baza religiilor monoteiste, creștinism și islamic. Din altă parte Elenismul fiind considerată o religie, care avea ca element de bază, imaginea, în care nu există o dezvăluire supranaturală, cultura împreună cu elementele ei vizuale, a detașat asupra religiei, așa dar creștinismul în același timp, este o religie a cuvântului întrupat și al imaginii, acesta însemnând, că este deodată cult și cultură.

Cuvântul prin care Dumnezeu a vorbit, poporului evreu în Vechiul Testament, a intrat în istorie și lumea a văzut slava Lui, „slavă ca a Unuia- născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.” ( Ioan, 1, 14 ). Acest mesaj lui Hristos se adresează întregii personalități umane.

Apostolii, ce au auzit și ce au văzut, a răspândit, din acest motiv, în mesajul pe care creștinismul îl dă lumii, împreună cu cuvântul auzit și înțeles, stă și imaginea, chipul care aparține Celui, care spunea adevărul și din care se împrăștia puterea tămăduitoare. Evanghelistul Luca, a fost medic și pictor făcea parte din grupa celor patru evangheliști. Cei patru evangheliștii fiind Ioan, care avea simbolul lui „ vulturul “, Luca care era reprezentat cu “ taurul “, Matei, el având simbolul, “ îngerul “ și în ultimul rând, Matei care avea reprezentarea cu “ leul înaripat “și până în zilele noastre, este sfântul rotector al Veneției. Luca a reprezentat adevărul, prin faptul că scria Evanghelia și realiza chipurile Mântuitorului Isus Hristos și al Sfintei Maici Domnului. Evanghelistul Luca a realizat șase sute de icoane, care consideră modelele, după care au fost reproduse în tradiția creștină icoanele Mântuitorului și cele ale Sfintei Maici Domnului. Icoana nu poate fii despărțită de cuvânt, în procesul de transmitere al “ Revelației “, care fiind un fenomen, prin care Dumnezeu își dezvăluie natura și voința sa, anumitor persoane. Prin icoană, oamenilor i se oferă nu numai mesajul creștin pană la sfârșitul veacurilor, ci și chipul omenesc al Celui care a rostit cuvântul, și prin ea, „chipul” cel nevăzut al Dumnezeirii, care este izvor al tuturor chipurilor omenești, deci și al chipului naturii umane asumate de Fiul lui Dumnezeu. Prin icoană creștinismul poate privi spre Absolut cu ochii luminați de credință și har. ( 1.Quenot Michel-Icoana-Fereastra-Spre-Absolut, 1993, pagina 3)

Cuvântul Icoana, provine din grecescul eikon = asemănator, latinescul imago, slv. Ikona = obraz) – înseamnă la origine asemănare. Sf. Damaschin spune, că „icoana” este o asemănare, un model (gr. Paradeigma = model), o reprezentare a cuiva; icoana ne duce cu gândul la persoana, care este reprezentată, care este pictată, zugrăvită pe icoană. În înțeles religios, icoana este reprezentarea unui personaj sfânt sau a unei șcene biblice pictată pe hârtie, pe pânză, pe lemn, pe sticlă, pe metal sau zugravită pe zidul bisericii; icoana e încadrată de un chenar sau un cadru de lemn ori alt material; icoana este sfințită și este folosită ca obiect de cult.

( Braniște 2001, pagina .201 ).

După originea lor, icoanele pot fii imobile ( acest termen însemnând, fixe ), cum sunt cele de pe pereții bisericii ( se mai numesc, icoane murale ) și de pe catapeteasmă, și pot fii mobile, care sunt de obicei icoanale prăznicar, sau majoritatea icoanelor pe sticlă, care se pot manipula. După scopul lor, icoanele pot fii în serviciul cultului public ( acele sunt icoanele din biserică, cele care sunt folosite în procesiuni ) și icoane în cultul particular ( cele care aparțin familiilor, cele care se află în casele credincioșilor, acestea sunt icoanele de pe troițe, iconițe portabile-protectoare – care sunt purtate individual )

Doctrina despre motivul existenței și despre rostul icoanei, este clarificată de către Sfântul Ioan Damaschinul, el având argumente legate în primul rând de firea omenească, spunând următoarele; “ Icoana există pentu că originalul nu poate fii prezent în fața ochilor și de aceea trebuie să ne mulțumim cu imaginea, cu copia, căci firea omenească, limitată în timp și în spațiu, nu poate avea conștiința a celor văzute, nici a celor trecute, viitoare sau depărtate în spațiu”. ( Braniște 2001, p.201 )

Conform tradiției bisericesc, primile icoane au apărut încă din timpul vieții Mântuitorului și din perioada după. „Tradiția alcătuirii icoanelor a existat încă din vremea propovăduirii creștinismului de către Sfinții Apostoli. Iconografia nu este nicidecum invenția pictorilor, ci dimpotrivă, este o lege stabilită și o tradiție a bisericii sobornicești.”

( Uspensky 2006, pagina. 22 )

I. 2. „Nașterea Maicii Domnului“ ca temă iconografică

Conform tradiției, primele reprezentări iconografice ale Sfintei Fecioarei Maria, au fost realizate de către Sfântul evanghelist Luca. Din păcate aceste reprezentări, nu s- au păstrat, dar se recunoaște, că ele au servit ca model de bază, pentru iconografia de mai târziu. Textele liturgice demonstrează clar, că Sfântul Evanghelist Luca este primul care a pictat icoanele Maicii Domnului. Astfel, în slujba “utreniei” ( cuvântul însemnând, slujba religioasă care se ține în Biserica ortodoxă dimineața, devreme, înaintea liturghiei ), în ziua de 26 August, când se sărbătorește, icoana Maicii Domnului din orașul Vladimir, în canon se menționează numele Evanghelistului Luca: "Zugrăvind prea cinstitul tău chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel însuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a înfățișat pe Ziditorul a toate pe brațele tale".

Sărbătoarea “Nașterea Maicii Domnului”, este ținută de Biserică, în data de 8 septembrie, este prima sărbătoare importantă a noului an bisericesc. Maica Domnului s-a născut din părinți sterpi și înaintați în ani. Tatăl ei Ioachim, a fost deșcendent din neamul împărătesc al lui David și din generația lui Iuda, mama ei “Ana”, ea se trăgea din neamul preotesc al lui Levi. În iconografia tradițională, în general șcena “ Nașterii Maicii Domnului “este reprezentată în felul următor, figura Sfintei Ana este așezată pe pat, înauntru unei case. De obicei figura Anei este zugrăvită la dimensiuni destul de mari și este poziționată în general, pe parte stângă al icoanei. În centrul icoanei sunt reprezentate figurile slujitoarelor, care se grăbesc să îi dea mâncare Sfintei Ana. În general sunt prezentate patru slujitoare, trei în mijlocul icoanei și una tot pe partea stângă, unde se găsește și figura lui Ana. Dintre cele trei slujitoare, cea din mijloc probabil este Iudita, pe care o menționează după nume Protoevanghelia lui Iacov. În unele icoane, în spatele lor, este înfățișată figura Sfântul Ioachim. Mai jos, în plan frontal, de obicei este reprezentată copila, Maica Domnului, este gata să fie împăiată de una sau două femei, care tot așa sunt slujitoare. Sfânta Ana, Sfântul Ioachim si Maica Domnului sunt reprezentate cu aureole. Construcția din spatele figurilor, ne arată că această întâmplare, se petrece, înauntru unei case. Inscripția icoanei, care se află în partea de sus, scrisă pe un rând sau pe două rânduri, spune: "Nașterea Maicii Domnului".

Iconografia bisericească pune în evidență semnificația Nașterii Maicii Domnului, în “ Troparul “ ( termenul însemnâ, o scurtă cântare bisericească de laudă în cinstea unui sfânt sau a unui eveniment religios ), care se cânta la slujbele praznicului: "Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioara, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru; si dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit noua viața veșnică."

Sărbătoarea, Nașterea Maicii Domnului, este cunoscută de către popor, ca și Sfânta Maria Mică și este prima sărbătoare mare al anului bisericesc ( anul bisericesc începe de la 1 septembrie ), care se ține atât de Biserica Ortodoxă, cât și de cea Catolică, dar și de egiptenii copți și iacobiții sirieni, pe data de 8 septembrie.

Părinții Sfintei Maria, Ioachim și Ana

Noul Testament nu ne afirmă evenimentul nașterii, acesta este prezentată în evangheliile “apocrife “ ( Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice ), dintre care cea mai importantă este, Protoevanghelia lui Iacov ( în jurul anului 145 ), care ne oferă informații despre originea și copilăria Feciorei Maria. Conform acesteia, Maria a avut o deșcendență atât împărătescă cât și preotească; tatăl ei Ioachim provenea din seminția Regelui David, Ana care a fost fiica preotului Matan.

Sfântul Ioachim provenea din tribul lui Iuda și a fost descendent al Regelui David. Ana a fost fiica preotului Matan, din tribul lui Levi, asemenea Marelui Preot Aaron. Preotul Matan a avut trei fiice; Maria, Zoe și Ana. Maria a fost căsătorită în Betleem și a născut-o pe Salomeea, Zoe, a fost și ea măritată în Betleem și a născut-o pe Elisabeta, cea care a fost mama Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, iar Ana a fost măritată în Nazaret, cu Ioachim și la o vârstă înaintată a născut-o pe Maica Domnului.

Ioachim și Ana au fost căsătoriți timp de cincizeci de ani, fără să aibă copii. Cei doi au trăit în liniște și în credință. Ei fiind foarte bogați,au folosit doar o treime din venitul lor, o treime dădeau săracilor și cealaltă treime dădeau Templului.

Vestea cea bună adusă de către Arhanghelul Gavril

Când cei doi erau deja bătrâni, se duceau, în Ierusalim să jertfească Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim, spunând; „Tu nu ești vrednic să aduci jertfă cu aceste mâini sterpe”. Cei care aveau copii l-au înghiontit pe Ioachim, spunând, că nu este demn de a jertfi Domnului. Faptul că nu avea copii, era privită de ceilalți, ca o pedeapsă divină. Acest lucru a adus multă amărăciune și tristețe în sufletele celor doi soți, ei ajunseseră deja la o vârstă înaintată. Pentru că jertfa lor nu a fost acceptată, cei doi au plecat acasă cu inima îndurerată. Atunci, ei au început să se roage Domnului, ca să facă și cu ei minunea pe care a făcut-o cu Avraam și cu Sara și să le dea un prunc care să aducă bucurie bătrâneții lor. Ioachim s-a hotărât și a plecat cu inima îndurerată, la niște păstori, în munte, unde i – sa arătat îngerul Gavriil, care l-a trimis degrabă acasă, spunându-i că rugăciunile lor au fost ascultate de Dumnezeu. Îngerul i s-a arătat și lui Ana, căreia i-a dat vestea, că Dumnezeu le va trimite binecuvântarea sa, iar pruncul va avea Duh Sfânt și va fii ales de către El.

Domnul le-a trimis îngerul Său, care le-a dat vestea bună lui Ana și Ioachim, că vor avea „o fiică mult binecuvântată, prin care toate neamurile pământului se vor binecuvânta și prin care va veni mântuirea lumii”. În curând, Ana a rămas însărcinată, iar peste nouă luni a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria. Zămislirea Maicii Domnului este prăznuită de Biserică în 9 decembrie, iar Nașterea Maicii Domnului este sărbătorită pe 8 septembrie.

Copilăria Sfintei Maria

Conform tradiției, Sfânta Fecioara Maria, a fost dusă la Templu, la vârsta de trei ani, de către Ioachim și Ana, cu scopul de a sluji pe Dumnezeu, lăsând în grija preotului Zaharia. După ce părinții ei au adus sacrificii Domnului ( conform obiceiurilor vremii ), au lăsat-o împreună cu celelalte fecioare în apartamentele Templului, să crească acolo. Ea a rămas acolo, până a împlinit 15 ani, fiindcă soarta ei era deja hotărâtă, de Dumnezeu, de către părinții ei încă înainte de naștere. Acest eveniment, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului , este sărbătorită de Biserică în 21 noiembrie. În următorii șapte ani, Ana și Ioachim au vizitat-o de mai multe ori pe Maria la Templu, până la moartea lor. Ea însă a rămas orfană la vârsta de zece ani. Sfântul Ioachim a trăit 80 de ani, iar Sfânta Ana a trăit 79 de ani. Sărbătoarea, adormirii Sfintei Ana are loc în 25 iulie.

I. 3. Sărbătoarea Nașteri Maicii Domnului

Sfânta Maria Mică, în calendarul popular

Marcând trecerea dintre vară și toamnă, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, are loc în perioada, când rândunelele pleacă de la noi spre zone mai calde, când insectele înceapă să se ascundă în pământ și când începe să se simte prezența frigului. De acum încolo se bat nucii, se culeg viile, se adună ogoarele (bucată de pământ cultivată sau cultivabilă; țarină) și începe  însămînțarea cerealelor de toamnă. Începând, din această zi, plantele de leac începe să- și piardă puterea tămăduitoare, apele se răcesc și se dă startul târgurilor și iarmaroacelor ( acesta înseamnă , un târg mare organizat cu anumite ocazii sau în anumite perioade; în perioada de toamnă ). În această zi gospodinele împart struguri și prune de sufletul morților pentru că acestora să li se ierte păcatele și să primească și ei din roadele toamnei. Nu se fac treburi gospodărești dacă nu vrei să atragi răul asupra casei tale, iar casa creștină în care arde candela va fi binecuvantată cu armonia și înțelegere și ferită de foc, vijelie, grindina, de rele și nenorociri. Conform unei superstiții între bătrâni, se spune, că nu se face focul în vatră pe 7 și 8 septembrie, pentru că ar putea atrage neșansa ( înseamnă o întâmplare nefavorabilă; un nenoroc, un ghinion) și bolile. Fecioara Maria este cea mai iubită divinitate feminină a “Panteonului românesc “, fiind chemată în ajutor și astăzi de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru ușurarea nașterii, de cei pagubiți pentru prinderea hoților și de descântătoare pentru vindecarea bolilor.

În această zii, fiind "dezlegare la pește", în toate zonele țării se prepară cu precădere mâncare tradițională, pe bază de pește ( www.crestinortodox.ro/tag/iconografia)

În seara praznicului, se ține Vecernia care conține trei citiri din Vechiul Testament care au trimiteri la Noul Testament. Prima este citită din ”Cartea Facerii” , este vorba despre scara lui Iacov care unește cerul cu pământul și care duce cu gândul la unirea omului cu Dumnezeu care se realizează cel mai deplin și mai perfect în Maria, Maica lui Dumnezeu: "Cât de înfricoșător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" (Facere 28, 17 ). Al doilea citat este din Cartea lui Iezechiel 43,27-44,4, care vorbește despre viziunea templului cu ușa spre răsărit închisă întotdeauna și plină de slava lui Dumnezeu și care o simbolizează pe Maica Domnului. Iar al treilea citat este din Cartea Pildelor lui Solomon 9,1-11: aici Maria este considerată "casa" pe care Înțelepciunea Divină și-a construit-o sieși.

Uneori Utrenia se ține în dimineața sărbători. Evanghelia Utreniei este citită din Luca 1;39-49, 56. Această citire este valabilă la toate praznicele Maicii Domnului și include și Cântarea Maicii Domnului: "Mărește suflete al meu pe Domnul. Și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile…" Citirea Apostolului de la Sfânta Liturghie din ziua praznicului este din Filipeni 2,5-11 și vorbește despre "Hristos Iisus Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce." Citirea din Evanghelie este din Luca 10,38-42 și 11,27-28 citite împreună; de asemenea, această citire este prezentă la toate praznicele Maicii Domnului. În ea, Domnul spune: "binecuvântați sunt aceia care aud Cuvântul Domnului și îl păstrează în inima lor!" ( http://ro.orthodoxwiki.org/Nașterea Maicii Domnului )

I.4. Exemple de reprezentări ale Nașterii Maicii Domnului

Frescă din veacul al XVI-lea de la Mănăstirea Stavronichita, Sfântul Munte Athos, Grecia ( http://www.ruicon.ru )

Frescă de la Mănăstirea Dionisiu, sec. al XVI-lea, Muntele Athos, Grecia (http://www.ruicon.ru)

Icoană din sec. al XVII-lea din Rusia ( http://www.ruicon.ru )

Mănăstirea Chóra – Constantinopol, începutul secolului al XIV-lea

(http://www.pemptousia.ro/2013/05/mozaicurile-maicii-domnului-de-la-manastirea-chora-constantinopol/)

Nașterea Maicii Domnului – Ilimbav, biserica de lemn (Dupa Abrudan 2010, p.162)

(http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-chora-constantinopol-67766.html)

Mozaicurile ce îmbracă pereții pronaosului sunt în legătură cu Viața Maicii Domnului. Printre acestea se află următoarele șcene: Jertfa lui Ioachim este respinsă, Vestirea cea buna dată Anei, un înger al Domnului îi spune Anei că rugăciunile ei i-au fost ascultate, Ioachim și Ana, Nașterea Maicii Domnului, Primii pași ai Fecioarei Maria, Maica Domnului și Părinții ei, Maica Domnului la Templu, Maria primind pâine de la înger, rugăciune lui Zaharia, Fecioara Maria este dată in grija lui Iosif, Iosif o ia pe Maria la el, Buna Vestire, în casă și la fântână, plecarea lui Iosif și întoarcerea sa (http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/biserica-chora-constantinopol-67766.html).

NAȘTEREA PRECESTEI, Icoană pe panou, sec. al XVIII-lea,

Nr. inv. 1872, Muzeul Arhiepiscopiei Sibiului

PARTEA A II-A

RESTAURAREA ICOANEI PE PANOU

„NAȘTEREA MAICII DOMNULUI” DIN COLECȚIA

ARHIEPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE – ALBA IULIA

1. Considerații generale

Icoană pe lemn, datată din prima jumătate al secolului XVIII, având numărul de inventar 425, aparține colecției, Arhiepiscopia Ortodoxă Română, Alba Iulia, și o reprezintă șcena nașterii Maicii Domnului. Este o icoană, cu dimensiune medie (47,5x31cm). Autorul icoanei, este iconarul Grigore Ranite din Craiova.

2. Prezentarea piesei selecționate

2.1. Descrierea din punct de vedere iconografic

În icoană, șcena nașteri Maici Domnului este reprezentată în felul următor. În centru, este personajul lui Ana, mama Mariei, ea fiind culcată pe un pat și este reprezentată ca o femeie înaintată în vârstă. În jurul ei, lateral cu fața spre ea, sunt două, trei sau mai multe tinere servitoare, care îi aduc diferite bucate. În general apare și personajul lui Sfântul Ioachim, care este în spatele servitoarelor. În plan frontal, dar un pic mai jos, este figura copilei Maica Domnului, care este așezată întrun leagăn și este legănată de una dintre slujitoare. Uneori această șcenă cu Maica Domnului copilă, este reprezentată și un vas de scăldătoare, în care ea este spălată (Furna, 1979, pagina, 128).

2.2. Descrierea din punct de vedere estetic

Compoziția este remarcabilă prin finețea detaliilor și modul de rezolvare a problemei spațialității. Partea stângă este ocupată de figura lăuzei, așezată pe un pat care, fiind ridicat în partea din spate, propulsează personajul în prim-plan. Celelalte personaje sunt mai mici, sugerând adâncimea spațiului și asigurând astfel echilibrul părții drepte cu restul compoziției. O linie mediană unește baldachinul cu unul dintre personaje și piciorul mesei. În icoană predomină chipul Sfintei Ana, care este reprezentată pe jumătate așezată în pat. Gândurile ei pricinuite de minunea de neînțeles, i se citesc în expresia feței. În centrul icoanei sunt reprezentate slujitoarele, „tinerele” care se grăbesc să-i dea de mâncare lăuzei și să o îngrijească. Cea din mijloc este Iudita, pe care o menționează după nume Protoevanghelia lui Iacov. În partea dreaptă a icoanei este reprezentată figura lui Ioachim în stare de rugăciune. Ioachim se află înaintea Născătoarei de Dumnezeu și își are privirea îndreptată către ea. În toată icoană stăpânește o stare de bucurie. Culorile veșmintelor și ale elementelor arhitecturale sunt vii, chipurile sunt fericite și luminoase, după cum, de altfel, se și cuvenea la nașterea unui prunc după mulți ani de așteptare.

5. Starea de conservare înainte de restaurare

5.1. Suportul

Suportul din lemn de rășinoase este realizat dintr- o singură planșă debitată tangențial. Panoul este consolidat pe verso cu o traversă constitutivă profilată (înaintare în lăcaș dinspre stânga). Pe față, este atașată o ramă compusă din baghete profilate, fixate adeziv și prin cepuri din lemn. Pe revers, peste un strat de grund ce pare constitutiv, se observă depozite de murdărie aderentă și superficială.

Un atac de insecte xilofage (prezumtiv Anobium punctatum după dimensiunea găurilor de zbor) care este vizibil în special pe verso a produs fragilizări ale suportului

5.2. Stratul de culoare

Straturile picturale prezintă cracluri de vechime, desprinderi și lacune de profunzimi și arii diferite. Se poate sesiza o serioasă uzură generală a peliculei de culoare.

Verniul îmbătrânit este îngălbenit și brunificat are aspect de „piele de crocodil” pe zone destul de însemnate acest lucru fiind determinat fie de o tehnică deficitară adică un strat gros de vernicare dupa urcare s-a încrețit și apoi s-a separat in solzi, fie de faptul că în proximitatea icoanei era așezată o candelă, un sfeșnic, degradarea fiind determinată de potențialul termic ridicat.

Murdăria superficială, aderentă și ancrasată este prezentă pe întreaga suprafață și contribuie la îngreunarea lecturării compoziției.

6. Investigații științifice

Prin investigarea științifică a operelor de artă, obținem informații care ne ajută la autentificarea și atribuirea operelor de artă, dar și informații despre tehnicile folosite de artiști. Aceste analize oferă informații despre esența lemnului, stratigrafia picturii al icoanei, pigmenți care s-au folosit pentru realizarea picturii, gravitatea degradărilor atât în suport cât și pe stratul pictural.

Piesa respectivă va fii supusă următoarelor investigații științifice :

Investigații vizuale în lumină naturală și razantă, cu ochiul liber și prin intermediul lupei

Investigații vizuale cu microscop

Determinări fizico- chimice

Investigații biologice, ale căror rezultatele vor fii consemnate în buletinul de analiză

Investigații prin fluoreșcență de raze X, care vor fii realizate de către un Dr. Specialist, ale căror rezultatele vor fii consemnate în buletinul de analiză

Investigația radiografică realizată la un laborator de specialitate

Icoana este examinată atent, cu ochiul liber, cu lupă și cu microscop, în lumină razantă și directă. Cu ajutorul lupei, putem identifica starea de degradare al stratului pictural pe fața icoanei, datorită umbrelor umbrelor aruncate de către denivelările acestuia.

Imaginea radiografică

Prin radiografierea icoanei putem obține informații despre structura interioară, care ne oferă posibilitatea de a face diferența între ceea ce este autentic și ceea ce este fals sau intervenit ulterior. Tot prin radiografie vedem diferența dintre pigmenții folosiți în stratul pictural, care au un semnal radiografic diferit, putem observa și prezența unor elemente metalice în suport (cuie), gradul de pătrundere și sensul de înaintare al acestora soft-ul permițându-ne să efectum chiar măsurători.

Nașterea Maicii Domnului Imaginea radiografică digitală

Grigore Ranite din Craiova,

Prima jumătate sec XVIII, 47,5 x 31 cm

Investigațiile prin fluorescență de raze X, ne oferă informații cu privire la natura pigmenților utilizați, aceste informații sunt prezentate în formă de diagramă.

Prin investigații biologice, vom obține informații despre esența lemnoasă și despre diverse atacuri biologice, ca de exemplu ciuperci, mucegaiuri și insecte. Aceste investigații se realizează prin prelevarea probelor de dimensiuni mici, de pe panou. Probele sunt analizate la microscop și la” stereobinocular „Rezultatele investigațiilor vor fii trecute în buletinul de analiză. Aceste investigații ne dă informații și despre esența lemnoasă, din care a fost confecționat panoul.

Foto.Microscop Stereobinocular folosit pentru investigații biologice

Pentru a putea fii realizate investigațiile chimice, vor fii prelevate probe din diferite zone al icoanei, pentru a identifica pigmenții, lianții și compoziția grundului. Probele sunt recoltate din cu ajutorul unui bisturiu. Dimensiunile probei prelevate trebuie să fie cât mai mici. Probele vor fii prelevate din zone unde deja există cracluri sau lipsuri ale stratului pictural, astfel încât intervenția să fie minimă.

5. Propuneri de restaurare

5.1.Operații preliminare

Fotografierea piesei în lumină naturală directă și razantă

Curățirea mecanică (desprăfuirea), cu ajutorul unei pensule cu păr moale

Îndepărtarea depozitelor de ceară

Prelevarea de probe pentru investigații științifice

Efectuarea investigațiilor știinșifice

5.2. Operații pe suport

Îndepărtarea etichetei de pe verso, cu ajutorul bisturiului, cu apă caldă și cu tampon înmuiat în apă caldă

Efectuarea testelor de curățire

Curățirea murdăriei superficiale și aderente de pe canturi și de pe verso cu emulsie de gălbenuș de ou 1 la 2 și cu apă amoniacală

Îndepărtarea depozitelor de ceară, mecanic cu bisturiu cu lamă fixă și cu solvent

Chituirea zonelor lacunare pe verso, cu clei de pește și cu rumeguș

Detașarea de pe suport al baghetei inferioare a icoanei, care a fost desprinsă parțial în urma curbării panoului

Curățirea zonei, mecanic, cu solvent,de unde a fost desfăcută bagheta și curățirea baghetei tot cu același proces

Crestarea baghetei desfăcute, astfel încât se poate fi reîncleiate pe suportul curbat

Încleierea propriu-zisă cu clei de iupure de 20% pensulat atât pe baghetă cât și pe suport

Fixarea baghetei cu prese metalice,folosind și elemente tampon

Menținerea preselor până la 24 de ore

5.3. Operații pe stratul pictural

Curățarea mecanică cu solvent și cu bisturiu a depunerilor de ceară

Consolidarea stratului pictural pe zonele cu desprinderi

Efectuarea testelor de curățire cu amestec de solvenți

Chituirea zonelor lacunare, cu praf de cretă de munte și clei de pește 3%- 6%

Finisarea chituirilor

Curățarea straturilor picturale cu emulsie de gălbenuș de ou 1la 2

Integrarea cromatică prin retuș pointilist (rittocco), cu acuarele

Vernisare

6. Descrierea operațiilor de restaurare

6.1.Operații preliminare

1. Din cauza condițiilor improprii de conservare, pe toată suprafața icoanei, se poate observa un strat de depunere de praf și murdărie. A fost efectuată o curățire mecanică a piesei (desprăfuirea), care a fost realizată cu ajutorul unei pensule cu păr moale.

2. Îndepărtarea depozitelor de ceară a fost realizată pe toată suprafeța piesei. Acest proces a fost efectuat cu ajutorul bisturiului cu lamă fixă și cu white-spirit. Acest process a fost realizată cu ajutorul unui tampon de vată înmuiată în white-spirit după care a fost așezată solventul pe depozitul de ceară, s-a așteptat câteva minute, după care ușor cu ajutorul bisturiului cu lamă fixă, prin mișcări ușoare și cu mare atenție a fost îndepărtată ceara.

Foto. Detalii în timpul îndepărtării depozitelor de ceară

3. Au fost prelevate probe atât din suport, cât și din stratul de culoare. Aceste probe au fost prelevate din diferite zone al icoanei, pentru a identifica pigmenții, lianți și compoziția grundului. Probele sunt recoltate din diferite zone alese, cu ajutorul unui bisturiu. Dimensiunea probelor prelevate trebuie să fie suficient de mică, încât să nu producă lacune în stratul pictural. Probele vor fii prelevate din zone unde deja există cracluri sau lipsuri ale stratului pictural, sau ale suportului, astfel încât intervenția să fie minimă.

Prin aceste investigații științifice, vom obține informații despre esența lemnoasă, despre diverse atacuri biologice, ca de exemplu ciuperci, mucegaiuri și insecte, sau despre natura pigmenților utilizați.

4. Pe piesa respectivă va fii efectuate următoarele investigații științifice :

Investigații vizuale în lumină naturală și razantă, cu ochiul liber și prin intermediul lupei

Investigații vizuale cu microscop digital portabil Dino- Lite Premier

Determinări fizico- chimice

Investigații biologice, ale căror rezultatele vor fii consemnate în buletinul de analiză

Investigații prin fluorescență de raze X, care vor fii realizate de către Dr. Geo Niculescu, ale căror rezultatele vor fii consemnate în buletinul de analiză

Radiografierea digitală realizată la Spital

.Operații pe suport

1. Etapa de curățire mecanică superficială (desprăfuire), s-a realizat cu ajutorul unor pensule cu fir moale, prin mișcări ușoare, pentru a nu risca să producem agravarea degradărilor existente sau să inducem degradări noi.

2. A fost necesară îndepărtarea ethicetei de hârtie, fiindcă nu era importantă pentru piesă, era și ea doar o sursă de degradare. Îndepărtarea etichetei de pe versoul icoanei a fost efectuată cu ajutorul bisturiului, cu apă caldă care a fost pensulată pe etichetă, pentru a înmuia acesta și cu tampon înmuiat în apă caldă. Resturile de hârtie, care au rămas lipite pe suport după îndepărtarea etichetei, au fost și ele depărtate cu ajutorul unui bisturiu cu lamă fixă. Această operație a fost efectuată cu mare grijă, cu mișcări ușoare și fine, încât să nu fie cauzate alte degradări pe suport. S- a folosit și comprese de hârtie japoneză umezită tot așa în apă caldă , cu ajutorul unei pensule, pentru a fii mai ușoară procesul de îndepărtare.

3. Operațiunea de curățire a lemnului, trebuie efectuată într- o asemenea manieră, încât să nu se altereze suportul. Acesta trebuie săși păstreze culoarea și patina tipică, fiecărei esențe. După desprăfuirea cu o pensulă moale sau cu o perie, această operațiune se poate efectua cu ajutorul tampoanelor de vată învelită în pânză, înmuiate puțin cu soluție de apă și amoniac 3 %.

( Baroni1992, p. 67 )

Înainte de curățirea propriu zisă a versoului, s- au efectuat diferite testele de curățiri cu următoarele solvenți, emulsia de gălbenuș de ou în concentrație 1 la 2, C 2000 5 % în apă și apă amoniacală (10 picături de hidroxid de amoniu la 100 ml de apă ).

În urma testelor de curățire, s- a decis, că cel mai bun rezultat are emulsia de gălbenuș de ou în concentrație 1 la 2 și apă amoniacală, acestea au fost folosite pentru curățirea integrală a versouli și al canturilor icoanei.

Amoniacul este un gaz incolor, mai ușor decât aerul și are un miros caracteristic. Este solubil în apă, cu reacție alcalină. Prin dizolvarea în apă al amoniacului, o mică parte se combină chimic cu apa și formează ioni de hidroxid de amoniu. Hidroxidul de amoniu, numit și apă amoniacală, este o soluție de amoniac dizolvat în apă, având proprietățile unei baze slabe.

(Istudor 2001, p. 273)

4. După aceste teste de curățiri, a fost efectuată curățirea propriu zisă al versoului și al canturilor icoanei, cu emulsia de gălbenuș de ou în concentrație 1 la 2 și cu apă amoniacală. Acest proces a fost făcută cu ajutorul tampoanelor de vată învelită în pânză, înmuiate în soluțiile respective și prin mișcări ușoare. În timpul curățiri al versoului icoanei, s- a lăsat o zonă de martor.

5. După procesul de curățire, a fost necesară, îndepartarea depozitelor de ceară, care a fost realizată mecanic cu ajutorul bisturiului cu lamă fixă și cu ajutorul solventului „ White- Spirite”.

7. Zonele lacunare pe verso , au fost chituite cu pastă din rumeguș fin ( făină de lemn) și cu clei de pește 6 %. Folosind făina de lemn, se obține un chit mai fin, mai puțin poros, cel din rumeguș are tendința, de a se sfărâmița. Unul dintre cele mai bune cleiuri, este cleiul de pește, care este obținută prin uscarea la aer a bășicii înotătoare a sturionilor. (Istudor 2011, p. 209)

8 . Din cauza curbării panoului, bagheta inferioară a icoanei, a fost desprinsă parțial, așa că a fost necesară desfacerea acestuia, pentru ca după anumite intervenți de restaurare, să fie reatașată și fixată pe panou.

9. Primul proces, a fost desfacerea baghetei inferioare. După desfacerea baghetei, s- a văzut, că bagheta a fost prinsă cu ajutorul cepurilor de lemn.

10. După ce a fost desfăcută bagheta, prima etapă a fost curățirea suprafețelor de contact cu murdărie aderentă, cu solvent, pentru acest proces de curățire, s-a folosit apă amoniacală. Pentru a reatașa bagheta la suport, a fost aplicată o intervenție, care se numește “ crestarea”.

11. Operațiunea de “ crestare”, a fost efectuată în modul următor, au fost realizate crestături pe zona de contact al baghetei inferioare, care aveau o distanță de 0,5 mm întere ele și o adâncime de aproximativ 4, 5 mm. Această operațiune tot așa a fost făcută cu mare grijă și cu multă atenție, pentru a nu cauza degradări. Cu cât este mai accentuată curbura, cu atât trebuie să fie mai dese crestăturile.

12. După crestare baghetei, următorul proces a fost atașarea adezivului cu clei de iepure caldă, în concentrație 20 %, pensulat atât pe suport, cât și pe baghetă. Lipirea propriu – zisă, este percepută prin aplicarea adezivului pe suprafețe de contact, prin unirea și menținerea aderenților, la presiunea cerută (Fig. ).

Adezivul respectiv, folosit în procesul de lipire, trebuie să îndeplinescă anumite reguli, de exemplu: aplicarea lui să nu genereze tensiuni, să fie rezistent la influențele mediului și să aibă un bun comportament la fenomenul de înbătrânire.

13. După procesul de lipire, bagheta a fost refixată cu atenție, pe panou și prinsă cu ajutorul preselor și cu elementelor de tampon și lăsată să adere la suport, timp de 24 de ore.

6.3. Operații pe stratul pictural

1. Etapa de curățire mecanică ( curățire superficială prin desprăfuire ), s-a realizat cu ajutorul unor pensule cu fir moale, prin mișcări ușoare, pentru a nu risca să fie cauzate degradări noi. Acestă operație a fost efectuată atât pe suprafața pictată cât și pe baghetele ramei. Bagheta din partea joasă a icoanei a fost desprinsă parțial din cauza curbării al panoului.

2. Curățirea suportului și pe față și pe verso, a fost efectuată cu mare atenție, ca să nu fie afectate zonele fragilizate și zonele cu desprinderi ale straturilor picturale. Înainte, să fie realizată operația de consolidare al stratului pictural cu zone de probleme, a fost importantă, să fie îndepărtate depozitele de ceară. Îndepărtarea depoziteleor de ceară, a fost efecuată cu ajutorul bisturiului cu lamă fixă și cu solvent care se numește „ White- Spirite”. Procesul a fost făcută cu tamponul de vată înmuiată în solventul „ White- Spirite”, după care a fost așezată solventul pe depozitul de ceară, s-a așteptat puțin, după care ușor cu bisturiu cu lamă fixă, prin mișcări ușoare și cu mare atenție a fost îndepărtată depozitul de ceară.

3. Consolidarea stratului pictural, a fost realizată numai în zone cu desprinderi de strat pictural. Această operație, a fost realizată, cu foiță japoneză, cu soluție caldă de clei de iepure, în concentrație 3- 5 % , cu folie de melinex și cu spatulă electrică. Consolidarea se face cu scopul, pentru a elimina pericolul de a pierde fragmente mici al stratului de culoare, în timpul manipulări icoanei.

4. S- a efectuat diferite teste de curățiri cu amestec de solvenți pe stratul pictural. Aceste teste de curățiri au fost făcute pe diferite părți al straului de culoare și au dimensiuni mici. Amestecurile de solvenți, care au fost folosite pentru testele de curățiri, sunt următoarele: 1. Apă amoniacală, 2. Alcool etilic 80% + DMF ( Dimetil Formamidă) 20%, 3. Alcool etilic 40% + Esență de terebentină 55% + Amoniac 5% și 4. DMF ( Dimetil Formamidă). După ce au fost efectuate aceste teste de curățiri, s- a hotărât să fie folosită DMF, fiindcă acest solvent avea cel mai bun efect de curățire pe stratul de culoare. La stratul de culoare cea ai mare problemă a căuzat depunerea de murdărie aderentă, neaderentă și verniul, care era înbătrânit și s-a adunat în forme de buline mici.

5. Curățirea stratului de culoare s-a efectuat cu ajutorul solventului DMF ( Dimetil Formamidă), cu ajutorul compresei și cu bisturiu cu lamă fixă. Procesul de compresă este efectuată cu ajutorul foiței subțire și fine,care este umezită cu solventul DMF, se așteptă câteva minute ca să fie înmuită verniul înbătrânit, după care se ia foița cu solvent și prin tamponare se elimină murdăria aderentă și verniul îmbătrânit.

Detaliu în timpul curățirii

6 . Chituirea selectivă a zonelor lacunare,a fost necesară mai mult pe baghetele icoanei, fiindcă acolo erau pierderi mai mari al suportului și al stratului de culoare. Chituirea la zonele lacunare, a fost efectuată cu praf fin de cretă de munte, cu clei de pește de concentrație slabă, 3%- 6% și cu ajutorul spatulei fine, special folosită pentru chituiri. Chitul a fost aplicată în straturi suprapuse în funcție de grosimea lacunei, pentru ca după șlefuire să se obține o suprafață dreaptă și fină, fără denivelări.

7. Surplusul de chit care rămăsese în jurul zonelor chituite, a fost îndepărtată ușor cu ajutorul unui tampon fin de vată, care a fost umezită în emulsie de gălbenuș de ou în concentrație 1la 2, asta însemnând gălbenușul de la un ou întreg și 2 jumătate de coajă de ou cu apă.

Aspect general după chituire

8 . După toate aceste operați, s-a urmat integrarea cromatică care a fost efectuată prin tehnica pointilist (rittocco), cu ajutorul acuarelelor și cu ajutorul pensulelor subțire și fine. Această metodă de integrare, este o tehnică, care a fost utilizată în pictura neoimpresionistă, realizată printr- un sistem de puncte mici, reduse la culorile primare. Integrarea a fost realizată și prin retuș imitativ, prin suprapunere de laviuri, în tonuri apropiate spre culoarea originală. Culorile pe bază de apă și acuarelele, au fost folosite din cauză, ca procesul de integrare să fie ușor reversibilă.

Detaliu în timpul integrării cromatice

7. Descrierea materialelor folosite în procesul de restaurare

1. Foița japoneză, este un produs celulozic, neacid sub forma unei foițe subțiri, asemănător unui șervețel, dar este mai rezistent decât acesta. În restaurare foița japoneză se folosește la operațiunea de consolidare al stratului de culoare. ( Istudor/ 2011/ pagina 208 )

2. Cleiurile sunt proteine insolubile în apă. Indiferent de proveniența lor, ele conțin trei aminoacizi principali, care sunt; glicocolul ( glicina ), prolina și hidroxiprolina. Cleiul în stare pură este un produs amorf, inodor, incolor și insipid. Cleiul se umflă la apă rece și se dizolvă la cald. Prin fierbere îndelungată sau repetată, soluțiile de clei își pierd mult din puterea de lipire, datorită hidrolizei pe care o suferă polipeptidele respective. Pentru obținerea soluțiilor de clei, după îmbibarea prealabilă cu apă rece, acestea se încălzesc pentru scurt timp pe baia de apă 60˚C, aceasta este o temperatură la care rezistența mecanică a cleiului nu este afectată.

Cleiul de iepure, este obținut din cartilagiile de iepure și este unul dintre cele mai bune cleiuri folosite la restaurare. ( Istudor/ 2011/ pagina 208 )

Cleiul de pește, un alt clei foarte bun, care este obținută prin uscarea la aer al bășicii înotătoare a sturionilor. În starea ei dură, are forma unor foi semitransparente, sensibile la apă și având o culoare galbenă deschisă. Prin dizolvarea acestuia înapă caldă, se face o separare prin decantare a cleiului de partea insolubilă. Soluția de clei obținută prin acest proces de dizolvare, poate fii concentrată la cald până la uscare și conservată ca atare. Cleiul de pește este cel mai elastic, dintre toate cleiurile animale.

Cretă de munte, care este un carbonat de calciu, de natură sedimentară și este compusă din rămășițele fosile ale unor organism unicelulare incluzând resturi silicioase și argiloase. Are culoarea albă sau un slab galben – ocru în funcție de impurități. În pocesul de restaurare este folosită la chituirea zonelor lacunare, ca material de umplutură( Istudor/ 2011/ pagina 208 )

Rumeguș fin ( făină de lemn ), care este tot așa folosită la procesul de chituire, ca material de umplutură al suportul de lemn. Prin adăugarea cleiului de pește, se obține un chit fin și mai puțin poros. Chitul obținut se aplică la zonele lacunare cu dimensiuni mai mari al suportului.

8. Concluzii și recomandări cu privire la modul de păstrare

Conform Normelor de conservare în vigoare, recomandăm ca icoana Nașterea Maicii Domnului să fie depozitată sau expusă într-un mediu cu o umiditate relativă cuprinsă între 50 %-65%, o temperatură cuprinsă între 18-20°C, fără fluctuații ample sau bruște ale valorilor acestora, iar nivelul iluminării să nu depășească 180 de lucși. Sursa de lumină să nu fie dispusă altfel încât radiația luminoasă să cadă direct pe suprafața picturii. Poziționarea ei în cazul expunerii, se face în vitrină, pe suport neutru ( pexiglas ), pe verticală. Trebuie evitate manipulările bruște și necorespunzătoare. Este recomandată ținerea piesei sub observație, pentru a evita atacurile biologice.

Abrudan, Ioan Ovidiu, Vechile biserici de lemn din ținutul Sibiului, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Editura ANDREIANA, 2010

Dumitran Ana, Un zugrav de elită Grigore Ranite,

https://www.academia.edu/19302718/Un_zugrav_de_elit%C4%83_Grigore_Ranite