SPECIALIZAREA : CONSERVARE – RESTAURARE LUCRARE DE DISERTAȚIE SIBIU, 2016 UNIVERSITATEA ” LUCIAN BLAGA “ – SIBIU FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO – UMANE… [307809]

UNIVERSITATEA ” LUCIAN BLAGA “ – [anonimizat], PATRIMONIU ȘI TEOLOGIE PROTESTANTĂ

SPECIALIZAREA : CONSERVARE – RESTAURARE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

SIBIU, 2016

UNIVERSITATEA ” LUCIAN BLAGA “ – [anonimizat], PATRIMONIU ȘI TEOLOGIE PROTESTANTĂ

SPECIALIZAREA : CONSERVARE – RESTAURARE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Partea I

Cultul Sfinților Îngeri. Arhanghelul Mihail

Partea II

Restaurarea icoanei pe lemn “ Arhanghelul Mihail ” Nr. Inv. 452 AL. CNM. Astra

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: [anonimizat]. univ. dr. Mirel BUCUR

Expert restaurator Amuza Mihai Gabriel

SIBIU, 2016

CUPRINS

Argument ………………………………………………………… 4

Partea I

1. Cultul Sfinților Îngeri în antichitatea creștină ………… 6

2. Sfântul Arhanghel Mihail în sărbătorile închinate ……… 7

3. Arhanghelul Mihail ……………………………………. 8

3.1 Lumea nevăzută …………………………………………………….. 8

3.2 "Cel care este asemenea lui Dumnezeu" ……………………. 9

3.3 Funcțiile Arhanghelui Mihail …………………………………. 10

3.4 Arhanghelul Mihail în iconografia ortodoxă …………….. 12

Partea II

Restaurarea icoanei pe lemn Arhanghelul Mihail. Nr. Inv. 452

1. Considerații preliminare …………………………………….15

2. Descrierea estetică și iconografică a icoanei ………. 16

3. Descrierea stării de conservare …………………………. 17

4. Investigații stiintifice ………………………………………. 20

5. Propuneri de restaurare ……………………………………. 22

6. Descrierea intervențiilor de restaurare ……………….. 24

7. Recomandări privind modul de păstrare …………….. 36

8. Bibliografie …………………………………………………… 37

9. Concluzii………………………………………………………… 40

ARGUMENT

Cea mai frumoasă și desăvârșită exprimare a gândurilor omului este arta. [anonimizat].

Religia se deschide ca o poartă către artă. [anonimizat], suferința, rugăciunea, iubirea, trădarea și milostenia. Frumusețea artei a [anonimizat], printr-[anonimizat], reînvie strălucirea și farmecul inițial al operei de artă.

Mă consider o [anonimizat], cu oarece tradiții artistice în familie. [anonimizat] "Belle Arte" în Bucureștii anilor '50, [anonimizat], celebru în perioada interbelică prin talentul de a [anonimizat], unchiul meu absolvent: [anonimizat], [anonimizat], pentru artă și pentru frumos.

Pentru mine, a restaura o icoană pe lemn înseamnă în primul rând liniște. Prin intermediul materialelor și a culorilor, îmi pot aduna gândurile și evada din rutina cotidiană. În al doilea rând înseamnă dăruirea și însuflețirea Sfinților și a îngerilor, care poate mă vor privi cu mulțumire, deoarece pe icoane nu le-am redat frumusețea, ci i-am înviat.

Îmi place să cred că sunt un continuator al meșterilor iconari în epoca modernă, apreciind la adevărata valoare arta lor, ce presupune o tehnică migăloasă, prețioasă și aparte, care se poate pierde odată cu trecerea timpului din cauza dispariției treptate a celor care o cunosc și o practică.

Îmi aleg temele pe care le transpun ulterior în tehnica de restaurare în funcție de complexitate și dificultate, cautând un model care să mă provoace, pentru ca mai apoi să am satisfacția că am dus un lucru greu la bun sfârșit.

Consider că restaurarea icoanelor, atât pe lemn cât și pe sticlă, este o fereastră către o lume dispărută, către farmecul caselor, a bisericilor de lemn, a frumuseții spirituale și creștinești, ce adunau odată comunitatea satelor în jurul lui Dumnezeu.

Prin lucrarea mea de restaurare vreau să contribui la păstrarea valorilor naționale, tradiționale și să transmit generației mele o viziune optimistă, să cultiv aprecierea frumosului, să trezesc în suflete plăcerea de a admira și de a prețui tradițiile și arta iconografică.

Arhanghelul Mihail în viziunea mea, este un model al desăvârșirii umane, întruchipând semantic iubirea, sacrificiul, curajul, dreptatea și cunoașterea, reprezentând un univers infinit de inspirație pentru un artist.

Modestul meu demers consider că este un al doilea pas pe calea desăvârșirii viitoarei mele cariere de restaurator.

Pe această cale aduc mulțumiri, recunoștiință și gratitudine inimosului, dedicatului și apreciatului profesor universitar – doctor, Mirel Vasile Bucur, care cu răbdare, înțelegere și pasiune, a reușit să-mi insufle dragostea pentru restaurare , să-mi îndrume și coordoneze tematica lucrării prezentate mai jos.

Partea I

1. Cultul Sfinților Îngeri în antichitatea creștină

Sfinții Îngeri sunt primitori ai manifestărilor de cinstire, venite din partea credincioșilor, dar și drepti cinstitori ai lui Dumnezeu, împreună cu noi toți oamenii, dar și cu sfinții. Aceste subiecte ale cultului adorat alcătuiesc unul din obiectivele de venerare.

"Cultul îngerilor are un solid fundament vechi-testamentar și chiar nou-testamentar. Totuși, în creștinismul primar constatăm o oarecare rezervă în ceea ce privește cinstirea îngerilor, din pricina denaturării sau practicării abusive și eronate a acestui cult, fapt la care contribuia o dublă influență: una venită din partea păgânilor – care asimilau pe îngeri cu numeroase divinități adorate de ei, și alta din partea gnosticilor, care asimilau pe îngeri cu eonii, pe care ei îi socoteau intermediare între Ființa supremă și oameni".

Declarațiile făcute despre existența unui cult creștin al îngerilor apar din sec. II și se lovesc de altele, care nu numai interzic acest cult, dar caută să-l definească ca a fi unul conceput și practicat greșit. Referirea de îngeri ca ființe spirituale, cinstite de creștini, este făcuta de Sf. Iustin Martirul și apologetul Atenagora. O declarație aparținând Sfântului Irineu, privește gnosticii și menționează că Biserica nu invocă îngerii; aceasta fiind oarecum criticată de Origen, care afirmă pe de altă parte că cinstirea acordată îngerilor nu trebuie confundată cu cea acordată lui Dumnezeu.

Deosebirea dintre cultul dat îngerilor și cel dat lui Dumnezeu a continuat cu Eusebiu al Cezareei și Sf. Ambrozie, care recomandă precis invocarea îngerilor. Deși bisericile cinstite îngerilor existau în viața de zi cu zi, în secolul V, o teoretică dezaprobare în ridicarea acestora vine de la Fericitul Augustin. El afirmă că cinstirea îngerilor se cuvine, dar este în mod cert diferită față de adorarea lui Dumnezeu, singurul Căruia putem aduce jertfă.

Masuri împotriva cultului îngerilor, întâlnim în a doua jumătate a secolului IV, când Sinodul local din Laodiceea se vede nevoit să oprească cinstirea prin hotărârea sa din Canonul 35, o hotărâre care a stârnit numeroase discuții. O altă măsură împotriva cultului s-a luat și în Biserica de Apus, prin sinoade ținute la Roma, dar acestea interzic doar cultul eretic.

Dezvoltarea acestui cult conține dimensiuni apreciabile și sunt considerate în mod absolut în Egipt, Italia și Siria, atât în pietatea particulară cât și în cultul liturgic al Bisericii.

Acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, Canonul de rugăciune către îngerul păzitor al vieții omului și Canonul de rugăciune către Puterile cerești și către toți Sfinții, în Ceaslov, sunt slujbe de origini noi, cinstite îngerilor. Acestea au apărut ca urmare a înmulțirii mărturiilor literare și numeroaselor forme de exprimare pe care credința creștină le-a format.

2. Sfântul Arhanghel Mihail în sărbătorile închinate

Cultul arhanghelului Mihail este un cult al binelui si al dreptatii.

În cursul anului bisericesc, în al nostru calendar ortodox, numit Sinaxar, întâlnim cinci zile liturgice ale Sfinților Îngeri, închinate pomenirii și cinstirii.

Pe data de 8 noiembrie sărbatorim Soborul sau Adunarea mai-marilor arhistrategi (căpetenii) Mihai și Gavril, și a tuturor Puterilor cerești. În sinaxarele cele mai vechi, aceasta apare doar ca o sărbatoare a Arhanghelului Mihail, o simplă aniversare anuală a sfințirii unei biserici ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol. Mai târziu obiectivul a fost lărgit la ambele căpetenii îngerești, Mihail și Gavril, ca mai apoi să devină o sărbătoare comună a tuturor Sfinților Îngeri, cum găsim în Mineiele ortodoxe de azi.

La Chones, în Colosse din Frigia, unde încă din vechime exista o biserica a Sfântului Arhanghel Mihail, devenită centru de pelerinaj, are loc pomenirea unei minuni făcute de arhanghel. Acum sărbatorită la 6 septembrie, ea a avut un caracter general în sec XI, în timpul împaratului Manuel Comnenul.

Cultul Sfinților Îngeri este sărbătorit la romano-catolici pe 8 mai și 29 septembrie.

În special la monofiziții din Egipt și din Abisinia, cultul îngerilor este prelung cinstit și dezvoltat. Sfântul Arhanghel Mihail se bucură în calendarul monofizițiilor abisinieni de nu mai puțin de 12 sărbători pe an (una în fiecare lună).

3. Arhanghelul Mihail

“Și s-a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul și îngerii lui.” (Apocalipsa 12, 7)

3.1 Lumea nevăzută

Din cele mai vechi timpuri religia a confirmat existența unei alte lumi decât cea a noastră. Lumea arhanghelului nostru, o lume a îngerilor și a demonilor, este una în care se dă, parcă permanent, o luptă, un razboi între principiul binelui și a răului. În comparație cu lumea antică (politeismă), cea a zeilor, în aceasta exista un singur Dumnezeu (monoteismă), acest crez a devenind definitoriu iar restul fiind respinse.

La început, această lume a fost doar a îngerilor. În aceasta s-a produs o "scinziune" sau o frângere uriașă, în care după spusele anumitor sfinți părinți, mai mult de jumătate din îngerii lui Dumnezeu au fost exilați din paradis și trimisi în iad. Acești îngeri au devenit mai apoi diavoli, fiind permanent condamnați pe "tărâmul celălalt", cel al focului veșnic și al sufletelor păcătoase, numit iad. Liderul lor, în special dupa tradiția ortodoxă, a fost Satan. După această fragmentare și după formarea lumii, omul creat de Dumnezeu a ajuns în atenția diavolilor, al răului. Astfel, biserica ortodoxă a elaborat ideea că acești damnați ai infernului doresc distrugerea lumii și a omului prin căderea sa în păcat. Cel numit să ne apere este arhanghelul Mihail, cel ce l-a răpus pe Lucifer sau Satan, îngerul căzut.

3.2 "Cel care este asemenea lui Dumnezeu"

Mihail, nume evreiesc la origine, a fost acceptat în toată tradiția ortodoxă și semnifică în limba ebraică "cine este ca Dumnezeu" sau "cel care este asemnea lui Dumnezeu".

În diferite texte, numele de Mihail este prezentat ca și arhanghel și nu ca un oarecare înger.

„Termenul arhanghel se referă la un înger mai mare cum ar fi Mihail și Gavril, cunoscuți și ca părinți conducători. Ordinul se poate referi și la îngeri care stau lângă tronul Domnului, astfel fiind îngeri cu un rang mai mare. Arhanghelii sunt resposabili nu doar de administarea sarcinilor îngerilor, dar și de a fi lideri în armata lui Dumnezeu în timpul luptelor. Membrii ai acestui ordin sunt: Gabriel, Raphael, Mihail, Metatron, Uriel, Chamuel, Zadkiel, Jophiel, Barbieel, Jehudiel, Barachiel, Jeremiel, Lucifer (înainte de cădere) și mulți alții.”

Ortodoxia susține că arhanghelul Mihail a existat înainte de facerea lumii, el asistând la marea frângere când diavolii au fost izgoniți din paradis. Acesta a rămas în slujba lui Dumnezeu, de partea binelui, încât deținem suficiente motive să credem că este un bun prieten al omului și nu numai, al umanității, lucru pe care nu îl putem spune la fel despre Satan.

Din cele multe texte liturgice, putem observa antiteza dintre Mihail și Satan. Sfântul Ioan Teologul susține că cei doi au fost permanent într-o opoziție cât se poate de clară.

3.3 Funcțiile Arhanghelui Mihail

„Bucurați-vă împreună cu noi toate căpetenile cetelor îngerești, că cel ce este mai înainte stătător al vostru, și al nostru folositor, marele arhistrateg, în ziua de astăzi, în cinstită Biserica lui, cu preamărire arătâdnu-se, o sfințește."

Din textul de mai sus reiese că Mihail are mai multe funcții îngerești, nefiind doar un simplu înger.

În tradiția noastră ortodoxă, Mihail se ivește cu această denumire de arhistrateg. Termenul de arhistrateg semnifică, din vremea Greciei antice, conducătorul suprem al armatei, în cazul nostru fiind vorba de armata cerească, a îngerilor. Frontul nu este întotdeauna cel situat între granița dintre infern și paradis, Mihai având mai multe roluri în gradele sale.

Acest conducător al armatei lui Dumnzeu, deasupra tuturor îngerilor, mai este și un luptător pentru dreptate și adevăr, pentru om. În urma mărturiilor biblice, menirea lui constă în a ajuta oamenii dar în special pe cei care au nevoie de ajutorul sincer. Acest rol de binefacător îl întâlnim și în următorul text imnologic: „cel ce ești mai mare al cetelor și apărător, și îngerilor povățuitor, și mai mare voievod, mântuiește din toată nevoia și necazul, din boli și din cumplitele păcate, pe cei care te luadă cu adevărat, și te roagă pe tine mărite. Că fără materie fiind, cu adevărat, cu adevărat vezi pe Cel fără de materie, și ești stălucit, cu lumina cea neapropiată a măririi Stăpânului. Că Acela cu iubirea de oameni, trup pentru noi din fecioara a luat, vrând să mântuiască pe om.”

Prin urmare, Mihail este protectorul, apărătorul oamenilor și mai mult, este cel care ne poate scoate din toate primejdiile întâlnite.

Mihail stă doar în fața lui Dumnezeu, iar una din functțile lui este de Îl lăuda. La fel putem spune și despre oameni, doar că gradul doxologic, sau diferența de rang între oameni și îngeri nu este aceași. Asta pentru că îngerii au fost creați înainte de om, pentru că acesta să se asemene lor. Astfel, mai apoi omul poate ajunge înger și prin aceasta asemănare, poate ajunge la asemanarea cu Dumnezeu.

Este evident că Mihail, ca și forță îngerească, ne poate lumina sau scoate din păcat, ori din abis, aducându-ne pe drumul bunătății, al paradisului. Din punct de vedere angeologic, omul este chemat de îngeri să urmeze calea spirituală a binelui pentru a se alătura lui Dumnezeu.

Urmând acelasi fir, Mihail, ca toți îngerii, l-a asistat pe Dumnezeu la facerea lumii, urmând apoi să ducă la îndeplinire planul Lui față de oameni. El este mai presus de lumea în care trăim noi și cunoaște mult mai bine decat noi sensul vieții omului sau linia de baza a omenirii. Noi oamenii trebuie să urmăm direcția pe care îngerii și arhanghelii o vor, pentru că aceștia să ne ducă în paradis. Astfel, Mihail este un intermediar între noi și Dumnezeu.

„Pe mai marele îngerilor, pe soarele cel strălucit, care luminează pământul cu strălucirile minunilor și gonește negura supărărilor totdeauna, cu bucurile să îl lăudăm.”

Prin urmare, Mihail este văzut de cultul ortodox ca soare strălucitor, o ființă de lumină sau o ființă care lumineaza lumea nevăzută de noi. Alte texte îl înfățiseaza pe Mihail ca o stea între îngeri. A nu se confunda, arhanghelul Mihail nu este un stăpânitor absolut peste îngeri, un tiran, toți îngerii sunt ființe ale luminii, între ei viețuind o armonie deosebită. Această trăsătura importantă a îngerilor, lumina, este desigur cea a lui Dumnezeu și are rolul de a ne "transfigura" și de a ne deschide. Mihai este deci o ființă prin excelența a luminii, o lumină diafană, care nu are nici cea mai mică legatură cu cea a soarelui.

Într-unul din manuscrisele descoperite la Marea Moartă, Mihail este numit Prințul Luminii. Acest titlu este amprentat și de o altă denumire dată lui Satan, aceea de Prințul Întunericului.

„Cu dumnezeieștile tale folosiri, totdeauna faci dumnezeiască casa ta, aievea curățitoare păcătoșilor, scăpare celor năpăstuiți, izgonire tuturor bolilor, cel ce ești mai marele îngerilor lui Dumnezeu.”

Din textul liturgic reiese faptul ca Mihail are puterea de a îndepărta păcatele și patimile. Se cuvin închinate rugăciuni arhanghelului pentru a ne izbăvi de necredință, Biserica punându-l pe acesta în fața noastră ca prim ajutor îngeresc., omul este chemat de îngeri să urmeze calea spirituală a binelui pentru a se alătura lui Dumnezeu.

3.4 Arhanghelul Mihail în iconografia ortodoxă

Simbol al Bisericii Ortodoxe, Arhanghelul Mihail este întâlnit pe toate iconostasele ortodoxe. Este reprezentat pe fiecare lăcaș de cult, pe ușa altarului, privind spre răsarit.

„Cel ce faci pe îngerii Tăi precum este scris duhuri și pe cei ce slujesc Ție pară de foc, în mijlocul cetelor Tale cele îngerești, ai arătat a fii mai întâi Doamne pe Mihail mai marele voevod, cel ce se supune voilor Tale".

( Stihira a III-a de la Vecernia din 6 septembrie )

Icoanele, în istoria umanității, au rolul de artă cresțină. În iconografia ortodoxă, arhanghelul Mihail este un tânar înalt cu aripi mari, având semn distinctiv sabia de foc. Sabia de foc sau de fier nu este întâlnită la mănăstirile muntelui Athos, unde arhanghelul este reprezentat ținând un sceptru sau un glob în mână, simbol al protecției pământului.

Alte reprezentări îl privesc pe Mihail ca lider a mai multor îngeri care privesc forțele demonice, un contact urmând să apară. Acesta este de multe ori extrem de impunător, fiind numit și având notat deasupra cuvantul "taxiarh", care înseamnă din punct de vedere militar, suprem sau mai presus.

În alte reprezentări este înconjurat de lumină, el fiind o ființă de lumină, cum sunt și restul îngerilor lui Dumnezeu.

Reprezentările lui Mihail în bisericile și mânăstirile ortodoxe, dar și în casele oamenilor din acest popor, ar trebui să urmeze spiritul acestei religii, să nu dovedească sentimente contrarii privind chipul și imaginea arhanghelui.

Având în vedere că icoanele au menirea dată de Biserică de a ne ajuta să intrăm în legatură cu Dumnezeu și îngerii Lui, icoanele sau statuile pictate ce-l conțin pe arhanghelul Mihail trebuiesc pictate sau sculptate în spiritul rugăciunii religiei ortodoxe. De aceea, de multe ori, un dialog între Biserică și artisti ar fi bine să fie purtat.

Arhanghelul Mihail mai este întâlnit în icoane privind ierarhia îngerilor, fiind poziționat în corul acestora, având funcția necesară. Aceste icoane ne duc cu gândul la Dumnezeu, la paradis, spre calea binelui, îngerii fiind îndrumătorii noștri pe calea spirituală. Aceste icoane a lumii nevăzute, angelice, dau speranță și ne aduc, atât cât ne este permis, mai aproape de Dumnezeu. Pe lângă această apropiere, arta crestină ne roaga să ne închinăm. Icoanele mai prezintă și o incursiune către trecutul nostru sincer, frumos, colorat și pe alocuri naiv.

În sentimentul religios de evlavie adus de Biserică, Mihail deseori este întâlnit în lumina spirituală, cu sabia de un stralucitor albastru în mână, o sabie de foc, temătoare. Sabia este lungă, deseori subțire, cu vârful înclinat, care radiază caldură arzând.

În perioada Renașterii, o amprentă se pune pe musculatura și frumusețea arhanghelului Mihail. El este reprezentat purtând scut și lance, sau având în mână Balanța Dreptății. În această balanță stau faptele bune și rele, ea cântărind sufletele oamenilor.

Alte reprezentări îl înfățiseaza pe Mihail ca un tânăr razboinic care răpune un demon cu coarne. Interpretarea acestui tip de icoane ar fi că arhanghelul îl scoate pe balaur, sau Satan din ceruri, sau efectiv o luptă cu acesta în urma căruia Mihail iasă biruitor.

În mai multe icoane îl putem vedea pe Mihail eliberându-l din închisoare pe Sfântul Petru și pedepsindu-l pe regele Irod.

Musulmanii susțin că Mihail împreună cu Gavriil s-ar fi arătat lui Mohamed. În icoanele lor, arhanghelul este reprezentat având aripile verzi și părul de culoarea șofranului.

După cum am putut observa, îngerii au o funcție extrem de bine definită și ține de datoria noastră să îi reprezentăm în imagini cât se poate mai reale, care să impună respect și admirație având în vedere că ne călăuzesc către o mai bună lume de apoi. Prin cultul arhanghelului Mihail, ne arătăm iubirea noastră față de Dumnezeu și îngerii Lui, acești slujitori ai cerului trimiși și nevăzuți.

Exemple

Icoana împărătească „Arhanghelul Mihail”, sec. XVIII,
Iconostasul bisericii din Tiur, jud Alba, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

ARHANGHELUL MIHAIL, Petru Zugravul, icoană pictată pe panou din lemn, Nr. Inv. 299, Colecția Obiecte de cult. CNM ASTRA

ARHANGHELUL MIHAIL, icoană pictată pe panou din lemn, Nr. Inv. 323. Colecția Obiecte de cult

Fig.. Ansamblu față după restaurare

ARHANGHELUL MIHAIL, icoană pictată pe lemn, nr. inv. 303, Colecția Obiecte de cult

Partea II

Restaurarea icoanei pe lemn Arhanghelul Mihail

Nr. Inv. 452

Foto 1: Ansamblu față verso înaintea procesului de restaurare

1. Considerații generale

Arhanghelul Mihail, icoană datată în primele decenii ale sec. XVIII aparținând probabil lui Popa Ivan sau Nistor din Rășinari (conform Ana Dumitran) este executată pe un panou de mici dimensiuni (38×29 cm) și înregistrată în colecția Arhiepiscopiei de Alba Iulia la poziția 452 în registrul inventar.

2. Descrierea estetică și iconografică a icoanei

Arhanghelul Mihail apare reprezentat în sens simbolic, sub formă antropomorfă, ca tânăr înaripat. Pe icoană apare numele inscripționat, fapt întâlnit în iconografie la toți arhanghelii. Reprezentarea acestuia este deci simbolică și aluzivă, întrucât ține de o realitate spirituală necunoscută în totalitate.

Aripile acestuia reprezintă rapiditatea îndeplinirii misiunii încredințate de Dumnezeu, imaterialitatea și transcendența lor. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Ce ne arată puterile prin aceste aripi? Înălțimea și subțirimea, și ușurința și iuțeala naturii lor. De aceea, Arhanghelul Gavriil coboară în zbor: nu pentru că aripile ar fi mădulare ale puterilor fără de trup, ci pentru că ele coboară de la cele de sus și se întorc apoi acolo de unde au fost trimise“

Acest tip de înfățisare a fost preluat din arta funerară păgână, în care o găsim pe zeița Nike înaripată.

În pictură Arhanghelul pare uriaș, imaginea fiind încadrată precis. Acesta, cu o privire hotărâtă și atentă, poartă o sabie în mâna dreaptă și un glob în mâna stângă. Veștmântul de un rosu aprins, parte armura militară, parte mantie în pliuri, definește icoana unei ființe cerești înarmate, proiectată în vidul grundului.

Sabia este cea a Dreptății, o sabie subțire cu vârful înclinat, aceasta înfățisându-l pe Mihail ca înger războinic, lider al cetelor ingerești.

Globul din mâna stângă îi redă arhanghelului o altă titulatură, cea de Protector al Pământului. Acesta este de culoarea verde închis.

În icoană îl găsim reprezentat și ca Prinț al Luminii prin stelele pictate superior pe fondul albastru. Acestea pot simboliza și faptul că Mihail este deasupra noastră, a tuturor oamenilor.

Stilul este naturalist, trăsăturile și expresia feței dând senzualitate imaginii, dar și abstract, hieratic, ochii fiind redați mari iar sprâncenele profund arcuite.

În paleta extrem de vastă întâlnim aproape toate culorile. Din cele primare și secundare, excepție fâcând doar violetul.

3. Starea de conservare înainte de restaurare

Obiectul se află într-o stare avansată de degradare atât la nivelul suportului de lemn cât și al straturilor picturale, operația de restaurare având un caracter prioritar.

3.1 Suportul din lemn de rășinoase este realizat dintr-o singură planșă debitată tangențial. Panoul este consolidat constitutiv cu o traversă, cu marginile teșite. Pe față, a fost atașată o ramă compusă din baghete profilate, îmbinate la 45°, fixate prin adeziv și prin cepuri din lemn. Nodurile conținute de panou au determinat o serie de degradări ale straturilor picturale suprapuse. Există un atac biologic al insectelor xilofage (prezumtiv Anobium punctatum), dar nu afectează rezistența mecanică a panoului.

3.2 Straturile picturale prezintă cracluri de vechime, desprinderi și lacune de profunzimi și

arii diferite. Au suferit pierderi însemnate, orientate în special de-a lungul fibrei. Și în acest caz, pe suprafața picturii sunt prezente o serie de depozite de ceară asupra cărora s-a intervenit mecanic moderat, fără a fi eliminate integral. Din cauza verniului îmbătrânit și brunificat și a murdăriei superficiale, aderente și ancrasate (prezentă pe întreaga suprafață) citirea imaginii este îngreunată substanțial.

Foto 1-2. Detalii înainte de restaurare

Măsuri luate:

4. Investigații științifice

4.1. Radiografia digitală

Icoana fiind de mici dimensiuni (38x29mm), a fost suficientă o singură expunere. Gama tonurilor, de la alb la negru este complexă evidențiindu-se în primul rând informații cu privire la natura pigmenților utilizați. Astfel, considerăm că liniile de culoare albă, fața și mâinile personajului conțin alb de plumb deoarece dau un semnal radiografic luminos, deschis. Analiza microchimică a confirmat prezumția noastră.Lacunele straturilor picturale, sunt vizibile și în radiografie sub forma unor zone neregulate, cu semnal în gama griurilor închise. Intensitatea pe scala griurilor este diferită în funcție de profunzime, pierderile mai profunde având un semnal mai închis.

Faptul că icoana este realizată, după tipicul icoanei bizantine, pe straturi, este vizibil mai ales în aria pe care o ocupă sabia, element evident suprapus peste vestimentația ce a fost pictată integral. Panoul icoanei, realizat dintr-o singură planșă de lemn, are o structură aproape uniformă, fibra lemnului fiind puțin vizibilă in imaginea radiografică.

În zona centrală, (pe fața Arhanghelului) remarcăm prezența unui nod concrescut evidențiat sub aspectul unei pete difuze deschise, materialul lemnos fiind mai dens și stratul de grund suprapus având o grosime mai mare. Radiografia cu raze X se interpretează întotdeauna cu obiectul în față. În cazul radiografiei clasice, trebuie cunoscuți foarte exact anumiți parametri cu care au fost efectuate analizele: timpul de expunere, granulația filmului, intensitatea radiației, distanța sursă – obiect – film. Achiziția digitală inregistrează automat acesti parametri. Fiind unul din avantajele metodei.

4.2. Fluorescența de raze X

Ca o definitie, aceasta investigatie stiintifica reprezinta excitarea unei substanțe cu o radiație X primară, care scoate electroni de pe un strat apropiat nucleului, locul lor fiind luat de electroni de pe straturi mai îndepărtate. Acest schimb de energie se materializează prin emisia unei raze X de fluorescență, caracteristică elementului respectiv, oferind o notă de identificare.

Radiația X primară poate veni de la un tub de raze X, de la o sursă radioactivă, sau poate fi radiație sincrotronică (cea mai indicată).

Este o metodă nedistructivă da informații numai de compoziție la suprafața obiectului. Elementele ușoare nu pot fi analizate, deoarece radiațiile X emise de acestea sunt absorbite de aer.

4.3. Investigații biologice

Acestea vor stabili cu exactitate esența(ele) de lemn utilizată și tipul de atac biologic. Pentru aceasta se vor preleva probe care vor fi prelucrate și apoi studiate la microscop stereo binocular.

5. Propuneri de restaurare

După un studiu prelung asupra materialelor componente și stării de conservare, propunerile de restaurare considerate potrivite pentru obiectul nostru ar fi următoarele:

5.1.Operații preliminare

• Curățirea mecanică (desprăfuirea), cu ajutorul unei pensule cu păr moale

• Îndepărtarea depozitelor de ceară

• Prelevarea de probe pentru investigațiile științifice

• Efectuarea investigațiilor științifice

5.2 .Operații pe suport

• Curățirea mecanică ( desprăfuirea ), cu ajutorul unei pensule cu păr moale

• Îndepărtarea etichetei de pe verso, folosind tampon înmuiat în apă caldă si bisturiu

• Efectuarea testelor de curățire

• Curățirea murdăriei superficiale și aderente de pe canturi și de pe verso cu emulsie de gălbenuș de ou 1 la 2 și cu apă amoniacală

• Îndepărtarea mecanică a depozitelor de ceară folosind solvent (White- Spirite) și bisturiu cu lamă fixă

• Injectarea cu clei de piele a baghetei inferioare a icoanei, care a fost desprinsă parțial

• Fixarea baghetei cu prese metalice; s-au folosit elemente tampon

• Menținerea preselor până la 24 de ore

5.3.Operații pe stratul pictural

• Curățirea mecanică cu pensule cu fir moale

• Curățarea mecanică cu solvent „ White- Spirite” și cu bisturiu a depunerilor de ceară

• Consolidarea stratului pictural cu zone de probleme

• Efectuarea testelor de curățire cu amestec de solvenți

• Chituirea selectivă a zonelor lacunare, cu praf de cretă de munte și clei de pește 5% (unde este necesara integrarea cromatica)

• Finisarea chituirilor

• Curățirea straturilor picturale cu emulsie de gălbenuș de ou (1 la 2 sau 1,2)

• Integrarea cromatică prin laviuri și tehnica pointilist (rittocco), cu acuarele

6. Descrierea operațiilor de restaurare

În urma unei investigatii vizuale amănunțite a icoanei cu ochiul liber și lupa, am obținut un tablou cât se poate de complet al materialelor componente, al degradărilor și distrugerilor care au survenit de-a lungul timpului și al factorilor care au acționat asupra icoanei care surprinde starea obiectului înainte de restaurare.

S-a luat în vedere a nu înlătura urmele trecerii prin timp a obiectului, fara a-i modifica dimensiunile și formele sale originale.

Mai întâi vor fi prezentate activitățiile operaționale efectuate pe suport, continuând cu intervențiile realizate pe stratul pictural.

6.1 Operații pe suport

Etapa de curățire mecanică sau curățire superficială prin desprăfuire, a fost realizată cu ajutorul pensulelor cu fir moale, prin mișcări ușoare, evitând zonele puternic fragilizate pentru a nu risca degradări noi.

"Operațiunea de curățire a lemnului, trebuie efectuată într-o asemenea manieră, încât să nu se altereze suportul. Acesta trebuie să-și păstreze culoarea și patina tipică fiecărei esențe. După desprăfuirea cu o pensulă moale sau cu o perie, această operațiune se poate efectua cu ajutorul tampoanelor de vată învelită în pânză, înmuiate puțin cu soluție de apă și amoniac 3 %."

Îndepărtarea etichetei de pe verso a fost necesară, deoarece aceasta își pierduse importanța și devenise o sursa de degradare. Pentru îndepărtarea ei s-au folosit comprese de hârtie japoneză înmuiată în apă caldă, aplicate mai apoi pe eticheta de hârtie. Pentru extragerea ei, dar mai ales pentru resturile rămase lipite pe suport, s-a folosit cu atenție bisturiul cu lamă fixă.

Foto 3 – 4: Îndepărtarea etichetei cu foiță japoneză și vată hidrofilă

Testele de curățire propun solventul ideal în vederea curățirii propriu-zise. S-a probat emulsia de galbenuș de ou 1-2, C 2000 5% și 10 picături de hidroxid de amoniu la 100ml de apă (apă amoniacală). Am decis că prima variantă e cea mai bună, având cel mai bun impact și rezultat pentru curățirea versoului și a canturilor icoanei.

Procesul de curățire cu emulsie de gălbenuș de ou în concentrație 1 la 2, a fost făcut cu ajutorul tampoanelor de vată hidrofilă înmuiate în soluția respectivă, aplicate pe bețigaș și folosite prin mișcări ușoare pe suprafețele unde am întâlnit depuneri de murdărie. De menționat că am lăsat o zonă neatinsă, fiind păstrată ca zonă – martor. Acest demers a fost practicat pe linia fibrei lemnului.

Foto 5-8: Aspecte din procesul de curățire – verso / cant

După procesul de curățire, a fost necesară îndepartarea depozitelor de ceară. Procesul a fost realizat mecanic, cu ajutorul bisturiului cu lamă fixă și a solventului „ White- Spirite”. Solventul a fost folosit pentru a înmuia depunerile de ceară, situate predominant, după cum se vede în poza de mai jos, pe verso, superior – stânga.

Foto 9-10: Curățirea depunerilor de ceară de pe verso

6.2 Operații pe stratul pictural

Ca primă operație pe stratul pictural, a avut loc etapa de curățire mecanică sau desprăfuire. Aceasta a fost realizată folosind o pensula cu fir moale, îndepărtând depunerile de praf prin mișcări ușoare. A fost necesară o atenție în special pe suprafața picturală pentru a nu cauza degradari noi. Prin alte degradări, menționez desprinderi ale picturii în zonele unde aceasta era fragilă.

A urmat îndepărtarea depoziteleor de ceară. Procesul a fost efecuat cu ajutorul bisturiului cu lamă fixă și cu „White- Spirite” ca și solvent folosit. S-au înmuiat tampoane de vată în solvent, aplicându-le apoi pe depozitele de ceară. La fiecare tamponare s-a acordat puțin timp pentru ca solventul să actioneze, urmând apoi îndepărtarea completă a zonelor cu ceară folosind un bisturiu cu lamă fixă.

Foto 11-12: Îndepărtarea depozitelor de ceară de pe suprafața picturală

După îndepărtarea depozitelor de ceară, s-au putut observa forme de degradare mai virulente, întâlnite pe aripa dreaptă a arhanghelului.

Consolidarea stratului pictural, a fost realizată numai în zone cu desprinderi de strat pictural. Această operație, a fost realizată, cu foiță japoneză, cu soluție caldă de clei de iepure, în concentrație 3 – 5 % , cu folie de melinex și cu spatulă electrică. Consolidarea se face cu scopul de a elimina pericolul fragmentarii stratului de culoare în timpul manipulări icoanei.

La fel ca și pe suport, s-au efectuat diferite teste de curățiri cu amestec de solvenți. Aceste teste de curățiri au fost făcute pe dimensiuni foarte mici ale stratului de culoare în părți diferite.

Solvenții folositi pentru testele de curățiri, au fost:

– Apă amoniacală

– Alcool etilic 80% + DMF ( Dimetil Formamidă) 20%,

– Alcool etilic 40% + Esență de terebentină 55% + Amoniac 5%

– DMF ( Dimetil Formamidă).

Foto 13: Test de curățire

Testele de curatire au indicat folosirea compusului organic Dimetil Formamidă (DMF). Solventul a fost utilizat pe toata suprafața stratului pictural folosind desigur vata hidrofilă.

Pigmenții s-au prezentat ca fiind extrem de sensibili, în special cel roșu de pe veșmânt și albastrul folosit pe fundal.

Foto 14-17: Aspecte din procesul de curățire

Curățirea zonelor lacunare este un proces mai mult de pregătire pentru operatia de chituire. Acesta s-a efectuat utilizând apă amoniacală și vată.

Operația a fost una extrem de vigilentă, necesitând o atenție deosebită la marginile stratului pictural, deoarece a existat riscul de a provoca efecte secundare prin desprinderi ale acestuia.

Foto 18-19: Detalii din curățirea zonelor lacunare

Chituirea zonelor lacunare, a fost efectuată cu praf fin de cretă de munte, clei de pește de concentrație slabă, 5% și cu ajutorul spatulei, special folosită pentru chituiri. Chitul a fost aplicat în straturi suprapuse în funcție de grosimea lacunei, pentru ca după șlefuire să se obține o suprafață dreaptă și fină, fără denivelări.

Ca instrumentar, spatula este recomandată la un astfel de proces. Chitul este luat cu aceasta și așezat în zonele lacunare cât să depășească puțin nivelul stratului și marginile zonei lacunare.

Procesul de chituire al zonelor lacunare, a fost realizat atât la stratul de culoare, cât și la suport.

Foto 20-21: Chituirea zonelor lacunare

Bagheta inferioară, fiind desprinsă lateral, a necesitat lipire, folosind ca adeziv cleiul de piele în concentrație 20%. Acesta a fost injectat pe suprafețele de contact, ca apoi bagheta să fie menținută cu ajutorul preselor timp de 24 de ore pentru aderarea corespunzătoare la suport.

Adezivul folosit în procesul de lipire, trebuie să nu genereze tensiuni, să fie rezistent la influențele mediului și să aibă un bun comportament la fenomenul de îmbătrânire.

Foto 22-24: Aspecte din procesul de lipire

Foto 25-28: Rezumat fotografic al desfășurării operațiolor de restaurare, înainte de integrarea cromatică, respectiv finalizare.

Integrarea cromatică a fost o operațiune care a necesitat o atenție specială fiind vorba de zone lacunare destul de însemnate. Culorile utilizate pentru această intervenție sunt acuarelele, astfel încât intervenția este una reversibilă.

Operația se desfășoară prin laviuri și aplicarea unor puncte mici (tehnica pointilist – rittocco) în tonuri apropiate de culoarea originală cu ajutorul unor pensule subțiri și fine.

Foto 29-30: Aspecte din procesul de integrare cromatică

7. Recomandări privind modul de păstrare

O influență majoră asupra conservării în timp a obiectelor de artă restaurate o au condițiile de mediu. De aceea o monitorizare corectă a temperaturii, umidității relative a aerului, a iluminării și a purității aerului trebuiesc a fi aplicate în special în muzee, mai exact unde sunt situate colecțiile de obiecte de artă. Acești parametrii sunt absolut necesari în a fi respectați. Prețuirea lor este utilă si trebuie făcută cu o deosebită strictețe de cei cu rolul de conservatori în muzee, cât și de colecționarii particulari.

Temperatura optimă trebuie să fie între 18-20ș C, iar variația zilnică să fie de maxim ± 1,5ș C. Mediul depozitului unde se află piesa respectivă trebuie să fie stabil luând în vedere toate punctele. Pentru depozite se recomandă temperaturi mai reduse pentru a reduce fenomenele de degradare cum ar fi cele biologice. Obiectele din lemn necesită o temperatură mai constantă, redusă în timpul iernii decât în timpul verii, pentru a fi ferite de micșorarea umidității de echilibru în special în spațiile dotate cu încălzire centrală.

"Condițiile optime prevăd o umiditate relativă în intervalul 50-65%, cu o “fluctuație zilnică de ± 2%. În trecerea de la iarnă la vară valoarea medie a umidității nu trebuie să varieze cu mai mult de 5% pe lună.” Nivelul de iluminare recomandat, este în funcție de rezistența la lumină a materialelor ce intră în alcătuirea obiectelor. În cazul icoanei pe sticlă datorită stratului pictural format din lianți organici se prevede ca iluminarea să nu depășească 180 de lucși, iar “sistemele de iluminare să asigure un nivel redus al radiațiilor UV.”

Icoana trebuie să fie păstrată într-un spațiu bine aerisit și lipsit de praf. În cazul depozitării într-un mediu poluant, este necesară instalarea unui sistem de purificare a aerului sau filtre cu cărbune active.

8. Bibliografie

1. Bădiliță, Cristian, Teme, personaje, sărbători creștine și tradiționale românești. Un ghid pentru credincioșii din secolul XXI, Editura Vremea, colecția Fapte. Idei. Documente, București, 2014 ISBN 978-973-645-656-5 vezi p. 287-289

2. Bizău, Ioan, Incursiuni în teologia și arta icoanei, în Leonid Uspensky, Boris Bobrinskoy, Stephan Bigam, Ioan Bizău, Ce este icoana?, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2005,

3. BRANDI 1996 – BRANDI, CESARE, Teoria restaurării. București, Editura Meridiane, 1996

4. Braniște 2001- Braniște Ene, Braniște Ecaterina, Dicționar enciclopedic de cunoștiințe religioase, Editura Diecezană, Caransebeș, 2001

5. Bucur 2014 – Bucur, Mirel-Vasile, Date puse în evidență prin radiografia digitală în cazul unor icoane din colecția Arhiepiscopiei Sibiului, în Conservarea și restaurarea patrimoniului cultural, volumul XIII, Iași, Doxologia, 2014, p. 354-373 (ISSN 2286-1459, ISSN-L 2286-1459)

6. Bucur, Mirel-Vasile, Investigarea radiologică digitală și intervențiile de restaurare în cazul unei icoane lipovenești din colecția CNM Astra, în Cibinium 2013, Astra Museum, Sibiu, 2013, p. 305-316 (ISSN 1842-0249, ISSN-L 1842-0249)

7. Bucur, Mirel, Investigația non-distructivă de tip radiologie digitală aplicată în domeniul picturii tempera pe panou, în Cibinium 2006-2008, partea a II-a, Sibiu, Editura „ASTRA Museum”, 2009, pp.253-260

8. Cavarnos, Constantine, Ghid de iconografie bizantină, Ed. Sofia, 2005

9. Cennini, Cennino, Tratatul de pictură, Meridiane, București, 1977

10. Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain, Dicționar de simboluri, Polirom, București, 2009

11. Delvoye, Charles, Arta bizantină, Meridiane, București, 1976

12. Efremov, Alexandru, Icoane românești, București, Editura Meridiane, 1992

13. Evseev 1999 – Evseev, Ivan, Enciclopedia semnelor și simbolurilor culturale, Editura Amarcord, Timișoara, 1999

14. Evdochimov Paul, Arta icoanei – o teologie a frumuseții, Ed. Meridiane București, 1993

15. Evdokimov, Paul, Arta icoanei, o teologie a frumuseții, Sophia, București, 2014

16. Gusev, Nikolai, Mihail Dunaev, Rafail Karelin, Îndrumar iconografic, vol. I, Editura Sophia, București, 2007

17. Havel 1980 – Havel, Mark, Tehnica taloului, Editura Meridiane, București, 1980

18. Ioan Opriș, Aurelia Duțu, Rodica Antonescu, GeorgetaRoșu, Angelica Mihăilescu, Daniela Mihai, Narcisa Știucă, GHID DE BUNE PRACTICI ÎN PROTEJAREA ȘI PROMOVAREA PATRIMONIULUI CULTURAL RURAL, Institutul Național al Patrimoniului, 2012, http://cimec.ro/ghid-muzee-rurale/Ghid-de-bune-practici-in-protejarea-si-promovarea-colectiilor-publice-locale-2012.pdf

19. Istudor 2006 – Istudor, Ion, Noțiuni de chimia picturii, Editura Publishing House, 2006

20. Olar, Ovidiu-Victor, Împăratul înaripat: cultul arhanghelului Mihail în lumea bizantină, Fundația Anastasia, 2004

21. Lazarev, Viktor, Istoria picturii bizantine, vol I-III, Editura Meridiane, București, 1980

22. MASSCHLEIN – KLEINER 1991 – Masschelein Kleiner, Liliane, Les Solvents, Bruxelles, Institut Royal du Patrimoine Artistique (IRPA), 1991

23. MASSCHELEIN-KLEINER, LILIANE, 1992- MASSCHELEIN-KLEINER, LILIANE. Liants, vernis et adhesifs ancients. Bruxelles, IRPA, 1992

24. MASSSCHLEIN – KLEINER, LILIANE – Ancient binding media,Varnishes and Adhesives, Ed. ICCROM, Roma, 1996

25. Mâle 1976 – Mâle, Gilberte Emile, Restauration des Peintures de Chevalet, Paris, Office du Livre, 1976

26. MIHALCU, Mihai, LEONIDA Mihaela D., Din tainele iconarilor români de altădată, EDITURA EIKON, BIBLIOTECA ORTODOXĂ, Cluj-Napoca, 2009 ISBN: 978-973-757-122-9 NR. PAGINI: 358,

27. Mihalcu Mihai, Leonida Mihaela, Fața nevăzută a formei și culorii, Enciclopedia îndeletnicirilor tehnico-artistice populare vechi românești de la A la Z,. Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2013 351 p.

28. Muntean, Marcel Gh., Tipologia artei bizantine, Renașterea, Cluj-Napoca, 2012

29. NICOLAUS, KNUT, 1999 – NICOLAUS, KNUT, The Restauration of Paintigns, Cologne, Editura Könemann, 1999

30. Peers, Glenn, Trupuri imateriale. Reprezentări bizantine ale îngerilor, Nemira, Colecția Byzantium, București, 2011 ISBN: 978-606-579-220-3, 312 p.

31. Porumb, Marius, Dicționar de pictură veche românească din Transilvania, sec XII-XVIII, Editura Academiei Române, București, 1998 Quenot, Michel, Icoana fereastră spre absolut, Ed. Enciclopedică, București, p.79

32. Sendler, Egon Icoana, imaginea nevăzutului- elemente de teologie, estetică și tehnică, Ed. Sofia, București, 2005

33. Thompson, Daniel V. jr., Materiale și tehnici de pictură în Evul Mediu, Editura Sophia, București, 2006

34. Thompson, Daniel V. The Materials and Technique of Medieval Painting. New York, Dover Publications, first published 1956

35. Uspenski, Leonid, Lossky , Vladimir, Călăuziri in lumea icoanei , București, ed. a II-a, 2011 240p. + 65 pl. Color ISBN: 973-8207-70-3

8. Concluzii

Este o datorie pentru fiecare țară să lupte pentru restaurarea și conservarea patrimoniului national.

Restauratorul este chemat să conserve urmele originalului ca pe un fapt de memorie colectivă și o experiență prețioasă, pe care o așterne la baza gândirii contemporane de care aceasta are nevoie și pe care aceasta se sprijină nemijlocit.

Meseria de restaurator este, prin definiție, una a timpului. Aceasta nu asigură viața veșnică a operei, ci doar o continuitate a ei. Opera și intervențiile de restaurare care vor urma trebuie să fie supravegheate, monitorizate și să fie asigurate periodic intervenții de conservare.

Dacă o lucrare restaurată în urma cu 10-20 de ani intră din nou in procesul de restaurare, nu trebuie să fim surprinsi, deoarece viața acesteia poate fi extrem de limitată datorită materialului și influentei mediului exterior. Astfel, procesul de conservare – restaurare asigură materiei originale trecerea prin timp.

Un fapt vital ar fi conștientizarea că sarcina noastră, nu ne revine doar nouă restauratorilor, ci a tuturor. Suntem cu toții responsabili prin gesturi și păsare de trecutul nostru.

Doar prin efort comun putem menține valoriile nationale.

ANEXĂ

DOCUMENTAȚIE DE RESTAURARE