Harhaci Yvonne – Oksana [307763]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

“VICTOR BABEȘ” TIMIȘOARA

SPECIALIZAREA BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE

LUCRARE DE LICENȚÃ

Coordonator științific:

Dr. Amăricăi Elena

Candidat: [anonimizat]

2014

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

“VICTOR BABEȘ” TIMIȘOARA

SPECIALIZAREA BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE

SCOLIOZA ȘI STATUSUL PSIHOLOGIC LA ADOLESCENT

Coordonator științific:

Dr. Amăricăi Elena

Candidat: [anonimizat]

2014

Cuprins

Partea generală:

Capitolul 1

1.1. Scoliozele……………………………………………………………………………………………………………. 4

1.2. Clasificarea scoliozelor……………………………………………………………………………………………7

1.3. Etiologia scoliozelor……………………………………………………………………………………………..13

Capitolul 2

2.1. Fiziopatologia scoliozelor idiopatice……………………………………………………………………….14

Capitolul 3

3.1. Tablou clinic………………………………………………………………………………………………………..16

Capitolul 4

4.1. Evaluarea paraclinică…………………………………………………………………………………………….20

Partea specială:

Scopul lucrării…………………………………………………………………………………………………………….24

Capitolul 5

5.1. Material și metode…………………………………………………………………………………………………25

5.2. Lotul de pacienți……………………………………………………………………………………………………25

Capitolul 6

6.1. Tratamentul de recuperare medicală………………………………………………………………………..29

6.2. Măsuri de prevenție a scoliozei și igienă ortopedică………………………………………………….49

Capitolul 7

7.1. Evaluarea pacienților…………………………………………………………………………………………….50

Capitolul 8

8.1. Rezultatele studiului observațional………………………………………………………………………….55

8.2. Interpretarea rezultatelor chestionarului…………………………………………………………………..60

Concluzii…………………………………………………………………………………………………………………67

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………..68

Capitolul 1

Scoliozele

Definiție

Termenul de scolioză este derivat din cuvântul grec „scoliozis”, care înseamnă curbură (1).

Scolioza este o [anonimizat], [anonimizat] a curburilor, dar fără tendința la reducerea completă a acestora prin suspendare sau decubit și cu răsunet asupra morfologiei trunchiului (2).

[anonimizat]-a [anonimizat], în anumite segmente ale ei.

Abaterile de la forma, numărul și așezarea normală a elementelor coloanei vertebrale, deficiența mijloacelor de susținere și de mobilizare a ei, aduc greutăți în statică și în mers.

Figura 1. Examinarea coloanei dorso-lombare prin anteflexia trunchiului (3).

Devierile laterale persistente ale rahisului, în diversele lui segmente,cu complexul de torsiune a corpurilor vertebrale corespunzătoare, aduc prin deformarea coastelor, o gibozitate toracică, uneori foarte supărătoare din punct de vedere estetic și gravă prin tulburările funcționale cărora le da naștere (4).

Scolioza nu este depistată decât atunci când apar asimetriile unerilor sau ale bazinului și depărtarea omoplatului de torace în partea scoliozei. Scolioza poate avea o singură curbură pe toată lungimea coloanei sau numai într-o regiune: cervicală, toracală, lombară (scolioza în C) sau poate avea două sau mai multe curburi alternative care compensează pe cea inițială (scolioza în S) (5).

Deformarea coloanei vertebrale în scolioză este reprezentată de curbura primară, dată de segmentul de coloană vertebrală care prezintă în plan frontal o rotație a vertebrelor componente și curburile secundare, compensatorii.

Curbura primară mai poate fi stabilită si după alte criterii, cum ar fi:

– în cazul a trei curburi, cea mijlocie este cea primară;

– curbura care păstrează cel mai persistent gibozitatea, în flexie fiind primară;

– curbura cea mai lungă in cazul multiplelor curburi este cea primară;

Curburile secundare sunt curburile supra- si subadiacente celei primare, avândorientarea in sens contrar acesteia. Răsucirea vertebrelor în regiunea toracală antrenează deformări ale întregii cutii toracice, coastele de partea convexității îndepărtându-se, în timp ce de partea concavității se apropie.

Unghiul posterior al coastelor de partea convexității este mai închis și proemină mult înapoi, formând așa numita gibozitate costală; în cealaltă parte a coloanei se formează o adâncitură ca rezultat al apropierii coastelor.

Datorită acestui set de modificări structurale, scoliozele antrenează in mod frecvent o serie de tulburări, cum ar fi:

Tulburări generale: deficit ponderal, ca urmare a deficiențelor cardiace și respiratorii;

Tulburări respiratorii: modificări în statica toracelui, scade volumul toracic, scade suprafața de schimb al gazelor respiratorii;

Tulburări cardio-circulatorii: apare cordul pulmonar cronic, cu hipertrofie ventriculară dreaptă;

Tulburări digestive: esofagul se torsionează inferior, posibilitate de reflux gastro-esofagian;

Tulburări hematologice: anemie de tip hipocrom feripriv;

Tulburări neurologice: comprimare medulară progresivă, cu reflexe vii, semnul Babinski adesea pozitiv bilateral, in forme grave pot apărea paraplegii cu tulburări sfincteriene (6).

Figurile2 și 3 -Cazuri de scolioză la copii (7).

Clasificarea scoliozelor

Din marea varietate a formelor clinice și radiologice ale scoliozelor rezultă două mari categorii, scoliozele nestructurale și scoliozele structurale,ele indicând și conduita de tratament.

Scoliozele nestructurale sunt în mare parte reductibile, mai ales când sunt descoperite la timp, când componenta statică poate fi remediată și când există participarea conștientă activă a celui în cauză (8).

Acestea se clasificăîn:

atitudinea scoliotică ;

scolioza antalgică

scolioza profesionalăși din tulburările de auz si vedere;

scolioza statică: – prin asimetria de bazin

ascensionarea congenitală a omoplatului

prin inegalitatea membrelor inferioare (9)

Cauze:

Inegalitatea membrelor inferioare;

contractura mușchilor trunchiului( în traumatisme, fracturi);

asimetria articulației lombo-sacrate;

retracția mușchiului sternocleidomastoidian – torticolis;

atrofia unilaterală a membrelor superioare;

amputația unui membru inferior;

atitudine scoliotică fără cauze aparente;

copii de vârstă școlară ce adoptă o poziție defectuoasă;

atitudinea scoliotică a tinerelor fete (1)

Scoliozele structurale prezintă deformații vertebrale de diferite grade atrăgând rotații vertebrale mai mult sau mai puțin accentuate și diferite deformări ale toracelui. Uneori ele pot fi însoțite de afecțiuni ale articulațiilor și discurilor intervertebrale, de tulburări ale tonicității și troficității muculare, de afectarea nervilor prin tensionari sau compresii ale acestora (10).

În cazul scoliozei structurale corpurile vertebrale sunt deviate lateral din axul normal dar și răsucite astfel că apofiza spinoasă o găsim orientată spre concavitatea scoliozei. Răsucirea vertebrelor antrenează și cutia toracică încât coastele din partea scoliozei determină posterior o gibozitate, iar în față aplatizarea lor. De partea celuilalt hemitorace coastele proemină anterior și sunt aplatizate posterior. Aceste modificări în forma cutiei toracice se vor repercuta asupra funcției aparatului respirator și a celui circulator (5).

Scoliozele structurale:

1. Scolioza idiopatică

– infantilă, între 0-3 ani

– juvenilă, între 3 ani și pubertate

– a adolescentului, între pubertate si terminarea creșterii

2. Scolioze congenitale

– malformații vertebrale multiple

– vertebre cuneiforme

– bloc vertebral (vertebre sudate parțial sau total)

– spina bifidă

– agenezie de disc

– sacralizare L5

3.Scolioza osteogenă

– fragilități osoase de diferite cauze

– boala Scheuermann

– sindrom Larsen

4. Scolioze neuropatice

– paralitică, secundară poliomielitei

– neurofibromatoza

– boala Freidreich

– boala Charcot- Marie

– siringomielia

– mielomeningocelul

– sechele după meningite purulente

5. Scolioze miopatice

– artrogripoza congenitală

– distrofii musculare

– amiotonia congenitală

– miopatii

6. Scolioze dismetabolice

– boala Marfan

– scolioza rahitică

7. Scolioze de cauze infecțioase

– spondilita

– morbul Pott

– spondilartritaanchilozantă

8. Scolioze toracogene

– deformații toracice congenitale

– traumatisme

– toracoplastii

– cicatrici mari postarsuri

9. Scolioza posturală

– tulburări de vedere(miopie, astigmatism)

– tulburări de auz

10. Scolioze de cauze rare

– malformații cardiace

– osteom osteoid

– genu valgum

– picior concav

Alte principii de clasificare a scoliozelor:

Orientarea concavității curburii

-dextroconvexă

-sinistroconvexă

Proba firului de plumb

-Scolioze echilibrate (firul cade în pliul interfesier)

-Scolioze neechilibrate

Reducerea curburii

-Reductibile

-Nereductibile

Numărul de curburi

-Scolioză unică (o singură curbură)

-Scolioză dublă

Localizarea curburii

-Cervicală

-Dorsală

-Cervico-dorsală

-Lombară

-Dorso-lombară

Mărimea unghiului curburii primare(scolioze idiopatice, dupa Gruça)

-Ușoară (<30° unghi Cobb)

-Medie (<60° unghi Cobb)

-Gravă ( între 60-90° unghi Cobb)

-Foarte gravă (>90° unghi Cobb)

Figurile 5,6 .Măsurarea Unghiului Cobb (12, 13).

Durere

-Nedureroasă

-Dureroasă

Vârsta de apariție

-Infantilă

-Juvenilă

-Adolescentină

-A adultului

Modul de apariție

-Congenitală

-Dobândită

Stadii clinice

Gradul I: curbură reductibilă in flexia anterioară a trunchiului

Gradul II: curbură primară nereductibilă total în flexie anterioară, rotație a vertebrelor instalată

Gradul III: curbură primară mare, ireductibilă, rotație vertebrală mare, curburi compensatorii rotate

Gradul IV: scolioza sudată, însoțită de afecțiuni înșelătoare( artroza deformantă dureroasă, cord pulmonar, nevralgii) (6).

Fig. 7 Examen radiologic, incidență față (Scolioză congenitală) (7).

1.3. Etiologia scoliozelor

În cadrul celor trei categorii principale de scolioze putem decela o serie de factori ce pot fi cauzali, măcar în parte. Identificare și înlăturarea lor reprezintă un început ideal în tratamentul scoliozei respective. De asemenea, pot exista și alte cauze care nu se încadrează în aceste trei categorii și care au fost amintite cu ocazia clasificării scoliozelor.

Scolioză poliomielitică se diagnostichează din istoric și cu ajutorul unor investigații musculare complete. Dacă avem unele dubii cu privire la această etiologie, examene electromiografice ale musculaturii tenare sau ale mușchiului tibial anterior pot să ne orienteze spre o sechelă de poliomielită frustă.

Scolioza neurogenă poate fi întâlnită în siringomilie, neurofibromatoză (Recklinghausen), IMC etc. Uneori, o scolioză congenitală se poate complica neurologic (compresiune medulara). Alte cauze pot fi: paraliziile de plex brahial, paraliziile de dințat sau trapez etc.

Scolioza congenitală poate atrage atenția asupra etiologiei ei, prin semne cutanate (zone de pilozitate intensă de-a lungul coloanei vertebrale,în special în regiunea sacrată, varicozități cutanate, lipoame, fosete sau bride cutanate, meningocele etc.) . Poate fi întâlnită în boala Marfan sau însoțită de semne neurologice insidioase (asemănătoare siringomieliei cauzate de distrofia musculară), în diastematomielie. Elevația congenitală a scapulei poate fi, de asemenea, cauză sau simptom asociat al unei scolioze congenitale.

Alte scolioze pot fi date de diverse cauze, care au fost enumerate cu ocazia clasificării lor.

Capitolul 2

2.1. Fiziopatologia scoliozelor idiopatice

Cele mai frecvente anomalii care au putut fi identificate în cazurile de scolioză idiopatică sunt anomaliile de tip muscular. Este vorba cel mai adesea de paralizii mai mult sau mai puțin întinse,care interesează câțiva mușchi ai coloanei vertebrale, cu caracter tranzitoriu sau definitiv.

Scoliozele idiopatice interesează cu precădere sexul feminin și sunt observate în jurul vârstei de 10-15 ani. S-au încercat diferite explicații în legătură cu patogenia scoliozelor idiopatice, iar cele mai vechi ipostaze pot fi grupate în două categorii:

Teoria musculo-ligamentară, consideră drept cauză principală ale dezechilibrării coloanei vertebrale, distonia nervoasă de origine vegetativ-endocrină, precum și bascularea sacrului cauzata de hipotonia musculaturii vertebrale și hiperlaxitatea aparatului capsulo-ligamentar, cauzate de modificări endocrine apărute în jurul pubertății.

Teoria osteopatica, discută implicarea mai multor factori legați de arhitectura coloanei vertebrale:

– Tulburări de creștere ale vertebrelor

– Microtraumatisme vertebrale

– Exagerarea, din diferite cauze a curburilor fiziologice

– Afecțiuni inflamatorii generale( tuberculoză, boli eruptive)

Factorii determinanți ai scoliozelor idiopatice:

1. Ereditatea, poate fi adusă și ea în discuție, dar legată totuși de condițiile de mediu, S-a observat o incidență mai mare a scoliozelor idiopatice în familiile cu scoliotici sau cu tratați neuropsihici în componența lor.

2. Condițiile fiziologice și de mediu, par a fi determinante. Astfel, în India, America de Sud, Africa sunt regiuni în care scolioza idiopatică este practic necunoscută, dar în Europa Centrală și America de Nord este frecventa și îmbracă deseori forme grave.

3. Vârsta de debut, este greu de determinat, dar în privința sexului este evident că fetele fac scolioze idiopatice de 3-4 ori mai frecvent decât băieții.

4. Cauze endocrine, acestea pot fi încriminate și în cazul extrem, de frecvențelor agravări ale curburilor scoliotice din cursul sarcinii și alăptării.

5. Alimentația, poate fi un factor care înlesnește manifestarea clinică mai precoce a unei scolioze, datorate rahitismului.

6. Intoxicațiile cronice alimentare, pot determina tulburări ale creșterii vertebrale, fapt observat clinic și obținut experimental. Cele mai incriminate sunt toxinele care interferează în diverse puncte, metabolismul mucopolizaharidelor, ceea ce determină tulburări de creștere osoasă la nivelul vertebrelor (4).

Capitolul 3

3.1. Tabloul clinic

Debutul este greu de precizat. Este posibil ca aceasta să aibă loc chiar în perioada copilăriei, sub forma unei scolioze infantile cu cuneiformizare vertebrală care evoluează în perioada de creștere devenind evident clinic. De multe ori instalarea scoliozei coincide cu creșterea rapidă în înălțime în perioada pubertară. Rareori,instalarea deviației rahisului este precedată de dureri vagi însoțite sau nu de mialgii sau radiculite, care cedează la repaus, precum și de contractarea mușchilor spatelui de partea convexității, fibrilații musculare și dureri la presiunea inserțiilor acestora (2).

J.I.P.James adoptă în clasificare scoliozelor, criteriul topografic, adăugând la el și criteriul vârstei de apariție a curburii primare. Autorul socotește de asemenea, că aceste două criterii rămân esențiale în judecarea prognosticului bolii. James descrie opt tipuri clinice de scolioză idiopatică și socotim că această clasificare este cea mai cuprinzătoare și apropiată de realitatea clinică.

1. Scolioza idiopatică lombară

Este o formă anatomoclinica destul de frecvent întâlnită. Poate fi localizată strict lombar sau să intereseze în extrema sa proximală și 2-3 vertebre toracale. Vârful curburii primare se găsește, de regulă, în dreptul vertebrei L2 sau L1. Orientarea acestui vârf , care reprezintă culmea convexității curburii caracterizează felul scoliozei.

Curburile de compensație sunt inegale și apar la intervale diferite. Astfel, curbura compensatorie caudală este scurtă și apare târziu, în timp ce curbura compensatorie cranială sau superioară apare mai devreme și este mai lungă. Evoluția acestui tip de scolioză este benignă.

2. Scolioza idiopatică toraco-lombară

Această formă clinică, se întâlnește mai rar decât forma precedentă. Apexul curburii primare îl găsim în dreptul vertebrei T11 sau T12.

Întinderea curburii primare este mai mare decât a scoliozei idiopatice lombare, înglobând în ea 5-7 vertebre. Rotația corpilor vertebrali este mare și evoluează rapid, antrenând după sine apariția relativ precoce a gibozității dorsale. Această gibozitate este determinată de angulația ascuțită a arcurilor costale, trase de procesele transverse care tind să se sagitalizeze posterior, în regiunea vertebrelor toracale. În regiunea lombară, gibozitatea este determinată de împingerea masei muculare autohtone a jgheaburilor vertebrale de către procesele costiforme ale vertebrelor lombare, care se roteaza spre dorsal, de asemenea de partea convexității. Creasta iliacă din partea curburii primare pare mai proeminentă.

Această categorie de scolioze trebuie urmatită ritmic și atent. Poate rămâne benignă, stabilizandu-se spontan, sau după purtarea unui corset ortopedic.

Fig.8. Evidențierea gibozității (14)

3. Scolioza idiopatică toracală

Scolioza idiopatică cu sediul primar în regiunea coloanei vertebrale toracale este forma clinică cel mai frecvent întâlnită la adolescentul tânăr (12-14 ani).

La examenul clinic se remarcă șanțul median al spatelui convex spre dreapta, scapulă de aceeași parte ridicată și basculată posterior cu marginea sa vertebrală și cu vârful. Întinderea curburii primare este apreciabilă. Ea poate cuprinde 7-11 vertebre, curburile compensatorii apar destul de precoce.

Urmărirea acestor scolioze presupune exigență, deoarece evoluția lor poate fi gravă.

4. Scolioza idiopatică combinată (scolioză dublă primitivă)

Este o formă clinică deosebită, caracterizată prin existența a două curburi primare angulate în sens invers.

Fiecare curbură primară (una toracala, cealaltă toraco-lombară sau lombară) determină o gibozitate posterioară de partea convexității respective, gibozitate care se menține în mare măsură, chiar la flexia anterioară forțată a trunchiului. Gibozitatea determinată de curbura superioară este mai proeminentă și ireductibilă, la formarea ei luând parte nu numai rotația vertebrală, ci și arcurile posteriare ale coastelor.

Momentul apariției acestei forme de scolioză nu este atât de legat de o anumită vârstă. Poate apărea oricând între 3 și 15 ani.

Unghiurile curburilor sunt sensibil egale. În general, curbura toracala este orientată cu convexitatea spre stânga, iar cea lombară , cu convexitatea spre dreapta.

Curburile compensatorii alea acestor scolioze, nu apar întotdeauna precoce, dar când apar sunt simultane (una superioaraă, cealaltă inferioară). În acest fel coloana vertebrală va prezenta patru curburi, dar în ciuda tuturor acestor sinuozități, își păstrează echilibrul.

Scoliozele idiopatice duble sau combinate trebuie atent examinate, pentru a le diferenția de scoliozele cu două curburi primitive de alte etiologii.

5.Scolioza idiopatică intermediară (Ponseti- Friedmann)

Acest tip de scolioză este mai rar întâlnită. De fapt este o scolioză dublă, dar curbura lombara este mai mică și prezintă o rotație vertebrală mai redusă decât a curburii toracale.

6. Scolioza cu trei curburi primare

Este o scolioză idiopatică extrem de rară.

7. Scolioza idiopatică infantilă

Scolioza idiopatică infantilă ar trebui să constituie un capitol cu totul aparte, prin evoluția ei deseori neprevăzuta. Deobicei apare o curbură structurală apărută fără motiv aparent, înaintea vârstei de 3 ani.

Caracteristicile pentru scolioza idiopatică infantilă ar fi următoarele: curbura primitivă este toracala și are convexitatea orientată, în marea majoritate a cazurilor spre stânga, apare mult mai frecvent la băieți, decât la fete, dacă apare la fete, se ivește la o vârstă mai înaintată (3-4 ani) și are orientată convexitatea curburii spre dreapta și de asemenea cel mai adesea cedează spontan.

8. Scolioza idiopatică infantilă evolutivă

Această formă de scolioză apare, de asemenea, cel mai frecvent la băieți și are sediul toracal, cu convexitatea curburii orientată spre stânga.

La fete, curbura primară a scoliozei idiopatice infantile evolutive este, cel mai frecvent, convexă spre dreapta și apare mai târziu decât la băieți.

Această scolioză se asociază cu deformări cranio-cervicale și plagiocefalie. Plagiocefalia cedează, în general, între 5 și 6 ani.

Cele mai frecvente localizări ale acestei forme de scolioză sunt: regiunea toracala, regiunile lombară sau toraco-lombară și scolioză combinată.

9. Scolioza adultului

Această formă clinică a scoliozei idiopatice devine manifestă atunci când alterările degenerative ale structurilor osteo-articulare cauzate de tulburările statice și dinamice caracteristice scoliozelor duc la acuze subiective și obiective supărătoare.

Potrivit unor statistici, bolnavii cu scolioze idiopatice evolutive la vârsta adultă au o longevitate de două ori mai redusă decât oamenii sănătoși.

Cauzele durerii pot fi: discopatii, tasari vertebrale, entorse vertebrale de postură sau efort, dorsalgii de efort, rahialgii difuze, artroze ale micilor articulații (9).

Capitolul 4

4.1. Evaluarea paraclinică

Examenul clinic include investigații statice și dinamice ale coloanei vertebrale. La inspecție (copilul în ortostatism) se stabilește sediul și mărimea curburii, prezența unui umăr ascensionat sau a unui șold proeminent etc.

În primul rând trebuie văzut dacă avem de-a face cu o scolioză propriu-zisă sau cu o atitudine scoliotică. Scoliozele structurale persistă la flexia anterioară a coloanei, pe când atitudinile scoliotice se reduc în flexie.

Examenul general specific va fi efectuat înaintea examenului clinic și se face cu lumina bătând din spatele examinatorului și cu bolnavul stând cu spatele la examinator. Distanța optimă dintre pacient și examinator este de 1,5-2 metri. Se efectuează pe un bolnav complet dezbrăcat, succesiv în clinostatism și în ortostatism. În ortostatism, examenul se face în poziție necorijată, fără echilibrarea bazinului, de jos în sus. Se notează eventualele defecte ale picioarelor(picior in equin), deformarea genunchilor (valgum, varum, recurvatum).Se vor observa pozițiile, nivelul, înclinarea diferitelor segmente(cap, gat, umeri, brațe, hemitorace).

Examenul clinic trebuie să conțină examenul trunchiului și al coloanei vertebrale, precum și examenul neurologic și al celorlalte aparate și sisteme,deoarece, fiind vorba de o deviație a coloanei, găsim în acest tip de boală și afectări ale altor aparate.

Se examinează, deci, înaintea curburilor, următoarele aparate:

1.Aparatul cardiovascular: malformații, leziuni valvulare;

2.Aparatul respirator: plămân, pleură, diafragmă, pereți toracici;

3.Sistem nervos: tumorete subcutanate, pete cutanate de aspectul „cafe au lait”;

4.Aparatul locomotor: inegalități ale membrelor, asimetrii de bazin, boala Sprengel, sindrom Klippel-Feil, diverse paralizii;

5.Aparat acustico-vestibular și acuitatea vizuală.

Examenul curburilor se face atât în ortostatism, cât și în clinostatism. În clinostatism putem observa două aspecte importatante:

– Curbura care are cea mai mică tendință de corecție, când bolnavul este în decubit ventral,este curbura primară;

– Curburile secundare, compensatorii cu cât se reduc mai puțin, cu atât sunt mai vechi și deci, scolioza este mai veche.

Pentru a putea aprecia rigiditatea unei curburi,precum și posibilitățile de asuplizare și echilibrare a acestora, se recomandă un examen clinic cu coloana vertebrală în elongație.

La inspecție, avem în general de-a face cu un copil slăbuț, palid, emotiv, hipodinamic. Acesta se va dezbrăca si descălța singur, astfel că examinatorul va putea observa cu ajutorul acestor 2 gesturi simple atât flexia anterioară, cât ș înclinațiile laterale dar și echilibrul și statica bolnavului.

Dacă la inspecție bolnavul prezintă o cifoză evidentă, scolioza idiopatică juvenilă este scoasă din discuție, deoarece în acest caz ea e doar secundară.

Andropometria bolnavului este, de asemenea, foarte importantă pentru a aprecia posibilitățile de evoluție in funcție de tratamentul pe care pacientul îl va urma. Se vor măsura înălțimea în ortostatism, greutatea, perimetrul toracic, lungimea membrelor inferioare, diametrele biacromial, bitrohanterian, etc.

Pentru a evidenția mai bine anumite repere(spinele iliace postero-superioare, crestele iliace, spinele scapulare, vârfurile omoplaților, coastele 10 si 12, procesele spinoase ale vertebrelor,curburile) ce se modifică la schimbarea poziției sau se găsesc modificate datorită scoliozei este bine să se folosească un creion dermatograf.

Astfel, se pot constata o serie de modificări specifice:

– Bureletul lombar, proeminent de partea convexității unei curburi lombare;

– Gibozitatea costală, determinată de proeminența arcurilor posterioare ale coastelor de partea convexității unei curburi toracale;

– Asimetria umerilor și denivelarea lor;

– Denivelarea și bascularea vârfurilor scapulelor. Vârful scapulei de partea convexității e mai ascensionat și mai proeminent;

– Inegalitatea „triunghiurilor taliei”, cuprinse între marginile laterale ale toracelui și bazinului și membrul superior de partea afectată. De partea concavă, unghiul inferior al acestui triunghi este mai ascuțit și mai coborât decât cel de partea opusă;

– Pliul interfesier este dirijat cu extremitatea cranială spre convexitatea curburii lombare;

-Pliurile subfesiere sunt denivelate, cel situat de partea convexității coloanei lombare fiind mai coborât. Uneori, fesa respectivă este mai proeminentă (2).

La examinarea pacientului din față, se pot observa gradul de asimetrie și denivelare a claviculelor, umerilor și sânilor, eventualele gibozități condro-costale anterioare. Din profil se observa gibozitatea și eventualele distorsiuni ale centurilor membrelor.

Pentru a constata dacă scolioza este sau nu echilibrată, se efectuează proba firului de plumb. Aceasta se face fixând firul în dreptul vârfului procesului spinos al vertebrei C7 și urmărindu-i poziția la nivelul vertebrei S1. Dacă trece peste procesul spinos S1, este echilibrată. Dacă trece lateral, este dezechilibrată (6).

Examenul radiologic este deosebit de important în stabilirea oricărui tip de scolioză dar și în urmărireaevoluției bolii. Este de fapt, metoda de elecție în afecțiunile aparatului locomotor și completează eficient datele clinice legate de diagnosticul pozitiv și diferențial și ajută la stabilirea planului de tratament. Se face în mod clasic, în 2 incidențe: față și profil și doar dacă este nevoie se efectuează și în alte incidențe speciale.

Specific pentru scolioza idiopatică, la radiografie se pot observa coastele „în evantai”, de partea convexă a curburii primare. Acesta este și unul din modurile de a pune diagnosticul pozitiv pentru scolioza idiopatică și de a-l diferenția de alte tipuri de scolioze.

Poziția pacientului este deosebit de importantă. Radiografiile se fac, de regulă, pe filme de 30/40 cm, de la distantă de ., din spate și din partea dreaptă. Se face, de asemenea, radioscopia generală a toracelui și abdomenului, aceasta prezentând forma toracelui, excursiile costale, curburile coloanei vertebrale, situația anumitor viscere.

Se poate face examinarea dinamică a coloanei vertebrale, prin flexii si extensii.

De asemenea, se mai poate efectua și electromiografia, care trebuie să urmărească funcția musculară activă și de repaus. În scoliozele idiopatice se întâlnesc uneori semne de denervare la nivelul unor mici grupe musculare paralizate(potențiale de fibrilație, curenți polifazici). În scoliozele idiopatice, potențialele de fibrilație sunt însă mai reduse decât în scolioza poliomielitică, de exemplu, dar sunt constant întâlnite. Cele mai caracteristice par a fi cele polifazice.

Se mai pot practica laminografii, atunci când radiografiile nu oferă o imagine clară în anomaliile congenitale, computer tomograf, atunci când apar compresii ale măduvei spinării( în scolioze cu radiculopatii), RMN sau discograma (în scoliozele lombare sau toraco-lombare dureroase).

Investigarea de rutină a bolnavului trebuie să includă obligatoriu: grupul sanguin, hemograma, trombocitele, fibrinogenul, timpul de sângerare, creatinina, glicemia, teste de coagulare, ionograma sanguină, probele de disproteinemie, examenul de urină, radiografia pulmonară. Printre explorările funcționale speciale se numară: ventilația maximă voluntară(VMV), capacitatea vitală(CV), compilația pulmonară, EKG, cateterism cardiac, monitorizare cardiacă etc.

Diagnosticul pozitiv al scoliozei idiopatice este relativ ușor, datorită faptului că sunt cele mai frecvent întâlnite scolioze și tocmai prin faptul că nu prezintă niciun simptom patognomonic.

Există totuși o serie de semne pe care statistica observațiilor le evidențiază că fiind destul de caracteristice pentru o scolioză idiopatică juvenilă:

– prezentă la copii aparent sănătoși, de obicei fetițe de 10- 11 ani;

– sediul curburii primare este toracal, toracal inferior sau toraco-lombar;

– curbura primară este de obicei dextro-convexă, cu rotație vertebrală destul de precoce și relativ rapid progresivă, ceea ce duce la apariția timpurie a gibozității costale;

– puseurile evolutive sunt caracteristice vârstelor de creștere.

Diagnosticul diferențial al scoliozelor se face pe baza examenului radiologic în principal, dar și pe baza examenului clinic (15).

Figura 9. Scolioză toracală dextroconvexă,lombară sinistroconvexă, imagine radiologică, incidență din față

(16)

Partea specială

Scopul lucrării

În lumea contemporană, scolioza este una din cele mai întâlnite afecțiuni ale spatelui. Cauzată de factori cunoscuți sau nu, aceasta a devenit tot mai des întâlnită în ultimii ani, putând avea un impact negativ asupra calității vieții pacienților.

Această deviație a coloanei vertebrale, poate fi sursa unor suferințe fizice serioase: reducerea capacității respiratorii, asimetria toracelui și afectarea organelor intratoracice, dar și suferințe emoționale care duc la izolare și dificultăți de intregrare în societate.

Adaptarea psihologică a adolescentului (acomodarea) față de deformarea lui, mai mult sau mai puțin estetică, de toleranța sa la toate fazele tratamentului (corset, eventuale intervenții chirurgicale, fizio-kinetoterapie) este o etapă importantă, dificilă și lent realizabilă, de care trebuie ținut seama înainte de aplicarea tratamentului deoarece rezultatele nu sunt din cele mai spectaculoase.

Diagnosticarea bolii într-un stadiu precoce este esentială în stabilirea conduitei terapeutice precum și dezvoltarea ulterioară a pacientului.

Pentru scoliozele in formă medie sau ușoară programul de kinetoterapie reprezintă o parte esențială în tratarea acestei categorii populaționale. Programul trebuie urmat și la domiciliu și indiferent de metoda kinetoterapeutică aleasă, recuperarea este de lungă durată.

Eficiența tratamentului depinde de capacitatea terapeutului de a construi o strategie terapeutică adecvată în cea mai mare măsură și să desfășoare o intervenție concretă. De asemenea suportul familial și cel al anturajului este foarte important în recuperarea pacienților.

Astfel scopul lucrării este de a demonstra importanța și necesitatea tratamentului fizio-kinetoterapeutic în reecuperarea scoliozei prin programe standardizate, dar totodată individualizare fiecărui pacient în parte, precum și impactul psiho-social pe care îl are această afecțiune asupra adolescenților.

Capitolul 5

5.1. Material si metode

Studiul s-a realizat în perioada septembrie 2013- mai 2014 la cabinetele de recuperare “Prokt” și “Cardinal Med” din Timișoara,pe un lot de 10 pacienți.

Pacienții sunt adolescenți cu vârste cuprinse între 14-17 ani, toți fiind diagnosticați cu scolioza idiopatică a adolescentului.Aceștia au urmat un program de recuperare, constând în kinetoterapie individualizată pentru deviația axială, fizioterapieși terapie manuală.

5.2. Lotul de pacienți

Tabel 1. Date demografice și constituționale ale pacienților

IMC: Indice de masa corporală

Tabel 2. Factori ocupaționali

Tabel 3. Diagnostic clinic

Capitolul 6

6.1. Tratamentul de recuperare medicală

Cazul numărul 1

Pacientul O.S.L, în vârstă de 17 ani a fost diagnosticat în luna ianuarie 2013 cu scolioză idiopatică dorso lombarǎ, dorsal dextroconvexǎ, lombar sinistroconvexǎ, având și o protuzie discala la nivelul vertebrelor L4-L5. Unghiul Cobb fiind de 22 de grade.

Figurile 10,11- Radiografie incidență frontală și sagitală a pacientului în anul 2013

La efectuarea examenului clinic s-a constatat, prezența semnelor clasice ale scoliozei: deformarea coloanei în plan frontal, asimetria umerilor. La testul înclinării înainte nu există prezența gibusului (testul Adam), distanțe diferite între membrele superioare și trunchi.

Tratamentul constă în :

Tratament fizioterapeutic :

1. Curent interferențial în 4 poli, aplicați de-o parte și de cealaltă a coloanei dorso- lombare, 10 minute, frecvență 90-100 Hz, până la senzația de furnicătură, având rol antalgic asupra musculaturii dorsale și lombare.

Figura 12. Aplicarea curenților interferențiali(colecție personală, cu acordul pacientului)

2. Aplicarea saculeților cu fango cald, 10 minute, pentru relaxarea musculaturii dorso-lombare;

Figura 13. Aplicarea saculeților cu fango(colecție personală, cu acordul pacientului)

3. Masaj manual, aplicat cervico-dorso-lombo-sacrat, 15 minute

Figurile 14,15- Aplicarea masajului manual(colecție personală, cu acordul pacientului)

Tratamentul kinetoterapeutic urmat de aceast pacient este cel clasic, utilizat mai des în sălile de kinetoterapie. A efectuat un număr de 2 ședințe pe săptămână, cu durata variabilă, între 45-60 de minute per ședință.

1. Relaxarea

S-a folosit metoda gimnastica ritmică artistică cu mișcări absolut libere, neimpuse, din diverse poziții, cu autourmărirea propriei respirații. Se obține o "conștientizare" a echilibrului muscular, a posturii corpului, a stărilor de tensiune musculară.

2. Posturarea

Este foarte important ca pacientul să învețe, în timpul ședinței de kinetoterapie, diferite posturi facilitatoare, corective pe care sa le poată utiliza acasă. Astfel, pacientul se poziționează în decubit lateral, cu o pernă sub convexitate, cu membrul superior de partea opusă ridicat deasupra capului iar cu cel homolateral abdus înainte și cu membrele inferioare în semiflexie. Postura se menține 10-15 minute si se repetă de mai multe ori pe parcursul zilei.

3. Corectarea posturală

Este vorba de corectarea cifozelor și a lordozelor și apoi a scoliozei propriu zise. Treptat se ajunge la conștientizarea staticii scoliotice și a pozițiilor care o corectează. Controlul în fața oglinzii are un bun efect. Astfel pacientul execută următoarele exerciții :

– Din ortostatism, pacientul stă cu brațul stâng ridicat, se menține această poziție câteva secunde;

– Idem ca la exercițiul anterior, însă șezând ;

– Din șezut, pacientul ridică ambele picioare;

4. Exercții

1. Din patrupedie, trunchiul se lasa pe taloane în inspir, apoi se revine în expir.

Figurile 16,17- Exemplu de exercițiu(colecție personală, cu acordul pacientului)

2. Din patrupedie,seîntinde simultan membrul superior stâng și membrul inferior drept, în inspir, iar la revenire se expiră.

Figurile 18,19 – Exemplu de exercițiu (colecție personală, cu acordul pacientului)

3. Din patrupedie, pacientul ridică membrul superior drept, apoi cel stâng, spre tavan (cu răsucirea trunchiului) în inspir, iar la revenire se expiră.

Figurile 20,21,22- Exemplu de exercițiu (colecție personală, cu acordul pacientului)

4. Din decubit dorsal, pacientul apucă ultima bară a spalierului cu membrul superior drept și execută bicicleta ( Programul Williams III).

Figura 23 –Exemplu de exercițiu(colecție personala, cu acordul pacientului)

5. Din decubit dorsal, se aduce membrul inferior la piept, atingând genunchiul cu fruntea. Se fac repetări alternative cu ambele membre.

Figurile 24,25- Exemplu de exercițiu(colecție personală, cu acordul pacientului)

6. Din decubit dorsal, genunchii sunt îndoiți, pacientul execută ridicări de trunchi, mâinile sunt întinse în față pe lângă genunchi.

Figurile 26, 27- Exemplu de exercițiu (colecție personală, cu acordul pacientului)

7. Din decubit dorsal, mâinile pe lângă corp, membrul inferior drept se așează deasupra genunchiului stâng, iar membrul inferior drept se așează pe o minge medicinală. Se aduce mingea spre corp. Idem și pentru celălalt membru.

Figurile 28, 29- Exemplu de exercițiu (colecție personală, cu acordul pacientului)

8. Din decubit dorsal, pacientul apucă ultima bară a spalierului cu membrul inferior drept. Mingea medicinală se așează între membrele inferioare și se execută ridicări.

Figurile 30, 31- Exemplu de exercițiu (colecție personală, cu acordul pacientului)

9. Șezând pe taloane , se stabilizeaza bazinul, cu mâinile la ceafă, pacientul se apleacă în dreapta ( Metoda Klapp).

Figurile 32 – Exemplu de exercițiu (colecție personală, cu acordul pacientului)

10. Atârnat la spalier, se execută rotarea stânga-dreapta a genunchilor flectați (Programul Williams).

Figurile 33, 34- Exemplu de exercițiu (colecție personală, cu acordul pacientului)

11. Cu fața la spalier, mâinile prind bara cu palmele spre perete, memberele inferioare depărtate, se execută cifozări lombare.

Figurile 35, 36 – Exemplu de exercițiu (colecție personală, cu acordul pacientului)

12. Pentru final, pacientul executa lordozări ale coloanei, pe mingea medicinală.

Figura 37- Exemplu de exercițiu. (colecție personală, cu acordul pacientului)

Cazul numărul 2

Pacienta T.G , în vârstă de 16 ani a fost diagnosticată în luna aprilie 2009 cu scolioză idiopatică dorsală sinistroconvexă, unghiul Cobb fiind de 22 de grade.

Tratamentul urmat de aceasta, este cel conservator, asociat cu metoda Klapp-Cotrel și cu elemente din Programul Williams III. Acestea se efectueazăîn număr de 2 ședințe pe săptămână, cu durata variabilă, între 45-60 de minute per ședință.

Figura 38 – Radiografie incidență frontală a pacientei în anul 2009

1. Relaxarea

S-a folosit tehnica Jacobson, care cuprinde 3 etape:

Prologul respirator – 2-4 min, subiectul se concentrează pe respirație;

Antrenamentul propriu-zis: contracție- relaxare cu inspir- expir pentru: membrul superior drept, membrul superior stâng, ambele membre superioare, membrul inferior drept, membrul inferior stâng, ambele membre inferioare, extensorii trunchiului, cap,tot corpul. Se începe de la rădăcina membrului către extremități.

Poziția de lucru: subiectul în decubit dorsal, fără excitații din mediul înconjurător, se lucrează folosind tehnica antigravitațională, izometria (presiunea palmei pe pat de exemplu) sau pendularea (pentru relaxarea umerii-gat).

Revenirea – se cere subiectului sa strângă pleoapele, pumnii, să facă o grimasă, să se întindă, șezând apoi din ortostatism.

Figurile 39-44 : Pacienta executând metoda de relaxare Jacobson (colecție personală, cu acordul pacientului)

2. Posturarea

1. În decubit lateral stâng, se așează un săculeț cu nisip sub coloana lombară, mâna dreaptă este întinsă pe lângă ureche, mână opusă se așează sub cap, iar genunchii sunt în ușoara flexie.

2. În decubit ventral, mâna dreaptă întinsă pe lângă ureche, mâna opusă fiind întinsă pe lângă corp.

Se mențin aceste posturi 10-15 minute și se repetă de mai multe ori pe parcursul zilei.

Figurile 45,46 Exemple de posturare (colecție personală, cu acordul pacientului)

3. Corectarea posturală

1. Șezând pe scaun, se ridică genunchii la piept de partea convexității.

2. Șezând pe scaun se ridică mâna dreaptă.

4. Exerciții

1.Din decubit dorsal, genunchii îndoiți, mâinile la ceafă, se execută flexii de trunchi, având control asupra inspirului și a expirului.

Figurile 47,48- Exemplu de exercițiu (colecție personală, cu acordul pacientului)

2. Din decubit dorsal, se execută bicicleta, cu bazinul mult basculat înainte. Acest exercițiu face parte din programul Williams III.

Figurile 49,50- Exemplu de exercițiu(colecție personală, cu acordul pacientului)

3. Pacienta execută exercițiile Klapp din poziția semicoborâtă și coborâtă, cifozantă, dorindu-se mobilizarea segmentului toracic și lombar.

Figurile 51,52 – Metoda Klapp (Colecție personală, cu acordul pacientului).

4. Mersul Klapp, se execută mersul încrucișat. Se începe cu mâna dreaptă și piciorul stâng.

Figurile 53,54 – Mersul Klapp (Colecție personală, cu acordul pacientului).

5. Se execută tehnica Cotrel, de extensie-derotație-elongație-flexie laterală: din decubit ventral, cu membrele inferioare extinse, membrele superioare pe lângă cap, se întinde tot corpul, apoi treptat se extind brațele, corpul se lordozează. Membrul superior drept se duce în sus, pe lângă ureche, iar cel stâng se duce către șoldul stâng.

Figurile 55,56 – Tehnica Cotrel (Colecție personală, cu acordul pacientului).

6. Tehnica Cotrelîn poziția de ghemuit, pacienta pășește cu mâinile in partea stângă.

Figurile 57,58 – Tehnica Cotrel (Colecție personală, cu acordul pacientului).

7. Din ortostatism, cu bastonul la spate, mâna dreaptă sus, se pășește cu flexia coapsei pe abdomen, cu controlarea respirației. La ridicarea genunchiului se expiră, iar la coborâre se inspiră.

Figurile 59-61 – Exemplu de exercițiu (Colecție personală, cu acordul pacientului).

8. Din ortostatism, cu bastonul la spate, mâna dreaptă sus, pacienta se apleacă în partea stânga.

Figurile 62, 63 – Exemplu de exercițiu (Colecție personală, cu acordul pacientului)

9. Din ortostatism, bastonul la spate, se execută extensii.

Figurile 64, 65 – Exemplu de exercițiu (Colecție personală, cu acordul pacientului).

10. La spalier, din atârnat, mâna dreaptă apucă oșipcă mai sus, se execută bascularea dreapta și stânga a membrelor inferioare (pendulare). Acest exercițiu face parte din Programul Williams, exerciții din atârnat.

Figurile 66, 67 – Exemplu de exercițiu (Colecție personală, cu acordul pacientului).

11.Cu fața la spalier, mâna dreaptă apucă o șipcă mai sus, picioarele depărtate, se execută cifozari ale coloanei lombare ( Programul Williams).

Figurile 68, 69 – Exemplu de exercițiu (Colecție personală, cu acordul pacientului).

12. Șezând pe scaun, mâna dreaptă îi întinsă pe lângă ureche, se apucă o ganteră și se fac aplecări spre parteași stânga.

Figurile 68, 69 – Exemplu de exercițiu (Colecție personală, cu acordul pacientului)

13. Cu ajutorul mingii medicinale, se execută lordozări ale coloanei, ca și exercițiu final, pentru a facilita relaxarea mușchilor spatelui.

Figura 70 – Exemplu de exercițiu (Colecție personală, cu acordul pacientului).

6.2. Măsuri de prevenție a scoliozei și igienă ortopedică

Supravegherea poziției corpului copilului și corectarea ei trebuie să fie o grijă permanentă a părinților care trebuie susținuți de educatori, învățători, profesori, medicide familie și specialiști.

Orice schimbare persistentă a poziției adolescentului trebuie să-l determine pe părinte să se adreseze medicului, corectarea scoliozei ușoare sau a atitudinilor scoliotice sau cifotice fiind mai ușoară în faze incipiente.

Măsuri de prevenire:

Folosirea unui mobilier (masă, birou, pupitru) adecvat studiului, astfel încât distanța până la ochiul copilului să nu fie mai mică de 35 cm și mai mare de 45 cm, linia umerilor să fie paralelă cu marginea mesei, ceea ce presupune că ambele coate stau pe masa de studiu, picioarele vor sta sub masă și nu sub șezut, atât la scris, învățat, televizor, calculator, dar și la luarea meselor.

Ghiozdanul va fi purtat în spate, pe ambii umeri și va avea o greutate decentă (maxim 5 kg).

Pentru întarirea musculaturii coloanei vertebraleeste bine ca fiecare copil să practice un sport (înotul, atletismul) înca din perioada preșcolară, nu este indicat ca un părinte să caute a-l scuti pe adolescentul sănatos de orele de educație fizică.

Se va evita statul pe un picior.

Privitul la televizor se va face în fața televizorului, cu privirea perpendicular pe ecran, nu din pat, culcat.

Se va evita ridicarea greutăților prea mari pentru vârsta adolescentului.

Va dormi pe pat cât mai drept, cu saltea plană și cu pernă cât mai mică.

Oboseala din clasa, de multe ori cauzata de lipsa micului dejun, sau de culcatul la ore târzii, poate fi inlaturată prin adoptarea unui stil de viată armonios.

Un program corect de somn, alternarea activității mentale (învățatul) cu cea fizică și o alimentație echilibrată bazată pe produse naturale, pot fi o rețetă de succes a unei sănătăți depline. Alimentația se recomandă a fi bazată pe cereale, alimente în stare naturală, fructe și legume proaspete și de sezon, la care se adaugă un aport corect de proteine, lipide și glucide nerafinate, preparate atractiv și sănătos.

Capitolul 7.

7.1. Evaluarea pacienților

Chestionarul de impact al scoliozei (Societatea de Studiu a Scoliozei)

(Scoliosis Research Society’s Scoliosis Patient Questionnaire) (17-22)

Pentru o evaluare cât mai completă, pacienții au fost rugați să completeze un chestionar despre starea lor emoțională și impactul psihologic pe care l-a avut scolioza asupra lor.

Nume:

Vârstă:

Dată:

Diagnostic:

Data operației(opțional):

Încercuiți răspunsul cel mai potrivit situației dvs.:

1. Pe o scală de la 1 la 9, 9 însemnând fara durere”, iar 1“durere severa”, vă rugăm indicați gradul de durere zilnică:

1 2 3 4 5 6 7 8 9

2. Folosind aceeași scală că mai sus, indicați cel mai mare grad/nivel de durere, pe care l-ați avut în ultima lună :

1 2 3 4 5 6 7 8 9

3. Cum v-ați simți dacă ar trebui să vă petreceți restul vieții cu deformarea actuală de coloană vertebrală?

Mulțumit (5)

Destul de mulțumit (4)

Indiferent (3)

Destul de nemulțumit (2)

Foarte nemulțumit (1)

4. Care este nivelulactualde activitate?

Impotența funcțională/ Scaun cu rotile (1)

Niciun fel de activitate (2)

Activitate ușoară (treburile casnice) (3)

Activitate moderată( mersul pe jos, ciclismul) (4)

Activitate completă(fără restricții) (5)

5. Cum vă vin hainele pe dumneavostră/ Cum arătați îmbrăcat?

Foarte bine (5)

Bine (4)

Acceptabil (3)

Rau (2)

Foarterau (1)

6. Aveți dureri de spate în timpul repausului?

Foarte des (1)

Des (2)

Cateodata (3)

Rareori (4)

Niciodata (5)

7. Cât de activi sunteți/ Care este nivelul de activitate la lucru/la școală?

100 % normal (5)

75% normal (4)

50%normal (3)

25% normal (2)

0% normal (1)

8. Ce fel de medicamente luați în prezent (după caz)?

Nu iau niciun fel de medicament (5)

Non-steroidiene (4)

Steroidiene (3)

Miorelaxante (2)

Narcotice (1)

9. Vă împiedică spatele să faceți anumite activități casnice?

Da (1) Nu (5)

10. V-ați luat zile libere de la servici/școală, din cauza durerii de spate?

Da (1) Nu (5)

11. Simțiți că starea actuală de sănătate vă afectează pe plan personal?

Da (1) Nu (5)

12. Întâmpinați, dumneavoastră sau familia dumneavoastră, dificultăți financiarea din cauza afecțiunii spatelui?

Niciuna (5) Câteva (3) Multe(1)

13. Ieșiți în oraș mai mult sau mai puțin decât prietenii dvs?

Mai mult (5) La fel (3)Mai puțin (1)

14. Vă simțiți atractiv/ă?

Da, foarte atractiv/ă (5)

Destul de atractiv/ă(4)

Nici atractiv/ă,nici neatractiv/ă (3)

Nu foarte atractiv/ă (2)

Deloc atractiv/ă (1)

15. Pe o scală de la 1 la 9, 1 fiind cel mai mic, iar 9 cel mai ridicat, cum vă notați propria imagine de sine?

1 2 3 4 5 6 7 8 9

16. Cum v-a schimbat tratamentul adresat coloanei vertebrale, activitatea de zi cu zi?

Creșterea activității (5) Activitate egală (3) Scăderea activității (1)

17. V-a schimbat tratamentul adresat afecțiunii coloanei vertebrale, hobbiurile sau activitățile fizice?

Da (1) Deloc schimbat (3) Nu (5)

18. A avut vreun efect tratamentul urmat?

Accentuarea durerii (1) Durere constant (3) Scăderea durerii (5)

19. V-a afectat tratamentul încrederea în relațiile cu alte persoane?

Da (1) Deloc schimbat (3) Nu (5)

20.A schimbat tratamentul modul în care sunteți percepuți de restul?

Mult mai bine (5)

Bine (4)

La fel (3)

Rău (2)

Mai rău (1)

21. Vi-a afectat tratamentul imaginea de sine a dumneavoastră?

Creșterea imaginii de sine (5) Imagine de sine egală (3) Scăderea imaginii de sine (1)

22. Sunteți mulțumiți de rezultatul tratamentului?

Extrem de satisfăcut (5)

Satisfăcut (4)

Nici satisfăcut, nici nesatisfăcut (3)

Nesatisfăcut (2)

Exterm de nesatisfăcut (1)

23. Cum simțiți că arătați acum, după tratament?

Mult mai bine (5)

Bine (4)

La fel (3)

Rău (2)

Mai rău (1)

24 Ați repeta acest tratament, dacă ați avea aceeași problemă cu spatele?

Categoric da (5)

Probabil că da (4)

Nu sunt sigur (3)

Probabil că nu (2)

Categoric nu (1)

Rezultatele chestionarului au fost stabilite în funcție de valoarea scalei de:

durere

funcționalitatea generală

funcționalitatea după tratament,

activitatea funcționala,

imaginea de sine

nivelul de satisfacție după tratament.

Punctajul maxim (9 sau 5 puncte, punctele sunt trecute în paranteze) reprezintă gradul cel mai ridicat de satisfacție din partea adolescentului, pe când rezultatul minim (1 punct) reprezintă un grad scăzut desatisfacție.

Capitolul 8

8.1. Rezultatele studiului observațional

În urma studiului am remarcat următoarele:

Studiul a cuprins 10 subiecți cu vârsta cuprinsă între 14 si 17, vârsta medie fiind de 15,8 ± 1,03 ani.

Figura 71

Am observat faptul că un procent de 40 % dintre subiecți au fost de sex masculin, iar 60 % de sex feminin.

Figura 72

Am remarcat faptul ca înălțimea mediea fost de 1,69 ± 0,05 m.

Figura 73

În urma studiului, am observat că patru pacienți au avut greutatea sub 50 de kilograme, cinci pacienți au avut greutatea între 50 și 70 de kilograme, iar unul singur a avut greutatea peste 70 de kilograme. Greutatea medie a fost de 54,9± 9,46 kg.

Figura 74

Am remarcat faptul că 2 pacienți au fost subponderali, 8 normoponderali și niciunul supraponderal.

Figura 75

Am observat faptul că subiecții au o medie pe săptămână de 42,4± 1,83ore în poziția șezând la birou/în bancă.

Figura 7

Am observant faptul că media orelor petrecute în fața calculatorului este de 12,4± 2,41.

Figura 77

În urma studiului de față, am observat că 20% dintre adolescenți practică fotbalul, alți 20% practică înotul, baschetul și tenisul, 10% volei și karate. Media orelor de efectuarea a activitaților recreative si sportive este de 2,3± 1,05.

Figura 78

De asemenea, am remarcat faptul că durata media a activităților recreative este de 3,7± 3,4 ore per săptămână.

Figura 79

8.2. Interpretarea rezultatelor chestionarului

Tabel 4. Evaluarea inițială și finală a pacienților (în funcție de rezultatele chestionarului)

Se observă o creștere a scorului în cazul durerii finale, fapt ce ne arată o scădere a acesteia și eficacitatea tratamentului fiziokinetoterapeutic.

Figura 80

După efectuarea tratamentuluis-a constatat o îmbunătățire a funcționalității adolescenților.

Figura 81

Funcționalitatea generală a crescut după cele 8 luni de tratament.

Figura 82

Se remarcă faptul că activitatea funcțională s-a îmbunătățit după efectuarea tratamentului.

Figura 83

Tabel 5. Evaluarea inițială și finală a pacienților (în funcție de rezultatele chestionarului)

În urma tratamentului se poate observa o creștere semnificativă a felului în care se percep

adolescenții.

Figura 84

Se poate constata o creștere semnificativă a imaginii de sine, după efectuarea tratamentului kinetoterapeutic.

Figura 85

Se observă o îmbunătățire a nivelului de satisfacere a adolescenților după tratament.

Figura 86

Tabel 6 .Totalul evaluarii inițiale și finale a pacienților (în funcție de rezultatele chestionarului)

În urma evaluării inițiale și finale, s-a constatat o creștere semnificativă a procentelor ce corespund

rezultatelor chestionarului. Fapt ce demonstrează eficacitatea tratamentului urmat.

Figura 87

Concluzii

Scolioza idiopatică a adolescentului reprezintă cea mai frecventă formă de scolioză, ceea ce

impune o abordare terapeutică complexă și variată;

Pentru scoliozele de formă medie sau ușoară, programul de kinetoterapie reprezintă o parte esențială în tratarea acestor pacienți;

Dintre subiecții care au participat la studiu un număr important (7din 10)nu erau diagnosticați cu scolioză;

Supravegherea poziției corpului adolescentului și corectarea ei, este foarte importantăși trebuie să fie o grijă permanentă a părinților care trebuie susținuți de educatori, învățători, profesori, medici de familie și specialiști;

Sexul feminin are o predispoziție mai mare decât cel masculin;

Corectarea scoliozei ușoare sau a atitudinilor scoliotice sau cifotice fiind mai ușoară în faze incipiente;

Pentru ca tratamentul să fie eficient, este nevoie de o conștientizare a posturii, la care se adaugă o alimentație echilibrată și suficiente ore de odihnă;

Evitarea numărul mare de ore petrecute la birou este un factor major pentru evitarea deviațiilor patologice;

Prin studiul observațional s-a remarcat faptul că activitatea recreativă este un factor important în prevenirea deviațiilor sau ameliorarea simptomatologiei algice, iar aceasta este practicată tot mai des la populația tânără activă;

Programul trebuie urmat și la domiciliu;

Suportul familial și cel al anturajului este foarte important în recuperarea pacienților;

Indiferent de metoda kinetoterapeutică urmată, recuperarea este de lungă durată, iar rezultatele nu sunt din cele mai spectaculoase.

În urma evaluării rezultatelor chestionarului, înainte și după efectuarea tratamentului fiziokinetoterapeutic, s-a constatat o îmbunătățire a imaginii de sine, o ameliorare a durerii cât și a simptomelor date de scolioză, respectiv funcționalitatea generală a adolescenților s-a îmbunătățit. De asemenea, nivelul de satisfacția și încrederea în sine după tratament a crescut, demonstrând eficiența tratamentului de recuperare.

Bibliografie

1. Mihai Jianu – Diagnostic precoce și tratament în scolioza idiopatică, Editura Pro Editură și Tipografie, București 2010 ;

2. Corneliu Zaharia – Scolioza,Editura Medicală, București 1980 ;

3 .www.sfatulmedicului.ro

4. Academician Al. Rădulescu – Scoliozele, Editura Academiei Republicii Populare române, București 1961;

5. Dumitru Dumitru – Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale, Editura Sport-Turism, București 1984 ;

6. Mihai Jianu, Tudor Zamfir – Ortopedie și traumatologie pediatrică, Editura Tradiția, București 1995 ;

7. www.scribd.com – Mihai Jianu – Algoritm clinic și terapeutic în scolioza idiopatică la copil și adolescent;

8. Ștefan A. Birtolon – Exercitiul fizic și coloana vertebrală, Editura Sport – Turism, București 1978 ;

9. Radu Păun, Ștefan Suțeanu – Tratat de medicină internă – Reumatologie vol.I, Editura Medicală, București 2010 ;

10. Ionel A. Bratu – Gimnastică pentru prevenirea și corectarea deficiențelor fizice. Editura Sport- Turism, București 1977 ;

11. Dan Nemeș, Doru Vasiliu, Alina Totorean – Principii de evaluare și terapie în sechelele motorii și encefalopatie cronică infantilă, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara2002 ;

12. www.ortopediclinica.ro;

13. www.kinetoderma.ro;

14. www.viata-medicala.ro;

15. Baciu Cl, Popovici N. – Examenul clinic al coloanei vertebrale, Editura Viața medicală, București 1964 ;

16. www.wecreatewellness.ro

17. Haher TR, Gorup JM, Shin TM, Homel P, Merola AA, Grogan DP, Pugh L, Lowe TG, Murray M: Results of the Scoliosis Research Society instrument for evaluation of surgical outcome in adolescent idiopathic scoliosis: a multicenter study of 244 patients. Spine 1999, 24:1435-40

18. Asher MA, Lai SM, Burton DC: Further development and validation of the Scoliosis Research Society (SRS) Outcomes Instrument. Spine 2000, 25:2381-6.

19. Asher M, Min Lai S, Burton D, Manna B: The reliability and concurrent validity of the Scoliosis Research Society-22 patient questionnaire for idiopathic scoliosis. Spine 2003, 28:63-9

20. Asher M, Min Lai S, Burton D, Manna B: Scoliosis Research Society-22 patient questionnaire: responsiveness to change associated with surgical treatment. Spine 2003,28:70-3

21. Asher M, Min Lai S, Burton D, Manna B: Discrimination validity of the Scoliosis Research Society-22 patient questionnaire: relationship to idiopathic scoliosis curve pattern and curve size. Spine 2003, 28:74-8

22. Asher MA, Lai SM, Burton DC: Refinement of the SRS-22 health-related quality of life questionnaire function domain. Spine 2006, 31:593-7