Mobilierul de gradină este un tip de mobilier conceput in special pentru utilizarea in aer liber. Acesta este adesea realizat din materiale… [307753]

1.Mobilierul de grădina

Mobilierul de gradină este un tip de mobilier conceput in special pentru utilizarea in aer liber. [anonimizat], frig, umiditate etc.

Scopul și modul în care mobilier de gradina este utilizat de către societate a evoluat accentuat pe parcursul ultimelor secole.

Nașterea grădinii a avut loc după invazia Claudiana în cu modele care combină garduri vii și garduri cu livezi și verande cu coloane.

[anonimizat], precum metalul sau piatra. [anonimizat].[anonimizat], stiluri si directii. [anonimizat] o vechime cuprinsa intre 50 si 300 de ani sau chiar mai mult.[anonimizat], mobilierul putand avea un design inovator sau sa fie o adaptare moderna a modelelor istorice.

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat].[anonimizat],mobilierul fiind impodobit cu ornamente din aur si deosebit de complex. [anonimizat].[anonimizat] – [anonimizat]. Mai mult decat atat designul foarte elaborat ofera mai multe informatii despre o anumita perioada.

[anonimizat] a popula grădini și spații în aer liber. Se pare că s – au găsit cele mai vechi exemple de supraviețuire de mobilier de grădină în grădinile din Pompei.

Grădina a jucat un rol esențial în viața oamenilor Pompei și multe din valorile pe care o grădină romană a stat în această eră au trecut testul timpului ca mobilier de gradina a evoluat. [anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat], devenind unul dintre aspectele cele mai distinctive ale unei grădini medievale. Acest tip de mobilier a crescut la proeminență oferind diferite imagini și piese de artă de la începutul secolului al 15-lea.

[anonimizat], [anonimizat] a evita disputele de dincolo de ziduri. Pentru a evita disputele între pereții. Acest tip de mobilier de grădină a fost înconjurat de ierburi și flori în sensul că oamenii au avut libertatea de a se vedea în mediul lor.

Secolul al 17-lea a văzut o planificare urbană bună, devenind mai frecvente în Europa, cu multe grădini construite pentru a sublinia controlul asupra naturii. Această temă a fost proeminentă în multe grădini franceze, cu colivii, menajerii și fântâni folosite ca o declarație de avere.

Pe măsură ce aceste spații urbane au crescut împreună cu populația, a fost făcută cerere de ședere, mobilierul din interior să fie mutat in exterior pentru a scăpa de căldură.

Mișcarea peisajului care a avut loc în această era elisabetană a văzut grădini care încep să privească spre exterior, spre peisajul cu scaune utilizat pentru a promova trecerea de la activ la contemplativ. Nu numai că au fost scaunele de grădină văzute ca un loc de confort, dar, de asemenea, pentru a oferi un perisaj formidabil in aer liber.

Spatiile civice, cum ar fi parcuri, grădini și cheiuri, care au apărut în secolul al 19-lea,a dus la apariția „bancii din parc“.

Alte exemple de mobilier de grădină în aer liber din această epocă se numără balansoarul din America și scaunele care stau ghemuite din Australia.

După al doilea război mondial, cererea pentru mobilierul de terasă explodeaza și producătorii au început sa faca imitații ieftine pentru a umple rapid cererea pentru curtile suburbane. În timp ce aceste piese au servit un scop și un cost foarte mic, materialele ieftine au durat puțin mai mult de un sezon. Chiar piesele pictate care au fost mai robuste au avut o durată de viață limitată.

Vara clasici lucrează cu designeri și ingineri bine cunoscuti în stiluri și materiale. De la fier pana la lemn de tapițat, fiecare colecție este analizată și testată pentru a asigura longevitatea și confortul cu foarte puțină întreținere.

Conceptul de viață în aer liber a înflorit cu adevărat în secolul 21, cu energie electrică în aer liber care permite oamenilor de a personaliza gradinile lor pentru a se potrivi nevoilor lor , prin mobilier și atent selectatele  ornamente.

Materiale utilizate

Mobilier de grădină este fabricat dintr-o gamă largă de materiale, unele fiind mai bune pentru utilizarea în exterior decât altele.

Lemnul arată foarte bine și, dacă se uitlizează corect, poate dura o viață întreagă. El nu este nici cald nici rece, făcându-l unul dintre materialele cele mai placute de utilizare. Cu toate acestea un set de mobilier din lemn bine facut nu va fi ieftin, și necesită îngrijire și atenție.

Dacă îți pasă foarte mult de întreținerea grădinii, și sunteti pregatiti să investiti în bună calitate , care reprezintă testul timpului, mobilier din lemn este cea mai buna solutie.

Rattanul este confortabil și ușor de întreținut. Aceasta costă mai puțin decât alte materiale, dar nu este potrivit pentruo vreme proastă, așa că cel mai bine este sa il ocroti in timpul iernii.

Rattanul este foarte popular datorită calității și confortuli său – ceea ce il face mobilierul ideal pentru o casa de vacanta cat si in aer liber.

Mobilierul metalic de grădină este ușor, durabil și la un preț rezonabil. Fierul poate deveni fierbinte în timpul verii si foarte rece pe timpul iernii.

Mobilierul din plastic este ușor iar întreținere este redusă și în mod normal, cea mai ieftină opțiune. Cu toate acestea, este mai puțin durabil decât alte materiale, și nu prea potrivit din punct de vedere estetic.

Clasificarea mobilierului

1.Natura materiei prime

Mobilier din lemn masiv

Mobilier din placi aglomerate

Mobilier din rame placate (cu placaj,PFL ,PAL)

Mobileir din materiale lemnoase combinate (lemn masiv,PAL,PFL,panel,placaj)

2.Mobilier de constructie

Mobilier corp

Mobilier pe schelet

Mobilier din panouri

Mobilier din panouri si schlet

Mobilier curbat

3.Mobilier de ansamblu

Mobilier nedemontabil

Mobilier demontail

Mobilier asamblat mixt

4.Modul de finisare

Mobila slefuita

Mobila baituita

Mobila ceruita

Mobila emailata

Mobila lacuita care poate fi finisata:

-cu luciu

-cu semiluciu

-semimata

-mata

5.Felul ornamentelor

Mobila profilata

Mobila sculptata

Mobila incrustata

Mobila mozaicata

Mobila gravata

Mobila pictata

Clasificara mobilierului de gradina

Mobilier de ședere

Banci

Scaune

Șezlonguri

Balansoare

Leagane

Hamac

Mese si masuțe

Mobilier de decorativ

Leagan

Fantane

Caruțe

Roabe de flori

2 . Protecția și conservarea lemnului

Lemnul este unul din primele materiale utilizate de om și în același timp un material mereu modern, cu multiple utilizări și potențiale noi aplicații, ce ocupă o pondere îsemnată în ansamblul materialelor utilizate în prezent.Între calitățile lemnului ce motivează utlizarea largă în domenii foarte diferite se remarcă proprietățile fizico-mecanice deosebite, aspectul estetic plăcut, senzația de confort și căldură pe care o emană, prelucrarea ușoară și diversă cu consumuri energetice și costuri relativ mici. La acestea se adaugă faptul că lemnul este un material natural, ecologic, reciclabil și regenerabil.

Proteția lemnului reprezinta ansamblul de masuri si tratamente menite sa îmbunătățească rezistența lemnului la acțiunea factorilor de degradare de natură biotică și abiotică în vederea obținerii unor performanțe superioare în utilizare și prelungirii duratei de viața în operă (in conditiile de utilizare date).

Conservarea lemnului reprezintă pastrarea nealterata a calitatilor estetice, integritatii structurale si biologice si a proprietatilor fizico-mecanice ale lemnului.

Protecția lemnului, respectiv măsurile intreprinse pot fi clasificate în funcție de diverse criterii astfel :

A.

După natura agentului de degradare:

•Protecție împotriva agenților biologici (biotici) de degradare-

BIOPROTECȚIE:-împotriva ciupercilor;-împotriva insectelor;-împotriva dăunătorilor marini;

•Protecție împotriva factorilor climatici;

•Protecție împotriva focului (protecție ignifugă).

B.

După principiul de acțiune:

•Protecție biologică – în care sunt folosiți agenți biologici și principii din biologieîmpotriva agenților biotici de degradare;

•Protecție chimică – în care se folosesc substanțe chimice;

•Protecție fizică – în care se folosesc metode fizice de combatere, de regulă împotrivaagenților biologici.

C.

După momentul în care se aplică tratamentul de protecție:

•Protecție preventivă – se aplică înaintea atacării lemnului de către factorii distructivi,în general înaintea punerii lemnului în operă;

•Protecție curativă – se aplică după apariția fenomenelor de degradare în scopulstopării acestora.agenților biologici, a focului și afactorilor climatici(de mediu).

Protecția lemnului, respectiv măsurile intreprinse pot fi clasificate în funcție de diverse criteriiastfel :

A.

După natura agentului de degradare:

•Protecție împotriva agenților biologici (biotici) de degradare-

BIOPROTECȚIE:

-împotriva ciupercilor;-împotriva insectelor;-împotriva dăunătorilor marini;

•Protecție împotriva factorilor climatici;

•Protecție împotriva focului (protecție ignifugă).

B.

După principiul de acțiune:

•Protecție biologică – în care sunt folosiți agenți biologici și principii din biologieîmpotriva agenților biotici de degradare;

•Protecție chimică – în care se folosesc substanțe chimice;

•Protecție fizică – în care se folosesc metode fizice de combatere, de regulă împotrivaagenților biologici.

C.

După momentul în care se aplică tratamentul de protecție:

•Protecție preventivă – se aplică înaintea atacării lemnului de către factorii distructivi,în general înaintea punerii lemnului în operă;

•Protecție curativă – se aplică după apariția fenomenelor de degradare în scopulstopării acestora.

2.1 Bioprotectia chimica a lemnului

Clase de durabilitate naturală față de atacul fungiilor:

2- -durabil

3-durabilitate medie

4-puțin durabil

Clase de durabilitate față de atacul insectelor xilofage :

S-nedurabil (sensibil, susceptibil la atac)

X-specia trebuie tratată corespunzător

5. Evaluarea măsurilor necesare de bioprotecție funcție de aspectele anterior mentionate în conformitate cu SR EN 460. Luarea deciziei privind tipul de tratare necesar pentru cele două specii lemnoase.

Protecția împotriva biodegradării, numită bioprotecția lemnului este cea mai importantă parte a protecției lemnului, ce se referă la protecția împotriva agenților biotici de degradare.Este de evidențiat faptul că, pentru a fi economică și cu eficiență maximă, bioprotecția se impune și se practică în general varianta protecției preventive în scopul măririi durabilității naturale a lemnului. Este de asemenea important de subliniat că o serie de metode și produse moderne pot oferi un efect cumulat de protecție a lemnului față de acțiunea diverșilor agenți naturali distructivi. Aceasta se realizează de multe ori prin combinarea mai multor substanțe sau principii de protecție.Dacă se iau în considerare și factorii abiotici: radiațiile UV, apa etc., este necesară și o finisare cu produse rezistente la acțiunea acestor factori.

2.1.1 Clasificarea agenților de biodegradare

1. Fungii lignicole

– Ciuperci de mucegai și albăstreala

– Ciuperci de putregai (ciuperci xilofage)

2. Insecte xilofage

– Coleoptere (de lemn uscat) – gandaci

– Isoptere – Termite

3. Biodăunători marini

– Moluște

– Crustacee

4. Bacterii

1.Fungii – ciuperci

Sunt organisme vegetale fara clorofila care nu pot sintetiza materie organică. Ele se instalează și se dezvoltă pe medii organice pe care le degradează.Fungii , (Ciuperci) lignicole , colonizează și degradează materiale lignocelulozice respectiv lemnul.

Pot folosi drept sursa de hrană:

– compuși chimici mic-moleculari, ușor asimilabili(zaharuri, amidon)

– compușii chimici principali ai lemnului pe care îi scindează în compuși asimilabili cu ajutorul unui sistem enzimatic propriu.

Fungii lignicole parazite atacă arborii pe picior.

Fungii lignicole saprofite atacă lemnul ca material (brut,prelucrat).

Fungii de mucegai și albastreală produc discolorari (pete, colorații) superficiale sau penetrante fară afectarea rezistențelor fizico-mecanice; atac concentrat în zona de

alburn pentru material cu umiditate mare.

Fungii de putregai (ciuperci xilofage) conduc la putrezirea lemnului descompunându-se sub acțiunea ciupercilor sau a altor microorganisme rezultând o înmuiere, pierdere de masa si de rezistență progresivă si adesea o schimbare de textură și culoare , lemnul devenind friabil, sfarâmicios și cedează la solicitari minime.

Ciupercile de mucegai produc pete superficiale de diverse culori – discolorări.

Acestea nu afectează compușii chimici principali ai lemnului , iar rezistențele fizico-mecanice nu sunt afectate.

Afectează însă negativ aspectul , reducând valoarea economica a materialului lemnos , putând fi modificată (crescută) permeabilitatea lemnului.

Mucegaiul reprezintă dezvoltarea fungica pufoasa sau prăfoasă pe suprafața lemnului cu umiditate mare și se păstrează în condiții de umidiate ridicată.

Ciupercile de albăstreală apar pe cheresteaua debitată din buștenii deja atacați de aceste ciuperci , in cele mai frecvente cazuri apărând pe alburnul lemnului de rășinoase și pe fag.

Se impune tratarea provizorie a buștenilor / cherestelei umede cu produse speciale ANTI BLUE.

Albastreala reprezintă colorația fungică albastru – gri pâna la negru.

Albastreala superficiala poate fi îndepărtată prin rindeluire pe o grosime de maxim 2 mm.

Albastreala penetranta este colorația în profunzime ce nu poate fi îndepartata prin

rindeluire superficială.

Ciupercile de putregai degradeaza lemnul în profunzime afectând compușii chimici principali (celuloza, hemiceluloze , lignina) și scindându-i în compuși mic-moleculari asimilabili cu ajutorul sistemului enzimatic propriu reducând drastic rezistențele fizicomecanice.

Aceste ciuperci sunt de mai multe feluri , regăsindu-se ca și:

Ciuperci de putregai brun având culoare bruna, cu multiple fisuri și crapaturi interne in direcția fibrelor și perpendicular pe acestea ce duc la dezagregarea in fragmente cubice.

Ciuperci de putregai alb ce au culoare deschisa , albicioasa , tendință de defibrare , rupere cu smulgere de fibre. Aceste ciuperci poseda un sistem enzimnatic complex ce permite degradarea tuturor compușilor chimici principali(celuloza, hemicelulozele și lignina).

Ciupercile de putregai moale produc o închidere de culoare și înmuiere progresivă a lemnului de la suprafață spre interior producând degradarea selectiva a celulozei și hemicelulozelor. Este u tip de putregai caracteristic lemnul aflat în contact cu solul și/sau apa dulce.

2. Insecte xilofage

Insectele xiloface sunt insecte ce găsesc in lemn adăpost si hrană. Acestea degradează lemnul prin saparea unor galerii ce afectează integritatea structurala și rezistențele fizico-mecanice.

Coleopterele de lemn uscat (gândacii comuni) atacul prin galeriile de zbor ce apar pe suprafață când adultul parasește lemnul (dupa ce degradarea a avut loc).

Formarea de rumeguș în jurul galeriilor de zbor indica un atac activ. În interiorul lemnului se formeaza un sistem de galerii în profunzime ce afectează rezistențele fizico-mecanice.Lemnul puternic degradat are aspect buretos și se sfarma ușor.

Termite sunt furnicile albe cu corp moale care ataca lemnul în contact cu solul (in general). Atacul este realizat de insectele adulte lucratoare începând în interiorul lemnului, în direcția fibrelor fiind adesea nesesizabil pe suprafață.

Termitele traiesc în zone climatice calde și umede.

3.Biodăunători marini

Moluștele sapă galerii in lemn pentru adăpost si hrană , degradând celuloza. Acestea nu părăsesc lemnul lemnul atacat.

Moluștele se gasesc in mari din zone tropicale si temperate cu salinitate scăzută.

Crustaceele se raspândesc in zona de atac de la lemnul infestat le lemnul sănătos , degradând celuloza.

2.2 Protectia lemnului impotriva factorilor de mediu

Ne place lemnul. Are personalitate, îmbătrânește cu grație, este excelent izolator natural, se poate prelucra în aproape orice formă și se poate integra în clădirea și grădina noastra aproape oriunde, dar are nevoie de ajutorul nostru pentru a se menține tânăr.

Lemnul reacționează la factorii de mediu și sub acțiunea lor continuă poate suferi degradări permanente.

Cu cât este de esența mai tare, cu atât este mai puțin sensibilă la factorii de mediu și, pe cale de consecință, mai scumpă. Tecul și mahonul, de pildă, sunt cele mai rezistente și durabile esențe lemnoase. Dintre esențele europene, stejarul și fagul sunt cele stabile și rezistente, iar molidul și pinul sunt cele mai moi și mai sensibile.

2.2.1 Factorii externi care influentează lemnul

a) Apa

Lemnul reacționează la variațiile de umiditate mărindu-și volumul în mediul umed și contractându-se în mediul uscat. Schimbul de umiditate între lemn și mediu se oprește fie pentru că mediul este stabil / închis și s-a ajuns la un echilibru între absorbția și cedarea de apă, fie pentru că suprafața lemnului este tratată special pentru a rezista indiferent de condițiile de umiditate.

Schimbul acesta de apă în sine nu este atât de periculos pe cât este stagnarea umidității sau a secetei, caz în care lemnul se umflă excesiv din cauza apei și ajunge să dezvolte mucegaiuri, carii, insecte, etc, respectiv se usucă atât de tare încât devine sensibil la șocuri mecanice, adică casant.

b) Temperatura

Temperatura este factor degradant pentru lemn atât în raport cu umiditatea, cât și singură.

Alături de umiditate, temperatura este unul dintre factorii favorizanți pentru apariția mucegaiurilor, dar și pentru întreținerea insectelor și rozătoarelor.

Temperatura ridicată singură accelerează deteriorarea chimică a lemnului, iar temperatura extremă (focul) afectează iremediabil orice esență.

c) Lumina

Radiațiile ultraviolete distrug lignina – liantul propriu al lemnului, iar lemnul capătă o tentă gri și devine fragil, poros și mai vulnerabil la apă și umiditate. În plus, elementele rezultate în urma distrugerii ligninei constituie nutrienți pentru ciupercile ce distrug lemnul.

d) Poluarea

Substanțele nocive provenite din procesele industriale și alte activități umane, sunt prezente în aer mai ales în zonele aglomerate si găsesc în precipitații un vehicul excelent și un mijloc ideal pentru a se tranforma în substanțe corozive, distructive pentru lemn.

Crăpături , fisuri , defibrare Diferentiere lemn târziu / lemn timpuriu

2.2.2 Tratarea lemnului impotriva factorilor de mediu

Pentru a putea avea o tratare corectă a lemnului este necesară urmarea unor pași importanți. Acești pași sunt:

Este necesară curățirea suprafeței de grăsime si praf.

Se șlefuiește cu șmirghel și se curață din nou pentru a îndepărta praful provenit din șlefuire.

Se aplică stratul de ground care asigură protecția împotriva cariilor , ciuperciilor , dar și întărirea fibrelor și o culoare uniformă.

Se aplica lazuri , vopseluri sau lacuri cu ajutorul pensulei sau a pistolului pentru vopsit. Lazurile pot avea suplimentar substanțe biocide.

Pentru o colorare uniforma si un grad corespunzator de acoperire a suprafeței (rugozitate finala mică) se recomandă minim 2 straturi de lazură cu slefuire intermediară.

Pentru o rezistență mai buna la apă si/sau o acoperire mai bună a texturii, sau obținerea gradului de luciu/mat dorit se poate aplica suplimentar un lac de acoperire sau lazură de acoperire cu un conținut mai ridicat de substanță peliculogenă.

2.2.3 Materiale peliculogene pentru exterior

Materialele peliculogene pentru exterior preferate sunt:

– pe baza de rasini alchidice (produse cu solvent)

– pe baza de polimeri acrilici reticulabili (lazuri hidro-diluabile)

Caracteristici importante ale peliculogenelor pentru exterior:

– pelicule elastice

– pelicule rezistente la apa

– permeabilitate redusa fa_a de vaporii de apa (nu complet impermeabile).

Rașina peliculogena de bază este rășina alchidică rezultata prin modificarea unei rășini esterice glicero-ftalică (GF) cu uleiuri sicative.

Tipuri de rășin alchidice:

Rășini alchidice fara ulei – rășini GF

Rășini alchidice slabe: conținut de uleiuri sicative < 40 %

Rășini alchidice medii: conținut de uleiuri sicative 40-60 %

Rășini alchidice grase: conținut de uleiuri sicative 60-70 %

Uleiuri alchidice: conținut de uleiuri nesicative > 70 %, ( se folosesc ca și plastifianți).

2.3 Protecția lemnului la acțiunea apei în condiții de exterior

În lemn apa se poate gasi sub trei forme:

Apa libera , care circulă prin țesături – poate favoriza manifestarea unor defecte – acțiunea înghețului si dezghețului , crăpături la uscare etc.,

Apa de higroscopicitate – fixată prin procese de absorbție pe pereții țesuturilor vegetale , are o influență hotărâtoare asupra tuturor proprietăților lemnului,

Apa lagată chimic – se găsește în compoziția substanțelor ce alcătuiesc masa lemnoasă în proporția cea mai mică și nu are influență asupra caracteristicilor lemnului.

Umiditatea pentru care lemnul a cedat apa liberă se numește punctul de saturație respectiv apa de saturație. Umiditatea variază în timp în funcție de condițiile de păstrare a lemnului , temperatura , umiditatea aerului , presiunea atmosferica ect., ajungându-se ca presiunea vaporilor din materialul lemnos sa fie egală cu presiunea vaporilor din atmosferă. Pentru conditiiile climatice din țara noastră , umiditatea relativă (masa de apă conținută raportată la masa materialului lemnos la umiditatea respectivă) a lemnului păstrat in aer (uscat in aer) variază intre 12 – 15 %. Modificările de volum ale lemnului la variațiile de umiditate se datorează apei de higroscopicitate și caracterului liofil al structurii , detrminând procesul de lucru al lemnului. Astfel la creșterea umiditații , lemnul suferă o mărire de volum denumită umflare , respectiv la scăderea umiditații , o reducere de volum denumită contragere. Lucrul lemnului nu este aceași pentru toate esențele , fiind mai mare la esențele de foioase , pentru că acestea prezintă cantitatea de apă de saturație mai mare.

Umflarea si contragerea lemnului sunt procese reversibile si diferă în funcție de direcția de măsură (longitudinal , radial si tangențial).

Umiditatea prea mare duce la instabilitatea dimensională a lemnului, la formarea de tensiuni în lemn, tensiuni între vopsea și lemn și tensiuni în însăși pelicula de vopsea. Umiditatea exagerată provoacă crăparea și exfolierea vopselei, și de aceea vopseaua își pierde funcția sa de protecție.

Bariera care oferă o bună protecție la ploaie.

2.4 Pretratamente fizico – chimice ale suprafețelor lemnoase

Produsele de protecție se pot prezenta , în forme diferite , cum sunt: solide (paste , pulberi) , soluții , emulsii , produse de finisare. În funcție de tipul de produs , aceste produse mai pot conține pigmenți , coloranți , materiale de adaosuri cu roluri diferite.

Substanțele chimice toxice simple de protecție a lemnului sunt mai puțin folosite in prezent. Utilizarea lor , ca atare sau prin dizolvare într-un solvent adecvat , la locul de protectie a lemnului , se face mai mult în cazul pieselor de mari dimensiuni , la capacitați de producție mari și pentru tratamente preventive cu efecte de scurtă durată.

Efectele suplimentare pe care le pot oferii lemnului tratat , produsele complexe de protecție , comparativ cu substanțele chimice simple , pot fi sintetizate astfel:

Capacitatea de fixare pe lemn ;

Spectrul larg de toxicitate , efect insecto-fungicid ;

Posibilitatea de finisare bioprotectoare ;

Posibilitatea realizarii simultane a protecției biologice

2.4.1 Finisarea suprafeței

Lemnul neprotejat expus in condiții de exterior își va schimba relativ rapid aspectul placut prin modificari de culoare , asperizarea suprafeței , apariția petelor de mucegai și a depunerilor de diverse impuritați. Mai mult , în condiții adecvate de temperatura și umiditate este foarte posibilă o degradare mai avansată , care va afecta si proprietațile fizico-mecanice prin atacul ciupercilor de putregai si al insectelor. Aceste efecte sunt rezultatul unui proces complex de degradare datorita acțiunii simultane a luminii , a apei , fungiilor , prafului și a altor impuritați mecanice din atmosferă , precum si a poluanțiilor gazosi din aer.

Metodele de protecție a lemnului împotriva degradarii diverșilor factori de mediu urmăresc contractarea factorilor cheie în acest proces și pot fi clasificați în:

Pretratamente fizico – chimice ale suprafețelor in vederea finisarii ;

Modificarea chimică a lemnului ;

Metode de acoperire a suprafeței cu materiale peliculogene cu efect protector UV.

Procesul finisarii cuprinde grupul de operații prin care suprafețele sunt înnobilate cu pelicule de lacuri sau vopsele ori folii de materiale plastice. Prin operația de finisare suprafețele devin rezistente la acțiunea agenților fizico – chimici și la degradarile mecanice , aspectul estetic si valoarea estetica a acestora îmbunatațindu-se.

Finisarea mobilei este de doua tipuri :

Finisare transparentă ;

Finisare opacă .

Finisarea transparentă formează pelicule care evidențiază desenul și textura , culoarea naturală a lemnului. Finisarea peliculei se definește prin procedee de finisare în raport cu gradul de luciu al peliculei de lac care poate avea un luciu înalt (luciu ogilindă) , mătăsos , mat , semimat , mat adânc , prin finisarea transparentă se urmăresc valorile decorative ale lemnului masiv sau furnirelor.

Finisarea transparenta se face cu lacuri nitrocelulozice , poliesterice sau poliuretanice peste care se aplica un strat de peliculă de ulei sau ceara care îi dă un aspect lucios , mat ,semilucios sau lucios oglindă.

Finisarea opacă formează pelicule prin care structura , culoarea si desenul lemnos sunt acoperite cu substanțe peliculogene pigmentate cum ar fi vopselurile pe baza de ulei , emailurile nitrocelulozice sau lacurile colorate puternic.

În afara procedeelor de finisare prin pelicule care au o grosime de 25 – 300 µm , în industria mobilei se mai intalnesc si alte procedee de finisare a suprafețelor cum ar fi acoperirea cu folii din materiale plastice (PVC sau pe baza de fibre celulozice).

2.4.2 Șlefuirea in alb