Parcurile ,spațiile verzi au fost și rămân foarte importante pentru așezările umane ,mai ales pentru locuitorii de la orașe. Începând cu anul 2010… [307733]

Capitolul 2

2.1 [anonimizat] ,mai ales pentru locuitorii de la orașe.

Începând cu anul 2010 ,s-a trecut la inventarierea și catalogarea arborilor și a spațiilor verzi din orașe.

[anonimizat] ,prevăd 50 m2 de suprafață verde pe un locuitor în orașe. Dar normele de aplicare a O.U.G.nr.114/2007[anonimizat]. După datele APM există numai 7 m2 spații verzi /locuitor. Spațiile verzi se încadrează în zona de agrement dar ele se găsesc și în celelalte zone din intravilan și însumează 100 ha ,revenind 12 m2 pe locuitor.

Proiectele au prevăzut pentru Târgoviște un spațiu verde de minim 20 m2/locuitor în anul 2010 și în 26 m2/locuitor în decembrie 2013.

Unii indică chiar 31,42 m2/locuitor în 2009 ,adică ar exista 251 [anonimizat]:[anonimizat](ronduri ,scuaruri,peluze) ,parcuri publice cu acces limitat ([anonimizat],firme,societați ) dar și parcuri cu profil specializat.

2.2 Istoricul parcurilor

Istoria localităților este în strânsă legatură cu istoria Țării Românești.

[anonimizat]-se prin diversitatea de specii cu varste și dimensiuni surprinzătoare.

[anonimizat]-lea ,[anonimizat], iar primele grădini s-[anonimizat]. Vârsta parcurilor depașeste cu putin 100 [anonimizat]. Municipiul Târgoviște se întinde pe o suprafață de 46,81 km2 în zona urbană și 68 km2 cu zona limitrofă.

[anonimizat], la altitudinea de 280,5 m.

Atestată documentar la 1396 , s-a [anonimizat], Ploiești, București și Pitești.

[anonimizat] a 33 voievozi, a suferit schimbări profunde de-a [anonimizat] 1968, [anonimizat].

S-[anonimizat](petroliere ,strunguri,etc.), s-[anonimizat], grădinițe, spitale, [anonimizat].

După 1989, orașul a [anonimizat] s-a micșorat ca populație.

[anonimizat], nivelul poluării a scăzut. Totuși noxele degajate în aer dăunează în mod diferențiat plantele .

Pentru Târgoviște sunt sensibile următoarele specii: [anonimizat],[anonimizat], [anonimizat], iar ca plante rezistente întâlnim : [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], Populus simonii.

2.3 Parcurile din Târgoviște

În Târgoviște există câteva spații verzi încadrate în categoria parcurilor. Ele s-au amenajat ca o nevoie stingentă de a satisface clipele de odihnă, relaxare și plăcere ale locuitorilor, fiind preocupări permanente ale organelor locale, dar și ale unor instituții și personae fizice.

În rândurile de mai jos menționez numele parcurilor suprafata, de când datează precum și numărul speciilor lemnoase.

2.3.1.Parcul Mitropoliei sau Parcul Central, datat din 1930, are 2 ha și 31 de specii.

Parcul Mitropoliei, situat în centrul orașului, se învecinează cu Platoul Prefecturii – unde se află statuia lui Mircea cel Bătrân, cu Platoul Casei de Cultură a Sindicatelor – unde se află statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, și centrul vechi.

Este situat în zona centrală a orașului Târgoviște, în imediata apropiere de Mitropolie. Deși construcția acesteia a început pe la 1500 și s-a încheiat la 1520 sub domnitorul Neagoe Basarab, a avut inițial o gradină care apoi a dipărut.

Plantele din actualul parc, întins pe fostele grădini ale Mitropoliei nu sunt impresionante prin vârsta și dimensiuni.

S-au identificat în teren 31 de apecii de arbori, arbuști și plante decorative, la o suprafață de 2,4 ha, reprezentând un fond vegetal valoros, astfel:

– Conifere: Taxus baccata-tisa, Thuja occidentalis-tuie, Juniperus communis-ienuperi , Abies alba-brazi, Taxodium distichum-chiparoși, Abies-molizi

– Foioase: Quercus robur- stejari , Acer negundo-arțari americani, Ulmus foliacea-ulmi, Tilia tomentosa-tei argintii, tei hibrizi, Betula verrucosa-mesteceni

Alte specii de arbori: Robinia pseudacacia-salcâmi, Morus alba-duzi albi, Prunus avium – ciresi , Catalpa bignonioides-catalpa, Carpinus betulus-carpeni ,Aesculus hippocastanum-castani porcești.

Plante ornamentale: Ligustrum-gard viu, juniperus,forxitia, Rosa-trandafirii .

Aflat în centrul municipiului, parcul Mitropoliei este împrejmuit de cele două importante artere ale orașului – Bvd. Libertății și Bvd. Mircea cel Batrân (fosta Prieteniei). Unul dintre cele mai romantice locuri de întălnire, parcul găzduiește bustul lui Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821 și asasinat de eteriști la 27 mai 1821, chiar pe amplasamentul actualului parc, în fața Mitropoliei.

De asemenea, gasim aici și bustul maicii Smara, pe numele ei întreg Smaranda Gheorghiu (1857-1944), cea care a însemnat o prezență prelungită în perioada interbelică în domeniul literaturii pentru copii și tineret, îndreptata indeosebi spre latura educativă a acestei literaturi.

În fine, cel mai interesant punct de atracție îl reprezintă Mitropolia, una dintre cele mai mari și mai frumoase biserici ale cetății de scaun. Mutată la Târgoviște de Radu cel Mare, la cererea patriarhului Nifon, biserica era zidită după modelul Sf. Sofii. Darâmată la 1889 și înlocuită cu cea actuală, noua Mitropolia a fost ridicata după planurile arhitectului francez Lecompte du Nouy.

În spatele bisericii se găsesc ruinele unui presupus tunel ce lega Mitropolia de Turnul Chindiei.

Tabel caracteristici Parcul Mitropoliei

PARCUL CHINDIA

Parcul Chindia a fost amenajat în anul 1970, pe lunca râului Ialomița pe locul fostei gradini domnesti, pentru spectacole cât și lacul de agrement.

Gradina zoologica amplasată în parcul Chindia este amplasată pe locul unde în 1583, domnitorul Petru Cercel a amenajat primul colț zoologic din țară.

Parcul este un teritoriu delimitat clar, prin lege unde se respectă anumite reguli impuse cu scopul de a proteja mediul natural .

VEGETAȚIA

Trăsăturile învelișului vegetal poartă amprenta reliefului, a caracteristicilor pedologice, termice și de umiditate specifice, dar și amprenta urbanității-cu arbori, arbuști și formațiuni florale.

Vegetația parcului Chindia este reprezentată de:

– conifere (Abies alba-bradul, Picea abies-molidul, bradul argintiu, Thuja occidentalis- tuia);

– foioase ( Salix alba-salcie, Tilia cordata- tei, Populus alba- plop alb, Populus pyramidalis-plop piramidal, Quercus robur- stejar, Ulmus foliacea-ulm);

– alte specii de arbori ( Juglans regia-nuc, Robinia pseudacacia- salcâm etc);

– flori ornamentale( Rosa-trandafiri);

– diferite tipuri de plante( Hedera helix- iedera).

Abies alba-bradul și Picea abies-molidul sunt arbori de talie mare, care cresc în zonele de munte. Speciile autohtone de molid și de brad, precum și cele de origine Americană( molidul argintiu înțepător și bradul argintiu) sunt cultivate ca specii decorative, mai ales în parcuri și grădini.

Speciile de molid și de brad se recunosc ușor după frunzele în formă de ac, care sunt scurte și rigide, precum și după conurile lor cu solzi.

Plimbările în pădurile de brad sau molid au efecte liniștitoare asupra psihicului.

Abies cincolor-bradul argintiu este un arbore ornamental cu caractere asemanatoare bradului, de care se deosebește prin talia mai mica (15-25m) și prin culoarea cenusie-verzuie sau cenușie-albastruie. Se întâlnește ca specie cultivate în scopuri decorative, prin parcuri, grădini și spații verzi.

Picea abies-molidul este un arbore înalt de cca 40 m, dar care poate ajunge până la 60 m, fiind cel mai înalt arbore salbatic de la noi.

Tuia mai este cunoscut și sub denumirea de ( Arboreal vietii) .Se adapteaza diverselor tipuri de sol și climat și au nevie de mult soare pentru a crește repede.

Salcia este întâlnită în principal pe soluri umede, pe malurile râurilor, în zonele mai răcoroase. Poate atinge o înălțime de 20 m, are coroana bogată, cu ramuri subțiri și flexibile.

Teiul este un arbore melifer care poate atinge 25-30 m înălțime. Are o tulpină groasă de peste 1 m diametru și coroana piramidală.Teiul este rezistent la frig si vânt.

Florile de tei au un miros placut, iar infuzia din aceste flori are un parfum și o aromă inconfundabile.

Plopul este un gen de arbore din categoria foioaselor.Pot atinge înaltimea de 35-40 m și este folosit la confectionarea pantofilor de lemn.

Rosa sp.-trandafirul este o plantă din familia Rosaceae, răspândită în majoritatea regiunilor globului. Datorită răspândirii lor în zone cu clima diferită, a rezultat o gamă bogată de trandafiri, fiecare având caracteristici proprii. Întâlnim trandafirul pitic, trandafirul cățărător, cei cu frunze încrețite, trandafirii remontanți Thea hibrizi, și multe alte varietăți.

Specii încadrate în grupa maceșilor decorativi și a trandafirilor de parc:

Rosa canina-măcesul comun, Rosa rubrifolia măcesul roșu, Rosa alba -trandafirul alb, Rosa damascena-trandafirul de Damasc, Rosa lutea -măcesul galben, Rosa rugosa -trandafirul cu frunze încrețite.

Iedera este o liană, un tip de plantă a carei tulpină subțire nu este deloc rigidă.Poate foarte bine să trăiască pe pământ: în acest caz, acoperă solul precum un covor des de culoare verde închis. Are nevoie de multă lumină pentru a se dezvolta și de aceea se agață de un copac sau zid. Iedera este o veritabila comoara pentru păsări atât ca hrana cât și ca adăpost.

Tabel Parcul Chindia

GALERIE FOTO

Pentru târgoviștenii de toate vârstele unul dintre punctele de atracție este Parcul Chindia . Un loc în care cetățenii intră de la primele ore ale dimineții și ies noaptea târziu, după miezul nopții.

Bogată în vegetație, cu o varietate de specii de plante anuale și perene, de arbori și arbuști, zona oferă o adevarată oază de relaxare.

Străjuit de Turnul Chindiei și pornind de la zidurile Curții Domnești aici poți simți o încărcare cu energii benefice, poți rezona la vibrația pământului călcat de străbuni și la gloria înaintașilor noștri valahi.

Parcul Chindia este amlasat pe malul drept al râului Ialomita, pe prima terasa a acestuia, întins pe 14 ha (din care 2 ha lacul de agrement). S-a amenajat pe fostul local al grădinii domnești, construită de domnitorul Petru Cercel după reîntoarcerea sa de la curtea regelui Henric al III-lea al Franței, după anul 1584 și atestată documentar de italianul Franco Sivori în lucrările sale. El reconstituie vechiul ceair al Curții Domnești.

În această gradină se întâlnesc 95 de specii aparținând la 34 de familii botanice.

Parcul Chindia a fost reamenajat în 1970, și-a înfrumusețat și îmbogățit colecția de plante cu noi specii: plante de stâncarie, rozariu, chiparosul de baltă, platani, arborele de mătase, scoruși si altele.

În ultimii ani, parcul Chindia, s-a reamenajat, s-au facut noi plantări :

– Albizzia-arborele de mătase ,

– Platanus hybridus-platanul,

-Paulownia-arborele prințesei

S-au amenajat stâncării calcaroase, izvoare și căderi de apă.

Parcul Chindia cuprinde un lac de agrement, o grădină de vară, un cinematograf și o grădină zoologică. Atât parcul Chindia cât și grădina zoologică din Târgoviște constituie importante locuri de atrcție pentru petrecerea utilă și plăcută a timpului liber, ambele devenind o grădină zoobotanică. Din acest frumos parc se pot admira imprejurimile: lunca Ialomitei, Curtea Domnească, Turnul Chindia, dealurile dinspre Răzvad,Valea Voievozilor, Viforâta, Aninoasa.

Prin întindere, prin gradul de organizare și prin numărul de specii, acesta este cel mai însemnat parc din Municipiul Târgoviște .

2.3.3.Parcul Primăriei

Este amenajat în 1898 , clădirea fiind opera arhitectului italian Vignossa Giovani, construită în anii 1869-1898.

Cu această ocazie s-a amenajat și spațiul din incintă prin cultivarea unor molizi, tei și salcâm japonez.

După 1990 s-au plantat : Betula verrucosa-mesteceni , Thuja occidentalis-tuia, Juniperus communis-ienuperi , Rosa sp.-trandafiri, Platanus x acerifolia-platani, Abies alba-brazi și alte conifere care i-au dat și mai multă frumusețe, fiind prevăzut cu alei și bănci comode.

Vegetația Parcului Primăriei:

Suprafața totală amenajată însumează circa 3000 m2 și înregistrează 15 specii

-Conifere : Picea abies- molizi, Abies alba-brazi, Thuja occidentalis-tuia, Taxus baccata-tisa, Juniperus communis-ienuperi

-Foioase: Tilia cordata-tei, Betula verrucosa-mesteacăn

-Alte specii de arbori: Sophora Japonica-salcam japonez

-Arbuști decorativi: Forsythia-forsitia

-Formațiuni florale: Rosa sp.-trandafiri

Se remarcă:

– un exemplar bătrân de Tillia tomentosa – tei argintiu

– un exemplar de Sophora japonica-salcâmul japonez

– exemplare :-Picea abies-molizi

– Thuja orientalis-tuia-arborele vietii

Tabel Parcul Primărie Târgoviște

În 1972 aici s-a instalat bustul lui Ion Heliade Radulescu.

În acest parc se mai afla bustul scriitorului Grigore Alexandrescu și statuia domnitorului Constantin Brâncoveanu și a fiilor săi.

2.3.4.Parcul Mihai Bravu

Situat la nord de podul Mihai Bravu, cuprins între Ialomița și canalul Morii, pe o suprafață de circa 6 ha, regăsindu-se 26 de specii.

Pe această suprafață, s-au plantat arbori și arbuști interesanți:

-Conifere:Taxodium distichum-chiparosul de baltă, Taxus baccata-tisa, Pinus silvestris-pin, Picea abies-molizi, Juniperus communis-ienuperi, Tjuia orientalis-tilia,

-Foioase: Betula pendula-mesteacăn,

-Arbusti:Rhus typhina-oțetar, scorus-Sorbus aucuparia, Elaegnus augustifolia-salcie mirositoare, Tamarix ramosissima-cătină roșie,

Situat pe malul drept al râului Ialomița, acesta oferă vizitatorilor un peisaj cu vedere spre Ialomița și spre zona subcarpatică.

O alee pavată ce străbate parcul în lungul său este prevazută cu numeroase bănci de odihnă, mese și locuri de joacă pentru copii.

Acest parc, este numit și faleza târgovișteană.

2.3.5. Parcul Muzeului Scriitorilor

A fost inaugurat la 30 decembrie 1968

Este foarte vechi, ca și clădire, el datează de la sfârșitul secolului alXIX-lea și este întins pe 5000 m2 .

Pe suprafața sa sunt plantate 36 de specii. În anul 1897, când scriitorul Ion Alexandru Bratescu –Voinești cumpără terenul și își ridică într-un an casa cu parc și gradină și chiar atunci s-au făcut și plantări de arbori. Astăzi ,Muzeul Scriitorilor este găzduit în casa scriitorului.

Teiul argintiu, zada sau laricea și salcâmul japonez sunt arborii plantați chiar de scriitorul Ioan Alexandru Bratescu –Voinesti.

Copacii precum: Tillia tomentosa-tei argintiu, Fraxinus excelsior-frsinul, (Aesculus hippocastanum-castanul porcesc,Picea abies-molidul, (Pinus sylvestis)-pinul silvestru, Larix decidua-zada, Platanus hybridus-platan, Sophora japonica-salcâm japonez pletos, Acer negundo-arțar american, Taxus baccata-tisa au peste 100 ani și dimensiuni mari.

Salcâmul japonez forma pendula(Sophora japonica ,,Pendula”) are înalțimea de 6m, diametrul trunchiului de 40 cm și are ramurile la pământ, fiind foarte aspectuos.

2.3.6 Bulevardul Carol I

Acest bulevard este unul dinte simbolurile municipiului Târgoviște. Nu există localnic sau călător, de la tânăr la cei mai în vârstă care să nu se fi plimbat sub castanii care strajuiesc bulevardul. Prezența castanilor au determinat ca denumirea de bulevardul Castanilor sa fie mai des utilizată decât cea oficială ,și anume Bulevardul Carol I.

Construit într-un an, între 1896-1897, după planurile arhitectului N. Bruneanu și completat de A. Condros, noul inginer al orașului acelor timpuri, se întinde pe o lungime de 1140 m, de la gară până la Palatul Diviziei(clubul U.P.T.-Uzina de Utilaj Petrolier, ulterior sediu de bancă.

Pentru construirea lui au fost demolate la acea vreme 24 de case pentru a face loc carosabilului, iar costurile au fost la puțin peste 100.000 lei la valorea acelor timpuri.

Când a fost construit, s-au plantat 359 de castani salbatici, pentru flancarea aleilor pietonale, două rânduri pe dreapta arterei și două rânduri pe stânga arterei, iar de-a lungul trotuarelor s-a așternut un covor de nisip. Bordurile au fost făcute din piatra de Pietroșița cioplita, pe ambele părți ale bulevardului s-au asezat 25 de bănci și s-au montat pe stâlpii de fontă 60 de felinare de tinichea.

Receptia finală a lucrării a avut loc la 8 Aprilie 1898, în prezența Regelui Carol I, care va da numele Bulevardul Carol. Momentul inaugurării bulevardului coincide cu momentul inaugurării și Gării din Târgoviște.

După cel de al II-lea Război Mondial, din considerente politice s-a numit Bulevardul Castanilor, nume purtat până în 1990 când s-a revenit la cel de Bulevardul Carol I.

În perioada anilor 1990-2000, ciorile au invadat copacii și au facut mizerie. În toamna anului 2001-și în primavara anului 2002, toți arborii au fost toaletati, tăiați la nivelul trunchiului, la 2-4 m înălțime, ciorile nu au mai venit dar s-au uscat destul de mulți. În 2 ani de zile de la tăiere s-au uscat 61 de exemplare. Numai în vara anului 2003 s-au uscat 40 de arbori. În 1980 existau 400 de exemplare de castan porcesc(Aesculus hippocastanum), iar 2012, numărul lor a scăzut la 321 exemplare, din care numai 165 seculare. În anul 2014 s-au completat cu încă 110 exemplare. Tăierea castanilor a determinat dispariția protecției față de soarele și căldura din timpul verii.

Castanii s-au mai confruntat, în anul 2002, cu un atac din partea larvei miniere a frunzelor. Adultul este un fluture mic, de mărimea unei musculițe de oțet, chiar mai mic(Cameraria orchidella). Insecta începe atacul la 1 iulie și reușește în trei luni să ducă la uscarea frunzelor arborelui prin distrugerea tesutului asimilator. Într-o vară ies două-trei generații. Insecta a venit în țara noastra după 1997.

Cu toate acestea Bulevardul Carol I o oaza verde de referința în Târgoviște, unde o parte din clădiri sunt cele mai vechi construite în secolele XIX-XX, și care exista și astăzi, regăsindu-se sediile unor instituții: Rectoratul Unuversității Valahia, Inspectoratul Județean de Poliție, Directia Silvica, Teatrul ,,TonyBulandra’’,Inspectoratul Județean de Jandarmerie, Muzeul Comunismului –fosta unitate militară implicată în evenimentele din 1989.

Tabel Bulevardul Castanilor

2.3.7.Parcul Grupului Școlar Voievodul Mircea

Se află situat în incinta grupului școlar în apropierea gării Târgoviște Sud. El dateaza de la sfârșitul secolului al XIXI-lea, cea mai mare parte din acesta fiind cunoscut mult timp sub numele de Parcul Gării de Sud. Suprafața parcului actual se ridică la circa 1,5 ha, și s-au identificat în teren 28 de specii lemnoase.

În 1997 s-au făcut tăieri ale arborilor, astfel o parte din copaci s-au uscat, încat aceștia s-au rărit și s-a dezvoltat o vegetație ierboasă bogată. Parcul este prevăzut cu alei și bănci.

Vegetația parcului este formată din:

Conifere: Pinus nigra,Pinus sylvestris-pini;

Picea abies-molizi;

Thuja orientalis-tuia

Abies-brazi

Juniperus communis,Juniperus sibirica-ienupăr

Foioase: Fraxinus excelsior forma pendula si forma monophylla-frasin

Ulmus glabra-ulmi

Quercus rubra-stejari

Acer-paltini

Salix-salcii

Alte specii de arbori: Morus-dud

Prunus avium-cireș

Robinia pseudoacacia-salcâm

Tabel Parcul Grupul Școlar Voievodul Mircea

2.3.8.Grupului Școlar Nicolaie Ciorănescu

Parcul dateaza din perioada construcției școlii, adică după 1948, când începe industrializarea orașului. Cunoscut ca și parcul școlii el reprezintă o oază de verdeață și liniște în centrul Târgoviștei –veche reședință voievodală și leagăn de cultură românească. Întins pe o suprafață de 2 ha (o parte intra în locația Universității Valahia), înregistrăm 15specii lemnoase. Dintre acestea domină ca număr de exemplare castanii și teii. În general predomină foioasele:frasinii, arțarii americani, cireșii, corcodușii, salcâmii americani, trandafirii, lemnul câinesc, forxitia tuia.

2.3.9. Parcul Palatul Copiilor

În anul 1912, proprietarul minelor de la Sotânga, construiește o casă înconjurată și de un parc. Odată cu naționalizarea clădirea a avut mai multe destinații după care a devenit Palatul Pionierilor iar după 1990, s-a denumit Palatul Copiilor. Astăzi pe o suprafață de 1500 m2 regăsim un număr de 23 de specii lemnoase.

Vegetația este formată din :

Conifere: Picea abies-molizi, Tilia tomentosa-tei argintii, Tilia cordata-tei cu frunza mică,

Foioase: Betula-mesteacan, ginkgo, Evodia hupehensis-copacul albinelor, care este o raritate, Acer platanoides-paltin unele exemplare sunt foarte batrâne.

Arbuști : Syringa vulgaris-liliac,Forsythia-forxitia, Ligustrum vulgare-lemn câinesc.

2.3.10. Parcul Colegiului Național ,,Constantin Carabella”

Unitate de referință a învățământului dâmbovițean funcționează fără întrerupere de 80 de ani .

Între anii 1921-1925, școala a functionat în spații modeste.

Din anul 1925, mai precis la 13 decembrie 1925 în prezența ministrilor I.G.Duca, Gh.Marzescu, dr.C.Angelescu(Ministru al Instructiilor Publice), a fost inaugurată clădirea liceului, construită pe un teren donat de un fruntaș politic local, Constantin I. Carabella. Pe o suprafață mică de 1500 mp se înmănunchează un număr de 24 specii lemnoase, unele sunt interesante și sunt aduse de către doamna profesoară Valeria Bănulescu, care a fost director al școlii.

Cei mai remarcati arbori sunt:Arborele Unirii din 1928, arborele lui Iuda, și ginkgo sau arborele pagodelor.

2.3.11.Parcul Liceului Teoretic ,, Petru Cercel”

Pe o suprafață de numai 1200 mp se întâlnesc 22 de specii lemnoase

Conifere: Thuja occidentalis-tuia, Picea abies-molid

Foioase: Tilia cordata-tei, Robinia pseudacacia-salcâm, Populus tremula-plop, Aesculus hippocastanum-castan, Ailanthus altissima-cenușer, Juglans regia-nuc,

Arbusti: Sambucus-soc, Syringa vulgaris-liliac, Rosa-trandafiri.

2.3.12.Parcul Inspectoratului Județean de Poliție

Pe o suprafață de 1500 mp, după anul 1968 s-a amenajat un frumos parc.

Aici există exemplare de conifere: molid, duglas, tisa, larice, tuie, ienupăr de peste 40 de ani.

De remarcat sunt și doi stejari foarte bătrâni (Quercus robur), care sunt în curs de uscare, unul este în vârstă de 400 de ani și are diametrul de 185 cm și circumferința de 600 cm, fiind cel mai bătrăn copac din Târgoviște. Istoria ne spune că pe aceste locuri s-a adăpostit Tudor Vladimirescu.

2.3.13.Parcul Spitalul ,,Dealul Mare”

Datează din 1960. Pe o suprafață de 2000 mp se întâlnesc 12 specii lemnoase, din care cei mai repezentativi sunt salcâmul japonez și ginkgo.

2.3.14.Valul Cetații este construit în perioada anilor 1462-1512, fiind o fortificație prevăzută cu șanturi, val de pământ și metereze întărite cu pari ascuțiți. Domnitorul Matei Basarab construiește un nou val de pământ, lung de 5 km, cu sanț exterior și cu 10 bastioane.

Sanțul cetății reprezintă astăzi un obiectiv de referintă, ce se întinde ca o bandă verde. Aceasta necesită noi amenajări. Sunt necesare plantări de arbori și arbuști, dar și amplasarea unor bănci pentru odihnă.

2.3.15.Parcul Mănăstirea Dealu

Se știe că pe vremea lui Mircea cel Bătrân existau mai multe mănăstiri “despre care nu știm când și de cine au fost întemeiate", printre ele numărându-se și Mănăstirea Dealu. Dar lăcașul inițial nu a rezistat prea mult astfel că, la sfârșitul aceluiași secol, domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) a hotărât ridicarea unui ansamblu mănăstiresc din temelie, pe locul celui existent . la 26 august 1499, domnitorul începu a zidi mai întâi clădirile din jurul mănăstirii, în principal clopotnița, abia apoi urmând a se ocupa și de biserică. Toate acestea se cunosc dintr-o inscripție a vechii clopotnițe, aflată sub stema lui Radu cel Mare: “Cu mila lui Dumnezeu, IoRadul Voevod, fiul lui Vlad Voievod, Domn a toată țara Ungrovlahiei, începu acest turn [clopotniță] al sfântului părintelui nostru Nicolae făcătorul de minuni în anul 7007 [1499] luna august 26 zile." Biserica nu a fost complet terminată, pictura ei urmând a fi realizată abia peste câțiva ani, în timpul lui Neagoe Basarab (1512-1521). După moartea lui Mihai Viteazul (1593-1601), mănăstirea avea să fie jefuită și distrusă parțial, atât în timpul conflictelor armate cât și de către tâlharii ocazional.

În anul 1610, la 29 decembrie, pe când domnul țării Radu Șerban (1602-1611) petrecea la Târgoviște, principele ardelean Gabriel Báthory a trecut cu oastea prin pasul Branului și a pătruns în Țara Românească.Acesta își stabileste sediul la Târgoviște, mănăstirea Dealu a fost printre primele lăcașuri ce au căzut victimă jafului și distrugerii. De starea jalnică în care se afla mănăstirea după trecerea oștilor jefuitoare a fost impresionat voievodul Radu Mihnea care, venind în 1614 să se închine bisericii și să înalțe rugăciuni lui Dumnezeu și Sfântului Ierarh Nicolae, a găsit “sfântul lăcaș stricat și lovit și sărăcit și jefuit și surpat cu totul de Unguri", iar în altă parte zice că l-a găsit “pustiit, risipit, dărâmat și de tot sărăcit de necredinioșii Unguri."  Fiind o importantă ctitorie și necropolă domnească, mănăstirea a beneficiat mai departe de purtarea de grijă a voievozilor iubitori de neam și frumos ce au contribuit la refacerea ansamblului ori a bisericii, înscriindu-se pe linia ctitorilor de seamă.

Nici marele domnitor și ctitor Constantin Brâncoveanu (1688-1714) nu a rămas nepăsător la suferințele mănăstirii – căci incursiunea austriecilor în Muntenia (1689-1690) pricinuise multă pagubă.

Dar domnia fanarioților nu avea să aducă nimic bun nici țării și nici mănăstirii Dealu, la delăsarea și sărăcirea generală adăugându-se jafurile turcilor din 1738, din timpul războiului cu austriecii. În plus hotarele moșiile erau încălcate mereu, astfel că veniturile erau numai cu numele.

Dar viața la Mănăstirea Dealu a continuat să fie plină de greutăți. Degeaba a trecut-o Ioan Caragea (1812-1818) în rândul mănăstirilor de prim rang, veniturile ei erau neînsemnate și insuficiente pentru întreținerea curentă și efectuarea reparațiilor. La toate acestea s-au adăugat cutremurele de pământ, căci după cel din 1802 a urmat unul și mai puternic în 1838 – când au căzut turlele mici, asemenea și paraclisul. În urma lor s-au făcut niște reparații minore, restul ajungând de ruină.

De această stare jalnică a aflat domnitorul Gheorghe Bibescu (1843-1848). Implicarea sa în viața Mănăstirii Dealu s-a datorat faptului că a fost un “idolatrizator al trecutului nostru", fapt pentru care la înscăunarea sa din 1843 de la Curtea Veche, el a depus jurământul îmbrăcat în costumul lui Mihai Viteazul, al cărui mormânt de la Dealu l-a vizitat la scurt timp după aceea. Dorința lui de a fi un imitator al bravului voievod muntean l-a determinat să-și îndrepte atenția dar mai ales finanțele către biserica ce adăpostea capul ilustrului său înaintaș.

Dându-și seama de complexitatea lucrărilor, a angajat pentru prima dată arhitecți din străinătate, cu studii de specialitate, dintre care “arhitectonul" Johann Schlatter a primit chiar titlul de “arhitect mănăstiresc". S-au refăcut clădirile din jurul mănăstirii, având parter și etaj dar, mai ales, s-a construit turnul clopotniță, un turn înalt ce poartă până azi numele de turnul lui Bibescu, deși a fost terminat în timpul lui Barbu Știrbei. Din păcate, secularizarea care s-a abătut asupra tuturor mănăstirilor românești avea să ducă Dealu la sărăcire completă și la risipirea călugărilor în cele patru zări.

În timpul Războiului de independență (1877-1878) aici avea să funcționeze un lagăr al prizonierilor turci. Ulterior, în 1879, s-a înființat Școala divizionară de ofițeri – ea rămânând aici până în 1883 când s-a mutat la Mănăstirea Bistrița. În această perioadă, în zidurile străvechii biserici au început să fie incizate, mai mult sau puțin adânc, numele celor care au considerat că doar așa și-l pot face nemuritor, un gest condamnabil, căci inscripțiile adânc incizate nu mai pot fi îndepărtate.

În acest răstimp, o comisie formată din Ioan Slavici și arhitectul Gheorghe Mandrea, însărcinați de minister cu cercetarea monumentelor istorice, a vizitat Mănăstirea Dealu pe la 1881 și a constatat că erau necesare “însemnate reparaturi". Drept pentru care, considerându-l cel mai prețios monument după biserica lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș, comisia a cerut ca să se ia măsurile necesare în vederea conservării monumentului. Nu s-a făcut nimic în acest sens. Prin vara anului 1897, un vizitator mărturisea că a aflat aici doar un singur călugăr.

Pe la începutul veacului al XX-lea la Mănăstirea Dealu s-a mutat Școala copiilor de trupă, pentru ca, din 1912, aici să ființeze liceul militar “Nicolae Filipescu", purtând numele celui care a stăruit mult la înființarea sa. Cu acest prilej s-au înlocuit toate clădirile perimetrale, din vechiul ansamblu păstrându-se numai biserica și clopotnița. Fostele chilii au fost înlocuite cu un rând de clădiri cu etaj ce au transformat mănăstirea într-o cazarmă, preotul-profesor de Religie urmând a săvârși și cele sfinte în biserică.

Dar cutremurul din 1940 a pricinuit mari distrugeri, năruind turlele bisericii, partea superioară a clopotniței și clădirile liceului. Liceul s-a mutat la Predeal, iar biserica și restul au rămas în paragină câțiva ani buni.

Toate acestea au durat până în timpul păstoririi părintelui patriarh Justinian Marina când, cu concursul autorităților, au început lucrările de consolidare și refacere ale străvechiului monument.

Piatra de temelie a fost așezată la 11 iulie 1955, pe locul unde urma să fie ridicat paraclisul. Între anii 1955 și 1958 s-au realizat lucrările de refacere ale incintei pe laturile de răsărit, miazăzi și apus – ea cuprinzând chiliile și, pe latura sudică, un paraclis (cu hramul Acoperământul Maicii Domnului), o terasă cu vedere spre oraș și apartamentul patriarhal – toate îmbrăcate în cărămidă aparentă. Ele completează vechiul corp de chilii aflat pe latura nordică și care includ și turnul clopotniță, ansamblu ce se detașează stilistic și cromatic de cel nou construit, fără a ajunge însă să fie în opoziție. Corpul proiectat de o parte și de alta a turnului clopotniță este tencuit și zugrăvit în alb, după tradiția ansamblurilor monahale muntenești, prezentând și el același portic cu câte trei rânduri de arce pe coloane de tip brâncovenesc ce imită piatra, dar mult mai mici ca înălțime. În ansamblu corpul vechi și cel nou reprezintă două etape ale istoriei recente a monumentului, care se adaugă armonic la cea, mult mai veche, a bisericii.

După înnoirea mănăstirii și refacerea sa din 1958, s-a hotărât ca aici să fie Casă sanatorială și de odihnă pentru preoții și călugării în vârstă a Casei de Pensii și Ajutoare din cadrul Patriarhiei Române, situație existentă până în 1986, an în care instituția a fost transformată în mănăstire de maici, în regim de obște depinzând de Arhiepiscopia Bucureștilor, iar în prezent de cea a Târgoviștei.

Situat la o altitudine de 400m..si pe o suprafata de 3,5 ha se afla un parc, datat din 1910 , unde sunt peste 50 de specii lemnoase:

Conifere: Thuja occidentalis-tuia, Taxus baccata-tisa, Pseudotsuga-duglas, Picea abies-molid,Pinus nigra-pin negru, Pinus strobus-pin strob, Pinus sylvestris-pin silvestru, Abies alba-brad argintiu.

Foioase: Salix-salcie, Morus alba-dud alb, Ulmus foliacea-ulm, Catalpa bignoides-catlapa , Fraxinus excelsior-frasin,

Alte tipuri de arbori: Prunus cerasifera-corcodus, cidonia oblonga-gutui,

Arbusti:Philadelphus coronariu- lamaita, Forsythia-forsitia, Elaeagnus augustfolia-salcioara, Syringa vulgaris-liliac , numerosi Rosa-trandafiri.

Parcul Mnastirii Dealul este legat de constructia cladirilor din incintacurtii interioare

1499-1501

2.3.16.Alte parcuri

In parcul de la Liceul I.H.Radulescu –Seminarul Teologic Ortodox,,Ioan Gura deAur”se găsesc 31 de specii pe o suprafață de 2000 m2, din care menționez: oțetarul, Pyracantha coccinea, Juniperus horizontalis, Fraxinus ornus.

Înființat în anul 1990, parcul Catedralei Ortodoxe, are plantați pe o suprafață de circa 5000 m2, 15 specii :Rhus typhina,Acer negundo,Salix babylonica, Betula pendula,Tilia tomentosa,Thuja occidentalis,castan porcesc,etc.

Parcuri târgoviștene amenajate după 1968 ,când Târgoviștea devine reședință de județ, întalnim și în cartierele locuinte din microraioanele II,III,IV,V,VI,IX,XI,XII, în cartierul: Aleea Trandafirilor, în incinta unor școlii gimnaziale: Școala Gimnazială ,,Mihai Viteazu”are o suprafață de 2000 m2 plantați cu pini negri, arțari americani, molizi, salcâmi, în jur de 12 specii. Școala Gimnazială,,Alexandru Bratescu Voinesti’are pe o suprafață de 300 m2 plantați tei, castani, tuia ,molizi.

Odată cu refacerea trotuarelor, s-au făcut și plantări de Aesculus hippocastanum L- castani, Acer arțari americani, Catalpa bignoidoides-catalpa, Platanus x acerifolia Willd-platani, Tilia cordata Mill-tei, Thuja occidentalis L.-tuia, Pawlovnia tomentosa-paulovnia care îmbunătățesc aspectul Municipiului Târgoviște și totodată sunt importante oaze de sănătate.