Musca galicola a tomatelor ( Lasioptera spp.) – dăunător nou în România la culturile de legume din sere și solarii [307696]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE

ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA:  Protecția Agroecosistemelor și Expertiză Fitosanitară

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Îndrumător Științific:

Conf.univ.dr. Ionela DOBRIN

Absolvent: [anonimizat] 2016 –

Musca galicola a tomatelor ( Lasioptera spp.) – dăunător nou în România la culturile de legume din sere și solarii

Îndrumător Științific:

Conf.univ.dr. Ionela DOBRIN

Semnătura ……………………………………..

Absolvent: [anonimizat] 2016

[anonimizat], [anonimizat], care produce pagube însemnate în culturile de tomate și castraveți din spații protejate (sere și solarii) musca galicolă a tomatelor ( Lasioptera spp.).

Partea introductivă a lucrării reprezintă o sinteză a [anonimizat], modul de atac și recomandărilor privind utilizarea diferitelor metode de combatere a dăunătorilor.

[anonimizat]-[anonimizat], să fim creatori și de valoare în domeniul nostru de activitate.

Acestea m-au determinat să accept o [anonimizat] a alege o [anonimizat].

Efectele încălzirii globale prin creșterea temperaturilor sunt tot mai vizibile și capătă proporții tot mai îngrijorătoare. Astfel, [anonimizat].

[anonimizat], cercetători, [anonimizat].

Conținutul lucrării prezintă in capitolul I [anonimizat] .

În capitolul III sunt prezentate condițiile concrete în care s-[anonimizat] ([anonimizat], biologia dăunătorului) precum si eficacitatea unor insecticide în combaterea dăunătorului Lasioptera spp.

[anonimizat].

Pe aceasta cale mulțumesc doamnei profesor dr. [anonimizat]. Deasemeni mulțumesc Societăților comerciale ([anonimizat], și SC Leoser SA) [anonimizat].

Agricultura poate fi definită deopotrivă artă și știință de a [anonimizat] a plantelor și de creștere a animalelor în scopul obținerii unor bunuri necesare societății umane.

Termenul de agricultură provine din cuvintele din latină agri = [anonimizat] chimică a solului pentru a fi apt in scopul cultivarea plantelor.

Agricultura este una dintre cele mai vechi și mai răspândite forme de utilizare a pământurilor care susțin o floră și o faună diversă și unică.

Agricultura în economie

Pe plan național, agricultura reprezintă una dintre ramurile importante ale economiei românești. Contribuția agriculturii, silviculturii, pisciculturii în formarea Produsului Intern Brut se situează în jurul valorii de 6% din PIB, iar în statele membre ale UE se situează la aproximativ 1,7%.

Tabelul 1.Ponderea agriculturii, silviculturii și pisciculturii în PIB

mil. lei prețuri curente

Sursa: Anuarul statistic al României 2015, tab. 11.1

* Comunicat de presa nr 51, INS 5 martie 2016

Legumicultura poate fi definită ca: știința care se ocupă cu studierea plantelor legumicole sub aspectul particularităților biologice, al relațiilor bio- și ecosistemice ale acestora pe baza cărora se stabilesc cele mai adecvate tehnologii de cultură în scopul obținerii unor producții ridicate din punct de vedere cantitativ și calitativ, eșalonate în tot timpul anului, în condiții de eficiență economică ridicată.

– legumicultura reprezintă una din cele mai intensive forme de folosire a terenului;

– comparativ cu alte culturi, legumicultura asigură o mai bună valorificare a terenului agricol prin efectuarea pe suprafețe mari a culturilor asociate și în special a celor succesive;

– în legumicultură producțiile ce se obțin sunt mult mai mari în comparație cu alte culturi;

– asigură condiții pentru utilizarea permanentă a forței de muncă, înlăturându-se prin aceasta caracterul sezonier al muncii;

– legumicultura asigură condiții pentru obținerea unor profituri mari și eșalonate în tot timpul anului;

Cultura legumelor a constituit una dintre primele activități practice ale omului. Însă, o dată cu evoluția societății, s-au dezvoltat continuu cunoștințele și metodele de cultivare a plantelor legumicole, acest ritm devenind deosebit de rapid în epoca modernă, ceea ce a dus la consolidarea legumiculturii ca o știință de sine stătătoare, desprinzându-se astfel de fitotehnie, din care făcea parte.

În anul 2014 suprafața cultivată cu legume în câmp și spații protejate a fost de 239,0 mii hectare, iar producția a fost de 3807,0 mii tone. Suprafața legumicolă s-a redus în ultimii ani, reprezentând 2,8 % din suprafața arabilă.

Importanța și locul legumiculturii în cadrul producției agricole

Datorită valorii alimentare ridicate, legumele însoțesc din ce în ce mai mult în hrana omului alte produse ca: pâinea, carnea, brânzeturile etc., contribuind la o mai bună asimilare a acestora. Valoarea și importanța consumului de legume se apreciază nu numai strict din punct de vedere nutritiv și mai cu seamă după efectul favorabil asupra organismului uman.

Din analiza compoziției chimice a  legumelor  rezultă că ele conțin aproximativ 78-93% apă și 7-22 % s.u. Conținutul cel mai ridicat în s.u. îl au legumele din grupa cepei (de la 13,5 % – praz la 38% – usturoi) iar cel mai scăzut (4,8 -5%) castraveții, salata, marula etc.
Vitaminele împreună cu sărurile minerale, conferă marea valoare alimentară a legumelor, fiind substanțele absolut necesare pentru buna desfășurare a proceselor metabolice din organism.

Substanțele minerale. Este deosebit de important faptul că în produsele legumicole predomină elementele bazice (K, Na, Mg, Fe) și nu cele acide (Cl, P, S), explicându-se astfel efectul alcalinizant al celor mai multe produse legumicole, care duce la neutralizarea acidității determinată de consumul susținut de alimente bogate în proteine (carne, ouă, pâine etc.).
Necesarul zilnic de elemente minerale al unei persoane adulte este următorul: 2,l6 g K, 1,04 g Ca, 0,43 g Mg, 0,06 g P, 12 mg Na.

Pentru asigurarea organismului uman cu vitaminele, sărurile minerale, precum și cu celelalte componente importante ale produselor legumicole, un om adult trebuie să consume anual aproximativ 200 kg legume.

Prin ponderea pe care legumele o ocupă în alimentația omului, consumul acestora constituie un indicator al nivelului de trai. Ca urmare importanța social economică a legumiculturii poate fi sintetizată în următoarele:

Tabelul 2. Evoluția suprafețelor și a producțiilor la principalele specii legumicole

sursa: INS- Anuarul Statistic al României, 2007-2015
* Producția vegetală la principalele culturi 2014 INS (31.03.2015)

Tabelul 3. Evoluția suprafeței și a producției de legume

Sursa: INS- Anuarul Statistic al României, 2007-2015
* Producția vegetală la principalele culturi 2014 INS (31.03.2015)

Tabelul 4.Evoluția suprafețelor și a producțiilor la principalele specii legumicole

Sursa: INS- Anuarul Statistic al României, 2007-2015
*INS – Producția Vegetală la Principalele Culturi 2015

CAPITOLUL I

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TEMEI ABORDATE

I.1.Tomatele ca plantă gazdă a dăunătorului

Tomatele sunt plante originare din America Centrala si de Sud, aduse in Europa după debarcarea lui Cristofor Columb, mai întâi in Spania, Portugalia si Italia, de unde s-au răspândit rapid pe tot globul. Fructele conțin vitamine (A, B1, B2, C, PP), glucide, protide, acizi organici, săruri minerale (Ca, Fe, P, K) si se consumă in stare proaspătă sau preparată in numeroase moduri. Prin cultura tomatelor se obțin importante venituri la unitatea de suprafața. Tomatele sunt plante iubitoare de căldura. Temperatura minima de germinare a semințelor este de 8 – 10°C. Pentru creștere si fructificare plantele necesita o temperatura optima de 22 – 26°C. Temperaturi sub -1°C duc la moartea plantelor. Față de lumina pretențiile sunt ridicate, în special in faza de răsad si de fructificare. Cerințele fata de umiditate sunt moderate. Tomatele dau rezultate bune pe soluri ușoare, profunde si fertile, cu o reacție neutra sau slab acida. Ele valorifica bine îngrășarea organica si minerala in anul de cultura.

Tomatele prezintă o tehnologie complexa si datorita importantei deosebite se cultiva in numeroase sisteme: in câmp (cultura timpurie, de vara, de toamna), in sere (ciclul lung, pe sol sau diferite substraturi de cultura), in solarii (ciclul scurt si ciclul prelungit), in tunele joase, in răsadnițe etc.

Culturile de tomate din sere si solarii sunt frecvent atacate de dăunători care determina diminuarea producției din punct de vedere cantitativ si deprecierea calității acesteia.

Condițiile de microclimat (temperatura, umiditate relativa etc.) din spații protejate sunt favorabile atât creșterii si dezvoltării plantelor de tomate cat si apariției si evoluției atacului de dăunători.

Dintre dăunătorii cu importanța economică pentru culturile de tomate cel mai frecvent întâlniți sunt: Molia tomatelor (Tuta absoluta), Musculița alba de sera (Trialeurodes vaporariorum), Musculița tutunului (Bemisia tabaci), Tripsul californian (Frankliniella occidentallis), Păduchele solanaceelor (Macrosiphum euphorbiae), Păianjenul roșu comun (Tetranichus urticae), Nematodul galicol al rădăcinior (Meloidogyne incognita), Viermi sârma (Agriotes spp.), Coropișnița (Gryllotalpa gryllotalpa), Melcul fără cochilie (Agrolimax agreste), Gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata), Musca miniera (Liriomyza trifolii), Păianjenul lat (Polyphagotarsonemus latus), Păianjenul bronzării tomatelor (Aculops lycopersici), Omida fructificațiilor (Helicoverpa armigera), Musca galicolă a tomatelor (Lasioptera spp.)

Plantele de tomate prin specificul biologiei și tehnologiei se cultivă în diferite sisteme și metode de cultură, ceea ce asigură aprovizionarea cu produse în tot timpul anului. Sistemele si metodele de cultură sunt cuprinse în tehnologii unitare realizându-se eșalonarea producției și industriei prelucrătoare în tot timpul anului.

Sistemul de cultură protejată se practică tot timpul anului sau in doua cicluri de cultura, în perioada martie-iunie și septembrie-octombrie, folosind materiale de protejare, diferite tipuri de construcții și posibilități de încălzire. Protejarea permite crearea de microclimat favorabil în scopul grăbirii înfloritului și fructificării și protecția recoltei, mai ales în condiții de temperaturi scăzute în exterior.

Numărul mare de dăunători, care apar pe parcursul perioadei de vegetație, de la înființarea culturilor pană la recoltare, pot afecta puternic organele vegetative si generative ale plantelor (frunze, rădăcini, tulpini, flori, fructe, etc.), cauzând pierderi mari de producție si deprecierea calității acesteia. Astfel, pierderile totale de producție, in lipsa unor masuri preventive si curative corespunzătoare, pot atinge valori foarte ridicate, ce depășesc uneori 40-90% din producția potențială sau chiar realizată.

I.2. Castraveții ca plantă gazdă a dăunătorului

Castravetele (Cucumis sativus) este o plantă legumicolă din familia Cucurbitaceae, provine din India și este cultivat în regiuni tropicale și temperate. Se cultivă în numeroase varietăți, datorită diversității fructelor.

Castravetele se poate cultiva în câmp, spații protejate (sere si solarii), asigurând eșalonarea consumului pe o perioadă cât mai îndelungata. Fructele se consuma la maturitatea tehnica, fiind mult apreciate in alimentație pentru însușirile si conținutul diversificat in elemente nutritive. Se poate consuma atât proaspăt cat si conservat.

Cultura castraveților in spatii protejate (sere si solarii), este foarte des utilizat datorită obținerii de producții timpurii si extra-timpurii, de fructe lungi, semi-lungi si mici (tip cornichon). Pregătirea solului începe din toamna, prin strângerea si scoaterea resturilor vegetale ale culturii anterioare si fertilizarea de baza cu 60-80 t/ha gunoi de grajd semi-descompus, 50-60 kg s.a. /ha P2O5, 50-60 kg s.a. /ha K2O, ce se încorporează in sol odată cu afânarea adâncă. În primăvară si in cursul perioadei de vegetație se completează fertilizarea in funcție de rezultatul analizelor de sol si apa, fenofaza plantelor si producția scontată.

In culturile pe substrat organic sau mineral, fertilizările se fac după rețete de fertilizare, calculate la înființarea culturii si corectate in funcție de rezultatul analizelor soluției din drenaj. Răsadurile se produc prin semănat direct in ghivece sau cuburi nutritive cu latura sau diametrul de 7-8 cm, sau ghivece din turba (Jiffy-pots). Pentru 1 ha cultura sunt necesare 0,7-0,8 kg semințe. Epoca de semănat se stabilește in funcție de data prevăzuta pentru plantare, intre 20-25 decembrie pentru culturile din sere, 10-20februarie pentru culturile in solarii amenajate special si mai târziu pentru culturile realizate in succesiune după producerea răsadurilor. Plantarea in sere se realizează manual, in perioada de 20-30 ianuarie, iar plantarea in solarii in perioada 5-15 aprilie.

Culturile de castraveți sunt frecvent atacate de agenți patogeni si dăunători diminuând producția din punct de vedere cantitativ si depreciind-o calitativ. Pierderile provocate de aceștia putând ajunge pana la compromiterea culturilor atât in spatii protejate cat si in câmp.

Dintre dăunătorii cu importanță economică cel mai frecvent întâlniți sunt: Nematodul galicol, (Moidogyne incognita), Musculța alba de sera (Trialeurodes vaporariorum), Musculița tutunului (Bemisia tabaci), Păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae), Tripsul californian (Frankliniella occidentalis), Păduchele verde al castraveților (Cerosipha gossypii ), Omida fructificațiilor, (Helicoverpa armigera), Musca miniera (Liriomyza trifolii), Musca galicolă a tomatelor(Lasioptera spp.)

I.3.Aspecte privind combaterea dăunătorilor

În spațiile protejate se întâlnesc atât dăunători principali care apar frecvent la anumite specii de plante legumicole, cât și dăunători secundari care pot apărea doar în anumiți ani, sau într-o anumită zonă (CÎNDEA, 1984). În literatura de specialitate sunt întâlniți foarte mulți dăunători ai plantelor legumicole, a căror importanță diferă de la o cultură la alta, fiind în corelație și cu sistemul de cultură practicat (OLTEAN, 2015; PORCA, 2004).

Combaterea dăunătorilor agricoli a început o dată cu apariția agriculturii, prin utilizarea tehnicilor agricole s-a eliminat echilibrul biologic existent în agroecosistemele agricole. Culturile agricole devenind un câmp de lupta unde hrana omului era amenințată de insecte, ciuperci, bacterii si virusuri fitopatogene, buruieni, rozătoare etc.

Preocupări pentru combaterea dăunătorilor sunt semnalate de acum peste 2000 de ani prin utilizarea piretrului ca insecticid in Asia Răsăriteană de unde a fost introdus in Europa in jurul anului 1820 (C. Popa si colab.)1964.

Posselt si Reimanin Franța la sfârșitul secolului al XVII-lea a obținut un extract de tutun (nicotina ) pe care la folosit pentru prima dată ca insecticid.

Verdele de Paris( Acetoarsenitul de cupru) a fost fabricat de Edler von Mitis si utilizat ca insecticid in 1800.

Acțiunea insecticida a uleiurilor minerale a fost menționată pentru prima dată de Goeze 1787 citat de Popa 1964 iar utilizarea de produse obținute prin distilare se realizează abia in 1865.

Forsyth în 1803 și Kenrich, 1833, descoperă efetul fungicid si insecticid al Polisulfurii de calciu, pe care grădinarul sef al palatului de la Versailles a folosit-o începând cu anul 1880.

DDT- ul unul dintre cele mai controversate insecticide, (ulterior dovedit a fi cancerigen), a fost descoperit in anul 1939 de Paul Muller in Elveția, a fost folosit pentru prima data in 1944 in combaterea unor insecte vectori ai tifosului exantematic epidemie care a izbucnit la Neapole, astfel epidemia a fost înăbușită imediat prin tratarea a celor 1,3 mil. locuitori ai orașului.

După al doilea război mondial, cercetările pentru obținerea de molecule noi de sinteza, fabricarea produselor chimice si cercetările privind combaterea dăunătorilor a căpătat amploare pentru a asigura hrana necesara oamenilor coroborata cu protejarea mediului si biodiversității.

In anul 1967, experții Organizației Internaționale a alimentației si Agriculturii (FAO) , la prima ședință de lucru, arata ca lupta integrata este un sistem de reglare a populațiilor de dăunători care ținând seama de mediul particular si de dinamica populațiilor.

In tara noastră, pentru rezolvarea problemelor curente de protecția plantelor, după primul război mondial, în anul 1918 a luat ființă în cadrul Ministerului Agriculturii un "Birou entomologic", care s-a transformat în anul 1933 în "Serviciul de protecția plantelor". In același timp, activitatea de cercetare se extinde, bazându-se îndeosebi pe cadrele didactice din învățământul superior agronomic din centrele universitare din București, Cluj și Iași.

Cercetările s-au dezvoltat puternic după anul 1929, când în cadrul Institutului de Cercetări Agronomice din România (I.C.A.R.) se creează și prima unitate specifică de cercetare în domeniul entomologiei sub denumirea de "Stațiunea de entomologie", care în anul 1945 a fost transformată în "Secția de zoologie agricolă". Acestea au fost conduse de W. K. K n e c h t e l (1884 – 1967) și, respectiv, C. M a n o l a c h e (1906 – 1977), care au perfecționat continuu cadrul lor organizatoric și au lărgit și adâncit sfera problemelor abordate, punând bazele entomologiei aplicate în țara noastră.

În anul 1962, prin crearea Institutului Central de Cercetări Agricole, toate cercetările de protecția plantelor s-au centralizat într-o singură unitate – Secția de Protecția Plantelor, cu sarcina de a dezvolta cercetările în acest domeniu și de a coordona întreaga activitate de cercetare în specialitatea respectivă, din rețeaua agriculturii. Din anul 1967 cercetările sunt continuate în cadrul Institutului de Cercetări pentru Protecția Plantelor – București. T. Baicu si colaboratorii ,1965, 1969, 1970, 1982 a stabilit cele mai bune insecticide, fungicide, acaricide si nematiocide pentru culturile de plante tehnice, legume, vii si livezi unde ponderea tratamentelor este mai mare. S-au sintetizat si condiționat numeroase pesticide pentru tratarea semințelor, si materialului săditor, pentru tratarea solului în sere și răsadnițe precum si produse cu spectru îngust pentru combaterea bolilor si dăunătorilor.

S-au întreprins studii complexe pentru determinarea reziduurilor de pesticide in produsele agricole tratate mai ales fructe si legume, pentru a stabili intervalul de pauză de la ultimul tratament pana la recoltare. De asemenea s-au făcut cercetări asupra reziduurilor unor pesticide din diferita grupe care se acumulează in sol, in apele subterane precum si in râuri si lacuri, in vederea determinării gradului de poluare si asigurării masurilor pentru stabilirea efectelor nedorite(G h i n e a, E l v i r a, G r o u,1980)

In sectorul combaterii biologice s-au efectuat cercetări încă din 1956 in direcția utilizării paraziților si prădătorilor in combaterea dăunătorilor plantelor. Astfel, s-au efectuat cercetări asupra bacteriei Bacillus thurigiensis Berlinder pentru obținerea preparatului Thuringin.

Candea Emil,1984 a studiat si a elaborat masuri de combatere împotriva unor dăunători, Hilemia antiqua Meig., Mamestra brasicae L,.Brevicorine brasicaeL., Chloridea armigera Hb.

Pe fondul încălzirii globale, problema asigurării hranei ar putea deveni tot mai îngrijorătoare. Posibilitatea micșorării sau chiar dispariției sezonului rece poate conduce la creșterea alarmantă a insectelor dăunătoare culturilor agricole care se pot reproduce astfel mai des și pot trăi mai mult..

Încălzirea globală are un impact major și asupra schimbării arealului de dezvoltare a diverselor specii de insecte.

Ca urmare a rezultatelor observațiilor si studiilor efectuate in agroecosistemele legumicole din Romania, cu privire la creșterea temperaturilor determinata de încălzirea globală si schimbarea biocenozelor, in cadrul acestora putem afirma că in ultima perioadă de timp – au produs modificări substanțiale in structura dăunătorilor din culturile legumicole.

Astfel, in ultimii 10 ani in România au fost semnalați dăunători deosebit de agresivi, specifici zonelor mai calde: Bemisia tabaci (musculița tutunului), Tuta absoluta (molia tomatelor), Aculops lycopersici (păianjenul bronzării tomatelor) si Lasioptera spp.(Musca galicola a tomatelor).

O cercetare privind semnalarea unor dăunători ai plantelor legumicole, utilizând diferite metode de laborator si testări nu este ușor de finalizat.

I.4. Musca galicolă a tomatelor (Lasioptera spp.) este un dăunător semnalat in Romania 2013 ( I. Crăciun și colab.), Grecia 2011(Perdikis.) si Turcia 2014 (Bitki Sağlığı), care atacă culturile de tomate si castraveți

Prezența acestui dăunător în cele trei țări a fost confirmată si de laboratorul (National Plant Protection OrganizationQuick , Olanda)

. Berkent si Bisset (1988), publica rezultate privind specializarea ovipozitorului de la speciile de Lasioptera, pentru a răspândi conidiile si miceliul ciupercilor in momentul depunerii pontei, fiind vector pentru răspândirea unor ciuperci saprofite si fitopatogene.

Femelele colectează conidiile si le depun concomitent cu ponta pe plantele atacate.

Genul Lasioptera, (Megen 1818 ), este definit taxonomic prin prezenta nervurilor proeminente pe aripi, organe genitale mascule distincte, și structura abdomenului posterior și ovipozitorului femelelor adaptat pentru depunerea pontei. Aceste structuri sunt denumite micongia, organe care facilitează transportul conidiilor ciupercilor saprofite si uneori parazite (Skuhrava,1997)

Berkent si Bisset(1988), publică rezultate privind specializarea ovipozitorului de la Lasioptere pentru a răspândi conidiile si miceliul ciupercilor odată cu depunerea ouălor. Primele stadii larvele prezintă pori, pe care au fost găsite conidii si miceliul unor ciuperci saprofite sau parazite, astfel prin deplasarea lor, vin in contact cu epiderma tânăra a plantelor atacate.

Larvele din stadiul 2-3 se hrănesc atât cu țesuturi de plante cât și cu miceliul si conidiile ciupercilor prezente pe țesuturile atacate.

Fig. 1. Larve de Lasioptera spp. după Tülin KILINÇ

Fig. 2. Atac de Lasioptera spp. pe plantă de tomate după http://www.tarim.gov.tr/GKGM/Belgeler/Bitki

Fig. 3. Adulți de Lasioptera spp. dupa Perdikis

http://ephytia.inra.fr/fr/C/11335/hypp-Cecidomyiidae

Fig 4. Secțiune transversală la tulpina de tomate atacată de Lasioptera spp

după http://ephytia.inra.fr/fr/C/11335/hypp-Cecidomyiidae

Ordinul Diptera, cuprinde un număr estimat de peste 240.000 de specii de diferite varietăți de insecte, deși doar aproximativ jumătate dintre acestea au fost studiate și descrise (circa 120.000 de specii) conform estimării autorilor B. M. Wiegmann & D. K. Yeates. Diptera este unul dintre cele mai importante ordine de insecte atât în termeni ecologici cât și medical, respectiv ecologic.

Dintre acestea fac parte, muștele, muștele răpitoare Asilidae, țânțarii (Culicidae) ș.a. Membrii ordinului sunt extrem de importanți datorită rolului lor în transmiterea unor maladii așa cum sunt malaria și febra galbenă.

Dipterele au o singură pereche de aripi dezvoltate. Capul insectelor adulte are o pereche de ochi mari, un număr variabil de oceli și o pereche de antene. Aparatul bucal este conformat pentru supt sau pentru supt și înțepat.

Înmulțirea dipterelor se face prin metamorfoză completă.

Lucrarea de fata prezintă o concepție noua de combatere integrata a dăunătorului Lasioptera spp., tocmai in scopul diminuării efectelor secundare produse de aplicarea pesticidelor si se va finaliza cu elaborarea a 2 scheme de combatere integrata pentru culturile de tomate și castraveți luați in studiu.

Noțiunea de combatere integrata propusa de Bartlett in 1956 si de Stern in 1959, se referea la integrarea combaterii chimice cu cea biologica. In continuare in special in Europa.

concepția a fost extinsă la îmbinarea tuturor metodelor si mijloacelor de combatere a dăunătorilor.

Problematica combaterii integrate este deosebit de complexa in special in legumicultura, unde se impun mai mult decât in oricare alt sector din agricultura sa se îmbine in mod armonios si eficace totalitatea masurilor de lupta contra dăunătorilor intr-o schema completa de combatere având in vedere totodată eliminarea sau reducerea din efectele secundare negative ale pesticidelor si obținerea de legume cu un grad de poluare cat mai scăzut.

Principiile care stau la baza stabilirii schemelor de combatere integrata:

– cunoașterea in detaliu a biologiei dăunătorilor pe culturi,

– cunoașterea toxicității produselor de combatere chimica fata de paraziții si prădătorii naturali, si efectele negative asupra echilibrului biologic,

– cunoașterea si aplicarea masurilor agrofitotehnice,

– cunoașterea si aplicarea masurilor fizico-mecanice,

– cunoașterea biologiei paraziților si a prădătorilor naturali.

– cunoașterea selectivității produselor chimice fata de insectele benefice folosite in combaterea biologica

Încă din anul 1930 in Rusia se folosea termenul de combatere complexa ( komplexnaia borba) care corespunde in mare măsură combaterii integrate. La prima ședință a grupei de experți F.A.O. (1967), combaterea integrata, a fost definita ca ”un sistem de reglare a populațiilor de dăunători, care ținând seama de mediul particular, si de dinamica speciilor luate in considerare, folosește toate metodele si mijloacele corespunzătoare intr-un mod cat se poate de compatibil pentru a menține dăunătorii la un nivel la care nu produc pagube economice.

Având în vedere intrarea României in Comunitatea europeană, se remarcă interesul susținut pentru prezervarea biodiversității. preocupări susținute pentru managementul protecției plantelor împotriva dăunătorilor și protejarea, prin diferite metode, a biodiversității mediului înconjurător, pentru a limita pe cât posibil efectele negative ale aplicării neraționale a pesticidelor.

Metodologia de urmărire a dinamicii populațiilor de insecte dăunătoare cu ajutorul capcanelor galbene si albastre, a permis calculul numărului de generații și stabilirea importanței economice comparative a fiecărei generații a dăunătorului în

cursul unui an.

Lupta chimică este, în general, puțin eficace împotriva acestui dăunător care poate produce pagube la culturile de tomate si castraveți din spatii protejate.
Din aceste considerente si nu numai in ultima perioada de timp se pune un accent deosebit pe extinderea utilizării măsurilor si mijloacelor biologice si agrofitotehnice.

Studii cu privire la combaterea biologica a dăunătorului Lasioptera spp . sunt foarte puține, având in vedere si faptul ca prezenta acestuia a fost semnalata abia in ultima perioadă de timp.

Din aceste considerente la culturile de tomate si castraveți din sere în care s-au utilizat tehnologii de combatere biologica s-au făcut observații privind influența prădătorilor Nesidiocoris tenuis respectiv Amblyseius swirskii si a produsului Dipel pe baza de Bacillus thurigiensis asupra populației de Musca galicola a tomatelor din culturile de tomate si castraveți.

CAPITOLUL II

MATERIAL ȘI MEDODĂ

II.1.OBIECTIVE PROPUSE:

Principalele etape propuse pentru realizarea acestei lucrări sunt: cunoașterea stadiului actual al cercetărilor privind structura, dinamica, abundența și activitatea speciilor din culturile de tomate si castraveți din cadrul SC Leoser SA; identificarea speciilor de dăunători din culturile de castraveți din cadrul SC Leader International Constanta SRL; identificarea speciilor aparținând faunei utile din culturile de tomate din cadrul SC Berser SA;, ; studiul comparativ al faunei în funcție de tehnologia de combatere a dăunătorilor aplicată. Lucrarea aceasta are la baza rezultatele experimentale obținute in condiții de sere si solarii in trei locați din sudul țării (Constanța, Popești Leordeni, București și Dobreni), având ca obiectiv principal realizarea unor scheme de combatere integrata a dăunătorului Lasioptera spp. din culturile de tomate si castraveți.

In funcție de obiectivele propuse metoda de lucru a fost aleasa pentru:

– semnalarea si identificarea dăunătorului;

– monitorizarea populației de adulți;

– identificarea unor masuri si mijloace biologice de combatere;

– evaluarea eficacității unor insecticide în combaterea dăunătorului Tuta absoluta; întocmirea unei scheme de combatere integrată

Lucrarea are drept scop realizarea următoarelor obiective:

Contribuții la studiul acestei specii de insecte dăunătoare în județele din sudul țării

Observații asupra morfologiei, biologiei și ecologiei la dăunătorului

Cercetări asupra structurii și dinamicii, frecvenței, intensității și gradului de atac

Contribuții la studiul insectelor entomofage (parazite și prădătoare) cu rol in combaterea biologică

În scopul stabilirii densității sau frecvenței atacurilor și precizării unor aspecte din biologia lor, în perioada au fost efectuate observații și statistici în conformitate cu metodologiile adecvate, pentru fiecare cultură. De asemenea, au fost efectuate cercetări în laborator asupra materialului recoltat din sera si solarii (tulpina, lăstari, pețioli de frunze, fructe etc.) atacate , corespunzător normelor în vigoare, în vederea stabilirii frecvenței, intensității și gradului de atac al acestora. Cercetările de morfologie asupra adulților (femele, masculi, precum și asupra larvelor), au fost efectuate la lupa binoculară în laborator. Frecvența și intensitatea acestora pe organele atacate au fost stabilite tot cu ajutorul lupei binoculare, iar datele obținute au fost prelucrate grafic, dându-ne posibilitatea stabilirii gradului de atac . Cu această ocazie au fost puși în evidență și paraziții: Nesidiocoris tenuis și Ambliseiulus swirskii.

Această lucrare se bazează pe date nepublicate până în prezent, obținute in urma cercetărilor efectuate la: SC Berser SA, SC Leader International Constanta SRL, SC Leoser SA și gospodăria proprie, sub îndrumarea prof. dr. ing. Ionela Dobrin, căreia îi mulțumesc pentru sprijinul permanent pe care mi la acordat in realizarea acestei lucrări.

2.1. Justificarea temei

In ultimii 10 ani pagubele produse de Musca galicola a tomatelor asupra culturilor de tomate sunt in creștere in toate regiunile din sudul tării.

Informații și lucrări științifice despre apariția, evoluția, modul de atac și măsuri de prevenire și combatere ale acestui dăunător sunt foarte puține în România, dat fiind faptul că dăunătorul este identificat relativ recent în arealul de cultură legumicol.

Având în vedere importanța acordată la nivel național, cu privire la studiul acestui dăunător, lucrarea de față care are la baza determinări și experimente în condițiile concrete din România, și va reprezenta o importantă sursa de documentare, prin elementele de noutate cuprinse în această lucrare pentru fermieri, studenți, specialiști agronomi de la camerele agricole și consultanță agricolă, cadre didactice și cercetători.

II 2 Materialul studiat

Cercetările s-au desfășurat în perioada 2014 -2015 în 4 localități : Popești Leordeni- Ilfov, București , Constantă și Dobreni – Giurgiu, în condiții de spații protejate (sere și solarii) pe culturi de tomate și castraveți.

S-a lucrat cu hibrizii de tomate Izmir F1 in doua cicluri de cultură.

Sistemul de cultură a fost pe substrat de turba in găleți de PVC de 10 L si irigare prin picurare la Constanta, SC Berser SA si SC Leoser SA, iar la Dobreni in gospodăria proprie cultura de tomate a fost amplasata in solar pe sol in ciclul de vară de cultură.

Fertilizările în cursul perioadei de vegetație s-au făcut după programe de fertilizare elaborate de laboratoare de specialitate din Olanda și Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultura și Floricultura Vidra.

Monitorizarea adulților dăunătorului Lasioptera spp. s-a făcut cu ajutorul capcanelor galbene și albastre lipicioase.

Amplasarea experiențelor s-a făcut pe variante si repetiții conform standardelor tehnicilor experimentale.

S-a lucrat cu produse insecticide de ultima generație cu timp de pauza redus si selective fata de bondari si fauna utilă.

Produsele folosite in loturile experimentale sunt: Movento 100SC(spirotetramat 100gr/L), Actara 25 WG (thiametoxam 25%), Coragen 20 SC (clorantraniliprol 200g/L), Lannate 20SC (metomil 200g/L), Confidor Energy (imidacloprid 75g/L+deltametrin 10g/L), Eforia 45ZC (lamda-cihalotrin15g/L+thiametoxam 30g/L Oberon 240SC (spiromesifen240g/L)..Pentru combaterea biologica s-au folosit: Nessidiocoris tenuis, Amblyseius swirskii și Bacillus thurigiensis.

Măsurile agrofitotehnice au constat în producerea de răsaduri libere de atacul dăunătorilor, dezinsecția serelor înainte de plantare, monitorizarea atacului, eliminarea și arderea frunzelor atacate.

II.3. Determinări efectuate

Monitorizarea dăunătorului s-a făcut cu ajutorul capcanelor lipicioase galbene și albastre.

Observații asupra morfologiei, biologiei și ecologiei la dăunătorului s-u efectuat în condiții de cultură în seră, solarii și în laborator .

Determinări pentru recunoașterea speciei în laboratoarele BLGG AgroXpertus din Wageningen, Olanda

S-au făcut determinări decadale la martorul netratat în dinamica privind apariția dăunătorului Lasioptera spp și evoluția atacului acestuia.

Deasemeni s-au făcut determinări pe variante și repetiții asupra numărului de larve vii și larve moarte pe plantele de tomate și castraveți.

S-au făcut observații privind frecvență și intensitatea atacului pe variante și repetiții, după care s-a calculat gradul de atac și eficacitatea produselor.

Determinări privind fitotoxicitatea produselor testate.

Observații privind rolul prădătorilor Nesidiocoris tenuis și Amblyseius swirskii precum și a bacteriei Bacillus thurigiensis în reducerea populației de Lasioptera spp. din culturile de tomate și castraveți din sere și solarii.

S-au făcut determinări privind apariția dăunătorului Lasioptera spp si evoluția atacului acestuia în culturile de tomate cultivate în solarii din localitatea Dobreni. Deasemeni s-au făcut determinări asupra numărului de larve vii si larve moarte pe plantele de tomate si castraveți.

S-au făcut observații privind frecventa si intensitatea atacului, după care s-a calculat gradul de atac si eficacitatea produselor

Aplicarea tratamentelor s-a făcut la avertizare. În experiențele de combatere sau experimentat 9 produse insecticide. Pentru stabilirea eficacității produselor experimentate s-au făcut observații și determinări și în sera si laborator

Evaluarea cantitativa a atacului s-a făcut prin stabilirea frecventei(F%), intensității(I%) si a gradului de atac(G%).

Frecventa atacului reprezintă procentul de plante(organe) atacate din numărul total de plante(organe) analizate. Se calculează după formula:

F%=[n x 100] : N

in care: n = numărul de plante(organe ) atacate;

N = numărul total de plante(organe) analizate.

Intensitatea atacului este gradul in care este atacata planta analizata(organul) sau pierderea de recolta înregistrată la o planta sau la o cultura pe unitatea de suprafață.

Intensitatea se notează direct acordând note pe scara de notare de la zero la șase.

I = [i x f]: n

în care: i = nota de atac ;

f = numărul de cazuri la fiecare notă;

n = numărul total de cazuri cu atac.

Gradul de atac indica gravitatea atacului in cultura respectiva. Se calculează pe baza observațiilor făcute asupra frecvenței si intensității:

G.A = [ F x I ] : 100

Eficacitatea produselor experimentate s-a calculat folosind formula lui Abott:

E% = [ 1− a2 /( N − M2)] ×100 în care:

E = eficacitatea produsului;

a2 = număr de plante atacate la varianta tratată;

N = număr total de plante analizate;

M2 = număr de plante neatacate la martor.

CAPITOLUL III

CONDIȚII GENERALE ÎN CARE S-AU EFECTUAT CERCETĂRILE

Amplasarea experiențelor

Cercetările s-au desfășurat în perioada 2014-2015 la Societățile comerciale Berser SĂ, în localitatea București, Leoser SA în localitatea Popești Leordeni, Leader Internațional Constanța și gospodăriile populației din Dobreni, Giurgiu în condiții de spații protejate (sere /solarii) pe culturi de tomate și castraveți.

SC Berser SA deține o suprafață de 15 hectare de sere cu centrala termică proprie unde se aplica tehnologii moderne, cu utilizarea de hibrizi productivi pe substrat de cultură cu implementarea standardelor de Bune Practici în agricultură (GAP) pe întregul lanț de producție fiind autorizat EUREP GAP lider mondial în Bune Practici Agricole.

Se cultivă pe substrat de fibră din nucă de cocos, practicându-se tehnologii de ultima generație. Practic, dacă plantă este înrădăcinată în substratul de cultură, se alimentează rădăcina exact cu resursele de care aceasta are nevoie. În fiecare seră se găsește o instalație de microclimat, prevăzută cu senzori, reglând temperatura și umiditatea la nivelul optim pentru culturi.

Producțiile sunt la nivel european – circa 300 de tone la hectar la un ciclu de castraveți lungi, și 150 tone tomate pe ciclul scurt de cultură.

S- a lucrat cu hibridul de tomate Izmir F1 și s-au evaluat eficacitatea unor insecticide în combaterea dăunătorului –

Fig. 5. Cultura de tomate SC LEOSER SA

SC Leoser SA aflată pe malul drept al râului Dâmbovița, într-o regiune depresionară, deține o suprafața de 90 hectare de sere cu încălzire de la municipalitate, unde se aplica tehnologii moderne, cu utilizarea de hibrizi productivi pe substrat de cultura cu implementarea standardelor de Bune Practici in agricultura (GAP) pe întregul lanț de producție fiind autorizat EUREP GAP lider mondial in BPA.

Se cultivă pe substrat de fibră din nucă de cocos, practicându-se tehnologii de ultima generație. In fiecare sera se găsește un calculator pentru fertirigare și o instalație de microclimat, prevăzută cu senzori, reglând temperatura si umiditatea la nivelul optim pentru culturi.

Producțiile sunt la nivel european – circa 300 de tone la hectar la un ciclu de castraveți lungi, și 150 tone tomate pe ciclul scurt de cultura, ardei gras 150 to /ha, pătlăgele vinete 140to/ha, pepeni galbeni 50 to/ha căpșun 35to/ha .

S- a lucrat cu hibridul de tomate Izmir F1 și s-au evaluat eficacitatea unor insecticide în combaterea dăunătorului –

Fig. 6.Cultura de tomate SC BERSER SA

.

SC Leader Internațional Constanța deține o suprafață de 30 hectare de sere neîncălzite unde se aplica tehnologii moderne, cu utilizarea de hibrizi productivi pe substrat de cultura cu implementarea standardelor de Bune Practici in agricultura (GAP) pe întregul lanț de producție fiind autorizat EUREP GAP lider mondial in BPA.

Se cultivă pe substrat de fibră din nucă de cocos, practicându-se tehnologii de ultima generație.

Fertirigarea si parametri optimi de microclimat sunt asistate de calculatoare pentru fiecare sera în parte..

S-a lucrat cu hibridul de castraveți cornicon F1 și s-au evaluat eficacitatea unor insecticide în combaterea dăunătorului –

Fig. 7. Cultură de castraveți SC LEADER INTERNATIONAL SRL

În cele trei locații sistemul de cultură a fost pe substrat de cocopith si irigare prin picurare. Fertilizările in cursul perioadei de vegetație s-au făcut după programe de fertilizare elaborate de laboratoare de specialitate din Olanda si Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Legumicultura si Floricultura Vidra.

Monitorizarea dăunătorilor s-a făcut cu ajutorul capcanelor lipicioase galbene si albastre.

Amplasarea experiențelor s-a făcut pe variante si repetiții conform standardelor tehnicilor experimentale..

Masurile agrofitotehnice au constat in producerea de răsaduri libere de atacul dăunătorilor, dezinsecția serelor înainte de plantare, monitorizarea atacului, igiena culturala, distrugerea buruienilor din jurul serelor.

Dobreni Giurgiu Caracteristica climatului este conferită de poziția pe care o are teritoriul județului Giurgiu în cadrul Câmpiei Romane și de condițiile locale geografice. Astfel, clima temperat continentală a sudului tării are aici caractere de tranziție, rezultate din interferenta elementelor climatice ale vestului Câmpiei Romane cu cele ale părții estice, iar topoclimatele sunt influențate de caractere locale ale unităților și subunităților naturale și antropice. Verile, datorită valorilor ridicate ale bilanțului radiativ (120 kcal cmp/an) și pătrunderii aerului uscat și fierbinte tropical și a celui uscat și cald din sud-estul continentului european, au un pronunțat caracter continental-arid. Temperaturile medii ale lunilor de vară au valori cuprinse între 20,4ș și 23,2șC. Vânturile sunt condiționate de acțiunea anticiclonilor din sud și est, având insă valori și intensități moderate. Precipitațiile prezintă un grad ridicat de torențialitate și sunt foarte variabile, nu numai cantitativ, ci și sub aspectul duratei și ariei de răspândire. Iernile, sub influența maselor de aer rece est-continental și arctic, sunt reci, cu multe zile geroase, valorile temperaturilor medii lunare fiind cuprinse între +0,3șC și – 3,2șC, iar cele ale mediei minimelor lunare intre –11,5șC și –16,4șC

CAPITOLUL IV

REZULTATE OBTINUTE

4.1. Rezultate obținute Lucrarea aceasta are la baza rezultatele eperimentale obținute în condiții de sere din sudul țării la SC Berser SA din București, SC Leoser SA din Popești Leordeni, SC Leader Internațional Constanța, și fermă proprie, având ca obiectiv principal întocmirea unor scheme de combatere integrată a dăunătorului Lasioptera spp. din culturile tomate și castraveți.

În culturile de castraveți, cultivați în ciclul I de cultura în sere încălzite în anul 2014 atacul de Lasioptera spp s-a manifestat încă din primele 50 de zile de la plantare.

Observațiile efectuate cu privire la apariția și evoluția atacului de Lasioptera spp s-au efectuat pe martorul netratat, decadal și au stat la baza stabilirii momentului efectuării tratamentelor.

Obiectivul principal al lucrării este întocmirea unor scheme de combatere integrată a dăunătorului Lasioptera spp. din culturile tomate și castraveți.

4.2 Rezultate privind semnalarea și răspândirea dăunătorului în România

Dăunătorul a fost semnalat pentru prima dată în România, la o cultură de tomate din solarii în zona Vidra, Jud. Ilfov în anul 2005. Ulterior a fost semnalat și în județele Constantă, Giurgiu, Teleorman , Gorj, Olt, Călărași, Galați și municipiul București, producând pagube însemnate la culturile de tomate și castraveți în special în ciclul lung și ciclul 2 de cultură din

sere și solarii.

Fig.8. Răspânditea dăunatorului Lasioptera spp. pe teritoriul României

4.3.Rezultate privind date despre dăunător

Atacul se manifestă pe tulpini, lăstari, pețiolii frunzelor și fructe, pe care le depreciază calitativ nemaiputând fi valorificate. Frecvent pe organele afectate în zona de atac se instalează ciuperci fitopatogene (diferite specii de Alternaria și Fusarium Aspergillus, Mucor și Rhizobium), cu care dăunătorul trăiește în simbioză, amplificând astfel daunele produse de insecta dăunătoare.

Studiile efectuate în au avut ca scop identificarea, încadrarea sistematică și măsuri de prevenire și combatere a dăunătorului.

S-au prelevat probe de la plante atacate și s-au analizat în cadrul laboratoarelor din România și Olanda.

Încadrare sistematică

Clasa: Insecta

Ordinul: Diptera

Familia: Cecidomyiidae

Genul: Lasioptera

Lasioptera spp.

Descriere- Adultul este o muscă mică cu corpul de 1,5-2 mm lungime de culoare neagră cenușie. Aripile sunt lungi de 1-2 mm prevăzute cu nervuri proieminențe și margini de culoare neagră. Toracele are aspect globulos de culoare cenușie. Abdomenul femelelor este îngust terminat cu un ovipozitor ascuțit specializat pentru a depune ponta pe rănile produse odată cu copilitul sau alte răni mecanice apărute pe plantele de tomate și castraveți

Fig. 9. Lasioptera spp. (adult) original Fig. 10. Lasioptera spp (adult)Dupa Perdikis

Oul este oval alungit, cu diametrul de 0,2-0,3mm de culoare albă lucioasă .

Larva are 3 stadii de dezvoltare au capul mic si fără picioare, de culoare galben portocalie atingând lungimea de 1-1,5 mm în ultimul stadiu de dezvoltare.

Fig.11. Lasioptera spp. (larve ) original

Pupa este de culoare portocalie cu lungimea de 1,3-1,5 mm

Biologie

Musca galicola a tomatelor se dezvolta în condiții de seră și solarii în perioadă foarte cală a anului (iulie – octombrie), iar în câmp nu a fost semnalată până în prezent. Numărul generațiilor, în condiții de seră este de 1-2 iar atunci când condițiile sunt favorabile pot evolua chiar 2-3 generații în cursul unui an. Depunerea ouălor are loc în grupe de 6-20 în special pe leziunile produse pe tulpină sau pețiolul frunzelor odată cu lucrările de copilit sau alte lucrări în verde. La un atac puternic ponta este depusă și în zona pedunculară a fructului. Incubația durează 8- 16 zile, fiind foarte mult influențată de temperatură și de umiditatea aerului. Larvele neonate se deplasează în interiorul tulpinii, pețiolului sau fructului formând gale care pot ajunge la dimensiuni cuprinse între 2 și 5 cm. Durata stadiului larvar este de 20-25 zile, perioada în care năpârlesc de 3 ori. În funcție de condițiile climatice, durata unei generații în sera sau solarii este de 4-6 săptămâni. Din cauza depunerii eșalonate a ouălor, generațiile se suprapun, astfel că în cursul perioadei de vegetație pe plantă se găsesc toate stadiile de dezvoltare ale acestui dăunător.

Plante atacate și daune – Femelele depun ponta pe rănile produse ca urmare a lucrărilor în verde și în special după copilit. Uneori, (cu precădere la castraveți dar și la tomate în prima perioadă de vegetație), ponta este depusă direct pe tulpină

Fig.12.Atac de Lasioptera spp. pe plante de castraveți (original)

Fig.13.Atac de Lasioptera spp. pe plante de castraveți (original)

Fig.14. Atac de Lasiotera spp. pe plante de tomate(original)

Fig.15. Atac de Lasioptera spp. pe plante de tomate(original)

sau la suprafața pețiolului care ulterior sunt afectate de larve, producând gale în interiorul acestora iar la exterior leziunile sunt de culoare neagră și pot ajunge până la 5cm. Circulația sevei prin plantă este diminuată reducând procesele fiziologice ale plantelor. La un atac puternic plantele se frâng din zona afectată, vârful plantei se ofilește iar producția este diminuată cantitativ și depreciata calitativ.

Fig.16. Atac de Lasioptera spp. pe plante de tomate(original)

Pagube însemnate se înregistrează ca urmare a atacului pe fructe, care nu mai pot fi valorificate din cauza galelor produse de larve. Leziunile pe fruct ca urmare a atacului acestui dăunător pot atinge dimensiuni de 1-2 cm în diametru.

Fig. 17.Atac de Lasioptera spp. pe fructe de tomate (original)

Ca urmare a determinărilor microscopice efectuate în laborator, la probe prelevate de pe țesuturi necrozate în urma atacului de Lasioptera spp., se confirmă ipoteza că dăunătorul este vector pentru răspândirea în cultură a unor ciuperci saprofite sau parazite, odată cu depunerea pontei. Astfel cel mai des întâlnite sunt ciupercile Alternaria solani și Rhizobium nigricans urmate de Alternaria solani și Fusarium solani (tabel nn. 5) .

În condiții favorabile atacului și fără tratamente chimice cu fungicide adecvate, la pagubele produse de atacul de Lasioptera spp. se adaugă și cele produse de ciupercile Alternaria solani și Fusarium solani.

Tabelul nr. 5. Miceliu si conidii de ciuperci determinate pe țesuturile de plante de tomate atacate de Lasioptera spp.

4..4. Rezultate privind combaterea dăunătorului Lasioptera spp.

Monitorizarea dăunătorului se face cu capcane lipicioase galbene si albastre, înainte de introducerea bondarilor în cultura, deoarece sunt atrași de culorile galben și albastru și se lipesc pe acestea.

Vara anului 2014 este caracterizată ca fiind una secetoasă, cu precipitații reduse și temperaturi ridicate, condiții favorabile pentru apariția și evoluția atacului de musca galicolă a tomatelor. În aceste condiții am efectuat observații decadale în localitatea Dobreni județul Giurgiu pe o cultura de tomate Izmir F1 ciclul de vara în solar.

Primele plante atacate au fost semnalate pe 27 iulie urmând ca o perioadă de 15 zile frecventa plantelor atacate să fie sub 1%. În perioada 20 iulie – 1 septembrie frecventa atacului a fost cuprinsă între 7,2 si 14,4 %. La sfârșitul perioadei de vegetație a culturii frecventa atacului ajungând la 56,9 % ceea ce demonstrează virulenta ridicata a acestui dăunător.

Tabelul nr. 5. Evoluția atacului de Lasioptera spp. la culturile de tomate in solarii (Dobreni,Giurgiu 2014)

Fig. 18. Evoluția atacului de Lasioptera spp. la culturile de tomate in solarii (Dobreni, Giurgiu 2014)

Combatere – Folosirea capcanelor lipicioase galbene si albastre pentru monitorizare si combatere.

IV.4. Rezultate privind combaterea dăunătorului Lasioptera spp la culturile de tomate

Dintre produsele evaluate privind eficacitatea lor în combaterea dăunătorului Lasioptera spp., s-au remarcat insecticidele Movento 100 SC (spirotetramat) 0,075% (stropiri foliare) si Nuprid 200 SL (imidacloprid) 1,5L/ha(la rădăcina plantei) cu o eficacitate de 88% respectiv 83%. Vydate 10L (oxamil) aplicat la rădăcina plantei 10 L/ha are o eficacitate buna de 71%.

Rezultatele experimentale au fost obținute la Societatea Comerciala Berser SA, pe o cultură de tomate cultivate în seră pe substrat de nucă de cocos.

Fig.19. Eficacitatea unor insecticide în combaterea dăunătorului Lasioptera spp. la culturile de tomate cultivate în seră (București, 2014)

Tabelul nr. 6. Eficacitatea unor insecticide în combaterea dăunătorului Lasioptera spp. la culturile de tomate cultivate în seră (București 2014)

În anul 2014 la Societatea comercială Leoser SA s-au testat pe cultura de tomate ciclul de vară prelungit , în condiții de seră 6 insecticide care s-au aplicat prin stropire cu vermorelul sau cu echipamentul de irigare odată cu soluțiile nutritive.

Dintre produsele testate s-au remarcat prin eficacitate ridicată insecticidele aplicate la rădăcina plantei (drench) Movento 100SC 1L/ha (92,1%), Actara 25 WG ,0,4kg/ha,(84,2%) si Coragen 0,2Lha, (81,5%).

Insecticidele aplicate prin stropiri foliare Lannate 20 EC, Confidor Energy și Eforia au o eficacitate cuprinsă între 71 și 78,9%

Cultura a fost amplasată pe substrat din fibră de nucă de cocos

Fig.20.Eficacitatea unor insecticide în combaterea dăunătorului Lasioptera spp.la culturile de tomate (Popești Leordeni, 2014)

Tabelul nr. 7. Eficacitatea unor insecticide în combaterea dăunătorului Lasioptera spp. la culturile de tomate (Popești Leordeni, 2014)

IV:5. Rezultate privind combaterea dăunătorului Lasioptera spp. la culturile de castraveți

În județul Constanta acest dăunător produce pagube importante la culturile de castraveți cultivați în spații protejate.

Experiențele efectuate pe o cultura de castraveți cornichon, hibridul Kybria F1, cultivați pe substrat de fibra din nucă de cocos, au scos în evidență produsele Actara25 WG și Movento 100 SC aplicate la rădăcina plantei (drench) odată cu fertirigarea, care au manifestat o eficacitate de 87,5%. Tratamentele aplicate foliar cu Movento100 SC și Oberon 240 SC au o eficacitate de 79,1 respectiv 75,0% .

Fig. 21. Eficacitatea unor insecticide in combaterea dăunătorului Lasioptera spp.la culturile de castraveți(Constanța 2014)

Tabelul nr. 8. Eficacitatea unor insecticide în combaterea dăunătorului Lasioptera spp.la culturile de castraveți(Constanța 2014)

Rezultate privind combaterea biologică a dăunătorului

În culturile de castraveți atacul de Lasiopera spp poate fi efectiv controlată cu păianjenul prădător Amblyseius swirskii. Acest păianjen se hrănește cu larvele dăunătorului, străpungând larvele și consumând conținutul lor interior.

Introducerea prădătorului s-a efectuat în două etape: primă cu 7 zile înainte de plantare , iar a doua la 15 zile după plantarea castraveților.

Din datele preliminare obținute la culturile de castraveți în care s-a introdus Amblyseius swirskii, reiese că frecventa atacului este cuprinsă între 0 și 0,06% ceea ce ne determina să extindem studiile pe viitor în această direcție.

Fig.22 Pradatorul Amblyseius swirskii după http://bugguide.net/

La culturile de tomate in care s-a utilizat combaterea biologica a dăunătorilor cu Nesidiocoris tenuis s-a înregistrat o frecventa redusa a atacului de Musca galicola a tomatelor(0- 0,3%).

Introducerea insectelor prădătoare s-a făcut in faza de răsad înainte de plantare cu 10 zile împreună cu produsul Epfes control (oua de Ephestia kuchniella) folosit ca hrana pentru Nesidiocoris tenuis in lipsa dăunătorilor in pentru stabilizarea populației de prădători.

Fig.23 Prădătorul Nesidiocoris tenuis după http://www.bingo-itn.eu/

In culturile de tomate si castraveți tratate cu produsul DiPel (Bacillus thurigiensis) 2kg/ha si introduceri de Nesidiocoris tenuis, respectiv Amblyseius swirskii frecvența atacului de Lasioptera spp. a fost zero.

Principiul activ al acestui produs formează sporii bacteriilor, cristalele proteice și endotoxinele. Produsele pe bază de Bacillus thuringiensis acționează specific asupra larvelor, cauzând intoxicația lor prin eliberarea de cristale proteice. Prin solubilizarea cristalelor în sucul intestinal al larvelor și multiplicarea bacteriei în țesutul viu are loc paralizia, distrugerea pereților intestinali și septicemia acestora (infecție microbiană generalizată), care duce la moartea larvei. Moartea larvei survine după 2-4 zile de la contaminare, dar procesul de hrănire al larvei este afectat încă din prima zi. Corpul larvelor moarte devine un focar de infecție, prin ruperea tegumentului larvar bacteria contaminează materialul vegetal, îmbolnăvind astfel larvele care consumă hrana contaminată. Biopreparatelor bacteriene, sunt sensibile la acțiunea ultravioletelor, motiv pentru care se studiază și se produc substanțe foto protectoare, care să fie înglobate în produsul comercial. Din acest considerent se recomanda că aplicarea acestor produse să se facă dimineața, când radiațiile solare sunt mai reduse.

Fig. nr.24 Spori si cristale bipiramidale de Bacillus thurigiensis

După https://www.google.ro/search?q=bacillus+thuringiensis&biw

CONCLUZII

Culturile de tomate si castraveți din sere si solarii sunt frecvent atacate de dăunătorul Lasioptera spp.

Musca galicolă a tomatelor a fost semnalată numai în 3 țări : Grecia, Turcia și Romania.

În România atacul de Lasioptera spp. apărut în anul 2005 în localitatea Vidra, Ilfov iar primele date au fost publicate în 2013 la sesiunea de referate științifice a ICDIMP – Horting, București și apoi în Revista Recolte Bogate nr.2. 2014

Încadrare sistematica clasa: Insecta, Ordinul: Diptera, Familia: Cecidomyiidae, Genul: Lasioptera, specia:Lasioptera spp.

Frecventa atacului este mai mare in ciclul II de cultura si in culturile din ciclul de vară prelungit

Până în prezent acest dăunător a fost semnalat în județele din sudul țării : Ilfov, Giurgiu, Călărași, Olt, Dolj, Teleorman, Galați, Constanța și municipiul București

Pentru monitorizarea si combaterea dăunătorului se folosesc capcane galbene si albastre lipicioase.

Dăunătorul atacă tulpina plantei, pețiolul frunzei si fructul producând gale in interiorul acestora.

Dintre produsele evaluate privind eficacitatea lor in combaterea dăunătorului Lasioptera spp., s-au remarcat insecticidele Movento 100 SC (spirotetramat) 0,075% si Nuprid 200 SL (imidacloprid) 1,5L/ha. Vydate 10L (oxamil) aplicat in doza de 10 L/ha are o eficacitate buna de 71%.

Culturile de tomate în care s-au făcut lansări cu prădătorul Nesidiocoris tenuis sunt mai puțin atacate de musca galicola a tomatelor (Lasioptera spp)

Culturile e castraveți în care s-au făcut lansări cu prădătorul Amblyseius swirskii sunt mai puțin atacate de (Lasioptera spp)

Măsurile agrofitotehnice Rotația culturilor, dezinsecția serelor /solariilor înainte de plantare, folosirea răsadurilor libere de dăunători la plantare, utilizarea plaselor anti insecte la intrare in sere si solarii, amplasarea de uși duble la intrare in spațiile protejate, monitorizarea și combaterea adulților cu capcane lipicioase galbene și albastre, igiena culturală, îndepărtarea și distrugerea resturilor vegetale la defrișarea culturii.

Bibliografie

1. A. Borkent and J. Bissett, “Gall midges (Diptera: Cecidomyiidae) are vectors of their fungal symbionts,”Symbiosis, vol. 1, pp. 185–194, 1985. View at Google Scholar

2. Baicu T., 1992 – Perspective în combaterea biologică a Bolilor și Dăunatorilor Plantelor Agricole, Editura Tehnica Agricolă București.

3. Bitki Sağlığı ve Karantina. Daire Bașkanlığı ,2013 Lasioptera sp. (Diptera:Cecidomyiidae)..

4. Borkent , A.si J. Bissett, 1985. Gal midges (Diptera: Ceciidomiydae are vectors of their fungal simbionts.-Symbiosis 1: 185-94

5. Crăciun I, Costache C, Culcescu H; 2013, Lasioptera spp. un dăunător nou în România la culturile de tomate și castraveți sin sere și solarii, Sesiunea de referate stiințifice ICDPVLF –Horting- București volumul de rezumate.

6. Crăciun I, Costache C, Culcescu H; 2014, Lasioptera spp. un nou dăunător al culturilor din spații protejate, revista Recolte bogate, nr. 1,2014 ,pag. 28-29

7. Dobrin Ionela, 2008 – Entomologie, Ed. ALPHA MDN.

8. Dobrin Ionela, Dumbrava M., Iacomi Beatrice, 2009 – Studies regarding factors which influence the biodiversity in a fruit-growing ecosystem, Journal of Horticulture, Forestry and Biotechnology, ISSN 2066-1797Timis

9. Gıda ve Kontrol Genel MüdürlüğüANKARA-2013. Mücadelesi: Önerilen bir kimyasal mücadelesi yoktur.

10. Hoza Gheorghita, 2003– Sfaturi practice pentru cultura legumelor. Ed. Nemira, Bucuresti.

O. Rohfritsch, “Plants, gall midges, and fungi: a three-component system,” Entomologia Experimentalis et Applicata, vol. 128, no. 1, pp. 208–216,

LUCATTI Af. ,Alvarez AE et all.2010 Neotrop entomology 39 (50792-8

11. Papacostea P., 1994– Ferma biodinamica. Ed. Enciclopedica, Bucuresti,

12. Perdikis D, Paraskevopoulos A & Lykouressis D (2006) First record and preliminary observations on life, ecology and damage caused by an insect harmful to greenhouse tomato and cucumber plants. Georgia– Ktinotrofia, 3: 65-68. As cited by Anagnou–Veroniki M et al. (2008) New records of plant pests and weeds in Greece, 1990-2007. Hellenic Plant Protection Journal 1, 55-78.

13. Perdikis D, Lykouressis D, Paraskevopoulos A & Harris KM (2011) A new insect pest, Lasioptera sp. (Diptera: Cecidomyiidae), on tomato and cucumber crops in glasshouses in Greece. EPPO Bulletin 41 (3) , 442-444.

14. R. J. Gagné, “A tribal and generic revision of the nearctic Lasiopteridi (Diptera: Cecidomyiidae),” Annals of the Entomological Society of America, vol. 62, no. 6, pp. 1348–1364, 1969. View at Publisher · View at Google Scholar · View at Scopus

15. Roșca Ion, Istrate Rada ,2009, Tratat de entomologie (agricultura , horticultura , silvicultura, Editura Alpha MND, Buzau

16. Roșca I., Drosu Sonica., Bratu Elena, 2001– Entomologie horticola speciala, Ed. Didactica si Pedagogica R.A., București

17. Anuarul statistic al României 2015, tab. 11.1

18. Anuarul statistic al României 2007-2013

19. * Comunicat de presa nr 51, INS 5 martie 2016

20.* Producția vegetală la principalele culturi 2014 INS (31.03.2015)

21.National Plant Protection OrganizationQuick scan number: QS. Ent.2013-11

22. http://ephytia.inra.fr/fr/C/11335/hypp-HYPERLINK "http://ephytia.inra.fr/fr/C/11335/hypp-Cecidomyiidae"Cecidomyiidae

23. http://www.tarim.gov.tr/GKGM/Belgeler/Bitki