Completarea STUDIULUI DE EVALUARE ADECVATĂ, din cadrul procedurii de emitere a acordului de mediu [307634]

[anonimizat] a acordului de mediu

pentru proiectul

”Închiderea carierei Meri prin ocuparea temporară a suprafeței de 9,0994 ha”

Titularul investiției:

S.C. [anonimizat]:

SC. [anonimizat]-NAPOCA Județul Cluj

Registrul Național al Elaboratorilor de Studii pentru Protecția Mediului – 457/23.02.2012

Colectiv de elaborare:

TAMÁS Réka – expert biolog

KASTAL Ágnes – expert biolog

MÁTHÉ Orsolya – expert biolog

ERŐS Katalin – expert biolog

Verificat:

[anonimizat]:

ÁBRAHÁM Zoltán

2016

CAPITOLUL I. INFORMAȚII PRIVIND PROIECTUL SUPUS APROBĂRII

Capitolul a fost întocmit de către Expert Evaluator/Auditor de mediu S.C.H&S ECO CONSULT S.R.L. Sibiu, Colaborator: CECHIRDAN ADELA CORNELIA.

CAPITOLUL II. INFORMAȚII PRIVIND ARIA NATURALĂ PROTEJATĂ DE INTERES COMUNITAR POSIBIL A FI AFECTATĂ CA URMARE A IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI

Date generale privind aria naturală protejată de interes comunitar din zona afectată de proiect

Amprenta proiectului minier se suprapune pe 9,0994 ha din suprafața sitului Natura 2000 ROSCI0063 Defileul Jiului. Această suprafață reprezintă aproximativ 0,08% din suprafața sitului. Situl are o suprafață de 10.946 ha. Situl Natura 2000 ROSCI0063 Defileul Jiului a fost desemnat în 2007 și se suprapune în totalitate peste Parcul Național Defileul Jiului.

Menționăm că Situl Natura 2000 ROSCI0063 Defileul Jiului nu are Custodie în prezent.

Conform Ordinului nr. 3993/2012 [anonimizat] a Pădurilor – Romsilva și cu Avizul Academiei Romane perimetrul în suprafața de 17,6 ha aferent Carierei Meri a încetat regimul Parc Național Defileul Jiului începând cu data intrării în vigoare a [anonimizat] a rămas cu regim de arie naturală protejată Natura 2000.

Situl Natura 2000 ROSCI0063 Defileul Jiului se situează în partea de vest a [anonimizat].

Teritoriul, [anonimizat], [anonimizat] (DN – 66) Filiași – Deva, care figurează și în rețeaua europeană ca E-79

Distanțele dintre zona proiectului și rezervațiile de interes național din interiorul sitului Natura 2000 ROSCI0063 Defileul Jiului:

Stâncile Rafailă (cod 2.455) aproximativ 4,3 km

Este o [anonimizat] a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și peisagistic), [anonimizat], a fost declarată prin Legea 5/2000

Sfinxul Lainicilor (cod 2.427) aproximativ 5,7 [anonimizat] a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și peisagistic), obiectul de protecție este o formațiune geologică (stâncă) de forma unui sfinx, a fost declarată prin Legea 5/2000.

Siturile Natura 2000 de interes comunitar și rezervațiile de interes național care se află în proximitatea proiectului:

la limita vestică a sitului Natura 2000 ROSCI0063 [anonimizat] a sitului Natura 2000 ROSCI0063 [anonimizat]-estică a sitului Natura 2000 ROSCI0063 Defileul Jiului se află Parâng.

Situl este amplasat in regiunea biogeografică alpină și a fost declarat pentru protecția unui număr de 14 habitate comunitare și 25 de specii. Situl Natura 2000 ROSCI0063 Defileul Jiului adăpostește o faună și floră foarte bogată până în prezent, conform cercetărilor, s-au identificat următoarele numere de specii, grupate pe grupe de specii: Nevertebrate – 213 specii; Amfibieni – 14 specii; Reptile – 12 specii; Pești – 11 specii; Păsări- 135 specii; Mamifere – 45 de specii. În urma cercetărilor sistematice efectuate în premieră națională în studiul de fundamentare al Parcului Național Defileul Jiului, în 46 suprafețe de studiu au fost identificate 639 specii de plante, 49 specii de fungi și 13 specii de licheni.

Teritoriul sitului Natura 2000 ROSCI0063 Defileul Jiului se caracterizează printr-o diversitate extrem de mare sub raportul vârstei și distribuției spațiale a substraturilor litologice.

Astfel, în jumătatea de nord predomină substraturi paleozoice de vârstă precambriană (cuarțite, paragnaise și cuarțite feldspatice cu biolit ș.a., gnaise amfibolice, calcare cristaline – specific Munților Sapa, Reciu, Argele, Pietriceaua, Pietrele Albe, amfibolite și gnaise amfiboliceparagnaise) străpunse de formațiuni meozoice de vârstă jurasică, situate în zona mediană a bazinului Bratcu (calcare de cele mai variate categorii, de la cele bioclasice la cele grezoase) continuate atât la est, în zona centrală a UP IV Chitu, cât și spre sud-vest, tot în bazinul Pr. Bratcu (reprezentate prin metapelite, șisturi cu cloritid, șisturi sericitoase, calcare și metapsefite grafitoase).

În jumătatea sudică predomină rocile magmatice, cu următoarele particularități: în partea de nord, a acestei jumătăți, predomină substraturi relativ mai omogene de vârstă mezozoic-paleozoică reprezentate prin granitoide laminate, cu unele intarsii de vârstă kersonian-bessarabiană (nisipuri), dispuse haotic și chiar de vârstă paleozoică (microdiorite și microgranodiorite porfirice, precum și granitoide).

Sub raport geomorfologic, teritoriul sitului Natura 2000 ROSCI0063 Defileul Jiului este amplasat în vestul Carpaților Meridionali, pe versantul estic al Munților Vâlcan și pe versantul vestic al Munților Parâng, despărțiți de Defileul Jiului. Altitudinile extreme variază între 295 m, în lunca Jiului din extremitatea sudică și 1.621 m, cota Pasului Vulcan din extremitatea vestică. Altitudinea medie este 959 m. Unitatea de relief predominantă este versantul. Configurația acestuia este ondulată și frământată. Expoziția generală este sudică.

Rețeaua hidrologică este formată din sectorul de circa 30 km al Jiului între confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest (Livezeni) și confluența cu Pârâul Sadu (Sadu), spre care converg toate pâraiele aferente și anume: Leurzoaia, Runcu, Alunu, Bratcu, Repede, Tarnița, Popii, Pate Rău, Cerbănașu Mare, Cerbănașu Mic, Dumitra, Murga Mare, Murga Mică, Ploștina Murgilor, Strâmbuța și Liliacului (pe versantul vestic) și Trântor, Ursului, Chitu, Cerbului, Alb, Ciobănașului și sectorul inferior al Polatiștei (pe versantul estic).

Solurile sunt cel mai bine reprezentate sunt clasa cambisolurilor, cu suprafața totală de 4.749 ha sau 53 %, alcătuită din patru tipuri de sol (brun eumezobazic, tipic – 1.700 ha și litic – 513 ha; brun acid, tipic – 2.112 ha și litic – 424 ha) și clasa de soluri neevoluate, cu suprafața totală de 4.008 ha sau 45 %, formată din două tipuri de sol (litosol – 4.006 ha și soluri aluviale – 2ha).

Cele mai slab reprezentate sunt clasa argiluvisolurilor, care acoperă 110 ha sau 1 %, constituită tot din două tipuri de sol (brun luvic, tipic – 19 ha și litic – 91 ha) și clasa de spodosoluri, redusă la 23 ha, sub 1 %, cu un singur tip de sol, brun feriiluvial tipic.

În ceea ce privește peisajul, teritoriul se încadrează în categoria de „peisaje de munți mijlocii și joși sub influența climatului oceanic, parțial submediteranean”, respectiv în tipul de peisaj „păduri de fag balcanic cu carpen și tei și elemente termofile”. De asemenea peisajul zonei include cursul Jiului din zona defileului „a celei mai sălbatice chei transversale din țara noastră”, cu una din cele mai impresionante trecători carpatine, Lainici.

Conform Amenajamentului forestier al fondului forestier proprietate privată a Obștii de Pădure Porceni-Pleșa, județul Gorj pentru suprafața de 2131,0 ha, stabilită ca „Rezervații pentru ocrotirea integrală a naturii – Parcul Național Defileul Jiului” și încadrată în SU.P. „E”, aceste păduri fiind excluse de la reglementarea procesului de producție lemnoasă, nu se admit nici un fel de intervenții, măsurile ce se impun și obiectivele de protejat fiind cele stabilite în ”Planul de management al Parcului Național Defileul Jiului – ROSCI0063 Defileul Jiului”.

Descrierea habitatelor forestiere Natura 2000 identificate în zona proiectului

Pe suprafața studiată au fost identificate trei tipuri de habitate Natura 2000.

9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum

Este un tip de habitat forestier central-est european, reprezentat în țara noastră în arealul de dealuri de păduri dominate de gorun sau gorun auriu în amestec cu carpen și fag. Aceste păduri se diferențiază de cele similare dacice (habitatul 91Y0) specifice dealurilor și podișurilor de la periferia Carpaților Românești prin absența unor specii caracteristice cum ar fi grâul negru (Melampirum sp.) bihorean, dentarița violetă (Dentaria glandulifera) sau lintea lui Hallerstein (Lathyrus hallersteini). Alături de speciile menționate anterior, între arbori se mai găsesc frecvent cireșul sălbatic (Prunus avium), plopul tremurător (Populus tremula), mesteacănul, (Betula pendula) ulmul de munte (Ulmus glabra), paltinul de câmp (Acer campetre) și cel de munte (Acer pseudoplatanus), jugastrul, teiul pucios, sorbul. Dintre arbuști au o frecvență mare păducelul, socul negru (Sambucus nigra), alunul (Corylus avellana), sângerul (Cornus sanguinea), cornul (Cornus mas), călinul (Viburnum opulus), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare). Stratul ierbos are o specie dominantă caracteristică, rogozul păros (Carex pilosa). Alături de aceasta se întâlnesc multe specii comune pădurilor de gorun și carpen precum păștița albă (Anemone nemorosa) și galbenă (Anemone ranuncoloides), mierea ursului moale (Pulmonaria mollis) și comună (Pulmonaria officinalis), obsiga piaptăn de pădure (Bromus sp.), drobița (Genits tinctoria), toporașul de pădure (Viola sylvatica), etc. Pădurile acestui tip de habitat sunt importante economic, având în vedere productivitatea lor ridicată de masă lemnoasă. Solurile pe care vegetează sunt de tipul luvisolurilor tipice și albice, mai rar cambisoluri eutrice.

Habitatul este corespondent cu clasificarea habitatelor din România R4123 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea), fag (Fagussylvatica) și carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa.

9180 * Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene

Pădurile „de surduc” (adică de văi înguste cu pereți abrupți) sunt un habitat forestier considerat rar și deosebit de valoros. Acesta apare în Carpați în acele grupări montane unde relieful este abrupt, cu deosebire în masivele calcaroase și conglomeratice, la altitudini de 800-1600 m. Flora este destul de caracteristică dar trebuie să subliniem că fauna lor de nevertebrate este foarte bogată în specii rare și endemice, ceea ce face ca acest tip de habitat să fie declarat prioritar. Torenții cu pat abrupt dar și brânele mai largi și umbrite din munții stâncoși, uneori versanți întregi pe substrat de stâncă sunt arealele unde putem găsi pădurile de surduc. Întâlnim aici patru specii dominante de arbori, acestea fiind frasinul, paltinul de munte, ulmul de munte și teiul pucios. Desigur, nu sunt specii proprii acestui habitat dar formează compoziții absolut specificelui. Deseori apar exemplare diseminate de fag (Fagus sylvatica), paltin de câmp (Acer campestre), brad (Abies alba), tisă (Taxxus baccata), molid (Picea abies). Dintre arbuști menționăm specii de pădure precum cornul (deosebit de frecvent), salba moale (Euonymus europaeus), caprifoiul negru (Lonicera nigra), precum și cununița albă (Spiraea ulmifolia), măcieșul fără spini (Rosa pendulina). Plantele ierboase sunt adesea de talie înaltă și există câteva specii considerate deosebit de caracteristice pădurilor de surduc precum pana zburătorului (Lunaria annua), telekia (Telekia speciosa), feriguța de stâncă fragilă (Asplenium trichomanes), slăbănogul (Impatiens noli-tangere), lipicioasa de stâncă (Lychnis viscaria).

Habitatul este corespondent cu clasificarea habitatelor din România R4117 Pãduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior), paltin (Acer pseudoplatanus), ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva.

9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum

Pădurile de fag de soluri neutre din Europa Centrală sunt destul de rare în Carpații românești și dealurile înalte adiacente, fiind înlocuite pe scară largă de către făgetele carpatice (habitatul 91V0). Totuși, există situații, mai ales în cazul arealelor cu precipitații aflate la limita inferioară pentru făgete, în care speciile central-europene sunt dominante iar cele endemice Carpaților lipsesc. Făgetele central-europene sunt destul de bogate în specii, deși de cele mai multe ori acestea nu reprezintă rarități. În amestec cu fagul apare des carpenul, iar la altitudini mai joase și gorunul. Cele mai bine conservate făgete din arealele de munte au în compoziția lor mult brad (Abies alba) și chiar tisă (Taxus baccata), alături de mesteacăn (Betula pendula), plop tremurător (Populus tremula), cireș sălbatic (Prunu avium), tei pucios (Tilia cordata), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), paltin de câmp (Acer campestre), ulm de munte (Ulmus glabra), sorb (Sorbus torminalis), scoruș (Sorbus aucuparia). Arbuștii sunt denși în cazul în care pădurea nu este intens gospodărită, mai frecvenți fiind caprifoiul negru (Lonicera nigra), salba răioasă (Euynomus verrucosus), salba moale (Euonymus europaeus), socul negru (Sambusus nigra), lemnul câinesc (Lygustrum vulgare). Covorul ierbaceu este foarte bogat în specii central-europene și eurosiberiene, numeroase dar fără nici un colorit regional: urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon), sânziana lui Schultes (Galium schultesii), dentarița cu bulbi (Dentaria bulbifera), feriga comună (Dryopteris filix-mas), etc. Făgetele neutrofile central-europene sunt întâlnite insular pe calcare, șisturi marnoase, gresii calcaroase, roci cristaline bazice, roci vulcanice bazice, pe care apare un strat destul de subțire și lesne erodabil de cambisoleutric (sol brun bazic) sau luvisol. În sistemul românesc de habitate făgetele și pădurile de fag cu carpen identificate pot fi incluse în categoriile: R4118 Păduri dacice cu fag (Fagus sylvatica) și carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera, respective R4119 Păduri dacice cu fag (Fagus sylvatica) și carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa.

Descrierea speciilor Natura 2000 studiate în zona proiectului

1354* Ursus arctos

Descriere

Culoarea blănii este în general maro, puii pot avea un guler alb care dispare după primul an de viață. Este un animal solitar, cu excepția perioadei de împerechere. La această specie se manifestă dispersia masculilor, iar suprafața teritoriului unui mascul este mai mare decât al unei femele. Teritoriile variază în funcție de zonă, accesibilitatea hranei și densitatea populației, se poate observa o suprapunere accentuată a teritoriilor mai ales în zonele bogate în hrană și cu densități ridicate ale populației de urs.

Ursul este un animal omnivor, își satisface până la 85 % din necesarul de hrană cu materie vegetală. Datorită dietei, ursul brun utilizează diferite tipuri de habitate naturale dar și antropice, fiind o specie oportunistă din perspectiva obținerii hranei. Hrănirea în perioada de toamnă, este esențială pentru supraviețuire, până la sfârșitul toamnei urșii acumulând un strat adipos suficient care să le permită să intre în somnul de iarnă.

Habitat

Pădurile de amestec din zona de deal și de munte, de întindere mare, puțin deranjate de activitatea antropică, care oferă condiții de adăpost, liniște și hrană, acestea fiind indispensabile pentru supraviețuirea speciei. Deplasările sezoniere ale exemplarelor de urs sunt influențate de resursa trofică existentă. Bârlogul este amenajat în cavități naturale, arbori doborâți, sub stânci, în zone izolate, etc.

Distribuție

În România populația de urs este distribuită de-a lungul întregii suprafețe împădurite din Carpații României, 93 % fiind localizată în zona de munte și 7 % în zona de deal, ocupând o zonă de aproximativ 69000 km2 (Ionescu 1999). Populația: Mărimea populației la nivel național este estimată la aproximativ 6000 de exemplare, tendința fiind stabilă. După estimările oficiale, cea mai mare densitate se înregistrează în zona nordestică și centrală a Carpaților, în județele Harghita, Covasna, Bistrița, Brașov, Buzău, Mureș și Neamț.

Nevertebrate

1083 Lucanus cervus

Descriere

Lucanus cervus (Linnaeus, 1758) este o specie de dimensiune mare, la care masculii pot ajunge până la 80-90 mm. Femelele sunt mai mici, uneori de doar 20 mm. Corpul alungit, masiv, de culoare neagră sau brun închis, cu luciu mat în special la femele, iar în cazul masculului, mandibulele și elitrele de culoare brun-castanie. Specia prezintă un accentuat dimorfism sexual. La masculi capul este masiv, mai lat ca pronotul, iar mandibulele sunt foarte bine dezvoltate, lungi și ramificate cu aspectul unor coarne de cerb. Acestea sunt bifide la extremități și prevăzute cu un dinte median sau postmedian la partea lor internă și pot atinge la exemplarele foarte mari jumătate din lungimea corpului. Femelele, mai mici ca masculii, au pronotul mult mai lat comparativ cu capul, mandibulele mai scurte decât capul și picioarele anterioare adaptate pentru săpat.

Habitat

Este considerată specie polifagă, ce se dezvoltă în lemnul putred (aflat sub nivelul solului) al multor specii de foioase, dar preferă quercineele. Poate fi întâlnit în păduri de foioase cât și în zone deschise cu arbori izolați sau cu garduri vii, în grădini urbane și suburbane, parcuri, pășuni împădurite, oriunde există o sursă suficientă de lemn mort.

Răspândire

Toată Europa cu excepția nordului extrem. În România este frecventă în toată țara unde se găsește habitatul speciei, cu excepția zonei alpine înalte. Specia este prezentă inclusiv în bioregiunea Mării Negre, în pădurile Letea și Caraorman (Stan, 2013).

Habitat Lucanus cervus

1084* Osmoderma eremit

Descriere

Osmoderma eremita (Scopoli, 1763) sensu lato este un complex de specii, semispecii sau subspecii (Audisio et al., 2007). În România este prezent taxonul barnabita Motschulsky, 1845 și nu O. eremita sensu stricto.

Coleopter mare, cu lungimea de 26-32 mm. Corp brun închis sau negru-cafeniu, cu luciu bronzat, glabru dorsal. La mascul, capul prezintă o impresiune dorsală, unghiurile posterioare ale pronotului sunt ascuțite și puțin proeminente, discul pronotului are un șanț longitudinal, median, mărginit lateral de o carenă, anterior terminându-se cu un tubercul ascuțit. O impresiune longitudinală lată și plană se află alături de aceste carene. Elitrele sunt punctate des, rugos, destul de fin. Partea ventrală a abdomenului cu pubescență scurtă și fină. La femelă, capul este puțin convex, cu punctuație foarte deasă și rugoasă, unghiurile posterioare ale pronotului sunt obtuze, discul pronotului prezintă un șanț median plan mărginit anterior de fiecare parte de câte un tubercul ascuțit. Elitrele au punctuația și rugozitatea mai fină ca la mascul. Picioarele au tibiile anterioare cu câte 3 dinți la marginea exterioară, iar cele posterioare cu câte 2 dinți la partea interioară. Larvele, care sunt mult mai ușor de găsit în teren decât adulții, pot fi deosebite ușor de cele ale altor cetoniine ce se dezvoltă în scorburi prin faptul că segmentul 10 abdominal nu prezintă ventral un raster (o structură ovală formată din sete scurte). Excrementele larvelor pot fi găsite în cantitate mare în scorburi și se recunosc prin dimensiunea mare și forma aplatizată (9 mm lungime, 4-5 mm lățime și 3 mm înălțime) (Stegner, 2002). Excrementele pot persista în scorburi mulți ani, chiar dacă specia nu mai locuiește în arborele respectiv.

Habitat

Specie stenotopă, silvicolă, saproxilică și xilodetriticolă ce preferă pădurile bătrâne de foioase cu zone deschise, parcuri, livezi bătrâne. Adultul poate fi observat pe trunchiuri moarte, scorburoase și cu humus sau în acumulări de lemn putred (rezultat ca urmare a prezenței fungilor non-patogeni) de la baza arborilor scorburoși, în cavitățile ce conțin o cantitate mare de lemn putred aflate pe trunchiuri sau ramuri principale. Larvele trăiesc în lemnul putred din scorburile diferitelor esențe cu frunze căzătoare, îndeosebi stejari (Ranius et al., 2005).

Răspândire

Osmoderma eremita este o specie cu răspândire europeană. În România a fost citată de la Bradu, Brașov, Căldărușani, Cincu, Comana, Curtea de Argeș, Deva, Făgăraș, Greci, Hațeg, Mediaș, Orlat (Sibiu), Parcul Național Defileul Jiului, Postăvarul, Rucăr, Reghin, Sibiu, Sighișoara, Valea Lotrișor (Parcul Natural Cozia). În colecția de coleoptere a Muzeului Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” din București sunt exemplare colectate de la Băile Herculane, Bicaz, C. A. Rosetti, Comana, Cascada Putna (Vrancea), Galeșu (Argeș), Moldova Nouă, Periprava, Sântimbru Băi (Harghita), Techereu (Hunedoara). Astfel, specia este prezentă inclusiv în bioregiunea Mării Negre, pe grindul Letea.

1086 Cucujus cinnaberinus

Descriere

Cucujus cinnaberinus (Scopoli, 1763) este un coleopter de dimensiuni medii, de 11-15 mm lungime. Corpul plat, alungit, ușor de recunoscut după colorația roșu-cinabru a părții dorsale. Antenele, picioarele, piesele bucale și marginile laterale ale pronotului de culoare neagră. Capul de formă triunghiulară, tâmplele dezvoltate puternic, sub forma unor obraji. Pronotul transvers, mai îngust decât capul, cu o impresiune mediană largă, are marginile laterale ușor zimțate și unghiurile posterioare cu câte un dinte bine dezvoltat. Cap și pronot cu punctuație deasă, cu luciu slab, elitre mate, cu o carenă dezvoltată pornind de la unghiul humeral. Larvele acestei specii sunt mult mai ușor de găsit în teren decât adulții. Ele au 7-8 mm în primele stadii de dezvoltare și 25-30 mm în ultimul stadiu. Culoarea lor este gălbuie până la brun roșcată. Corpul puternic sclerificat și foarte aplatizat cu capul prognat, mai lat decât pronotul. Partea posterioară a corpului puternic înarmată, tergitul IX având o pereche de urogomfe bine dezvoltate, ascuțite, fiecare cu câte un dinte robust și bifid la bază, iar părțile laterale ale tergitului cu câte un corn puternic sclerificat.

Habitat

Specie stenotopă, saproxilică, silvicolă, corticolă. Atât adulții cât și larvele trăiesc sub scoarța umedă, putredă a arborilor, în special Quercus, Fagus, Populus, Acer, Salix, Ulmus și chiar Abies, Pinus, Picea. În Munții Carpați și Tatra a fost semnalată pe Pinus sp. Adulții sunt prădători, în timp ce larvele pot fi și necrofage (Bonacci et al., 2012).

Răspândire

Specie cu răspândire europeană, rară. În România a fost semnalată de la Băile Tușnad, Borsec, Măieruș, Munții Rodnei, Munții Bucegi, Răstolița, Podu Coșnei, Sighișoara, iar mai recent din Parcul Național Defileul Jiului (Bussler et al., 2005), Pădurea Bârnova (2012, date nepublicate C. Manci) și Munții Mehedinți (2014, date nepublicate C. Manci).

Habitat Cucujus cinnaberinus, Osmoderma eremita, Rhysodes sulcatus

1087* Rosalia alpina

Descriere

Rosalia alpina (Linnaeus, 1758) este un croitor mare, cu lungimea de 15-38 mm. Corpul este gri-albăstrui până la albastru deschis, pronotul și elitrele cu un desen variabil de pete și benzi transversale negre. Pronotul de obicei cu o pată mediană la marginea anterioară, iar elitrele cu câte o pată în partea anterioară, o pată sau o bandă transversală mediană și o pată mică în partea posterioară. Antenele lungi, cu articolele 1 și 2 negre, iar articolele 3 până la 6 albastre cu smocuri apicale de peri negri. Specie inconfundabilă datorită coloritului și antenelor caracteristice. Foarte rar pot fi întâlnite specimene cu petele negre de pe elitre mult reduse sau cu elitrele aproape complet negre.

Habitat

Predominant în pădurile de fag reci și umede din zonele înalte, unde specia poate fi local comună. Se întâlnește mai rar și în păduri de amestec sau în păduri de quercinee și fag. Larvele se dezvoltă în lemn mort sau în arbori vii bătrâni, cel mai adesea pe Fagus, dar uneori și pe Acer sau alte foioase. Adulții pot fi văzuți pe acești arbori sau pe grămezi de bușteni recent tăiați.

Răspândire

Răspândită în Europa Centrală și de Sud, la est până în Munții Caucaz precum și în Turcia. În România prezentă în zona alpină joasă în pădurile de fag și de amestec și sporadic în zona colinară, continentală. Există și semnalări vechi de la începutul secolului XX din Munții Măcin, în bioregiunea stepică (Montandon, 1908) confirmate recent (la Slava Rusă, com. pers. L. Székely).

Habitat Rosalia alpina

1088 Cerambyx cerdo

Descriere

Cerambyx cerdo (Linnaeus, 1758) Este printre cele mai mari coleoptere din Europa (24-55 mm lungime). Corpul alungit, robust, antene foarte lungi (mai lungi decât corpul la masculi și ajungând până la vârful elitrei la femelă). Pronotul puternic rugos, lateral cu câte un tubercul ascuțit. Vârful elitrei prelungit într-un spin sutural. Corpul și picioarele negre cu excepția elitrelor care sunt brun-roșcate apical. Primul și al doilea articol al tarsului posterior au la partea ventrală o linie îngustă lucioasă și glabră, iar abdomenul macroscopic apare lucios întrucât pubescența este fină și rară.

Habitat

Larvele acestei specii se dezvoltă în lemnul viu de Quercus (în Europa Centrală) dar și în alte specii precum Castanea, Juglans și Ceratonia (în părțile sudice ale Europei). Este o specie carenu zboară pe distanțe mari, adulții rar îndepărtându-se mai mult de 500 de metri de copacul lor. Preferă arbori mari, bătrâni, solitari, expuși la soare, din ecosisteme forestiere naturale sau seminaturale, din pășuni cu arbori rari sau din medii antropizate (parcuri urbane). Specia selectează de regulă arborii bătrâni și perimați, cum ar fi stejarii de peste 100 de ani cu diametru mai mare de 40 cm. În urma dezvoltării larvelor, care se hrănesc atât sub scoarță cât și în lemn, zonele de pe copaci cu scoarța desprinsă au un aspect caracteristic cu galerii mari, sinuoase. Arborii ocupați de specie pot fi recunoscuți și după galeriile de emergență ale adulților, ce prezintă deschideri mari și ovale, iar cele recente au porțiunea ce străbate scoarța de nuanță roșcată.

Răspândire

Toată Europa cu excepția nordului, Nordul Africii și Orientul Apropiat. În România se întâlnește sporadic în toată țara. Pe lângă bioregiunile continentală, stepică și alpină joasă, specia a fost semnalată și de lângă Timișoara, din bioregiunea panonică (Serafim, 2009).

Habitat Cerambyx cerdo

1089 Morimus funereus

Descriere

Morimus funereus (Mulsant, 1863) este un croitor de dimensiune mare, cu lungime de 16-38 mm. Deși culoarea de fond a corpului este neagră, acesta este acoperit de o pubescență foarte deasă de culoare cenușie-argintie, ce acoperă aproape complet fondul negru. Partea anterioră a capului, începând cu fruntea, este îndreptată abrupt în jos formând cu vertexul un unghi aproape drept. Antenele cu articole neinelate. Pronotul cu numeroase rugozități neregulate, iar lateral cu câte un dinte puternic și ascuțit apical. Elitrele cenușii, cu granule fine și lucioase, mai puternice la bază, iar pe fiecare elitră pot fi remarcate câte 2 pete negre, catifelate și bine delimitate. Dintre acestea, una este situată în treimea anterioară, iar cealaltă este postmediană. La masculi, antenele de 1.5 ori mai lungi decât elitrele, iar la femele de aproximativ aceeași lungime cu elitrele.

Habitat

Este considerată a fi o specie polifagă, ce se dezvoltă predominant în lemnul mort de fag și stejar. Adulții pot fi găsiți în păduri pe trunchiurile căzute, cioate recente sau bușteni proaspăt tăiați de fag, stejar, castan, plop, tei, arțar, carpen, salcie etc.

Răspândire

Specie larg răspândită în Europa cu excepția Europei de Vest și de Nord. În România este larg răspândită în toată țara, cu excepția zonei alpine înalte. A fost semnalat inclusiv din bioregiunea Mării Negre, în pădurea Caraorman (Ieniștea, 1974).

Habitat Morimus funereus

4026 Rhysodes sulcatus

Descriere

Rhysodes sulcatus (Fabricius, 1787), este un gândac mic, de 6.5-8 mm lungime. Corp alungit, brun-roșcat. Articole antenale moniliforme. Capul triunghiular, mai îngust ca pronotul, cu lobii temporali prezentând fiecare două unghiuri mediale separate printr-un spațiu frontal semicircular și lobul median îngust, ușor dezvoltat posterior. Gropițele orbitale ating occiputul. Pronotul mai lung ca lat, prezintă trei impresiuni bazale adânci, care se deschid posterior. Aceste impresiuni sunt precedate de striuri discale fine care ajung până aproape de marginea anterioară a pronotului. Elitrele fără tuberculi humerali, cu șiruri de puncte puternice, mari și interstriuri proeminente.

Habitat

Specie stenotopă, silvicolă, saproxilică și corticolă. Habitatul este reprezentat de pădurile bătrâne de foioase și amestec. Este specie indicatoare a pădurilor virgine, stabile, cu mari cantități de lemn mort. În primele faze de dezvoltare specia este asociată cu mixomicetele. Larva și adultul trăiesc sub scoarța și în lemnul mucegăit de Fagus sylvatica, Cerasus avium, Populus sp. Quercus sp. etc. Poate fi găsit și sub scoarța coniferelor (Ceahlău, 2012, date nepublicate C. Manci).

Răspândire

Specia are un areal destul de extins, din Europa până în vestul Siberiei, Caucaz și Turcia. Este citată pentru multe țări din Europa: Spania, Franța, Italia, Germania, Cehia, Slovacia, Polonia, Suedia, Ungaria, Ucraina, Serbia, Grecia, sudul Rusiei, Bosnia și Herțegovina, Turcia europeană. În România a fost găsită pe Muntele Domogled, Brașov, Măieruș, Parcul Național Defileul Jiului, Pădurea Bârnova-Repedea (Iași).

Starea de conservare pentru speciile și habitatele studiate în zona proiectului

Starea de conservare a habitatelor și a speciilor Natura 2000, conform Planului de management al Parcului Național Defileul Jiului – ROSCI0063 Defileul Jiului, care a fost elaborat de către personalul Administrației PNDJ, sub îndrumarea Consiliului Științific al Parcului Național Defileul Jiului în anul 2011.

Valoarea conservativă la nivel global și nivelul țării

Nevertebrate conform Tatole V., Iftimie A., Stan M., Iorgu E.I., Iorgu I. și Oțel V., 2009 – Speciile de animale Natura 2000 din România. Imperium Print, București

Habitatele conform Doniță, N. et al. (2005) Habitatele din România, Editura Tehnică Silvică, București

Date privind structura și dinamica populațiilor de specii de floră și faună afectate din zona proiectului (evoluția numerică a populației în cadrul ariei naturale protejate de interes comunitar, procentul estimativ al populației unei specii afectate de implementarea PP, suprafața habitatului este suficient de mare pentru a asigura menținerea speciei pe termen lung.)

Conform Amenajamentului forestier al fondului forestier de proprietate privată a Obștii de Pădure Porceni-Pleșa, județul Gorj, perimetrul de interes studiat cu ocazia deplasărilor în teren este cuprins în parcelele (u.a.) 63 și 64. Compoziția pădurii pentru u.a. 63 este 70% Gorun (Quercus petraea), 10% Fag (Fagus sylvatica), 10% Tei (Tilia cordata), 10% diverse foioase tari, și pentru u.a. 64 este 60% Gorun (Quercus petraea), 20 % Carpen (Carpinus betulus), 10% Tei (Tilia cordata), 10% diverse foioase tari. Parcelele 63 și 64 se încadrează în subunitatea de producție “E” care se descrie astfel: ”E” – (rezervații pentru ocrotirea integrală a naturii, potrivit legii) arborete care au funcția ocrotirea genofondului și a ecofondului forestier, aceste păduri fiind excluse de la reglementarea procesului de producție lemnoasă – Parcul Național Defileul Jiului – ROSCI0063 Defileul Jiului.

Arboretele au fost încadrate în grupa funcțională I (Vegetație forestieră cu funcții speciale de protecție), categoria facțională 2A (păduri situate pe stâncării, grohotișuri precum și pe terenuri cu pante mari/ Tipul funcțional II). Vegetația forestieră din perimetrul minier este instalată pe soluri extrem de superficiale, cu roca la zi (bolovănișuri, stâncărie compactă, abrupturi stâncoase).

Pe suprafața studiată au fost identificate trei tipuri de habitate Natura 2000 (Figura 1.):

9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum

9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene

9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum

Figura 1. Cariera merii și habitatele Natura 2000 identificate (de la stânga la dreapta verde-9170 cu poligoanele 001+002, 004+005, 006, 007, roșu-9180* cu poligonul 003, marou-9130 cu poligonul 008+009+0010)

Poligoanele, habitatele Natura 2000 identificate și suprafața lor

9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum

Majoritatea pădurilor în aria de studiu sunt dominate de gorun, aparținând pădurilor de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum (9170), cu o arie de 6,57 hectare în total. Asta înseamnă 5,40 % din toate habitatele 9170 stejar cu carpen pe teritoriul sitului Natura 2000 Defileul Jiului (conform Formularului standard a sitului). Diferența între poligoane a constat în vârsta pădurii, cea mai tânără parcelă fost identificată în poligonul 004+005, iar cea mai bătrână în poligonul 006, vârsta inclusă între 30-60 ani. Naturalitatea în majoritatea poligoanelor a ajuns la 3, la poligonul 006 și 007 a ajuns la 4. Statutul de conservare a fost bună în fiecare poligon.

În acest habitat au fost identificate următoarele specii rare: Peltaria alliacea, Symphitum cordatum, Cephalanthera longifolia, Galium lucidum, Dioscorea communis, Asplenium adiantum-nigrum, etc. (10-50/ha). Lângă specii rare am identificat un procent mare de lemn mort doborât (3/ha), care formează habitat pentru foarte multe specii de insecte.

Habitatul este un loc de hrănire adecvat, lângă gorun și fag au fost identificate mai multe specii de hrană pentru urs, de exemplu specii de Rubus sp., Prunus avium, Coryllus avellana, etc.

Figura 2. Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum (N 45.224762, E 23.368689)

Figura 3. Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum (N 45.22550, E 23.36654)

9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene

Habitatul a fost identificat într-o singură parcelă de 0,95 hectare, care reprezintă 0,78 % din habitatul respectiv în situl Natura 2000 Defileul Jiului (conform Formularului standard a sitului). Acest habitat este deosebit de important pentru speciile de insecte comunitare din situl Defileul Jiului. Habitatul, fiind habitat prioritar, are o importanță conservativă ridicată. Valoarea conservativă este foarte mare în nivelul țării (Doniță și colab., 2005). Statutul de conservare a habitatului în zona studiată este bună, naturalitatea are nivelul 4, care înseamnă o stare aproape naturală.

Figura 4. Habitatul 9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrubți, grohotișuri și ravene (N 45.224945, E 23.366978)

9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum

În partea sud-estică a zonei studiate a fost identificată o parcelă dominantă de fag din tipul Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. Habitatul reprezintă 1,55 hectare din suprafața zonei de interes a proiectului. Acest număr înseamnă un procent de 0,42% din habitatele 9130 de pe teritoriul sitului Natura 2000 (conform Formularului standard a sitului). În habitat am identificat arbori bătrâni (2/ha) care se pot fi folosite ca habitate pentru speciile de lilieci comunitari (Myotis myotis, Myotis blythii, Rhinolophus ferrumequinum) din situl Natura 2000 Defileul Jiului. Naturalitatea habitatului a intrat în categoria 3, iar sunt prezenți mai mulți arbori bătrâni. Statutul de conservare a habitatului este considerat bun.

Figura 5. Habitatul9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum (N 45.221651, E 23.370179)

Plante rare

În zona studiată au fost identificate următoarele specii rare: Peltaria alliacea și Galium lucidum, care sunt menționate în planul de management a sitului Natura 2000 Defileul Jiului, dar nu sunt specii Natura 2000 de interes comunitar . Alte specii rare și protejate identificate în zona de interes a proiectului sunt: Asplenium adiantum-nigrum și Cephalanthera longifolium. Lângă speciile sus menționate au fost identificate mai multe specii de clopoței, dar în această fază determinarea lor nu este sigură. În planul de management sunt menționate mai multe specii de clopoței rare, protejate (Campanula grossekii, Campanula abietina, Campanula serrata), de aceea ar fi important să mai vizităm o dată zona, în perioada de înflorire. Speciile sus menționate vor dispărea din zona studiată în cazul în care se defrișează zona, dar vor fi afectate și în cazul defrișării parțiale, care creează noi condiții abiotice, iar călcarea crește și nivelul de călcare a zonei.

Nu a fost identificată specia de interes comunitar pentru care a fost desemnat situl Defileul Jiului, Tozzia carpathica. Specia este caracteristică în habitatele 91E0* Păduri aluviale de Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior și 6430 Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin. În zona studiată nu au fost identificate habitatele speciei Tozzia carpathica.

Din situl Natura 2000 Defileul Jiului, care are o suprafață de 10946 ha, este protejată un procent de 52,011% de habitate comunitare (conform Formularului standard). Din asta va fi defrișat 0,0432% (9,0994 ha), iar va fi afectat 0,0649% (13,663 ha).

1354* Ursus arctos

În zona de proiect au fost identificate excremente de urs, care dovedește prezența accidentală a speciei. Excrementele au fost identificate în habitatul de stejar cu carpen (9170) care a fost bogat în specii de plante de hrană pentru urs (fagul, cireșul sălbatic, mure, etc.). Dispariția acestor specii de plante va afecta potențial specia prioritară pe scară locală, dar în mod nesemnificativ.

Nevertebrate

În urma evaluării nu s-au găsit speciile de nevertebrate studiate, dar s-au marcat în total 19 de puncte GPS, din care punctele semnifică zone unde erau habitate potențiale pentru speciile de nevertebrate din formularul standard, inclusiv arbori bătrâni sau copaci/trunchiuri căzuți la pământ care contribuie la dezvoltarea larvelor (Figura 6.). Pe parcursul traseului nu s-au găsit indivizi din speciile căutate, dar menționăm că doar pentru 3 din aceste specii este perioada optimă de evaluare (Osmoderma eremita, Morimus funereus, Cucujus cinnaberinus), care nici ele nu au fost găsite (probabil din cauza vremii nefavorabile- ploaie, grindină), dar au fost identificate habitatele lor potențiale.

Suprafața habitatelor identificate pe zona de interes a proiectului este nesemnificativ de mică din toată suprafața sitului (Conform Formularului standard și Planului de Management) și suprafețele neafectate sunt suficient de mari pentru a asigura menținerea speciilor pe termen lung.

Figura 6. Traseul parcurs cu punctele marcate benefice pentru speciile din formularul standard (roșu-limitele suprafeței evaluate, albastru-traseul parcurs)

1083 Lucanus cervus

Habitate potențiale pentru specia Lucanus cervus în perimetrul studiat au fost găsite la punctele 7, 9, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 19 – reprezentați de stejari și copaci morți /putreziți.

Figura 7. Habitate Lucanus cervus din zona evaluată

1084* Osmoderma eremita

Habitate potențiale pentru specia Osmoderma eremita în perimetrul studiat au fost găsite la punctele 2, 3, 4, 5, 7, 8, 11, 12, 14, 19, zone cu copaci căzuți, putrezi.

Figura 8. Habitate Osmoderma eremita din zona evaluată

1086 Cucujus cinnaberinus

Habitate potențiale pentru specia Cucujus cinnaberinus în perimetrul studiat au fost găsite la punctele 2, 3, 4, 5, 7, 8, 11, 12, 14, 19 -zone cu copaci căzuți, putrezi.

Figura 9. Habitate Cucujus cinnaberinus din zona evaluată

1087* Rosalia alpina

Habitate potențiale pentru specia Rosalia alpina în perimetrul studiat au fost găsite la punctele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 11, 16, 18, 20 -zone cu fagi, stejari, arțari și copaci căzuți/putrezi.

Figura 10. Habitate Rosalia alpina din zona evaluată

1088 Cerambyx cerdo

Habitate potențiale pentru specia Cerambyx cerdo în perimetrul studiat au fost găsite la punctele 2, 7, 9, 12, 13, 14, 15, 16, 17 -zone cu stejar și fag bătrân.

Figura 11. Habitate Cerambyx cerdo din zona evaluată

1089 Morimus funereus

Habitate potențiale pentru specia Morimus funereus în perimetrul studiat au fost găsite la punctele 2, 6, 11, 13, 19 -zone cu lemn mort de fag și stejar.

Figura 12. Habitate Morimus funereus din zona evaluată

4026 Rhysodes sulcatus

Habitate potențiale pentru specia Rhysodes sulcatus în perimetrul studiat au fost găsite la punctele 2, 7, 11, 12, 14, 19 -zone cu copaci bătrâni căzuți și mucegăiți.

Figura 13. Habitate Rhysodes sulcatus din zona evaluată

Alte specii de nevertebrate găsite

La punctul 12 au fost găsite 5 indivizi de Accanthopus velikensis (Figura 14). La punctul 5 a fost găsit un individ de Dorcus parallelipipedus (Figura 15) și un individ de Tenebrio sp. (Figura 16)

Figura 14. Accanthopus velikensis (N 45 13.415, E 23 22.248)

Figura 15. Dorcus parallelipipedus (N 45 13.497, E 23 22.019)

Figura 16. Tenebrio sp. (N 45 13.497, E 23 22.019)

Accanthopus velikensis este o specie comună care se poate găsi în păduri de fag/ stejar sub scoarța acestora. Aparține familiei Tenebridae care este una dintre cele mai mari familii de coleoptere.

Dorcus parallelipipedus aparține familiei Lucanidae. Trăiește în pădurile de foioase, dar se poate găsi și în parcurile cu arbori bătrâni. Larva se dezvoltă în trunchiuri putrezite timp de 3-5 ani.

IDENTIFICAREA ȘI EVALUAREA IMPACTULUI

Prognoza privind modificările induse de implementarea proiectului asupra speciilor de interes comunitar

Formele de impact prognozate a se produce în urma aplicării proiectului sunt următoarele, pe fazele de evoluție ale proiectului

În faza de exploatare/închidere în urma defrișării pădurii și îndepărtării solului vegetal impactul va fii negativ, o serie de habitate vor fii distruse, pierdute în urma extinderii carierei. Impactul asupra nevertebratelor mai ales a celor nezburătoare sau celor cu mobilitate mică va fii mare la zona de impact. Un alt impact ar fii cel de a ilumina zona în timpul nopții care va atrage un număr mare de insecte nocturne care vor zbura în jurul becurilor până la epuizare, iar concentrarea acestora într-un loc va atrage un număr mai mare de prădători.

În faza de exploatare/închidere speciile care au dispărut nu vor mai reveni în zonă, din cauza lipsei habitatelor favorabile. Zgomotul va deranja alte specii de interes comunitar ca și mamifere (s-au găsit excremente de urs în zona evaluată, lilieci), păsări, etc. Praful produs în urma lucrărilor va avea și acesta impact negativ asupra speciilor de plante, din cauza prafului depus pe suprafața plantelor acestea nu se pot aerisi, pentru că stomele vor fii închise.

În faza de dezafectare, după restaurarea zonei este nevoie de mulți ani pentru ca speciile Cucujus cinnaberinus, Osmoderma eremita, Rhysodes sulcatus, Cerambyx cerdo, Morimus funereus, Rosalia alpina și Lucanus cervus să colonizeze zona pentru că au nevoie de arbori bătrâni și trunchiuri mari putreziți, specii ca și stejarul sau fagul au nevoie de aproximativ 60-70 de ani.

Analiza și evaluarea diverselor tipuri de impact în raport cu integritatea Sitului Natura 2000 ROSCI0063 Defileul Jiului baza indicatorilor cheie cuantificabili

În general, activitatea de exploatare forestieră și exploatare granit, prin specificul ei, este generatoare de impact asupra factorilor de mediu: sol, subsol, aer, apă, biodiversitate, etc.

Impact direct și indirect

Impactul direct constă în lucrările de exploatare forestiere și exploatare granit din carieră. Prin exploatare forestieră se va dispare o suprafață de 9,0994 ha de pădure, din care fiecare parcelă este comunitar sau prioritar. În pădurile de stejar cu carpen au fost identificate mai multe specii protejate și rare, iar și specii adecvate pentru hrănirea mai multor specii de animale. Pădurile din Tilio-Acerion sunt adecvate pentru specii de insecte comunitare ale sitului Natura 2000 Defileul Jiului. Pădurile de fag și de stejar identificate au în compoziție arbori bătrâni (2-3 ha) care sunt importante pentru specii de lilieci comunitare.

Impactul indirect se datorează funcționării utilajelor. Pulberile rezultate la deplasarea pe drumul de acces se propaga în lungul drumului pe aproximativ 1 km și se depune pe iarba și frunze. Zgomotul se propaga în jurul punctului de lucru și de-a lungul drumului de acces. Zgomotul produs în perioada de exploatare va deranja speciile comunitare de lilieci a sitului Natura 2000 Defileul Jiului.

Pentru speciile de nevertebrate din Formularul standard cu mobilitate redusă (100-500 m), cele care trăiesc sub scoarța arborilor sau în trunchiuri putrezite (Cucujus cinnaberinus, Osmoderma eremita, Rhysodes sulcatus, Cerambyx cerdo, larva de Morimus funereus, larva de Rosalia alpina și larva de Lucanus cervus) impactul direct este pierderea zonelor potențiale de dezvoltare, aceste specii sunt legate de habitate. Adulții de Morimus funereus, Lucanus cervus și Rosalia alpina sunt amenințați indirect de impact (pierderea zonelor de hrănire). Aceste pot zbura în vecinătatea zonei deranjate, dar larvele se dezvoltă sub scoarța arborilor bătrâni sau în lemn mort, deci pierderea lor va avea impact negativ asupra populațiilor. Impactul indirect constă în producerea zgomotului și a prafului din cauza cărora speciile zburătoare și cele cu mobilitate mai mare nu vor frecventa.

Pierderea pădurii consistente este un impact direct negativ nesemnificativ pentru urs, prin fragmentare va dispărea o mică parte din habitatul speciei. Prin defrișare vor dispărea mai multe specii de plante care oferă hrană pentru urs, de exemplu: Prunus avium, Coryllus avellana, Fagus sylvatica, Rubus sp., etc. Zgomotul produs de utilaje va deranja specia și în timpul hrănirii.

Impact pe termen scurt și lung

Impactul proiectului se poate determinat ca impact pe termen lung, faza de pregătire (defrișarea) durează cinci ani, după care urmează exploatarea granitului. În toate suprafețele impactate se pot întâlni specii protejate, rare. Pierderea de habitate asupra populațiilor acestora se va însemna un impact negativ pe termen scurt și lung.

Habitatele similare cu cele identificate sunt prezente într-un procent mic în situl Defileul Jiului (mai ales la habitatul 9180*), deci nu este asigurată păstrarea compoziției floristică actuală.

Impactul va fi negativ semnificativ și se va manifesta pe perioada lungă de timp, va influența semnificativ habitatele din zonă. Exploatarea forestieră de timp de 5 ani înseamnă un impact negativ din perspectiva habitatelor. Condiții abiotice vor fi schimbate în habitatele Natura 2000 din zona de proiect, care afectează negativ compoziția floristică.

Impactul pe termen scurt, produs de emisiile de praf, noxe, zgomote, vibrații, deșeuri gospodărite necorespunzător.

Impactul pe termen scurt va fii potențial negativ pe speciile nevertebrate. În cazul defrișării speciile care se dezvoltă în copacii bătrâni, sub scoarța arborilor sau în lemn mort vor muri din cauza distrugerii acestora. Pe termen lung populația speciilor va scădea pentru că în urma dispariției habitatelor larvele nu se pot dezvolta, nu devin adulți, deci nu se pot reproduce. De exemplu la specia Cerambyx cerdo perioada de dezvoltare (de la ou până la adult) durează de regulă 3 ani, însă uneori se poate prelungi până la 5 ani.

Pe termen scurt defrișarea va afecta ursul, prin pierdere de habitate de hrănire se pierde o mică parte din teritoriul lui. Defrișarea poate avea un efect pozitiv în vederea hranei ursului, după defrișare în prima fază apar speciile Rubus idaeus, Rubus sp. care este hrană importantă pentru urs. Pe termen lung, în faza de exploatare minieră vor dispărea total speciile de hrană. În timpul ecologizării recreșterea speciilor de hrană a ursului necesită 30-60 ani pentru că fiecare specie are nevoie de sol adecvat.

Impact rezidual

În proiectul planificat sunt necesare o serie de lucrări miniere, cum ar fi lucrări de pregătire și lucrări de exploatare. Toate acestea înseamnă un impact rezidual. După reecologizarea zonei este nevoie de minim 30-70 ani, până când habitatele ajung în starea similară cu cea inițială.

Impact cumulativ

Durata lungă a unui efect advers poate să creeze un impact cumulativ semnificativ pe o perioadă mai lungă. Deși în vecinătatea zonei de proiect nu există alte investiții asemănătoare, impactul cumulativ manifestă în diversitatea lucrărilor planificate pe zona de interes a proiectului, a căror efecte se suprapun. În vecinătatea zonei de interes se află o stație de concasare, dar la o distanță care nu rezultă la un impact cumulativ.

Impactul proiectului asupra integrității sitului

Deși proiectul va avea impact negativ asupra zonei de interes, din cauza că va afecta în mod negativ starea de conservare a habitatelor Natura 2000 identificate în zona de interes, inclusiv cele prioritar, care a o importanță conservativă ridicată, integritatea sitului nu va fi afectat semnificativ, capacitatea de autoregenerare a sitului va rămâne intact, din cauza procentului mic afectat din toată suprafața sitului Natura 2000 Defileul Jiului ROSCI0063.

Evaluarea semnificației impactului

Procentul din suprafața sitului Natura 2000 Defileul Jiului ROSCI0063, care va fi pierdut este de 0,08%, adică 9,0994 ha 10946 ha. Specificăm că habitatele de interes comunitar sunt prezente pe 52,011% din suprafața totală a sitului (conform Formularului standard). Din această suprafață va fi defrișat 0,0432% (9,0994 ha, suprafața zonei de interes a proiectului), iar va fi afectat 0,0649% (13,663 ha, suprafața zonei de interes a proiectului și zonele afectate din vecinătate).

Habitatele evaluate sunt importante din perspectiva speciilor de plante rare, protejate precum și pentru mai multe specii de mamifere și insecte. Pe baza rezultatelor evaluării putem afirma, că intervențiile propuse în proiect (defrișarea pădurii pe această suprafață) va avea un impact semnificativ asupra stării de conservare a celor 3 habitate de importanță comunitară în zona proiectului, dintre care una prioritară. Din punct de vedere procentual, pierderea habitatului este cel mai mare la 9170 Pădurile de stejar cu carpen, 5,40%, 0,78% din habitatul 9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, și 0,42% din habitatul 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum. Din cauza procentului mic a zonei afectate de proiect, starea de conservare a habitatelor în situl Natura 2000 Defileul Jiului ROSCI0063 nu va fi impactat semnificativ.

Procentul suprafețelor de habitate potențiale care vor fi pierdute, folosite pentru necesitățile de hrană, odihnă și reproducere ale speciilor de interes comunitar nu poate fii estimat datorită faptului că nu au fost găsite speciile de nevertebrate din formularul standard. Din cauza asta se recomandă reevaluarea zonei.

Durata sau persistența perturbării speciilor de interes comunitar depinde și de ecologia lor. Speciile de nevertebrate studiate, mai ales cele cu mobilitate redusă, ca și larvele, care se dezvoltă în arbori bătrâni și în copaci putreziți își vor pierde habitatul lor. Speciile zburătoare se pot localiza în alte zone în vecinătate, dar din cauza faptului că și larvele acestora au nevoie de arbori bătrâni și trunchiuri putrezite distrugerea habitatului potențial va avea impact potențial negativ și asupra lor.

Schimbarea în densitatea populațiilor (nr. de indivizi/suprafață) nu se poate preconiza deoarece nu s-au găsit indivizi din speciile căutate. Din această cauză trebuie reanalizată zona în perioada de activitate a acestora, dar în cazuri speciilor a căror stare de conservare este critică (Lucanus cervus, Cerambyx cerdo) pierderea habitatelor poate agrava situația.

Scara de timp pentru înlocuirea speciilor afectate de implementarea planului și programului nu se poate estima pentru că nu au fost găsite speciile căutate, dar cum aceste specii au nevoie de arbori bătrâni de stejar și fag, care au nevoie de mult timp pentru a ajunge în această stare, este nevoie de aproximativ 60-70 de ani.

Indicatorii chimici-cheie care pot determina modificări legate de resursele de apă sau de alte resurse naturale, care pot determina modificarea funcțiilor ecologice ale unei arii naturale protejate de interes comunitar sunt următoarele: Cariera Meri SRL va umecta, cu ajutorul unei autocisterne, drumul de acces la carieră, emisiile de gaze poluante în atmosferă produse de operațiile de pușcare.

MĂSURILE DE REDUCERE A IMPACTULUI

Identificarea și descrierea măsurilor de reducere impactului pentru componentele afectate de implementarea proiectului

Se recomandă ca defrișările să se limiteze la strictul necesar.

Toate habitatele afectate vor fi renaturate adecvat după finalizarea lucrărilor.

Renaturarea adecvată a habitatelor înseamnă, că după implementarea activităților de reabilitare/renaturare a habitatelor afectate în cursul dezvoltării proiectului, compoziția și structura specifică a habitatelor este identic cu cel al habitatelor originale.

Includerea în procesele de re-naturare a zonelor și în crearea habitatelor noi a unor experți în ecologie/biologie pentru evitarea creării întâmplătoare a unor dezastre ecologice.

Nu se vor introduce în zonă specii care nu sunt caracteristice habitatelor specifice zonei.

Nu se va arunca gunoaie în zonele din apropierea amplasamentului. Să fie amplasate destule coșuri de gunoi pentru a evita poluarea zonei cu gunoi menajer.

Cheltuielile de restaurare a vegetației forestiere și de întreținerea acesteia până la închiderea stării de masiv vor fi suportate de titularul aprobării ocupării temporare iar lucrările vor fi executate de firme specializate.

Orice lucrare de restaurare ecologică trebuie să fie coordonată de persoane specializate în baza unui proiect avizat.

Vor fi luate măsuri de realizare, de la bun început, a unei forme îngrijite a taluzurilor, bermei și vetrei, la marginea viitoarei exploatări.

Plantarea flora specifică biotopului, manageriat de către specialiști.

Monitorizării măsurilor de reducere a impactului

Se recomandă ca monitorizarea să se concentreze asupra habitatelor cu valoare ridicată de conservare. Se recomandă evaluarea sumară a acestor habitate prin parcurgerea zonei, și notificarea stadiului de degradare a acestora. Se recomandă estimarea efectivelor de populații a speciilor din Formularul standard. În cazul în care se observă schimbări semnificative se vor lua măsuri recomandate de experți biologi.

Prezentarea protocoalelor de monitorizare

Protocoale de monitorizare pentru măsurile de reducere a impactului sunt asemănătoare cu metodologia descrisă în prezentul studiu.

Măsuri de menținere și/sau restaurare a statutului favorabil de conservare

Impactul negativ rezidual se poate considera semnificativ, încât habitatele cu valoare conservativă mare vor fi degradate chiar dacă măsurile de diminuare a impactului vor fi respectate.

Având în vedere că intervențiile propuse în proiect este defrișarea habitatelor forestiere Natura 2000, nu se găsește metodologie pentru restaurarea statutului favorabil de conservare a habitatelor în literatură specifică, se recomandăm elaborarea unui studiu de restaurare cu o metodologie detaliată, elaborate de către experți biologi.

Orice lucrare de restaurare ecologică trebuie să fie coordonată de persoane specializate în baza unui proiect avizat.

METODELE UTILIZATE PENTRU CULEGEREA INFORMAȚIILOR PRIVIND SPECIILE ȘI/SAU HABITATELE DE INTERES COMUNITAR AFECTATE

Scopul evaluării a fost identificarea impactului proiectului ”Închiderea carierei Meri prin ocuparea temporară a suprafeței de 9,0994 ha”, este inclus în Situl Natura 2000 ROSCI0063 Defileul Jiului, respectiv în Parcul Național Defileul Jiului. Acțiuni de cercetare efectuate în teren au fost efectuate în data de 13.05.2016. Fișele de lucru în care sunt consemnate observațiile din teren se găsesc în Anexa I. Menționăm că perioada ideală pentru evaluarea și monitorizarea habitatelor forestiere este între lunile mai-septembrie, dacă avem posibilitatea de mai multe ori în cursul anului, din cauza perioadei de înflorire diferită a fiecărei specii.

Descrierea metodelor specifice de teren folosite pentru culegerea informațiilor privind speciile și habitatele de importanță comunitară afectate?

Inventarierea și cartarea habitatelor a început cu identificarea poligoanelor cu ajutorul imaginii satelitare. Au fost incluse suprafețe din afara zona determinată, în total au fost evaluate aproximativ 14 hectare. Pe parcursul evaluării habitatelor a fost inventariat în total 13, 663 ha din care 9,0994 ha zona propriu zisă de proiect, care este expusă de impactul direct (defrișarea). Diferența (4,56 ha) este zona afectată indirect prin activitatea de defrișare.

Pe teren au fost identificate speciile de plante (Sârbu et al. 2013) și alte caracteristici ale habitatelor, în fiecare poligon a fost completat o fișă de teren, cu informații referitoare la speciile identificate, coordonate GPS, etc. Naturalitatea și starea de conservare a fost determinată după efectuarea lucrării pe teren. La ecosisteme forestiere, conceptul de naturalitate reprezintă gradul în care o pădure corespunde pădurii originale în termenii compoziției speciilor și ai proceselor ecologice. Naturalitatea habitatelor Natura 2000 a fost determinată într-o scală de la 1 la 5, abundanța-dominanța taxonilor pe scara Tansley de la 1 la 3 (1 – <1%; 2 – 1-50%; 3 – >50%).

Habitatele au fost identificate conform Manualului de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România (Gafta și Mountford, 2008) și a manualului habitatelor din România (Donița et at., 2005).

Pe baza datelor geografice a fost cartată zona, informațiile au fost transferate în sistemul GIS și au fost calculate arealele pentru fiecare habitat. Procentele de răspândire a habitatelor au fost calculate conform Formularului standard al sitului Natura 2000 Defileul Jiului, în planul de management nu am identificat informații suficiente.

Specia comunitară Tozzia carpathica și speciile rare menționate în planul de management a sitului Defileul Jiului au fost căutate pe traseul de inventariere. Specia Tozzia carpathica nu poate fi observat în fiecare an, pentru că are un ciclu de viață caracteristic, nu crește în fiecare an. Când a fost întâlnită a specie a fost notat în fișa de teren.

În urma evaluării s-a folosit metoda transectului, s-a parcurs un traseu în pe teritoriul zonei evaluate și s-au căutat urmele de activități ale speciilor, habitate potențiale și indivizii speciilor Lucanus cervus, Morimus funereus, Rosalia alpina, Osmoderma eremita și Cerambyx cerdo. În cazul în care s-a găsit un habitat favorabil speciilor sau urme de activități ale acestora s-a marcat un punct GPS și s-au notat datele în fișele de teren.

Pentru speciile și larvele speciilor care trăiesc în interiorul trunchiurilor putrezit (larvele de Osmoderma eremita, Cerambyx cerdo, Morimus funereus, Rosalia alpina și Cucujus cinnaberinus; adulții de Cucujus cinnaberinus respectiv Rhysodes sulcatus) s-a realizat prospectarea microhabitatelor cu lemn mort. În timpul monitorizării s-au parcurs habitate terestre, depistând arbori morți, debilitați, pe picior dar scorburoși sau cu lemnul în descompunere, lemn ars, arbori căzuți, cioate etc. pentru a observa specii saproxilice de coleoptere și urme ale activității acestora, precum și specii care se ascund în astfel de microhabitate. S-a înlăturat mecanic scoarța și lemnul putred de pe arbori, pe o suprafață de cca 100 cm2 , evitând distrugerea completă a microhabitatelor, în cazul în care s-au găsit asemenea zone s-a marcat un punct GPS și datele s-au notat în fișele de teren.

Deoarece în urma evaluării nu s-a realizat identificarea speciilor căutate din formularul standard (dintre speciile căutate doar 3 sunt active în perioada acesta-Osmoderma eremita, Morimus funereus, Cucujus cinnaberinus și din cauza vremii nefavorabile-grindină, ploaie) chiar dacă habitatele par favorabile, se recomandă reevaluarea zonei într-o perioadă când toate speciile sunt active: luna Iulie-August.

Figura 17. Perioada optimă și frecvența colectării probelor (L-larve, A-adulți; albastru-perioada optimă, galben- perioada suboptimă)

Descrierea procesului de elaborare a completărilor pentru Studiu de Evaluare Adecvată

Elaboratorul de-a lungul experienței sale în elaborarea documentațiilor de mediu a înțeles foarte bine importanța planificării atente a resurselor necesare a fi alocate pentru elaborarea cu succes a unui studiu, respectarea parametrilor calitativi adică acuratețea/actualitatea/relevanța datelor științifice și de asemenea încadrarea în factorul timp.

Pentru Etapa de birou au fost folosite următoarele documentații:

Amenajament silvic pentru Obștea de pădure Porceni-Pleșa;

Licența de exploatare a Titularului;

Autorizația de mediu a Titularului și corespondențele între Titular și Agenția de Protecția Mediului Gorj;

Planul de Management al Parcului Național Defileul Jiului – ROSCI 0063 Defileul Jiului;

Plan de situație a zonei tehnologice;

Plan inițial de încetare a activității;

Studiu de Evaluare Adecvată;

Completări la Studiul de Evaluare Adecvată;

Studiu de evaluarea a impactului asupra mediului;

Formular Standard ROSCI 0063 Defileul Jiului;

Documentații oferite de Administrația Parcului Național Defileul Jiului;

Fișă de prezentare pentru obținerea Autorizației de Mediu;

Etapa de teren a constat în:

CONCLUZII

Bibliografie

Planul de Management al Parcului Național Defileul Jiului – ROSCI0063 Defileul Jiului, care a fost elaborat de către personalul Administrației PNDJ, sub îndrumarea Consiliului Științific al Parcului Național Defileul Jiului în anul 2011.

Amenajamentului forestier al fondului forestier proprietate privată a Obștii de Pădure Porceni-Pleșa, județul Gorj, întocmit de către SC OMNI SRL Timișoara. 2013

Raportul sintetic privind starea de conservare a speciilor și habitatelor de interes comunitar din România, București 2015

Sârbu, I. Ștefan N., Oprea A. (2013) Plante vasculare din România-Determinator ilustrat de teren, Editura Victor B Victor

Doniță, N. et al. (2005) Habitatele din România, Editura Tehnică Silvică, București

Gafta, D. (2008) Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România, Risoprint, Cluj Napoca

RRL 1994- Lista roșie a plantelor superioare din România (Olteanu et al. 1994)

Catalogul speciilor, habitatelor și siturilor, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice – Direcția Generală Protecția Naturii, 2013

Stefan Bogdan Candrea Bozga, Gabriel Lazar, Gheorghe Marian Tudoran, Petru Tudor
Stăncioiu (2009) Habitate forestiere de interes comunitar incluse în proiectul LIFE05NAT/RO/000176: "Habitate prioritare alpine, subalpine și forestiere din România" – Monitorizarea stării de conservare. Editura Universității Transilvania din Brașov.

Bonacci, T., Mazzei, A., Horák, J., Brandmayr, P. (2012) Cucujus tulliae sp. n. – an endemic editerranean saproxylic beetle from genus Cucujus Fabricius, 1775 (Coleoptera, Cucujidae), and keys for identification of adults and larvae native to Europe. Zookeys, 212: 63-79.

Bussler, H., Muller, J., Dorka, V. (2005) European natural heritage: The saproxylic beetles in the proposed Parcul National Defileul Jiului. Analele ICAS, 48: 3-19

Ieniștea, M. Al. (1974) Contributions a la connaissance des Coléoptères du Delta du Danube (Le “grind” Caraorman). Travaux du Museum d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 14: 239-249.

Montandon, A. L. (1908) Notes sur la faune entomologique de la Roumanie. Additions au Catalogue des Coléoptères. Bulletin de la Société des Sciences de Bucarest, Roumanie, 17 (1-2): 67-118

Pârvulescu L (2015) Crustacea In: Iorgu IȘ (Ed.) Ghid sintetic pentru monitorizarea speciilor de nevertebrate de interes comunitar din România. Editura …, București: 159 p

Ranius, T., Aguado, L. A., Antonsson, K., Audisio, P., Ballerio, A., Carpaneto, G.M., Chobot, K., Gjurašin, B., Hanssen, O., Huijbregts, H., Lakatos, F., Martin, O., Neculiseanu, Z., Nikitsky, N. B., Paill, W., Pirnat, A., Rizun, V., Ruicãnescu, A., Stegner, J., Süda, I., Szwalko, P., Tamutis, V., Telnov, D., Tsinkevich, V., Versteirt, V., Vignon, V., Vögeli, M., Zach, P. (2005) Osmoderma eremita (Coleoptera: Scarabaeidae: Cetoniinae) in Europe. Animal Biodiversity and Conservation, 28(1): 1-44.

Serafim, R. (2009) The Catalogue of the Palaearctic species of Necydalinae and Cerambycinae (Coleoptera: Cerambycidae) from the patrimony of “Grigore Antipa” National Museum of Natural History(București) (part IV). Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 52: 263-292.

Stan, M. (2013) Romanian species of lucanids (Coleoptera: Scarabaeoidea: Lucanidae) in the collections of Grigore Antipa National Museum of Natural History. Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa”, 56 (2): 173-184.

Stegner, J. (2002) Der Eremit, Osmoderma eremita (Scopoli, 1763) (Col., Scarabaeidae), in Sachsen:Anforderungen an Schutzmaßnahmen für eine prioritäre Art der FFH–Richtlinie. Entomologische Nachrichten und Berichte, 46: 213-238.

Tatole V., Iftimie A., Stan M., Iorgu E.I., Iorgu I. and Oțel V., 2009 – Speciile de animale Natura 2000 din România. Imperium Print, București.

ANEXA 1. Prezentare societății și specialiști implicate în obținerea informațiilor privind speciile și habitatele de importanță comunitară afectate de implementarea PP

Prezentare SC GREENVIRO SRL

S.C. GREENVIRO S.R.L. a fost fondată în 2010 în Cluj – Napoca, România, ca o firma de consultanta privată care oferă o gamă largă de servicii pentru clienții din diverse domenii de activitate, în vederea conformării la standardele de mediu, privind emisiile, reglementarea și gestionarea substanțelor periculoase, gestionarea deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase, consultanta în domeniul managementului ariilor protejate, evaluarea condițiilor de conformare la standardele de sănătate la locul de muncă, etc .

Firma oferă servicii de consultanta și inginerie în domeniul industriei, al dezvoltării promovate atât de investitori privați, cât și de administrații de autorități ale statului.

S.C. GREENVIRO S.R.L. este o societate de consultanță și asistență oferind servicii în domeniul protecției mediului, implementare proiecte finanțate din diverse fonduri etc.

Echipa S.C. GREENVIRO S.R.L. este formată din specialiști în domenii diverse, având o experiență considerabilă, poate aborda toate etapele de dezvoltare și implementare, cerute de finalizarea unor proiecte, propunând variantele și soluțiile cele mai avantajoase.

Misiunea noastră este: analiza aprofundată a considerentelor de ordin tehnic și aplicare a principiilor științifice solide și de inginerie, de reglementare din punct de vedere a protecției mediului și de a oferi soluții inovatoare și adaptabile, bazate pe o înțelegere clară a obiectivelor clienților.

Firma este certificată de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor pentru elaborarea de studii pentru protecția mediului, fiind înscrisa in Registrul National al evaluatorilor de mediu în vederea elaborării documentațiilor de evaluare de mediu la poziția 457 pentru:

– Raport de mediu;

– Raport privind impactul asupra mediului;

– Bilanț de mediu;

– Raport de amplasament;

– Studii de evaluare adecvata;

De asemenea, societatea are în organigramă internă și o persoană fizică certificată de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor pentru elaborarea de studii pentru protecția mediului, fiind înscrisă în Registrul Național al evaluatorilor de mediu în vederea elaborării documentațiilor de evaluare de mediu la poziția 241 pentru:

– Raport de mediu;

– Raport privind impactul asupra mediului;

– Bilanț de mediu;

– Raport de amplasament;

Astfel, serviciile oferite sunt de realizare a documentațiilor specifice în vederea obținerii avizelor și autorizațiilor din punct de vedere al protecției mediului:

– AVIZUL DE MEDIU pentru planuri și programe, conform HG 1076/2004, act administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecția mediului în planul sau programul supus adoptării;

– ACORDUL DE MEDIU, act administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect;

– AUTORIZAȚIA DE MEDIU, act administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare a unei activități existente sau a unei activități noi cu posibil impact asupra mediului;

– AUTORIZAȚIA INTEGRATĂ DE MEDIU, act administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului care garantează ca instalația corespunde prevederilor privind prevenirea și controlul integrat al poluării;

– EVALUARE ADECVATĂ A IMPACTULUI ÎN SITURILE NATURA 2000;

În domeniul BIODIVERSITĂȚII firma noastră oferă următoarele servicii:

– Studii de evaluare a biodiversității;

– Cartarea habitatelor naturale;

– Inventarierea taxonomică;

– Evaluarea stării de conservare pentru habitate și specii;

Realizări până în prezent :

Inventariere in situri NATURA 2000 – pe o suprafață de peste 250.000 ha.

Inventarierea a peste 100 specii de fauna si flora.

Elaborarea a 12 Planuri de management pentru arii protejate.

De asemenea mai oferim SERVICII SI CONSULTANȚĂ DE MEDIU după cum urmează:

– Evaluare de impact/risc de mediu;

– Evaluări de hidrogeologie;

– Studii hidrogeologice;

– Permise și licențe de exploatare a agregatelor minerale;

– Reglementări geologice;

– Reglementări urbanism;

– Studii privind modelarea matematică a poluării aerului;

– Gestiunea deșeurilor;

– Planuri și programe de monitorizare;

– Documentații tehnice necesare obținerii actelor de reglementare pe linie de gospodărire a apelor;

Proiecte de referință cu Studii de Evaluare adecvată elaborate de GREENVIRO:

– Întocmirea documentației necesare pentru obținerea Avizului de Mediu – Raport de mediu și Studiu de evaluare adecvată – conform cu CONTINUTUL-CADRU Al RAPORTULUI DE MEDIU pentru obiectivul: ”Plan Urbanistic General Municipiul Slatina”; client: Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”- Centrul de Cercetare, Proiectare, Expertiză și Consulting – București; beneficiar; Primăria municipiului Slatina;

– Întocmirea documentației necesare pentru obținerea Avizului de Mediu – Raport de mediu și Studiu de evaluare adecvată – pentru obiectivul: ”Plan Urbanistic Zonal (PUZ), zona de vest și dealul Grădiștea, municipiul Slatina”; client: S.C. KXL S.R.L; beneficiar; Primăria municipiului Slatina;

– Servicii de consultanță în elaborarea Studiului de Evaluare Adecvată pentru proiectul „Valorificarea potențialului hidroenergetic al râului Prahova pe sectorul Sinaia-Breaza, CHEMP Posada, CHEMP Comarnic și CHEMP Breaza”. Beneficiar; ELSID S.A.

• Elaborarea planurilor de management în cadrul proiectului ”Elaborarea stării de conservare a ariilor de protecție speciale avifaunistice ROSPA0006, ROSPA0038, ROSPA0048, ROSPA0077, ROSPA0058 și ROSPA0064, Cod SMIS 36408”

• Elaborarea planului de management integrat pentru 4 situri Natura 2000 (ROSPA0028, ROSCI0186, ROSCI0297 și ROSCI0384), situate în Valea Nirajului și a Târnavei Mici, ca parte din cadrul Programului Operațional Sectorial Mediu, Axa prioritară 4. Asociația Microregiunea Valea Nirajului – asociație de dezvoltare a regiunii

• Managementul integrat al Parcului Natural Defileul Mureșului Superior și al ariilor naturale protejate anexe” privind inventarierea, cartarea, evaluarea stării de conservare a speciilor și habitatelor de interes comunitar din Parcul Natural Defileul Mureșului Superior (P.N.D.M.S. și a siturilor ROSPA0030 Defileul Mureșului Superior, ROSPA0033 Depresiunea și Munții Giurgeului, ROSCI0019 Călimani — Gurghiu, ROSCI0113 Mlaștina după Luncă, R0SCIO243 Tinovul de la Dealul Albinelor

• „Servicii de realizare a planurilor de management și a studiilor” în cadrul proiectului „Elaborarea planurilor de management integrat pentru siturile de importanță comunitară ROSCI0074 – Făgetul Clujului – Valea Morii, ROSCI0356 – Poienile de la Șard și ROSCI0394 – Someșul Mic”

• Servicii de realizare studii preliminare elaborării planului de management în cadrul proiectului ”Plan de management Integrat revizuit pe principii Natura 2000 pentru parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, ROSCI0027, ROSPA0018, cod SMIS-CSNR 36869

S.C. GREENVIRO S.R.L. aplica în activitatea sa curentă un sistem de management de mediu în conformitate cu prevederile standardului ISO 14001:2004, sistem de management al calității în conformitate cu prevederile standardului ISO 9001:2008 și un sistem de management al sănătății și securității ocupaționale OHSAS 18001:2007 în conformitate cu prevederile standardului BS OHSAS 18001:2007.

ANEXA 2. Fișele de teren