INVESTIGAREA RELAȚIEI DINTRE ARTA ABSTRACTĂ ȘI STREET ART RAPORTATĂ LA MODA CONTEMPORANĂ [307569]

[anonimizat]: Masterand: [anonimizat]. Univ. Dr. [anonimizat]

2020

[anonimizat]: Masterand: [anonimizat]. Univ. Dr. [anonimizat]

2020

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………………………………………………..1

Capitolul 1. Arta abstractă și reprezentanții ei

1.1 Arta. Arta abstractă…………………………………………………………………………………..3

1.2 Dezvoltarea artei abstracte………………………………………………………………………..9

1.3 Artiștii reprezentativi………………………………………………………………………………19

Capitolul 2. Evoluția și semnificația conceptului de ,,Street Art” și ,,Graffiti” asupra modei

2.1 Apariția și diferențele dintre ,,Street Art” și ,,Graffiti”………………………………..20

2.2 Artiștii influenți……………………………………………………………………………………..26

Capitolul 3. [anonimizat]

3.1 Apariția și complexitatea culorilor……………………………………………………………34

3.2 Dezvoltarea conceptului………………………………………………………………………….44

CONCLUZII………………………………………………………………………………………………55

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………..56

LISTA ILUSTRAȚIILOR………………………………………………….………58

INTRODUCERE

Proiectul „Arta la zid” reprezintă o cercetare prin care se dorește evidențierea artei abstracte și a „Graffiti”-ului în moda contemporană. [anonimizat]. Este o colecție mixtă care face trimitere la complexitatea artei abstracte și la frumusețea și puterea mesajului pe care „Street Art”-ul îl poate exprima în rândul oamenilor. Am ales aceste puncte de plecare din dorința de a [anonimizat], dar și inscripții care multiplicate sau stilizate să creeze un echilibru vizual și să aducă un plus de interes ținutelor. Tema proiectului promovează influența artei abstracte și a „Street Art”-ului asupra modei contemporane prin diferite interpretări personale. Formele variante și gama largă de culori pe care o [anonimizat]-o mare măsură la crearea pieselor vestimentare.

[anonimizat] a [anonimizat] o mulțime de întrebări referitoare la ceea ce a vrut să exprime artistul prin operele sale. Cu ajutorul artei abstracte artiștii prezintă diferite manifestări, gânduri sau trăiri, dezvoltând astfel aspirațiile impresionismului, atât prin culori, cât și prin accentul pus pe universul interior al artistului. Despre arta abstractă se spune că a apărut în jurul secolului al XX-lea și se definește ca fiind un stil care are capacitatea de a se diferenția de tot ceea ce înseamnă artă convențională. Este un stil de artă care studiază formele și culorile, iar prin această formă de artă se poate spune că artistul creează după modul în care simte și astfel reușește, cu ușurință, să-și exprime starea interioară.

Cu ajutorul artei abstracte am dezvoltat o planșă cromatică consistentă și diversificată, iar culorile vii oferă o altă perspectivă colecției.

„Street Art”-ul și „Graffiti”-ul sunt alte două curente pe care doresc să le dezvolt în acest proiect, deoarece reprezintă o sursă vastă de inspirație și în același timp aduc un mesaj puternic peste tot în lume, indiferent ce subiect abordează. Termenul de „Graffiti” se poate spune că provine din arheologie și face trimitere la ideea de inscripție. Cu mult timp în urmă, în Grecia antică s-au găsit diferite bucăți de lut pe care erau gravate tot felul de însemnări sau slogane electorale. Având aceste informații putem susține faptul că „Graffiti”-ul este un mod de exprimare, prin care artiștii scot în evidență anumite probleme prin diferite moduri care să atragă atenția.

Acest curent a prins în toate colțurile lumii, iar artiștii se bucură de o libertate foarte mare in exprimarea ideilor și creativității, iar acest motiv am încercat să-l introduc și în proiectul meu final.

Cu ajutorul lucrărilor lui Banksy am creat print-uri care fac trimitere la ceea ce se întâmplă în prezent, la trăirile oamenilor, ironizând anumite lucruri sau situații. Pe lângă acest tip de print am ales să introduc și diferite elemente din social media pentru a aduce colecția într-o zonă cât mai contemporană. Grafismele și varietatea inscripțiilor pe care le-am adăugat în realizarea colecției conturează tema pe care am ales-o și aduc un plus de interes colecției.

Pe lângă print am ales și broderia ca mod de exprimare pentru a aduce ceva nou și diferit în abordarea temei, dar și pentru a avea un impact mai mare asupra privitorului.

În primul capitol al lucrării am decis să vorbesc despre apariția artei abstracte, despre cum s-a dezvoltat, dar și despre artiștii care m-au influențat în dezvoltarea acestui concept și modul în care m-a ajutat în dezvoltarea planșei cromatice.

Pentru capitolul al doilea am ales să prezint cele două curente („Street Art” și „Graffiti”), să realizez o comparație între acestea și să vorbesc despre artiștii care au conturat aceste culturi și care au schimbat lumea prin arta lor. În al treilea capitol o să prezint cum am construit și cum am dezvoltat print-urile și broderiile pe care le-am abordat în realizarea colecției, o să dezvolt subiectul despre proiectul artistic și realizarea produselor finale.

Arta. Arta abstractă

Arta reprezintă o formă de bază a activității umane, dar și a conștiinței sociale, aceasta reflectând anumite structuri expresive care au capacitatea de a prezenta într-un mod artistic realitatea. Caracterul complex al emoțiilor artistice cuprinde date ale afectivității, senzorialității și inteligenței. La baza artei se află dorința omului de a comunica, de a contura anumite realități și de a-și exprima propriile sentimente și trăiri într-un mod creativ.

La începuturile ei, arta a fost privită din două perspective diferite. În primă fază a fost catalogată ca o imitație a realității, ea fiind numită și „mimesis”. Marele filozof al Greciei Antice, Platon, a descris această imitație ca fiind una minoră, deoarece arta nu face decât să ilustreze obiecte reale deja existente, care și ele la rândul lor sunt inspirate din arhetipuri. Pe de altă parte Aristotel descrie termenul de imitația ca o puternică oglindire a aspectelor naturale și esențiale ale vieții, deci în acest context imitația nu face decât să descrie într-o manieră artistică lumea. Încă din antichitate s-a dovedit că termenul de „mimesis” reprezintă o adevărată activitate creatoare și nu este doar o simplă imitație, ce are ca rezultat creații artistice autonome.

Daca privim dintr-o altă perspectivă putem observa ca arta este un mijloc de purificare, dar și de eliberare și descriere a pasiunii artistului. Funcția ,,kathartică” a artei este descoperită și dezvăluită de către Aristotel, iar acesta subliniază că arta are o strânsă legătură cu moralitatea.

Arta are un puternic impact asupra privitorilor, aceasta fiind un adevărat fenomen ce descrie și reflectă o realitate clară. Operele de artă înfățișează o mulțime de aspecte ale vieții, conturate sub diferite forme fiind influențată evident de domeniul artistic. Acestea au un puternic conținut creator, ce permite să fie ușor de interpretat de către privitor. Fenomenul artistic este definit de natura emoțională a creației și prezintă o viziune totală asupra lumii asigurând o detașare și autonomie anume.

Operele de artă sunt compuse în general din imagini artistice fiind un mod specific de expunere și reflectare artistică. La fel cum gândirea filosofică se poate exprima cu ajutorul unor concepte așa și arta se evidențiază prin imagini, iar astfel putem observa cum la baza unei opere de artă se află imaginea artistică. Orice imagine artistică reprezintă rezultatul unei cunoașteri sensibile a lumii, dar tot odată poate reprezenta și o individualitate coerentă și originală.

Pentru a construi o imagine artistică este nevoie de o bună imaginație care să acționeze în trei etape diferite. Prima etapă este reprezentată de către imaginile din amintiri, a doua etapă implică asocierea acestora, iar ultima etapă reprezintă îmbinarea dintre universal și particular, astfel creându-se o imagine figurativă.

Omul are un rol important când vine vorba de artă. Trebuie să înțelegem că estetica artei este într-o strânsă legătură cu etica, estetic și etic. Această relație a apărut din natura omului și latura sa creativă prin care acesta descrie și conturează un univers estetic bazat pe valorile etice personale. Pe lângă această legătură avem și corelații între artă și știință. Aceasta relație ne permite să putem evalua o realitate fundamentală și complementară a artei, deși în această corelație pot apărea uneori idei obiective, trebuie să avem în vedere că arta are un caracter individual și este transpusă în imagini afective, ce pot fi interpretate în funcție de viziunea și imaginația privitorului. Omul poate relaționa cu o operă de artă doar atunci când o înțelege cu adevărat.

Termenul de „artă”, pe care îl folosim astăzi cu toții, provine din latinescul „ars”, care în trecut avea un sens ușor diferit, făcând trimitere mai mult la ideea de pricepere sau iscusința de a lucra un obiect.

Fig.1 Portretul Adelei Bloch-Bauer I (Gustav Klimt, 1907)

Portretul Adelei Bloch-Bauer I de Gustav Klimt

Atât în antichitate, cât și în Evul Mediu, arta nu cuprindea doar artele frumoase, ci și meseriile și anumite ramuri din știință. Artele care impuneau muncă fizică erau catalogate ca fiind obișnuite sau vulgare, iar artele care impuneau un efort intelectual erau denumite mecanice sau liberale, adică libere de orice efort fizic. Artele liberale erau văzute ca fiind superioare, iar pictura și sculptura erau considerate vulgare, deoarece impuneau un anume efort fizic.

Cu siguranță este foarte dificil de definit cu exactitate arta, aceasta fiind una dintre cele mai profunde expresii ale creativității umane. Putem afirma că arta se bazează pe exercițiu, cunoștințe, imaginație și intuiție. Modul de evaluare a artei este un alt punct dificil, deoarece majoritatea artiștilor își stabilesc singuri propriile reguli și parametrii de lucru.

Pentru un artist este nevoie atât de talent, cât și de imaginație creatoare pentru a da naștere unui obiect de artă care să aibă un impact puternic asupra privitorului. Un filosof american de estetică, pe nume Morris Weitz afirma în jurul anului 1956 faptul că este dificil să fixezi anumite caracteristici definitorii ale artei, deoarece aceasta prezintă schimbări destul de frecvente, la fel ca și creațiile noi apărute. Toate aceste lucruri scot în evidență încă o dată dificultatea de a oferi o definiție exactă a artei. Cu toate acestea, pe parcursul anilor, mulți filosofi esteticieni au dat naștere unor teorii deschise făcând referire la natura artei. Printre aceștia se numără și George Dickie care sublinia în jurul anilor 1974-1975 faptul că operele de artă sunt precum artefactele cărora li s-au oferit diferite caracteristici din partea persoanelor de specialitate din lumea artistică, iar acest lucru face ca operele să devină obiecte de apreciat și de o valoare ridicată.

Un alt filosof, pe nume Stephen Davies susține că orice operă de artă se bucură de un anumit statut oferit de către cineva care se află în cunoștință de cauză și care are acest drept. Scopul artei a fost mereu cel de a provoca plăcere privitorului sau publicului. Dacă ne gândim cine decide ce e arta sau cine o face ajungem din nou în acea sferă a relativității.

Cu siguranță putem afirma faptul că arta ia naștere datorită instinctului constructiv, iar creativitatea artiștilor este influențată de societatea din care fac parte, deoarece de aici își iau cadența, tonul și inspirația. Pe lângă toate acestea intervine și caracterul individual al muncii artistului care la rândul său depinde de o puternică voință de a da o formă creației și de a adăuga anumite reflexii ale personalității sale. Pe lângă toți acești factori generatori, apariția artei a fost determinată și de o anume dezvoltare a puterii de reflectare a conștiinței umane. Arta a reprezentat tot timpul o formă de cunoaștere în care se poate regăsi experiența de viață colectivă sau individuală a umanității. În general, ideea de evoluție a artei a reprezentat schimbarea limbajului și a viziunii artistice, care au capacitatea de a exprima valorile unor noi zone sociale sau afective.

În concluzie putem susține că una dintre cele mai profunde expresii ale imaginației și creativității este arta, cea care ne poate diferenția de celelalte viețuitoare. Arta prezintă o strânsă legătură cu istoria și după cum bine știm, majoritatea artiștilor au început să fie apreciați la adevărata lor valoare abia post mortem. Despre aceștia se relatează că au fost genii și că au avut puterea să observe un viitor pe care mulți nu l-au putut deduce.

Fig.2 Compoziție în roșu, galben, albastru și negru (Piet Mondriann, 1921)

https://g1b2i3.wordpress.com/2011/03/07/piet-mondrian7-martie-1872-–-1-februarie-19

Arta abstractă este cea care m-a inspirat și mi-a atras atenția într-o mare măsură datorita varietății ei, dar și datorită jocurilor de culoare. Arta abstractă se definește ca fiind o sculptură sau o pictură care nu reprezintă un loc, o persoană sau ceva reprezentativ lumii reale. Această denumire a fost dată de către anumite grupuri care conturau deja un protest împotriva naturalismului și academismului, îndepărtând astfel din imaginile plastice acele elemente vizibile în lumea reală. Toate acestea au fost înlocuite treptat cu diferite sisteme de linii, semne, pete și volume care semnificau anumite gânduri, trăiri și evidențiau în același timp mici detalii ale personalității artistului. Așadar în arta abstractă, artiștii ilustrează importanța culorilor, mărimea formelor, dimensiunea liniilor, dar și procesul de creație.

Pentru a recunoaște o pictură abstractă trebuie să urmărim câteva caracteristici. Este o operă care nu reprezintă vreo asemănare cu ceva real din viața de zi cu zi, iar culorile, formele și tehnicile folosite în realizarea unei picturi abstracte joacă un rol foarte important în vederea obținerii rezultatului final. Majoritatea picturilor abstracte au la bază reprezentări fluide, distorsionate și forme geometrice sau simboluri geometrizate. Aceasta este tipul de arta care nu încearcă să reprezinte nimic concret, ci doar apelează la imaginația privitorului, dar în același timp și la trăirile acestuia. Astfel fiecare privitor are posibilitatea de a-și contura propria perspectivă asupra imaginii.

Arta abstractă ne descrie manifestări din cele mai diferite, dezvoltând impresionismul punând accentul în special pe culoare, dar mai ales asupra universul interior al artistului. Putem prezenta arta abstractă ca o creație realizată din ansambluri controlate de logică, acestea reprezentând asocierea viziunii reale cu imaginația artistului, având ca rezultat îmbinarea spectaculoasă a două lumi diferite prin opere de artă complexe. Cu siguranță putem defini arta abstractă ca o sculptură sau pictură care nu ilustrează o persoană, un obiect sau un loc din lumea reală.

Fig.3 Angel of the Last Judgment (Wassily Kadinsky, 1911)

https://www.wikiart.org/en/wassily-kandinsky/angel-of-the-last-judgment-1911

Arta abstractă a prins viață în jurul anului 1911, prin intermediul unui pictor rus, pe nume Wassily Kadinsky care vedea culorile ca niște arme ce pot provoca emoții puternice. Acesta le-a catalogat astfel: roșul reprezenta dinamism și încredere, verdele simboliza pacea interioară și puterea, albastrul însemna profunzime, galbenul era căldura, iar albul reprezenta liniștea. Majoritatea cercetătorilor susțin faptul că picturile abstracte sunt acele picturi care exprimă cel mai bine sentimentele și stările sufletești ale autorului. Aceste opere de artă au puterea de a ne înveseli, dar în același timp, la fel de ușor pot scoate la suprafață anumite stări și trăiri neplăcute.

Impresionismul și expresionismul din jurul secolului al XIX-lea au arătat că picturile pot aduna atât emoție, cât și subiectivitate. Dar daca ne întoarcem și mai mult în trecut, putem observa că vechile picturi sau inscripții în rocă au reprezentat mai degrabă o realitate simbolică, decât prezentarea unor obiecte sau fapte așa cum le vedem.

Dezvoltarea artei abstracte

Pentru majoritatea oamenilor arta abstractă este foarte dificil sau aproape imposibil de înțeles și de interpretat. Unii o consideră ca având un mod de percepție total diferit față de celelalte forme de artă, iar alții o văd lipsită total de sens.

Totuși pentru a înțelege arta cu adevărat trebuie să facem apel la abstracție. Toți artiștii inclusiv și cei care doresc să redea realitatea în cel mai fidel mod își construiesc operele după diferite legi de compoziție, cum ar fi organizarea imaginii, care urmează să fie reprezentată, după forme geometrice sau după definirea unor rețele de linii care pot structura mai ușor spațiul vizual. Astfel se poate observa cu ușurință că structura de organizare a unui tablou face trimitere la arta abstractă, deoarece tot ceea ce se întâmplă la început pe suprafața acestuia nu are de a face cu umanul sau realul.

Hermeneutica este modalitatea prin care ni se poate răspunde la o mulțime de întrebări legate de perceperea liniilor, structura formelor, armonia și complexitatea culorilor în arta abstractă, dar și despre emoțiile pe care încearcă artistul să le exprime prin munca sa. În filosofie, ermeneutica reprezintă metoda de înțelegere și interpretare a vechilor texte religioase, criptate și obscure. Această denumire derivă de la mesagerul zeilor, numit Hermes. Hermeneutica este de neînlocuit pentru arta contemporană, deoarece ajută la înțelegerea acesteia mult mai ușor.

O operă de artă este mult mai interesantă și mai plină de mister în momentul când oferă mai multe posibilități de interpretare. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea nu se știa cu exactitate ce reprezintă sau ce înseamnă arta abstractă. Tot ceea ce se știa era faptul că un grup de tineri artiști doreau să dea naștere unui nou stil de artă. Impresionismul, expresionismul și perioada romantică stau la baza artei abstracte. Conceptul acestui curent era alcătuit din formele geometrice, liniile drepte sau curbe și accentele de culoare.

Arta abstractă a început să prindă contur în secolul al XX-lea atunci când se naște și curentul de tip fovism. Acest curent avea la bază folosirea culorilor tari care atrăgeau atenția foarte ușor și aducea un plus de valoare operelor de artă. Majoritatea picturilor foviste s-au făcut cunoscute prin operele simpliste și abstractizate cu culori puternice. Din păcate acest curent nu a avut o durată foarte lungă, rezistând aproximativ patru sau cinci ani, iar cel mai cunoscut reprezentant al său a fost Henri Matisse.

Sculpturile și picturile care nu imită absolut nimic și nici nu reprezintă interpretări ale unor obiecte sau ființe din lumea fizică fac parte din zona artei abstracte. Un abstracționist încearcă mereu să dea naștere unui obiect de artă care reprezintă o fantezie care nu se poate asocia cu nimic din lumea în care trăim. Arta abstractă este numită câteodată și ,,arta non-figurativă”. Este arta care ascunde un mister, deoarece pare total irațional dacă ne gândim că sculpturile și picturile ar trebuie să relateze o poveste anume. De multe ori este un concept complex care în general este exprimat într-un mod simplu.

Unii critici de artă consideră că arta abstractă a început de la Edouard Manet, undeva prin secolul al XIX-lea, deoarece acesta a fost printre primii care a început să renunțe la anumite detalii picturale, cum se vede de altfel și în tablou ,,Băutorul de absint”. Pe parcursul anilor, fiecare generație de artiști a mai renunțat la diferite informații vizuale cu scopul de a dezvolta

Fig.4 Băutorul de absint ( Edouard Manet, 1859)

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/96/Edouard_Manet_001.jpg

lumina atmosferică, de a pune în valoare puterea culorilor și de a încerca să privim din mai multe puncte de vedere un subiect.

Artistul ceh Frantisek Kupka este considerat un fondator și un pionier al artei abstracte și al mișcării artistice intitulate orfism. Lucrările sale au luat naștere dintr-o bază realistă, iar cu timpul s-au dezvoltat într-o formă de artă abstractă. În jurul anului 1910, artistul a început să picteze pânze care nu erau înțelese cu exactitate. Acestea erau niște picturi ce aveau în compoziție o mulțime de culori, iar acest lucru nu oferea niciun indiciu referitor la tema pe care artistul dorea să o prezinte. Pentru majoritatea oamenilor picturile sale reprezentau în acea perioadă doar niște forme foarte greu de definit.

Una dintre primele lucrări cu temă abstractă ale artistului Kupka este ,,Primul pas”, o lucrare ce reprezintă o serie de discuri și cercuri pe un fundal negru. În partea superioară a pânzei domină un cerc alb tăiat suprapus parțial peste un cerc cenușiu, iar în jurul acestora se află un arc format din unsprezece buline și jumătate de culoare roșu cu albastru. Dacă privim cu atenție se poate observa că bulinele sunt încadrate în niște cercuri subțiri și verzi, iar în colțul stâng al lucrării se poate identifica un cerc roșu cu o dimensiunea mult mai mare față de celelalte buline și cercuri care compun această operă de artă.

Fig.5 Primul pas (Frantisek Kupka, 1910-1913)

https://en.wahooart.com/@@/8LHUQB-Frantisek-Kupka-The-First-Step

Acest tablou înfățișează o alegorie vizuală a conexiunii dintre soare, lună și planetele din spațiu. Este o lucrare în totalitate abstractă care reprezintă un studiu atent al lui Kupka asupra relației omului cu universul și spațiul cosmic. Artistul nu prezintă un anume subiect, ci așterne trăirile și gândurile sale pe pânză.

Un alt artist care își face debutul în lumea artei abstracte este Robert Delaunay. Artistul face acest pas doi ani mai târziu, el fiind considerat și un fondator al orfismului. Tablou cu care a debutat în arta abstractă s-a dovedit cu timpul a fi o lucrare extrem de influentă, intitulată ,, Disc simultan”. Opera a avut puterea să îi inspire pe reprezentanții expresionismului abstract american, dar și pe artiștii din perioada avangardei germane. La primul impact lucrarea arată ca

Fig.6 Disc simultan (Robert Delaunay, 1913)

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/fd/Delaunay_Disque_simultané.jpg

o țintă colorată și nu se poate observa niciun subiect fizic. Această situație s-a regăsită și în lucrarea ,,Primul pas”, dar totuși există o diferență destul de importantă între cele două opere de artă. Robert Delaunay nu face trimitere la niciun obiect din univers sau fizic, ci alege ca principal subiect culoarea. Delaunay s-a folosit de faptul că acele culori adiacente se pot influența reciproc pe cercul culorilor și a speculat acest lucru pentru a reuși să aducă puțină culoare cubismului. Acesta a împărțit cercul în patru și a aplicat diferite tehnici deconstructiviste, reconstruind și dezasamblând formele pentru a ajunge în final la o țintă rotundă. Cele șapte fragmente monocrome formează un sfert, iar rezultatul final este reprezentat de cele șapte cercuri concentrice care la rândul lor sunt construite din patru culori segmentate.

Artistul Delaunay a încercat să creeze un tablou în care să se regăsească o armonie vibrantă a culorilor, o armonie care se poate regăsi și în muzică. Subiectul său principal era culoarea, deoarece putea să abordeze această temă într-o mulțime de moduri. În acele vremuri, majoritatea avangardiștilor erau de părere că arta și muzică au o strânsă legătură.

Toate aceste informații ne ajută să înțelegem cum a pornit arta abstractă, cum s-a dezvoltat și totodată ne fac să înțelegem operele de artă ale acestor artiști care au conturat începuturile artei abstracte. Oamenii au comparat muzica cu arta abstractă, pentru că în momentul când muzica nu este acompaniată de cuvinte sau voce, aceasta devine ca o formă de artă abstractă. Sunetele au capacitatea de a-l aduce pe ascultător într-o zonă imaginară, iar acesta poate să interpreteze muzica în orice fel dorește. În momentul când ascultătorul devine emoționat, această reacție este rezultatul notelor bine așezate de către compozitor. Exact la fel făceau și artiștii de la începutul artei abstracte, doar că aceștia așezau formele și culorile.

,,Richard Wagner, marele compozitor german romantic din secolul al XIX-lea, înțelesese potențialul mariajului dintre muzică și artă cu mai mult de jumătate de secol înainte. Viziunea sa era să realizeze o Gesamtkunstwerk, adică o ,,operă de artă totală”. Ideea era de a combina forme de artă pentru a genera o entitate creativă sublimă care să aibă puterea de a transforma vieți și de a aduce o contribuție semnificativă societății. Era un om ambițios.

Conceptul avea la bază admirația sa pentru filosoful german Arthur Schopenhauer (1788-1860), ale ale cărui teorii despre muzică îl impresionaseră pe compozitor.(…) Susținea că artele sunt singura modalitate de a ne rupe de această rutină monotonă, deoarece ele pot oferi transcendență, evadare intelectuală și alinare. Și, după părerea sa, cea mai potrivită formă de artă care ne-ar ajuta să întrezărim această libertate mult râvnită este muzica, datorită naturii sale abstracte – sunetele se aud, nu se văd, eliberându-ți imaginația din temnița ,,voinței” și a rațiunii.”

O altă operă abstracte a fost ,,Tabloul cu cerc”, realizată chiar de unul dintre pionierii acestui curent, mai exact Wassily Kandinsky. Această operă a fost și prima lucrare abstractă a artistului. Avea o dimensiune de aproximativ un metru și jumătate pe un metru și era o operă plină de culori care îți atrăgeau atenția, dar care pentru un privitor de rând nu aveau niciun sens. Pe pânză se puteau distinge diferite tonuri de albastru, galben, mov și verde care nu reprezentau

nimic literal sau fizic. În partea superioara a tabloului se pot observa două forme circulare care

Fig.7 Tablou cu cerc (Wassily Kandinsky, 1911)

http://www.kandinskywassily.de/werk-432.php

fac trimitere la ochii umani, iar în partea de jos se observă un zigzag mov care se pierde în petele mari de culoare.

Scopul artistului era ca această operă de artă să se asemene cu o partitură muzicală, fiind total abstractă, dar trezind atâta emoție în sufletul privitorului. În 1911 când a realizat această operă, Kandinsky a scris și o carte intitulată ,,Spiritualul în artă”, în care descria diferite teorii despre culoare și artă și susținea că ,,În general însă, culoarea este un mijloc de a exercita o influență directă asupra sufletului. Culoarea este clapa. Ochiul este ciocanul. Sufletul este pianul cu multe corzi. Artistul este mâna prin care una sau alta din clape fac sufletul omenesc să vibreze adecvat.”

Artiștii precum Kupka, Kandinsky și Delaunay au dat startul mișcării artei abstracte și s-au dezvoltat acest curent cu ajutorul muzicii. Aceștia au realizat opere de artă care au depășit lumea reală din dorința de a trezi simțurile și trăirile privitorului. Muzica și culoarea au reprezentat subiectul principal al artei lor

Artiștii reprezentativi

În mod sigur putem spune că arta abstractă se identifică cel mai bine în perioada secolului al XX-lea, atunci s-a marcat un moment important în istoria artei abstracte, dar chiar și așa dacă privim în trecut, rădăcinile artei abstracte pot fi observate încă din secolului al XIX-lea prin mișcările impresionismului și expresionismului care au dovedit că și o pictură poate transmite emoție, dar și subiectivitate.

Fiecare etapă importantă a istoriei este marcată de către artiști reprezentativi și lucrările simbolice. Perioada abstractă este reprezentată de artiști ca Wassily Kandinsky, Jackson Pollock sau Kazimir Malevich și lucrările acestora.

Arta abstractă este definită de ceea ce vede privitorul, subiectul principal fiind culoarea, forma sau dimensiunea. Artiștii creează opere de artă care permit privitorul să interpreteze ceea ce vrea să transmită acesta.

Un mare artist care s-a remarcat ca fiind un simbol a artei abstracte este Wassily Kandinsky, un pictor de origine rusă care a trăit între anii 1866 și 1944, stingându-se din viață la vârsta de 77 ani în Republica Franceză.

Fig.8 Wassily Kandinsky

https://www.tes.com/lessons/aus7rALcpiwsFQ/wassily-kandinsky

Wassily Kandinsky s-a născut în data de patru decembrie 1866 în Moscova, în cadrul unei familii bogate și moderne. La vârsta de cinci ani se mută cu familia sa în Odessa, iar de la frageda vârstă de opt ani începe să intre în lumea muzicii învățând să cânte la două instrumente muzicale, numite pian și violoncel. Începe să studieze desenul în cadrul liceului clasic pe care îl urma. Odată ajuns la vârsta de 26 ani se căsătorește și se reîntoarce în orașul natal, Moscova. Mutat în Moscova acesta își îndreaptă atenția către domeniul juridic, decide să urmeze o facultate de drept și se hotărăște să profeseze ca profesor universitar, dar la scurt timp ia o decizie radicală și irevocabilă stabilind că ceea ce își dorește cu adevărat este să devină pictor.

Pentru a putea lucra la visul lui demisionează de pe postul de profesor de la Facultatea de Drept a Universității din Moscova și hotărăște să se mute în Germania, care era considerată un centru de excelență al educației și a artei, unde își continua studiile la cea mai prestigioasă academie de artă din Europa la acea vreme. Chiar și așa ajunge să fie dezamăgit de ceea ce studiază în cadrul academiei și hotărăște să renunțe la școală. Ca urmare a acestui lucru, în anul 1901 ia decizia de a înființa un grup cu scopul de a se opune academismului, iar mai apoi face din acest grup o școală în care el devine profesor de pictură și desen.

Ca să ducă mai departe această mișcare nonconformistă creează împreună cu prietenii săi o Noua Societate Artistică. În cadrul acestei organizații se ocupă cu expoziția lucrărilor artistice marcante ale marilor personalități a tuturor timpurilor, precum Picasso sau Braque, dar și lucrări care aparțineau membrilor societății. Această organizație a iscat o controversă în rândul marilor critici, dar și al publicului larg.

Wassily Kandinsky a fost pictorul care a demonstrat că un artist abstract poate crea folosind culoare, reușind prin acest lucru să transmită emoție și să dea sens unei lucrări aparent lipsite de farmec. Kandisnky este cunoscut și pentru asocierea pe care acesta o făcea între culori și muzică. Atunci când crea, atribuia sunete de instrumente fiecărei culori pe care o folosea, albul era privit ca o pauză într-o melodie armonioasă, iar acest lucru a apărut din aprecierea lui Wassily Kandinsky pentru muzică. Unele titluri ale lucrărilor sale au nume de compoziție sau de muzică, precum „Improvizație 28” sau „Compoziție II”.

Kandisky a susținut întotdeauna că dintre toate artele care există în întreaga lume, arta abstractă este cel mai greu de realizat și interpretat.

Un alt nume important, un nume care a fost cunoscut drept un adevărat exponent al expresionismului abstract este al pictorului american Jackson Pollock. Acesta s-a născut într-o familie numeroasă, fiind al 5-lea dintre frați. Provenea dintr-o familie simplă, cu un tată muncitor și o mamă exigentă, iar tinerețea acestuia nu a fost una simplă. Datorită comportamentului său desprins din cadrul familiei este respins din cadrul școlilor pe care le frecventa, dar ajunge să creadă că fericirea se poate obține conform unei anumite teorii ce presupune cunoașterea de sine. Acest aspect al vieții sale urma să îl influențeze în întreaga sa dezvoltare din punct de vedere artistic.

Jackson Pollock își începe studiile în New York și reușește să creeze primele sale picturi artistice. De la stilul naturalist trece la stilul picturii murale mexicane, ajungând să creeze picturi cu teme mitologice. Aflându-se pe partea ascendentă a carierei sale ca pictor, acesta ajunge să aibă crize depresive și începe să consume alcool în cantități destul de mari. După mai multe încercări de a se reabilita, continuă să creeze, însă nu pentru mult timp pentru că ajunge să fie internat din cauza consumului excesiv de alcool.

Fig.9 Convergence (Jackson Pollok, 1952)

https://en.wikipedia.org/wiki/Convergence_(Pollock)#/media/File:Convergence_(Pollock).jpg

Odată ieșit din clinica de reabilitare acesta continuă munca și începe să picteze o întreagă serie de desene suprarealiste. Începe să aibă o relație amoroasă cu pictorița Lee Krasner, care îl ajută să își facă cunoscute lucrările printre americani și să fie apreciate de către aceștia. Între anii 1943 și 1947 începe să aibă primele sale expoziții personale, iar acest lucru atrage de la sine integrarea artistului în cercuri importante de artiști dar și în reviste precum „Possibilities”, care a avut un mare impact asupra carierei artistului. Jackson Pollock s-a bucurat de un imens succes odată cu expunerea tabloului intitulat „Stenographic Figure” în anul 1943.

Jackson Pollock este un artist care a creat mari opere de artă prin folosirea unor tehnici mai non-tradiționale. Printre creațiile sale se găsesc lucrări realizate din pioneze, monede sau țigări, precum lucrarea intitulată „Full Fathom Five” realizată în anul 1947 sau lucrarea „There Were Seven in Eight” realizată în anul 1945.

Jackson Pollock este artistul care reușește să îmbine o relație armonioasă între culori și mișcări spațiale, reușește să transmite emoție privitorului și dovedește că orice operă de artă realizată de acesta este pictată cu multă rigoare.

Kazmir Severinovich Malevich este un pictor de origine rusă, născut în anul 1878 în Kiev, fiind cunoscut drept un artist important al avangardei artistice.

Fig.10 Kazmir Severinovich Malevich în atelierul său (1905-1908)

https://www.culture.ru/persons/8795/kazimir-malevich

Pe parcursul carierei sale acesta și-a creat un stil propriu pe care l-a denumit „suprematism”, dar odată cu trecerea timpului revine la pictura figurativă. Artistul își începe cariera la Moscova, acolo încearcă să se înroleze la o prestigioasa academie de pictură și arhitectură însă nu reușește să treacă examenele de admitere cu succes, de aceea hotărăște să înceapă niște cursuri predate de un pictor faimos în acea vreme. Deși acea perioadă nu a început tocmai bine, după trecerea timpului acesta reușește să creeze opere de artă asemănătoare cu unele ale marilor artiști, iar succesul nu întârzie să apară. Deși pe partea financiară existau mari probleme, ajunge să își expună câteva lucrări în cadrul unei expoziții ce are loc la Moscova, iar printre acei artiști se număra și Wassily Kandinsky. După participarea sa la aceste expoziții începe să cunoască mai multe persoane influente, care vor avea un impact semnificativ în ceea ce înseamnă evoluția lui Malevich.

Odată cu trecere timpului Malevich începe să fie bine cunoscut pentru lucrările sale create în stilul cubofuturistic. Influențat de mari pictori precum Pablo Picasso și Georges Braques, dar și de Fernand Leger acesta începe să creeze folosind forme cilindrice, ba mai mult compune folosind hârtie decupată și apoi lipită. Culorile pe care acesta le folosește sunt culori adesea întâlnite în operele futuriste. Suprematismul specific al pictorului este foarte bine evidențiat și definit de creația sa „Pătratul Negru” care în timp ajunge cunoscută drept o adevărată emblemă a suprematismului. Această lucrare a fost creată în patru variante, iar specialiștii consideră că ultima dintre acestea a fost realizată în jurul anului 1920 sau la începutul anului 1930.

Kazimir Malevich a fost cunoscut drept un mare reprezentant al artei abstracte geometrice, iar pasiunea sa pentru artă nu a încetat niciodată.

Fig.11 Pătratul negru (Kazimir Malevich, 1915)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Kazimir_Malevici

Apariția și diferențele între Graffiti și Street Art

Graffiti este pluralul cuvântului ,,graffito” derivat din ,,sgraffiare” care înseamnă a zugrăvi. Este un cuvânt care face parte din vocabularul italian și este un termen care aparține arheologiei care definește un desen sau o inscripție realizată prin zgâriere sau cu ajutorul pigmenților de culoare. În momentul de față termenul de ,,graffiti” se referă la diferitele inscripții sau imagini pictate pe pereți sau alte suprafețe din spațiul public.

Cu siguranță, despre graffiti putem discuta încă din cele mai îndepărtate vremuri când în Franța, în Peșterile Lascaux se descopereau diferite inscripții cioplite în pereți cu pietre sau cu oase. Oamenii din acele vremuri au anticipat și anumite tehnici, cum ar fi cea a spray-ului și a stencil-ului, doar că aceștia își foloseau mâinile ca șabloane pentru a defini diferite siluete și suflau, prin oasele golite, tot felul de pudre colorate. De-a lungul istoriei s-au găsit, în Grecia antică, o mulțime de fragmente din lut pe care se puteau observa diferite însemnări gravate, iar în Pompei au fost descoperite un număr foarte mare de graffiti care reprezentau desene sau slogane electorale.

Fig.12 Moodboard-lucrare personală realizată după desenele artistului Banksy

,,Anthropophteia”, lansată în jurul anului 1905, a fost prima revistă care a studiat și a scris despre graffiti-urile din acea perioadă. Această formă de artă era utilizată de către naziști, în perioada celui de Al Doilea Război Mondial, pentru a-și manifesta ura față de evrei și disidenți prin mesaje negative scrise pe pereți. ,,În orice caz, graffitiul a fost important și pentru mișcările de rezistență, ca mijloc de a-și face publice protestele în fața opiniei publice. Un exemplu este ,,Trandafirul Alb”, un grup de nonconformiști germani care, în 1942, s-au revoltat împotriva lui Hitler folosind fluturași și sloganuri pictate, până când au fost prinși în 1943. În timpul revoltelor studențești din anii 60-70, protestatarii și-au făcut publice opiniile prin postere și cuvinte pictate. Studenții francezi foloseau foarte des tehnica pochoir ( cuvântul francez pentru graffiti stencil), precursoarea mișcării stencil de astăzi.”

Fig.13 Graffiti pe metrourile din America (1973-1975)

http://oldschoolerscrew.blogspot.com/2012/10/early-new-york-subway-graffiti-1973.html

Graffiti-urile pe care le vedem astăzi în jurul nostru au fost dezvoltate la începutul anului 1971 în America, mai exact în Philadelphia și New York. In aceste zone existau artiști care își desenau numele pe toate zidurile și în stațiile de metrou din zona Manhattanului. New Yorkul oferea un amestec a două lumi foarte diferite. Prima era reprezentată de oamenii din Harlem, iar a doua era reprezentată de lumea strălucitoare a Broadwayului. Toată această asociere a dus la formarea unor artiști importanți prin adunarea la un loc a mai multor culturi și elemente de o valoarea înaltă. ,,Mediul a alimentat o bătălie artistică împotriva agenților de putere ai societății și o desprindere de sărăcie și ghettouri. Cornbread, de exemplu, a devenit celebru pictând-și cu sprayul ,,tagul” (semnătura unui artist de graffiti) pe un elefant la zoo. Prin acești pionieri s-a născut graffitiul american, care s-a răspândit apoi în lumea , atrăgând cu farmecele sale mii de tineri.”

La început, mulți artiști care făceau graffiti utilizau poreclele sau numele reale, dar încetul cu încetul au apărut diferite pseudonime. Din cauza faptului că era un număr foarte mare de artiști grafferi care își desenau numele pe toți pereții, stiliștii de litere se gândeau la alte modalități prin care să-și facă mai vizibile operele de artă. Lucrurile au evoluat atât de mult încât, din dorința de a ieși în evidență cât mai mult, artiștii au început să deseneze pe trenurile din New York. Acestora le creștea valoare în momentul când pictau cele mai multe trenuri sau reușeau cele mai impresionante lucrări.

Fig.14 Lucrarea realizată de artistul Seen pe un vagon (1973-1975)

Artiști precum Seen, Stayhigh 149 sau Zephyr s-au remarcat în acea perioadă și au devenit niște pionieri ai acestui curent prin numărul foarte mare de lucrări, dar și prin calitatea desenelor realizate. Datorită faptului că trenurile circulau peste tot și erau utilizate și văzute de o mulțime de oameni, artiștii au început să le deseneze într-un număr foarte mare. În jurul anului 1985 toate trenurile din New York erau desenate dintr-un capăt în altul, de sus până jos, iar acest lucru a obligat autoritățile americane sa ia măsuri drastice pentru a-și proteja bunurile. Prima măsură a reprezentat punerea unor garduri înalte în jurul stațiilor, iar o altă metodă a fost curățarea trenurilor regulat. Din cauza faptului că desenatorii din New York au început să călătorească tot mai des, această mișcare s-a răspândit cu ușurință în toate orașele mari din America, iar în scurt timp trenurile din Europa au devenit și ele ținte pentru artiști. Primele mișcări în Europa ale fenomenului graffiti au fost înregistrate la Anvers și Amsterdam. Spre începutul anului 1980 se puteau observa tot felul de lucrări în majoritatea orașelor din Europa. Curentul hip-hop a ajutat foarte mult Europa la dezvoltarea graffiti-ului, deoarece amândouă au mers cap la cap și s-au sprijinit una pe cealaltă în evoluția lor. Cu ajutorul acestui stil muzical, graffiti-ul și-a făcut loc în toate țările vestice, după care s-a extins și în alte zone ale globului. Încetul cu încetul au recuperat din urmă și America de Sud și Asia, având o creștere foarte accentuată și atingând anumite standarde foarte ridicate în domeniul acestei arte, în special în America de Sud.

Totuși anumiți critici consideră că în Europa se puteau observa diferite graffit-uri chiar înaintea apariției acestui curent din America. Cu mult timp înainte să apară primele stiluri sau tag-uri artiștii de stencil din Paris erau destul de implicați pe acest plan. Cu toate acestea marile orașe din Europa și-au dezvoltat propriile stiluri de graffiti, dar cu ușoare influențe din America. În momentul de față scena europeană se bucură de cei mai buni artiști din acest domeniu. Valoarea lor a crescut datorită faptului că au venit cu concepte bine susținute și cu abordări noi și diferite de tot ceea ce se întâmpla în lume. Artiștii au adăugat un plus de valoare graffiti-ului iconic și graffiti-ului de logo, iar la nivelul caligrafic și al personajelor au inovat neîncetat.

Pe parcursul anilor acest curent s-a dezvoltat foarte mult și astfel au apărut noi stiluri. Modelul clasic de graffiti se concentra pe deformarea literelor, acest stil începând la un moment dat să sufere numeroase modificări, oferind astfel o gamă foarte diversificată de forme tipografice, cum ar fi: ,,wildstyle”-ul deformat, ,,3D”-ul, ,,bubble style” și ,,blockletter”. Elementele auxiliare literelor erau caracterele, care au început la un moment dat să aibă o dezvoltare foarte rapidă, ajungând astfel de la figuri comice la picturi foarte realistice.

Unealta de bază a acestor artiști de litere a fost tot timpul spray-ul, dar în prezent există o varietatea foarte mare de ustensile care pot fi utilizate în acest domeniu, precum: creta cerată, aerograful sau vopseaua acrilică, stencil-uri, stikere sau postere. Tehnica intitulată ,,stencil” care face referire la utilizarea unui șablon și la realizarea unor desene cu spray-ul sau pensula a dat naștere unuia dintre cei mai mari și originali artiști din acest domeniu, un englez pe nume ,,Banksy” care folosea această tehnică pentru a transmite tot felul de mesaje ironice sau cu subiect politic prin intermediul imaginilor sau a scrisului.

Fig.15 Lucrare realizată cu tehnica ,,stencil”. Kissing Coppers (Banksy, 2004)

https://en.wikipedia.org/wiki/Kissing_Coppers#/media/File:Banksy_Kissing_Policemen-cropped.jpg

Internetul a avut și el la rândul său un impact pozitiv asupra dezvoltării acestei arte, chiar dacă unii artiști considerau că experiența directă era cea mai importantă. Majoritatea artiștilor s-au bucurat de apariția internetului și s-au folosit de el într-un scop constructiv. Oamenii pasionați de graffiti și câțiva artiști au realizat arhive masive cu tot felul de lucrări din întreaga lume. Spre exemplu ,,Art Crimes” a devenit cel mai mare și cel mai important site din lume care promova tot felul de artiști și le oferea o expunere foarte mare a talentului lor. Pentru foarte mulți oameni pasionați de graffiti aceste fotografii arhivate au reprezentat o sursă de inspirație și au dus la o dezvoltare și mai rapidă a curentului.

,,Înainte de revoluția Internetului, continentele, orașele, ba chiar și cartierele își aveau propriile culturi distinctive de graffiti. Astăzi, aceste diferențe locale continuă, într-o oarecare măsură, să existe, dar au primit influențe de stil din toată lumea. Pentru țări cum sunt Africa de Sud sau Rusia, pe care artiștii tind să le neglijeze în călătoriile lor, și unde este de multe ori imposibil să pui mâna pe reviste și cărți despre graffiti, sprayuri și capace (vârful sprayului, care determină grosimea jetului) de calitate, Internetul poate oferi posibilități neprețuite.(…) Prin urmare, mulți artiști preferă, pentru a se diferenția, să-și eticheteze lucrările drept ,,artă cu aerosol,,, ,,post-graffiti”, ,,neo-graffiti”, și ,,artă de stradă”. Nu vreau să fac nicio referință la vandalism folosind termenul de graffiti, ci, mai degrabă, să acopăr și să prezint cât de multe stiluri posibile, împreună cu cei mai interesanți reprezentanți ai lor.”

Street Art-ul este considerată o artă vizuală independentă și neoficială realizată în locuri publice pentru a fi observată și apreciată de un număr cât mai mare de oameni. Este o formă de artă care se apropie ușor de zona murală. Este puțin mai diferită față de graffiti din cauza faptului că artiștii se axează pe reprezentarea de caractere sau personaje, fără să mai pună accent pe parte de caligrafie. Majoritatea desenelor din zona street art fac trimitere la nemulțumirile artistului față de societatea în care trăiește. Artiștii își doresc ca prin această formă de artă să transmită mesaje cu un impact puternic sau să bucure și să atragă publicul prin arta lor.

În comparație cu artiștii de graffiti, care folosesc într-o mare măsură spray-ul ca unealtă de bază pentru a-și realiza operele de artă, artiștii din zona street art se bucură de o gamă mult mai mare de unelte pentru realizarea operelor de artă. Unele dintre aceste forme sunt: arta Led, arta stencil, autocolant sau sculptură. Pe parcursul anilor lucrurile au evoluat și au apărut noi metode de a face artă pentru acești artiști. Una dintre aceste forme este proiecția video de pe clădirile din marile orașe ale lumii. Este o nouă formă de artă foarte populară, care a prins din ce în ce mai mult în ultimii ani, iar artiștii își pot exprima ideile și trăirile într-un mod foarte ușor și creativ.

Artiștii influenți

Muzica hip-hop, originară din sudul Bronxului, a accentuat evoluția rapidă a acestui curent intitulat ,,graffiti”, dar și al altor modalități de manifestare, cum ar fi break dance-ul. Majoritate țărilor europene au importat această cultură hip-hop și totodată și mișcarea graffiti. Cu siguranță există foarte mulți artiști în acest domeniu, în toată lumea, dar doar câțiva au reușit să se afirme și să dezvolte această cultură până au adus-o la rangul de artă. Printre primii artiști de graffiti din lume a fost Keith Haring, iar cu timpul artiști precum Banksy și Obey au dezvoltat această formă de artă îndrăgită de tot mai mulți oameni. Fiecare artist enumerat a folosit tehnici diferite de exprimare care au dus la evoluția mișcării de graffiti și street art.

Keith Haring este un artist american, născut în anul 1958, care și-a trăit tinerețea în Pennsylvania. Este un artist care și-a dezvoltat de-a lungul anilor un stil simplu și simbolic bazat pe reprezentarea unor câini și oameni care se află într-o mișcare continuă.

Fig.16 Keith Haring și un spațiu realizat în stilul său caracteristic

https://www.widewalls.ch/contemporary-artists-may-2017/mia-bergeron/

Acesta a studiat artele la o școală din Pittsburgh, iar în jurul anului 1978 a avut loc primul său vernisaj, la ,,Centrul de arte din Pittsburgh”. În următorii ani, artistul s-a mutat în New York unde a continuat să studieze arta și unde a realizat că dorește să creeze lucrări de dimensiuni mari pentru a fi cât mai vizibile unui public larg.

Pasiunea sa pentru liniile groase și bine definite, caracteristice specifice graffiti-ului, a pornit după ce s-a împrietenit cu un alt artist de graffiti pe nume Jean-Michel Basquiat, considerat un om important al acestei mișcări. Tag-urile realizate de către Haring au atras mereu atenția și au fost foarte apreciate de oamenii de rând. Totuși expoziția sa de la începutul anului 1982, de la o importantă galerie de artă din New York a fost cea care l-a lansat în cariera de artist de graffiti, deoarece a avut un succes remarcabil.

Fig.17 Into 84 (Keith Haring, 1982)

http://gallery.98bowery.com/2013/poster-for-into-84-at-tony-shafrazi-gallery-1983/

Stilul și operele de artă a lui Keith Haring au fost influențate în mare parte de către artistul Andy Warhol și de alți reprezentanți, mai puțin cunoscuți, ai acestui curent. Alte surse de inspirație au fost reprezentate de către mișcările dansurilor africane, muzica hip-hop și câteva accente afro-cubaneze dezvoltate din picturile de pe corp. Chiar și Keith Haring s-a pictat pe corp, în jurul anului 1987, iar după s-a fotografiat în New York, mai exact în Times Square.

Fig.18 Keith Haring in Times Square (Annie Leibovitz, 1987)

https://www.pinterest.ch/pin/530439662356830158/

Pe parcursul anilor Keith Haring a realizat o mulțime de lucrări peste tot în lume, inclusiv în Australia și Europa, unele chiar rezistând foarte bine în timp, cum ar fi anumite opere de artă de pe clădirile din Amsterdam sau unele care nu au rezistat peste trecerea anilor, spre exemplu cele de pe Zidul Berlinului din Germania. După ce s-a făcut cunoscut unui public mult mai larg, artistul și-a deschis un magazin în New York, unde vindea diferite obiecte, începând cu cele mai mici suveniruri până la piese vestimentare, inspirate din desenele sale pline de energie.

Spre sfârșitul carierei sale, artistul a descoperit că suferă de SIDA, acest lucru afectându-l destul de tare. Până în anul 1990 când moare, Keith Haring și-a dedicat ultimii ani din viață în educarea publicului său referitor la virusul HIV și la pericolele consumului excesiv de droguri.

Un alt artist foarte influent al acestui curent este Banksy, considerat un regizor de film, activist politic și totodată pictor englez. Este un personaj contemporan care nu și-a făcut niciodată publică imaginea, numele real sau alte informații referitoare la viața sa personală. Tot ce se cunoaște legat de viața personală este faptul că s-a născut în Bristol, în jurul anilor 1973-1974. ,,Banksy a devenit cel mai cunoscut artist de graffiti al Marii Britanii. Crescând în Bristol, s-a implicat în scena de graffiti a orașului, care avea o istorie îndelungată, la sfârșitul boom-ului din ani 8o. Dacă la început picta în stilul de graffiti clasic, a trecut la stencil după un incident jenant în care, abandonat de restul crew-ului, pentru că picta foarte încet, a trebuit să se ascundă de autorități, în spatele unui tren, timp de șapte ore. Cu stencilurile a putut să-și filtreze umorul și lipsa de respect într-un puternic impact vizual. A ajuns atât de celebru, încât mass-media națională îi urmărește cele mai spectaculoase intervenții. Recent, picturile sale au fost depistate și rapid înlăturate atât din Tate Britain, cât și de la Luvru. Aceste donații personale au fost descrise ca scurtături. După Banksy, trebuie sa fie foarte plictisitor să treci prin procesul de selecție a picturilor. Este mult mai amuzant să mergi și să ți le expui singur. Printre celelalte cascadorii se numără graffitiul de protest animal, realizat în numele locatarilor mai multor grădini zoologice din toată lumea.,,

Fig.19 Barcode (Banksy, 2004)

https://www.myartbroker.com/artist/banksy/barcode/

Banksy este un artist care și-a ales tehnica stencil ca mod principal de exprimare, datorită faptului că este o tehnică rapidă de realizare a unor lucrări de dimensiuni variate care pot avea un impact puternic asupra privitorului. Acesta a fost influențat în mare parte de un artist de graffiti francez, pe numele său Blek le Rat, iar uneori operele de artă ale celor doi se pot confunda cu ușurință. Pe parcursul anilor Banksy nu a realizat doar opere de artă stradală, ci și tablouri sau diferite instalații.

Prin munca sa, artistul încearcă sa pună în prim plan problemele actuale cu care se confruntă lumea. Printre acestea se află problemele legate de poluarea excesivă, problemele economice cu care se confruntă majoritatea țărilor sau corupția care există în lumea politică.

Un alt artist important al acestei mișcări este Obey. Născut la data de 15 februarie 1970, pe numele său adevărat Frank Shepard Fairey este un artist contemporan de origine americană, ilustrator și grafician, dar și fondator al unei linii de îmbrăcăminte intitulată ,,Obey Clothing”. Încă de când era la ,,Rhode Island School of Design”, artistul s-a făcut cunoscut printr-un proiect cu autocolante intitulate ,,Andre the Giant Has a Posse” care s-a răspândit destul de repede în America. Momentul când faima sa a explodat și arta sa a ajuns la un public extrem de larg a fost în anul 2008, în timpul alegerilor prezidențiale din Statele Unite ale Americii, când a creat un poster cu Barack Obama intitulat ,,Hope” și le-a răspândit peste tot în țară.

Fig.20 Hope (Obey, 2008)

OBAMA

Artistul a fost atras de arta contemporană încă din tinerețe, de când lipea tot felul de stikere pe tricouri și skateboard-uri. După terminarea studiilor acesta și-a înființat o mică afacere care se ocupa cu partea de tipografie, motiv pentru care Obey a putut să-și continue activitatea pe partea artistică în liniște. Pe parcursul anilor el a colaborat cu foarte muți artiști sau companii influente pentru a le realiza coperțile de album, posterele, logo-uri sau reclamele publicitare. Toți au apelat la serviciile lui, deoarece știau cu ce talent este înzestrat, dar erau conștienți și de impactul vizual asupra publicului pe care îl pot capta toate lucrările artistului.

Fig.21 Mural realizat pe aeroportul din Viena (Obey, 2018)

https://www.viennaairport.com/en/company/press__news/press_releases__news_1?news_beitrag_id=1527238622287

Ca orice artist care practică acest tip de artă, Obey a avut probleme și cu autoritățile, fiind arestat chiar de două ori sub pretextul că a adus daune anumitor proprietăți. Prima arestare a avut loc în anul 2009 când artistul mergea spre propriul vernisaj de la Institutul de Artă Contemporană din Boston, unde erau expuse peste 250 de lucrări realizate în tehnici diferite, iar a doua oară s-a petrecut în jurul anului 2015 pe Aeroportul Internațional din Los Angeles.

Fig.22 Postere realizate de Obey

Art: Obey The Giant – The Story of Shepard Fairey

Institutul de Artă Contemporană din Boston a susținut mereu că Obey este unul dintre cei mai influenți și cunoscuți artiști de graffiti din întreaga lume. Lucrările sale sunt expuse într-o mulțime de locuri, cum ar fi: Muzeul de Artă din Los Angeles, Muzeul de Artă Modernă din New York, Muzeul Victoria și Albert din Londra, Muzeul de Artă Contemporană din San Diego, Galeria Națională de Portrete din Washington DC și lista poate continua la nesfârșit.

Mișcarea graffiti a depășit numeroase bariere, ajungând chiar să fie utilizată din ce în ce mai mult și în modă. Designerii și-au dorit să aducă ceva nou în lumea modei, iar unii au colaborat cu diferiți artiști stradali pentru a da naștere unor piese vestimentare sau unor accesorii cu adevărat speciale. În modă, subiectul ,,Graffiti” a fost utilizată de mulți designeri vestimentari în diferite moduri, aceștia fiind atrași de libertatea acestor artiști, dar și de gama variată de scrieri, caractere și culori pe care ți le poate oferi această mișcare.

Keith Haring se numără printre norocoșii care au colaborat cu Vivienne Westwood în realizarea unei colecții vestimentare, dar și cu Obey. Și alte mari brand-uri, precum Moschino, Louis Vuitton sau Off-White s-au inspirat în colecțiile lor din această lume a graffiti-ului și a street art-ului.

Fig.23 Ținută realizată de Vivienne Westwood realizată în colaborare cu Keith Haring (1983)

https://www.vfiles.com/vfiles/5971/media/113973

Apariția și complexitatea culorilor

De-a lungul anilor, toate civilizațiile și culturile au avut un mare interes despre lumea culorilor. Acestea nu au încetat niciodată să ne surprindă, fascineze și să ne umple de încântare și curiozitate.

Culoare este definită ca fiind percepția uneia sau a mai multora lungimi de undă de către ochi. Ochiul este un instrument principal când vine vorba de percepția imaginii, privitorul având abilitate de a observa diferite influențe de culoare asupra aceleași imagini. Din punct de vedere biologic percepția culorii poate fi influențată, deoarece unii oameni nu percep deloc culorile, iar unii le văd diferit. Cercetătorii au demonstrat că ochiul uman nu are capacitatea de a distinge galbenul monocromatic de o compoziție care este alcătuită din roșu și verde. Acest proces se realizează printr-o iluzie optică ce apare pe monitorul calculatorului folosind sinteza tricromă „RGB”.

Fig.24 Diagramă cromatică

https://alia1.com/fungsi-warna-dan-peranannya-dalam-desain-grafis/

Fiind o proprietate a obiectelor și a materialelor, culoarea este văzută, în dezvoltarea civilizației, ca o parte constitutivă, iar natura, tehnicienii și plasticienii au produs-o de-a lungul anilor în diferite moduri. Foarte multe date despre culori și materiale colorate se pot găsi în tăblițele de lut ale babilonienilor și asirienilor, în scrierile lui Herodot și Dioscoride sau în papirusurile egiptene. Alte informații referitoare la importanța și complexitatea culorii ne oferă și ceramica alături de ornamentația templelor și palatelor. Culoare s-a putut regăsi și în vitraliile gotice, cât și în tapiserii și gravuri.

Pe parcursul anilor s-a dovedit că lumea modernă în care trăim nu se poate despărți absolut deloc de culoare și artă, acestea fiind prezente în fiecare detaliu al existenței umane, începând cu tot felul de obiecte colorate până la arhitectura ornamentată prin diferite repere cromatice. Culoarea reprezintă unicul elementul de interpătrundere între industrie, știință și artă.

Culorile primare sunt acele culori care nu se pot reproduce cu ajutorul celorlalte, acestea fiind: roșu, galben și albastru. În momentul când acestea se combină în cantități egale, în grupuri de câte două, se obțin culorile binare sau secundare. Din combinația culorii albastre cu roșu obținem violetul, din asocierea roșului cu galben se naște oranjul, iar din combinația galbenului cu albastru rezultă verdele.

Culoarea reprezintă una dintre cele mai importante metode care ne ajută în cunoașterea lumii din jurul nostru. Toate lucrurile care ne atrag atenția și ne stârnesc curiozitatea au cel puțin o pată de culoare. Această culoare este dată de către lumina care se reflectă pe suprafața obiectului respectiv spre ochii privitorului.

În momentul în care lumina ajunge la ochi, „trece prin cristalin și ajunge pe retină, plasată în partea din spate a globului ocular, prevăzută cu celule sensibile la lumină, numite bastonașe și conuri, datorită formelor lor. Bastonașele preiau greul percepției vizuale. Dispunem de circa o sută douăzeci de milioane în fiecare ochi; sunt incredibil de sensibile, iar rolul lor principal este să distingă între lumină și întuneric. Conurile, în schimb, sunt sensibile la culoare și mult mai puține: în jur de șase milioane pe fiecare retină, majoritatea adunate într-un mic punct central numit macula. Majoritatea oamenilor dispun de trei tipuri diferite de con, specializat fiecare într-altă lungime de undă: 440 nm, 530 nm și 560nm. Aproximativ două treimi dintre celule sunt sensibile la unde mai lungi, ceea ce înseamnă că vedem mai bine culorile calde din spectru – gamele de galben, roșu și portocaliu – decât pe cele reci. Circa 4,5% din populația globului suferă de cecitate cromatică total sau parțială, din cauza celulelor con imperfecte. Fenomenul nu este pe deplin înțeles, însă de obicei are cauze genetice și îi afectează în special pe bărbați: aproximativ un bărbat din doisprezece, față de doar o femeie din două sute. În cazul persoanelor cu o percepție „normală” a culorii, atunci când celulele-con sunt activate de lumină, ele transmit informațiile prin sistemul nervos la creier, care la rândul lui le interpretează drept culori.”

Cu mult timp în urmă, oamenii au început să-și pună întrebări despre existența reală și fizică a culorilor. Unii credeau că acestea reprezintă doar niște manifestări interne, iar de aici a luat naștere o dezbatere foarte aprinsă.

Fig.25 Rochia albă sau aurie din 2015

Rochia alba cu auriu este albastra cu negru ?

Spre exemplu, în jurul anului 2015 a circulat pe rețelele sociale o fotografie cu o rochie despre care unii susțineau că este albă, iar alții considerau că este aurie. Toată această dezbatere a demonstrat cât de afectați sunt oamenii de această ambiguitate și în același timp ne-a arătat ceea ce poate percepe creierul, care pentru a identifica anumite culori, adună indicii despre factorii exteriori. Lipsa unor indicii vizuale și calitatea slabă din imaginea rochiei au forțat creierul uman să intuiască tipul luminii ambientale. O parte din oameni au considerat că rochia respectivă se află într-o lumină puternică, astfel mintea acestor persoane au adaptat culorile la o zonă mult mai întunecată, în timp ce celelalte persoane au susținut că rochia se află în umbră, practic mintea umană a mărit gradul de luminozitate a ceea ce identificau ochii și au eliminat umbrele albăstrui.

Odată cu evoluția lumii, vederea a evoluat și ea la rândul ei, adăugând tot spectru de lumină vizibilă și astfel culorile au ajuns să reprezinte baza limbajului semnalizator. Cu ajutorul culorii putem să găsim hrană, ne putem identifica cu oamenii din jurul nostru și putem să ne ferim de diferite pericole. Capacitatea oamenilor de a diferenția cât mai multe culori reprezintă un element foarte important pentru supraviețuire în viața de zi cu zi.

Naturalistul Charles Darwin a dat naștere unei teorii prin care susținea că în natură pot exista doar trei roluri de bază ale culorilor. Aceste roluri principale erau următoarele: atracția, camuflajul și avertizarea.

„Atracția. Pentru ca o specie să supraviețuiască, membrii ei trebuie să se împerecheze. Unul dintre principalele roluri ale culorii este acela de a atrage partenerii sexuali. Păsările procedează în acest fel cu mare succes. Masculul își etalează penajul viu colorat, dansează și cântă pentru a-și curta partenera.

Protecție: camuflaj. De la fasmidele care se înverzesc, ca să se piardă printre firele de iarbă, până la căluții-de-mare pigmei care adoptă aceeași nuanță de roșu precum coralul în care trăiesc, animalele utilizează culorile ca să se protejeze și să se ascundă de prădători.

De asemenea, întrebuințează culorile ca să-și potențeze șansele de a se furișa cât mai aproape de pradă, fără să fie văzute. Mediul înconjurător imediat determină culoarea sau culorile pe care diversele animale le-au adoptat, prin evoluție, ca să se camufleze. Gândiți-vă, de pildă, la vulpea-polară, care, în perioada iernii, devine albă, ca să se confunde perfect cu zăpada.

Protecție: avertizare. În timp ce unele animale aleg să se ascundă, altele apelează la culori ca să emită avertismente: te apropii de mine pe riscul tău!(…)Cu cât culorile sunt mai intense, cu atât semnalul de pericol este mai pronunțat. Oranjul este mai toxic decât galbenul, iar roșu este mai toxic decât oranjul. Semnalul de pericol este și mai puternic când acestor culori le este asociat și negrul. ”

Fig.26 Amestec de culori substractiv

https://www.setthings.com/ro/amestecul-culorilor/

În comparație cu felul în care strămoșii noștri primitivi percepeau culorile, astăzi oamenii înțeleg culorile într-un mod diferit, fiind mai degrabă un proces subconștient. Fiecare om reacționează instinctiv la culori, iar acest lucru are capacitatea de a da naștere unor reacții și trăiri foarte puternice.

Cu foarte mult timp în urmă în Grecia pictorii se foloseau doar de patru culori: roșu, galben, negru și alb, dar în jurul anului 2500 î. Hr. egiptenii au reușit să găsească o metodă prin care să obțină un albastru-luminos, ceea ce a ajutat la dezvoltarea diagramei cromatice. Cu toate acestea artiștii din acele perioade erau destul de limitați din punct de vedere al culorilor, deoarece trebuiau să se descurce cu ceea ce aveau sau cu diferiți pigmenți extrași din sol, plante și insecte.

Oamenii s-au bucurat din plin încă de la începuturi, de gama variată de nuanțe pământii de brun cu accente galbene și roșii. Aproximativ acum 350-500 de ani, în perioada Paleoliticului inferior, s-au utilizat pentru prima dată pigmenții. Popoarele preistorice obțineau o nuanță de negru cu ajutorul cenușei focului, iar anumite nuanțe de alb se puteau găsi în pământ. Totuși în jurul anului 2300 î. Hr. chimiștii timpurii au reușit să compună o nouă nuanță de alb. Pigmenții au început, încetul cu încetul, să fie descoperiți datorită sintetizării și comercializării de-a lungul anilor, datorită Revoluției Industriale, atingând apogeul în secolul al XIX-lea. În acea perioadă s-au fabricat foarte multe chimicale care erau considerate produse secundare ale proceselor industriale. Toate acestea aveau capacitatea de a funcționa exact ca niște coloranți sau pigmenți, ceea ce a dus la o adevărată evoluție în lumea culorilor, dar totodată și în istoria artelor.

Fig.27 Amestec de culori aditiv

https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn%3AANd9GcTkSy8XT-rA5MuhnbcD4ny3oX01ZsDWoh7QQubQkwFc_U19sGJv&usqp=CAU

„Paleta sobră a palmelor amprentate și a bizonilor de pe pereții cavernelor preistorice se datorează pigmenților pe care cei dintâi artiști reușeau să îi găsească în imediata lor apropiere.(…) După alte câteva secole, picturile artiștilor renascentiști sau ale Vechilor Maeștri au beneficiat de o gamă mai largă de pigmenți, tot atât de mult ca reprezentările realiste ale perspectivei și modalitățile sofisticate de a trata lumina și umbra. Unele opere din acea epocă au rămas neterminate, cu câte un personaj oprit în stadiul de simplă schiță, din cauză că artistul nu și-a putut permite pigmenții scumpi necesari pentru completarea pânzei.”

Artiștii din trecut aveau o relație foarte diferită cu culoarea, în comparație cu artiștii din zilele noastre. Aceștia trebuiau să își creeze compozițiile ținând cont de anumite combinații care puteau să fie fatale, deoarece unii coloranți puteau reacționa cu cei din jur. Mulți dintre acești pigmenți se puteau obține manual, de către ucenicii artistului sau chiar de el însuși. Procesul de obținere a anumitor pigmenți se dovedea a fi dificil datorită faptului că trebuiau măcinate roci sau trebuiau manipulate anumite materii prime care puneam în pericol viața artistului. Pe lângă aceste metode, acești pigmenți se mai puteam obține și de la experți, precum alchimiști și spițeri. Pe parcursul anilor, industria si tehnologia au evoluat atât de mult încât au apărut diferiți specialiști în comercializarea și producerea culorilor care reușesc să procure tot felul de pigmenți rari din întreaga lume.

În jurul anului 1841 au început să apară și primele tuburi metalice pliabile cu vopsele, ceea ce pentru artiști a însemnat un mare pas în evoluția artei, pentru că aceștia puteam acum să lucreze în aer liber și să se bucure de o varietate cât mai mare de culori, lucru care nu se mai întâmplase până atunci.

Înainte de toate acestea, prin secolul al XVII-lea, un artist olandez pe nume Boogert a muncit din greu pentru a cataloga fiecare culoare cunoscută. Acesta a încercat să descrie cât mai clar cum se pot amesteca anumite nuanțe de acuarelă, începând cu cel mai închis verde-spumă de mare până la cel mai stins verde-gălbui. Toate aceste detalii au fost încadrate într-un volum uriaș care era compus din peste opt sute de exemple pictate de mână ce aveau diferite notații explicative. De-a lungul timpului atât oamenii de știință, lingviștii, cât și designerii au încercat să definească spațiul coloristic într-un mod cât mai clar prin tot felul de grile de referință și coduri. În prezent, cea mai modernă și cunoscută metodă pentru a localiza anumite nuanțe în diviziuni lingvistice și culturale este reprezentată de către registrul coloristic Pantone.

Ansamblul culorilor este împărțit în două grupe clare și bine definite: culori calde și culori reci. Cele calde sunt roșu și galben, iar albastru și verde sunt reci, dar aceste criterii au fost bine stabilite abia prin jurul secolului al XVIII-lea. În Evul Mediu s-au descoperite dovezi prin care se arăta că albastrul era considerată a fi o culoare din grupul celor calde, lucru care s-a schimbat pe parcursul evoluției artei. Aceste discrepanțe s-au regăsit și în denumirea anumitor culori. Un exemplu potrivit ar fi magenta care până să devină roz a fost văzută ca un roșu-purpuriu, iar exemplele pot continua.

Pe parcursul anilor marja de eroare a crescut și mai mult, deoarece când ne uitam la anumite picturi le studiem în condiții de luminozitate total diferite, față de cea în care a fost creată. Este exact ca acea diferență care se regăsește la o mostră de vopsea văzută în realitate sau prin prisma ecranului de la calculator.

În concluzie, putem observa că nu există o definiție sau o explicație concretă pentru culorile și nuanțele acestora, ele trebuind privite precum niște creații subiective.

Fig.28 Paletă de culori (A. Boogert, 1692)

În cultura Occidentală exista și o antipatie față de culoarea pe care o regăsim tot mai mult în operele de artă. Această antipatie a început să se regăsească printre mulți autori clasici care au început să vorbească despre neplăcerile create de apariția culorilor. Aceștia au descris culoarea ca a fi o abatere a atenției de la ce înseamnă cu adevărat arta. Culoarea ia ochii privitorilor și toată atenția acestora se răsfrânge către aceasta, iar privitorii nu mai apreciază adevăratele glorii ale creațiilor, trecând cu vederea de liniile si formele aparte folosite de autor pentru a da viață creației, acestea fiind unele din cele mai importante aspecte ale unei arte. În timp, această antipatie a devenit tot mai aprigă, iar culoarea a ajuns să fie interpretată ca o extravaganță și ca un adevărat păcat, ajungând astfel la percepția că folosirea culorii era un semn al lipsei de respect.

O voce importantă care blama culoarea și care își exprima cele mai rele gânduri cu privire la acest aspect era a scriitorului american Herman Melville, scriitor al secolului al XIX-lea, care sublinia faptul că prin culoare artistul păcălește privitorul și îi distrage atenția de la substanța și esența reală a creației.

Aceste aspecte de ură și antipatie față de culoare au existat și în trecut, când protestanți foloseau doar o paletă de culori dominată de alb-negru pentru a-și exprima trăirile, iar culorile vii, deschise, erau înlăturate de peste tot, din garderobă sau chiar din biserică. Pe lângă acești protestanți a existat și marele afacerist Henry Ford care a refuzat o bună perioadă de timp să creeze sau să producă mașini de alte culori în afară de negru.

Renașterea a fost perioada în care a existat cu înverșunare această controversă asupra culorii. Exista o mare dezbatere cu privire la meritul avut de desen sau de culoare și se spunea că desenul exprima puritatea și intelectualitatea artistului, iar culoarea exprima vulgaritate. Această discrepanță a durat până în zilele noastre, dar în prezent există o linie mai fină și mai puțin vizibilă asupra acestui subiect, fiind oarecum lăsat în surdină. Un important eseu care a marcat acea perioadă de controversă a fost scris în anul 1920 de către Le Corbusier și colegii săi, eseul fiind intitulat „Purism”, iar subiectul principal fiind culoarea. Prin această scriere se evidenția faptul că o operă de artă trebuie să fie autentică și cel mai important aspect al acesteia este forma, aceasta fiind un aspect primordial, iar toate celelalte aspecte trebuie să fie și să rămână subordonate formei, iar privitorul nu trebuie să se lase păcălit de entuziasmul chimic al culorilor.

Odată cu trecerea timpului culoarea a început să fie acceptată, însă felul în care a fost interpretată a avut o mare influență și un mare impact asupra importanței acesteia în cadrul operei. În primă faza Grecii din Antichitate priveau culorile ca un șir continuu de culoare pornind de la alb la negru. Galbenul era privit ca un alb mai întunecat, iar albastru era o culoarea ceva mai deschisă decât negru. Această schemă de interpretare a culorilor, de la luminos spre întunecat, a fost abordată și folosită chiar și de scriitorii medievali.

Fig.29 Portretul lui Gaugin (Vincent van Gogh, 1888)

Culori complementare – ce sunt, care sunt, cum le folosesti in pictura?

Categoriile de culori, cele primare: roșu, galben, albastru și culorile secundare: verde, portocaliu, purpuriu au început să apară din secolul al- XVII-lea. Newton a fost cel care a abordat această schimbare radical și a scris despre aceste categorii în lucrarea sa intitulată „Opticks” (1704), unde a subliniat faptul spectrul nu mai urma același șir, nu mai mergea de la lumină spre întuneric, iar albul și negrul nu mai erau culori. Newton a fost cel care a pus culorile într-o ordine și a impus o anumită relație între culorile complementare. Culorile complementare erau culorile care aveau o mare rezonanță când erau alăturate. Această noțiune a reușit să creeze un efect marcant asupra operei și asupra artiștilor care au folosit culorile complementare pentru a oferi o altfel de structură, dar și dramatism picturilor. Printre acești artiști îi regăsim pe marii pictori Vincent van Gogh și Edvardv Munch.

În timp, culorile au început să se integreze perfect și au început să fie înțelese de societate reușind să dobândească o importantă semnificație culturală. Odată cu acest lucru, treptat au început să se impună anumite limite de folosire. Primele locuri în care s-a încercat limitarea folosirii culorii au fost Grecia și Roma antice, iar apoi a continuat în China și Japonia din vechime. În Europa secolului al XII-lea a început ușor să dispară această formă de restrângere și a continuat până la începutul epocii moderne. Tipul acesta de limitare și de lege putea să apară în orice domeniu la acea vreme, domenii precum domeniul vestimentar, mobilier, cu intenția de a limita clar statul social într-un sistem vizual. Aceste limitări se voiau implementate pentru a diferenția evident clasele sociale. Culorile ajutau la această departajare având o semnificație importantă, pe atunci culorile pământești erau folosite de către locuitorii satelor, clasele sociale de jos, iar culorile strălucitoare erau destinate doar oamenilor cu o clasă socială înaltă. Culoarea era principalul mijloc de departajare având o semnificație esențială a limbajului social.

Dezvoltare concept

Pornind de la pasiunea pentru graffiti, street art și artă abstractă am ales să creez o colecție mixtă inspirată din arta stradală, dar și din lucrările preferate ale artiștilor care au pus bazele picturii abstracte. Titlul conceptului ,,Arta la zid” face o trimitere directă către lumea graffiti-ului și a tuturor influențelor care existau în acea perioadă. Am optat pentru aceste surse de inspirație din dorința de a mă bucura de o gamă cât mai mare și mai variată de culori, de tipurile de scrieri pe care ți le poate oferi cultura graffiti, dar și de formele geometrizate ale artei abstracte. Toate aceste caracteristici am încercat să le stilizez și să le aduc într-o zonă cât mai contemporană și personală, adaptându-le atât la moda masculină, cât și la cea feminină.

Fig.30 Imagini din atelier

Primii pași în realizarea proiectului final au reprezentat crearea unor planșe de atmosferă sau moodboard-uri care să ne creeze o imagine mai clară asupra conceptului. Planșele de atmosferă care alcătuiesc această colecție au fost realizate digital, iar rezultatul final fiind colajul între mai multe imagini editate într-o manieră personală, care să aducă originalitate lucrării finale. Fiecare planșă de atmosferă a fost creată pentru a contura cât mai clar povestea din spatele conceptului și pentru a arăta frumusețea și complexitatea artei abstracte și a graffiti-ului.

Fig.31 Planșă de atmosferă realizată digital

Fig.32 Planșă de atmosferă realizată digital

După finalizarea planșelor de atmosferă, a urmat realizarea unei ample documentări vizuale care a dus la crearea unui ,,sketchbook” final. În acesta se regăsesc toate sursele de inspirație ale temei, dar și artiștii sau creatorii de modă care m-au influențat într-o oarecare măsură în realizarea acestui proiect. Tot în ,,sketchbook” se pot observa anumite notații care atrag atenția privitorului asupra anumitor detalii și care totodată clarifică mai bine zona de inspirație. La fel ca și planșele de atmosferă, ,,sketchbook”-ul a fost realizat digital prin colajul mai multor imagini.

Fig.33 Planșă din ,,sketchbook”

Fig. 34 Planșă din ,,sketchbook”

În acest ,,sketchbook” se mai pot regăsi și diferite planșe de styling care accentuează zona de inspirație și care ajută la conturarea personajului care îmbracă piesele vestimentare. Tate aceste planșe oferă o imagine de ansamblu asupra make up-ului și al zonei de accesorizare.

Fig.35 Planșă de styling din ,,sketchbook”

Fig.36 Planșă de styling din ,,sketchbook

După finalizarea acestor etape a urmat realizarea planșelor cromatice și selecția de materiale. Pentru planșele cromatice am realizat mai multe variante, iar la final am selectat-o pe cea mai reprezentativă pentru proiectul final. Din punct de vedere al planșei cromatice putem afirma că este foarte diversificată, iar nuanțele se pot asocia între ele cu ușurință. Colecția ,,Arta la zid” este alcătuită din cinci look-uri pentru femei și două look-uri pentru bărbați. Piesa de bază de la care am pornit construcția celorlalte articole este trench-ul, pe care l-am modificat în diferite moduri pentru a obține noi forme și pentru a diversifica lungimile clasice. Acest proiect dorește să scoată în evidență frumusețea culorilor, asocierea de materiale delicate cu cele solide, dar și lejeritatea pe care ți le pot oferi anumite piese vestimentare.

Fig.37 Planșă cromatică

La nivelul materialelor am prezentat o selecție cât mai largă, realizată din materiale ,,waterproof”, bumbac, fâș matlasat, organza, PVC și materiale elastice. Prin asocierea lor am încercat să ofer originalitate produselor vestimentare finale și să combin anumite materiale solide cu unele foarte fine sau ușoare.

Fig.38 Planșă din ,,sketchbook” cu materialități

După selecția materialelor necesare a urmat realizarea schițele pentru proiectul final care au fost prezentate în trei moduri diferite. Prima dată am creat schițele artistice, iar după aceasta am realizat planșe ,,thought process”, ca mai apoi să ilustrez schițele tehnice pentru o claritate mai amănunțită asupra pieselor vestimentare.

Fig.39 Schiță artistică, schiță ,,thought process”, schiță tehnică

Fig.40 Schiță artistică, schiță ,,thought process”, schiță tehnică

Fig.41 Schiță artistică, schiță ,,thought process”, schiță tehnică

Pentru print-uri am pornit de la diferite forme geometrizate, care aplicate pe haine să aducă un plus de interes și spectacol. O altă idee, în utilizarea print-urilor, a fost să merg și pe diferite lucrări cunoscute ale artiștilor din lumea street art-ului, precum Banksy, dar ușor reinterpretate într-o manieră proprie. Pe lângă toate acestea am introdus și câteva elemente din ,,Social Media” (Instagram, Facebook) din dorința de a aduce conceptul într-o zonă cât mai contemporană. Pe lângă print am ales și broderia ca mod de exprimare pentru a aduce ceva nou și diferit în abordarea temei, dar și pentru a avea un impact mai mare asupra privitorului.

Fig.42 Desfășurătorul final al colecției

Fig.43 Schițele de detalii ale pieselor vestimentare

Fig.44 Schițele de detalii ale pieselor vestimentare

Fig.45 Detalii broderie

Fig.46 Detalii ale pieselor vestimentare

Din punct de vedere al pieselor vestimentare am dorit să merg pe o linie simplă, dar bine definită. Colecția este o reprezentare a eleganței, îmbinată cu câteva elemente din zona sport, pentru a-i aduce acele elemente ,,fresh” de care are nevoie, iar toate produsele au fost realizate cu ață obținută din pet-uri reciclate. Pe partea de accesorizare am decis să merg pe genți simple de diferite dimensiuni, realizate din PVC, peste care să aplic broderii cu diferite tipuri de scris. Pentru partea de make-up am ales un machiaj cât mai simplu, pentru a nu concura cu piesele vestimentare, iar cerceii supra dimensionați completează această alegere.

Fig.47 Detalii ale pieselor vestimentare

Prin prisma subiectelor pe care le-am selectat în realizarea acestui proiect, am creat o colecție care scoate în evidență frumusețea street art-ului și a artei abstracte. Prin reinterpretarea anumitor opere de artă am creat print-uri și broderii care să ofere un impact vizual puternic asupra privitorului. Micile detalii au capacitatea de a oferi o doză de originalitate produselor finale.

Pentru a avea o imagine cât mai clară asupra proiectului final am ales câteva cuvinte cheie care conturează această colecție: geometrie, abstract, linii, culoare, graffiti, simetrie, continuitate, lungime, simplitate, echilibru, street art.

Concluzii

Proiectul ,,Arta la zid” este adresat tuturor persoanelor pasionate de moda de stradă, de ținutele largi și în special persoanelor care au atitudine. Colecția este inspirată în primul rând din lumea graffiti-ului care a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării artelor, iar un alt punct de plecare a fost reprezentat de către arta abstractă care a adus ceva cu adevărat nou în lumea artei.

Prin acest proiect am urmărit să prezint o viziune proprie asupra graffiti-ului și a artei abstracte, interpretând anumite detalii într-un mod cât mai original. Print-urile și broderiile reprezintă principalul punct de interes al colecției, dar și asocierea de materiale și culori. Trenc-ul este piesa de bază de la care am pornit construcția celorlalte articole vestimentare. Colecția este compusă din cinci look-uri feminine și două look-uri masculine, fiind astfel o colecție mixtă.

În prima parte a lucrării am ales să fac o scurtă introducere în lumea artei și să dezvolt subiectul artei abstracte. Tot în acest capitol am ales să scriu despre artiștii care m-au influențat și care m-au inspirat în realizarea proiectului.

În cel de al doilea capitol am descris începutul curentului graffiti și street art, influențele acestora în modă, dar am realizat și o analiză între cele două curente. Pe parcursul capitolului am adăugat diverse informații despre cei mai populari artiști din acest domeniu care au ajutat la dezvoltarea acestor mișcări și care prin arta lor au schimbat percepțiile oamenilor.

În ultima parte a lucrării am vorbit despre importanța și complexitatea culorii în artă, în modă, dar și în viața omului. În încheiere am scris despre dezvoltarea conceptului și despre realizarea produselor finale.

Toate aceste informații m-au ajutat să conturez un concept cât mai clar, inspirat de tot ceea ce se întâmplă în lumea artei moderne. Pornind de la aceste idei am creat o colecție atât pentru femei, cât și pentru bărbați adaptată la moda contemporană.

BIBLIOGRAFIE

Cărți:

Nicholas Ganz, Graffiti. Arta străzii pe cinci continente, Editura Vellant, București, 2010;

Chalfant, Henry, James Prigoff, Spraycan Art, Editura Thames & Hudson, Londra, 1987;

Cooper, Martha, Henry Chalfant, Subway Art, Editura Thames & Hudson, Londra, 1983;

Banksy, Wall and Piece, Editura Vellant, București, 2009;

Marine Fogg, Moda istoria completă, Editura RAO, București, 2015;

Josh Sims, 100 Ideas That Changed Street Style, Editura Laurence King Publishing, London, 2014;

Will Gompertz, O istorie a artei moderne, Editura Polirom, București, 2014;

Steven Vogel, Street Wear, Editura Thames & Hudson, Londra, 2007;

Morris Weitz, The Role of Theory in Aesthetics, Editura Journal of Aesthetics and Art Criticism 15, 1956;

George Dickie, Art and the Aesthetic, Editura Cornell University Press, Ithaca, 1974;

Merriam-Webster, Webster’s Ninth New Collegiate, Editura Webster s New World, New York, 2018;

Kassia St Clair, Culorile și viața lor secretă, Editura Baroque Books & Arts, București, 2017;

Karen Haller, Psihologia culorilor, Editura Baroque Books & Arts, București, 2019;

Codrina Laura Ioniță, Invizibilul în arta abstractă a secolului al XX-lea, Editura Artes, Iași, 2011;

Margo Thompson, American Graffiti, Editura Parkstone, New York, 2015;

Wassily Kandinsky, Spiritualul în artă, Editura Meridiane, București, 1994.

Pagini web:

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/este-arta-imposibil-de-definit

https://ro.scribd.com/presentation/413289886/CE-ESTE-ARTA-ppt

https://ro.scribd.com/document/228793780/Arta

https://ro.wikipedia.org/wiki/Artă

https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/101995801

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_abstractă

http://artcomview.blogspot.com/2014/11/wassily-kandinsky-arta-abstracta.html

https://ro.scribd.com/document/371938116/Despre-Arta-Abstracta-Si-Cum-Sa-o-Intelegem

https://www.academia.edu/37288123/INVIZIBILUL_ÎN_ARTA_ABSTRACTĂ_A_SECOLULUI_AL_XX-LEA

Piet Mondrian

https://www.slideshare.net/mickysima/evolutia-cromaticii

https://ro.wikipedia.org/wiki/Culoare

https://www.caricatura-ta.ro/news/Arta-abstracta-pretutindeni-in-lume

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hermeneutică

https://www.widewalls.ch/defining-street-art/

https://www.britannica.com/art/graffiti-art

https://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/ce-este-culoarea

https://www.benq.eu/ro-ro/knowledge-center/knowledge/define-accurate-color.html

https://en.wikipedia.org/wiki/Street_art

Culori complementare – ce sunt, care sunt, cum le folosesti in pictura?

https://www.tate.org.uk/art/art-terms/g/graffiti-art/lists/five-things-know-keith-haring

https://www.bbc.co.uk/newsround/51504255

https://www.biography.com/artist/banksy

https://soldart.com/a/shepard-fairey/

https://en.wikipedia.org/wiki/Shepard_Fairey

Home

https://www.widewalls.ch/10-fashion-collaborations/wes-lang-x-marc-jacobs/

Listă ilustrații:

Capitolul I:

1.Fig.1 Portretul Adelei Bloch-Bauer I (Gustav Klimt, 1907)

Sursă:https://artrohouse.wordpress.com/news/portretul-adelei-bloch-bauer-i-de-gustav-klimt/

2.Fig.2 Compoziție în roșu, galben, albastru și negru (Piet Mondriann, 1921)

Sursă:https://g1b2i3.wordpress.com/2011/03/07/piet-mondrian7-martie-1872-–-1-februarie-19

3.Fig.3 Angel of the Last Judgment (Wassily Kadinsky, 1911)

Sursă:https://www.wikiart.org/en/wassily-kandinsky/angel-of-the-last-judgment-1911

4.Fig.4 Băutorul de absint ( Edouard Manet, 1859)

Sursă:https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/96/Edouard_Manet_001.jpg

5.Fig.5 Primul pas (Frantisek Kupka, 1910-1913)

Sursă:https://en.wahooart.com/@@/8LHUQB-Frantisek-Kupka-The-First-Step

6.Fig.6 Disc simultan (Robert Delaunay, 1913)

Sursă:https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/fd/Delaunay_Disque_simultané.jpg

7.Fig.7 Tablou cu cerc (Wassily Kandinsky, 1911)

Sursă:http://www.kandinskywassily.de/werk-432.php

8.Fig.8 Wassily Kandinsky

Sursă:https://www.tes.com/lessons/aus7rALcpiwsFQ/wassily-kandinsky

9.Fig.9 Convergence (Jackson Pollok, 1952)

Sursă:https://en.wikipedia.org/wiki/Convergence_(Pollock)#/media/File:Convergence_(Pollock).jpg

10.Fig.10 Kazmir Severinovich Malevich în atelierul său (1905-1908)

Sursă:https://www.culture.ru/persons/8795/kazimir-malevich

11.Fig.11 Pătratul negru (Kazimir Malevich, 1915)

Sursă:https://ro.wikipedia.org/wiki/Kazimir_Malevici

Capitolul II:

12.Fig.12 Moodboard-lucrare personală realizată după desenele artistului Banksy

13.Fig.13 Graffiti pe metrourile din America (1973-1975)

Sursă:http://oldschoolerscrew.blogspot.com/2012/10/early-new-york-subway-graffiti-1973.html

14.Fig.14 Lucrarea realizată de artistul Seen pe un vagon (1973-1975)

Sursă:https://ro.pinterest.com/pin/403916660308227078/

15.Fig.15 Lucrare realizată cu tehnica ,,stencil”. Kissing Coppers (Banksy, 2004)

Sursă:https://en.wikipedia.org/wiki/Kissing_Coppers#/media/File:Banksy_Kissing_Policemen-cropped.jpg

16.Fig.16 Keith Haring și un spațiu realizat în stilul său caracteristic

Sursă:https://www.widewalls.ch/contemporary-artists-may-2017/mia-bergeron/

17.Fig.17 Into 84 (Keith Haring, 1982)

Sursă:http://gallery.98bowery.com/2013/poster-for-into-84-at-tony-shafrazi-gallery-1983/

18.Fig.18 Keith Haring in Times Square (Annie Leibovitz, 1987)

Sursă:https://www.pinterest.ch/pin/530439662356830158/

19.Fig.19 Barcode (Banksy, 2004)

Sursă:https://www.myartbroker.com/artist/banksy/barcode/

20.Fig.20 Hope (Obey, 2008)

Sursă:https://obeygiant.com/obama/

21.Fig.21 Mural realizat pe aeroportul din Viena (Obey, 2018)

Sursă:https://www.viennaairport.com/en/company/press__news/press_releases__news_1?news_beitrag_id=1527238622287

22.Fig.22 Postere realizate de Obey

Sursă:https://thefindmag.com/hip-hop-art/art-obey-the-giant-the-story-of-shepard-fairey/

23.Fig.23 Ținută realizată de Vivienne Westwood realizată în colaborare cu Keith Haring (1983)

Sursă:https://www.vfiles.com/vfiles/5971/media/113973

Capitolul III:

24.Fig.24 Diagramă cromatică

Sursă:https://alia1.com/fungsi-warna-dan-peranannya-dalam-desain-grafis/

25.Fig.25 Rochia albă sau aurie din 2015

Sursă:https://portal.tfm.ro/rochia-alba-cu-auriu-este-albastra-cu-negru/

26.Fig.26 Amestec de culori substractiv

Sursă:https://www.setthings.com/ro/amestecul-culorilor/

27.Fig.27 Amestec de culori aditiv

Sursă:https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn%3AANd9GcTkSy8XT-rA5MuhnbcD4ny3oX01ZsDWoh7QQubQkwFc_U19sGJv&usqp=CAU

28.Fig.28 Paletă de culori (A. Boogert, 1692)

Sursă:https://ro.pinterest.com/pin/479211216577182996/

29.Fig.29 Portretul lui Gaugin (Vincent van Gogh, 1888)

Sursă:https://www.colorit.ro/blog/culorile-complementare-in-pictura/

30.Fig.30 Imagini din atelier

31.Fig.31 Planșă de atmosferă realizată digital

32.Fig.32 Planșă de atmosferă realizată digital

33.Fig.33 Planșă din ,,sketchbook”

34.Fig.34 Planșă din ,,sketchbook”

35.Fig.35 Planșă de styling din ,,sketchbook”

36.Fig.36 Planșă de styling din ,,sketchbook”

37.Fig.37 Planșă cromatică

38.Fig.38 Planșă din ,,sketchbook” cu materialități

39.Fig.39 Schiță artistică, schiță ,,thought process”, schiță tehnică

40.Fig.40 Schiță artistică, schiță ,,thought process”, schiță tehnică

41.Fig.41 Schiță artistică, schiță ,,thought process”, schiță tehnică

42.Fig.42 Desfășurătorul final al colecției

43.Fig.43 Schițele de detalii ale pieselor vestimentare

44.Fig.44 Schițele de detalii ale pieselor vestimentare

45.Fig.45 Detalii broderie

46.Fig.46 Detalii ale pieselor vestimentare

47.Fig.47 Detalii ale pieselor vestimentare