FΑSULΤΑΤΕΑ DΕ MATEMATICĂ ȘI INFORMATICĂ SΡΕSIΑLIΖΑRΕΑ INFORMATICĂ LUSRΑRΕ DE GRAD I DIDACTIC Utilizarea tutorialelor în predarea limbajelor HTML… [307546]

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FΑSULΤΑΤΕΑ DΕ MATEMATICĂ ȘI INFORMATICĂ

SΡΕSIΑLIΖΑRΕΑ INFORMATICĂ

LUSRΑRΕ DE GRAD I [anonimizat].Univ.Dr. ………………………….

Αbsolvent,

……………………………….

Sibiu

2018

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………..03-04

Sɑritolul I

1. Aspecte teoretice

1.1.Internetul……………………………………………………………………………………05-11

1.2.Limbajul HTML…………………………………………………………………………12-19

1.3.Instruirea prin tutoriale……………………………………………………………….20-26

Capitolul II.

2. Didactica Predării limbajului HTML

2.1.Formatarea textelor în limbajul HTML………………………………………….28-34 2.2.Tipologia listelor în limbajul HTML……………………………………………..34-40

2.3.Hyperlinks………………………………………………………………………………….41-45

2.4.Utilizarea imaginilor în limbajul HTML………………………………………..45-50

2.5. Realizarea tabelelor…………………………………………………………………….50-55

Capitolul III.

3. Utilizarea limbajului HTML

3.1.Proiectarea de ansamblu……………………………………………………………..56-68

3.2.Proiectarea de detaliu………………………………………………………………….68-76

3.3.Abordare comparativă…………………………………………………………………76-96

Concluzii……………………………………………………………………………97-98

Bibliografie………………………………………………………………………99-100

Introducere

Facilitarea accesului la informații odată cu apariția internetului, a condus la o schimbare majoră în ceeace privește modul de promovare a unei entități economice. Desigur, accesul sporit la informații a revigorat toate structurile internaționale și a creat noi oportunități. [anonimizat].

Informația este în prezent mult mai facil de obținut și la un grad de acuratețe sporit. Furnizarea serviciilor a [anonimizat] o alternativă viabilă în oferirea de soluții pentru diversele probleme pe care le ridică orice categorie de consumator al acestuia.

[anonimizat]. Fidelitatea clientului a devenit treptat o [anonimizat] a pierde clientul în condițiile în care acesta din urmă identifică o nouă sursă care să ofere un grad mai înalt de acuratețe a informației. În acest context s-[anonimizat] a informației extrem de ridicat.

Actualitatea temei propuse rezidă din faptul că internetul ocupă în prezent o poziție extrem de importantă în viața cotidiană. Dacă la început internetul era considerat o [anonimizat], având în vedere sfera de cuprindere și volumul de informație pus la dispoziție. Lucrarea de față propune spre analiză modul de predare și înțelegere a limbajului HTML ca parte a sferei World Wide Web.

În acest context, marketingul a devenit unul dintre cele mai prezente domenii pe internet. Astfel, majoritatea persoanelor juridice dețin propriul site web, în scopul de a atrage un număr cât mai însemnat de clienți. Au descoperit astfel că în acest mod se pot realiza target-urile mult mai ușor și rapid, cu un efort relaiv mai scăzut atât din punct de vedere financiar, cât și fizic. Prezența în mediul online, s-a dovedit a fi o alternativă viabilă pentru realizarea obiectivelor în materie de vânzări și promovare.

Site-urile de știri au fost nișa de afaceri care a resimțit într-un mod pronunțat avantajele promovării online. Dacă în trecut promovarea se realiza greoi, prin intermediul anunțurilor publicitare, în prezent clientul are posibilitatea de a accesa un site cu o interfață prietenoasă, care pune la dispoziția sa toate informațiile necesare, fără a contacta agentul inutil.

Astfel clientul accesează baza de date din cadrul site-ului, prospectând piața în prealabil. În acest mod cererea este mult mai concretă, iar timpul de răspuns al entității economice devine mult mai scurt, cu o acuratețe sporită.

Așadar, dacă în trecut importanța internetului era de ordin secundar, în prezent este extrem de mare, ajutând la promovarea, dezvoltarea și funcționarea unei entități economice. Desigur, acestea din urmă au obligația de a conștientiza importanța promovării în mediul online și necesitatea utilizării internetului în activitatea de promovare. Astfel, societățile comerciale, indiferent de obiectul de activitate, trebuie să învețe cum să utilizeze aceste noi canale de informare, pentru a se face cât mai cunoscuți nișei de clienți spre care se orientează. Capacitatea de distribuție a informației, capătă în consecință valențe globale, în condițiile în care agentul economic știe cum să se facă cunoscut în piață.

Scopul lucrării. Scopul studiului prezent este determinarea modului de predare a limbajuli HTML prin intermediul tutorialelor.

Structura lucrării. Teza este structurată în trei capitole, cu introdcere, concluzii și bibliografie. În cadrul primului capitol se va prezenta o scurtă analiză a aspectelor teoretice , în vederea identificării aspectelor care trebuie îmbunătățite. Capitolul II, „Didactica predării Limbajului HTML” se dorește a fi o descriere structurală a programului HTML. Capitolul III – „Utilizarea Limbajului HTML” va contine exemple concrete de pagini web scrise cu HTML în vederea implementării practice a aspectelor prezentate în cadrul celor două secțiuni precedente.

În secțiunea de concluzii se vor enunța principalele aspecte care au stat la baza creării prezentei cercetări și se vor elabora direcții care se doresc a fi un punct de plecare pentru cercetările viitoare.

Sɑritolul I

1. Aspecte teoretice

După cum am menționat și în cadrul aspectelor introductive, tehnologia informațională înlesnește comunicarea interumană prin facilitarea accesului mai rapid la toate categoriile de informații. Capitolul de față va aduce în centrul atenției principalele noțiuni teoretice din sfera informatică, centrându-se pe aspectele legate de internet, limbajele de programare și roulul tutorialelor în aprofundarea limbajelor de programare.

1.1.Internetul

Internetul este considerat o organizație de rețele cu caracter deschis. Prin urmare nu este condus sau finanțat de un grup politic sau social. Însă în prezent, odată cu dezvoltarea tehnologică s-au format multe organizații private, universități și agenții guvernamentale care plătesc pentru accesul la Internet și dețin conducerea unor părți ale acestuia. Cu toate că internetul are un caracter deschis, oferă foarte puțin majorității utilizatorilor.

Internet-ul este foarte utilizat prin intermediul aplicațiilor care rulează pe baza sa și prin ceeeace reușesc aceste aplicaii să realizeze. Toate aplicațiile pentru Internet utilizează protocolul IP. Protocolul IP are drept scop înlesnirea comunicațiilor prin asigurarea unui canal de comunicație utilizatorului. Informația transmisă de aplicații se divide în pachete de date, care la rândul lor sunt trimise unei adrese IP. Aplicația din celălalt capăt procesează informațiile primite prin intermediul adresei IP respective.

Funcționalitatea Internetului are la bază modelul client/server. Aceasta presupune conectarea unui computer de tip client la un computer server pe care sunt stocate informațiile ce urmează a fi accesate. De regulă computerul utilizat cu destinația de server este mult mai puternic și are o capacitate de stocare mare.

Modul în care funcționează internetul din punct de vedere al modului în care este gestionată informația este ilustrat în cadrul Figurii 1.1.1. – Fluxul informației în World Wide Web.

Figura 1.1.1. Fluxul informației în World Wide Web

CERERE

RĂSPUNS

Sursa: Proiecție proprie

Cum este de altfel ilustrat și în figura de mai sus, accesul la informațiile din Internet, se realizeare accesează un server de Web prin intermediul unui browser web. Web-ul reprezintă un set de pagini care conțin informații stocate pe gazde. Aceste gazde rulează software de tip server Web. Majoritatea utilizatorilor identifică serverul Web ca fiind gazda aspect total greșit. Gazda este computerul pe care se stochează informațiile, iar Serverul Web este practic un software care rulează pe computerul-gazdă și furnizează pagini Web la cerere.

Conexiunea dintre utilizator și Serverul Web are loc atunci când un utilizator de la o anumită adresă IP solicită un fișier, iar serverul Web încearcă să obțină acel fișier și să-l trimită înapoi utilizatorului. Fișierele sunt de regulă fie codul sursă HTML al unei pagini Web, o imagine GIF, un fișier Flash, un document XML, sau un fișier AVI. Decizia cu privire la ce anume se cere Serverului Web este luată de către Browsere, iar Serverul doar procesează cererea. Atunci când este cerută o pagină de la un server Web,se stabilește o conexiune prin Internet între gazda solicitantă și gazda pe care rulează serverul Web. Pagina Web cerută este transmisă prin acea conexiune, după care conexiunea este întreruptă. Atunci când pagina primită conține anumite referințe cu privire la alte informații care trebuie descărcate, informațiile respective vor fi obținute utilizându-se o conexiune nouă.

Prin urmare, realizarea paginilor Web presupune utilizarea unor tehnologii pe partea de client, procesate și afișate ulterior de către browsere. Browserele web sunt programe client utilizate în scopul accesării site-urilor și paginilor Web. Sarcina unui browser este de a procesa paginile Web primite și de a le prezenta utilizatorului. Browser-ul contribuie la afișarea conținutului paginilor (a graficelor, tabelelor, formularelor, și a textelor formatate).

În decursul timpului s-au dezvoltat o serie de browsere web. Primul rowser web, inițiat în anul 1994 a fost Netscape, urmat de Internet Explorer, Mozilla Firefox, și Chrome. În prezent există multe browsere web, însă cele mai utilizate sunt Internet Explorer, Apple Safari, Mozilla Firefox și Google Chrome.

În anul 2015, odată cu lansarea Windows 10, browserul Internet Explorer a fost îmbunătățit considerabil printr-o actualizare majoră, sub denumirea de Microsoft Edge. Interfața Microsoft Edge este mult mai avansată comparativ cu versiunile anterioare, permite o accesibilitate mai rapidă la Internet și reprezintă o parte integrată a sistemului de operare Windows 10. Microsoft Edge este preinstalat în Wondows 10. În cadrul imaginii 1.1.2 am ilustrat modul de afișare al browserului Microsoft Edge.

Figura 1.1.2. Modul de afișare al browerului Microsoft Edge.

Sursa: proiecție proprie

Pentru un simplu utilizator, Web-ul reprezintă o colecție imensă de documente accesibile din orice colț al globului și prezentate sub forma unor pagini electronice. Pagunile web de regulă conțin legături către alte pagini. Utilizatorul are posibilitatea de a aleage legătura prin care se va conecta la pagina dorită. Repetarea acestui proces de către utilizator îi facilitează accesul infinit la paginile web. De cele mai multe ori utilizatorul traversează zeci sau poate chiar sute de pagini legate între ele până la momentul când ajunge la informația cerută.

Scrierea cererilor și a răspunsurilor permise se realizează prin intermediul protocolulului de transfer standard, denumit HyperText Transfer Protocol, și cunoscut sub denumirea de HTTP.

HTTP conține porțiuni de text care se conectează cu alte documente. Aceste cuvinte se numesc legături și sunt cunoscute sub denumirea de "link". Link-urile pot fi selectate de utilizator în vederea accesării informațiilor din internet.

Crearea documentelor hipertext se realizează cu ajutorul unui limbaj de marcare care poartă denumirea de HyperText Markup Language (HTML). Limbajul HTML, introduce practic instrucțiunile de formatare în cadrul textului, cu scopul de a schimba caracteristicile vizuale ale acestuia. Limbajul HTML permite stabilirea dimensiunii caracterelor de scriere, a modului de scriere, precum și modul de creare a legăturilor (link). Totodată limbajul HTML permite inserarea de elemente grafice în pagini HTML.

URL-ul (Uniform Resource Locator) este elementul de legătură dintre serverele Web, browserele Web și paginile Web. Fiecare pagină din World Wide Web răspunde la o adresă URL care odată introdusă în browser, indică acestuia să o încarce. În esență URL-ul este un identificator al unei resurse. Acesta are în componența sa următoarele elemente:

Protocol

Host

Port

Path

File

Query String

Protocolul este elementul prin intermediul căruia se obține documentul în Web. De regulă acesta este http. În general protocolul este generat automat de către browser. Dacă însă acesta este specificat de către utilizator, se vor adăgua semnele”://”.

Host-ul este serverul Web care transmite informația utilizatorului. Acesta poate fi specificat sub forma unui nume DNS sau ca o adresă IP.

Port-ul este adresa computerului gazdă pe care rulează serverul Web. În cazul în care se omite portul, se va utiliza portul implicit. Utilizarea numărului portului presupune precedarea cu semnul “:”

Path-ul este calea către fișierul care se dorește a fi primit de către utilizator. Acesta se prezintă sub forma unui script care trebuie executat.

File este denumirea fișierului cerut de către utiliztor în orld Wide Web.

Query String reprezintă denumirea pentru parametrii opționali pe care trebuie să-i respecte scriptul. În cazul în care se menționează scriptul, acesta va fi precedat de semnul ”?”

Furnizorul de Internet este responsabil de asigurarea conexiunii la rețelele Internet și la serviciile aferente. Acesta poartă denumirea de Internet Service Provider (ISP). ISP-ul este de regulă reprezentat de o firmă sau organizație care oferă acces la Internet și la serviciile conexe acestuia. Serviciile conexe oferite de un ISP variază de la servicii de tranzit Internet, înregistrare nume domeniu, colocație, sau creare rețea.

Furnizorul la Internet poate asiura accesul consumatorului prin următoarele metode:

Linie comutată (dial-up)

Linie închiriată

Cablu

Telefon (ISDN, ADSL)

Radio

Satelit (WI-Fi)

Viteza internetului oferit de providerii de internet este întotdeauna variabilă. Costurile de furnizare a internetului nu sunt limitate de lege și diferă de la un furnizor la altul. De regulă furnizorii de internet practică un abonament lunar, care presupune utilizarea internetului în mod nelimitat pe durata derulării abonamentului.

Serviciile oferite de Internet înglobează următoarele:

Servicii de comunicare;

Servicii de informare;

Servicii comerciale;

Servicii de Cultură;

Servicii de turism virtual;

Servicii de cercetare;

Servicii de recreere;

Servicii de transfer;

În prezent schimbul de informații înlesnit de Internet asigură facilități deosebite pentru învățământ, cultură, artă, formare profesională și divertisment, conectând milioane de calculatoare oriunde în lume. Acest schimb de informații este realizat prin intermediul următoarelor servicii:

Poștă electronică (e-mail)

Transfer de fișiere prin protocolul FTP

Transfer de voce

Transfer de imagine

Videoconferință

Poșta electronică (e-mail) ”facilitează comunicația între utilizatori, prin primirea și transmiterea de mesaje de la / către o persoană care deține un cont de e-mail.” Poșta electronică are următorul format:

nume_utilizator@nume_host

Un mesaj de tip e-mail conține trei părți:

Antet – conține informațiile necesare trimiterii mesajului către destinatar

Conținut – mesajul care urmează să fie transmis destinatarului

Semnătura electronică – mijlocul de identificare al expeditorului

De regulă E-mailul este o parte integrantă a serviciilor furnizate de providerul de Internet și are o capacitate între 5 Mb și 100 Mb. Cel mai utilizat program de E-mail la nivel global este Microsoft Outlook.

Serviciul FTP este definit ca fiind ”o metodă rapidă de transfer a fișierelor între două calculatoare aflate în aceeași rețea sau în rețele diferite, prin intermediul Internetului.” Organizarea datelor, se face printr- o arhitectură de tip Client-Server. Principalele avantaje ale uilizării serviciului FTP în transmiterea fișierelor sunt următoarele:

control ridicat asupra duratei în care destinatarul primește fișierul

mărime nelimitată a fișierelor atașate

posibilitatea reluării transmiterii unui fișier de unde a fost întreruptă

Transferul de voce poartă denumirea de Voice Over Internet Protocol. Acesta este definit ca fiind ”procesul de transmitere a conversațiilor vocale umane prin legături de date de tip IP sau prin rețele în care este folosit acest protocol.” Telefonia IP convertește vocea în pachete de date, care ulterior sunt transmise prin rețele IP de la sursă la destinație. Rețelele prin care se utilizează transferul de voce sunt următoarele:

Internet

Rețele instituționale

Rețele private

Videoconferința este ”un procedeu modern de telecomunicație, prin care mai multe persoane aflate în locații diferite pot participa la o conferință prin intermediul unui sistem format din computere, camere video și rețea telefonică.” Sistemele de videoconferință facilitează realizarea unor activități de grup, care au drept scop principal reunirea participanților aflați în două sau mai multe zone diferite, la distanțe mari. Condițiile de funcționalitate ale unui sistem de videoconferință sunt următoarele:

trebuie să asigure o comunicare vizuală optimă

trebuie să asigure o calitate auditivă optimă

trebuie să beneficieze de o conexiune Internet optimă

Cel mai cunoscut serviciu al Internetului este World Wide Web (WWW), prescurtat Web. Acesta este un serviciu de informare pe Internet, care înglobează un set vast de documente multimedia. Această colecție de documente se află într-o permanentă extindere.

Cel mai nou concept care a prins contur în sfera informaticii poartă denumirea de E-Learning. Acesta este definit ca fiind ”totalitatea situațiilor educaționale în care se utilizează semnificativ mijloacele tehnologiei informației și comunicării.” Conceptul de e-learning are drept scop sprijinirea mijloacelor clasice de învățare cu ajutorul materialelor interactive, precum: hărți, dicționare, enciclopedii, filme didactice, prezentări în diverse formate, cărți (e-books), dicționare on-line, teste, tutoriale, simulări. Cu ajutorul acestora se poate ușura semnificativ procesul de îvățare.

Altemijloace de utilizare a Internetului sunt:

blog – publicație web cu articole scrise periodic

chat/videochat – serviciu care asigură comunicarea dintre două sau mai multe persoane aflate la distanță

forum – comunitate de oameni care discută pe o anumită temă

mesagerie instant – comunicare prin rețea în timp real

rețea socială – aplicație on-line care ajută la conectarea anumitor grupuri sociale.

Prin urmare, așa cum am observat în subcapitolul de față, Internetul reprezintă cea mai importantă tehnologie dezvoltată de către om, exercitând o influență extrem de mare asupra vieții sociale umane, tocmai prin caracterul complex care îl definește.

1.2.Limbajul HTML

HTML este un acronim provenit de la denumirea de ”Hyper Text Markup Language” și definește un limbaj de scriere utilizat pentru crearea de documente hipertext pentru paginile Web. Elementele ce compun limbajul HTML permit construirea paginilor WEB. HTML utilizează Hipertext ca metoda de prezentare a informației, metodă princare anumite cuvinte dintr-un text pot fi accesate pentru a furniza informații despre cuvintele respective.

Limbajul HTML prezintă următoarele caracteristici specifice:

permite descrierea structurii documentului fără a descrie aranjarea în pagină;

permite fiecărui navigator să aibă propria prezentare ;

permite reutlizarea unui document ;

Documentele HTML sunt exclusiv de tip text. Realizarea unui document de tip HTML se poate face prin intermediul:

editor de texte ;

procesor de texte ;

editor HTML;

convertor HTML ;

Limbajul HTML include o gamă vastă de marcatori, – tag-uri sau etichete- care conțin diverse atribute și pot lua diferite valori. Tagurile se prezintă următoarea formă :

TAG-ul este un identificator utilizat pentru a furniza browser-ului instrucțiuni cu privire la formatarea documentului. Acesta poate fi:

singular – în situația în care se găsește doar la inceput și este de forma:

pereche – în situația în care se găsește atât la început cât și la sfârșit. Tagul de sfârșit are forma următoare:

Orice document HTML trebuie să respecte următoarea structură:

început de document HTML

început antet HTML

sfârșit antet HTML

început conținut HTML

sfârșit conținut HTML

sfârșit document HTML

Secțiunea de început a documentului conține de regulă informații generale cu privire la document, precum titlul documentului, data și/sau autorul documentului. În secțiunea de început se folosesc de regulă următoarele TAG-uri:

TAG utilizat pentru titlul documentului

TAG utilizat pentru informații specifice antetului

Conținutul documentului reprezintă esența a ce urmează a fi prezentat în cadrul documentului. În secțiunea de conținut se utilizează de regulă următorul TAG:

TAG utilizat pentru corpul documentului

Personalizarea conținutului inserat în document se oate face cu ajutorul unor parametrii care poartă denumirea de Atribute. Atributele pot lua diverse valori numerice sau alfabetice.

Atributele cu ajutorul cărora se poate personaliza conținutul unui document HTML sunt următoarele:

BACKGROUND=URL – atribut ce reprezintă un șir de caractere care indică adresa WEB a unei imagini ;

BGCOLOR=culoare – atribut prin care se stabilește culoarea de fundal;

TEXT=culoare – atribut prin care se stabilește culoarea textului;

LINK=culoare – atribut prin care se stabilește culoarea pentru link-urile nevizitate;

VLINK=culoare – atribut care stabilește culoarea pentru link-urile vizitate;

ALINK=culoare – atribut care stabilește culoarea pentru link-ul activ;

LANG=cod_limba – atribut care stabilește limba de redactat;

Formatarea textului poate fi realizată fie la nivel de bloc, ori la nivel de caracter. Pentru formatarea textului se pot utiliza următoarele TAG-uri:

TAG utilizat pentru gruparea mai multor elemente HTML la nivel de bloc;

TAG utilizat pentru gruparea mai multor elemente dintr-un bloc la nivel de caracter.

TAG pentru formatarea paragrafelor

TAG pentru paragraf de titlu

TAG pentru formatarea fontului

TAG pentru formarea citatelor lungi la nivel de bloc

TAG pentru citate scurte

Aplicarea efectelor pe text se face pe o anumită zonă prin încadrarea textului în TAG-ul respectiv. Pentru aplicarea efectelor pe text se pot folosi următoarele TAG-uri:

TAG pentru stilul Italic

TAG pentru stilul Bold

TAG pentru stilul Underline

TAG pentru text supradimensionat

TAG pentru text subdimensionat

TAG pentru trasarea unei linii pe text

Efectele logice derivate sunt următoarele:

TAG pentru un fragment din codul sursă

TAG pentru accentuarea textului

TAG pentru supraevidențierea textului

TAG pentru citarea unui text

TAG pentru evidențierea unui subscript

TAG pentru evidențierea unui superscript

Transferul fișierelor HTML de pe computer pe server este esențial dacă se dorește ca pagina realizată să fie vizibilă oriunde în Internet. Operația de transfer este posibilă numai cu acordul proprietarului serverului, de obicei în baza unui contract de furnizare de servicii. Pentru găzduire se poate închiria spațiu. Se poate obține un nume de domeniu principal de forma:

http://www.nume_utilizator.ro

Indiferent de situație, utilizatorul va stabili legătura dintre calculatorul propriu și server,

printr-un protocol PPP, TCP-IP, adică o legătură obișnuită, folosită și la navigare. Aceasta se poate realiza fie printr-un cont dial-up, fie utilizând orice calculator conectat la Internet, printr-un protocol IP.

Transferul fișierelor se face utilizând programul (protocolul) FTP. În mediul Windows va fi necesară lansarea în execuție a mediului DOS (command.com sau Command Prompt) urmată de o instrucțiune de forma:

ftp domeniu.ro

Comenzile principale de FTP sunt următoarele

binary – semnalează protocolului ftp că vor fi transferate fișiere arbitrare, în caz contrar

fișierele sunt interpretate ca fiind ASCII; comanda trebuie să preceadă, obligatoriu, transferul

de fișiere care conțin imagini, sau sunete

put fișier – transferă fișierul de pe PC pe Server

get fișier – transferă fișierul de pe Server pe PC

dir – vizualizează conținutul folderului de pe Server

delete – șterge fișiere de pe Server

quit – închide programul ftp, fără a închide comunicația.

Cunoașterea comenzilor HTML descrise anterior oferă cea mai bună cale de înțelegere a principiilor care stau la baza construcției întregului Internet și mai ales a conceptului de “navigare pe Internet”. Bineînțeles, interesul enorm legat de construcția paginilor de Internet a condus la apariția unor programe specializate. Cel mai cunoscut program, extrem de ușor de utilizat, este Notepad ++.

Notepad ++ permite accesarea celor mai multe funcții utilizând comenzile rapide de pe tastatură. Aceste comenzi rapide ajută utilizatorul să economisească timp, și totodată să deblocheze programul. Tastele aferente comenzilor rapide sunt afișate lângă fiecare element din listele de navigare. Figura 1.2.1. prezintă o captură de ecran din programul Notepad ++.

Figura 1.2.1. Interfața Notepad ++

Sursa: proiecție proprie

Programul permite inserarea funcțiilor predefinite (scurtături) printr-o completare automată, în situația în care utilizatorul nu-și amintește numele funcției de care are nevoie, printr-un simplu click pe comanda ctrl + space. Înainte de inserarea funcțiilor se va configura o limbă prestabilită, făcând clic pe 'languages' din bara de navigare, pentru a activa aceste funcții. Figura 1.2.2. prezintă o captură de ecran din Notepad++ după mediul din care se pot identifica funcțiile predefinite.

Figura 1.2.2. Funcții predefinite în Notepad++

Sursa: Proiecție proprie

Plugin-urile permit adăugarea rapidă a funcțiilor noi în programul Notepad ++. Printr-un clic pe "Pluginuri" și apoi pe "Manager de pluginuri" din bara de navigare, programul listează o gamă largă de plugin-uri gratuite disponibile pentru instalare. Adăugarea unui plugin este la fel de simplă ca și bifarea unei casete, printr-un simplu clic pe comanda de instalare. Programul va trebui să repornească pentru a termina adăugarea pluginului. Figura 1.2.3. ilustrează meniul de instalare a plugin-urilor în Notepad++.

Figura 1.3.1. Instalarea Plugin-urilor în Notepad ++

Sursa: proiecție proprie

Pe lângă funcțiile prezentate, Notepad++ dispune de o serie de caracteristici specifice care au drept scop facilitarea editării codurilor. Căsuța de dialog ”Find” permite utilizatorului să găsească fiecare instanță a unui cuvânt și să efectueze diverse acțiuni asupra acestuia. Programul dispune printre altele de funcția de înlocuire, de numărare a incidenței unui anumit cuvânt, sau marcarea fiecărui rând în care este găsit cuvântul căutat.

Există numeroase programe care sunt folosite în prezent la scriereea HTML, iar pincipalul aspect căutat de dezvoltatori în rezent este funcționalitatea programului ales. Notepad++ răspunde unei game largi de cerințe ale dezvoltatorilor.

Prin urmare, așa cum am observat în cadrul subcapitolului de față, Hypertext Transfer Protocol (HTTP) este resursa care permite încărcarea paginilor solicitate de utilizator pe ecranul calculatorului său. Clientul web (Internet Explorer, Chrome, Opera, Mozilla, etc.) este browser-ul (navigatorul) care permite accesarea informațiilor pe diferitele servere web din Internet. Acesta permite vizualizarea unei pagini de la o anumită adresă, memorează paginile vizitate recente, pentru a fi accesate mai rapid cînd utilizatorul cere o pagină deja vizitată (cu butoanele Back si Forward), memorarea anumitor adrese (Bookmark sau Favorites) pentru vizitare ulterioară.

Protocoalele în general sunt un set de reguli, comenzi folosite pentru a schimba informații între calculatoare. Protocolul HTTP (HyperText Transfer Protocol) este folosit pentru schimbul de fișiere cum ar fi text, imagini, sunet, video între serverul și clientul web. Cînd utilizatorul introduce adresa unei pagini web sau face click pe o legatură hypertext navigatorul trimite o cerere HTTP către serverul care se află la adresa respectiva. Serverul primește cererea și după procesarea ei trimite fișierul cerut la clientul care a făcut cererea.

Așadar, în vederea programării site-ului, trebuie respectate următoarele cerințe:

utilizarea celor mai noi tehnici de lucru și cele mai eficiente limbaje de programare disponibile;

respectarea design-ul ales de client;

creearea codului paginilor într-o manieră minimalistă, profesionistă, fără erori de cod;

creearea/implementarea tuturor scripturilor necesare pentru funcționalitatea site-ului;

optimizarea codului paginilor și tuturor scripturilor adiționale;

introducerea conținutului paginilor în locații ideale pentru a fi cât mai intuitiv și estetic posibil;

verificarea tuturor paginilor la final pentru a depista orice erori in cod si rectificarea eventualelor greșeli;

verificarea compatibilității paginilor în toate browser-ele importante: Internet Explorer, Chrome, Mozilla Firefox, Opera, etc.

HTML, prescurtarea de la HyperText Markup Language este codul care stă la baza paginilor web. Nu este un limbaj de programare, ci un limbaj de marcare folosit pentru creare de site-uri. Cu HTML se vor stabili elementele (texte, imagini, legături către alte pagini, liste, tabele, formulare), folosite în procesul de creare site și care apar în pagina web.

1.3.Instruirea prin tutoriale

Informatica este considerată o știință aplicată. Prin urmare tutorialele ocupă un rol esențial în formarea individului din perpectiva înțelegerii modului în care funcționează mecanismele sale specifice. Un tutorial este o metodă de transfer de cunoștințe și poate fi folosit ca parte a unui proces de învățare. Mai interactiv și specific decât o carte sau o prelegere, tutorialul încearcă să predea prin exemplificare și să furnizeze informațiile pentru a îndeplini o anumită sarcină. Tutorialele prezintă următoarele cracteristici principale:

reprezintă un liant dintre dimensiunea normativă a tehnologiei, dimensiunea materială a tehnologiei și dimensiunea socială a tehnologiei;

reduce distanța în timp dintre descoperirea științifică și aplicația acesteia din punct de vedere social;

facilitează aplicarea cunoștințelor prin intermediul unor instrumente metode , mijloace și norme practice

Tutorialul asigură resurselor umane educația tehnologică prin aportul activ în procesul de formare–dezvoltare a personalității umane. Tutorialul înlesnește aplicarea cunoștințelor științifice și tehnice din diferite domenii, dobândite la diferite niveluri profesionale, în viața socială și în viața economică a oricărei entități organizatorice.

Instruirea este definită ca fiind ”activitatea principală realizată în cadrul procesului de învățământ conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem , în termenii de politică a educației.”

Crearea unui tutorial presupune parcurgerea următoarelor etape:

definirea obiectivelor

stabilirea conținutului

aplicarea metodologiei

asigurarea aspectelor educative.

Conținutul tutorialului are o sferă mai restrânsă în raport cu educația. Practic deși presupune formarea–dezvoltarea permanentă a personalului instruit, include formarea în munca intelectuală prin forme extradidactice și extrașcolare și implică resurse substanțiale comparativ cu forma clasică de predare.

Tutorialul reprezintă o metodă didactică sau mai bine spus o metodă de învățământ, prin intermediul căreia se pun în valoare principiile de modelare și analiză cibernetică a activității de instruire în contextul noilor tehnologii informatice și de comunicații , caracteristice societății contemporane.

Caracterul sintetizat al prezentării resurselor pedagogice în instruirea programată facilitează descrierea disponibilităților tehnologice ale sistemelor de procesare a informației, conferind acestei metode didactice următoarele avantaje:

permite informatizarea activității de predare și învățare;

contribuie la îmbunătățirea procesului de învățare prin acțiuni de gestionare, documentare, interogare;

încurajează simularea interactivă a cunoștințelor și dezvoltarea capacităților angajate în procesul de învățământ;

contribuie la organizarea informației adaptabil la capacitățile grupului către care este orientat, prin caracterul personalizat al acestuia

asigură o provocare cognitivă a personalului trăinuit prin secvențe didactice și task-uri care vizează depistarea unor lacune, probleme, situații problemă ;

contribuie la rezolvarea sarcinilor didactice prin reactivarea sau obținerea informațiilor

necesare de la resursele informatice apelate prin intermediul calculatorului ;

Proiectarea tutorialului implică organizarea și ordonarea materialului care urmează să fie explicat prin corelația și adaptarea acestuia în funcție de nivelul de cunoaștere al publicului-țintă. Pornind de la aceste aspecte, din perspectiva proiectării, tutorialul poate fi definit ca fiind un mijloc de dezvoltare sistematică a unor specificații de sistem, care utilizează procesul de instruire aplicând practic partea teoretică.

Procesul de proiectare a unui tutorial include următoarele etape:

analiza necesarului de cunoștințe

analiza obiectivelor

conceperea propriu-zisă

livrarea

implementarea

evaluarea gradului de satisfacere a obiectivelor

Prin proiectarea tutorialelor se asigură o sinergie între cercetare și teoretizare. Tutorialul reprezintă suma strategiilor de instruire și a proceselor de concepere și implementare a strategiilor de instruire . Prin tutorial se descriu în detaliu metodele precise pentru conceperea , dezvoltarea , implementarea , evaluarea , și exploatarea structurilor funcționale și facilitează procesul de învățare atât pentru grupuri mici cât și pentru grupuri mari de subiecți, indiferent de complexitatea temei tratate.

În proiectarea unui tutorialul trebuie să se țină cont de necesitatea caracterului obiectiv al acestuia. De asemeni proiectarea unui tutorial se poate face în orice etapă a procesului de cercetare, pornindu-se de la ideea că va respecta aspectele fundamentale cercetate. În cadrul Tabelului 1.3.1. sunt sintetizate aspectele comparative ale învățării tradiționale, respectiv cele ale învățării prin intermediul turorialului.

Tabel 1.3.1. Învățarea tradițională și învățarea prin tutorial.Aspecte comparative

Tutorialul trebuie să fie în mod continuu redefinit și îmbunătățit . Proiectarea este în mod cert personală fiecărui trainer în parte, dar poate fi influențată și afectată de opiniile și experiența colegilor, utilizatorilor și experților în domeniu. Figura 1.3.2. prezină modelul de realizare al unui tutorial.

Figura 1.3.2. Modelul de realizare al unui Tutorial

Sursa: Proiecție proprie

Pregătirea unui tutorial implică parcurgerea următoarelor etape:

Etapa 1 : Determinarea Necesarului de Cunoștințe și Deprinderi. Definirea Obiectivelor de Învățare. În cadrul acestei etape:

Se va enunța obiectivul general și domeniul subiectului tratat.

Se vor enunța părțile specifice care urmează a fi tratate

Se vor enunța caracteristicile publicului-țintă

Se va enunța un obiectiv final

Se va enunța durata estimată de timp necesar a fi alocat.

Se va estima gradului de dificultate

Etapa 2 : Colectarea Resurselor – presupune analiza resurselor necesare, și presupune:

Listarea resurselor materiale necesare producerii și prezentării tutorialului

Colectarea resurselor aferente conținutului și organizării materiei

Studierea unor modele specifice

Selectarea unor utilitare adecvate

Selectarea mediilor de stocare și livrare

Etapa 3 : Analiza Conținutului – În cadrul acestei etape se vor avea în vedere următoarele aspecte:

Trainerul trebuie să studieze cu atenție subiectul înainte de formarea tutorialului

Trainerul trebuie să discute cu dezvoltatorii înainte de formarea tutorialului

Trainerul va parcurge concret conținutul cursului

Trainerul va compara conținutul cu specificațiile de conținut , pentru atestarea prealabilă și pentru înțelegerea conținutului

Trainerul va decide asupra strategiei de instruire prin care va aborda tutorialul

Se recomandă ca tutorialul să fie conceput de către experți în domeniul respectiv. Ideal ar fi ca persoana care realizează tutorialul să fi contribuit sau să fi asistat la procesul de dezvoltare, pentru a transpune cât mai multe idei posibile asupra explicării și înțelegerii conținutului. Figura 1.3.3. prezită structura fundamentală a unui tutorial.

Figura 1.3.3. Structura fundamentală a unui tutorial

Sursa: A. Adăscăliței, ”Instruire Computerizată”, Polirom, Iași, 2009

Trendul tutorialelor în didactica de predare încurajează gruparea cursanților în perechi pentru ajutor reciproc și muncă de grup. Aceste tehnici pot servi la cunoașterea reciprocă în fazele de debut ale cursurilor. Atât tutorialele interactive cât și cele on–line sunt întotdeauna folositoare pentru proiecte de lucrări combinate (de grup, comune, colective).

Tutorialele bazate pe conferințele pentru consilierea bilaterală sunt destinate în principal interacțiunii dintre cursanți. Aceste conferințe oferă un mediu propice pentru ajutorare și consiliere reciprocă asupra problemelor academice și nu numai. Rolul tutorialelor este suficient de important încât și sunt susținute activ de majoritatea programelor de învățare. Tutorialele interactive încurajează rezolvarea problemelor în grupuri de mai multe persoane care studiază același subiect, dezvoltând abilități de asistență reciprocă în caz de necesitate.

Tutorialele reprezintă așadar o soluție viabilă în predarea și înțelegerea unor elemente specifice. Printr-o organizare eficientă, tutorialul poate ajuta atât studenții cât și personalul angajat să găsească răspunsuri eficiente în anumite probleme sau sarcini de serviciu. O instruire adecvată poate fi utilă mai ales în problemele care privesc dificultățile tehnice și în asigurarea suportului pentru sistemele computerizate.

Prin urmare, așa cum am observat în cadrul capitolului de față, internetul reprezintă o organizație de rețele cu caracter deschis care a permis accesul umanității la informație. Dezvoltarea tehnologică a permis îmbunătățirea modului de gestionare a informației apariția paginilor web, prin intermediul limbajelor de scriere. Limbajul HTML permite construirea paginilor web, înlesnind prezentarea informației într-un mod personalizat. Tutorialele sunt considerate în prezent parte integrantă a infromaticii din perspectiva caracterului informativ ce le definesc. Prin intermediul tutorialelor, se facilitează accesul interactiv la actul de învățare, și se înlesnește înțelegerea modului în care funcționează un sistem în ansamblul său.

În cadrul capitolului următor se va sublinia importanța tutorialelor în sfera informatică. Astfel vor fi supuse atenției aspectele principale legate de didactica predării limbajului HTML. urmărindu-se prezentarea efectivă a noțiunilor de HTML cu exemple și tutoriale de învățare.

Capitolul II.

2. Didactica Predării limbajului HTML

În cadrul capitlului de față vor fi supuse atenției elemente de didactică în predarea limbajului HTML. Pentru a se preda limbajul HTML, există o serie de cunoștințe minime pe care cursantul trebuie să le dețină înaintea parcurgerii oricărui tip de curs care îl instruiește în orice limbaj de programare. Acestea sunt următoarele:

cursantul trebuie să aibă cunoștințe de gestionare a informației electronice. Astfel, cursantul trebuie să aibă noțiuni referitoare la:

ce înseamnă un sistem de fișiere

ce sunt și cum se creează directoarele

cum se realizează copierea, mutarea și deschiderea unor fișiere electronice

cursantul trebuie să aibă capacitatea de a efectua operații de bază în sistemul de operare Microsoft Windows, și anume:

să cunoadcă modul în care se face pornirea unei sesiuni de lucru

să cunoască modul în care se face deschiderea unei aplicații

să poată comuta sistemul între mai multe aplicații care rulează simultan

să efectueze închiderea sistemului în mod corespunzător a sistemului

Didactica predării limbajului HTML urmărește o serie de obiective, și anume:

să ajute cursantul să înțeleagă structura de bază a unui document HTML

să ajute cursantul să poată descrie structura de bază a unui document HTML

să explice sintaxa directivelor HTML

să învețe cursantul să descrie modul de specificare a culorilor pentru elementele HTML

să învețe cursantul să definească titluri și paragrafe în cadrul unui document HTML

să învețe cursantul să modifice tipurile de caractere într-un document HTML

să învețe cursantul cum să modifice mărimea sau culoarea într-un document HTML

să învețe cursantul cum să creeze liste cu ajutorul directivelor HTML specializate

să învețe cursantul cum să creeze hyperlink-uri în documente HTML

să ajute cursantul să înțeleagă cum se pot folosi imagini ca hyperlink-uri

să învețe cursantul cum să adauge imagini la o pagină HTML

să învețe cursantul cum se crrează un tabel HTML

să ajute cursantul să creeze și să adauge elemente la un formular

să învețe cursantul cum se utilizează un script într-o pagină web

Predarea limbajului HTML se poate realiza fie prin ore organizate în cadrul unei săli de curs, fie prin predare la distanță. În ambele situații se impune atingerea obiectivelor de către cursant și evaluarea acestuia prin teste teoretice și practice specifice. Se impune de asemenea organizarea materialului de către profesor în module, și definirea clară a obiectivelor fiecărui modul în parte. Evaluarea trebuie să cuprindă două etape, și anume o examinare finală în cadrul unui examen, precedată de examinări prin lucrări de verificare la finalul fiecărui modul. Lucrările de verificare trebuie notate, iar notele trebuie să reprezinte o pondere de minim 45% din nota finală.

2.1.Formatarea textelor în limbajul HTML

Formatarea textelor în HTML se realizează pentru ca informațiile să fie prezentate cititîrolor într-o formă cât mai atractivă și cât mai ușor de înțeles. HTML pune la dispoziția utilizatorilor mijloace eficiente pentru structurarea și înfrumusețarea unui text. Orice autor al unui document HTML are două opțiuni în ceea ce privește textul pe care dorește să îl afișeze:

scrierea textului în forma inițială fără nicio cosmetizare

includerea textului între anumite directive HTML.

Practic dacă autorul dorește să scrie un mesaj de tipul: ”Bine ați venit!” îl poate tasta pur și simplu în cadrul documentului, iar mesajul va fi afișat fără nici o problemă. Însă dacă se dorește ca textul respectiv să fie afișat într-un modpersonalizat (scrierea cu caractere de o anumită culoare, font sau dimensiune), autorul va trebui să specifice explicit browserului modul în care se dorește afișarea textului prin intermediul directivelor HTML de formatare a textelor.

În cadrul oricărui document este necesară definirea unui titlu principal și a mai multor titluri pentru fiecare din subsecțiunile documentului. Limbajul HTML pune la dispozitie utilizatorului o modalitate ușoară de definire a titlurilor de diferite dimensiuni. Titlurile se definesc folosindu-se directiva <Hn> , unde n este un număr cuprins între 1 si 6. Valoarea 1 indică realizarea unui titlu cu cea mai mare dimensiune în timp ce 6 va creea un titlu cu cea mai mică dimensiune.

Directivele pentru titlu confer[ utilizatorului posibilitatea de a schimba modul de aliniere cu ajutorul atributului “align” . Acest atribut poate lua următoarele valori:

“left” – stânga – valoare redundantă

“right” – dreapta

“center” – centru.

Figura 2.1.1. ilustrează codul HTML prin intermediul căruia se vizualizează modul în care este poziționat textul din cadrul directivelor de titlu HTML. Codul ilustrat este utilizat de asemenea și pentru a compara diferitele dimensiuni ale textului. Figura 2.1.2. prezintă afișarea rezultatului obținut în browser.

Figura 2.1.1. Cod HTML pentru vizualizarea textului

Figura 2.1.2. Afișarea codului HTML în browser

Despărțirea paginii în paragrafe face ca pagina respectivă să fie mai ușor de vizualizat și de citit. În limbajul HTML caracterele de linie nouă nu sunt luate în considerare. Practic, orice tip de spațiere, ie că se referă la aliniat nou, sau diverse spațieri, este transformată într-un singur spațiu liber la afișarea în browser. Astfel că pentru a trece la o linie nouă se va utiliza directiva HTML <P></P>. Limbajul HTML permite omiterea directivei de încheiere </P> deoarece majoritatea browserelor încheie automat directiva deschisă în momentul deschiderii unei noi directive.

Adăugarea de text se face prin intermediul elementelor de tip paragraf. Dimensiunea liniei se ajustează automat de către browser în funcție de dimensiunea ferestrei browserului. Directiva <BR> se utilizează pentru inserarea mai multor rânduri libere consecutive.

Întrucât textul este reformatat de fiecare dată când utilizatorul își dimensionează fereastra, se recomandă evitarea introducerii manuale a rândurilor libere. Figura 2.1.3, respectiv Figura 2.1.4. ilustrează utilizarea directivelor <P>, respectiv <BR>, precum și poziționarea acestora în browser.

Figura 2.1.3. Utilizarea directivelor <P>, și <BR>

Figura 2.1.4. Poziționarea directivelor <P>, și <BR> în browser

Din cadrul figurilor anteprezentate se observă faptul că în cazul directivei <P>, este inserată automat o linie liberă înainte și după terminarea paragrafului, iar în cazul directivei <BR>, nu există nici un spațiu suplimentar inserat.

Directiva <HR> separă secțiunile unui document iar browserul trece automat la linie nouă și desenează în același timp o linie orizontală. Caracteristicile liniei orizontale pot fi controlate prin intermediul următoarelor atribute:

Atributul WIDTH. – stabilește lungimea liniei

Atributul ALIGN – aliniază linia prin valorile left, center sau right

Atributul NOSHADE – desenează linia în relief

Atributul SIZE – stabilește grosimea liniei

Figura 2.1.5. ilustrează scrierea unui cod pentru desenarea unei linii fără umbră, aliniată în partea dreaptă, cu procent de cupare a ferestrei browserului de 20%.

Figura 2.1.5. Utilizarea directivei <HR> pentru alinierea unei linii în browser

Directiva <FONT> se utilizează pentru a stabili dimensiunea sau culoarea fontului. tip pentru un bloc de text se folosește directiva . De regulă schimbarea caracteristicilor fontului are rolul de a scoate evidenția ceva important sau de a creea efecte interesante. Directiva <FONT> are următoarele atribute:

Atributul SIZE – determină dimensiunea fontului pentru textul elementului. Atributul poate avea doar valori întregi între 1 și 7 pentru dimensiune absolută, iar pentru dimensiunea relativă se va adăuga prefixul “+” sau “-“ . Figura 2.1.6. ilustrează specificarea dimensiunii unui font în valoare absolută și modul de afișare al acestuia în browser.

Figura 2.1.6. Specificarea dimensiunii unui font în valoare absolută și afișarea în browser

Atributul COLOR – determină culoarea textului din interiorul elementului FONT. Specificarea culorii se face folosindu-se codul RGB1 sau numele predefinit al culorii dorite.

Atributul FACE – determină schimbarea tipului de font utilizat la afișarea textului. Limbajul HTML permite specificarea mai multor tipuri de font despărțite prin virgulă și un spațiu.

Directivele pentru formatarea fizică forțează browserul să afișeze textul elementului respectiv într-un anumit format dorit de creatorul documentului HTML fără să țină cont de setările din browser ale utilizatorului respectiv. Pentru funcționalitate este obligatorie utilizarea directivei de sfârșit. Tabelul 2.1.6 prezintă directivele pentru formatarea fizică.

Tabel 2.1.6. Directive pentru formatarea fizică

Formatarea logică implică formatarea textuuil de către browser în funcție de posibilitățile platformei pe care rulează. Prin urmare formatarea propriu-zisă nu va fi neapărat la fel de la un browser la altul, însă efectul va fi același. Astfel pentru unele browsere textul din cadrul directivei poate apare îngroșat, iar pentru altele apare italic. Toate directivle de mi jos vor fi utilizate cu specificarea perechii de sînchidere. Elementele specifice formatării logice sunt urmăoarele:

<ACRONYM> indică faptul că textul utilizat este un acronim

<CITE> indică faptul că testul utilizat este un citat bibliografic

<CODE> se utilizează pentru afișarea exemplelor de cod sursă

<EM> și <STRONG> se utilizează pentru evidențierea unui text

Preformatarea textului se face cu ajutorul directivei <PRE> Conținutul elementului <PRE> poate include orice directivă decformatare fizică sau logică, imagini sau legături. NU se recomandă utilizarea directivelor care implică terminarea unui paragraf, și anume <P> sau <Hn> în interiorul elementului deoarece rezultatul folosirii acestora în acest caz nu este consistentă pentru toate tipurile de browser.

Abilitățile dobândite în urma predării aspectelor legate de formatarea textului în HTML vor permite cursantului să creeze un document HTML cu o anumită culoare de fundal, și cu un font și o cuoare specifică a textului scris.

2.2.Tipologia listelor în limbajul HTML

Prin predarea tipologiei listelor în limbajul HTML, cadrul didactic va urmări ca participanții la curs să dobândească următoarele capacități:

să poată creea liste neordonate cu ajutorul directivelor HTML specializate

să poată creea liste ordonate cu ajutorul directivelor HTML specializate

să poată creea liste de definiții

să poată creea liste imbricate.

Prin intermediul listelor se sistematizează informația și se scot în evidență anumite aspecte importante dintr-un anume context. Limbajul HTML oferă un suport bogat, pentru definirea listelor. Limbajul HTML permite creearea a trei tipuri de liste:

Liste Neordonate (unordered lists) – Liste fără numere de ordine.

Liste Ordonate (ordered lists) – Liste cu numere de ordine.

Liste de definiții (definition lists) – Liste compuse din termeni și definiții ale acestora.

Exceptând listele de definiții, toate tipurile de listă prezintă același tip de structură de bază. Fiecare listă este compusă dintr-o secvență de elemente marcate de directiva <LI>. Principalele caracteristici ale directivei <LI> sunt prezentate în Tabelul 2.2.1.

Tabel 2.2.1. Caracteristicile Directivei <LI>

Listele HTML neordonate sunt utilizate pentru enumerarea unor elemente a căror ordine nu este importantă. Elementele unei liste neordonate vor fi afișate intendat și vor fi precedate de un marcaj specific, introdus automat de către browser. Creearea listelor neordonate nu implică obligația specificării acestora în codul sursă HTML. Orice listă neordonată se definește utilizând directiva <UL>. Directiva de sfârșit corespunzătoare </UL> este obligatorie. În interiorul acestui element fiecare element se specifică folosind directiva <LI>. Directiva de sfârșit </LI> poate fi omisă însă este recomandat ca aceasta să fie totuși specificată deoarece este utilă în cazul în care sunt utilizate stiluri CSS. Figura 2.2.3. ilustrează scrierea unei liste neordonate și afișarea acesteia în browser.

Figura 2.2.3. Scrierea unei liste neordonate și afișarea în browser

Lista neordonată facilitează introducerea unei linii libere între lista propriu-zisă și textul aflat deasupra și încă o linie liberă între lista propriu-zisă și textul succedat acesteia.

Atributul TYPE definește forma marcajului pentru fiecare element. Atributul TYPE se poate aplica totodată fiecărei directive <LI> în parte dacă utilizatorul dorește definirea unei forme distincte pentru fiecare dintre elementele componente ale listei. Atributul TYPE permite specificarea a 3 forme pentru marcaj:

Valoarea “DISC” pentru forma de cerc plin – valoarea implicită

Valoare “CIRCLE” pentru forma de cerc gol

Valoarea “SQARE” pentru forma de pătrat gol

Listele HTML ordonate se utilizează în situația în care ordinea elementelor este imperios necesar a fi respectată, spre exemplu în cazul prelucrării unui document important. Asemeni listelor neordonate elementele sunt afișate intendat însă în loc să prezinte un marcaj grafic, browserul afișează automat în fața fiecărui element un număr de ordine. O listă ordonată are o structură identică de bază celei care compune o listă neordonată. Pentru definirea unei liste ordonate se utilizează directiva <OL> în cadrul căreia fiecare element este specificat utilizându-se directiva <LI>. Tabelul 2.2.4. prezintă principalele atribute ale listelor oronate.

Tabel 2.2.4. Caracteristicile Directivei <OL>

Figura 2.2.5. prezintă scrierea unei liste ordonate în limbajul HTML și prezentarea acesteia în browser.

Figura 2.2.5. Scrierea unei liste ordonate în HTML și prezentarea în browser

Atributul START este utilizat pentru specificarea valorii cu care va începe numerotarea elementelor listei. Dacă nu se folosește atributul start numerotarea va începe fie cu 1, fie cu primul caracter din setul specificat de către atributul TYPE.

Trebuie menționat și reținut faptul că atât listele ordonate cât și cele neordonate pot avea diferite nivele. Cu alte cuvinte, fiecare dintre elementele ce compun o anumită listă pot compune o altă sublistă. Fiecare dintre aceste subnivele trebuie intendat corespunzător de către browser.

Figura 2.2.6 ilustrează scrierea unei liste ordonate ce utilizează stilul de numerotare cu cifre romane și pentru care primul element începe de la valoarea “VI” (6).

Figura 2.2.6. Scrierea unei liste ordonate

Listele de definiții sunt utilizate pentru a enumera o listă de elemente. Toate elementele enumerate vor fi urmate de o explicație proprie. În definirea acestor tipuri de listă sunt utilizate trei directive HTML, și anume: <DD> <DT> și <DL>. O listă de definiții este încadrată de directiva pereche. În interiorul acestor directive fiecare element al unei liste de definiții este compus din 2 părți. Prima parte este un termen. Acest termen este urmat în cea de a doua parte de definiția acestuia. Pentru definirea primei părți se utilizează directiva HTML <DT>, urmată de definiția acestuia. Definiția directivei HTML <DT> se face cu ajutorul directivei <DD>. În mod normal browserul plasează definiția termenului pe un rând nou, însă dacă această definiție este mai scurtă de 4 caractere o va plasa pe același rând cu termenul. Tabelul 2.2.7. prezintă principalele caracteristici ale directivei <DL> ., iar Tabelul 2.2.8 prezintă în oglindă directiva HTML <DD>, respectiv directiva HTML <DT>.

Tabel 2.2.7. Caracteristicile directivei <DL>

Tabel 2.2.8. Caracteristicile directivelor <DT> și <DD>

În interiorul elementului <DD> se poate utiliza aproape orice directivă HTML. Pot fi folosite imagini sau alte directive pentru formatarea textului CU toate acestea, în situația în care nu se utilizează nicio directivă de formatare, textul din cadrul elementului se afișează intendat.

În cadrul Figurii 2.2.9, respectiv 2.2.9.1. este ilustrată folosirea unei liste de definiții pentru scrierea unui glosar de termeni și prezentarea acestuia în browser.

Figura 2.2.9. Exemplu de utilizare a unei liste de definiții pentru crearea unui glosar

Figura 2.2.9.1. Prezentarea glosarului în pagina web

Prin urmare așa cum se pate observa în capitolul de față, prin predarea tipologiei listelor în limbajul HTML, cursantul va dobândi abilitățile necesare construirii unei liste de definiții care să conțină toate tipurile de date disponibile în HTML.

2.3. Hyperlinks

Prin predarea Hyperlinks-urilor în limbajul HTML, se urmărește dobândirea de către cursanți a capacităților de a creea hyperlink-uri în documente HTML. Ttotodat, cursanții vor fi capabili să înțeleagă structura unui URL, să definească tipurile de legături și să folosească imagini ca hyperlink-rui.

Termenul de Hypertext este rezultatul unei asocieri a doi termeni, și anume: termenul ”Hyper” – care are semnificația “dincolo de” și termenul ”text”. Hypertext-ul este practic o modalitate de organizare a unui document, total diferită de organizarea liniară utilizată în cazul documentelor tipărite. În esență, cititorul unui document Hypertext poate parcurge documentul respectiv într-o altă ordine decât cea predefinită de către autor. Parcurgerea unui document în acest mod se poate realiza prin intermediul legăturilor ”Hyperlinks” create între componentele documentului.

Limbajul HTML este caracterizat tocmai de această capacitate de a lega texte sau imagini existente în cadrul unui document HTML de alte documente HTML sau de o secțiune a unui alt document HTML. Prin aceste legături, cititorul se poate duce direct la locul unde va găsi mai multe informații despre un anumit subiect care îl interesează, fără a mai parcurge link-urile inițiale.

Un sistem de tip Hypertext este practic o rețea semantică ale cărui noduri sunt fragmente de text. DÎn situația în care acele noduri au în componența lor și imagini sau sunete, se poate vorbi de un sistem Hypermedia. Un sistem Hypertext prezintă următoarele elemente componente de bază:

noduri – sunt paginile unui document Hypertext

ancore – fragmente unitare de noduri (cuvinte evidențiate în text, imagini, butoane)

legături între noduri – au ca punct de plecare nodul sursă sau o ancoră a sa

Orice pagină WEB sau sursă WEB are asociată o adresă unică în internet. Această adresă poartă denumirea de ”Uniform Resource Locator”, cunoscută sub denumirea prescurtată de URL. Un URL este compus din următoarele elemente:

Numele resursei

Ierarhia de directoare

Adresa de internet sau numele de domeniu al serverului care găzduiește resursa

Protocolul folosit de către browser

Serverul care găzduiește resursa pentru a o transmite

Sunt situații în care nu apar toate elementele descrise mai sus în tr-un URL. Sintaxa unui URL se prezintă astfel:

În cadrul unei pagini HTML unul sau mai multe cuvinte consecutive pot să aibă asociate o anumită resursă WEB adică, o altă pagină HTML, o imagine, un film etc. Directiva < A > face posibilă definirea acestei asocieri sau a legăturii folosind în acest scop sintaxa prezentată în Figura 2.3.1. ce ilustrează modul în care se face asocierea unei pagini HTML cu o resursă web. Browserul web va afișa legăturile cu altă culoare și vor fi scoase în evidență față de restul textului. Acestea sunt de regulă subliniate.

Figura 2.3.1. Asocierea unei pagini HTML cu o resursă web

Figura 2.3.2., respectiv Figura 2.3.3. ilustrează definirea unei legături HTML și prezentarea acesteia în browser-ul web.

Figura 2.3.2. Definirea unei legături HTML

Figura 2.3.3. Prezentarea legăturii HTML definite în browser-ul web.

Atributul HREF permite utilizatorului să selecteze zona de legătură, încărcând pagina identificată de URL, ca element al directivei <A>. Directiva <A> se utilizează pentru a creea o legătură (hyperlink) către un document. Atributul HREF are rolul de a specifica adresa acelui document, iar cuvintele dintre directivele ancoră de deschidere <A> și respectiv de închidere vor fi afișate ca hyperlink. Tabelul 2.3.4. prezintă caracteristicile directivei <A>.

Tabel 2.3.4. Caracteristicile Directivei <A>.

Atributul TARGET. În mod obișnuit la accesarea unui hyperlink browserul va încărca resursa specificată în aceeași pagină a browserului. Pentru a specifica o locație diferită de încărcare a resursei se folosește atributul TARGET.

Dacă este specifică valoarea “_blank” resursa va fi încărcată într-o fereastră pe care browserul o va crea special pentru afișarea noii resurse. Figura 2.3.5. ilustrează legătura pentru atributul TARGET. La accesarea legăturii browserul va deschide o nouă fereastră în care va afișa pagina cunoscutului portal Yahoo. Dacă se va utiliza pentru toate legăturile din pagină atributul TARGET specificându-se valoarea “_blank”, fiecare din aceasta va fi lansată într-o nouă fereastra de browser ceea ce nu este întotdeauna elegant deoarece este foarte probabil ca utilizatorul să piardă numărul ferestrelor deschise și să nu mai fie capabil să le gestioneze eficient.

Figura 2.3.5. Legătura pentru atributul TARGET

Atributul TITLE facilitează specificarea unui text descriptiv pentru resursa la care se referă legătura. Browserul afișează textul respectiv în momentul în care cursorul mouse-ului este deplasat deasupra legăturii. De obicei acest text este afișat sub formă de fereastră tool tip precum în exemplul prezentat în cadrul Figurii 2.3.6, respectiv 2.3.7.

Figura 2.3.6. Exemplu de utilizare a atributului TITLE

Atributul TABINDEX stabilește ordinea în care se face trecerea dintre legături. În mod uzual, o legătură este accesată în momentul în care utilizatorul se află cu cursorul deasupra legăturii și apasă butonul mouse-ului. O altă modalitate de accesare a unei legături este prin apăsarea succesivă a tastei până în momentul în care cursorul ajunge deasupra legăturii urmată de apăsarea tastei. Atributul TABINDEX poae avea drept valori, orice întreg mai mare decât zero.

Atributul ACCESSKEY failitează legătura prin identificarea tastei ce va creea legătura, deîndată ce acesta va fi acesată.

Pentru ca o pagină web să fie cât mai dinamică, mai interactivă și mai ușor de utilizat, sunt folosite adeseori imaginilor ca hyperlink-uri în locul textelor. Realizarea unei legături care să folosească imagini în locul textului se face prin intermediul directivelor <A> și <IMG>.

Prin urmare, prin predare hyperlink-urilor, cursantul va dobândi capacitatea de a defini un hyperlink de tip imagine care să afișeze un text explicativ în locul unei imagini, precum și să deosebească noțiunile de Hypertext, Hyperlink, și să înțeleagă modul în care o imagine poate fi încărcată în browser.

2.4. Utilizarea imaginilor în limbajul HTML

Predarea utilizării imaginilor în limbajul HTML contribuie la conturarea cunoștnțelor cursantului în ceeace privește limbajul HTML. În urma aprofundării acestor informații, cursantul va avea capacitatea de a identifica diferite formate de imagini suportate de browsere, și de a adăuga imagini la o pagină HTML. Totodată cursantul va înțelege modul de aliniere al imaginii în pagină și al textului din jurul acesteia, și va învăța să specifice dimensiunea paginii.

Limbajul HTML nu impune folosirea unui anumit format de imagine ci oferă în schimb o modalitate flexibilă de a include orice tip de imagine în pagina HTML. Afișarea unui anumit tip de imagine depinde însă de tipul browserului, de aceea există totuși un număr limitat de formate grafice folosite în WEB., și dintre acestea doar două sunt populare și foarte des folosite: GIF și JPEG.

Formatul grafic folosit prima oară în cadrul paginilor WEB și care a rămas cel mai popular este formatul GIF. Denumirea de GIF reprezintă inițialele expresiei Graphic Interchange Format care în limba română se traduce prin “Format grafic pentru transfer” .

Avantajele formatului grafic GIF sunt următoarele:

este independent de platformă – imaginea nu depnde de sistemul de operare pe care a fost creată, putând fi vizualizată în toate sistemele de operare

Stocarea datelor se face comprimat – acest fapt generează creearea de fișiere de dimensiuni mici care se pot transfera rapid în rețea.

Comprimarea datelor în cazul formatului grafic GIF se face prin intermediul unui algoritm care nu permite pierderea datelor. Astfel o imagine GIF se poate restaura în orice moment în forma originală necomprimată.

Dezavantajul formatului GIF este acela că nu permite folosirea unui număr mai mare de 256 de culori pentru o imagine. Acest neajuns este înlăturat în cazul formatului JPEG.

Formatul grafic JPEG a fost creat de către “Joint Photographic Experts Group” care înseamnă în limba română “Grupul experților fotografi”, și este ca și formatul GIF independent de platformă. Spre deosebire însă de GIF acest format suportă zeci de mii de culori pentru a putea reprezenta imagini fotografice cât mai aproape de realitate.

Un alt avantaj și dezavantaj în același timp al formatului JPEG față de GIF este acela că formatul JPEG folosește un algoritm cu ajutorul căruia se obține o rată mai bună de compresie a datelor.

Astfel este ceva normal ca un fișier JPEG să aibă dimensiuni de până la 7-8 ori mai mici decât un fișier în format GIF care reprezintă aceeași imagine. Am spus dezavantaj în același timp deoarece această compresie se face spre deosebire de GIF cu pierdere de date.

Aceasta înseamnă că o imagine transformată din format JPEG în format necomprimat nu va corespunde exact cu originalul ci vor fi anumite diferențe. Aceste diferențe însă nu se pot observa în mod normal cu ochiul liber.

Introducerea imaginilor într-o pagină HTML se realizează utlizând directiva HTML <IMG>. Tabelul 2.4.1. ilustrează caracteristicile principale ale Directivei <IMG>. Directiva HTML <IMG> utilizează valoarea atributului SRC pentru identificarea locului de unde va prelua imaginea care se dorește a fi adăugată în pagină.

Figura 2.4.2. ilustrează un exemplu de utilizare în HTML al utilizării directivei <IMG> iar Figura 2.4.3 ilustrează modul de apariție al directivei în browser.

Tabel 2.4.1. Caracteristicile principale ale directivei <IMG>

Figura 2.4.2. Exemplu de utilizare în HTML al utilizării directivei <IMG>

Figura 2.4.3 Apariția directivei IMG în browser

Atributul ALT se recomandă a fi utilizat, deși nu este obligatoriu. Recomandarea utilizării acestui atribut se datorează faptului că browserul se poate configura astfel încât să nu încarce imaginile din pagină. În acest caz imaginea este înlocuită de un text pus la dispoziție de acest atribut. De regulă se recomandă ca pagina să fie construită într-un format lizibil și în situația în care imaginile nu pot fi încărcate.

Directiva Error! Filename not specified. nu introduce imaginea pe o linie nouă ci o introduce în continuarea textului. Astfel imaginea va fi aliniată în mod implicit, iar marginea inferioară a imaginii va corespunde cu marginea inferioară a textului, cum este afișat în Figura 2.4.3.

Atributul SRC este obligatoriu a fi utilizat dacă se utilizează directiva Error! Filename not specified.. Valoarea atributului SRC este un URL și definește locul în care se află fișierul care conține imaginea ce urmează a fi inclusă în pagină.

În situația în care imaginea specificată prin atributul SRC nu se poate încărca din varii motife precum: fișier incomplet, conexiune întreruptă, URL greșit sau interdicția prin configurare de a încărca imaginile în browser, atunci se va afișa în locul imaginii, în mod implicit o altă imagine generică. Această imagine va indica faptul că imaginea specificată nu a fost încărcată. Desigur această opțiune nu este ideală, deoarece nu conferă posibilitatea utilizatorului de a cunoaște motivele pentru care nu s-a încărcat imaginea respectivă. În astfel de situații textul specificat de atributul ALT se va afișa în locul imaginii generice.

Atributul ALIGN ajută la specificarea modalității de aliniere a imaginii. Alinierea se poate face fie orizontală, fie pe verticală. De asemeni alinierea se poate face față de textul alăturat sau față de o altă imagine. Valorile disponibile pentru alinierea pe orizontală în limbajul HTML sunt următoarele:

ALIGN = ”LEFT” – are ca efect poziționarea imaginii în partea stângă a paginii. Textul va încadra imaginea în partea dreaptă

ALIGN = “RIGHT” – are ca efect poziționarea imaginii în partea dreaptă a paginii. Imaginea va fi încadrată în partea stângă a paginii. Pentru anularea comenzilor și întreruperea încadrării imaginii de către text se va utiliza directiva <BR>, împreună cu atributul CLEAR. Figra 2.4.4., respectif Figura 2.4.5. ilustrează alinierea la stânga și la dreapta utilizând limbajul HTML, respectiv prezentarea comenzilor în browser.

Figura 2.4.4. Alinierea la stânga și la dreapta

Figura 2.4.5. Prezentarea comenzilor în browser

Pentru ajustarea dimensiunilor imaginii se vor utiliza atributele HEIGHT și WIDTH. În mod normal browserul determină dimensiunea imaginii și în funcție de acesta rezervă un spațiu corespunzător pentru imagine în pagină pentru fiecare imagine în parte. Cu toate acestea, informațiile nu pot fi determinate decât în momentul în care imaginea a fost urcate complet pe server. Acest lucru poate crește timpul necesar pentru afișarea paginii în browser. Dacă aceste informații legate de dimensiunile imaginii sunt specificate prin atributele HEIGHT și WIDTH timpul necesar pentru ca browserul să afișeze pagina va fi mult mai mic (chiar dacă imaginile vor fi afișate în pagină mai târziu, în momentul în care au fost complet încărcate).

Valoarea atributelor HEIGHT și WITH poate fi un întreg pozitiv și reprezintă numărul de pixeli pe verticală respectiv pe diagonală pe care îi ocupă imaginea. Dacă valorile acestor atribute nu corespund cu dimensiunile imaginii browserul va redimensiona imaginea afișată astfel încât să fie conform cu valorile specificate de atribute. Redimensionarea imaginilor trebuie făcută cu grijă deoarece specificarea unor valori foarte îndepărtate de valoarea originală a imaginii poate rezulta în afișarea unor imagini distorsionate sau cu o rezoluție nepotrivită

Pentru dimensiunea spațiilor se utilizează atributele HSPACE și VSPACE. Cu ajutorul acestor atribute se oține definirea spațiilor între imagine și text. sau între imagine și obiectele vecine. Valoarea acestor atribute poate fi un întreg pozitiv și reprezintă numărul de pixeli ce va fi lăsat între imagine și textul ce o înconjoară la stânga sau dreapta ei respectiv deasupra sau dedesubtul ei.

Sunetele pot fi stocate in fisiere in diverse formate:

AU/m-law cu extensia .au;

AIFF/AIFC cu extensiile .aiff, .aif;

WAVE/WAV cu extensia .wav;

MPEG Audio cu extensia .mpeg2, sau .mp2;

MIDI cu extensia .mid sau .midi;

O legatură catre un fisier de sunet se realizeaza folosind eticheta <a> destinata legaturilor catre orice tip de fisiere, unde atributul href va avea valoarea egala cu adresa URL a fisierului de sunet. De exemplu:

<a href="numefisier.au">Link catre fisierul de sunet</a>

Animațiile Video sunt stocate in fisiere de diverse formate. Formatele si extensiile corespunazatoare pentru fisierele utilizabile in paginile Web sunt urmatoarele:

MPEG cu extensia .mpeg sau mpg;

QuickTime cu extensia .mov;

AVI cu extensia .avi.

O legatură către un fisier de sunet se realizeaza folosind eticheta <a> destinata legaturilor catre orice tip de fisiere, unde atributul href va avea valoarea egala cu adresa URL a fisierului videoclip. De exemplu:

<a href="numefisier.avi">Link catre fisierul videoclip</a>

Prin urmare, așa cum am observat în subcapitolul de față, cursantul va fi capabil să creeze o listă de definiții și să creeze o pagină în limbajul HTML, cu inserarea unei imagini. De asemeni cursantul va dobândi abilități de ajustare a imaginii I a fonturilor, precum și de încadrare a obiectelor în pagină.

2.5. Realizarea tabelelor

Prin învățarea modului de realizare a tabelelor în limbajul HTML, se urmărește dobândirea de către cursanți a cunoștințelor referitoare la structura unui tabel HTML. Totodată, cursanții vor înțelege elementele componente ale unui tabel HTML și vor fi capabili să creeze un asemenea tabel. De asemenea, cursanții vor fi capabili să schimbe proprietățile unui tabel HTML.

Principalul scopul al tabelelor în limbajul HTML este de a prezenta anumite date organizate în format tabular. Suportul oferit de către HTML pentru tabele s-a dovedit în decursul timpului extrem de eficient la aranjarea în pagină a diferitelor elemente HTML. Prin intermediul directivelor oferite de către limbajul HTML se poate obține poziționarea oricărui tip de element HTML la poziția dorită în pagină. În cadrul aspectelor imediat următoare va fi prezentat și descris fiecare component al unui tabel HTML. Acestea sunt următoarele:

ROW – Se referă la rândul unui tabel

COLUMN – Se referă la coloana unui tabel

CELL – Se referă la intersecția dintre o linie și o coloană

CAPTION – Se referă la un text explicativ cu privire la conținutul tabelului care apare deasupra tabelului

CAPTION – Se referă la un text explicativ al conținutului tabelului

HEADERS – Se referă la primul rând al tabelului sau antetul tabelului

BORDERS – Se referă la liniile de delimitare din jurul unei celule sau la tabelul întreg.

Realizarea uni tabel simplu în limbajul HTML se poate defini cu ajutorul directivei <TABLE>. Prin intermediul directivei <TR> tabelul poate fi împărțit în linii, iar directiva <TD> împarte fiecare linie în celule. Orice tabel în limbajul HTML trebuie să înceapă întotdeauna cu următoarea directivă pereche cu rol de container:

Ulterior inserării directivei <TABLE> trebuie urmati o serie de pasi pentru constituirea tabelului. Aceștia sunt următorii:

Adăugarea unui rând. – Se face folosind directiva pereche <TR> </TR> în interiorul elementului <TABLE>. Comenzile pentru alegerea unui rând sunt ilustrate în cadrul Figurii 2.5.1.

Figura 2.5.1. Alegerea unui rând

Împărțirea rândului într-un număr de coloane – Se face utilizând directiva pereche <TD> </TD> în interiorul unui element. Fiecare combinație reprezintă o coloană/celulă a tabelului. Figura 2.5.2. ilustrează împărțirea rândului în 3 coloane.

Figura 2.5.2. Împărțirea rândului în coloane

Introducerea datelor în fiecare celulă a tabelului. În fiecare celulă a tabelului definită mai sus se introduce textul sau elementele HTML pe care vrem să le afișăm în tabel. Figura 2.5.3. ilustrează introducerea datelor în celulele tabelului.

Figura 2.5.3. Introducerea datelor în celulele tabelului

Trebuie menționat faptul că în celulele create se poate pune aproape orice element HTML: text formatat, imagini, liste, hyperlink Figura de mai sus conține o imagine în ultima coloană. Ulterior parcurgerii pașilor anteprezentați, se vor repeta pașii de câte ori este necesar până la finalizarea tabelului.

Definirea proprietăților generale ale unui tabel HTML se face prin intermediul Directivei HTML <TABLE>.

Prin urmare, din capitolul de față se poate reține că HTML este o formă de marcare orientată către prezentarea documentelor text pe o singura pagină, utilizând un software de redare specializat, numit agent utilizator HTML, cel mai bun exemplu de astfel de software fiind browserul web. HTML furnizează mijloacele prin care conținutul unui document poate fi adnotat cu diverse tipuri de metadate și indicații de redare. Indicațiile de redare pot varia de la decorațiuni minore ale textului, cum ar fi specificarea faptului că un anumit cuvânt trebuie subliniat sau că o imagine trebuie introdusă, până la scripturi sofisticate, hărți de imagini și formulare. Metadatele pot include informații despre titlul și autorul documentului, informații structurale despre cum este împărțit documentul în diferite segmente, paragrafe, liste, titluri etc. și informații cruciale care permit ca documentul să poată fi legat de alte documente pentru a forma astfel hiperlink-uri (sau web-ul).

Concluzii

Lansarea pe internet a unei firme sau a unui site, este ceva la modă în zilele noastre, și un fapt care face o firmă să fie cunoscută pe plan internațional. Astfel este foarte important ca orice companie să dispună de un site WEB, mărindu-și în acest mod numărul de clienți și micșorînd costurile legate de distribuirea informațiilor ,avînd în vedere că plasarea informațiilor pe web și trimiterea lor către clienți este cu mult mai puțin costisitoare decît tipărirea și trimiterea lor prin poștă.

Crearea unui site reprezintă cel mai puternic mod de prezentare a unei companii, oferindu-le clienților o prezentare detaliată a produselor și serviciilor, posibilitatea de a se informa fără să fie nevoie să se deplaseze la locația în care compania își desfășoară activitatea.

Armonizarea funcționalului cu esteticul are ca efect o satisfacție deosebită. Simpla referire la o companie renumită este legată instantaneu de imaginea prin care aceasta este reprezentată.

În concluzie, aș spune că oportunitatea ca o companie să beneficieze de un site web este foarte mare din toate punctele de vedere.

Crearea unui site web nu presupune doar scrierea unui cod HTML si crearea unor pagini web care sa aiba o vaga legatura una cu cealalta, ci presupune o privire de ansmablu a intregului proces: de la definirea proiectului si a obiectivelor, analiza concurentei si a publicului, documentarea, crearea designului si pana la promovarea site-ului.

În cadrul acestei teme, s-a dorit înțelegera limbajului HTML din două perspective, respectiv o perspectivă teoretică și o perspectivă practică. În cadrul secțiunii practice s-au descris două aplicații web care au urmărit modul de proiectare a site-urilor web și instrumentele utilizate la creearea și la funcționarea în parametrii optimi.

Pe paginile ambelor site-uri au fost plasate imagini, care diferă ca format, mărime și locul lor pe pagine. De asemeni s-au utilizat link-uri în interiorul documentului, precum și link-uri pe alte pagini ale site-urilor prezentate, în scopul evidențierii funcționalității vaste a limbajului HTML, dar și pentru a înțelege modul de utilizare al acestuia.

Așa cum s-a observat din cadrul studiului de față, în prezent, prin limbajul HTML, proiectarea și creearea paginilor WEB a devenit extrem de ușor de învățat. Partea de design al paginii web cere o atenție și o creativitate sporită.

Din cadrul studiului de față se poate conchide că învățarea limbajului HTML are trei mari avantaje:

1. este foarte simplă și nu necesită mult timp;

2. oferă controlul absolut asupra realizării paginii web;

3. permite utilizarea în cadrul paginilor ce urmează a fi realizate, a unor secvente de cod HTML "imprumutate" de la alte pagini web.

Bibliografie

Georgescu C.,Georgescu M., Negoescu Ghe., “Rețeaua Internet“, Editura Algorithm, Galați, 2008.

Mihaela Georgescu, “Structuri de date și baze de date“, Editura Pax Aura Mundi, Galati, 2012.

Cristian Georgescu, Mihaela Georgescu, “Rețele de calculatoare și Internet“, Editura Didactică și Petagogică, București 2013.

P.Kent,”Internet”, Editura Teora,1994.

D.Taylor,”Crearea paginilor WEB cu HTML”, Editura Teora,2009.

Vlada, "Retele de calculatoare si mediul Internet", Gazeta de Informatica, vol.  10, nr. 3,4,5, 2010

Sabin Buraga, "Proiectarea siturilor Web", Ed. Polirom, Iasi, 2015;

Sabin Buraga (coord.), Lenuta Alboaie, Sinica Alboaie, Sergiu Dumitriu, Marta Girdea, Diana Gorea, Sergiu Tauciuc, Tendinte actuale in proiectarea si dezvoltarea aplicatiilor Web", Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2006.

Damian M., Revnic I. Realizarea saiturilor și a aplicațiilor pentru WWW. Suport de curs.

Sabin Buraga -Site-uri web la cheie, Ed. Polirom, 2004.

Mihaela Brut, Sabin, Buraga -Prezentări multimedia pe web, Ed. Polirom, 2004.

Ken Henderson -Proceduri stocate în SQL Server. XML, HTML, Editura Teora

Dan Crintea -Emil Onea-Grafică și HTML pentru elevi, clasele VII-XII, Editura Paralela 45, 2007

http://www.sev.com.au/webzone/design.htm

http://www.wikipedia.org

www.infoap.utlcuj.ro

www.html-tutor.net