Lucrarea este rezumatul studierii și prelucrării materialului grafic și bibliografic referitor la zona, precum și a unor lucrari cu caracter general. [307517]

[anonimizat].

[anonimizat] a terenurilor, [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], retribuției muncii în agricultură etc.

Bonitarea terenurilor agricole reprezintă operațiunea complexă de cunoaștere aprofundată a condițiilor de creștere și rodire a plantelor și de determinare a gradului de favorabilitate a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] a unor lucrari cu caracter general.

Întrucat este o lucrare cu caracter pedologic, s-a avut în vedere și descrierea cadrului natural al comunei Cobadin.

Lucrarea „[anonimizat]” cuprinde două capitole. În primul capitol am căutat să redau într-o imagine căt mai completă aspecte legate de cadrul natural: [anonimizat], climă, [anonimizat], [anonimizat], iar capitolul doi a [anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat] m-ă [anonimizat] o importanța deosebită în agricultură astfel prin lucrarea de bonitare se stabilește valoarea relativă a [anonimizat], [anonimizat]!

[anonimizat]. [anonimizat] o mare parte dintre acestea au folosință arabilă. Terenurile, [anonimizat]/sau antropici în ideea în care un anumit segment din populația care se regăsește în zonă este dependentă de starea de calitate a [anonimizat], eventual un trai decent.

Finalizând aceasta lucrare sper că am demonstrat nivelul de cunoștințe și abilităti de care dispun și că în activitatea viitoare voi putea să realizez lucrari de calitate în domeniul agricol pentru care m-am pregătit .

CAPITOLUL I

DESCRIEREA CADRULUI NATURAL

1.1. ISTORIC

Având în vedere descoperirile consemnate dar și elemente din istoria Dobrogei se poate considera că pe teritoriul Cobadinului trebuie să fi existat o așezare importantă de tip rural de epoca romană, dat fiind faptul că localitatea se află la raspântia unor importante drumuri antice și anume pe drumul Tropaeum Traiani ce trecea prin centrul Dobrogei, legând nordul provinciei romane, Moesia Inferior de Peninsula Balcanică și implicit de capitala Imperiului Roman. Se pare că pe aceste locuri s-au stabilit conform uzanțelor romane, soldați lăsați la vatră, care erau improprietăriți și deveneau cetățeni romani având rolul de a opri năvălirile popoarelor barbare ce puteau amenința Imperiul Roman.

Prima atestare documentară a localității COBADIN o găsim pe harta statului major rus tipărită în anul 1838 care consemnează printre localitățile pustiite pe linia Mangalia – Șilistra și localitatea Cobadin sub numele de Kobadin.

Cel mai vechi document românesc este o hartă a unei moșii particulare care atesta numele localității ,, COBADIN’’ din anul 1884.

Evenimente istorice importante consemnate de istorie s-au desfășurat pe raza localității COBADIN, în perioada Primului Război Mondial, celui de-al doilea Război Mondial precum și evenimente cauzate de mișcarea anticomunistă din Dobrogea.

În cinstea fiilor satului care și-au pierdut viața în luptele pentru apărarea Dobrogei în anul 1925 din contribuția locuitorilor din Cobadin a fost ridicat un monument amplasat în centrul localității.

1.2. LOCALIZARE

Localitatea COBADIN (în trecut Kobadin) este un sat în partea de central-sudică a județului Constanța, în Podișul Cobadin, la o distanță de 38 km de Constanța și la 17 km de orașul Medgidia, întinzându-se pe o suprafață de 18.841 ha.

Podișul Cobadin: se gasește în partea centrală și estică a Podișului Dobrogei de Sud, este puțin fragmentat, are aspect tabular cu zone largi, întinse cu aspect usor ondulat. În cadrul lui se pot distinge din punct de vedere morfologic una înaltă vestică de 100-180 m, secționată de valea Urluia și o zona mai joasă în est cu altitudini de la 40 – 90 m. Aici apare un țărm înalt, cu faleze întrerupte de limanuri fluvio-maritime. De asemenea în zona este prezent relieful carstic prin formațiunile sale sprecifice (peșteri, doline, văi seci, polii).

Podișul Cobadin. Situat în sectorul central-sudic, are altitudini de 150…180 m, relief de platouri pe calcare sarmațiene separate de văi seci; există un relief carstic variat (multe forme fosilizate; la suprafață – depresiuni carstice, ca la Negru Vodă). O regiune agricolă importantă.

Comuna este situată în sud-estul extrem al Romaniei, justificându-se astfel caracteristicile continental-excesive ale climei cu influențe în toate componentele mediului geografic. Localitatea este definită de următoarele coordonate geografice: paralela 44˚ 23’ latitudine nordică și meridianul 28˚29’ longitudine estică.

Figura nr. 1 – Localizarea comunei Cobadin

Localitatea COBADIN se află în Dobrogea la distanțe aproape egale atât de Dunăre cât și de Marea Neagră (40 km).

Cobadin este o comună situată în județul Constanța. Cuprinde 5 sate: Cobadin (reședință), Conacu, Curcani, Negrești, Viișoara. Se invecinează la nord cu comunele Peștera și Ciocârlia, în est și sud-est cu comuna Mereni și în vest cu comuna Deleni iar în sud cu Independența și Chirnogeni.

Situația sintetică a suprafețelor localitaților din comuna Cobadin

Tabel nr. 1

Suprafețele folosințelor terenurilor din comuna Cobadin

Tabel nr. 2

Principalele culturi agricole și specii de animale

Tabel nr. 3

Repartizarea suprafeței teritoriului administrativ pe folosințe

și pe localitățile comunei (ha )

Tabel nr. 4

Suprafețele naturale sunt compuse din terenurile cultivate (terenul arabil – 85 din teritoriul comunei) și cele cu intervenție umană neorganizată și de mică anvergură ( pășuni, păduri, ape, bălți – 8,16%).Cariera de argilă a fabricii de cărămidă constituie o intervenție mai consistentă asupra solului. Se impune amenajarea zonelor de carieră epuizată în vederea introducerii în circuit util, fie ca spații verzi, fie pentru amplasarea de unități economice.

Demografie

Componența etnică a comunei Cobadin

Români (73.73%)

Romi (3.83%)

Turci (11.68%)

Tătari (4.86%)

Necunoscută (5.82%)

Altă etnie (0.05%)

Componența confesională a comunei Cobadin

Ortodocși (72.37%)

Musulmani (20.28%)

Necunoscută (5.82%)

Altă religie (1.51%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cobadin se ridică la 8.779 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 9.116 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (73,73%). Principalele minorități sunt cele de turci (11,69%), tătari (4,86%) și romi (3,84%). Pentru 5,82% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (72,38%), cu o minoritate de musulmani (20,29%). Pentru 5,82% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

1.3. RELIEFUL

Relieful are un aspect tabular, cu altitudini cuprinse între 100-150 m, ale cărui straturi orizontale sau larg bombate pe axul Medgidia-Dumbrâveni, este alcătuit predominant din calcare cretacice și sarmatiente așezate pe un fundal precambrian și acoperite de o patura groasă de 400m de loess cuaternar.

Caracteristicile reliefului

Comuna este situată în partea centrală a jumătății de sud a Județului Constanța. Relieful are aspectul de podiș cu ondulațiuni domoale, străbătut de văi cu direcții, adâncimi și forme variate, în care se detașează :

– Partea de nord a teritoriului comunei este străbătut de valea lui Păcuraru, care se continuă spre nord – vest, spre Dunăre, prin văile Caciamacului, Izvorului și Lacul Baciului de lângă Rasova.

– Partea de sud este tăiată de văile sinuase, legate în lanț a Plopenilor, Conacului, Curcanilor și continuate de Văile Borungeanu, Zorile, Adâncata, până la lacurile Șerpu, Vederoasa și Dunăre.

După finalizarea și funcționarea sistemului de irigații Vederoasa, la începutul anilor 1980, valea a devenit suita unor lucii de apă permanentă, cu fluctuații mari ale nivelurilor la ploi, în raport cu debitele și durata acestora.

Cotele maxime au valorile + 146,6 m, la 2,5 km vest de Satul Viișoara, + 145,1 m movila Curcani – Petroșani, pe limita comunei spre Satul Petroșani – Deleni, + 136,2 m Movila lui Băbuș la 3,5 km sud, și Movila Negrești la 4 km sud – sud vest de satul Cobadin, + 134,0 m la 2,5 km nord de sat.

Cotele minime au valori de + 59,8 m – 58,6 m pe firul Văilor Conacu, Negrești, Curcani.

Limita spre Comunele Mereni și Bărăganu este marcată de firul Văii Biulbiul și parțial de canalul principal de irigații din Sistemul Carasu CA2, care alimenta singura stație de punere sub presiune, ce exista la est de calea ferată.

1.4 CLIMA

Clima este temperat-continentală, temperatura medie fiind de 11 grade C. Verile sunt calde și secetoase, iar iernile sunt reci cu viscole puternice datorită curenților continentali reci din nord-vestul și estul Europei. Valorile medii anuale ale temperaturilor maxime zilnice se situează aproape de 0 grade C și în jurul valorii de 28 grade C vara.

Dobrogea are un climat continental caracterizat în special de precipitații mai reduse fața de restul țarii, fiind considerată zona I de ariditate (500 mm/an), amplitudini termice mari (~ 680C) și durata mare de stralucire a soarelui (~2200 ore/an).

În timpul iernii apar perioade cu încalzire pronunțată care conduc la topirea zapezii, aceasta ducând la scaderea numaului mediu multianual de zile cu zapada la aproximativ 30.

Regimul termic

Media multianuală a temperaturii aerului este în jur de 110C.

Fenomene meteorologice

Printre fenomenele meteo ce apar în zona, cele mai importante sunt: ceața, chiciura, poleiul,

viscolul, grindina.

Ceața este un fenomen frecvent. De asemenea, este mai frecventă în perioada rece a anului. Chiciura apare în zilele de iarna. Cel mai frecvent apare în lunile decembrie si ianuarie. Poleiul apare frecvent iarna.

Grindina este un fenomen meteo specific sezonului cald și este rar întâlnit în zona.

Fenomenele meteo severe care pot aparea în zona amplasamentului sunt:

• Orajele – descărcările electrice din atmosferă (însoțite de efecte luminoase și acustice) sunt

specifice sezonului cald al anului.

• Vântul tare – fenomenul meteo de deplasare a aerului pe orizontală cu viteză de cel puțin

15m/sec; are o frecvență redusaă în zonă.

• Vijeliile – intensificări puternice de scurtă durată ale vântului, asociate trecerii unor fronturi

reci. După trecerea unei vijelii, de obicei temperatura scade brusc.

• Seceta – fenomen meteorologic caracterizat în primul rând prin deficit pronunțat de

precipitații. Cauzele care pot conduce la secetă sunt de diverse naturi: atmosferice,

hidrologice, pedologice, etc.

Zona dobrogeană este considerată o zonă secetoasă. Regiunea studiată, datorită duratei și intensității secetelor, face parte din zona I-a de ariditate – zona cu cea mai severă secetă din țară.

Clima localității și a zonei este determinată de:

– poziția geografică

– latitudine nordică – 44°03'

– longitudine estică – 28°13'

Din punct de vedere climatic litoralul sud dobrogean se caracterizează printr-un grad de ariditate accentuat ca urmare a unei cantități de precipitații atmosferice foarte mici (350-400mm). Amplasamentul studiat se încadrează din punct de vedere climatic în zona temperat- continentală excesivă cu temperatura medie anuală de 11°C și cu nivelul precipitațiilor de 35 l/mp.

Regimul eolian – prezintă caracteristicile generale ale climatului continental. Deoarece regimul eolian poate constitui o sursă de energie necunvențională importantă , menționăm că din acest punct de vedere zona comunei Cobadin prezintă avantajul unei frecvențe mari a vânturilor și mai ales a unei viteze medii cu valori mai ridicate față de restul teritoriului. Aceste valori medii ale frecvenței vânturilor pe anumite praguri de viteze, indică pentru zona comunei Cobadin un potențial energetic utilizabil, în medie peste 50% din timpul anului, iar în perioada rece a anului peste 55%. Potențialul optim, cu viteze de peste 6m / sec., reprezintă în medie aproape un sfert din timpul anului, iar în anotimpul rece cca.30%. În aceste condiții, considerăm că realizarea unor instalații pentru captarea energiei eoliene vor prezenta eficiență economică, ținând seama atât de faptul cã energia electrică astfel obținută, este una din cele mai ieftine, și mai puțin poluante. Conform STAS 10101/20-90 amplasamentul se încadrează în zona de vânt “B” și zona de zăpadă “C”.

Temperaturi medii lunare și anuale valabile pentru comuna Cobadin

(Stația meteorologica Constanța)

Tabel nr. 5

PRECIPITAȚIILE ATMOSFERICE

(medii, înregistrare multianualã )

Tabel nr. 6

REGIMUL EOLIAN

Tabel nr. 7

FRECVENȚA MEDIE PE LUNI, ȘI MEDIE ANUALĂ PE DIRECȚII

( înregistrare multianuală % – zile / an )

VITEZA MEDIE ( multianuală, m/s )

1.5 MATERIALUL PARENTAL, LITOLOGIE

1.5.1. GEOLOGIA SUBSOLULUI

În teritoriul comunei Cobadin nu se semnalează fenomene fizico-geologice (posibile alunecări sau prabușiri) active care să pericliteze stabilitatea constructiilor.

Adăncimea maximă de înghet în perimetrul respectiv, conform STAS 6054/77 este de 0,80m

Conform Normativ P 100-1/2006, comuna este situată în:

– zona seismica ,, E ”;

– coeficient de seismicitate a ag=0,16g;

– perioada de colt Tc = 0,7 sec;

Consideratii geotehnice

Geologic, amplasamentul face parte din podișul Dobrogei de Sud, pentru zonă fiind caracteristică formațiunile cuaternare reprezentate prin loessuri, macroporice de origine eoliană – prafuri – prafuri argiloase. Sub acestea urmează complexul argilos, argilă prăfoasă + argilă roscată. Forajele executate au pus în evidență – în principiu – următoarea succesiune litologică:

" a " – în suprafață pământ cenușiu în grosime de -0,90 ÷ -l, l 0m;

" b " – un strat de loess galben, plastic vartos, grupa A – P.S.U. întălnit la adancimea de ≈ -6,30 m în foraje;

Loessul galben este pământul care va intra în cadrul activ al fundatiilor și are următoarele caracteristici geotehnice:

este pământ coeziv;

structură macroporică;

granulometric: praf – praf argilos;27

indicele de plasticitate indică plasticitate medie;

indicele de consistență: Ic= 0,9 (la -1,5Om – 6,00m) situează stratul în domeniul plastic vartos;

Loessul se încadrează în grupa A -P.S.U. ce prezintă tasări suplimentare, în caz de umezire, numai sub încărcările transmise de fundații. Se încadrează în categoria terenurilor cu compresibilitate mare în stare naturală și foarte mare în stare inundată.

" c " – complex argilos, plastic vartos.

1.6 HIDROLOGIE ȘI HIDROGEOLOGIE

Nivelul hidrostatic

Nivelul pănzei freatice nu a fost întalnit în foraje, în zonă fiind situat sub adăncimea de -7,00m. Pe anumite perimetre din Podișul Cobadin și regiunea Amzacea – Mereni există un întins sistem hidrografic alcătuit din văi seci, temporar cu apă, și un sistem endoreic cu o circulație subterană activă .

Fragmentarea puțin adancă a regiunii creează formațiuni de calcare erodate pănă la cretacic, înterceptând astfel câteva nivele acvifere. Consecința acestor fragmentari este prezența a numeroase izvoare în podișul studiat (peste 60 cu un debit de pănă la 51 mc/s). Datorită precipitațiilor foarte bogate din anii 1965 –1966 din sud-vestul comunei Cobadin, în zona mai joasă a satelor Negrești- Conacu, formată de văile abrupte Besaul, Conacu și Curcani, s-au adunat o mare cantitate de apă, a cărei nivel a crescut în urma inundațiilor catastrofale din anii 1970 odată cu care apa s-a depus și un strat de aluvionar de pământ de cca.1 cm,care a redus infiltrarea apei în sol formăndu-se astfel Balta Negrești.

Figura nr. 2 – Lacul Negrești

Patul calcaros, care nu a putut absorbi apa, izvoarele subterane și irigațiile excesive din anii 1980, au favorizat menținerea acestui luciu de apă.

Dealurile văilor ce traversează localitățile Conacu, Negrești, Curcani sunt amenajate în terase pentru combaterea formațiunilor de eroziune în adâncime și regularizarea scurgerilor de pe versanți.

Figura nr. 3 – Lacul Conacu și versanții nordici ai văii

Apele de suprafață sunt constituite de luciul de apă din partea de sud a comunei – Lacurile Conacu, Negrești, Curcani- cu suprafața de 186 ha (conform evidențe cadastru agricol) lucrări hidroameliorative.

În zonele adiacente comunei Cobadin există lucrări hidroameliorative (irigații ), la care sursa de apă o constituie canalul Dunăre – Marea Neagră. Prin intermediul unor stații de pompare secundare și altele mobile, apa este trimisă pe câmpurile de irigații.

În prezent sistemul de irigații nu funcționează în mod corespunzător, datorită faptului că stațiile de pompare și canalele de irigații sunt parțial deteriorate, gospodărirea complexă a apelor – apele de suprafață.

În zona studiată în apropierea satelor Negrești și Conacu există o baltă naturală care necesită lucrari de amenajare pentru exploatarea în diverse scopuri: turism și piscicultură.

Figura nr. 4 – Lacul și satul Conacu

În perioadele de secetă balta Negrești seacă parțial datorită lipsei aportului freatic. Pentru aceasta trebuie luate măsuri de igienizare și înlăturare a mâlului care produce discomfort olfactiv locuitorilor din zona adiacentă bălții Negrești. Aceste bălți s-au format odată cu extinderea lucrărilor de irigații în această parte a județului, prin anii 67-68.

Bazinul hidrografic al acestor bălți are o mare întindere mai ales în partea de sud a văii. Pentru zona adiacentă localităților Negrești, Conacu și Curcani au fost remarcate suprafețe diferite acoperite cu apă în surse diferite de informație: în ortofotoplanuri și în imaginile google.

Figura nr. 5 – Valea Conacu-Negrești

Valea a produs în mai multe rânduri situații de risc: prima inundație a fost înregistrată în anii 1987-1988 și a doua la începutul anilor 1990 afectând numai terenurile joase, neconstruite, neafectând locuințe în localitățile Conacu și Negrești. Primele inundații care au dus la afectarea de locuințe s-au înregistrat în lunile mai și septembrie 2006. Atunci ploile au durat cca o săptămână , debitele au înregistrat valori de 150 l/2 ore și s-au inundat suprafețele mai joase din partea de sud a satului Negrești. Au fost afectate 7 gospodării din satul Conacu și 4 gospodării din satul Negrești.

1.7 VEGETAȚIE NATURALĂ ȘI CULTIVATĂ

Vegetația este formată în cea mai mare parte din stepă care ocupă 3/4 din suprafața Dobrogei, la care se adaugă suprafețe de silvostepă și pădurile de stejar. Silvostepa face trecerea spre etajul stejarului, creând o zonă de tranziție.

Raportul factorilor de mediu 2006 al APM Constanța identifică și fenomenul de eroziune, o reprezintă pericolul desertificării datorită, pe de o parte, lipsei activităților specifice pe o suprafața de peste 60% din existent și, pe de alta parte, a condițiilor climatice locale accentuate de vânturile frecvente, prezente pe toată durata anului, și care contribuie la pierderea apei din sol și intensificarea fenomenului de ariditate.

Flora zonei de interes

Dintre speciile rare mentionate (Potentilla emilii-popii, Centaurea jankaea, Himantoglossum caprinum, Echium russicum, Asphodeline lutea, Paliurus spina-christi) nu a fost identificată în zona văii Conacu – Negrești – Urluia decat Paliurus spina-christi (paliurul).

Figura nr. 6 – Versanții abrupți ai văii Negrești-Conacu

Pe pantele calcaroase ale zonei studiate, vegetația stepică primară s-a păstrat pe suprafețe mici; astfel printre pâlcurile de păliur au fost observate comunități vegetale insulare populate preponderent de Festuca valesiaca (păiușul stepic), Botriochloa ischaemum (barboasa), Chrysopogon gryllus (iarba de sadină) și Stipa capilata (colilie). Acestora li se adaugă specii precum: Melica ciliata (pufulita), Teucrium polium, Teucrium chamaedrys, Salvia nemorosa (jaleș), Salvia nutans, Syderitis montana, Orlaya grandiflora, Ajuga chamaepytis, Thymus pannonicus (cimbrișor), Thymus zygioides, Adonis vernalis, Adonis flammaea, Koeleria lobata, Convolvulus cantabrica, Helichrysum arenarium, C olchicum biebersteini etc.

Figura nr. 7 – Pajiști stepice cu Helichrysum arenarium

Dintre speciile de plante care se dezvoltă în pajiștile naturale și seminaturale de pe versanții văii, au fost remarcate următoarele: Bromus squarrosus, Bromus hordeaceus, Poa bulbosa (firuța bulboasă), Agropyron cristatum ssp. pectinatum (pieptanarita), Poa angustifolia (firuta), Poa bulbosa (firuță bulboasă), Cynodon dactylon (pir digitat), Elymus repens (pir târâtor), Bromus tectorum, Xeranthemum annuum (imortele), Euphorbia segueriana (alior), Euphorbia helioscopia, Euphorbia agraria, Euphorbia stepposa, Cichorium intybus (cicoare), Achillea setacea (coada șoricelului), Achillea colina, Artemisia austriaca (pelinița), Artemisia absinthium, Marubium peregrinum, Daucus carota ssp. carota (morcov sălbatic), Gallium humifusum, Convolvulus arvensis (volbura), Tragopogon dubius, Filipendula hexapetala (coada mielului), Linaria genistifolia, Crepis foetida, Seseli campestre, Plantago media, Potentilla argentea, Potentila anserina (coada racului), Scabiosa ochroleuca, Verbascum banaticum (lumânărica), Verbascum speciosum, Eryngium campestre (scaiul dracului), Petrorhagia prolifera, Xeranthemum anuum (imortele), Echium vulgarae (limba șarpelui), Echium italicum, Medicago lupulina (trifoi galben), Medicago minima (trifoi mărunt), Crepis sancta, Torilis arvensis, Ballota nigra, Melilotus albus (sulfina albă), Melilotus officinalis (sulfină galbenă), Portulaca oleracea (iarbă grasă), Phleum phleoides (timoftică), Centaurea diffusa, Consolida regalis (nemțișor), Chamomilla recutita (mușețel), Circium arvensae (pălămidă), Descurainia sophia, Ta raxacum officinale (traista ciobanului), Amaranthus blitoides.

Figura nr. 8 – Pajiști xerofile (cu Xeranthemum annuum) pe versantul nordic al văii

După cum se poate observa din lista de specii de mai sus, pajiștile zonale sunt alcătuite din specii comune, stepice, ruderale (de margini de drumuri) și segetale (buruieni de culturi agricole). Datorită pășunatului din zonă (în special ovine) este foarte posibil ca aceste pajiști să se degradeze în anii următori, prin înlocuirea specii stepice de câtre plante ruderale, rezistente la călcat și la păscut.

Figura nr. 9 – Pășunat în zona văii

Pe marginea culturilor agricole din extravilanul localitătilor Cobadin și Viișoara, în zonele ce urmează a fi incluse în intravilan, au fost observate buruienișuri formate preponderent din următoarele specii: Cannabis ruderalis (cânepa) – formează de regulă o bordură între drumul de acces și culturile agricole, în special cele de orzoaică și de grâu, Xanthium italicum – specie invazivă de origine nord-americană comună la margini de drumuri și culturi, Tribulus terrestris (colții babei) – formează pâlcuri întinse la marginea lanurilor de păioase, Amaranthus retroflexus (știrul) care se dezvoltă abundent mai ales la marginea culturilor de rapiță, Conyza canadensis – plantă invazivă prezentă la marginea culturilor și a drumuli de pământ, Brassica nigra (muștar negru)-exemplare sălbăticite, Sinapis arvensis (muștar sălbatic), Setaria viridis (mohor) – buruiană comună în culturi agricole, Reseda lutea – plantă ruderală comună la margini de drumuri, Avena sativa (ovăz) – plantă infiltrată din culturi învecinate.

Alte plante ruderale sau segetale observate la marginea culturilor agricole, dar în număr mai mic de indivizi, sunt: Sorghum halepense (costrei), Bromus squarrosus, Chenopodium album (spanac sălbatic), Rapistrum perenne, Lepidium perfoliatum, Matricaria inodora (mușețel prost), Papaver rhoeas (mac de câmp), Consolida regalis (nemțișor), Lathyrus tuberosus (oreșniță), Cichorium intybus (cicoarea), Heliotropium europaeum (vanilie sălbatică), Stachys annua (jaleș), Sisymbrium orientale, Capsella bursa pastoris (traista ciobanului), Calepina iregularis, Descurainia sophia (voinicica), Erodium cicutarium (pliscul cocorului)- exemplare fructificate, Solanum nigrum (zârna), Anagalis arvensis ssp. coerulea (scânteiță), Galium humifusum, Melilotus officinalis (sulfină galbenă), Bassia scoparia (mături), Melilotus albus (sulfină albă), Stellaria media (rocoina), Rubus caesius (mur), Cuscuta sp. (torțel) – specie parazită. Specii precum Medicago sativa (lucerna) se infiltrează din culturile învecinate.

Acestor specii de plante li se adaugă altele rezistente la praf și la călcare, situate pe drumurile de acces sau în imediata vecinătate: Polygonum aviculare (troscot), Sclerochloa dura, Portulaca oleracea (iarbă grasă), Hordeum murinum (orzul șoarecelui), Matricaria discoidea, Convolvulus arvensis (volbura).

Pe marginea drumurilor de acces au fost observate fitocenoze cu Agropyron repens (pir târâtor), Lolium perenne (iarba de gazon), Cynodon dactylon (pir digitat), Bromus tectorum (obsiga), Arrhenatherum elatius (ovăscior).

Tipuri de habitate și asociații vegetale caracteristice.

Trebuie menționat că în zona din interiorul și din jurul localitaților Cobadin, Viișoara, Conacu, Negrești și Curcani, habitatele naturale și vegetația spontană lipsesc, datorită activităților tradiționale practicate de localnici (grădinărit, agricultură, pășunat). Aceasta este de fapt zona unde se vor desfășura lucrările de infrastructură preconizate. În zona acestor localități sunt preponderente agroecosistemele și comunitățile ruderale, lipsite de valoare conservativă. Acestora li se adaugă cele 4 corpuri de pădure (643 ha), în majoritatea lor perdele forestiere, de pe teritoriul administrativ al comunei Cobadin.

Pădurile naturale lipsesc în zona văii Conacu-Negrești-Urluia, unde vegetația lemnoasă este reprezentată exclusiv de tufarisuri.

O parte din tipurile de habitate naturale menționate au fost observate pe versanții văii Conacu – Negrești – Urluia, în special în zona stancariilor calcaroase, în afara teritoriului locuit al satelor. Habitatele forestiere menționate în Formularul Standard sunt prezente în alte zone ale sitului, mai exact în zona pădurii Dumbrăveni, valea Urluia câtre Adamclisi și zona lacului Vederoasa.

În zona văii Conacu – Negrești – Urluia au fost identificate căteva tipuri de habitate de importanță conservativă, localizate pe versanții calcaroși (abrupți sau terasați) ai văii:

– tufărișuri de foioase ponto-sarmatice (cod Natura 2000 40C0* – tip de habitat prioritar), reprezentate prin asociația vegetală: Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru 1970 (asociație edificată în principal de paliur – Paliurus spina-christi și paducel – Crataegus monogyna).

Figura nr. 10 – Tufărișuri cu paliur și păducel pe versanții văii

Foarte comună pe versanții terasați ai văii este și asociația vegetală Pruno spinosae-Crataegetum (Soo 1927) Hueck 1931, edificată de paducel – Crataegus monogyna și porumbar – Prunus spinosa.

Figura nr. 11 – Păducel fructificat pe versanții calcaroși

În componența tufarișurilor intră de asemenea exemplare de măceș– Rosa canina și verigariu-Rhamnus catarctica. Pe pantele abrupte se dezvoltă adevarate hatisuri cu oțetarul fals – Ailanthus altissima, specie invazivă de origine Nord Americana, care poate elimina în timp tufarișurile autohtone.

Vegetația higrofila (palustra) este slab dezvoltată pe malul lacurilor Conacu și Negrești, reprezentată mai ales prin stufărișuri (asociația vegetală Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926. În aceste lacuri, formate relativ recent (anii 1960-1970) prin inundarea văii Conacu-Negrești, nu a fost identificat tipul de habitat ”Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip Magnocaricion sau Hydrocharition. Acest tip de habitat este probabil localizat în lacul Vederoasa.

Nu au fost observate în zona văii Conacu-Negrești-Curcani nici tipurile de habitate forestiere menționate sau comunitătile de liziera cu ierburi înalte higrofile. Acestea sunt probabil localizate în zona rezervației Dumbrăveni situată la distanță apreciabilă de zona administrativă a comunei Cobadin.

În zona localitatilor Conacu, Negrești, Curcani dar și Cobadin și Viișoara, vegetația este puternic antropizată datorită impactului antropic pronunțat. Asociațiile vegetale identificate aparțin comunitaților ruderale (antropice), complet lipsite de valoare conservativă. Aceste tipuri de habitate predomină alături de agroecosisteme și grădini pe suprafețele de extravilan ce urmează a fi incluse în intravilanul localitaților Cobadin si Viișoara. Trebuie subliniat că aceste ultime două localitați nu se află în vecinătatea imediată a sitului Dumbrăveni-Valea Urluia-Lacul Vederoasa și nu adăpostesc în zonele învecinate tipuri de habitate sau specii de plante rare.

În zona localitaților Cobadin, Viișoara, Conacu, Negrești și Curcani, preponderente sunt asociațiile vegetale ruderale, cantonate la marginea ulițelor, marginea terenurilor cultivate sau pe pașunile comunale. Dezvoltarea acestor comunitați de plante este favorizată de pașunat dar și de depozitarea de resturi menajere sau îngrășământ natural.

Sunt fitocenoze ruderale favorizate de activitățile antropice, fară nici o importanța din punct de vedere floristic. Sunt comunitați de plante comune în zona localitaților din Dobrogea de sud, pe terenurile de tip parloaga, la marginea terenurilor agricole sau a căilor de acces.

Fauna cuprinde specii de rozătoare specifice stepei (popândăul, orbetele, hârciogul), la care se adaugă reptile de origine submediteraneană (șopârla dobrogeană, vipera cu corn, broasca țestoasă).

1.8 INFLUIENȚA ANTROPICĂ

1.8.1 IRIGAȚII

Agricultura practicată este de subzistența, nu se folosesc în mod frecvent îngrașămintele minerale și doar ocazional cele naturale, iar condițiile socio-economice actuale determină mulți proprietari să renunțe la cultivarea și valorificarea terenurilor agricole deținute. Mai mult, în zonă nu există sisteme de irigații funcționale. În acest context, pentru aceste terenuri, cea mai reala sursă de îngrijorare o reprezintă pericolul deșertificării datorită, pe de o parte, a lipsei activităților specifice și, pe de altă parte, a condițiilor climatice locale accentuate de vânturile frecvente, prezente pe toată durata anului, și care contribuie la pierderea apei din sol și intensificarea fenomenului de ariditate.

Raportul factorilor de mediu 2006 al APM Constanța identifică și fenomenul de eroziune o reprezintă pericolul deșertificării datorită, pe de o parte, lipsei activitaților specifice pe o suprafața de peste 60% din existent și, pe de alta parte, a condițiilor climatice locale accentuate de vânturile frecvente, prezente pe toată durata anului, și care contribuie la pierderea apei din sol și intensificarea fenomenului de ariditate.

1.8.2 POLUARE

Pe teritoriul comunei Cobadin nu se semnalează depășiri ale valorilor limită la nivelurile de concentrații ale factorilor de poluare a aerului. Comuna Cobadin este menționată în acest Ordin la următoarele capitole:

SUBLISTA 1 – Zonele unde nivelurile concentrațiilor unuia sau mai multor poluanți sunt mai mici decât valoarea-limită, dar se situează între aceasta și pragul superior de evaluare.

1.1. Pentru pulberi în suspensie (PM10)

SUBLISTA 2 – Zonele unde nivelurile concentrațiilor unuia sau mai multor poluanți sunt mai mici decât valoarea-limită, dar se situează între pragul superior de evaluare și pragul inferior de evaluare.

2.1. Pentru dioxid de sulf (SO2)

2.2. Pentru dioxid de azot (NO2)

SUBLISTA 3 – Zonele unde nivelurile concentrațiilor unuia sau mai multor poluanți sunt mai mici decât valoarea limită, dar nu depășesc pragul inferior de evaluare.

3.1. Pentru plumb (Pb)

3.2. Pentru monoxid de carbon (CO)

3.3. Pentru benzen (C6H6)

1.8.3 SURSE DE POLUARE

-nu există surse de poluare în intravilan și nici în zonele învecinate;

-nu există zone naturale protejate în intravilan și nici în zonele învecinate;

-nu au fost semnalate fenomene naturale ce pot periclita siguranța de locuire: inundații, alunecări de teren;

-are în imediata vecinătate 4 corpuri silvice cu 643 ha.

CAPITOLUL II

SOLURILE DIN COMUNA COBADIN

Solurile sunt considerate corpuri naturale, tridimensionale, constituit dintr-un material relativ afânat, fiind situate la suprafața scoarței terestre. Datorită faptului că, solul este un sistem complex ce are interacțiuni cu celelalte sisteme, el participă la producția de fitomasă, influențează capacitatea de producție a ecosistemelor, având o contribuție esențială în recircularea elementelor chimice în natură și reglează compoziția atmosferei și hidrosferei.

Solul este o componentă de primă importanță pentru producția vegetală, deși, adesea este luat în considerare doar ca suport fizic pentru creșterea plantelor. Cu toate acestea, preocupările societății vizavi de durabilitatea agriculturii au permis luarea în considerare a faptul că solul este un sistem viu, de calitate și prin urmare trebuie să fie conservat. Acesta este rezultatul mai multor interacțiuni între componentele biologice, inclusiv a comunităților microbiene, esențiale pentru funcționarea din punct de vedere fizico-chimic. Culturile agricole sunt amenințate de boli transmise prin sol, ceea ce le face a fi greu de controlat din cauza caracterului "ascuns" al agenților patogeni și a eficienței scăzute a tratamentelor convenționale. În acest context, interesul practicilor agricole care utilizează aceste modificări ecologice necesită a fi regândit. Aceste practici afectează foarte mult calitatea solului, care la rândul lor afectează starea de calitate a plantelor.

Solul reprezintă o resursă esențială pentru toate plantele cultivate, fiind nu numai un suport pentru rădăcinile plantelor, ci și un rezervor de substanțe nutritive esențiale , necesare pentru creșterea plantelor. Datorită practicării pe scară tot mai largă a unei agriculturii intensive, solul este amenințat de o serie de factori de stare, cum sunt: eroziunea, pierderea rezervei de nutrienți, poluarea, aridizarea, scăderea fertilității etc.

Calitatea bună a solurilor și lucrările de îmbunătățiri funciare realizate conferă teritoriului studiat o favorabilitate deosebită pentru dezvoltarea unor activități agricole intensive, cu o structură diversificată și productiva. În general fertilitatea bună a solurilor dominante (cernoziomurile) și relieful predominant de câmpie, au determinat folosirea în agricultură, pe scară mare a fondului funciar și caracterul predominant cerealier al agriculturii.

În ansamblu, fertilitatea solului a scăzut în ultimii cincizeci de ani, nu numai în țara noastră ci și pe plan mondial. Ori, însăși caracterul intensiv al agriculturii a permis, în unele cazuri, o deteriorare ireversibilă a învelișului de soluri, ceea a dus în unele locuri la o compromitere totală a acestei resurse neregenerabile pentru generațiile viitoare. Acesta este motivul pentru care solul este de interes primar atunci când vorbim despre agricultură durabilă.

Solul, în ansamblul său, se află sub o presiune crescândă, de aceea și calitatea acestuia se află într-o continuă scădere. Comisia Europeană (2002), în rapoartele publicate, a recunoscut existența unui proces de degradare a cuverturii de soluri în Europa, ca o problemă gravă, care s-a datorat activităților umane, cum sunt practicile agricole inadecvate, extinderea așezărilor urbane și industriale, activitățile industriale, construcțiile și turismul. Degradarea caracteristicilor solului datorată impactului antropic a schimbat capacitățile funcționale ale acestuia. Tehnologiile agricole și practicile curente pot afecta semnificativ calitatea solului prin schimbarea proprietăților fizice, chimice și biologice.

Ca interfața dintre pământ, aer și apă, solul este o resursă neregenerabilă care îndeplinește mai multe funcții vitale:

producerea de hrană/ biomasă;

depozitarea, filtrarea și transformarea multor substante;

sursă de biodiversitate, habitate, specii și gene;

servește drept platforma/ mediu fizic pentru oameni si activitățile umane;

sursă de materii prime, bazin carbonifer;

patrimoniu geologic și arheologic.

Principalele procese de degradare ale solului sunt:

eroziunea;

degradarea materiei organice;

contaminarea;

salinizarea;

compactizarea;

pierderea biodiversitătii solului;

scoaterea din circuitul agricol;

alunecările de teren și inundațiile.

Principalele proprietăți ale solurilor sunt influențate de compoziția soluției solurilor de constituenții organici și minerali care pot influența proprietățile solurilor. Factorii care contribuie la concentrația solutiei solului în elemente nutritive sunt reprezentați de vegetația, conditiile climatice de continutul și tipul de humus al solului. Cunoașterea proprietățiilor chimice ale solului sunt foarte importante în alegerea sortimentului de plante de cultură a tehnologiilor de cultură aplicate precum și a măsurilor de ameliorare a solului.

Compoziția chimică a soluției solului depinde de cantitatea și calitatea precipitațiilor atmosferice, de alcătuire a părții minerale a solului de cantitatea materiei organice din sol de activitatea biologică a solului și de măsurile agrofitotehnice aplicate.

Concentrația soluției solului poate să crească și în perioada primăvară-vară timpurie, când are loc creșterea masivă a plantelor, iar în soluție pâtrund diverse secreții ale rădăcinilor plantelor și diferiți produși de descompunere ai resturilor organice.

În perioadele cu precipitații abundente din toamnă-iarnă are loc o diluare a soluției solului, și o dizolvare a diferitelor săruri care au pătruns în perioada de vară din soluție în faza solidă a solului.

Soluția solului este considerată sursă directă de hrană pentru plante. Aceasta poate fi adusă la valori optime prin aplicarea celor mai bune măsuri agrochimice, agrotehnice și hidroameliorative, în raport cu cerințele dezvoltării plantelor de cultură.

Cunoașterea reacției solului prezintă o importanță practică deosebită deoarece în funcție de aceasta sunt alese sortimentul de culturi cu favorabilitatea cea mai ridicată și măsurile ameliorative privind neutralizarea reacției acide sau alcalice a solurilor.

2.1 CARACTERIZAREA GENERALĂ A SOLURILOR DIN COMUNA COBADIN

Solul este definit că fiind formațiunea naturală cea mai recentă, de la suprafața litosferei, reprezentată printr-o succesiune de orizonturi care s-au format și se formează permanent prin transformarea unor roci în materiale organice sub acțiunea conjugată a factorilor fizici, chimici și biologici în zona de contact a atmosferei cu litosfera. Rezultând din acțiunea factorilor de mediu, solul este un corp natural care se formează și evoluează la suprafața uscatului prin dezagregarea și alterarea rocilor sub acțiunea organismelor (vegetale și animale), în diferite condiții de climă, relief.

Solul este o sursă de bază a producției agricole, reprezentând în același timp, locul unde au loc procese vitale și locul de viață pentru multe organisme diferite de viață (Bartha, 1997). Fiind un mediu extrem de complex, solul este un sistem natural destul de dificil de evaluat. Astfel, în trecut identificarea fertilității sale s-a bazat pe capacitatea de a susține producția agricolă și prin productivitatea culturilor agricole.

Ca urmare a condițiilor naturale, pe raza comunei Cobadin, apar următoarele tipuri de soluri: cernoziomuri tipice și cernoziomuri cambice, ce fac parte din clasa Cernisoluri.

2.1.1. Cernoziomurile tipice ocupa cea mai mare parte din suprafața comunei Cobadin și au cea mai ridicată fertilitate naturala.

Cernoziomul tipic este un sol foarte fertil, de culoare închisă (neagră, castanie), format sub o vegetație ierboasă, în condițiile unei clime continentale. Cernoziomul conține humus în proporție de 3-6%, de bună calitate (mull calcic), saturația în baze este de 90-100% cu o reacție neutră, slab alcalină și un conținut bogat în elemente nutritive.

Cernoziomul se formează în condiții de temperatură medie de 10,50C – 11,50C, precipitații medii anuale de 400 – 500 mm, relief de câmpie. Apa freatică se găsește în general la adâncimi mari și nu are influență asupra procesului de pedogeneză. Vegetația lasă în sol cantități mari de resturi organice, care sunt descompuse. În aceste condiții, procesul de bioacumulație este intens, formându-se humus de bună calitate. Cantitatea redusă de precipitații și temperaturile ridicate fac ca procesele de alterare a părții minerale și de levigare să fie redus.

Cernoziomul are o textură mijlocie pe întregul profil, este bine structurat, permeabilitate bună pentru apă și aer și se lucrează usor. Sunt soluri bogate în humus, cu o reacție slab alcalină, sunt bine aprovizionate cu elemente nutritive. Au o fertilitate foarte ridicată și se pretează pentru cultivarea tuturor plantelor.

Raspândire și condiții naturale de formare

Cernoziomurile sunt raspândite pe suprafețe plane sau ușor înclinate care nu depășesc altitudini mai mari de 550 m.

Materialul parental pe care s-au format cernoziomurile este alcătuit din löess, depozite löessoide, iar pe suprafețe restrânse unele cernoziomuri s-au format pe depozite argiloase.

Procese pedogenetice

Datorita ponderii foarte ridicate a resturilor organice provenite de la vegetația ierboasa la suprafața solului se formează un orizont de bioacumulare Am, bogat în humus de tip mull calcic.

Alcătuirea profilului. Cernoziomul tipic prezintă următoarele orizonturi: Am – A/C – Cca.

Orizontul Am – grosime 40-50 cm, textură lutoasă, luto-nisipoasă sau luto-argiloasă (în funcție de natura materialului parental), culoare brun închisă sau neagră (10YR 2/2), structură glomerulară sau grauntoasă medie bine dezvoltată, prezintă o activitate foarte bună a faunei din sol, fiind prezente numeroase crotovine, coprolite și cervotocine.

Orizontul A/C – grosime 15-25 cm, prezintă culori brune închise în partea superioară (10YR 2/2), textură luto-nisipoasă sau luto-argiloasă, structură grauntoasă, în partea inferioară a orizontului apar efluorescențe și pseudomicelii de CaCO3.

Orizontul Cca – grosime de 50-150 cm, culoare brună în partea superioară si brun galbui deschis în partea inferioară, textură luto-nisipoasă, prezintă numeroase acumulări de carbonați sub formă de eflorescențe, vinisoare și concrețiuni calcaroase.

Figura nr. 12 – Profil de cernoziom

Proprietăți

Cernoziomurile prezintă proprietăti diferite în funcție de natura materialului parental, de natura vegetației și de condițiile climatice, fiind caracterizate printr-un conținut de humus cuprins între 2,5- 6%, gradul de saturație în baze 85-95%, pH-ul variază între 6,5-8,3, densitatea aparentă poate avea valori cuprinse între 1,25-1,45 g/cm3. Proprietățile hidrice și de aerație sunt bune iar conținutul ridicat de materie organică determină o aprovizionare bună cu elemente nutritive.

Utilizarea terenurilor

Datorită însușirilor fizico-chimice și a condițiilor climatice în care sunt raspândite cernoziomurile, acestea au fertilitatea naturală cea mai ridicată fiind utilizate pentru o gamă foarte variată de culturi. Astfel, se obțin producții foarte ridicate la grâu, orz, ovâz, porumb, floarea soarelui. Cele mai mari suprafețe sunt cultivate cu grâu și porumb.

Așadar, solurile prezintă un caracter complex predominând cernoziomul și în special cernoziomul cambic, situând astfel teritoriul agricol al comunei Cobadin, din punct de vedere al gradului de fertilitate, peste media înregistrată la nivelul județului Constanța.

Figura nr. 13 – Cernoziom situat în partea de sud a localiatații Cobadin

2.1.2. Cernoziomurile cambice s-au format în condiții de vegetație și climă active, care au favorizat intensificarea și adâncirea proceselor de transformare a materiei minerale. La cernoziomurile cambice nu se înregistrează migrarea argilei.

În zona cernoziomului cambic precipitațiile anuale sunt prezente sub forma unei variații largi și oscilează între 560-600 mm. Iarna și primăvara precipitațiile sunt de două ori mai mari decăt cantitatea de apă evaporată. În această zonă temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9.2 – 11.2 grade Celsius și ceva mai scazute în partea de nord-est a țarii, aproximativ 8.3 grade Celsius . Evapotranspirația potențiala este de 650-700mm iar indicele de ariditate oscilează între 23-30.

La cernoziomul cambic se remarcă un număr mare de lumbricide, miriapode, diferite alte insecte și rozătoare, care în totalitatea lor omogenizează materia organică cu cea minerală. În cernoziomul cambic au un rol foarte mare și activitatea microorganismelor humificatoare.

Materialul mineral pe care s-au format aceste soluri este format din loesuri și depozite loessoide. Pe aceste soluri au o evolutie dinamică și depozitele nisipoase fine, remaniate eolian.

Pânzele de apă freatică se găsesc sub nivelul critic, deci la adâncimi mari și în consecința nu influențează procesul de formare a cernoziomului cambic tipic.

Pentru ridicarea capacitătii productive, se recomandă completarea deficitului de apă prin irigații (în zonele unde există sisteme de irigații functionale), efectuarea lucrărilor agricole la timp și de bună calitate, combaterea buruienilor, fertilizarea organică și minerală în dozele recomandate.

Nivelul pânzei freatice în perimetrul localității, este sub adâncimea de 20,0 – 25,0 m față de terenul actual.

2.2 STABILIREA NOTELOR ȘI CLASELOR DE FAVORABILITATE PENTRU ARABIL LA TERENURILE AGRICOLE DIN LOCALITATEA COBADIN, JUDEȚUL CONSTANȚA

Prezentul studiu își propune evaluarea terenului localizat pe teritoriul comunei Cobadin județul Constanța și stabilirea claselor de calitate în scopul respectării prevederilor în vigoare la folosirea terenurilor în alte scopuri decât producția agricolă.

Încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate se face pe baza notelor de bonitare.

Situația stării de calitate a solurilor se face pe baza notelor de bonitare al căror calcul este o operațiune complexă de evaluare a condițiilor fizico-geografice, hidrologice, hidrogeologice și edafice (de sol) prin intermediul unui sistem de indici tehnici, coeficienți și note de bonitare.

Pentru calculul notelor de bonitatre, din multitudinea condițiilor de mediu ce caracterizează fiecare unitate de sol (teren) se folosesc cele mai importante, mai ușor și mai precis măsurabile prezentate în continuare:

-temperaturi medii anuale, precipitații medii anuale, gleizare, stagnogleizare, salinizare-alcalizare, textura în primii 20 cm, poluarea, panta terenului, alunecări de teren, adâncimea apei freatice, inundabilitatea, porozitatea totală în orizontul restrictiv, conținutul în CaCO3, reacția (pH) în primii 20 cm și gradul de saturație în baze V%, volumul edafic util, rezerva de humus în stratul 0-50 cm, excesul de umiditate de suprafață.

Fiecare dintre indicatorii prezentații participă la stabilirea notei de bonitare printr-un coeficient de bonitare care variază între 0 și 1, după cum însușirea respectivă este total nefavorabilă (limitativă) sau optimă pentru exigențele unei culturi agricole, folosință, etc.

Calculul efectiv al notelor de bonitare este prezentat în fișele de calcul anexate.

Toți indicatorii prezentați caracterizează atât codițiile ecologice cât și cele edafice implicate în evaluarea științifică a resurselor naturale, elemente care vor fi prezentate în continuare.

Prin operația de bonitare se stabilește valoarea calitativă, relativă a unui teren agricol, respectiv gradul de favorabilitate pentru anumite folosințe agricole.

În ansamblul său bonitarea terenurilor agricole realizează cunoașterea aprofundată a condițiilor de creștere a plantelor, precum și determinarea gradului de favorabilitate a acestor condiții pentru diferite folosințe și culturi prin intermediul unui sistem de indicatori tehnici și note de bonitare .

Pentru calculul notelor de bonitare din multitudinea condițiilor de mediu care caracterizează fiecare unitate de teren (U.T.) respectiv T.E.O., s-au ales numai cele considerate mai importante, mai ușor și mai precis măsurabile și anume:

– temperatura medie anuală (valori corectate)

– precipitații medii anuale (valori corectate)

– gradul de gleizare

– gradul de pseudogleizare (stagnogleizare)

– gradul de salinizare și/sau alcalinizare (sodizare)

– poluare sol

– panta terenului

– alunecări de teren

– adăncimea apei freatice

– inundabilitate

– porozitatea totala (în orizontul respectiv)

– conținutul de CaCO3 (0-50 cm)

– reacția solului (0 – 20 cm )

– volumul edafic uti-rezerva de humus ( 0 – 50 cm)

– exesul de umiditate de suprafața.

Precizâm că nota de bonitare naturală pentru categoria de folosință arabil reprezintă media aritmetică pentru următoarele 8 (opt) culturi: grâu, orz, porumb boabe, floarea-soarelui, cartof toamnă, sfecla de zahăr, soia boabe, mazăre, fasole.

Gruparea terenurilor agricole pe clase de calitate (ferilizare) pe baza notelor de bonitare se face prin gruparea a două căte două a claselor de favorabilitate după cum urmează:

Clasele de calitate a terenurilor pentru culturile agricole

Tabel nr. 8

Datele fizico-chimice prezentate aparțin factorului edafic care împreună cu celelalte elemente fundamentează calculul notei de bonitare, în conformitate cu fișele de bonitare anexate.

Calculul s-a efectuat pentru categoria de folosintă arabil, nota medie de bonitatre fiind stabilită pe baza notelor obținute pentru opt culturi agricole principle: grâu, orz, porumb floarea-soarelui, cartof, sfeclă de zahăr, soia, mazăre-fasole.

Nota de bonitare pentru fiecare cultură este dată de produsul coeficienților (cu valori subunitare) înmulțind cu 100.

Conform studiilor pedologice efectuate la nivelul județului Constanța efectuate de către Oficiul Județean pentru Studii Pedologice și Agrochimice, notele de bonitare medii pentru principalele culturi agricole determinate pentru condiții naturale de medii prezintă următoarele valorii prezentate în tabelul nr. 8.

Note medii naturale și potențate pentru cereale, leguminoase, carofi, legume și furaje pentru județul Constanța

Tabel nr. 9

Nota de bonitare medie în condiții natuale pentru arabil este 47 iar în condiții potențate este 96.

Note naturale și potențate pentru culturii tehnice, livezi și viță de vie, pășuni și fănețe

Tabel nr. 10

În vederea realizări lucrări de bonitare a terenurilor la nivelul comunei Cobadin, am folosit hărți topografice la scala 1:50000, hărți teritoriale ecologico-omogene (TEO) și lucrări de zonare a producției agricole executate de OJSPA Constanța (Oficiul Județean pentru Studii Pedologice și Agrochimice).

Notele de bonitare naturale au fost potențate pentru comuna Cobadin în raport de lucrările de îmbunătățiri funciare existente. Nota de bonitare rezultată sa comparat pe un grafic cu producțile medii la hectar în continuare nota de bonitare naturală sa potențat în raport cu suprafața amenajată cu lucrări de îmbunătățiri funciare și cu cele agro-pedo-ameliorative.

Tabelar sunt prezentate notele de bonitare naturale și potențate pentru comuna Cobadin, pe localitați:

Tabel nr. 11

Principalele caracteristici ale microzonelor pedoclimatice sunt reprezentate de:

caracteristicile climatice ( I – zona calduroasă – secetoasă cu temperaturi medii anuale între 10.5 -11.5, precipitații medii anuale de 400-600 mm și deficit de umiditate de 281-447 mm)

caracteristicile principalelor categorii de relief

S- relief de șes cu panta predominantă <2, densitatea de fragmentare foarte slabă, în zone de câmpie, inclusiv terasa, podiș și piemont nefragmentate sau foarte slab fragmentate.

O – relief ondulat, cu panta predominantă între 2-5%, densitatea de fragmentare slaba, în zone de câmpie, inclusiv terasa, podiș și piemont slab fragmentate

3. tipurile și subtipurile de sol.

În urma determinării notelor de bonitare pentru principalele culturi agricole pentru localitățile din cadrul comunei am constatat următoarele aspecte:

Nota de bonitare pentru grâu, variază de la 49, notă ce se înregistrează în microzona IO-CZK7 la 68, nota de bonitare ce se înregistrează la IS-CZ1 Cobadin. Aceste varietăți ale notei de bonitare sunt datorate mai puțin tipului și subtipului de sol dar mai mult influienței condițiilor climatice și a adăncimi apei freatice din perimetrele analizate.

Figura nr. 14 – Cultură de grâu

Pentru cultura de orz, nota de bonitare cea mai mică este 31 și este înregistrată în cadrul microzonei IO-CZK6 iar nota de bonitare cea mai mare se înregistrează la IS-CZ1 fiind de 67.

Figura nr. 15 – Cultură de orz

Pentru cultura de porumb, notele de bonitare variază între 27 și 66, aceste diferențe mari fiind datorate și nivelului de tasare al solului, diferit în microzonele analizate.

Figura nr. 16 –Cultură de porumb

Floarea-soarelui înregistrează valori ale notei de bonitare cuprinse între 24 și 68, valorile cele mai mari obținăndu-se pentru microzona IS- CZ 1 iar valoarea cea mai mica se înregistrează la IO-CZK6.

Figura nr.17 – Cultură de floarea-soarelui

Pentru cartof, nota de bonitare în condiții naturale variază între 14 și 54, în aceleaș microzone.

Figura nr. 18 – Cultura de cartof

Pentru sfeclă, valorile minime coboară pănă la 19 unități de bonitare iar cele maxime sunt de 60 unităti.

Figura nr. 19 – Cultură de sfecla de zahăr

Soia, întregistrează valori ale notelor de bonitare între 27 și 56 valorile maxime obținăndu-se la IS-CZ1 și IS-CZ4.

Figura nr. 20 – Cultură de soia

Pentru mazăre și fasole, am obținut valori cuprinse între 27 și 66 valoarea cea mai mică se înregistrează la IO-CZK6 iar valoarea maximă IS-CZ1.

Figura nr. 21 – Mazăre

Figura nr. 22 – Cultură de fasole

Inul pentru ulei prezintă valori minime de 34 iar valorile maxime înregistrate sunt de 67.

Inul pentru fuior, obține valoarea minimă de 16 unități iar valoarea maximă este de 57 obținută într-o sigură microzonă la IS-CZ 1 Viișoara.

Cânepă

Lucerna, obține cele mai ridicate valori minime ale notelor de bonitare, aceștia fiind de 38, iar cele maxime sunt de 62.

Figura nr. 23 – Cultură de lucernă

Pentru legume sunt înregistrate valori cuprinse între 34 și 63 unități de bonitare cea mai mare valoare obținăndu-se în microzona IS-CZ1 Cobadin.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRII

Concluzii

Din punct de vedere al notelor medii potențate pe localitățile din comuna Cobadin se poate aprecia faptul ca cele mai mari note de bonitare sunt obtinute pe teritorile ecologico- omogene aparținând localități Cobadin, iar cele mai mici note se obțin pe teritorile aparținând localități Conacu.

Cele mai mari note de bonitare sunt înregistrate la cultura de grâu și floarea-soarelui acestea fiind de 68, iar pentru cultura de orz și in pentru ulei sau obținut note de 67 care a obținut 34 de puncte. Porumbul este situat pe locul al III – lea în cea ce privește favorabilitatea terenului obținănd 66 de puncte de bonitare . Datorită faptului că cultura de rapită nu a intrat în sistemul de determinare a coeficienților de bonitare nu am putut calcula nota de bonitare pentru această cultură apreciez totuș că în Dobrogea această cultură înregistrează producții mari și constante dacă se aplică o tehnologie corectă poate fi considerată o plantă cu favorabilitate ridicată pe terenurile din Dobrogea.

Cele mai mici note de bonitare sunt obținute la inul pentru fuior ce a obținut nota de bonitare de 16 urmat fiind de cartof ce a obținut nota de bonitare de 14.

Recomandării

În urma efectuări studiului de bonitare a terenurilor agricole din comuna Cobadin se recomandă ca pentru creșterea favorabilități terenurilor pentru diferite folosințe și culturi, să se crească suprafața agricolă irigată să se efectueze lucrări agrotehnice care să permită acumularea unei rezerve mari în sol, prin afănarea orizonturilor greu permeabile sau a celor tasate (talpa plugului) și să se extindă rețeaua de perdele forestiere la nivelul comunei, măsuri de combatere a eroziuni solului.

Eficiența perdelelor forestiere este recunoscută în lupta contra secetei și a altor adversități legate de climă și relief: furtuni, torente, viscole, alunecări de teren, pentru prevenirea și combaterea, proceselor masive de degradare ale solului dar și pentru protejarea și dezvoltarea fondului natural de entomofagi. Protejând culturile agricole, perdelele forestiere au un rol decisiv prin efectul direct asupra microclimatului; oprirea alunecărilor de teren și a torentelor locale; creșterea și conservarea fertilității solului. Toate aceste efecte ale prezenței perdelelor forestiere de protecție contribuie și la protejarea și dezvoltarea diversității florei și faunei.

Figura nr. 24 – Perdele forestiere pe terenul localitații Viișoara

Prin plantarea perdelelor forestiere putem avea numeroasele efecte protective pentru culturi, biodiversitate, stabilitate, limitarea utilizării insecticidelor și echilibru biocenotic; cultivarea și lucrările solului pe terase, pentru evitarea efectelor distructive ale eroziunii, levigării și deteriorării solului; lucrările conservative minime ale solului și fără arătură, pentru evitarea efectelor distructive ale secetei și aridizării; agricultura ecologică, nepoluată; reconstrucția ecologică pe terenurile agricole degradate etc., în contextul schimbărilor climatice actuale.

BIBLIOGRAFIE

http://primaria-cobadin.ro/

Cobadin-raport-de-mediu-mai-2010

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cobadin,_Constan%C8%9Ba

https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Cobadin,_Constan%C8%9Ba

Metodologia elaborări studiilor pedologice partea a II –a, Elaborarea studiilor pedologice în diferite scopuri București 1987

Metodologia elaborări studiilor pedologice partea a III –a, Indicatori ecopedologici București 1987