Dinamica peisajului pe baza cartografiei istorice în mediul GIS [307462]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Domeniu: Geografie

Specializare: [anonimizat]:

Conf.univ.dr. OSACI-COSTACHE GABRIELA

Absolvent: [anonimizat]

2018

[anonimizat] a asezarilor umane este o sursa in plus de cunoastere a fenomenelor trecute si un punct de start in ceea ce priveste eventualele planuri sau strategii de dezvoltare locale si regionale.

[anonimizat], geologie, hipsometrie s.a. se poate determina dinamica peisajului zonei analizate. Pentru a [anonimizat] a folosirii programelor GIS in detrimentul metodelor si tehnicilor cartografice traditionale.

Lucrarea „[anonimizat]” [anonimizat] 1864 pana in prezent.

1. CONSIDERAȚII GENERALE

1.1. Istoricul cunoașterii sectorului/zonei/orașului/bazinului etc.

[anonimizat], adică Târgul Perelor. Treptat, denumirea acestui oraș s-a [anonimizat], până la denumirea actuală Roșiorii de Vede. Prima mențiune a orașului este făcută în anul 1385, când pelegrinii germani "Peter Sparnau" și "Urlich von Tennstadt", [anonimizat]. Traducând pluralul de la „Ruși” [anonimizat], la care pelegrinii germani au adăugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale cetății fortificației Arcinna sau Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menită a apăra orașul ce se dezvoltase între dealul de la apus (parte a limesului) și „Apa Vânătă” Vedea.

„Roșiorii de Vede” [anonimizat], [anonimizat].

Evenimentul petrecut în anul 1385 este doar o reconfirmare a [anonimizat]-dacic, [anonimizat], [anonimizat]. Orașul s-a [anonimizat], comercial, religios, [anonimizat] o [anonimizat].

A [anonimizat] a țării, [anonimizat].

1.2. [anonimizat] (a Deleormanului), ce a dat numele acestui ținut.

În prezent Roșiorii de Vede este situat în partea de vest a [anonimizat], la 35 km distanță de municipiul Alexandria, și la 125 km de capitala țării.

1.2.1. Potențialul natural

Spațiul analizat prezintă un potențial natural ridicat, dispunând de soluri fertile și o rețea hidrografică bogată cât și de pante domoale, aflandu- se în plină zonă de câmpie.

1.2.1.1. Așezarea geografică și limitele spațiului studiat

Municipiul Roșiori de Vede este localizat în vestul Teleormanului, desfășurându-se în apropierea Câmpiei Burdea, în cea mai mare parte pe suprafața Câmpiei Urluiului și doar într-o mică măsură, în sudul Câmpiei Iminogului.

În partea de est a orașului limita este dată de răul Vedea, în sud și vest acesta este limitat de un afluent al râului Vedea, râul Bratcov, iar în nord se învecinează cu Scrioaștea.

1.2.1.2. Alcătuirea geologică, geneza și evoluția reliefului

Din punct de vedere geologic, orașulse suprapune pe Platforma Moesică. La suprafață întâlnim depozite cuaternare formate nisipuri și pietrișuri și depozite loessoide în regiunile mai înalte, respectiv mai vechi, iar în zona văilor tinere întâlnim și lehm. Spre adâncime, depozite ale unui regim marnos (marne cu intercalații nisipoase, argile, nisipuri și pietrișuri) care s-au depus într-un regim lacustru din pleistocenul mijlociu. Structurile menționate mai sus se suprapun stratelor de Fratești, care se întinde pe întregul teritoriu al județului Teleorman. Ele sunt cosntituite în partea superioară din nisipuri fine, iar la bază din pietrișuri.

1.2.1.3. Relieful

Relieful teritoriului pe care îl ocupă municipiul Roșiorii de Vede este caracteristic parții central-vestice a Câmpiei Române despărțită aici, de valea râului Vedea, în două compartimente: Găvanul Burdea – la răsărit și Câmpia Boian – la apus.

În zona Roșiorii de Vede, pe malul drept al râului care completează numele orașului, relieful se încadrează în caracteristicile Câmpiei Boian. Terenul este neted, cu o înclinare generală de la nord-vest spre sud-est, aproape imperceptibilă în oraș, localitatea fiind desfășurată ca o fâșie îngustă, perpendicular pe direcția generală de înclinare a solului.

Câmpia din jurul orașului este fragmentată de văile râurilor Vedea, Bratcov și Urlui. Cea mai mare parte a caselor din oraș sunt așezate în lunca înaltă a râului Vedea, la altitudinea absolută de 82,5 m, însă cea mai mare parte a întreprinderilor industriale s-au ridicat pe vechea terasă vestică a râului, până la altitudinea de 99 m atingând nivelul câmpiei care domină orașul.

1.2.1.4. Caracteristicile climatice

Orașul Roșiori de Vede se încadrează într-un climat temperat continental, specific zonei de câmpie. Prin poziția sa în Câmpia Română, Teleormanul se găsește la interferența maselor de aer oceanic care, în deplasarea lor spre E., ajung deasupra teritoriului județului încă suficient de umede. Verile sunt calde și secetoase, iar iernile aspre și geroase.

Caracteristicile vânturilor sunt date de poziția orașului față de masele pincipale de aer, direcțiile dominante fiind cele din vest, est și nord-est. Dintre acestea, cele din vest au o frecvență mai mare la Roșiorii de Vede.

Crivățul este un vânt destul de puternic, atingând chiar și 30- 35 m/s,acesta acționează mai ales în timpul iernii, din partea de E și aduce zăpada. Acest fenomen este întâlnit cu o intensitate mai mare în partea estică a județului, în timp ce în Câmpia Dunării acesta “pătrunde ca o lamă de cuțit”.

Austrul este un vânt uscat și fiervinte ce bate din partea vestică. Acționează cu precădere în timpul verii și mai este numit și “Traistă goală” de către localnici, deoarece are un efect de secetă, afectând vizibil culturile de câmp.

În urma analizei datelor climatice extrase din setul de date ROCADA (1961-2013) obținute de la Administrația Națională de Meteorologie am constatat faptul că Rosioriul se află în plină zonă de acțiune a izotermei de 11°C, cel puțin în ultimii 50 de ani.

Cea mai ridicată temperatură înregistrată în acest interval a fost de 42,7° C în anul 2007. Se constată, totodată o crește a temperaturilor în ultimii 15 ani, consecință evidentă a încălzirii globale, dar și a dispariției ”Pădurii Nebune” de stejar.

Dat fiind faptul că zona analizată se află în unitatea majoră Câmpia Română, cantitatea de precipitații are valori cuprinse între 500-600 mm/ an, în cazul anilor analizați de mine, am constatat o valoare medie de 523,5 mm an.

1.2.1.5. Hidrografia

În ceea ce privește rețeaua hidrografică, punem în evidență faptul că orașul se află la confluența dintre râul Vedea, cel mai importan rău din Teleorman, și afluentul acestuia, pârâul Bratcov.

Vedea mărginește Roșioriul pe partea estică de la podul CFR de pe ruta Roșiori- Costești până la intersecția dintre Str. Dunării cu Drumul Național E70, lungimea acestui sector de rău este de aproximativ 6 km. În zona orașului, Vedea are o albie minoră cu o lățime de 20 m și adâncime de 3- 3,5 m mărginită pe ambele părți de maluri drepte pe aproape tot sectorul.

În ceea ce privește apărarea orașului împotriva eventualelor inundații, destul de frecvente până în anul 1930, s-a construit un dig cu lungimea de aproximativ 1600 m de la podul de pe șoseaua Roșiori de Vede- Drăgănești de Vede până la podul de pe calea ferată Roșiori-Costești dinspre oraș, tot funcție de apărare împotriva inundațiilor îl are și rambleul căii ferate Roșiori de Vede- Alexandria, dar și platforma înălțată a stației CFR Roșiori Nord.

Tot în vederea prevenirii inundațiilor, dar și pentru deținerea controlului asupra irigației din zonele mai puțin drenate, s-au construit foarte multe canale, în special după instalarea regimului comunist în România.

1.2.1.6. Solurile

Solurile caracteristice zonei din care face parte Roșiori de Vede sunt cernoziomurile și luvisolurile, acestea caracterizându-se ca fiind soluri de culoare deschisă, cu acumulare de humus brut, nesaturat, cu însușiri fizice, fizico-chimice, biochimice și cu potențial de fertilizare moderat. Sunt folosite în agricultură ca terenuri arabile, îndeosebi pentru culturi de cereale și plante tehnice sau furajere cât și în silvicultură, pomicultură și viticultură.

”Cernoziomurile sunt soluri de culoare închisă, cu profil clar diferențiat, cu acumulare de humus, cu însușiri fizice și chimice, biochimice favorabile, cu potențial de fertilitate ridicat, folosit pe scară largă în agricultură, în special pentru cultura cerealelor și plantelor tehnice. Cernoziomurile prezintă un regim hidric favorabil, deși perioada de vară este marcată printr-un deficit de apă, rezervele de apă din aceste soluri asigură în mare măsură menținerea unei vegetații de silvostepă.” (sursa http://www.prefectura-teleorman.ro/doc/comunicate/situatie-teleorman-sistem-national-judetean-monitorizare-sol-teren-agricultura-2014.pdf )

1.2.1.7. Aspecte biogeografice

Potențialul bio-pedogeografic al orașului Roșiori de Vede a evoluat în strânsă legătură cu condițiile de relief, rocă, climă și hidrografie. Faptul că acesta se suprapune în întregime regiunii de câmpie face ca peisajul biogeografic să fie uniform, și să nu existe zonări în cadrul acestuia.

În ceea ce privește vegetația, putem spune că aceasta este caracteristică silvostepei. “Silvostepa se suprapune aproximativ peste arealul „cernisolurilor”care își păstrează în gradul de fertilitate și proprietățile structurale ale cernoziomurilor. […] Ponderea deținând-o cernoziomurile, care au cele mai bune caracteristici pentru agricultură. Rezultatele foarte bune dau pe aceste soluri, toate culturile de câmp: grâu, porumb, orz, secară, floarea soarelui, soia, dar și plante medicinale. […]Pe lângă culturile de câmp rezultate bune dau și plantațiile viticole, în special viile de hibrizi care ocupă suprafețele cele mai mari precum și plantațiile pomicole în special de prun și cais.” (sursa http://www.prefectura-teleorman.ro/doc/comunicate/situatie-teleorman-sistem-national-judetean-monitorizare-sol-teren-agricultura-2014.pdf )

1.2.2. Potențialul uman și economic

1.2.2.1. Populația

Conform datelor obținute de la Institutul Național de statistică am realizat graficul 1, care pune în evidență evoluția structurii demografice pe sexe în decursul a 25 de ani, respectiv între 1992-2017. Se poate observa clar tendința reducerii numărului de locuitori în cazul ambelor sexe și totodată putem observa numărul mai ridicat al populației feminine în comparație cu populația masculină pe întreaga durată a studiului.

În cartodiagrama de mai sus se observă creșterea bruscă a populației în perioada comunistă, un adevărat babyboom, ca urmare că interdicției avorturilor, lipsa metodelor contraceptive și încurajarea, dacă nu obligarea femeilor de a ținti către țelul de a deveni ”mame eroine”.

1.2.2.2. Economia

Având în vedere faptul că arealul studiat se află în unitatea de câmpie, pe plan economic agricultură și creșterea animalelor au rămas principalele ocupații ale populației autohtone. Producția meșteșugărească a constituit în trecut o ramură foarte dezvoltată a acestei zone, în special datorită caracterului de târg al orașului.

Perioada 1866-1959 cuprinde anii în care economia din Roșiorii de Vede nu va mai cunoaște nici un fel de îngrădiri, locuitorii fiind scutiți, din 1866, de monopolul economic, pe care îl practică mânăstirea Sf. Spiridon Nou din București asupra agriculturii, meșteșugurilor și comerțului local.

După 1866, orașul pășește, ca de altfel întreaga Românie, pe calea consolidării relațiilor de tip capitalist puternic influențată de pătrunderea progresului tehnic din țările occidentale.

Pe piața roșioreană, au apărut și instituțiile financiare, cele mai importante dintre acestea fiind: Banca Agricolă (înființată în 1896), Societatea Cooperatist㠓Albin㔠(1897), Societatea Economică Roșiori (1900), Banca Cercului Comercial – Industrial (1911) și Banca Popular㠓Mihai Viteazul” (1909). Dezvoltarea economiei atrage după sine și îmbunătățirea aspectului edilitar al orașului.

Anul 1959 este considerat de istorici anul încheierii perioadei de libertate economică, fiind anul în care aici ia ființă Gospodăria Agricolă Colectivă.

Municipiul Roșiorii de Vede înglobează în economia sa activități industriale, agricole, de transport, comerț, servicii și într-o mică măsură turism. Până în anul 1994, industria era bine reprezentată prin societăți din domeniul prelucrării fibrelor și confecțiilor textile, din domeniul producției de ulei, al producției de bere, confecții metalice, piese de schimb pentru mașini agricole, reparațiile de material rulant, acesta funcționând și în present, însă la o capacitate destul de restrânsă.

În anii “de democrație populară”, la zestrea industrială a orașului Roșiorii de Vede s-au adăugat Întreprinderea Mecanică pentru Agricultură și Industria Alimentară (IMAIA), Întreprinderea de Reparații Material Rulant (IMMR), Întreprinderea de Tricotaje „ROTRICO” – una dintre cele mai moderne fabrici de profil din România, Fabrica de bere “ROBEMA”, o nouă Fabrică de Ulei și câteva unități în care lucrau meșteșugarii locali. În același timp, Roșiorii de Vede avea una dintre cele mai puternice Întreprinderi Agricole de Stat din județ, precum și o cooperativă agricolă ( CAP).

La IMAIA și Întreprinderea de Reparații Material Rulant se executau cabine pentru tractoare și hedere pentru binecunoscutele fabrici de tractoare și mașini agricole de la Brașov, București, Miercurea Ciuc, dar și piese turnate din fontă și arbori cotiți pentru motoarele termice.

Din păcate, 1989 a fost și anul în care s-a dat startul închiderii, una câte una, a tuturor întreprinderilor roșiorene, așa cum s-a întâmplat de fapt în foarte multe localități din întreaga țară.
De la un loc fruntaș pe țară în ceea ce privește rentabilitatea producției realizate la Întreprinderea Mecanică pentru Agricultură și Industria Alimentară unitatea a ajuns în doar câțiva ani în faliment, astăzi aflându-se în ruină.

La Întreprinderea Textilă, privatizarea a însemnat un mare eșec, urmată de închiderea definitivă a unității și lăsarea pe drumuri a câteva mii de salariați. Aceeași soartă au avut și Întreprinderea de Reparații Material Rulant (IMMR) și Fabrica de bere “Robema”.

Singurele unități care încă își mai duc traiul de pe o zi pe alta fiind Fabrica de Ulei și ceea ce a mai rămas din fosta Întreprindere de Tricotaje.

În oraș lucrează, atunci când patronii le găsesc desigur de lucru, doar câteva sute de croitorese, iar alte câteva sute de salariați își câștigă pâinea din comerț, câteva mici unități de producție, CFR și prestările de servicii, la care se adaugă salariații bugetari.

Roșiorii de Vede era un municipiu cunoscut înainte de anii ‘90 drept un centru industrial cu fabrici de bere, tricotaje, ulei și vin

În primii ani după revoluție, privatizarea părea să aducă unităților industriale un viitor strălucit, însă aceasta avea să fie doar o iluzie deșartă, la fel ca în toată țara.

2. DOCUMENTE CARTOGRAFICE REFERITOARE LA ROMÂNIA CU PRIVIRE SPECIALĂ ASUPRA ORAȘULUI ROȘIORI DE VEDE

2.1 Al doilea studiu militar (1806-1869)

Al doilea studiu (cunoscut și ca Franciscan) Militar este o capodoperă din seria de hărți reprezentând teritoriul imperiului austro-ungar. Este excelentă în ceea ce privește calitatea conținutului datelor sale, caracteristicile desenului și estetică. Deși seria nu este uniformă în conținutul său și în implementarea sa datorită perioadei prelungite de timp a cartografierii (1806-1869), foile de hartă sunt destul de bine aplicabile chiar și astăzi. De mult timp, foile de hartă trecute în arhive erau disponibile numai pentru un grup închis de profesioniști în cartografie militară. Un număr de reproduceri din foi care descriu cele mai importante teritorii, în principal că alb-negru copii, au început să fie distribuite.

Pe lângă reprezentarea mai detaliată a caracteristicilor individuale ale terenului, noutatea seriei de hărți, finalizată în forma finală, în aproape o jumătate de secol, a fost baza geodezică solidă.

Scara hărților, bazată pe unități de măsurare contemporane, poate fi estimat a fi 1: 28800.

Activitatea de topografie sa încheiat în 1869. (sursa Timár, G., Molnár, G., Székely, B., Biszak, S., Vargă, J., Jankó, A. , 2006 a , Pag. 59 )

Inițial, hărțile au fost realizate în sisteme individuale de proiecție cu propriile puncte de referință “fiecare sistem este un Cassini sau, în o altă terminologie, o proiecție Cassini-Soldner.”(sursa Timár, G., Molnár, G., Székely, B., Biszak, S., Vargă, J., Jankó, A. , 2006 b , Pag. 59) însă, având în vedere faptul că hărțile nu au fost descărcate ci luate drept capturi de ecran, procesul de georeferentiere a fost realizat personal, după unirea imaginilor în programul de desen open source GIMP versiunea 2.8.18 după cum urmează:

După ce am făcut mai multe printscreen-uri ale hărții intitulate ”Al Doilea Studiu Militar” am încărcat părțile de hartă în programul de desen GIMP în vederea suprapunerii/ alipirii acestora după cum se poate observa în Fig. 1

Suprapunerea am realizat-o căutând puncte comune evidente pe bucățile de printscreen-uri, după care am setat ca layerul de deasupra să aibă o transparență cât mai mare, dar care totuși să-mi permită să suprapun punctele comune.

Acești pași i-am urmat pentru suprapunerea tuturor printscreen-urilor până a rezultat mozaicul prezentat în Fig. 2.

2.2 Charta 1864

Hartă detaliată despre Țara Românească din 1864, cu titlul Charta României Meridionale (hartă a României de Sud), deseori numită după autorul sau ”harta lui Szathmári” are 112 foi de hărți.

Studiul topografic austriac (1855-1859), care a servit drept bază pentru această hartă, a fost ultimul și cel mai detaliat . Hartă a fost făcută între unirea personală (1859) și independența (1878) Principatelor Dunărene. Această hartă a fost prima hartă proprie (într-o anumită măsură) a țării format, drept pentru care aici este pentru prima dată când s-a folosit denumirea de România pe o reprezentare cartografică.

Scara hărții: 1 inch = 800 de metri (1: 57,600)

Hartă a fost tipărită în 1864. Foile au fost tipărite la atât la Viena, cât și la București, în presa comună a lui Szathmári și a lui Károly Wallenstein.

”Hărțile reprezintă în detaliu hidrografia în albastru (lac, râu, mlaștină și bine). Există mai multe categorii care reprezintă vegetația: teren arabil, fân, teren de pășunat, podgorie, grădini, pământ stâncos, nisip, pădure, pene, pin și alți copaci. Categoriile rutelor sunt următoarele: drumurile principale, poștale și locale, calea și calea pentru căi. Deși în momentul tipăririi hărții era planificată prima linie de cale ferată în Țara Românească, există și un simbol pentru liniile de cale ferată. La așezări se disting casele, bisericile și crucifixele de piatră și lemn, mănăstirile, hanurile, oficiile poștale și posturile și gardurile telegrafice. Harta prezintă locațiile punctelor de triangulare (din piatră sau lemn).”

(sursa http://www.charta1864.ro/essay.html )

2.3 Planul Director de Tragere

Harta de bază numită „Plan Director de Tragere” a fost realizată la scara 1:20 000 într-un număr de 2118 planșe ce acopereau teritoriul României.

Editarea, tipărirea și difuzarea acestora s-a întins pe mai mulți ani până în 1959. Deși la începutul deceniului al patrulea s-a hotărât schimbarea proiecției însă numai 5% din aceste hărți au fost transpuse în noul sistem (Năstase 1975, pg. 87). În anii ’50 conținutul hărților și precizia lor treptat încep să nu mai corespundă cerințelor topografice militare.

Pe majoritatea foilor de hartă, relieful a fost reprezentat prin curbe de nivel. Echidistanța dintre curbele de nivel nu este unitară la nivelul țării, aceasta variind în funcție de relief și de sursele folosite la cartografiere. O serie de planșe folosesc metoda hașurilor pentru reprezentarea reliefului. Culorile utilizate la tipărirea hărții de bază au fost maron pentru relief și negru pentru restul reprezentării .

Pentru descărcarea acestei hărți am folosit wms-ul pus la dispoziție pe site-ul geo-spatial.org , din care am extras zona de studiu, Roșiori de Vede. Fig. 8, și Fig. 9 .

Harta topografică

Hartă topografică Militară a fost realizată după al doilea război mondial, datorită intereselor naționale din acea vreme, Direcția Topografică Militară a realizat harta de bază a României la scara 1: 25000 , folosind proiecția cilindrică transversală conformă Gauss Krüger. ( Osaci-Costache, 2008).

În perioada 1972-1981, pe baza îmbunătățirii concepției de realizare a hărților și anume prin metoda gravării pe sticlă s-a întocmit hartă topografică la scara 1: 25 000, tot în proiecție Gauss-Krüger, pentru întregul teritoriu național. Datorită modului de întocmire, această hartă se poate actualiza periodic, fără alterarea preciziei de reprezentare a elementelor de conținut.

Și pentru descărcarea acestei hărți am folosit serviciul wms, din care am extras zona de studiu, Roșiori de Vede.

3. FOLOSIREA PROGRAMELOR OPEN SOURCE PENTRU VALORIFICAREA DOCUMENTELOR CARTOGRAFICE

3.1. Programe GIS Open Source folosite

3.1.1. QGIS

“QGIS este un Sistem de Informații Geografice (GIS), prietenos cu utilizatorul, cu sursă deschisă, aflat sub Licența Publică Generală GNU.

QGIS este un proiect oficial al Fundației Surselor Geospațiale Deschise (OSGeo). QGIS rulează pe Linux, Unix, Mac OSX, Windows și Android, suportând numeroase formate vectoriale, raster, baze de date și funcționalități.” (sursă: http://www.qgis.org/ro/site/about/index.html )

Qgis este un software accesibil oricărui tip de utilizator, de la amator la profesionist, punând la dispoziție o gamă foarte mare de instrumente și plugin-uri utile în realizarea reprezentărilor cartografice, analiza teritoriului, întocmirea bazelor de date geografice spațiale, accesarea hărților de bază de tip Google Maps sau Bing s.a.

Versiunea de Qgis folosită pentru generarea și prelucrarea materialelor cartografice prezente în această lucrare este QGIS 2.18 Las Palmas.

3.1.2. GRASS

Grass este un software liber dezvoltat sub licența GNU, care manipulează date raster și vector, procesează imagini și are integrat un sistem de interogare și vizualizare a datelor. Acesta include mai mult de 350 de modle pentru gestionarea, prelucrarea, analiza și vizualizarea datelor geografice. În februarie 2006, Fundația Open Source Geospatial (OSGeo) a fost creată pentru a sprijini, promova utilizarea și colaborarea în dezvoltarea tehnologiilor Open Source și a datelor geospațiale, incluzând GRASS ca unul dintre proiectele sale fondatoare.  (Tudose C., Ovejanu I., 2011, Pag. 132-133)

3.2. Programe de cartografie asistată de calculator și programe de desen

3.2.1. GIMP

„GIMP este un acronim pentru GNU Image Manipulation Program. Este un program distribuit gratuit pentru activități precum retușarea fotografiilor, compoziția imaginilor și redactarea imaginilor. „ (sursa https://www.gimp.org/about/ )

GIMP a fost lansat în forma sa „primitivă”, beta, în noiembrie 1995. Această versiune avea extrem de puține obtiuni și era disponibilă doar pe următoarele sisteme de operare : Linux 1.2.13, Solaris 2.4, HPUX 9.05, SGI IRIX.

De la lansare și până în prezent programul a evoluat remarcabil, putând concura „cot la cot” cu programe renumite, comerciale, de desen și editare imagini precum cele oferite de Adobe Photoshop sau CorelDraw.

Versiunea de GIMP folosită pentru editarea materialelor cartografice și a imaginilor prezente în această lucrare este GIMP 2.8.18.

3.2.2. Inkscape

„Inkscape este un editor de grafică vectorială open source similar cu Adobe Illustrator, Corel Draw, Freehand sau Xara X. Ceea ce separă Inkscape este utilizarea sa de Scalable Vector Graphics (SVG), un standard deschis W3C bazat pe XML, ca format nativ .” (sursa https://inkscape.org/en/about/overview/ )

Putem spune că Inkscape are o interfață ceva mai prietenoasă față de GIMP, având ceva mai puține „unelte”, fapt încurajator pentru un utilizator începător, acesta având de reținut mai puține funcții ale uneltelor. Programul este perfect pentru crearea de logo-uri sau ilustrații, rezultând un produs estetic, cu o calitate caracteristică formatelor vectoriale SVG.

Pentru această lucrare am folosit versiunea 0.91 în special pentru plasarea hidronimelor și toponimelor într-o manieră curbată, ori care să se muleze dupa formele ori elementele pe care am vrut să le evidențiez. Consider că această tehnică schimbă radical reprezentarea grafică, dând o notă de elegantă.

3.3. Avantaje și dezavantaje ale programelor Open Source în comparație cu programele comerciale

Înainte de toate, vreau să pun în evidență conceptul de Open source sau, în română, sursă liberă. Acest tip de programe oferă posibilitatea utilizatorilor de a modifica sursa sau codul software-ului astfel încât acesta să fie îmbunătățit. Totodată, termenul de open source se mai referă la faptul că utilizatorul poate face oricâte copii dorește și poate edita licența programului respectiv, nefiind restricționat în acest sens cum este în cazul programelor comerciale.

Proiectul OpenSource a fost dezvoltat de către Richard Stallman prin proiectul GNU în 1983, iar mai târziu, în 1989 a fost lansată prima licență publică GPL (General Public License)

Printre avantajele folosirii programelor open source pot menționa faptul că acestea sunt distribuite gratuit, și “actualizările și remedierea erorilor vin mai repede decât în cazul software-ului proprietar, datorită colaborării comunității.” (sursa https://www.bobses.eu/2015/04/29/ce-inseamna-open-source/ )

Bibliografie

ANM, (1961- 2013) ROCADA: a gridded daily climatic dataset over România (1961-2013) for nine meteorological variables

Atlas de semne convenționale pentru planuri topografice la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500, (2007), Agenția relații funciare și cadastru a Republicii Moldova

Bărbuț A.,Comșia L.,(2015)Roșiorii de Vede. Cronici în orizontul câmpiei, Editura Tipoalex, Alexandria

Eugen O.,(2005), Monografia municpiului Roșiorii de Vede, Editura Tipoalex, Alexandria

Eugen O.,(2015), Străzile din Roșiorii de Vede, Editura Tipoalex, Alexandria

Năstase A., Osaci- Costache G., (2005), Topografie, cartografie, Editura Fundației România de mâine, București

Nițu, C., Tudose, C., Vișan, M., (2001), Sisteme informaționale geografice și cartografie computerizată, Editura Universității din București, București.

Porumbeanu A.,(2003), Toponimicul Rușii de vede: contribuții la Istoria Orașului Roșiorii de Vede, Editura Tipoalex

Porumbeanu,A.,(2005), Roșiorii de Vede- În cronica vremurilor, Editura Tipoalex, Alexandria

Timár, G., Molnár, G., Székely, B., Biszak, S., Vargă, J., Jankó, A. (2006): Hărți digitizate ale Imperiului Habsburgic sondaj și versiunea lor georeferențiată. Arcanum, Budapesta

Teodor, (2012), Determinarea dinamicii versanților prin analiză morfometrică și morfografică a reliefului, utilizând tehnici GIS

Toader,I.,1980,Teleorman-monografie,Editura Sport și Turism,București

Tudose C., Ovejanu I., (2011), Elemente de Sisteme Informaționale Geografice, Pag. 132-133, Introducerea în GRASS SÂG, Edit. Universitară

Vânătoru D., Vânătoru P., (2016), Monografia comunei Peretu, Județul Teleorman (din neolitic până în anul 2016), p. 16, Așezarea și condițiile naturale, Edit. Velox- Alexandria

Webgrafie

http://www.prefectura-teleorman.ro/doc/comunicate/situatie-teleorman-sistem-national-judetean-monitorizare-sol-teren-agricultura-2014.pdf

http://www.charta1864.ro/essay.html

http://www.geo-spatial.org/download/planurile-directoare-de-tragere

http://www.qgis.org/ro/site/about/index.html

https://www.gimp.org/about/

https://inkscape.org/en/about/overview/

Ce înseamnă open source?

https://www.edrc.ro