PROGRAMUL DE STUDIU TOURISM, MANAGEMENT AND PLANNING [307445]

[anonimizat], MANAGEMENT AND PLANNING

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

PROF. UNIV. DR. OVIDIU GACEU

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

[anonimizat], MANAGEMENT AND PLANNING

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

PROF. UNIV. DR. OVIDIU GACEU

ABSOLVENT: [anonimizat]

1.INTRODUCERE

Munții Rodnei fac parte din grupa nordică a [anonimizat], fiind cea mai importantă subunitate montană din Carpații Orientali, o zonă cu peisaje superbe și o remarcabilă biodiversitate.

Pe o suprafață relativ mică de circa 50 [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], extrem de greu de întâlnit.

Creasta lor de 50 [anonimizat]-vest, din pasul Șetref până în pasul Rotunda. Creasta Munțiilor Rodnei seamănă cu cea a [anonimizat] 30 de vârfuri cu înălțimi de peste 2000 de metri.

Astfel Munții Rodnei se individualizează atât prin altitudinea cea mai înaltă din zona răsăriteană a Carpațiilor(vârful Pietrosul-2303m),dar și prin existența celui mai mare lac glaciar (Lala Mare cu o suprafață de 5637m).

În arealul Munțiilor Rodnei se găsește una dintre cele mai importante stațiuni montane din zona nordică a țării-[anonimizat]. Altitudinea mare și masivitatea Munțiilor Rodnei sunt consencințe ale alcătuirii petrografice și ale condițiilor tectonice.

[anonimizat]. [anonimizat]: Buhăiescu, Pietrosul, Negoiescu, etc. Lacurile, [anonimizat] 1800-1950m. Genetic se încadrează în categoria lacurilor glaciare cantoate în circurile sau văile foștilor ghețari cuaternari.

Sub limita crestei principale există 23 de lacuri glaciare dintre care amintim:Iezerul, [anonimizat], [anonimizat].

Din anul 1932 [anonimizat] 183 ha. Care în 1979, devine Rezervație a Biosferei. [anonimizat] o suprafață de 3300 ha.

[anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat] ([anonimizat]-opaițul Munțiilor Rodnei) [anonimizat]:capra neagră(Rupicapra rupicapra), cocoșul de munte(Tetrao urogallus), cocoșul de mesteacăn(Tetro tetrix), marmota(Marmota marmota), cerbul carpatin(Cervus elaphus), etc. [anonimizat], a faunei și a [anonimizat] a fi clădit anume spre a cuceri ochiul. [anonimizat] o [anonimizat].

De asemenea în Munții Rodnei există numeroase posibilități de practicare a sporturilor de iarnă, una din principalele forme de turism desfășurate în masiv în perioada hivernală pe pârtiile amenajate din stațiunile Borșa și Valea Blaznei.

În conceperea aceste lucrări am parcus următoarele etape:

-deplasarea în teren, la fața locului pentru cunoașterea în detaliu a zone caracterizate, timp în care am extras și datele meteorologice de la stația meteorologică de care am avut nevoie.

-prelucrarea datelor prin introducerea acestora într-o bază de date Excel care să permită realizarea graficelor și a tabelelor necesare redactării aceste lucrări. Pentru realizarea aceste lucrări “Avalanșele din Munții Rodnei”, am folosit date provenite din datele de proveniență din observațiile de lungă durată înregistrate la stația meteorologica Iezer din masivul Rodnei, iar ca perioadă de bază a fost luată cea cuprinsă între 2003-2013.

2. PREZENTARE GENERALĂ

2.1 Așezarea geografică

Munții Rodnei care etalează cele mai înalte altitudini din Carpații Orientali (Vf. Pietrosul Rodnei-2303 m) sunt localizați în partea de nord a țării, având o suprafață de 47 ha. Fiind cuprinși în cadrul grupei nordice, cunoscuți și sub numele de Carpații Maramureșului și al Bucovinei, acești munții domină peisajul înconjurător, cele mai mari diferențe de nivel înregistrându-se față de depresiunea Maramureșului situată la Nord.

Din punct de vedere administrativ, masivul Rodnei se întinde în județele Maramureș și Bistrița Năsăud. Prin poziție, masivul Rodnei se află la contactul a doua arii de influență și anume cea baltică și cea oceanică, cu diferențieri între versanții nordici și cei sudici.

Fig. 1 Munții Rodnei (Sursă: http://www.traseepemunte.ro/)

2.2. Limitele Munțiilor Rodnei

Munții Rodnei se prezintă pe un horst cristalin orientat vest-est, abruptă spre nord și domoală spre sud, începând dispre nord Munții Rodnei se învecinează cu Depresiunea Maramureșului, începând de la Săcel, înspre Moisei, Borșa și până în zona Pasului Prislop (1416 m). Iar de la Pasul Prislop, granița este dată de cursul Bistriței Aurii până în apropiere de Cârlibaba, în zona Pasului Rotunda.

În partea de est Munții Rodnei se învecinează cu pârâul Rotunda, Pasul Rotunda (1271 m), pârâul Preluci și râul Someșul Mare, care desparte Masivul Rodnei de Munții Suhardului.

Limita sudică este continuată de valea Someșului Mare ce desparte Masivul Rodnei de Munții Bârgăului între Valea Mare și Maieru. De la Sîngeorz Băi spre Ilva Mică până la Parva și Coșbuc granița este reprezentată de Dealurile Năsăudului.

În vest limita este dată de Valea Sălăuței, iar de la Coșbuc până la Dealul Ștefăniței, Pasul Șetref (818m ), Valea Carelor până la vărsarea ei în râul Iza în zona localitații Săcel.

Fig. 2. Munții Rodnei

2.3. Așezarea matematică

Localizarea geografică în funcție de coordonatele matematice indică faptul că Munții Rodnei sunt marcați de paralela de 45ș lat N și meridianul de 23ș long. E. Astfel coordonatele geografice ce încadrează Munții Rodnei sunt 24°23' – 25°31' longitudine estica și 47°19' – 47°39' latitudine nordică.

2.4. Scurt istoric asupra cercetărilor avalanșelor

În această lucrare se abordează o serie de probleme legate de avalanșele din Munții Rodnei, studiu mai puțin abordat de oamenii de specialitate. Primele preocupări în ceea ce privește avalanșele din România, au avut loc în perioada interbelică, iar de atunci oamenii de specialitate s-au axat mai mult pe studiul condițiilor favorabile formării avalanșelor (Stoenescu, 1956), identificarea suprafețelor pe care avalanșele se deplasează, precum și rolul acestora în modelarea reliefului, (E. Nedelcu, 1962, Valeria Velcea, 1961,Gh. Niculescu, E. Nedelcu, 1961, Gh. Niculescu, 1966, Silvia Iancu, 1970, N. Popescu, M. Ielenicz, 1981, M. Ielenicz, 1984),dar nu în cele din urmă și de clasificarea avalanșelor și factorii de declanșare ai lor (S. Ciulache, Nicoleta Ionac, 1995, Octavia Bogdan, Elena Niculescu, 1999, Florina Grecu, 1997, F. Moldovan, 2003).

Lucrarea de față vine în completarea puținelor informații despre avalanșele din Munții Rodnei, care din păcate au fost tot mai prezente în ultimii ani.

Fig. 3 Avalanșa din Munții Rodnei

(Sursă: https://www.romaniatv.net/oameni-surprinsi-de-avalansa-in-muntii-rodnei-misiune-dramatica-de-salvare_212420.html)

3. FACTORI FIZICO-GEOGRAFICI

3.1.Factorul geologic

Încă din cele mai vechi timpuri, geologia reprezintă un factor foarte important pentru identificarea și evoluția unui teritoriu.

Munții Rodnei se remarcă prin înălțime și prin masivitate, asemnena Munțiilor Făgăraș, caracteristic determinate în primul rând de de construcția geologică fiind cea mai proeminentă unitate muntoasă din Carpații Răsăriteni.

Geologia imprimă în mare parte trăsăturile morfologice ale reliefului, care în Munții Rodnei datorită șisturilor cristaline preponderente, dau masivitatea și înălțimea mare a culmilor, formând astfel un loc prielnic de producere a avalanșelor. Munții Rodnei sunt alcătuiți preponderent din șisturi cristaline și într-un procent mai mic din roci sedimentare și eruptive noi.

De un farmec deosebit sunt și frumoasele vestigii ale acțiunii ghețarilor din Munții Rodnei precum numeroasele lacuri glaciare, iezere, risipite în căldările superioare ale masivului. Dintre ele, iezerele Buhăiescu și tăul Lala Mare sunt cele a căror înfățisare este mai plină de poezie și frumusețe.

3.2. Factorul climatic

Pentru o analiză mai detaliată a duratei, ritmului și intensitatea avalanșelor,factorul climatic are un rol foarte important, iar elementele climatice care au o influență maximă în desfășurarea acestora sunt:precipitațiile, temperatura aerului, zilele de iarnă, vântul și durata de strălucire a Soarelui.

Toate aceste elemente climatice au fost analizate cu ajutorul datelor de la stația meteorologică Iezer pe o perioadă de 10 ani (2003-2012), fiind situată la o altitudine de 1785 m, pe versantul nordic al Munțiilor Rodnei.

Fig. 4 Stația meteorologică Iezer

3.2.1. Temperatura aerului

Temperatura aerului este cel mai important parametru dintre toate elementele climei și caracterizează în mare măsură condițiile climatce ale unei regiuni, iar din acest motiv în cadrul unui studiu climatic, acest element este analizat foarte detaliat. Sursa energetică a proceselor și fenomenelor meteorologice o constituie energia radiantă primită de la Soare și care provoacă încălzirea aerului, evaporația și alte procese.

Temperatura aerului este un factor important care influențează caracteristicile și evoluția stratului de zăpadă.

Temperatura medie anuală

Valorile din tabelul de mai jos indică valorile medii anuale din cei 10 ani de cercetări meteorologice. În perioada 2003-2012 temperatura medie anuală înregistrată în Masivul Rodnei la stația meteorologică Iezer este relativ mică în care doar în anul 2004 s-au înregistrat valori negative, astfel temperatura medie anuală fiind de -1,13șC, iar în restul anilor s-au înregistrat valori pozitive iar cea mai mare valoare s-a înregistrat în anul 2007, temperatura medie anuală fiind de 2,67șC.

Fig.5 Evoluția temperaturii medii anuale (2003-2012) (sursa: Date prelucrate după arhiva ANM)

3.2.2. Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice, prin cantitatea și regimul de variație, joacă un rol important în declanșarea avalanșelor prin formarea stratului de zăpadă și a caracteristicilor sale cantitative și calitative.

Cantitatea de precipitații lunare și anuale din Masivul Rodnei se calculează pe o perioadă de 10 ani (2003-2012) deoarece precipitațiile au o mare variabilitate în timp.

Cantitățile medii lunare și anotimpuale oferă o imagine clară a distribuției precipitațiilor în cursul anului și servesc la caracterizarea regimului anual (Farcaș, 1988).

Fig. 6 Cantitatea medie lunară de precipitații la Iezer (2003-2012)

3.2.3. Zilele de iarnă

Zilel de iarnă, în masivul Rodnei, cu temperatura maximă diurnă mai mare sau egală cu 0șC, se înregistrează în cadrul intervalului de timp în care are loc înghețul, pe culmile montane înalte, și acest fenomen poate fi prezent și în unele zile din lunile de vară. În general numărul anual al zilelor de iarnă crește cu altitudinea și ajunge la peste 155 de zile. Izoterma de 0șC conturează culmile la altitudinea de 2303 m, iar izoterma cu valoarea cea mai mică de -2șC delimitează doar culmile cele mai înalte din Munții Rodnei și anume Vf. Pietrosul.

3.2.3. Durata de strălucire a Soarelui

Durata de strălucire a Soarelui reprezintă un element climatic important, atât teoretic cât și practic. Din punct de vedere teoretic se folosește pentru caracterizarea climatică a unei regiuni, iar din punct de vedere practic, se folosește în studiile agroclimatice, climato-turistice, ea având un rol important în tratarea unor boli, precum și în precizarea duratei de timp favorabil pentru activitățile turistice.

Durata de stralucire a soarelui, reprezinta intervalul de timp, din cursul unei zile, cind soarele straluceste si se exprima in ore si zecimi de ora și depinde de 3 categori de factorii:

-astronomici;

-geografici;

-meteorologici;

În urma unor cercetări realizate la stația meteorologică Iezer s-a ajuns la concluzia că anual în Vf. Pietrosul la altitudinea de 2303 m se înregistrează o medie de 1300 de ore cu Soare, din cauza nebulozității relativ mare și prezența ceții.

Acest lucru este dat de locul în care este poziționată stația meteorologică în cadrul formelor de relief. În cazul Masivului Rodnei unde stația meteorologică este amplasată într-o vale mai adancă, rezultă ca durata de strălucire a Soarelui este mai mică, în comparație cu o stație meteorologică amplasată pe o culme montană, unde orizontul nu mai este limitat de versanții învecinați.

3.3. Factorul hidrografic

Factorul hidrologic influențează apariția avalanșelor prin existența numeroaselor bazine de recepție a râurilor situate cu mult peste limita superioară a pădurii. În cadrul acestora se formează forme negative de relief de tipul văilor care favorizează formarea avalanșelor de culoar.

Rețeaua hidrografică din Munții Rodnei este organizată preponderant pe două direcții: nord și sud. Caracteristicile cursurilor de apă sunt date de relief, astfel râurile de pe versantul nordic sunt mai scurte și repezi în timp ce cele de pe versantul sudic sunt mai lungi, formând bazine hidrografice mai mari.

3.4. Vegetația

Repartiția altitudinală, compoziția, structura și vârsta pădurilor în cazul unui masiv montan, au o importanță esențială în geneza și evoluția avalanșelor.

Vegetația care acoperă Masivul Rodna este dispusă etajat și aproape uniform distribuită pe versanți: peste 1800 m altitudine aproape 30% din suprafața stâncoasă este acoperită cu pajiști alpine în alternanță cu tufărișuri de jneapăn (Pinus mugo), exemplare de zâmbru (Pinus cembra) și pâlcuri de bujori de munte (Rhododendron kotschy).

Vegetația naturală a Munților Rodnei, a suferit cu timpul, însemnate modificări provocate atât de factorii antropici cât și de cei naturali. O bună parte din jnepenișuri și majoritatea rariștilor subalpine au fost desființate pentru a lărgi suprafața pajiștilor. În multe situații, limita superioară a pădurilor de molid a fost coborâtă prin defrișări, favorizând curgerea avalanșelor prin aceste areale.

Pădurea prin deosebitul său rol de obstacol în calea maselor de aer, contribuie la creșterea turbuleței, la depunerea neuniformă a stratului de zăpadă, astfel influențând și zonele limitrofe.

La altitudinea de 1785m, unde este amplasată și stația meteorologică Iezer, perioada de vegetație este scurtă și rolul acesteia este limitat, fiind înlocuită de statul de zăpadă care persistă în medie 165,4 zile/an.

Un caz foarte important care, a avut loc de-a lungul timpului în ceea ce privește distrugerea pădurilor de către avalanșe, este cel în care de o dimensiune uriașă (64,1 ha) a distrus o pădure pe o o lungime de aproximativ 3,8 km, pe raza suprafeței Izvorul Oii.

3.5. Factorul pedologic

În cadrul Munților Rodnei se disting șapte clase de soluri: protisoluri, cernisoluri, umbrisoluri, cambisoluri, luvisoluri, spodisoluri și histisoluri și un procent de 1,17% stâncărie, iar în ceea ce privește acțiunea de eroziune a avalanșelor, acestea afectează atât structura superficială a solului cât și depozitele de debris de pe versant, rezultate în urma proceselor de meteorizare.

Astfel acestea în drumul lor, strâng toate aceste materiale, precum și trunchiuri de copaci pe care le depozitează în zona de depozit a avalanșei. Stratul de sol erodat și transportat de avalanșe, provine din zona de desprindere sau zona de tranport a acestora.

Eroziunea solului este accentuată în cazul avalanșelor de fund, în cadrul cărora planul de alunecare se află pe sol. Dacă avalanșele de suprafață predomină, planul de alunecare se află în interiorul stratului de zăpadă și atunci stratul de sol este protejat, iar de cele mai multe ori în această situație, zona de tranziție este acoperită de vegetație ierboasă. Aceasta este și cazul a numeroase culoare de avalanșă din Munții Rodnei.

3.6. Activitatea antropică

Încă din cele mai vechi timpuri zona Munțiilor Rodnei a fost populată datorită resurselor naturale ale solului și ale subsolului, astfel că așezările sunt prezente pe versantul sudic: Valea Mare, Șanț, Rodna, Maieru, Sângeorz-Băi, în timp ce în nord se înșiră pe mai mulți km orașul Borșa, situat de-a lungul văii cu același nume. (sursă, Gr. P. Pop, 2006, pag.46).

Activitatea antropică reprezintă o verigă determinantă în sistemul geografic al Munților Rodnei, iar implicarea omului în morfogeneză, prin multiplele și diversele sale activități influențează morfodinamica actuală fiind totodată și agent morfogeneticv (P. Udrea, 2000). De asemenea, omul și bunurile sale pot fi vulnerabile la anumite hazarde, multe dintre ele fiind consencința modului în care acționează asupra mediului ( Anca Munteanu, 2009).

Activitațile umane cele mai dezvoltate în Munții Rodnei sunt: păstoritul , care se practică cu multe sute de ani în urmă, munca ce se desfășoara în exploatările miniere din jurul orașelor Rodna și Borșa, precum și tăierile de pădure de pe tot întinsul masivului.

Cele mai multe avalanșe pot fi provocate de om și în mod involuntar, prin turiști, schiori, șocuri mecanice etc. Chiar dacă în Munții Rodnei se pratică mai multe tipuri de turism precum: de recreere, balnear, cultural, agroturism, etc., însă doar turismul de recreere implică și zonele predispuse avalanșelor. Datorită unui cadru natural aparte, în timpul iernii turismul se practică intens, de foarte multe ori chiar pe schiuri. Cele mai multe avalanșe cu victime sunt produse chiar de persoanele în cauză, prin greutatea suplimentară pe care acestea o exercită asupra stratului de zăpadă, care poate iniția ruperea unui strat mai fragil aflat în adâncime.

4. AVALANȘELE

4.1. Aspecte generale

Avalanșele reprezintă o masă de zăpadă care se desprinde și se deplaseză pe versantul muntelui. Conform glosarului de termeni și Institutul elvețian pentru cercetarea zăpezii și avalanșelor, avalanșa reprezintă deplasarea rapidă a unei mase de zăpadă ce atinge un volum mai mare de 100 m³ și a cărei lungime depășește 50 m. Este vorba deci, despre o mișcare gravitațională rapidă a unei mase de zăpadă care coboară pe o pantă cu o viteză ce depășește 1m/s (L. Besson, 1996).

Avalanșele se formează în zona muntoasă, la o altitudine mai mare de 500 m, pe terenuri mai mari de 30-40%.

Avalanșele sunt considerate fenomene de risc în momentul în care populația, bunurile și activitățile sale sunt expuse manifestării acestora și devin vulnerabile. De asemenea, sunt fenomene de risc de origine naturală, cu declanșarea bruscă la nivel local datorită combinarii unor factori meteorologici (S. Ciulache, Nicoleta Ionac, 1995).

Astfel avalanșele sunt considerate:

-riscuri geomorfologice pentru că se manifestă prin alunecare pe versanți și contribuie la deplasarea solului, vegetației, etc.

-riscuri climatice-deoarece factorul principal care contribuie la existența avalanșelor este prezența statului de zăpadă.

-riscuri hidrologice-deoarece elementul pus în mișcare este apa, sub formă solidă.

Cercetări asupra avalanșelor au fost organizate în Elveția, Franța, Austria, Spania, S.U.A., etc., iar în execuția lucrărilor de combatere a avalanșelor s-au întâmpinat greutăți deosebit de mari, din cauza altitudinilor mari, a pantelor excesive, a depărtări de localități etc.

Cele mai multe lucrări paravalanșe au fost executate în Austria, Elveția și Franța.

4.2. Factori determinanți ai avalanșelor

În urma mai multor studii făcute de către oamenii de știință, s-a ajuns la concluzia că dinamica fenomenului de avalanșă este determinat de următori factori:

În urma studierii și cunoașterii interferențelor și sincronizărilor dintre toți acești factori se poate stabili mai ușor probabilitatea de producere a avalanșelor.

4.3.Caracteristicile zonelor de avalanșă

Toate avalanșele prezintă de-a lungul profilului său longitudinal trei sectoare sau zone cu caracteristici diferite:

-zona de desprindere- această zonă este situată în partea superioară a versantului, caracterizată prin pante de 30ș-35ș, reprezentând locul din care avalanșa își adună o bună parte din zăpada care va fi transportată și unde are loc ruptura în stratul de zăpadă care stă la baza declanșării avalanșei;

-zona de transport-această zonă este caracterizată prin pantă de 40ș-50ș de-a lungul căreia se produce alunecarea masei de zăpadă, în general cu viteze mari;

-zona de depozit-reprezintă zona caracterizat prin pante sub 20ș, unde avalanșa depune tot materialul erodat și transportat, în general sub forma unui con de avalanșă, a cărei mărime depinde de cantitatea de zăpadă transportată și de cantitatea de materiale antrenate de avalanșă.

Fig. 7 Elementele unei avalanșe

Pentru identificarea culoarelor de avalanșă din Munții Rodnei, s-au utilizat măsurători efectuate de-a lungul numeroaselor campanii în teren, precum și informații extrase și prelucrate din ortofotoplanuri și amenajamente silvice. În acest mod au fost identificate 47 de culoare de avalanșă care au de regulă o parte din zona de transport și zona de depozit situate sub limita superioară a vegetației forestiere.

Dintre cele 47 culoare de avalanșă analizate, unul singur depășește lungimea de 3000 m care coboară cea mai mare diferență de nivel, 1246 m. Acest culoar a fost format în urma unei avalanșe de mari dimensiuni din iarna anului 2005. De atunci aici, se produc avalanșe frecvente, dintre care una de dimensiuni mai mari în anul 2009.

4.4. Clasificarea avalanșelor

Încă din cele mai vechi timpuri a existat o problemă în ceea ce privește clasificarea avalanșelor, trecând prin mai multe etape, astfel încât fiecare om de știință sau alpinist implicat în acest domeniu a propus un sistem de clasificare.

La Congresul Internațional IUGG din anul 1957, care a avut loc la Toronto, de Quervain a făcut un inventar al clasificărilor avalanșelor existente amintind de avalanșele pulver și avalanșele de fund.

Apoi în 1988, Coaz vorbește de trei tipuri de avalanșă și anume: avalanșe pulver, avalanșe de zăpadă umedă și avalanșă de ghețari.

Avalanșa pulver se produce după ninsori abundente căzute pe timp friguros, declanșându-se spontan la orice din zi sau din noapte, nefiind legate de temperatura aerului și neimplicând o modificare calitativă a stratului de zăpadă.

O avalanșă pulver are două componente distincte și anume avalanșa propriu-zisă și norul, care este masa de zăpadă care alunecă pe pantă , atingând uneori și viteze de 200-300 km/h.

Avalanșele cu zăpadă umedă sunt puternic influențate de ridicarea accentuată a temperaturi, astfel zăpada devine moale, grea, udă și aderența ei se reduce prin apariția unei pelicule lichide, cu efect lubrifiant. De aceea se declanșează mai ales pe culuoare, nu liniare, iar viteza de curgere este mult mai lentă undeva la 40-100 km/h și nu produc efecte de suflu, și de obicei sunt autodeclanșate, dar pot fi declanșate și de oameni.

Spre deosebire de avalanșele cu zăpadă uscată, care au o viteză foarte mare, cele umede, fiind mai lente, lasă celor implicați o anumită șansă de a scăpa din calea lor prin fugă.

În România, una din primele clasificări ale avalanșelor a fost făcută de Topor în 1957. Acesta le împarte după modul în care iau naștere, în 5 grupe:

– avalanșe de ninsoare prăfoasă, care se produc în timpul ninsorilor abundente, alcătuite din cristale de gheață care cad peste o pătură veche de zăpadă;

– avalanșe de fund sau compacte, care se produc în perioadele calde ale iernii sau primăvara, când începe topirea zăpezii sau ploile;

– avalanșe în scânduri de zăpadă, care se produc pe terenuri cu înclinare mică, din cauza lipsei de aderență între stratele de zăpadă depuse succesiv;

– avalanșe în bulgări de zăpadă sau avalanșe de cataractă, frecvente primăvara sau vara, când blocuri de gheață cad din galeriile pereților abrupți sau din hornurile unde se depozitează zăpadă;

– avalanșe în cornișe sau balcoane, care se produc iarna sau primăvara, când stânca de care este prinsă cornișa se încălzește, și întreaga platformă suspendată se prăbușește cu zgomot.

Fig. 8. Avalanșă în scânduri de zăpadă

(Sursă: http://avalanse.blogspot.ro/2011/02/live-to-tellavalansa-pietrosul-rodnei.html)

4.4. Avalanșele-hazard natural. Impactul avalanșelor asupra populației și mediului

O avalanșă se poate considera hazard natural în momentul în care omul, bunurile sale și mediul înconjurător se suprapun cu aria de manifestare a acestora, ceea ce le imprima un anumit grad de vulnerabilitate și risc.

Astfel avalanșele reprezintă o amenințare în orice moment, datorită capacității lor de distrugere atât umană cât și materială, uneori provocând chiar și victime.

Așa numitul hazard avalanșa reprezintă posibilitatea ca avalanșele care se produc în Munții Rodnei se prezinte prin amploarea lor un pericol potențial pentru om și pentru mediu înconjurător.Riscul de avalanșă este determinat atât de existența fenomenului natural de avalanșă în sine cât și de posibilitatea expunerii persoanelor sau bunurilor lor în fața acestui fenomen. ( Anca Munteanu, 2009).

Pe plan european, există Scala de risc de avalanșă întocmită de EISL Davos și adoptată în multe țări europene inclusiv în România și cuprinde cinci niveluri de risc în ordine crescătoare, fiind Scala europeană de risc de avalanșă valabilă în cazul trecerii schiorilor sau drumeților în zona montană (Anca Munteanu, 2009).

Astfel fiecare nivel este însoțită de către o culoare standard, pentru a fi identificată mai ușor de către cei care practică sporturi cu risc potențial:

Risc redus ( verde )- stratul de zăpadă este în general stabil în ceea mai mare parte a pantelor, iar declanșarea avalanșei se poate realiza doar în cazul unei supraîncărcări pe pante înclinate. Spontan se pot produce doar curgeri sau avalanșe de mici dimensiuni.

Risc moderat ( galben)- în acest caz doar pe pante suficient de înclinate, stratul de zăpadă este mediu stabilizat. Declanșările de avalanșe se pot produce din cauza supraîncărcării cu schiori sau turiști, pe unele pante și nici nu se produc avalanșe spontane de mare amploare.

Risc însemnat (maro)- acest risc apare pe pante înclinate, pe care stratul de zăpadă este mediu sau puțin stabilizat, iar în anumite situații sunt posibile declanșări spontane de avalanșe medii și câteodată de avalanșe mari.

Risc mare (roșu deschis)- în acest nivel stratul de zăpadă este puțin stabilizat pe majoritatea pantelor suficient de înclinate, iar declanșarea este posibilă și printr-o slabă supraîncărcare, pe pante suficient de înclinate, iar în anumite situații sunt așteptate declanșări spontane de avalanșe medii și mari.

Risc foarte mare ( roșu închis)- în acest cza stratul de zăpadă este instabil și se pot produce spontan numeroase declanșări de avalanșe de mari dimensiuni, inclusiv pe pante mai puțin abrupte , condițiile fiind foarte favorabile , iar pericolul deosebit de mare.

Din păcate, în Munții Rodnei sunt foarte multe zone în care riscul de avalanșă este de nivel mare, care de-a lungul anilor a facut suficiente victime dar și efectele asupra naturii au fost suficient de mari.

4.4.1. Impactul avalanșelor asupra populației

În general în Munții Rodnei, riscul de avalanșă apare în momentul în care omul se expune la aceasta prin practicarea sporturilor de iarnă și a altor activități alpine, în arealele unde riscul de producere a avalanșei este foarte mare.

Gradul cel mai ridicat de risc de avalanșă există în special pentru activitățile turistice, în special în zona de creastă, unde se formează cornișe deasupra culoarelor de avalanșă, situate în pereții circurilor glaciare, cornișe a căror dimensiune nu se cunoaște și care se pot rupe când sunt tranversate de schiori sau turiști.

Dar în același timp grad ridicat de avalanșă se poate întâlni, și pe alte poteci turistice, care tranversează culoarele de avalanșă, sau versanții situați de-o parte și de alta a crestei principale.

Astfel în Munții Rodnei a avut loc în 17 febrarie 2006 un adevărat dezastru în urma unei avalanșe, unde cinci oameni si-au pierdut viața din cauza unei avalanșe pornite în Pietrosul Rodnei nu departe de stația meteorologică Iezer. Din păcate această zonă este foarte periculoasă, iar avalanșa s-a produs spontan din neglijența celor prezenți.

Acest caz a fost cel mai grav din cele care s-au întâmplat până acum, dar în Munții Rodnei s-au mai produs avalanșe în care din fericire persoanele implicate au reusit să scape și anume în anul 2011, un turist a fost prins de avalanșă în timp ce schia.

În urma unor studii, în cazul avalanșei din anul 2011, tipul avalanșei era tip placă cu o grosime de aproximativ 70-90 cm, temperatura aerului era cuprinsă între -15-17ș C, cu rafale de vânt de 10m/s, iar adâncimea zăpezii era variabilă. Avalanșa s-a produs pe o pantă cu zona de fracturare de aproximativ 40-42ș, iar înclinarea zonei de rulare era de aproximativ 30ș.

Fig. 9 Victima prinsă de avalanșă în timp ce schia

(Sursă: http://avalanse.blogspot.ro/2011/02/live-to-tellavalansa-pietrosul-rodnei.html)

Fig. 10 Una dintre victime în urma avalanșei din 17 februarie 2006

(Sursă: http://adevarul.ro/locale/baia-mare/foto-locul-ucigas-pietrosul-rodnei-nu-scapare-terifianta-poveste-cinci-morti-inghititi-zpada)

Din păcate și în iarna anului 2015 în Munții Rodnei a mai avut loc un caz de avalanșă în zona Piciorului Moșului în care au fost prinși doi cabanieri, în timp ce se îndreptau de la stația meteorologică Iezer spre orașul Borșa.

În acest caz, avalanșa s-a produs în timpul unei vremii neprielnice deoarece temperatura aerului din ziua respectivă era de -17ș C accentuată de o ninsoare viscolită, ceea ce a făcut ca reprezentanții de la Salvamont Maramureș să ajungă mai greu la victime pentru a le salva.

Impactul direct al avalanșelor asupra oamnenilor se manifestă nu numai prin greutatea zăpezii ci si prin presiunea aerului care este foarte mare. În general o avalanșă de zăpadă prăfoasă, duce la rupturi ale plămânilor dar și prin deformări ale corpului rezultate din impactul cu suflul avalanșei care exercită presiuni mare asupra corpului omenesc.

Prin greutatea zăpezii, o avalanșă poate produce victime prin asfixiere sau strivirea corpurilor. Chiar dacă uneori cei îngropați de avalanșă au șanse de supraviețuire, dacă stratul de zăpadă de deasupra lor are grosime mai mică, se tasează mai puțin și lent, iar echipele de salvare îi găsesc în timp util pentru a putea fi salvați.

În cazul avalanșelor umede, șansele de supraviețuire sunt reduse, deoarece zăpada are densitatea mai mare, se tasează repede și este mai greu de degajat.

4.4.2. Impactul avalanșelor asupra mediului înconjurător

Dintre toate elementele mediului înconjurător, cel mai frecvent afectat este fondul forestier, deoarece majoritatea avalanșelor de dimensiuni mari ajung până în pădure urmând traseul culoarelor.

Impactul avalanșelor asupra arboretului se manifestă fie prin ruperea totală și măturarea întregului culoar de materiale, fie prin ruperi parțiale ale crengilor și tulpinilor, dar în același timp avalanșa mai poate provoca cicatrici pe tulpină.

Fig. 11 Efectele avalanșei asupra pădurii în Munții Rodnei

(Sursă: http://www.silvasv.ro/STUL_P9.htm)

În concluzie, în Munții Rodnei cele mai afectate elemente antropice de avalanșe sunt activitățile antropice și fondul forestier, fiecare înregistrând o vulnerabilitate diferită în funcție de gradul de apropiere de zona de producere a acestora precum si gradul de risc al avalanșei.

4.5. Măsuri de prevenire a avalanșelor

Pentru a putea interveni cu măsuri de prevenire a avalanșelor în primul rând trebuie să se stabilească zonele în care se produc cel mai frecvent avalanșe, de aceea se pot întocmi hărți de risc de avalanșă cu caracter permanent, care indică unde este cel mai probabilă să se producă avalanșa când apar condițiile necesare de meteo, zăpadă, etc.

Întocmirea acestor hărți stau la bază:

-fotografieri aeriene stereoscopice luate vara;

– evaluări în teren în extrasezon privind urmele de avalanșe (zonele cu vegetație distrusă, urme de eroziune).

– evaluări în teren în extrasezon privind condițiile pentru formare și curgere a avalanșelor.

– monitorizarea locului și frecvenței avalanțelor prin fotografiere aeriană și din satelit

– colectare și evaluare informații din relatările observatorilor.

Fig.12 Hartă de risc de avalanșă

(Sursă: http://www.geo-spatial.org/galerii/?c=gal_geomorfologice&p=1603)

Pentru a preveni avalanșele este indicat ca iarna să nu se circule în zonele cunoscute, în care avalanșa poate fi declanșată, ci doar pe potecile de acces spre sau dinspre înălțimi, care se numesc "drumuri de iarnă", de pe versantele nordice ale văilor.

O altă regulă importantă pentru prevenirea avalanșelor este ca să nu se pornească la drum dacă în zilele precedente a nins abudent și este foarte important ca să se meargă în grup, la distanțe de minim 20 de metri unul de altul, astfel se poate evita surprinderea mai multor oameni de către avalanșă.

Pentru evitarea declanșări avalanșelor se pot lua și măsuri permanente de protecție care constă în fixarea zăpezii din zona de desprindere, care se poate realiza prin modificarea morfologică a solului, și anume împăduriri, plantare și reîmpăduriri, prin deplasarea mase de zăpadă depusă prin garduri, bariere, și prin susținerea artificială a păturii de zăpadă care se poate realiza prin plase, garduri parapeți și mici ziduri.

4.5. Susceptibilitatea terenului la avalanșe

Susceptibilitatea se definește ca potențialitate de manifestare a unui proces într-un areal dat, pe baza condițiilor teritoriale existente. Acest tip de analiză reprezintă componenta spațială la hazardului, depinzând de gradul de pretabilitate a terenului la anumite procese de risc, alături de prezența factorilor favorizanți sau declanșatori ( Dana Goțiu, V. Surdeanu, 2008).

O hartă a susceptibilității pentru avalanșele din Munții Rodnei prezintă locațiile în care terenul este predispus la avalanșe, iar zonele cele mai predispuse în Munții Rodnei sunt cele situate pe versanții cu declivitate mare de-o parte și de alta a crestei principale precum și cele din proximitatea vârfurilor Pietrosu, Puzdrele, Laptele Mare, Gărgălau și Roșu.

Zonele caracterizate de susceptibilitate medie la avalanșe în Munții Rodnei sunt cele situate în partea vestică și anume pe Piciorul Pleșcuței și între Vf. Galațu și Vf. Gărgălau.

Fig. 13 Harta susceptibilități pentru Munții Rodnei

4.6. Traseele turistice pe timp de iarnă în Munții Rodnei

În Munții Rodnei, cele mai importante trasee turistice indicate pentru parcurgerea lor pe timp de iarnă pentru evitarea avalanșelor sunt următoarele:

– căldarea Iezer – Vf. Pietrosu, unde nu trebuie urmat traseul turistic de vară, cea mai sigură alternativă de urcare/coborâre fiind de la stația meteorologică spre Vf. Piatra Albă;

– zona de creastă dintre Vf. Buhăescu Mare, Vf. Buhăiescu Mic, Vf. Rebra, Vf. Cormaia, Vf. Repede, care pe timp de iarnă se parcurge fără a ocoli vârfurile;

– Vf. Negoiasa Mare și Vf. Negoiasa Mică, care iarna trebuie urcate sau ocolite prin partea nordică, coborând suficient pentru a evita zona cu susceptibilitate ridicată la formarea avalanșelor;

– Vf. Laptele Mare, care trebuie urcat în timpul iernii și nu ocolit pe poteca turistică;

Având acces la informațiile cu privire la situația traseelor pe timp de iarnă în Munții Rodnei, fiecare doritor de escaladare a Munților iarna sau iubitori de sporturi de iarnă ar trebui să țină cont pentru a se evita situațiile neplăcute de declanșare a unei avalanșe și pentru a putea desfășura activitatea dorită în condiții de siguranță.