Turismul depinde într-o mare măsură de o „imagine” creată , care se adresează în mod direct turistilor .Consumatorii acestei „imagini”care dețin o… [307415]

[anonimizat]: ETNOTURISM

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:

Lector Univ: Suiogan Delia

Absolvent: [anonimizat]

2016

[anonimizat]: ETNOTURISM

Turismul de pelerinaj

Coordonator științific:

Lector univ:Suiogan Delia

Absolvent: [anonimizat]

2016

Introducere

Turismul depinde într-o mare măsură de o „imagine” creată , care se adresează în mod direct turistilor .Consumatorii acestei „imagini”care dețin o identitate propie demnă de apreciat sunt nevoiți să o caute și în cele din urmă să plătească o sumă de bani în schimbul acesteia

.„[anonimizat] „TURISM” provine din termenul englezesc „TO TOUR” (a călătorii , a colinda ) și are semnificația de excursie .Acesta a [anonimizat] , în verbul tranzitiv „to make a tour ”și a desemnat acțiunea de a voiaja în Europa .Așadar , noțiunea de turism exprimă acțiunea de a [anonimizat] , pentru propia plăcere ”

Analizând procesul de dezvoltare al turismului cultural prin formele sale variate s-a descoperit unul din paradoxurile turismului modern ce se maifestă prin tensiunea existentă între țelul economic al dezvoltării turismului și impactul social și cultural al acestuia.Cultura devine o [anonimizat] a da naștere unui produs.Identitatea și imaginea produsului sunt aduse la cunoștiința publicului prin intermediul companiilor publicitare .În acest proces de schimbare a produsului apare pericolul culturii privită ca un „bun”, iar autenticitatea ei poate disparea sau cultura este creată în special pentru a atrage turiștii.[anonimizat] o [anonimizat].Turismul reprezintă atât o componentă majoră a acestuia,cât și cea mai importantă marfă a [anonimizat].[anonimizat].Atragerea în circuitul turistic a [anonimizat] a vacanțelor, facilitățile acordate turiștilor asocoate cu îmbunătățirea calității vieții și ridicarea gradului de instruire și cultură au făcut din turism una din cele mai agreate forme de petrecere a timpului liber.

[anonimizat].

[anonimizat], dar cu toate acestea ea a început să piardă procente importante datorită noii orientări a turiștilor către destinații aflate pe celelalte continente.În aceste condiții Europa se confruntă cu o concurență manifestată de regiunile exotice. Se impune o îmbunătățire a produsului turistic în vederea recâstigării spațiilor pierdute de către Europa pe piața turismului.[anonimizat], reprezintă atuul cel mai de preț în susținerea acestui tip de turism.

Una din ramurile turismului cultural care cunoaște și azi , la fel ca în trecut o dinamică tot mai accentuată este legată de actul pelerinajului religios valorificat din punct de vedere economic prin intermediul turismul de pelerinaj ( religios sau ecumenic).

Capitolul 1. Turismul de pelerinaj

1.1 Prezentare generală

Pelerinajul religios este o constanță a umanitații. El are motivații multiple și semnificatii spirituale profunde, cand este trăit intens și înțeles corect. Pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze și să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaștele sfinților, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc mari duhovnici renumiți.

Turismul religios are o vechime de secole.. Scopul unui pelerinaj , dincolo de nevoia de cunoaștere este dorința unei experiențe divine.

Pelerianjul nu este o modă a secolului XX, cum se crede uneori ,datorită dezvoltării mijloacelor de comunicare și de transport. El este un act religios prin excelență asemănător oricărui alt mod de exprimare a sentimentului religios. S-ar putea spune că este cel mai vechi act religios din istoria omenirii .Și totuși , pelerinajul nu este o simplă expresie a credinței, cu căutarea plină de sens a lui Dumnezeu, izvor plin al credinței.Pelerinajul se face pentru a intensifica rugaciunea si viata spirituala în general. Pelerinajul este adesea un act spiritual de mulțumire adus lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El.Indiferent cum este considerat pelerinajul nu este rezultatul unui proces intelectual sau al unui sentimentalism.Acestea le implică pe toate ca părți integrate din dorința omului de căutare a anumitor modele de viață.Pelerin poate fi orice om ce caută adevărul lui Dumnezeu, el caută un mediu sfânt,în care ființa umană simte nevoia de a descoperi într-un mod mai evident prezența Divinității . Scopul pelerinajului trebuie să devină cu necesitate îmbogățirea vieții spirituale, schimbarea sinceră și profundă a propiului mod de viață,îmbunătățirea relației dintre om și Divinitate, precum și a relației dintre oameni . Unele centre urbane dețin în patrimoniul lor o mare varietate de obiective cu destinație religioasă și care au devenit importante centre de pelerinaj.

1.2 Scurt istoric al pelerinajului

Chiar de la începutul istoriei sale, omul a fost un permanent căutător al lui Dumnezeu.În latină, termenul care desemnează pelerinul este „palmarius ”adică cel care vine din Locuri Sfinte și poartă ramuri de finic”.Mai târziu acest termen a intrat în limba română sub forma de „palimar ” adică persoana care îngrijește de biserica, cel care stă în locul sfânt și duce în consecință o viață sfântă.Toți termenii care se referă la această activitate au semnificația de mișcare dinspre ceva în sensul că se fac anumite miscări, cum ar fi semnificația de mișcare dinspre ceva spre altceva. În greacă, termenul se referă la închinare, adorare,devoțiune activă în sensul că se fac anumite mișcări, cum ar fi plecăciunea,îngenuncherea sau efectuarea unor gesturi liturgice. Acestea desemnează mișcarea unei persoane străine către o altă persoană.Latinescu ”pelegrinus”are conotație similară cu referire expresă la ceea ce se întâmplă în actul pelerinajului, respectiv despărțirea de cineva pentru a se îndrepta spre alt loc.De la aceste rădăciuni s-a preluat în limbile europene termenul de pelerinaj :pelerin în franceză, pelegrin în engleză, pilger în germană, pelerin în română. În limbile orientale, hag în evreiește și hag în arabă, are un înțeles mult mai personal și anume persoana care merge de jur împrejur.

Din perspectiva teologică, tendința de căutare a lui Dumnezeu își are rădăciunile în zorii umanității : momentul în care ființa umană nu a fost pelerin, ci a fost în Paradis. Îndată după săvârșirea păcatului inițial,omul a fost cel care a produs ruptura dintre el și Divinitate, îndepărtarea de voința Lui și în consecință pierderea Lui Dumnezeu,din acest moment omul se strădui cu eforturi neînchpuite să revină la starea de comunicarea inițială. La nivelul individului ,eliminarea acestor rupturi conduce la crearea alteia, necesară și anume ruptura de lumea materială.

Problema proritarilor devine o chestiune vitală și motivație a pelerinului. Pelerinajul dă persoanei umane o altă întelegere a propiei vieți spirituale. Ceea ce îl determină pe om să plece în pelerinaj este în primul rând dragostea pentru Dumnezeu. Chiar în viața de zi cu zi avem experiența depășirii oboselii și a oricărui preocupări atunci când suntem motivați de iubire pentru Dumnezeu .

Mai mult cu cât călătoria este mai anevoioasă cu atât iubirea se dovedește mai profundă pentru Cel pe care îl caută. Din acest motiv cei mai mulți văd în pelerianj un sens al jertfei, o formă de abstinență, de purtificare și de dăruire de sine.Pelerinajul devine un act religios,cu valoare de mântuire în tradiția creștină.

Cu timpul pelerinajul a devenit mai mult un act limitat de resurse de timp și nu numai o stare a vieții, un eveniment căruia îi se imprimă anumite exigențe ce țin de potențialul economic al pelerinului sau a societății în care acesta trăiește.Totuși el nu trebuie sa devină apanajul celor cărora le place să călătorească, așa cum o fac spre anumite locuri în mod obișnuit.Creștinismul a văzut și vede în pelerinaj o stare care durează o viață întreagă fiind ființa umană ca trecătoare pe acest pământ.

Omul este cel care a deturnat sensul ei firesc, a îndreptat spre Dumnezeu, solidaritatea lui cu restul creației făcând păcatul inițial să se extindă și asupra ei și implicit să fie chemat să se sfințească și să se veșnicească tot prin om și odată cu omul.Omul poartă responsabilitatea călăuzirii creației pentru a o face la loc al sălășlușirii lui Dumnezeu.

Locurile Sfinte sunt deosebite prin prezența lui Dumnezeu sau a unei persoane sfinte, rugăciunile adresate sfinților au în esența ca obiect pe Dumnezeu.Locurile sfinte devin importante întrucât reprezintă locuri de aducere aminte pentru generațiile următoare de îmbogățire a memoriei iar sfinții devin modele de urmat celorlalți oameni care doresc să trăiască o viața autentică.Pe lângă pelerinajele mai îndepărtate de locuință există și o abordare pur spirituală a pelerinajului mainfestată prin participarea la Sfânta Liturghie care nu trebuie redusă nici la o simplă participare fizică nici la una exclusiv spirituală.

1.3 Motivația pelerinajului

Pelerinajul nu se face pentru simpla plăcere de a vizita anumite locuri ci întodeauna pentru un motiv religios.Efectele acestuia se țin de sensibilitatea și pregătirea sufletească a pelerinului ca persoana care îl percepe mai mult sau mai puțin vădit pe Hristos în viața personală.Cu toate acestea exista anumite scopuri care dacă nu sunt urmate cu fidelitate pot duce la roade nebănuite.

Prin pelerinaj creștinul readuce în memorie evenimentele petrecute unei persoane sfinte. De obicei orice pelerinajul culminează și este însoțit de o contribuție liturgică. De cele mai multe ori locurile sfinte sunt evocate, ca de exemplu Betleem în cântările despre renașterea Domnului, Gorgota ca loc al plângerii,Mormântul gol ca motiv de speranța și bucurie pentru înviere. Aducerea aminte a lucrării lui Dumnezeu cu oamenii are valoare mântuitoare pentru pelerini. Ei îl caută pe Dumnezeu pentru a aduce slava Sfintei Treimi și tuturor sfinților.Ficare act din viața lui este interes ca o mulțumire pentru ceea ce Dumnezeu i-a oferit.Prin pelerinaj persoana depăsește dificultățile vieții și găsește de multe ori rezolvarea unor probleme sufletești și de redescoperire a credinței propii în sufletul multora, fapt care ține de tot de domeniul minunii.În același timp pelerinajul înseamnă delimitarea unui spațiu și a unei perioade de timp în care toți oamenii sunt la fel și nimeni nu dorește să arate diferența socială, bogăția,funcția și altele.

Pelerinajul este o modalitate de „împrospătare a vieții spirituale și întărire a credinței ”. Credința este un mod de viața, o trăire intimă, un sentiment profund dar devine văzut prin acte palpabile astfel întâlnind alte persoane, pelerinul învața din credința lor, din rugăciunea intensă, din dragostea lor jertfelnică, toate acestea reprezentând forme văzute ale credinței ce devin adevărate exemple.A fi creștin înseamnă începutul regresului.Pelerinajul înseamnă o afirmare vizibilă a comuniunii cu toți sfinții biserici și aparenența la același trup a lui Hristos.Astfel pelerinajul devine un act bisericesc pentru că duce la legătura de pe pământ. Sfinții devin instrumente ale sălășluirii harului lui Dumnezeu și astfel martori și călăuze ale dragostei Lui către oameni în comunicare. Pentru acestea, cinstirea sfinților este o formă văzută a credinței noastre în învierea morților.Atunci când ne adresăm unui sfânt indiferent de perioada istorică în care a trăit, ne adresăm unei persoane vii.

Pin cinstirea sfinților în diferinte feluri se cultivă ideea apartenenței la o națiune cu anumite valori și tradiții bine definite.Există nenumărate cazuri în care localitățile iau denumirea după cea a sfinților și sunt puse sub ocrotirea acestora.Chiar țările au adesea un ocrotitor spiritual care devine călăuzitor pentru locuitorii acesteia.

1.4 Impactul economic al pelerinajului

Pelerinajele au constituit întodeauna o atracție, peleriniii parcurgând sute de kilometrii pentru a vizita vechile catedrale sau monumente bisericești. Religia s-a dovedit a fi o importantă forța de vânzare. Perioada concediului este pentru că în schimbul unei sume de bani, consumatorul turistic să beneficieze de servicii în turism pentru a se relaxa. Este atitudinea firească a omului modern, într-o societate secularizată.

Pelerinajul constă în realizarea unei investiții în domeniul împlinirii sufletești care impune, pe lângă contravaloarea necesară confortului material și implicații legate de spiritualitaatea umană.Dacă la început pelerinajului era un fenomen restrâns de care se bucura o anumită categorie de persoane, acesta a căpătat treptat amploarea unui fenomen de masă.Treptat, pelerinajul a devenit un act limitat de timp, un eveniment căruia i se imprimă exigențele potențialului economic al pelerinului sau al societății.Centrele urbane posesoare a unor obiecte religioase au devenit importante destinații ale peleriniilor.

Datorită situației existente la noi în țară înainte de 1989 și a amplorii înregistrate de pelerinaj, a fost considerată ca fiind necesară înființarea centrelor și birourilor de pelerinaj, cele mai importante fiind Biroul de Pelerinaj al Patriarhiei Române din București și Centrul de Pelerinaj Cuvioasa Parascheva de la Iași.Biroul de Pelerinaj al Patriarhiei Române cu sediu la București a fost înființat la 15 august 1999, având ca principal obiectiv de a veni în întâmpinarea cererii consumatorilor prin organizarea unor pelerinaje care să implice participarea efectivă și voluntară a acestora la transformarea spirituală pe care acest gen de călătorii o reprezintă.Planul inițial al Biroului de Pelerinaj avea ca scop organizarea și desfășurarea activității urmărind trei etape;o primă etapă este cea a tatonării pieței și definitorii activității, ce constă în încheierea de contracte, elaborarea și lansarea ofertelor de pelerinaj, precum și inițirea primelor pelerinaje.A doua etapă este cea a dezvoltării activității și diversificarea ofertei, biroul acționând astfel încât veniturile înregistrate să acopere în întregime cheltuielile de funcționare,urmărind preluarea de către Biroul de Pelerinaj a rolului alcătuirii programelor turistice în vederea alcătuirii pachetelor propii. A treia etapă,constă în realizarea veniturilor superioare cheltuielilor de funcțioanare, astfel încât profitul realizat să poată iniția acțiuni sociale.

Aceasta inițiativă este considerată a avea reale șanse de reușită datorită faptului că există o mare cerere pentru pelerinaje iar produsele turistice oferite se deosebesc de celelalte servicii de acest gen prin mesajul transmis și prin faptul că sunt făcute sub îndrumarea unor persoane cu pregătire în teologie.

Campaniile publicitare ale firmelor care practică o asemenea formă de turism se bazează pe anumite stategii cum ar fi: mediatizarea produsului prin intermediul unui personaj contoversat, prezența ghizilor vorbitori de limba română unde este cazul. Spațiile de cazare utile sunt în general hoteluri de trei stele.Planificarea unui pelerinaj necesită participarea indispenabilă a unei agenții specializate în domeniul respectiv, ceea ce conduce la realizarea unor fluxuri financiare între diferite firme, a unor fluxuri turistice firme în anumite zone cu influențe directe asupra populației rezidente.

Această caracteristică se manifestă în privința produselor oferite și formelor de concretizare a călătoriilor , dar și din perspectiva consumatorilor de vacanțe culturale.

Turismul cultural prin conținutul și caracteristicile sale , prezintă o sumă de avantaje , cum sunt : independența față de un anumit sezon, posibilitatea dezvoltării unor zone diferite pe teritoriul țării, asigurând astfel o mai bună valorificare a resurselor larga adresabilitate – interesează toate categoriile de clientelă . El are însă și dezavantaje, între care faptul că este mai scump comparativ cu turismul de agrement și că unele din formele sale se adresează unui public avizat , cu un înalt nivel de instruire și cultură.

Turismul cultural atent organizat poate fi privit și ca o formă a ecoturismului .Ca argumente stau eforturile de protejare a patrimoniului cultural,interferențele cu turismul în ariile protejate care reprezintă un domeniu ce începe să câstige o tot mai mare importanță.De asemenea, dacă se are în vedere că potrivit statului și structurii Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, în sfera culturii au fost incluse și ariile protejate, ca spații de natură sălbatică, foarte puțin modificate de activitățile antropice este lesne de argumentat includerea turismului cultural în sfera largă a formelor dezvoltării durabile.

Prezentarea câtorva dintre formele pe care le cunoaște turismul cultural în practica economică este de natură să sublinieze locul și importanța sa în perspectiva dezvoltării călătoriilor și apropierii de gusturile și exigențele consumatorilor.

Capitolul 2. Turismul cultural în România

Turismul Cultural, alături de cel rural, este considerat în prezent principalul tip de turism pe care îl poate oferi Romania la scară europeană. Acesta este recunoscut ca un motor pentru (auto-cunoașterea), dezvoltarea și promovarea identităților culturale locale.
Turismul Cultural în România este centrat, în general, pe patru destinații: bisericile și mănăstirile pictate din Bucovina; cetățile/castelele din Transilvania și colecțiile acestora; bisericile din lemn și casele din Maramureș; ansamblurile și siturile istorice și de patrimoniu și colecțiile muzeale din orașe (București, Sibiu, Brașov, Cluj-Napoca, Sighișoara).

Turismul religios este un fenomen complex care se află în continuă transformare și diversificare, păstrându-și însă elementul de bază care l-a consacrat: religia.

Definirea turismului religios

„Prin turism religios se întelege acea formă de turism practicată ca urmare a motivației religiose umane , scopul deplasării turistice este subordonat credinței religioase și nevoii umane ”.

Turismul religios este o formă, de turism care există, de secole și care mai păstrează încaunele trăsături, în privința pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astăzi turismul religios implică din partea turiștilor un nivel de instruire și un grad de cultura ridicate care să permită aprecierea obiectivelor cultural-religiose din punct de vedere al arhitecturii, construcției, valorii, semnificațiilor spirituale și conținutului de obiecte de artă. Se pastrează încă pelerinajele determinate de tradițiile religioase din diferite țări sau cele legate de evenimente și manifestări specifice (moaște de sfinți, icoane făcătoare de minuni).

Turismul religios este o formă de turism care există, de secole și care mai pastrează încă unele trăsături, în privința pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astăzi turismul religios implică din partea turiștilor un nivel de instruire și un grad de cultură ridicate care să permită aprecierea obiectivelor cultural-religiose din punct de vedere al arhitecturii, construcției, valorii, semnificațiilor spirituale și conținutului de obiecte de artă. Se păstrează încă pelerinajele determinate de tradițiile religioase din diferite țări (pelerinajul obligatoriu la Mecca), sau cele legate de evenimente și manifestări specifice (moaște de sfinți, icoane făcătoare de minuni).Oamenii indiferent de religie călătoresc.

Turismul religios este un fenomen complex care se află în continuă transformare și diversificare, păstrându-și însă elementul de bază care l-a consacrat: religia.Noțiunea de religios s-a dezvoltat de la înțelegerea motivațiilor turiștilor. Diferența dintre această formă de turism și altele o constituie motivația religioasă a turiștilor.

Pelerinajul este o practică des întâlnită în rândul credincioșilor din aproape toate religiile lumii , iar distanțele spre locurile sfinte se pot parcurje pe jos sau utilizând orice mijloc de transport.

Taberele religioase pentru tineret se desfășoară în toată lumea în perioada de vară. În cazul României, conform strategiei propuse prin programul „Orizont 2025”, autoritățile vor sprijini bisericile de diferite culte, în special pe cele care ajută tinerii cu probleme sociale. El poate fi individual sau în grup organizat cum sunt pelerinajele și taberele religioase. Se practică de către o anumită categorie de persoane și vizează atât promovarea valorilor culturale, cât și a celor spirituale. De aceea nu se poate face o distincție netă între turismul cultural, referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase, și turismul religios. Spre exemplu, turiștii care merg la mănăstiri din curiozitate, din nevoia de a cunoaște locuri și lucruri noi, atrași de frumusețea lor prin artă, prin faptul că sunt situate în locuri mai retrase, pitorești dar și prin viața deosebită pe care o duc cei ce locuiesc în ele, în momentul întâlnirii cu lăcașul de cult ei se transformă subit în pelerini: își schimbă vestimentația, aprind o lumânare, se închină la icoane. Impactul a operat ceva în el. Întâlnirea cu sacrul modifică motivația exterioară a călătoriei, vizitatorul descoperind și o motivație interioară, de alt ordin decât cel pur turistic.

Deși este o țară relativ săracă, România deține valori pe care țări cu renume nu le au. Când vine vorba să ne prezentăm țara, vorbim despre bisericile noastre monumentale în a căror construcție se îmbină, de atâtea sute de ani, măiestria artistului simplu, trăirile și simbolurile populare, originalitatea. Despre România pot la fel de bine vorbi și alte obiective cum ar fi Delta Dunării sau cetățile dacice din Munții Orăștiei. Datorită caracterului lor unic, aceste obiective figurează pe lista patrimoniului mondial UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură – United Nation Education, Science and Culture Organization).

UNESCO a fost fondată la 16 noiembrie 1945. România este membră a acestei organizații din 27 iulie 1956 și are incluse în patrimoniul UNESCO 32 de obiective .Cele mai cunoscute biserici românești, monumente UNESCO, sunt cele din nordul Moldovei. Acestea au fost incluse pe lista patrimoniului mondial în anul 1993. Pe lângă originalitatea pe care o întâlnim în arhitectură și decorație (pictură), aceste biserici se remarcă și prin vechimea lor. Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“ din comuna Arbore, județul Suceava, a fost ridicată în anul 1503, iar pictura care mai există și astăzi a fost realizată la 1541.

Mănăstirea Humor, cu hramul „Sfântul Gheorghe“, a fost ridicată în 1530, pe locul unei așezări anterioare din secolul al XIV-lea. Prezintă o arhitectură armonioasă și este prima biserică din arhitectura moldovenească cu pridvor deschis.

Mănăstirea Moldovița cu hramul „Buna Vestire“ este unul dintre cele mai importante monumente de artă veche românească. Prezintă, atât la interior, cât și la exterior, picturi murale din anul 1537. Tema principală a picturii este Asediul Constantinopolului. Biserica Mănăstirii Pătrăuți cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci“ a fost construită în anul 1487 de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Este o biserică de dimensiuni mici, dar foarte frumos proporționată. Remarcabil este tabloul votiv cu scena „Plângerii“ și „Cavalcada sfinților militari“. Mănăstirea „Sf. Nicolae“ – Probota a fost ctitorită în anul 1530, arhitectura ei fiind reprezentativă pentru Moldova secolului al XVI-lea.

Biserica „Sf. Gheorghe“ din Suceava a fost ridicată între anii 1514-1522, iar picturile murale sunt remarcabile. Ultimul obiectiv religios din nordul Moldovei de pe lista patrimoniului mondial UNESCO este Biserica „Sf. Gheorghe“ a Mănăstirii Voroneț, ridicată în anul 1488 de Sf. Voievod Ștefan cel Mare. Remarcabilă la această biserică este pictura exterioară, reprezentând „Judecata de apoi“, în care predomină acel albastru unic, cunoscut sub numele de „albastru de Voroneț“.

Bisericile Maramureșului

Maramureșul, ținut de legendă se află situat pe văile nordice ale munților Oaș, Gutâi, Tibleș și Rodnei. Legăturile au avut mult timp aproape un singur sens despre Maramureșul istoric către exterior din motive de suprapopulare, mulți migrând în căutarea unui rost în lume. Satele rispite de-a lungul văilor cuprind și azi case construite în stil arhitectonic, specific construcțiilor de lemn de odinioară în care elementele ornamentale de factură simbolistică ancestrală predominau atât interiorul cât și exteriorul lăcașelor, vizibile încă la porți și la bisericile de lemn.

Hramul este păzitorul și ocrotitorul bisericii și credincioșilor săi, solidarizând conștiința tuturor sub semnul patonimului ales și declarat sub actul de botez al fiecărui locaș .

Icoana patrimonului bisericii se asează pe Iconstas, în rândul întâi, în partea dreaptă alături de Icoanele împărătești ale lui Iisus Hristos și ale Sfintei Maria.

Ziua din calendarul ortodox, unde se regăsește sfântul acceptat ca patronim, se sărbătorește în mod special în fiecare an în prezența unui mare numar de credincioși, ce vin în pelerianj de la mari depărtări.

În felul asta, hramul a fost și este un prilej de regăsire întru credința și neam, de solideritate morală și națională .

Pelerinajele cu ocazia hramului se făceau și continua și azi de o parte și alta a Carpaților consolidând în timp nu numai credința ortodoxă ci și ideea de neam, fiind un factor determiant în cultivarea idealului de Unire a Românilor.

Picturi populare pe pereții bisericilor maramureșene

În anul 1999, pe lista patrimoniului mondial UNESCO se înscriau opt monumente (biserici din lemn) din județul Maramureș. Biserica Mănăstirii Bârsana cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică“ a fost construită în anul 1720. Biserica din Budești cu hramul „Sf. Nicolae“ (1643) păstrează și astăzi picturi murale populare din anul 1762. Biserica „Sfânta Parascheva“ din Desești (1770) a fost atestată documentar în anul 1360 și deține o colecție de icoane pe lemn din secolul al XVII-lea și pe sticlă din secolul al XIX-lea. Biserica „Nașterea Maicii Domnului“ din Ieud (biserica din vale), un alt monument istoric din Maramureș, datează din anul 1717. Biserica „Sfinții Arhangheli“ din Plopiș datează din anul 1796, iar cea din Poienile Izei cu hramul „Sf. Parascheva“ a fost construită în anul 1604 și păstrează încă pictura murală în stil popular de la 1794. Biserica „Sfinții Arhangheli“ din Rogoz (1633), care a fost incendiată de tătari și refăcută în anul 1717, se remarcă prin frumusețea siluetei și a decorației sale. Biserica din Surdești cu hramul „Sfinții Arhangheli“ datează de la 1767.

2.1 Patrimoniul cultural al României

Patrimoniul cultural național cuprine 20 milioane bunuri mobile, 21 milioane de monumente, 660 muzee și colecții, ospitalitate, limba, mentalitatea, obiceiuri,datini, folclor, cu alte cuvinte un tezaur inestimabil.Gradul de civilizație al unui popor este apreciat și în funcție de contribuția sa la dezvoltarea culturii universale.Patrimoniul turistic cultural al României este extrem de variat și cuprinde:vestigii și lucrări arheologice, localități istorice,ruine sau urme ale civilizaților dacă și romană,ruine ale unor cetăți domnești și castele, conace, complexe mănăstirești, biserici, case memoriale,muzee cu diferite profile sau tematici, centre etno-folclorice,manifestări folclorice internaționale, medii ,manifestării artistice și sportive,centre pomicole,viticole,școli și inginerească.

2.1.1 Transilvania

Transilvania este situată în centrul țării, mărginită de cele trei ramuri ale Carpaților ( de Est, de Sud și de Vest) și traversată de la nord-est la sud-vest de râul Mureș. Această provincie istorică a României a fost o parte principală a Daciei cu mult timp înainte de dominația romană. O mare parte a populației daco-romane a trăit aici,fără întrerupere, în timpul valurilor migratoare.O călătorie în Transilvaniei este o călătorie culturală.Argumentele ce stau la baza alegerii Transilvaniei ca destinație turistică sunt numeroase: diferite situri arhitecturale (Gotic, Baroc, Renascentist ,Brâncoveanu, Popular ), comorile artistice din muzee,frumusețea artei populare autentice etc.

Cluj –Napoca este cel mai mare oraș al Transilvaniei, un important centru industrial, științific, cultural și turistric. Orașul roman Napoca,construit pe locul unei așezări dacice, a fost desemnat municipiu de către împăratul Hadrian în anul 124 după cucerirea romană și colonie de către Marcus Aureliu ( 161-180).

Obiective turistice:

Bastionul Croitorilor, sec XV

Biserica Romano-Catolica Sf.Mihai, stil Gotic,sec XV-XVIII

Biserica Reformată,stil Gotic ,construită de Matei Corvin în anul 1468

Muzeul Etnografic al Transilvaniei, sec XVIII,construit în stil Empire și pădurea Horia, cu gospodarii și tehnici țărănești

Muzeul de Istorie

Muzeul de Artă , stil Baroc între 1774-1788

Grupul statuar Școala Ardeleană ,identificând trei mari personalități culturale:Samuel Micu, Gheorghe Șincai ,Peru Maior.

Grădina Botanică

În vecinătatea orașului se găsesc localități cu obiective turistice de interes cultural :orașul Gherla, unde se găsește muzeul Martimuzzi,în stil Renascentist și Biserica Armena, construită în stil baroc și neoclasic (1784-1804), Orașul Dej cu Muzeul de Istorie și Artă,Biserica Reformată în stil baroc târziu (1453-1556), Monastirea Franciscana (1726-1734) , satul Nicula,cunoscut pentru icoanele pictate pe sticlă.

Alba –Iulia este un oraș foarte vechi, în anul 1975 a împlinit 2000 de ani de existență. Cunoscut din timpul dacilor ,sub numele de Apulum, orașul a devenit capitala Daciei Superioare și cel mai mare centru roman din Dacia.

În secolele IX-X, orașul sub numele Balgrad Cetatea Albă a fost centrul statului românesc situat pe aceste meleaguri. Aici, la 1 noiembrie 1599,Mihai Viteazu a făcut Moldova ,Transilvania și Țara Românească.La 1 decembrie 1918 tot la Alba –Iulia s-a realizat unirea Transilvaniei cu România.

Obiective turistice culturale:

Fortăreața medievală a Albei Carolina, sec XIII

Biserica Romano-Catolică, sec XIII

Biserica Unirii

Monumentele arhitecturale :Palatul Domnesc ( sec XIV-XV), Palatul Apor, Palatul Bethlem Miklos, construit în stilul renașterii , sec VXIII

Obeliscul ridicat în memoria conducătorilot răscoalei țărănești din 1784-Horia,Cloșca și Crișan

Muzeul Unirii

Localitățile din jur dețin de asemenea atracții turistice :orașul Sebeș (1254) are ca principală atracție turistică Biserica Evanghelică.

Orașul Blaj a avut un rol important în revoluția de la 1848 și este cunoscut pentru industria vinului și a lemnului, valea Arieșului, cu faimosa regiune Țara Moților etc.

Deva, oraș situat pe Valea Mureșului a fost fondat în 1629, deține următoarele obiective culturale:

Muzeul județean din Castelul Magna Curia (1621) cu trei secțiuni ;arheologice, istorie, științe naturale.

Una din cele mai puternice fortărețe din Transilvania, din secolul XII

Muzeul Bruckental,aparținând stilului baroc târziu

Părți ale zidurilor fortăreților medievale,construită în anul 1224

Biserica Evanghelistă – o bazilicată în stil gotic, din secolele XV-XVI

Catedrala Ortodoxă Metropolitană

Parcul Dumbrava ( sec XIX) cu copaci seculari, aici aflându-se Muzeul Civilizației Populare ,unul dintre cele mai frumoase din România și din Europa.În apropiere de Sibiu, pot fi vizitate:Marginimea Sibiului –zona etnografică locuită de pastori,Cisnadie-fortăreață veche de cincisprezece secole, Păltiniș –localitatea situată la cea mai mare altitudine din țară.

Brașovul- este un important centru industrial pentru tractoare, camioane, textile,produse chimice ,produse alimentare, dar și un important centru cultural și turistic, fiind prima dată menționat în documentele teriitorilor în 1211-1222.Obiective culturale și turistice : Muzeul Județean, Casa negustorilor construită în stilul renașterii între 1539-1545.

Biserica Neagră ( sec XVI-XV) cea mai mare construcție în stil gotic din România are una din ceke mai mari orgi din țară, aici se reorganizează concerte muzică preclasică și clasică.În fața bisericii se află statuia marelui umanist Johannes Hontereus.

Casa Maramureșenilor, muzeu inaugurat la aniversarea revoluției de la 1848.Biserica Bartholomeu , stil gotic timpuriu,Muzeul culturii amenajat în clădirea vechii școlii românești , are manuscrise din sec XVI,cărți de istorie tipărite pe vremea diaconului Coresi. În apropierea muzeului, se află Biserica Sf.Nicolae, sec XIX-XV.

Vechea fortăreață a Brașovului , sec XV-XVI

Turnul Alb, Turnul Negru,Bastionul Țesătorilor

În apropierea Brașovului se află localitățile Poiana Brașov –renumita stațiune pentru sporturile de iarnă :Bran – aici se află Castelul Bran, construit începând cu 1377 reședința regală, astăzi muzeu de istorie și artă medievală și de asemenea muzeu etnografic.Castelul Bran este o atracție pentru mulți turiști mai ales că a aparținut lui Vlad Țepes, asociat cu Dracula .

La Prejmer, un sat vechi de peste 700 de ani, se află cea mai puternică fortăreață țărănească din Transilvania (sec.XV-XVI), care înconjoară Biserica Evanghelistă ce datează din 1950. În satul Harman se află o fortăreață și o biserică fortificată.

Făgărașul este un oraș mic, situat între Brașov și Sibiu, atestat documentar din 1291.

Obiectivele turistice – culturale: fortăreața din secolul XIII;monastirea Sâmbata construită de către C-tin Brâncoveanu.

Sighișoara este unul dintre cele mai frumoase orașe datorită construcților medievale.Obiectivele turistice :fortăreața din secolul XVI-XVII,Muzeul de istorie din Turnul cu ceas,Biserica de pe deal din secolul XVI,Biserica monastirii din sec XV-XVII , construită in stil baroc, Casa lui Vlad Dracula, unde a trăit tatăl lui Vlad Țepes între 1431-1435 ,Casa Venețiană ,Casa cu cerb în stilul renașterii.La Cristuru Secuiesc se află muzeul de colecții de istorie, etnografie, știinte naturale și o expoziție de unelte țărănești. La 47 de km, la Odorheiul Secuiesc, se află o fortăreață medievală din anii 1840 , o biserică franciscana, biserica romano-catolică și muzeul municipal cu secțiuni de istorie, științe naturale, etnografie și artă populară.

Orașul Mediaș este situat într-o zonă viticolă fiind în aceelași timp un centru industrial pentru industria sticlei, a construcților de mașini , a gazelor naturale .Obiective turistice : o fortăreață din sec.XIV-XVI ,biserica evanghelică Sf.Margareta, muzeul Municipal, casa Ștefan Ludvic Roth, cu exponante ale vieții profesorului și istoricului de la 1848.

Târgu Mureș este orașul din centrul Transilvaniei atestat documentar din 1322. Obiective turistice : fortăreața din sec. XV-XVII, muzeul județean, biserica romano-catolică, catedrala ortodoxă, biserica reformată, palatul culturii, biblioteca Teleki Bolyai „ La Calul Bălan ” unde Mihai Eminescu s-a oprit în 1866.În împrejurimi se află localitățile Reghin ( cu un muzeu etnografic , biserica evanghelică, biserica ortodoxă ) și Sovata ( renumită pentru tratamentele medicale).

Orașul Bistrița este atestat documentar de peste 700 de ani.Obiective turistice : Muzeul Județean ,biserica ortodoxă , biserica evanghelică,ruinile fortăreței medievale din sec XIII.În apropiere se află orașul Năsăud, satul lui L.Rebreanu și satul G.Coșbuc .

2.1.2 Maramureș

Actualul județ Maramureș este format din patru țări: Țara Maramureșului, Țara Lăpușului,Țara Chioarului și Tara Codrului.În vest se află Țara Oașului ( județul Satu-Mare) cu care nordul transilvănean se întregește amonios.În est trăiesc strănepoții lui Bogdan Vodă, bucovinenii , vatra lor numindu-se Țara de Sus, iar în sud est,peste culmile munților Rodnei se încheagă Țara Silvanii ( județul Sălaj ), avem o primă imagine a felului în care s-a organizat românii din străvechime,văile și munții lor însemnând temelii de statornicie și originalitate.Ținut fabulos în extremitate Transilvaniei,Țara Maramureșului este o păstrătoare de gintă sălbatică, sortită de multe veacuri izolării, numai latinitatea pătrunzând într-un chip aparte, în spatele imensului zid natural, ce-l formează munții Oașului, Gutâi,Țibleș și Rodnei.Vigoarea dacilor și mândria românilor au dat naștere aici unei celule etnice de mare valoare, rezistența până la conservatorism influențelor de afară, mai ales celor care s-au vrut impuse cu forță.

În vremea ofensivei maghiare asupra teritorilor încă necucerite din Transilvania sec XI-XII, în acest nord de țară existau obști sătești care s-au opus ingerințelor feudalității ungare venite în chip de „oaspeți regali”. E normal, susțin specialiștii, ca tocmai situația geografică a Maramureșului și pădurilor ce vor fi fost mult mai dese în veacuri V-X să-i ferească din calea multor migratori.La pătrunderea ungurilor în Transilvania era terminată acțiunea de închegare a primelor formațiuni prestatale românești (începută în sec IX) populația locală fiind organizată în obști țărănești.În primii anii ai sec X, sunt menționate ducatele lui Gelu, Vlad și Menumorut, cucerite de maghiari în anul 907.

Ceea ce stăpâneau de fapt în secolele XI-XII în nordul-estul regatului, cancelariile numeau „pădurile regale ”adică ținutul muntos ce despărțea Ungaria de Polonia.Spre ele încep să se formeze un fel de expediții cinegetice.În 1199 este înregistrată prima înregistrare documentară a Maramureșului.

La începutul sec XIV, pericolul tătar al Hoardei de Aur devenise o realitate pentru Centrul Europei. Regele Ungariei, Carol Robert de Anjou (1308-1353 ) și urmașul său Ludovic cel Mare au organizat expediții în această zonă la care au particpat și mulți cneji maramureșeni printe care Dragoș din Beden în urma unei victorii asupra tătarilor aceasta a rămas în Moldova ca reprezentant al coroanei maghiare ( 1352-1353), ocupând locurile de sub munți și trecând la reorganizarea teritoriului , ca marca militară , sub conducerea lui Ludovic.Este primul descălecat al Moldovei.În 1354 Dragoș moare și este îngropat în biserica Volovăț.Îl urmează fiu său Sas , care se stinge câțiva ani mai târziu,lăsându-l la cârma pe fiul său Balc (1359).Pecete de suflet a Maramureșului, simbolul fiecărui gospodar este poarta.Pe toate văile Iza, Vișeu ,Cosău și Mara se întâlnesc aceste porți sculptate .

Sighetul Marmației este al doilea oraș al Maramureșului după Baia Mare.La mijlocul veacului trecut devenise un important centru comericial al nordului românes , dezvoltându-se considerabil în plan urbanistic. Este cel mai nordic oraș românesc și aici s-a născut Muzeul Satului Maramureșan .Tot aici are loc festivalul datinilor și obiceiurilor de iarnă , unica manifestare de acest gen în Europa, pentru că Sigheul era placa turnată a turismului nordic, în spațiile de excepție cu edificii culturale de pe cele patru văi: Iza, Vișeu,Cosău și Mara .

Valea Izei este principală atracție turistică, cale de pătrundere în universul maramureșan. Satul Săcel este bine cunoscut pentru olărit.Aici meșsterul Tănase Cocean a redescoperit ceramica de tip dacic, creând un spațiu unic european, socotit fiind o adevărată rezervație.Uhea este o veche reședința a voievodului unde arheologii caută să pună în valoare vechile ctitorii din piatră, biserica de lemn (1722) , unul dintre cele mai originale monumente istorice și de arhitectură din Maramureș.

Comuna Ieud, este atestată documentar din 1364 și deține ca obiective turistice –culturale :Biserica din deal (1364) adăpostește „Codicele din Ieud ”cel mai vechi text în limba română „Biserica din vale ”(1699)

Comuna Rozavlea păstrează tradițiile românești , conviețuind armonios cele două rituri creștine –ortodox și greco-catolic.

Comuna Săpânța, unicat mondial datorită cimitirului vesel, creație a lui Ioan Stan Pătraș .

2.1.3 București

Aproape toate drumurile spre locruile de vacanță trec prin București, capitala țării noastre Acest oraș deține numeroase monumente printre care se numără ;Biserica Curtea Veche, cel mai vechi monument din oraș (1554) și întreg ansambul civil care o înconjuară ;Hanul lui Manuc construit în 1808 și utilizat în prezent ca hotel și restaurant : Curtea Sticlarilor, biserica Coltea (1704) ; Palatul Suțu, Muzeul Național de Istorie a României, Palatul Regal – astăzi muzeul național de artă, biserica Crețulescu ( 1722 ) Ateneul Român, palatul Patriarhiei și Catedrala,Palatul Cotroceni, Piața Universității.Alte muzee sunt :Muzeul Satului, Muzeul Pompierilir,Muzeul de științe naturale, Grigore Antipa,Muzeul Colecților de Artă din București,Muzeul Țăranului Roman și Muzeul Militar.În împejurimile Bucureștiului se pot vizita monastirea Cernica, Snagov ,Căldărusani ,Valea Prahovei ,Târgoviște și Curtea de Argeș.

2.2 Modalități de promovare a turismului în România

Recomandările pivind utilizarea culturii a îmbunătățirea produsului turistic și la creșterea profitului din turism implică o strânsă colaborare între Ministerul Culturii și Ministerul Turismului atât la nivel local cât și la nivel regional.

2.2.1 Artizanatul

Măsurile destinate creșterii comerțului artizanal, a veniturilor artizanilor și produsului turistic include :

Identificarea centrelor artizanale producătoare existente și concentrarea atenției asupra dezvoltării unui meșteșug.

Utilizarea mai frecventă a artizanilor ca „probe vii ”ale atracțiilor corespunzătoare, realizarea de ateliere și vânarea debușeelor .

Selectarea artizanilor profesioniști care să fie adevăratele replici ale muzeelor și ca principalele atracții turistice

Identficarea exporturilor de bunuri artizanale, asistenta în promovarea și reducerea de articole tradiționale

Acordarea asistentei în marketingul și vânzarea unor produse noi artizanale

Amenajarea centrelor de vânzare în zonele turistice (piețe de noapte )

Hotelierii să permită înființarea unor standuri ale artizanilor în incinta hotelului, amenajarea provizorie a unor zone destinate vânzărilor de bunuri artizanale în apropierea importantelor atracții turistice .

Reviziurea legii patrimoniului care să permită îndeplinirea rolului major de protejare a moștenirii tradiționale:vânzătorii și turiștii trebuie să fie informați asupra restricților și dacă este cazul să se înființeze un sistem de acordare a certificatelor de aprobare privind exportul bunurilor artizanale.

De asemenea se impun măsuri de diversificare,îmbunătățirea și aprobarea produselor de artizanale în vederea pătrunderii pe piețele moderne interne și externe.

Acestea se concretizează în diversificarea produsului, designul produsului modernizarea procesului de producție, ambalarea și comercializarea.

Informarea turiștilor presupune furnizarea informaților reactualizate asupra evenimentelor sezoniere prin diverse mijloace de publicitate, distribuirea materialelor publicitare.Îmbunătățirea produsului prin intermediul artelor presupune:

Organizarea de spectacole culturale seara sau la sfârsit de săptămână în cadrul marilor orașe.

Reprezentațile tradiționale de artă trebuie să fie promovate în cadrul centrelor turistice și celor destinate organizării de spectacole

Promovarea artiștilor locali în cadrul zonelor turistice , cu accentuarea identități regionale

Facilitatea rezervărilor la reprezentațile artistice

Trupele și grupurile folclorice să se ridice la standardele deosebite.

În aces sens se impun următoarele măsuri :

Festivalurile desfăsurate în principalele centre istorice să corespundă din punct de vedere calitativ , pentru a prezenta interes în cadrul turismului international

Folosirea festivalurilor pentru extinderea sezoanelor

Utilizarea Festivalului Dunării drept atracție turistică și dezvoltarea sa din punct de vedere comercial .Este de asemenea necesară crearea unei imagini bazată pe legătura dintre atracțiile naturale ale deltei și temele culturale

Valorificarea potențialului de a crea festivaluri pe anumite teme : vinul , florile , marea în zonele turistice

Publicarea unui calendar al festivalurilor

Realizarea ghidurilor pentru dezvoltarea și organizarea de festivaluri turistice de către Ministerul Culturii și Ministerul Turismului.

2.2.2. Agroturismul

Principalele obiective în dezvoltarea agroturismului sunt :

Încurajarea și promovarea agroturismului individual în zonele turistice corespunzătoare

Stabilirea rețelelor pentru agroturism, fiecare cu o infrastructură adecvată pentru turismul intern și extern

Asistența oferită comunităților este necesară pentru înțelegerea implicațiilor oferite de agroturism, alegerea unui sat adecvat, acordarea asistentei în turism, stabilirea unei stategii adecvate satului, implementarea stategiei de dezvoltare, marketingul și promovarea produsului, precum și marketingul afacerilor.Grupurile turistice active sunt elemente cheie pentru organizarea și coordonarea acestei inițiative și presupun existența persoanelor de legătură în fiecare cadru destinat turismului rural, existența unei literaturi adecvate despre atracțiile locale și mijlace de transport, promovarea proiectelor comunale cum ar fi restaurantele, agrementul, transportul local susținute de un management deschis.Satele destinate turismului rural trebuie să îndeplinească un minum de condiții și să fie înregistrate la Ministerul Turismului, fără a fi clasificate.

2.2.3 Muzeele și galeriile

Au o deosebită importanță la îmbunătățirea produsului turistic ce constă în identificarea celor mai importante muzee din perspectiva turiștilor, a localizării într-o zonă turistică, a prezentării .

Sporirea atracției turistice se realizează prin : crearea expozițiilor tematice ce reflectă o anumită specializare, expunerea obiectelor din descoperi arheologice, creșterea animației în muzee prin intermediul actorilor îmbrăcați în costume de epocă și a artizanilor care lucrează într-un spațiu mirific, prin spectacole de sunet și de lumină. Îmbunătățirea comunicării presupune existența indicatoarelor, a explicațiilor în limba română și în limbi de circulație casetelor audio și video în interiorul muzeelor .

Măsuri ce se impun cu privire la acces și siguranță: îmbunătățirea accesului prin extinderea programului în timpul sezonului, amenajarea locurilor de parcare și a accesului persoanelor cu handicap fizic :îmbunătățirea planurilor de management în ceea ce privește vizitarea celor mai importante muzee.

Îmbunătățirea metodelor de finanțare a muzeelor : creșterea taxelor de intrare pentru turiștii străini , iar pe termen lung practicarea unor tarife comune pentru vizitatorii interni și externi : creșterea calității , gamei de materiale și suveniruri, introducerea programelor tematice istorice și culturale în cadrul celor mai importante muzee.

Măsurile vor conduce la creșterea veniturilor prin intervenția statului, foarte importantă pentru reorientarea și dezvoltarea principalelor muzee, conservarea și menținerea lor .

2.2.4 Mămăstirile și galeriile

Protejarea acestora împotriva distrugerilor, prin intermediul legii reprezintă o problemă ce impune o rezolvare imediată.Lista oficială a monumentelor naționale necesită o transformare de statut.Măsuri propuse în aces sens : asistența acordată în regim de urgența a bisericilor care necesită o restaurare rapidă, posibilitatea construirii caselor de oaspeți în interiorul și apropierea monastirilor, realizarea unor programe de negociere adecvată pentru vizitatori în vederea evitării unor aglomerări în cadrul monastirilor foarte cunoscute: îmbunătățirea în conținut și formă de prezentare și publicate în mai multe limbi a materialelor informație.

TEMELE CULTURALE

Ministerul Turismului împreună cu autoritățile locale să identifice și să propună produse turistice culturale pe anumite teme, care pot include spectacole de sunet și lumină cum ar fi :Ștefan cel Mare –viața sa , scene din cetatea Sucevei, Dracula –viața lui Vlad Țepeș, combinații cu poveștirile lui Brad Stoker .

STRATEGIA DE MEDIU

Principalele scopuri ale stategiei de mediu sunt :

Protejarea și creșterea activității mediului în vederea dezvoltării turismului , în special în zonele importante pentru acest domeniu

Protejarea mediului în fața dezvoltării prezente și viitoare a turismului.

MEDIUL NATURAL

Obiectivul principal îl reprezintă protejarea mediului natural din zonele turistice.Pentru planificarea utilizării pământului sunt propuse următoarele :

Implicarea activă a Mediului Turismului în planificarea teritorială urbană pentru a se asigura protejarea și reprezentarea intereselor din domeniul turismului .

Încurajarea creări unor grupuri turistice în toate stațiunile, cu alte cuvinte este necesară implicarea ridicată în planul dezvoltării municipale .

Colaborarea dintre Ministerul Turismului și Ministerul Mediului este esențială în dezvoltarea zonelor turistice unde se impune monotorizarea impactului asupra mediului la toate nivelurile și elaborarea guide-lines-urilor adecvate turismului de către Ministerul Turismului și Autoritățile Bioseferei .

Identificarea problemelor legate de poluare chimică și de canalizare din zonele turistice și industriale revine Ministerului Mediului.Controlul eroziunii în zonele afectate și creșterea calității mediului reprezintă un obiectiv condiție în devoltarea corespunzătoare prin colaborarea ministrului Turismului și Ministerul Mediului în elaborare de instrucțiuni pentru încetinirea distrugerii mediului.

Managementul mediului poate fi introdus în turism prin criterii elaborate de Ministerul Mediului prin intermediul licențelor pentru toate domeniile hotelierilor

Măsuri ce se impun pentru protejarea mediului în zonele turistice :

Monotorizarea poluării și crearea unui sistem global de informare detaliat prin institutele geografice , prin bazele de date ce corespund informații asupra poluării Mării Negre , Deltei Dunării , zonele turistice montane și a zonelor climaterice.

Inspectarea anuală a destinațiilor turistice de către Ministerul Turismului și a licențelor

Previzionarea ratelor de vizitare a parcurilor naturale și a celorlalte zone protejate

Cunoașterea mediului se impune în anumite zone cum ar fi : Parcul Național Retezat, Sibiul ,Bisericile pictate din Moldova.

2.2.5 Construcțiile

Menținerea clădirilor istorice și a monumentelor se realizează prin: politica flexibilă asupra utilizării comerciale a clădilor istorice și monumentelor, în vederea reducerii riscurilor de neocupare : taxe percepute turiștilor pentru accesul în locurile istorice, iar veniturile să fie utilizate pentru restaurare și menținere : crearea fondurilor destinate reparațiilor provocate de cutremure , bonusuri și penalități de menținere a propietăților istorice private .

Măsuri pentru revenirea distrugerii clădirilor istorice: crearea regulilor de control a amplasării parcurilor în apropierea monumentelor istorice: măsuri de conservare incluse în pregătirea planurilor de urbanizare, precum și permisiunile de dezvoltare, controlarea condiților atmosferice în zonele deosebite, cum ar fi bisericile pictate, urmată de publicarea rezultatelor , amenajarea căilor de acces către toate atracțiile turistice: planuri pentru vizitatori realizate în zonele cu principale atracții sau în cele afectate de numărul mare al acestora .

Propuneri pentru conservarea clădirilor turistice istorice: crearea unei liste a zonelor istorice de interes turistic destinate conservării, includerea în lege a prevederilor pentru acordarea unui stat de ocrotire a tuturor clădirilor istorice: prevederile legale să fie susținute prin ghiduri elaborate de Ministerul Culturii în colaborare cu ezidenții și propietarii din fiecare zonă turistcă: includerea prevederilor precedente într-un plan de dezvoltare și creare unui sistem de penalizări pentru neînțelegeri și demolări legale, reglementarea asupra amplasării imobilului stradal.Identificarea și desemnarea căilor de acces și protejarea acestora este de asemenea necesară.Interzicerea parcărilor și a altor tipuri de construcții, pe o rază de 500 de metri sau chiar mai mult în unele cazuri, când acestea nu afectează imaginea peisajului .

2.3. Modalități de promovare a turismului românesc în Europa

Promovarea valorilor de excepție, a tezaurului românesc o sarcină a Ministerului Culturii, Ministerul Turismului și a agențiilor de turism. Aceasta acțiune se poate demara pe trei niveluri diferite și anume: promovarea cu ajutorul material și financiar al Ministerului Turismului și progamelor PHARE în cadrul stategiilor și politicilor de promovare a turismului cultural pe piața internă și externă a României, promovarea prin intermediul firmelor touroperatoare și al agențiilor de turism, promovarea propie acolo unde obiectivele turistice dețin posibilitatea financiară și se înscriu permanent între circuit și itinerar turistic.Corelarea acestor trei direcții se face prin metode și tehnici distincte ce asigură coerență și eficiența stategiei promoționale .

Promovarea trebuie să cuprindă următoarele obiective : lansarea produsului pe piața , atragerea potențialilor clienți și fidelizarea cererii. Fondurile reduse conduc la imposibilitatea realizării unor produse variate, de înaltă ținută tehnică. Modalității impuse pentru promovarea sunt : agenții particulari prin participarea la licitații, mass –media, publicațiile de specialitate publicitate prin casete audio video, postere, dispozitive, ilustrate, expozitii tematice , culturale , crearea centrelor de informare și primire specializate în domeniul cultural pentru turiști, cu posibilitatea prezentării firmelor, debaterilor , schimburilor de idei , târguri de turism . Noile mijloace de promovare pot include următoarele obiective: realizarea unei bănci de date europene , secțiuni specializate în turismul cultural cu dublă destinație, pentru marele public și pentru specialiști, profesioniști în domeniul cultural, bănci de date ce cuprind asociații și cluburi europene pe teme și grupuri de interes, companii de promovare pe plan european pe turism cultural cu includerea televiziunii naționale, sprijinirea legăturilor profesionale dintre personalul din turism și intermediari ( asociații cu vocație culturală, destinate pensionarilor, tinerilor ), asocierea cluburilor europene reunite sub egida Alianța Internațională a Turismului ) ce curpind itinerarii pe rute de vacanță, utilizarea cd-urilor ca suport informațional pentru o colecție de date structurate pe anumite criterii inclusiv pentru turismul cultural .

În prezent, obiectivele majore de promovare sunt: modernizarea și ameliorarea accesibilității către locurile culturale, multiplicarea și descentralizarea centrelor culturale de maxim interes favorizând informațiile și organizarea unor piețe europene de produse turistice culturale.Anul turismului european 1990 a fost rezultatul inițiativei Parlamentului European pentru a încuraja industria turistică în țările membre și pentru deschiderea noilor schimbări economice competitive pe piața europeană unică .

Principala prioritară au fost dezvoltarea turismului intracomunitar, reducerea sezonalității , dezvoltarea regională, valorificarea unor vestigii culturale , armonizarea vizelor de intrare și tranzit , mai bună informare a turiștilor. Anual, la nivelul Uniunii Europene are loc un colocviu pentru amenajarea și prezentarea locurilor turistice culturale, unde fiecare țară prezintă progresele în domeniu.Toate țările sunt interesate în rezolvarea următoarelor problemele: valorificarea noilor centre cultural-turistice, considerate până în prezent minore, dezvoltarea noilor itinerare și circuite și încurajarea oricărei inițiative culturale .

România ca membru asociat al Uniunii Europene 1994 va avea nevoie de o rezolvare pe plan legislativ a legii turismului , patrimoniului, mediului, cu reglementări generale sau specifice. Dezvoltarea turismului cultural la nivel european presupune, în primul rând modernizarea și dezvoltarea infrastructurii generale, asigurarea conservării și protecției monumentelor și zonelor turistice, protecția mediului incluzând utilizarea parcurilor naționale și a zonelor istorice, protecția mediului incluzând utilizarea parcurilor naționale și a zonelor protejate pentru turism și o legislație specifică pentru agențiile de turism.

Integrarea efectivă a programelor culturale românești în cadrul programelor Comunității Economice Europene se poate realiza în primul rând prin promovarea noilor monumente –cultural istorice, participarea prin teazaurul folcloric național la programe și festivaluri europene, dezvoltarea unei rețele de sate turistice care să fie promovate în plan în plan eurropean și național, amenajarea formelor de turism cultural pentru tineret cu asigurarea facilităților necesare, perfecționarea sistemului informațional din turism care să răspundă și cerințelor altor membre ale Cominități Europene și organizațiile internaționale intensificarea cooperării internaționale prin contacte bi și multilaterale cu țările europene, în vederea efectuării acțiunilor comune, a schimburilor de turiști, de realizării de invenții turistice comune.

Îndeplinirea acestor condiții, va conduce la deschiderea României către turismul cultural european și la întărirea participării țării noastre la programe și acțiuni cultural comunitare.

2.4 Pelerinajul în România

Având în vedere ca până în 1989 România a avut de suferit numeroase restricții în privința manifestării și exprimării libere a credinței, s-a dovedit necesară împlinirea acestei laturi spirituale ale ființei umane.Turismul de pelerinaj începe să fie tot mai adesea practicat după această dată.În întâmpinarea cererii acestor consumuri turistici au venit centrele de pelerianj infinite în acest scop.

Crearea unui centru de pelerinaj la Iași are mai multe motivații : orașul Iași este cunoscut în țară și în tot arealul balcanic ortodox ca având privilegiul de a adăposti moaștele Cuvioasei Paraschiva . Parascheva de la Iași –Sfânta Cuvioasă cea Nouă sau Parascheva de la Iași este o sfânta cuvioasă cinstită în întreaga Biserică Ortodoxă și îndeosebi în România .

În România este considerată Moldovei și este cea mai populară dintre toți sfinții al căror moaște se află pe teritoriu României.

Viața pământească –Sfânta Cuvioasa Parascheva s-a născut în Tracia, într-un sat numit Epiva, lângă Constantinopol, din părinți creștini de neam bun și bogați, având multe averi. Ei au boteazat-o și au crescut-o pe Parascheva în credința creștină.

Sfintele moaște ale sfintei Parascheva sunt în orașul Iasi, un oraș cu un aeroport la o scară mai mică conectat cu lumea inclusiv cu Europa si America. Sfintele Moaște se găsesc înCatedrala Mitropolitană din Iași și pot fi cinstite când Biserica este deschisă.

Acestea reprezintă prin ele însele motivații pentru mulți pelerini de a se închina lor în fiecare an la 14 octombrie, când acest eveniment este dublat de alte prezente cum ar fi aducerea moaștelor Sf. Andrei în 1996 aceasta capătă dimeniuni fără precedent. În anul respectiv numărul de pelerini a fost de 1.5 milioane de peroane în decurs de o săptămână, adică triplarea numărului de locuitori ai Iazului.Anul 2000 a determinat și alte religii și confesiuni să reconsidere religioasă prin intermediul pelerinajului care capătă rol de legătură între cei plecați și cei prezenți.În acest sens chiar și confesiunile protestante din Europa, care neagă valabilitatea sfinților acceptă și fac pelerianj la mormintele sfinților. Monumentele de artă, de istorie, arhitectură și mai ales cele spirituale din nordul Moldovei reclamă organizarea profesională a pelerinajelor adăugând aspectului spiritual și confortul unei bune organizări și a asigurării minimului necesar unei deplasări ( cazare , masă , evenimente etc). Fiind rolul unei vieți creștine de intensă tărie și jertfă, monumentele bisericești nu sunt doar „ obiecte de exhibiționare ” ci purtătoare ale unei spiritualități seculare.A releva pelerinilor rolul istoric , educativ și mai ales spiritual al acestora obiective trebuie să constituie scopul principal al oricărui ghidaj.

Relevarea acestor taine ascunse nu o pot face decât persoane din interiorul sistemului cu o trăire și motivație teologică profundă.Contemplarea credinței creatorilor contemporani este mult mai mult decât contemplare zidurilor inerte și extazierea temporară. Protejarea printr-o repartizare judicioasă și responsabilă atât a monumentului în sine cât și a vieții comunității care îl administrează, stiut fiind faptul unei astfel de comunicarea sunt supuși unor exigențe spirituale și complementarea diferite atât de cele ale oamenilor din jur. O altă motivație a creări acestui centru o constituie punerea în valoare a ceea ce ne este specific și autentic, precum și autentic, precum și promovarea imaginii bisericii și țării prin participarea activă în programul „European Pilgimage 2000”.

Turismul religios se dovedește a fi tot mai însemnat în contextul luptei pentru protejarea frumuseților naturii, a creației prin programe ecologice și eliminatorii consumerismului și a reînvierii la viața naturală, în contrast cu specificul turismului distructiv de tip accidental. Aceste considerente au determinat analizarea cu atenției a respectivei dechiderii unui departament de specialitate numit „ „Centru de pelerianj Cuvioasa Paraschiva ”.Este de la sine ințeles că obiectivele de interes pentru pelerinii veniți nu sunt nici pe departe epuizate, însă ele trebuie descoperite din punct de vedere istoric și în contextul socio- economic ce le-a dat viață, devenind astfel relevante în mod particular pentru fiecare, în raport cu etapele istorice sau aspecte specifice de interes pentru fiecare persoană sau grup de persoane.

În România, biserica ortodoxă este constituită din 5 metropolii : Mitropolia Moldovei și Bucovinei , Mitropolia Banatului, Mitropolia Olteniei, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Ungaro-Valahiei.Toate acestea dețin numeroase obiective de interes religios și cultural constând în biserici, monastiri, case memoriale și alte asemenea asezăminte.

În ceea ce privește dezvoltarea turismului de pelerinaj la noi în țară, se poate spune că este o formă practicată relativ recent, ceea ce conduce la existența unei slabe informări cu privire la spațiile de cazare, destinații etc.

Majoritatea agențiilor de turism care au ca obiect de activitate organizarea de pelerinaje interne și externe, s-au înființat relativ recent și oferă sejururi la diferite locuri de interes religios.

Capitolul 3. Bârsana

Comuna „Bârsana ” se află pe malul drept al văi Iza, la o distanță de 20 km de municipu Sighetu Marmației și la 66 km de Baia Mare.Bârsana se învecinează cu localitățile : Nănești , Cornești ,Văleni , Slătioara,Petrova,Coștiui.

Bârsana e printre cele mai vechi localități maramureșene și este atestată în anul 1326. Prima atestare documentară despre comuna Bârsana datează din 1326, când printr-o diplomă regele Carol Robert I de Anjou recunoaște și întărește în aceste locuri pe cneazul Stanislau, iar în alt document același cneaz este numit fiul lui Bârsan.

Atoponimul Bârsan vine de la tradiția păcurarilor care creșteau oi bârsane adică cu lână deasă, moale și lungă . Stațiunii Bârsana  i se spune „Muntele Athos de Maramureș ” sau „Perla Văii Izei ” și este una dintre cele mai frumoase si mai vizitate comune maramureșene de către turiști.  Are probabil cele mai vechi si importante lacasuri de cult de pe Valea Izei, cele mai multe legende si povesti, cei mai multi mesteri populari, cele mai multe pensiuni. În prezent, Bârsana este una dintre destinatiile preferate ale pelerinilor și turiștilor din țară dar și din străinătate datorită  biserilor de lemn, a Mănastirii Bârsana – una dintre cele mai frumoase din Maramures dar si a portului popular, a frumoaselor porți sculptate în stil maramuresean.Biserici din lemn, multe dintre ele aflate în patrimoniul UNESCO. Iernile sunt foarte lungi și cum Maramureșul este înconjurat de munți, este destul de greu de ajuns acolo în timpul sezonului rece. Cel mai des, plouă la începutul primaverii, dar si în timpul lunilor iunie și septembrie. Luna în care ninge cel mai mult este ianuarie.

„Comuna are în administrare satele Bârsana și Nănești. În urmă cu câțiva ani, de Bârsana a aparținut și localitatea Oncești. Comuna are o suprafață de 6873 ha, din care 223 ha teren intravilan și 6650 ha extravilan. Bârsana are circa 4800 de locuitori și 1600 de „fumuri".Zona de mare rezonanță și afirmare a neamului românesc din cele mai vechi timpuri până astăzi, este o regiune încântătoare din punct de vedere al frumuseții. Apa Izei constituie unul din cele mai importante râuri din rețeaua hidrografică a Maramureșului. În drumul ei de 83 km, de la izvoare (Vf. Muntelui Bătrână din Munții Rodnei) până la confluență cu Tisa, Iza colectează sute de văi. Pe aceste văi, pârâuri și râuri se află Bârsana, așezată pe malul drept al râului Iza la 12 km de Vadu Izei.Vederile de pe dealuri încadrează văi frumoase și verzi, vârfuri înzăpezite ale munților și râuri șerpuitoare.”

De-a lungul comunei sunt o mulțime de ulițe botezate după anumite părți din sat : ulița Susanilor ,Cetățelii sau a Vălenilor, Pietriș.După denimirea acestor ulițe localnici se numesc între ei „ susanari” cei din Susani „josănari ” cei din partea de jos a satului „pietrișeni” cei din Pietriș. Ca relief predomină dealurile.Dealurile sunt acoperite cu păduri,livezi cu pomi fructiferi, culturi de cartofi si ovăz .Aceste dealuri sunt străbătute de diferite văi, toate vărsându-se în râul Iza. În anotimpurile ploiase ( toamna și primăvara ) când se topesc zăpezile, uneori chiar vara când cad ploi , se produc inundații, aducând pagube sătenilor.

„În 13 iulie 1913 Valea Caselor din cauza unor furtuni violente a crescut așa de mare încât iesind din alba ei a dărâmat case , grajduri , omorînd animale și chiar oameni ”

Clima , fauna și flora sunt specifice depresiunii Maramureșului. Datorită peisajului minunat, cu dealuri împădurite, cu aer curat, izvoare, Bîrsana poate fi comporată cu o stațiune climaterică, ea oferind frumuseți imedite, locuri de odihnă, recreere .

Bîrsana este o localitate foarte veche. Se spune că numele de Bârsana l-a purtat cu mult înainte. Cea mai veche familie este familia Bîrsan , descendentă de la Stan. Multe familii au plecat din Bîrsana prin căsătorii sau cu scopul de a câstiga un trai mai bun.

3.1. Populația

Bârsăneanul este om de munte, având anumite asemănarii cu moldovenii, bucovinenii și năsăudenii. Au statură potrivită, frunte lată, gâtul lung cu o înfățișare impunătoare.Femeile sunt mici de statură.Înălțimea varind în medie între 1,60-1,70 dar uneori mai sunt și excepții.Ca și longivitate vârsta medie este de 60-70 ani în creștere.Populație stabilă: 4861 cetățeni.

3.2. Aspecte etnografice

Bârsana una din cele mai mari asezări rurale ale județului Maramureș.Aici se disting două categori de gospodări: cea din vatra satului și cele „din câmp ”locuitorii numindu-se „cîmpeni”. Gospodăria țărănească din Bîrsana se încadrează în tipologia gospodăriilor maramureșene. Agricultura și creșterea vitelor sunt ocupați principale bărbătești, femeilor le revin sarcini în gospodărie. Activitatea lor casnică fiind confecționarea textilelor de interior și pieselor de îmbrăcăminte.

Textilele de interior caracteristice comunei sunt: steagurile de rudă și de icoană, în ornimentarea interiorului țărănesc, ele fiind confecționate din pânză, cânepă cu bumbac sau numai bumbac.

Săculețe de perini – au au aceleași motive și tehnici ca și steagurile folosite în amenajarea rudei de interior .

„Țolurile sau covoarele se găsesc pe „ ruda din casă ” pe pereți, pe masă în zilele de sărbătoare, podoabă pentru cai când când se aduc mirii din alt sat, se mai găsesc în biserică „jurând ” mirii îngenuncheate pe ele .

Covoarele sunt făcute din cânepă și lână.Tehnicile sunt adaptate „Maramureșului ”.Toate casele din Bârsana au războaie de țesut.În timpul iernii femeile se ocupă cu țesutul covoarelor, aceste tehnici se transmit din generație în generație.

Figura 1 Țesătoare la război traditional (http://traditii-barsana.ro/petitul

Cromatica covoarelor: roșu –mohorât, albastru,verde,galben,negru și alb.Desenele sunt compuse din motive geometrice. Covoarele mai vechi sunt colorate în tonuri mai luminoase.Coloratul lînei se făcea în casă cu culori chimice, combinate cu diferite culori vegetale obținute în zonă : zamă de varză, foi de ceapă, scoarțe de arini, coajă de nucă verde.

Covoarele mai noi confecționate din fire sintetice se deosebesc de cele vechi prin cromatica stridentă.

„Portul popular are puține influențe ale modernismului , este strâns legat de arta poporului. Portul este pe categori :portul copiilor, al adolescenților , feciorilor și fetelor , oamenilor căsătoriți , bătrâni , port popular de nuntă , înmormântare , portul de toate zilele .

„Elementele componente ale portului bărbătesc sunt : „cușma ” „clopul ” „cămașa ” „pieptaru„sfetărul ” „cojocul ” obiecte de lînă , opincile , bocanci și curea lată ”

Copii ( coconi ) își împodobesc „ clopurile ” cu flori naturale sau artificiale în zile de sărbătoare.

Portul femeiesc , pe cap năframă, la gât „ zgârdan” cămașă care au la guler și mâneci o podoabă cu cusături artistice în picioare au opinci din piele de bovine. Iarna poartă mânuși din lână colorată.

În zilele normale, atât femeile cât și bărbații îmbracă portul popular mai simplu fără atâtea podoabe.

Figura 2 Zgârdan maramureșan

Capitolul 4. Manifestări spirituale

Satul maramureșan a trăit o viață folclorică foarte intensă. Obiceiurile tradiționale: naștere, nuntă, înmormântare, cele agrare sau de peste an se adaptează noilor condiții, pierzând caracterul sacru.

Comuna Bârsana păstrează cu sfințenie obiceiurile tradiționale.Bârsenii sunt oameni blânzi din fire, deschiși la suflet.

4.1. Obiceiuri la naștere , nuntă, înmormântare, și obiceiuri de peste an

4.1.1 Obiceiuri la naștere

Bătrânii povesteau că mai demult umblau urzitoarele la casele unde se nășteau copiii. Ele preziceau viitorul noului născut .

După ce se naște copilul , i se pune în prima baie numită „ciupă ” flori ca să fie „drag și frumos ”.„Tot in prima baie se asează langă copil un clopoțel de alamă , ca npul născut să cânte frumos „săaibă glas ”și un ban de argint , ca să fie curat „să n-aibă bube ”.Prima baie se aruncă spre casă unde a-i dori să se căsătorească copilul.Când îl culci prima dată este bine să culci copilul lângă diferite unelte (ciocan ,clește etc ) pentru a deveni când a fii mare „meșter priceput”.

Botezul copilului se face după o săptămână sau două, urmat de o petrecere la care participă: părinții, nănașii, moașa, rudenii, vecini,prieteni. Moașa asează copilul în fruntea mesei iar tatăl dansează cu nănașa care ține copilul în brațe.Invitațiilor li se servește o masă cu mâncare și băutură, iar apoi urmează petrecerea cu dans.

După șase săptămâni de la nașterea copilui mama copilului cheamă pe moașă „să o spele de păcate ”.Spălatul se face în felul următor: se iau trei fire de busuioc care se udă cu apă.Cu ele mama trage de trei ori de sus în jos pe spatele moașei, de trei ori pe față și pe palme spunând „ Te spăl de păcatele mele ”.

4.1.2. Obiceiuri la nuntă

Pețitul este primul act premergător căsătoriei.Aproximativ la vârsta de 15 ani fetele se gândeau la căsătorie și erau curtate deoarece la 16 ani deja se căsătoreau.Băieții la 19 ani se gândeau la căsătorie.Băiatul care vrea să se însoare trimite o rudă apropiată sau un cunoscut ca să o ceară de soție. În unele cazuri merge chiar băiatul acasă la fată și discută direct cu părinții fetei.

Logodna se mai numește „credință ”se stabilește dacă părinții s-au hotărât să îți mărite fata .Viitorii cuscrii trebuie să se înțeleagă asupra zestrei.După ce s-au înțeles asupra zestrei se stabilește data logodnei care se face sâmbăta.Cei doi logodnici se duc împreună cu părinții și rudenile acasă la preot unde are loc logodna.La logodnă participă doar rudeniile mai apropiate fiecare contribuind cu băutură.Mâncarea este pregătită de părinții fetei, angajarea cetereașilor se face de către mire.Acolo la sfârșitul ceremonialului, logodnici schimbă între ei inelele Acasă la fată se ține petrecerea cu mîncare, băutură , muzică până a doua zi. Se ia o farfurie cu grâu și se ascund verighetele.Amândoi caută în aceelași timp verighetele, cel care o găsește mai întâi se spune că va avea noroc.

Nu mirele este cel ce cumpără verighetele pentru amândoi. Verigheta se numește „schimb ”. Dacă cumva logodna se strică fiecare îți inapoiază celuilalt schimbul.

În Bârsana cele mai multe nunți se fac de obicei iarna. Bucătărese din sat vin să pregătească mâncarea pentru nuntă .Cei care nu participă la nuntă participă cu diferite alimente care sunt necesare pregătirii mâncării. La nunțile oamenilor mai înstăriți înainte cu o săptămână este trimis un chemător ca să meargă din casă în casă pentru a invita pe oaspeți la nuntă. La nunțile mai modeste se invită de regulă doar rudeniile,vecinii, prietenii.Înainte de nuntă se face o mică petrecere la mire acasă și la mireasă separat.Seara în ajunul nunții se face „cusutul steagului ”, iar la mireasă „împletitul cununii”.În timpul cât se coase cununa și steagul, se dă mirelui și miresei un copil în brațe. Dacă copilul face ceva se spune ca acesta aduce noroc.

4.1.3. Obiceiuri înmormântare

De obicei mortul se înmormântează în alb. Este spălat, îmbrăcat în haine de înmormântare, apoi este pus pe laviță. Mâinile îi se asează pe piept cu pumni strânși.În mâna dreaptă i se pune o cruciuliță din lumânare de ceară iar în stânga un ban. La copii în mâna stângă se pune un covrig de merinde. Pentru copii sugari se pune la geam o farfurie cu zahăr și una cu lapte.Se spune că sufletul copilului se întoarce să bea lapte pentru că nu a avut timp în viață să se sature.

La priveghi iau parte oameni de o vârstă cu mortul. Când cel mort e tânăr se petrece prin jocuri și cu râsete și veselie. Nici familia mortului nu se supără fiind un obicei al pământului.

Mortului bărbat îi se pune căciulă iar peste cămașă pieptar, în picioare ciorapi. Fetelor care mor necăsătorite înmormântarea se face ca o nuntă , ea fiind îmbrăcată ca și o mireasă. Pe capul tinerei moarte se pune cunună . Dacă mortul e fecior, se înmormântează cu steagul alături. Steagul se ține înclinat și nu se mai joacă ca și la nuntă .

În cazul în care moare o fată în perspectivă de căsătorie mirele vine și-l pune pe deget o verighetă.Când doi miri mor deodată în accident, sunt puși cu sicriile alături. Mortul este ținut în sicriu, într-o cameră separată.Femeile îl bocesc de trei ori pe zi. Nu este bine să fie lăsat decedatul singur sau pe întuneric. În casa acestuia se face „priveghiul” , la care vin vecinii , rudenii , tineri la capul mortului pentru a consola familia .

În ziua înmormântării în timpul prohodului, care se ține în curte, se țin patru lumânării aprinse de o parte și alta a coșciugului.După terminare oamenii sunt chemați în casă și cinstiți cu băutură și mâncare. Mortul este dus la groapă de către șase bărbați aleși de către familie.Până la cimitir întreg drumul este cântat de către femei. Bocitorile sunt rudenii apropiate : mamă , soție , surori etc . Oamenii dau copiilor covrigi,colaci,bani. La sfârsit toți cei care au participat la înmormântare primesc câte un colac cu o lumânare mică aprinsă.

4.1.4. Obiceiuri de peste an

Sărbătoarea Paștelui. Sfintele Paști înseamnă vopsitul ouălor roșii, sacrificarea simbolică a mielului, coacerea pascăi și a cozonacilor. Tot satul ia parte la slujba de Înviere.

În coșarca împletită din nuiele albe de răchită și acoperită cu o ștergură albă, ori bogat înflorată, sătenii își duc pasca la sfințit împreună cu șuncă afumată și fiartă, cârnați, o oiagă de vin sau/și de horincă. În Vinerea Mare se vopseau ouăle roșii, simbol al sângelui Mântuitorului , iar sâmbăta se pomeneau mortii prin slujbe slujite  în cimitir.În duminica de Paști  înainte de a se merge la slujbă, se puneau într-un vas cu apa proaspătă un ou roșu și un ban, apă în care se spălau toți cei ai casei. Moneda de argint se lăsa trei zile în apă iar apoi se oferea unui copil, ca purtător de noroc. În noaptea și în ziua de Paști see trăgea cu arma, ca simbol al păzirii mormântului lui Iisus și deopotrivă de bucurie pentru Învierea Lui . Atunci când se trăgeau clopotele de Înviere fetele se duceau la pârâu cu o ramură de busuioc, o muiau în apă după care se stropeau pentru a fi văzute bine de comunitate și sănătoase. Cojile de ouă roșii erau păstrate până la Rusalii drept medicament pentru animale, după care erau îngropate în grădina ca pavăză împotriva bolilor și a dăunătorilor din livezi și grădini. De Paști se ciocnesc, după care se mănâncă, ouă rosii, miel umplut, șuncă afumată fiartă, slănină și cârnați afumați, pască, cozonac, se bea horincă și vin sfințit.

În Duminica Mare femeile și fetele nu plecau de acasă iar primul musafir care intra de Paști  era bine să fie barbat, acesta aducând noroc. După Învierea de la miezul nopții, , copiii mergeau din casă în casă cu urarea Hristos a Înviat .Copii erau răsplătiți pentru urări cu colăcei, ouă roșii și, mai târziu, cu bani.. În cea de-a doua zi copiii, feciorii și bărbații tineri mergeau la stropitul fetelor și femeilor tinere cu parfum iar seara la dans.

De Rusalii porțile caselor și sunt împodobite de țărani cu ramuri de tei. Pelerinii se indreaptă către mănăstiri cântând cântece închinate Sfintei Fecioare Maria. În ziua Adormirii Maicii Domnului  curte interioară a Mănăstirii Bârsana abia  poate cuprinde miile de pelerini, țărani de pe Valea Izei, maramureșeni din țară și din străinătate. Adormirea Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare a verii prăznuită pentru rugă, sănătate, căsătorie, naștere usoară și vindecări. Cu ocazia pelerinajelor la mănăstirile care poarta hramul Sfânta Maria credincioșii duc daruri , mâncare și băutură. Conform tradiției, în perioada postului Postului Sfintei Marii fetele își cos și brodează costume lucrate numai în alb pentru ca astfel înveșmântate să participe la pelerinajul ecumenic din zilele de 14-15 august. Fiecare parohie ortodoxă din Maramureș merge cu profeți , în pelerinaj, la Mănăstirea din Moisei. La pelerinaj, fetele îmbrăcate în alb, străbat pe jos drumul până la mănăstire, având părul despletit pe spate în semn de doliu și purtând icoana Maicii Domnului.

Crucea și praporii sunt purtați de către feciori. La plecare alaiul înconjoară biserica de trei ori, cântând, urmează închinarea în fața troiței și parcurgerea întregului sat în cântări, pelerinii oprindu-se la fiecare biserică și troiță ivită pe parcurs. Obștea satului asistă la trecerea alaiului profeților . Ajuns la mănăstire alaiul o-nconjoară cântând, profeții i se roagă și aprind lumânări după care asistă la slujba liturgică de la miezul nopții. Enoriașii rămân apoi peste noapte în mănăstire, sub cerul liber ori adăpostiți sub șoproane amenajate pentru ei. Parada încheie speciala slujbă liturgică a Adormirea Maicii Domnului. Alaiul pelerinilor se-ntoarce apoi de la mănăstire în satul din care a pornit cu o seară mai înainte.

Sărbătorile de iarnă sunt așteptate cu mare drag de bărsănești .În ajunul Crăciunului , apar pe la ferestre copii , pe lângă acestia colindă flăcăi , fete , chiar și oameni vârstnici pe la rudenii și prieteni.

Fiecare colindă se termină cu câteva cuvinte de laudă , urări de sănătate și prosperitate la adresa gazdei. Unul dintre colindători strigă la urmă, de afară, cu voce tare : „S-ajungeți gazde multe zile la anul ,cu pace și cu sănătate, ca și ziua de astăzi ”!la care gazda din casă le răspunde : -„ Cu dumneavoastră dimpreună ”Poftiți în casă !”

După ce intră în casă sunt serviți cu unul , două pahare de „horincă ”, alune, mere , nuci , eventual și cu un colac copiiilor. Adulților pe lângă băutură li se mai servesc și sarmale, prăjituri. Multe colinde din Bârsana, pe lângă cele cu teme religioase au subiecte cu totul laice : Miorița , isprăvile haiducești ale lui Pintea Viteazul .

Mai sunt și superstiți legate de prosperitate, noroc și fericirea gospodăriei. Gunoiul din casă care se strânge de la Crăciun până la Anul Nou este dus în grădină și împrăștiat pe sub pomi în dimineața de „Sînvăsii”. Se spune și crede că pomii sub care au ars gunoaiele vor avea un rod bogat în anul următor .

În dimineața de Anul Nou se sună pe pomii fructiferi cu clopoțele pentru a se vedea ce belțug va fi în anul ce vine. Femeile iau o tavă de cărbuni aprinși din plită, care apoi sunt lăsați să se stingă. Fiecare cărbune este un anumit fel de cereale, zarzavat sau alt produs agricol. Acel cărbune care după ce s-a stins are mai multă cenușă reprezintă bogăția viitoare a plantei.

Odată cu colacii s e face o pâine mare numită „stolnic , care se asează pe masă, învelită în„ otavă ” până la Anul Nou. Dimineața de Anul Nou gazda taie din acest stolnic felii mici și se dă fiecărui membru al familiei pentru a avea noroc și a fi feriți de boală .

În dimineața sărbatorilor de iarnă, membrii familiei se spală pe fața cu apă curată în care se pune o monedă de argint . Sunt interesante farmecele practicate în sarbătorile de iarnă de către tinerii necăsătoriți , mai ales de fete , făcute pentru a-și vedea „ursitul ” sau „ursita ”.

Fetele care vor să-și cunoască ursitul iau din fiecare mîncare câte puțin și pun într-o ulcică începând din seara de Crăciun până în ziua de Anul Nou. Ele înconjoară casa de nouă ori, a noua oară se uită pe fereastră, îsi văd ursitul mâncând din ulcică .

4.3. Clăci și șezătorile

Claca este pentru tors, pentru transportul lemenlor de construcții, căratul gunoiului la câmp, pentru desfacerea porumbului. Prin clăci se ajută oameni mai săraci care nu au unelte agricole, animale .Cel ce strânge claca adună la casa sa pe toți clăcașii cinstindu-i cu băutură , mâncare .

Clăcile bârsăneștilor sunt asociații de ajutor reciproc. Zilele de iarnă nu sunt suficiente ca fetele și soțiile să îsi termine lucrurile casnice. Torsul cînepei al lînei, necesită timp. Fetele și nevestele se adună la una din casele destinate acestui scop. Ele se mândresc cu lucrurile pe care le fac. Timpul trece repede, spunând o glumă, o poveste, ascultă noutăți la radio.

Figura 3 Torsul lânei (http://traditii-barsana.ro/petitul)

Tot în lunile de iarnă are loc „stânsul finelor și a nepoatelor. Dacă nepoții, nepoatele au o problemă se consultă cu nănașii lor, cu moașa. Mai nou, alegerea nașilor nu se mai face dintre rudeniile finilor, prieteni de familie ci după interese financiare.

Sărbătorile băbești sunt acele zile în care nu e voie să faci anumite lucruri, în afară celor propagate de anumite culte. Femeile leneșe nu uită de aceste „sărbători ”. Se zicea că femeia măritată nu bine să se pieptene martea pentru a nu îi muri soțul. Marțea de asemenea nu e bine să torci, să faci pâine.

De asemenea și anumite „miercurile milostivelor ” nu e bine să torci,să țeși,să coși, să lucrezi cu pînza.

„Joia între tunuri ” adică joia după Paști și joia dintre Paști si Rusalii, nu e voie să faci treabă pentru a nu fii ”trăznite ” ți să nu le bată grindina. Vineri nu e bine să torci , să coși, să mături, să clădești case. Toate lucruile făcute în ziua respectivă se aprind și ard. Sâmbata „ sâmbata morților ” nu e voie să speli cămăși pentru a nu face rău morților .

4.4 Obiceiuri de primăvara

Primăvara anotimpul cel mai frumos al anului. Se spune că nu e bine să ieși prima dată cu plugul la arat în „ zi de post ” lunea, miercurea sau vinerea ci numai în zi de dulce , marțea , joia sau sâmbăta. Plugul se spală întăi pe mâini iar apoi se azvârle sămânța peste ogor.

Stâna bârsăneștilor este creată din nevoile practice. La sfârsitul lunii aprilie, început de mai, propietarii de oi se întăvărosesc pentru a face stână. Într-o stână se adună aproximatix 200 – 700 oi cu patru – șapte păcurari. Se alege un „vătav ” cel care prepară brânza care are grijă de toata stâna. Ziua de stână este hotărâta de regulă: marțea , joia sau sâmbătă. În ziua stânei trebuie ca oile să pască pe pășiunea cea mai grasă ca să dea cât mai mult lapte.Fiecare „sîmbraș ” va primi în funcție de cantitatea de brînză și lapte din ziua stânei. Cu o seară înainte de a se face stâna se mulg oile, fiecare mulge oile altcuiva.

De dimineața femeile îmbrăcate în haine de sărbătoare vin cu mâncare și băutură în desagi. Propietarii își mulg oile în căleți de lemn sau în vase mici. În aceste vase se pune o monedă de argint pentru ca oile să nu se îmbolnăvescă. Operația de măsurare se numește „cărîmbirea laptelui ” iar mulsul din ziua stânei se numește „mulsul pe carîmb ”. După mulsul oilor laptele se asează într-un vas mare de lemn numit „putină” . Cei care au lapte mai puțin se măsoarăîntr-un vas mai mic numit „cupă”.

Socoteala măsurilor de brînză se ține pe un „răboj ” pe care se fac crestături pentru fiecare propietar . Răbojul numit „jintălău ” servește și de amestecat laptele în căldare când se face brânza . În loc de „jintălau „ se mai folosește și un băț lung ceoplit în dungi numit „carîmb ”. Se face o crestătură cu cuțitul până unde a ajuns laptele , notțndu-se pe o hârtie sau într-un caiet șinumele propetarilor în ordinea descrescândă de la cei cu lapte mai mult până la cei cu lapte mai puțin .

După mulsul oilor se înconjoara de trei ori stâna. Un bărbat stropește oile cu apă proaspătă și cu spălaturp de pe vasele stânii. Ritualul acesta ar ferii oile de deochi. După acest ceremonial începe ospățul, gospodinele își scot din desagi mâncarea adusă de acasă, băutura pe care le asează pe fețele de masă întinse pe iarbă verde. Toți mânâncă , se înveselesc, se încinge un chef de toată regula.

Capitolul 5. Mănăstirea Bârsana

Biserica de lemn cu hramul „ Sfântul Nicolae ” a fost construită în 1720 în altă parte apoi adusă aici.

Planul construcției este dreptunghiular , abisita altarului este decrosată , de forma poligonală în cinci laturi . Acoperișul este cu dublă poartă. Între cele două streșini , pe partea superioară a pereților laterali, în dreptul naosului, se află pe ambele părți câteva ferestre, pentru a mări luminozitatea interiorului .

Turnul cu baza pătrată, este prevăzut cu un foișor peste care se înalță un ciof suplu, elegant . Intrarea se face prin partea de vest unde se află un frumos privdor deschis. Pronaosul are tavanul orizontal , pe când naosul este prevăzut cu o boltă semicilindrică , asemenea mai tuturor bisericilor de lemn din aceste părți .

Pictura este realizată de Hodor Toader în anul 1806 după legile baroce . Predomină albul , albastrul , roșul care dau impresia unei luminizități neobișnuite . A fost restaurată de Direcția Monumentelor istorice în anul 1997-1998.

În anul 1739 avea reședința episcopul Gavril . Vechea biserică a fost mutată în 1805 , în aceelași loc ca forma inițială. Este compusă din încăperi tradiționale cultului ortodox. Pictorii au pictat după o concepție unitară apartinând barocului și rococoului. Este de remarcat în biserică o pictură cu Heruvimii.

Legile artei baroce se conformează nu numai cu pictura murală dar și iconostasul sau piesele de mobilier fiind un tot unitar .Iconografic pictura murală din această biserică are unele inovații față de tradiția scolii de pictură maamureșană .Pictura din biserică impresionează datorită adaptării tipului baroc la arhitectura de lemn maramureșană ..

Bisericii de lemn din Barsana îi se mai spune și „biserica umblatoare”, deoarece a fost mutată de mai multe ori. Legenda începe undeva prin 1711, când Ioan Stefanca (un preot vaduv care s-a retras pe Valea Slatioarei, împreună cu fiul său, Gavril) a construit o biserică de lemn. Un timp mai târziu, Gavril a devenit episcop și a mutat biserica pe locul actual al mănăstiri din Bârsana. În jurul anului 1780 , călugarii au părasit schitul, îndreptandu-se către o mănastire din Neamt, din această cauză biserica a fost închisă. Pentru a nu intra în paragină, locuitorii au mutat-o pe Dealul Jbarului, în cimitirul unde erau înmormantați ciumatii. Toader Hodor, din Vișeu de Mijloc si Ioan Plohod, din Dragomiresti (doi tarani, pictori de biserici) au pictat interiorul bisericii. Frescele interioare au fost pictate in stil baroc. Peretii lateralii ai naosului infatisează scene atat din vechiul, cat si noul Testament. De o frumusete aparte sunt reprezentarile cetelor de îngeri și ale heruvimilor cu o multime de ochi care le acopera trupurile, insuflă ideea că ei vad totul. Picturile au fost făcute pe lemn, parțial nivelate cu bucăți textile, fixate pe pereți și acoperite cu un strat de var preparat, cum era obiceiul de atunci și au fost cel mai bine păstrate în altar și în naos și cuprinde scene din Geneză și Judecata de Apoi.

5.1. Mănăstirea soborului sfinților 12 apostoli. Pregătirile pentru noua mănăstire

Gheorghe Urda părintele paroh a vizitat Mănăstirea Voievodală și a rămas impresionat și supărat pentru că a aflat cândva reședința episcopală. Regimul comunist a confiscat terenul iar partea de lângă drum a dat-o unor familii, care și-au construit locuințe acolo. A ținut cu orice preț să profaneze partea care a rămas, pe partea rămasă a facut un puț sec, acolo erau aduse și aruncate cadavrele animalelor din șapte sate. Oamenilor le era frică să meargă pe acolo și s-au plâns părintelui Urda că le este foarte greu să supoarte mirosul care vine din puțul sec și că le este teama de muștele veninoase și de serpii de acolo. Părintele le-a explicat ca este ilegală groapa , care este atât de aproape de casele lor și i-a îndemnat să acopere groapa. Oamenii au umplut-o până la jumătate aruncând crengi din copaci , pietre și pământ ca să o astupe . Alții au continuat să arunce cadavre în continuare. Oamenii și preotul au fost amenințati de autorități. Când s-a săpat pentru fundația bisericii noii mănăstiri s-a umplut definitiv groapa și s-a nivelat cu pământ terenul .

5.2. Renovarea vechii biserici

Vechea biserică avea acopreișul foarte învechit și amenința cu deteriorarea. Gheorghe Urda a făcut toate demersurile pentru un nou acoperiș în 1988. La 7 august 1988 a avut loc o liturghie în care a fost binecuvântată lucrarea. În prezența credincioșilor a fost făcută Sf Liturghie de către părintele Justinian Chira. Biserica reînoită a fost stropită cu apă sfințită de 2 preoți, fii ai bârsanei. Acestia fiind Roman Gheorghe și Șteopei Vasile. Pre Sfințitul Justinian a arătat misiunea preoților, a mulțumit lui Dumnezeu pentru ziua minunată.Locul unde era mănăstirea era bine administrat în perioada în care îl stăpânea parohia din Bârsana . După al doilea război mondial locul a fost confiscat iar pe partea de lângă drum s-a construit un cătun. Dumnezeu a rânduit ca pe el să se întemeieze o nouă mănăstire. Înainte de 1918, întreaga Transilvanie se afla sub stăpănire maghiară care era împotriva bisericilor și mănăstirilor ortodoxe. Credința ortodoxă era considerată în afara legii. S-a reînființat Episcopia Ortodoxă Română în 1937, atunci credincioșii vroiau să readucă mănăstirea pe locul de odinioară. Maramureșul a fost ocupat de unguri care a interzis existența credinței ortodoxe.

5.3. Vizita părintelui Justinian

Mihai Oprișan a dorit să cunoască locul unde a fost mănăstirea voievodală. El a luat legătura cu părintele paroh Gheorghe Urda și s-a dus la Bărsana într-o zi . A vizitat locul și a spus că acest loc ar trebui să îl vadă și părintele Justinian, care și-a făcut timp să vină de la Cluj în Maramureș. Într-o zi de joi după amiaza din 1991 au venit însoțiți de părintele prototop Oprișeanu și de părintele Urda. Au văzut cătunul, puțul sec și spațiul pustiu de pe terasă. Episcopul a fost condus la troiță, unde i s-a povestit de ce a fost asezată troița acolo. După ce a ajuns acolo, Prea Sfințitul a vrut să fie lăsat singur de către cei doi preoți, a început să se roage. Cum acesta nu se mai ridica din genunchi preoți au crezut ca Prea Sfințitului i s-a făcut rău. Bârsănești s-au hotărât să întemeize o nouă mănăstire pe locul celei vechi. Mihai Oprișeanu le-a făcut toate memoriile necesare. Au cerut de la autoritățile silvice aprobarea a douăzeci de stejari din fosta pădure a bisericii și mănăstirii. Valea Popii era ocrotită de organele silvice. Toți cei care o ocroteau, vindeau stejari de acolo.Credincioșilor din Bărsana nu li s-a aprobat să taie pentru mănăstire, doar unui cetățean care făcea comerț cu lemn. Acest lucru i-a înfuriat pe bărsănești și s-au hotărât să taie fără aprobare . Preotul nu a fost de acord să se încalce legea. Rosca Ștefan a spus că dacă vor fi probleme va merge el la tribunal. În cele din urmă au dat ascult preotului și nu au tăiat nimic.Părintele Urda a plecat pentru câteva zile la Cluj. După plecarea la Cluj Stefan Roșca a anunțat prin comună să vină credincioșii cu unele de tăiat în Valea Plopii.Ei s-au anunțat unul pe celălalt și au venit în Valea Plopii dis de dimineață cincizeci de bărbați cu cincizeci de drujbe. Acolo ei și-au făcut un legământ să fie uniți dacă unul dintre ei va păți ceva. Ștefan Roșca i-a trecut într-un caiet unde a trecut la fiecare numărul casei , unii nefiind deacord. În caiet sunt înscriși 138 de oameni care au participat la această acțiune în 23 februarie 1993.Femeile care au participat la lucările mănăstiri găteau pentru bărbați. Toate au venit în jos spre pădure într-o zi iar în drumul lor s-au întâlnit cu trei reprezentanți care le-au întrebat de unde vin, iar ele au răspuns de la bărbații lor care tau lemne pentru mănăstire. Unul din reprezentanți a întrebat câți bărbați sunt la pădure, o femeie mai îndrăzneață a răspuns că sunt cam vreo cinci sute. Auzind răspunsul femeii au întors masina și au plecat la Sighet .

Oameni care au avut cai, căruțe, boi au venit și au dus buștenii din pădure în sat, i-au lăsat pe marginea ulițelor și prin curțile oamenilor . Buștenii erau deja încărcați pe utilaje de transport când a sosit vestea că a venit poliția ca să-i aresteze. Unora le-a fost frică , primul care a avut inițiativa a fost Steopoi Vasile zis Botă care și-a scos căciula și a făcut semnul crucii și a plecat cu carul iar ceilalți după el. Transporturile au fost numeroase, cioplirea lor a început în 8 martie 1993 și s-a terminat în 10 mai. Prea Sfintitul Justinian a sfințit piatra de temelie pentru biserica mănăstirii.Lucrările au continuat cu pregătirea lemnului, saparea pentru fundație, zidirea demisolului, turnarea planșeului, aducerea apei, repararea drumului, aducerea pietrelor de râu, balastru. Oamenii au lucrat săptămâni întregi, s-a lucrat aproximativ 1500 de zile , 300 zile cu carul , câteva zile cu o basculantă care a adus balastru. Bârsănești s-au împărțit în două tabere, unii susțineau că dacă vechea mănăstire a fost de călugări și aceasta să fie la fel .

5.4. Proiectul noii mănăstiri

Proiectarea și coordonarea lucărilor Mănăstirii Soborul Sfințiilor 12 Apostoli, au fost făcute de renumitul arhitect Dorel Cardoș. Acesta s-a născut în 15 aprilie 1952 în Piatra Neamț.A proiectat multe lucări din țară.A studiat Facultatea de Arhitectură Diplomat încheiate cu lucrarea de licență intitulată „ Tabara de creație Măgura” din județul Buzău. Proiectul bisericii l-a făcut după un model din Grecia la înțelegere cu părintele Urda.

5.5. Mănăstirea de maici

În primăvara anului 1993 la insistențele credincioșilor s-a zidit fundația pentru biserică. S-a analizat în vederea lucrării unei hotărâri cu privire la „Mănăstirea Bârsana ” dacă să fie de maici sau de călugări. S-a ținut cont și de părerea părintelui protoieru al Sighetului Mihai Oprișeanu. S-a luat în calcul și numărul de mănăstiri din eparhie, celor de călugări și celor de măici . S-a avut în vedere și situația geografică, dorința credincioșilor și multe alte criterii .

În 30 iunie 1993, s-a prăznuit pentru prima dată hramul noii mănăstiri. După aflarea veștii că la Bârsana mănăstirea va fi de maici , lumea s-a împărțit în două tabere . O parte din cei care au dorit să fie mănăstire de călugări deoarece niște măicuțe nu vor putea face mare lucru. Pentru data de 30 iunie 1994 , s-a decis următoarele : prăznuirea hramului noi biserici, hirotenia părintelui diacon Ioan Stoica întru preot, care să fie duhovnicul provizoriu la Mănăstire iar ca viitoare stareță Filoftea Floare Olteanu.

Capitolul 6. Construcțiile

Panul de amplasare al obiectelor mănăstirii este situată în partea estică, fiind orientată cu altaru spre răsărit și fațada spre apus. Biserica este cea mai înaltă dintre clădirile mănăstirii și până nu demult cea mai înaltă clădire din lume .

Biserica a fost proiectată în următoarele dimensiuni : 22,57 lungime, 12,20 metri lățime, 56 metri înălțime. Are formă de cruce, două nivele : demisol și parter. Demisolul este construit din beton armat cu pereți groși și placați în exterior cu piatră de râu. Demisolul este biserica primară cu o singură intrare și cu 12 ferestre mici. Altarul este separat, tavanul este susținut de 4 coloane de beton. Crucea bisericii de fier are înălțimea de 7 metri și greutatea de 500 de kilograme, a fost ridicată în 15 august 1995 într-o zi de joi. La început s-au făcut mai multe planuri: să se ridice cu un elicopter sau cu o macara , dar în cele din urmă meșterii locali au ridicat-o printr-un sistem de scripeți. Veneau oameni să o atingă și să o sărute știind că după ridicare nu o vor mai putea ajunge decât cu suflet.Oamenii care au clădit biserica și au ridicat crucea sunt meșterii : Borca Gheorghe, Frinc Carol , Pop Vasile, Roman Ioan , Rus Vasile, Apan Petru , Bârsan Petru , Cora Ion , Hodor Ioan, Șteopei Ion. Crucea prin cele trei brațe este simbolul Prea Sfintei Treimi , simbol al iubirii și unirii divine . Icoanele sunt așezate pe suportul langă primele coloane , pe margini sunt lavițe lucrate în lemn de stejar dar sub forma lăzilor tradiționale de zestre, iar pardoseala este acoperită de covoare lucrate în culori vegetale de maici în atelierele mănăstiri.

Paraclisul este pictat în tehnica frescă după specificul cultului ortodox, de renumitul pictor Ioan Botiș. Pe tavan domină în spațiul central Pantacreatorul. În partea stângă a ușii de intrare este zugrăvit tabloul cu Soborul Sfințiilor 12 Apostoli, hramul mănăstirii în jurul unei biserici de lemn în stil maramureșan .

6.1. Stăreția

Stăreția este amplasată în partea de nord-vest a complexului mănăstiresc și este construită în patru nivele: demisol , parter , etaj și mansarda. Demisolul este zidit din beton armat , cu pereții cu grosimea de 40 de cm, care sunt placați în exterior cu piatră de râu și are o intrare dinspre sud. Parterul are trei intrări : una dinspre est alta dinspre nord și a treia dinspre vest . În jur are patru terase orientale după punctele cardinale : estică,sudică, vestică, nordică. La terasa estică se ajunge prin două scări, iar la cea vestică pe una.În terasa estică se află intrarea principală prin care se ajunge într-un hol.

Aceasta se unește cu coridorul care vine de la intrarea nordică . Trapeza are ieșire și în teresa mare , sudică iar terasa vestică are intrarea în bucătarie .La etaj se află chilii, bibliotecă, baie și paraclisul mic.Aceasta se ridică și la mansardă. Acoprișul este realizat din dranițe de brad în același stil ca și cel al bisericii.Ca importanță dar și ca ridicare în ordine cronologică , stareția urmează după biserică.

Edificiu a fost construit în anii 1995-1996. Construirea stăreției era o necesitate de urgență , fiindcă maicile locuia cu chirie în condițiile foarte grele , în demisolul unei case. Stăreția a fost ridicată și acoperită , a urma tencuirea și zugravirea, mobilarea ei.

6.2. Altarul de vară

Altaru de vară este așezat în partea centrală din spațiul care formează incinta mănăstirii. Aici se oficializează Sfintele Liturghii din duminici și sărbători din anotimpuri calde.

Figura 4 Hram Bârsana (http://ziarmm.ro/5-locuri-de-poveste-din-maramures-in-viziunea-yahoo/)

Fundația este construită din beton cicliopian și este placată cu piatră de râu.Este structurat pe o formă octogonală cu diagonala de opt metri și o înălțime de de 20 de metri, altaru este încununat de o cupolă de lemn care se sprijină pe două pătrate de 45 de grade față de axul central. Șarpanta este executată din lemn de brad, iar învelitoarea din draniță. Când se cinstește cei 12 Sfinți Apostoli vin mii de credincioși și zeci de preoți la Bârsana. Altaru de vară s-a proiectat ținând seamă de importanța acestei sărbători , de aceea s-a proiectat altarul de vară la dimensiuni considerabile în care să poată participa până la o sută de clerici .

Figura 5 Poza din fața altarului de vară

La prăznuirea hramului din 30 iunie 1997 la Sfânta Liturghie Arhierească au participat trei episcopi însoțiți de 65 de alți clerici : stareți, preoți și diaconi, în fața a mii de credincioși .

6.3. Turnul clopotniță

Turnul clopotniță se află într-un turn mare. Pe sub boltă se face intrarea în incinta mănăstirii. Arcada din fața a bolții poartă o inscripție biblică.„ Aceasta nu e alta făra numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta cerului (Facerea 28,17 ).

În partea stângă a clădirii se află un magazin cu cărți și obiecte bisericești iar în dreapta este altă încăpere și scara care urcă la clopotniță.Turnul face o impresie deosebită pelerinilor care vin la mănăstire dând impresia și emoția că intrând pe sub acest turn intri într-un spațiu sacru.De aceea aici se intră într-o ținută decentă. În curtea bisericii nu se pot construi case pentru mireni, nu se fac adunături lumești , nici mese cu beție.

Figura 6. Interior

Construcția turnului , balconului, coifului , crucea , toate le are în perfectă armonie cu celelalte obiective ale complexului mănăstiresc de la Bârsana. Turnul clopotniță este așezat pe dunga tereasei iar la etajul de sus într-un foișor se află clopotele.

6.4. Arhondoricul

Este o clădire cu două nivele , parter și etaj. Aici inițial au fost atelierele meșterilor. Clădirea este amplasată în partea de sud-vest. A fost o clădire destinată spațiului productiv ce conținea multe ateliere atât la parter cât și la etaj. Pereții parterului sunt realizați din bolțari de ciment iar etajul este construit din lemn de stejar. În aceste ateliere s-a prelucrat lemnul pentru toate construcțiile mănăstiri. Buștenii au fost crepați prin gater pentru pereții și tavanele construcțiilor. Atelierele erau distribuite atât la parter cât și la etaj.La parter se prelucrau materiale greu. După terminarea clădirilor de lemn clădirea a fost transformată în arhondoric. Are 80 de locuri , 40 la parter și tot atâtea la etaj. Sunt gazduiți pelerini care au nevoie de adăpost aici.

6.5. Prăznicarul cu trapeză

Clădirea mare situată în partea vestică a ansamblului mănăstiresc se numește prăznicar .În cadrul ei se află și o trapeză mare în care se poate servi masa câtorva sute de persoane. Se servește masa la prăznuirea hramului pentru sobor și invitați .Clădirea are trei nivele : demisol , parter și etaj. Demisol cuprinde garaje și un depozit. La parter se află trapeza , bucătaria , cămara , spălătoria. Etajul formează o imensă terasă deschisă. După oficierea Sfintei Liturghi Arhierești se desfășoara agapa creștină tradițională se servesc bucate gătite la mănăstire.

Figura 7. Praznicul cu trapeză

6.6. Casa maicilor

Casa maicilor se află în partea de nord-vest a ansamblului mănăstiresc și este o clădire cu trei nivele : demisol , parter și etaj. La demisol se află un depozit și centrala termică . Parterul cuprinde chilii cu intrări separate și baie. Etajul are chilii și baie. Casa maicilor are în fațadă la fiecare nivel terase împodobile cu flori . După fiecare zi de muncă maicuțele meditează .

Figura 8. Casa maicilor

Casa maicilor are o istorie lungă. Maica Emanuela și maica stareță au locuit la început întrun loc primitiv , apoi au găsit o casă nelocuită . De la propietari au închirat demisolul și s-au mutat în el . După ce s-au mutat la mănăstire în casa maicilor unde fiecare are chilia sa.

6.7. Casa artistului

A fost construită în partea de nord pe coasta dealului. Aici sunt găzduiți oameni cu preocupări artistice : scriitori și picturi.Casa este asezată pe o fundație de beton placată în exterior cu pietre de râu și are două niveluri construite din lemn parter și etaj. Parterul are în față o terasă din care se intră într-un hol iar de aici în trei încăperi un dormitor , o baie și un living. La etaj se află atelierul de pictură.

Alven Alexse Currier din Statele Unite pictor și scriitor au pictat aici .

Figura 9. Casa artistului.

(http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-barsana-67952.html)

6.8. Casa duhovnicului

La mănăstire este neaparată nevoie de un duhovnic permanent .A fost amplasată în partea în partea vestică a complexului . Are terasă pe trei laturi iar interiorul cuprinde un hol și trei încăperi . Casa mai are un sobsol și este asezată pe o temeile solidă de piatră. Acoprișul este de dranițe , ca la toate clădirile mănăstirii. Casa este din lemn de stejar a fost cumpărată de la un cetățean demontată adusă și remontată aici în incinta mănăstiri .

Figura 10. Casa duhovnicului

6.9. Aghiasmatarul

Aghiasmatarul se află într-un loc central. Are patru intrări iar la mijloc fântână împodobită cu patru icoane. Această clădire evocă vechiile construcțiile din Biserica primară în care se păstra aghiasma. Are o suprafață de 3,2 metri pătrați o înălțime de 9 metri și este înconjurată de o alee privată. Pardoseala este din plăci de andezit.

Figura 11. Agiasmatar

Din aghiasmar se poate bea apă sfințită și se poate duce chiar și acasă de către credincioși .

Figura 12 Monede aruncate de credincioși

Figura 13 Locul de aprins lumânări

La mănăstirea Bârsana s-a construit în deal la nord de biserică , unde începe ridicătura terenului, o încăpere care servește drept loc pentru aprinderea lumânărilor într-o parte de vii și într-o parte de morți .

La intrarea de o parte și de alta se află două icoane , intrarea se face pe sub două arcade zidite din cărămizi. La început sub cele două arcade s-au făcut niște nișe mai mici , dar s-a constatat că în anumite ocazii aceste spații sunt insuficente și s-a săpat mai mult în deal mărindu-se spațiul în acest scop.

În dreapta aleii principale , vizavi de muzeu se află lacul cu pod peste el. Este un lac artificial și este amenajat pentru împodobirea spațiului. Din locul acela a fost excavată o mare cantitate de pământ și transportată în altă parte. În lagună a fost adusă apă cristalină făcută printr-o conductă de sus de la fântână din deal. Peste lac s-a construit un pod arcuit din lemn. La malul lacului sunt sălcii plângătoare și flori. Toate acestea dau un aspect feeric peisajului ca în celebrele grădini japoneze.

Figura 14 Marginea lacului.

Troițele sunt cruci memoriale care sunt asezate la răspândii de drumuri pentru a aminti drumeților de rugăciune si de Dumnezeu. În partea de nord-vest se află o troiță în dreapta aleii care duce de la biserică la stăreție. Aceasta are o înălțime aproximativ de trei metri. Troițele au menirea de a sublinea faptul că aici ne aflăm într-un spațiu sacru.

Parcarea.

La început s-a amenajat o parcare mai mică la intarea spre mănăstire. Era nevoie de o parcare mai largă . Se mai află cantina , un magazin cu obiecte bisericești , cascada , toaleta și poarta .

Figura 15 Poarta de la intrarea din parcare

S-a ridicat o poartă maramureșană sculptată în lemn de stejar de către meșteri locali. Poarta maramureșană este un simbol cu multe semnificații. Ea vestește intrarea într-un spațiu . În trecutul îndepărtat poarta era și semn nobiliar. Boierii care aveau porți sculptate plăteau impozite pentru ele. Poarta trebuie să fie frumoasă pentru că ea constituie un fel de întâmpinare a celor care vin în casa respectivă. Motivul cel mai frecvent pe porțile maramureșene este arborele vieții. Aceasta este constituit din brâul împletit care urcă pe mijlocul stâlpului. De la acest brâu se desprind unele ramuri orientate în jos. Aceasta simbolizează generațiile trecute. Brâul este întrerupt din loc în loc printr-o cruce , care închipuie și crucea mântuirii , dar și crucea vieții. Crucea este încadrată într-un colac împletit. Acesta sugerează colacul morții.Brâul își continuă urcușul , dând ramuri orientate în sus , care simbolizează noile generații. Arborele își continuă urcușul ca și ciclul vieții. Pe poarta este sculptată crucea , se vestește că drumul ce trece pe sub ea ajunge într-un spațiu sfânt.

Figura 16 Cascada de la intarea

Figura 17 Magazinul de la intrare

Figura 18 Cămășile populare din incinta magazinului

Figura 19 Parcarea care duce spre troița din parapet

Figura 20 Cantina

De sărbătoarea Bunei Vestiri, a avut loc inaugurarea cantinei sociale, cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop Justinian Chira, al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

IPS Justinian și PS Justin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, au binecuvântat noul așezământ în prezența obștii mănăstirii, a autorităților locale și a credincioșilor.

Cu acest prilej, a avut loc o slujbă binecuvântare a lăcașului, pentru sănătatea viețuitorilor și a pelerinilor care îi vor călca pragul. În cadrul așezământului care a fost sfințit în după-amiaza zilei de joi, funcționează o bucătărie și o cantină, unde vor lucra persoane din sat, care vor pregăti mâncarea pentru pelerni și pentru bătrânii din preajma mănăstirii.

Proiectul noii cantine are la bază voluntariatul, dar în același timp s-a decis ca, pe lângă voluntarii care vor lucra aici, să fie angajate și unele femei gospodine din sat.

Figura 21 Interiorul cantinei

Figura 22 Aleea mare

Din parcarea mănăstirii se desprinde de Drumul Județean 186 aleea mare , trecând printr-o poartă care duce în sus pe terasă și pe sub turnul clopotniță în incinta mănăstirii. Când s-a început lucrările la mănăstire s-a făcut un drum simplu care a fost săpat în coasta dealului și mai îndreptat. O ploaie bună la distrus , dar apoi s-a reparat , s-a făcut șant pe lângă el pentru scurgerea apei.

Aleea are o parcare în partea stângă. Asfaltarea acestei alee s-a făcut în ultimele zile ale lunii iulie din 1998. În 2 august Prea Sfințitul Iustin Sigheteanu a vizitat și mănăstirea și a venit cu mașina pe aleea asfaltată.

Muzeul Gavril Ștfanca de Bârsana

Muzeul a primit numele episcopului care s-a jertfit aici la Mănăstirea Voievodală. Clădirea muzeului este amplasată în partea sudică din incinta mănăstirii , în stânga aleii principale nu departe de turnul de intrare .

Figura 23 Intrarea de la muzeu

Clădirea este mai nouă față de celelalte și are trei niveluri : demisol , parter și etaj . Înainte de construirea clădirii pentru muzeu s-a construit un zid de sprijin împotriva alunecării terenului și pentru consolidarea clădirii. Demisolul și parterul sunt construite din beton și carămidă iar etajul din lemn . La demisol se află atelierele de țesătorie. Măicuțele își exprimă talentul perin crearea de lucrări artistice .Se prelucrează lână , se vopsește în culori vegetale , se țes covoare. La parter sunt sălile cu exponante bisericești , dar și un stand cu materiale de informare . În acest muzeu se află exponantele de mare valoare cu care s-ar putea mândri orice muzeu european.La parter sunt săli cu exponantante bisericești dar și un stand cu materiale de informare . În muzeu se află cărți vechi de o deosebită valoare : Apostol manuscris în slavonă din 1561 , Noul Testament de la Bălgrad editat de mitropolitul Simion Ștefan în 1648, Liturghieru , Ceaslovul etc .

Figura 24 Apostol manuscris în slavonă din 1561

Mănăstirea Bârsana dispunde de multe cărți de valoare . Aceste cărți au fost adunate de către părintele protopop Mihai Oprișeanu și păzite de către doamna protopopeasă Elena Oprișeanu .Aceste cărți arată evoluția scrisului , gradul de cultură , dorința și străduința preoților de a se păstra credința ortodoxă.

La muzeu se mai află și cateva icoane valoroase cum ar fi : Sfântul Arhanghel Mihail de la începutul secolului al XVIII-lea , Ușile împărătești de la biserica veche a mănăstirii , Arhanghelul Mihail de pe o ușă diaconală , Chivotul bisericii vechi , Catapeteasma bisericii vechi realizată de Toader Hodor și Ioan Piohodd din Dragomirești , Icoanele împărătști , Sfanta Cuvioasa Paraschiva etc. La etaj se află expoziția de covoare și exponantele de etnografie .

Figura 25 Expoziția de covoare și icoane de la etaj

Figura 26 Chivotul de lemn pictat al Bisericii din Bârsana 1806

Concluzii

Turismul cultural implică , alături de condiția de deplasare turistică și împlinirea unor condiții suplimentare și anume dorința de cunoaștere și a înțelege oamenii și creațiile lor , consumul unui produs cultural ( monument operă de artă , spectacole) prezența unui mediator ( persoană , document , material audiovizual ) care să facă legătura dintre turiștii și produsul cultural , punerea în valoare a acestuia.

Termenul de turism cultural s-a inclus relativ recent în literatura de specialitate alături de turismul balnear, montan , de litoral etc. Această formă de turism și-a dobândit locul, datorită influenței sale asupra oamenilor în general și asupra tinerilor în general de a-și cunoaște originea și continuitatea lor istorică , a participării , nu numai ca spectatori , la progresul vieții și societății , constientizând astfel importanța progresului omenirii . Prin obiectivele sale turismul leagă trecutul de prezent , în sensul „ demn de a fi văzut” permite cunoașterea personală a realității .

Tipologia produselor culturale este foarte vastă , termenul de turism cultural fiind utilzat pentru a definii consumul de artă , tradiție , folclor și alte manifestări culturale . Diversitatea produselor culturale își are originea în lipsa unei definiții general acceptate a turismului cultural.

O simplă trecere în revistă a definițiilor date acestui termen conduc la stabilirea a două abordări principale ale acestuia și anume : turismul cultural bazat pe consum de produse culturale , turismul cultural bazat pe motivațiile și semnificațiile avute în vedere .

Primul aspect referitor la situri și monumente se bazează pe descrierea atracțiilor vizitate de vizitatori culturali și reprezintă o definire a culturii bazate pe produse. Prin intermediul său se pot determina și analiza fluxurilor turistice culturale pentru că se concentrează asupra unor tipuri de atracții ca: situri arheologice și muzee , arhitectura ( ruine , clădiri , orașe istorice ) , arte , sculptură , meșteșugul, galerii, festivaluri, evenimente, muzică, dans, acte de scenă, studiul limbilor și literaturilor, festivaluri religioase , pelerinaje , culturi luate ca ansambluri sau ca subculturi ( European Center for Traditional and Regional Cultures. În acest contex turismul religios cunoaște o dinamică accentuată iar România și în speță județul Maramureș dispun de atracții remarcabile. Este necesară promovarea susținută a acestor valori și orientarea ofertei turistice înspre facilitatarea vizitelor de acest gen , având în vedere că indiferent de condiții , această variantă a turismului cultural asigură o cerere regulată și continuă. Depinde de strategiile adaptate ca această ofertă să devină cât mai variată , cunoascută și prin urmare profitabilă .

Bibliografie

Cristureanu Cristina ( 1992) , Economia și Politica Turismului Internațional , Editura Abeoana , București .

Glavan , Vasile ( 2000) , Resurse turistice pe Terra , Editura Economica, București

Minciu, Rodica (2004) Economia turismului , Editura Uranus , București

Popescu , Nicolae ( 1997) , De ce Sfânta Cuvioasa Parascheva se numește Parascheva cea nouă, Studii Teologice .

Sava , Ciprian (2006) Mănăstirile timișorene și Turismul religios , Editura Marineasa , Timișoara.

Cristea , George (1989) În țara bisericilor de lemn , Editura Mitropolia Ardealului , Sibiu

Lenghel-Izanu , Petre (1979) Diana mîndră prin Bârsana , Baia Mare

Roșca , Nuțu (2011 ) Tipografia Aska Grafika , Sighetul Marmației .

Adrian Andrei Rusu, Nicolae Sabău , Ileana Burnichoiu , Ioan Vasile Leb , Maria Mako Lupescu , Dicționarul Mănăstirilor din Transilvania , Banat, Crișana și Maramureș (2000), Presa Universitară , Cluj-Napoca.

Mănăstiri și biserici din România , Media print

Iuga Ion, (2012) Organizarea turistică a spațiului geografic în Carpații Orientali , Editura Grinta , Cluj –Napoca.

Protos. Dr. Macarie Motogna ,Monahismul ortodox din Maramureș și Transilvania septentrională până la începutul secolului al XIX-lea , Editura Mănăstirea Rohia .

Adrian Gh. Paul , (2009) Anul comemorativ-omagial Sfântul Vasile ce Mare și Sfinții Capadocieni , Editura Universității de Nord, Baia Mare