VALORIFICAREA RESURSELOR TURISTICE DIN MUNICIPIUL GALAȚI ȘI STRATEGII DE DEZVOLTARE A TURISMULUI Coordonator științific Absolvent, LUCA… [307295]

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific

Absolvent: [anonimizat]

2020

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

GEOGRAFIA TURISMULUI

VALORIFICAREA RESURSELOR TURISTICE DIN MUNICIPIUL GALAȚI ȘI STRATEGII DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

Coordonator științific

Absolvent: [anonimizat]

2020

CUPRINSUL LUCRĂRII:

CAPITOLUL I: CARACTERISTICI GENERALE. ÎNCADRAREA ÎN TERITORIU

CAPITOLUL II: ROLUL FACTORULUI ISTORIC ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

2.1. Istoricul cercetărilor în geografia turismului

2.2. Istoricul descoperirii și valorificării resurselor turistice

CAPITOLUL III: POTENȚIALUL TURISTIC

3.1. Concepte teoretice ale potențialului turistic

3.2. Potențialul turistic natural

3.2.1. Elemente de relief și obiective turistice

3.2.2. Clima și rolul acesteia în activitatea turistică

3.2.3. Rețeaua hidrografică și obiective turistice

3.2.4. Elemente de biogeografie

3.2.5 Rezervații naturale

3.3. Potențial turistic antropic

3.3.1. 1. Biserici de importanță turistică

2. Mănăstiri

3.3.2. [anonimizat]

3.3.3. Manifestări culturale

3.3.4. Alte obiective

CAPITOLUL IV: BAZA MATERIALA FOLOSITĂ ÎN TURISM

4.1. Structuri de cazare turistică

4.2. Structuri de alimentație pentru turism

4.3. Structuri turistice de agrement

4.4. Căi de comunicație

CAPITOLUL V: CIRCULAȚIA TURISTICĂ

5.1. Evoluția numărului de turiști

5.2. Gradul de utilizare a capacității de primire

CAPITOLUL VI: TIPURI ȘI FORME DE TURISM

6.1. Aspecte generale

6.2. Analiza opiniei turiștilor cu ajutorul chestionarului

CAPITOLUL VII: PROBLEME DE MANAGEMENT TURISTIC. PROPUNERI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI

CAPITOLUL VIII: PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA RESURSELOR TURISTICE

8.1. Impactul activității turistice asupra mediului

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I – CARACTERISTICI GENERALE. ÎNCADRAREA MUNICIPIULUI GALAȚI ÎN TERITORIU

Județul Galați are o suprafață de 4.467 km2, reprezentând 1,9% din suprafața totală a României. [anonimizat] a [anonimizat], iar la sud cu Județul Brăila în partea vestică și Județul Tulcea în partea estică. [anonimizat] a trei mari ape curgătoare (Siret, Prut și Dunăre) și la intersecția celor trei regiuni istorice românești: [anonimizat]. Reședința județului cu același nume se desfășoară pe coordonatele 45°36’33” latitudine nordică și 25°45’ longitudine estică.

[anonimizat]-[anonimizat] o suprafață de 241,6 km2 și o populație de 249. 732 de locuitori. [anonimizat], [anonimizat].

Factorul geografic favorabil dezvoltării acestei localități a [anonimizat]-i de la bun început calitatea de port dunărean. [anonimizat]-a [anonimizat]-[anonimizat].

[anonimizat] o dovadă vie a gloriosului trecut. [anonimizat], cu trei cadre.

În partea superioară, pe un fond albastru asemeni cerului, este o corabie de culoare neagră,navigând pe o apă. Această imagine atestă importanța orașului-port la Dunăre, încă de la prima atestare documentară din secolul al XV-lea. Mai jos, în partea stângă, sunt doi pești pe fundal roșu. Aceștia amintesc de importanța apelor pentru pescuit, principala ocupație a locuitorilor din acele timpuri. Ultima imagine, pe fundal galben, reprezintă un caduceu roșu, atribut al zeului Mercur. A fost ales acest simbol deoarece în mitologia romană, Mercur era zeul negustoriei, al comerțului. Unind toate aceste simboluri, deducem că municipiul Galați s-a dezvoltat datorită statutului de centru comercial, considerat de Dimitrie Cantemir cel mai important de pe Dunăre, în 1771.

Municipiul Galați se desfășoară în zona de contact a luncilor (lunca Siretului și lunca Dunării), cu partea de sud a Câmpiei Călmățuiului, ceea ce oferă o configurare pe trei terase ale fluviului, având între 4 și 35 de metri altitudine. „Orașul Teilor” – cum i se mai spune, beneficiază și de un chei natural, lung de câțiva kilometri, care a facilitat acostarea ambarcațiunilor de mare tonaj în portul Galați, chiar și atunci când apele Dunării erau scăzute. Apa fluviului, pe acest sector, curge într-o singură albie cu adâncimi mari (peste 20 de m), sub forma unei curbe concave ce permite apropierea ambarcațiunilor de mal.

Așezarea geografică extrem de favorabilă, pe fluviul Dunărea, la 150 de km față de Sulina ( ieșire la Marea Neagră), și la confluența unor importante și istorice drumuri comerciale, a plasat Municipiul Galați printre cele mai importante localități din țară.

CAPITOLUL II – ROLUL FACTORULUI ISTORIC ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

2.1 Istoricul cercetărilor în geografia turismului

Cercetările în municipiul Galați și în județ au fot predominant de ordin economic, dar se regăsesc valențe ale geografiei turistice în lucrările lui Dimitrie Oancea, care susține că „potențialul turistic (fig.1) cuprinde mai puține elemente de atracție ale fondului turistic natural, dar oferă, în schimb, mai mult elemente ale fondului turistic cultural și dispune de dotări edilitare și componente ale infrastructurii turismului, asigurând condiții bune sub raportul bazei tehnico-materiale a turismului.”

Cu ajutorul legendei, putem descifra elementele aparținând cadrului natural (Lacul Brateș din nord) și celui antropic: muzee (cele reprezentate pe hartă): Muzeul de istorie, Muzeul de Științe ale naturii, Muzeul de Artă contemporană și românească, muzee mixte, Case memoriale; palate, ansambluri arhitecturale, biserici, alte monumente (ruine,porți) și rezervații arheologice.

În lucrarea sa, Dimitrie Oancea enumera spații de agrement din împrejmuirile orașului, printre care: punctele pescărești Crapina, de pe malul drept al Dunării, Ghimia de pe malul Brateșului, în apropiere de confluența Prutului cu Dunărea, vestigiile cetății Dinogeția, ruinele castrului de la Bărboși și punctul fosilifer. Tot în această categorie intrau și bazinele cu apă de la Dunăre și Brateș, precum și cel acoperit din intravilan. La 1979, municipiul Galați a înregistrat creșteri în privința fluxului turistic, datorită faptului că orașul reprezintă un punct important de comunicare între județ și reședință și între reședință și celelalte județe ale țării, dar și pentru că municipiul a fost dotat cu infrastructură turistică (restaurante, hoteluri, primele agenții de turism).

2.2. Istoricul descoperirii și valorificării resurselor turistice

În 1972 a fost publicat un volum de analiză a istoriei și dezvoltării orașului Galați, de către Dr Ioan Brezeanu, cercetător științific principal prof. N. G. Munteanu, ș.a. „Cartea de aur”, cum o numește Președintele Consiliului Județean Constantin Dăscălescu, avea menirea să descopere tezaurele micului sat de pescari și să evidențieze pașii spre noua civilizație, dezvoltarea orașului din punct de vedere social-cultural și economic.

Încă din cele mai vechi timpuri, diverse civilizații și triburi au poposit la malul Dunării, pe teritoriul orașului din zilele noastre. „Mărturii grăitoare ne sânt oferite de așezările, necropolele și complexele mormintelor tumulare (din movile) din partea de nord-vest a orașului Galați”. Tot aici, precum și în localitatea Barboși, aflată la 2 kilometri distanță de intrarea în oraș, au fost descoperite monede și ceramică grecească din secolele VI-VIII î.e.n, care certifică negustoria locuitorilor cu populația greacă. În anul 1899, a fost descoperită o amforă elenistică în centrul localității, în apropierea Grădinii Publice din zilele noastre, folosită pe post de urnă de incinerare ale geto-dacilor. Acest fapt aduce un alt argument în susținerea ipotezei anterior prezentate, existând relații puternice economice și culturale ale locuitorilor din sudul Moldovei cu lumea elenistică.

În urma războaielor strămoșilor noști, între daci și romani, o parte din puternicul teritoriu al Daciei a fost romanizat, romanii ajungând și la Gali, unde au distrus cetățuia geto-dacică de pe dealul Tirighina și au construit castelul și castrul roman. „Printre obiectele arheologice care documentează staționarea armatelor romane la Barboși, figurează o pajură de stindard roman, ce reprezintă un vultur înaripat, de bronz, câteva fragmente de săbii de fier, numeroase proiectile de catapultă și praștie, prelucrate din lut ars și piatră, un umbo de scut roman, precum și o bogată colecție de cărămizi, țigle și olane ștampilate.” Întregul tezaur de obiecte cu o importanță istorică deosebită, precum si mormintele și osemintele lor au fost preluate de Muzeul de Istorie al Municipiului Galați. Arheologii împreună cu istoricii au cercetat fiecare obiect și au precizat că, în castrul roman de la Tirighina au fost patru unități militare romane: cele două legiuni intitulate „Legio V Macedonica” și „Legio I Italica”, două unități auxiliare, sub numele Cassis Flavia Moesica și Cohors II Ma Hiacorum, plus o flotă militară importantă care naviga și patrula pe Dunăre.

În acest volum, Partidul Comunist Român pune accentul pe analiza activităților sportive, în detrimentul celor turistice. Cu toate acestea, regăsim în paginile de colecție ale albumului, imagini cu o emblemă a orașului, nava-hotel „Libertatea”(fig.2), fostul iaht regal, care a părăsit România în 1998, fiind vândută de către autorități unui britanic. Tot aici găsim o vedere de la Plaja Cocuța (fig 3), Hotel Galați (fig 4) și Restaurant Căprioara (fig.6).

Potențialul turistic al orașului din trecut a fost recunoscut și de autorii acestui volum, notând în rândurile acestor pagini că întreaga măreție a Galațiului a fost dezvoltată cu ajutorul peisajului natural: „Dunărea, cursurile inferioare ale Prutului și Siretului, precum și salba de lacuri și bălți din această zonă, oferă condiții optime pentru vânătoare, pescuit sportiv și pentru practicarea sporturilor nautice. […] Turismul este deservit de restaurante, bufete, campinguri de hoteluri moderne – hotelul ,,Dunărea”, hotelul „Galați”, hotelul „Turist” de pe ale cărui înălțimi se poate admira frumoasa priveliște a Galațiului, cursul Dunării – în aminte și în aval – și întreaga zonă turistică până la Munții Măcin.”

CAPITOLUL III – POTENȚIALUL TURISTIC

3.1. Concepte teoretice ale potențialului turistic

În cadrul Comunității Europene, precum și în interiorul Organizației Mondiale a Turismului, potențialul turistic a fost definit ca un complex, un ansamblu, de componente atât naturale și culturale, cât și socio-economice, care oferă o valoare unui anumit teritoriu și un rol în dezvoltarea activităților de turism. Astfel, potențialul turistic poate fi sintetizat în totalitatea elementelor ce sunt considerate atracții pentru turiști și amenajările turistice de vizitare și primire a călătorilor. În urma amenajării atracțiilor turistice naturale sau antropice, acestea pot intra în circuitul turistic intern sau circuitul turistic internațional. Totodată, elementele cadrului natural sau cele ale mediului antropic, în funcție de spectaculozitatea lor sau cantitatea obiectivelor dintr-un anumit areal, pot deveni atracții turistice (obiective turistice), considerate resurse pentru turism și majoritatea beneficiază de amenajări turistice specifice.

Municipiul Galați are o poziție geografică privilegiată. Este un important nod rutier în trecerea triștilor din nordul și centrul țării spre Delta Dunării și litoralul Mării Negre. În acest fel, orașul de la Dunăre întrunește de trei mari caracteristici din punct de vedere al turismului: regiune de primire a turiștilor, regiune de plecare și regiune de tranzit, cea din urmă fiind puternic individualizată.

Potențialul turistic al micului oraș cuprinde mai elemente de atracție aparținând fondului turistic natural, dar, în schimb, oferă mai multe elemente din cadrul fondului turistic antropizat, asigurând o infrastructură turistică bine dezvoltată încă de la sfârșitul secolului XX.

3.2 Potențialul turistic natural

Municipiul Galați se desfășoară pe trei terase (ca urmare a zonei de confluență a celor două trepte și forme de relief: lunca Dunării și a Siretului cu sudul Câmpiei Călmățuiului). Valea orașului se desfășoară în cea mai joasă terasă, aproape de Dunăre, cu o altitudine cuprinsă între 5 și 7 metri. Nucleul orașului istoric este în a doua terasă, mai înaltă, cu o altitudine între 20-25 de metri și se dispune în exteriorul celei mai joase terase sub forma unui evantai. A treia terasă are altitudini ce depășesc 40 de metri, de-a lungul căreia se desfășoară „orașul modern”.

3.2.1 Elemente de relief și obiective turistice

Pe teritoriul Municipiului Galați se întâlnesc două forme de relief majore: Câmpia Română și Podișul Moldovei. Zona aceasta corespunde „ punctului de întâlnire a provinciilor fizico-geografice, est, sud și central europeană, regiune formată în cuaternar.” Cu o importanță mai mare ca unitate fizico-geografică din această regiune, lunca Dunării se întrepătrunde cu luncile Siretului și Prutului, generând un peisaj mirific ce amintește de minunatul paradis din Delta Dunării. Diferențele de altitudine variază între 8-9 m în lunca Siretului, 4-5 m în valea orașului și între 36 și 66 de m altitudine în nordul municipiului. Diferențele altitudinale au creat diferite probleme în transporturile interurbane, infrastructura fiind puternic afectata din cauza tasării și alunecării terenului spre albia Dunării.

Obiective turistice:

Din punct de vedere geologic, în partea de sud a municipiului se află limita de dezvoltare a transgresiunii Paleoeuxinului, astfel că întâlnim la Barboși (2 km distanță față de Galați), depozite marine importante formate din nisipuri și argile. Tot aici, a fost declarat monument natural, un punct fosilifer de nevertebrate, devenită o rezervație științifică paleontologică, atrăgând interesul național. Au fost descoperite zăcăminte fosilifere de acum aproximativ 400.000 de mii de ani, din faza Euxinului vechi. „Locul fosilifer Tirighina – Barboși” ocupă o suprafață de aproximativ 1ha și nu este amenajat turistic.

Vestigii romane în apropierea Municipiului Galați

În urma războaielor de cucerire a Daciei din anii 101-102 și 105-106, o parte din vechiul teritoriu al Daciei a fost romanizat (transformat în provincie romană). Cucerind o parte din sudul Moldovei de astăzi, romanii au distrus așezarea geto-dacilor și au ridicat castelul și castrul de pe dealul Tirighina. Vestigiile romane, vizibile și impresionante, au atras de timpuriu atenția marilor cărturari ai Moldovei, amintindu-i pe Miron Costin, arheologul Gheorghe Săulescu și renumitul savant Vasile Pârvan.

Castrul roman a jucat un important rol economic și strategic pentru Imperiul Roman. Marele sarcofag din marmură de culoare albă, descoperit la Barboși, a fost lucrat dintr-un singur bloc în atelierele de marmurărie din Asia Mică, demonstrează relațiile comerciale. Rezervația paleontologică este des vizitată de elevi, profesori, studenți și alți pasionați

3.2.2 Clima și rolul acesteia în activitatea turistică

Teritoriul Municipiului Galați se încadrează în zona de climă temperat-continentală. În ansamblul întregului județ, se remarcă diferențe față de partea sudică (unde este localizată reședința de județ), și partea nordică. În sudul județului, implicit și pe teritoriul Municipiului Galați, elementele climatice înregistrează valori mai mari, datorită izotermei anuale de 10°C, ce traversează sudul județului, până în partea de nord a Municipiului Galați: „La sud de Umbrărești, trecând către sud-est, pe la nord de confluența Siret-Bârlad, sud Ivești, nord Tudor Vladimirescu, sud Slobozia Conachi și Schela, nord Smârdan, apoi spre nord-est, pe la vest de Vânători, Tulucești, Frumușița și Foltești, atingând Prutul aproximativ în dreptul Vlădeștilor.” Deducem, așadar, că temperatura medie anuală este de 10°C în municipiul Galați, cu diferențe considerabile de la o lună la alta.

Specific climatului temperat-continental, lunile cele mai friguroase sunt în anotimpul de iarnă, cu temperaturi medii cuprinse între 0-5 °C, iar cele mai fierbinți luni sunt Iulie și August, cu o medie de 28-29°C. Precipitațiile cele mai abundente sunt în luna Iunie, cu valori ce ating aproximativ 65 mm, iar cele mai secetoase luni sunt cele de iarnă, în luna Ianuarie depășind puțin valoarea de 0 mm/m².

În Municipiul Galați, temperatura maximă absolută s-a înregistrat în luna August, ziua a opta a anului 1904 (39,0 °C), iar minima a fost de -28.6°C, în luna Februarie, ziua a zecea a anului 1929.

Clima reprezintă un factor extrem de important în activitatea turistică, ce influențează in primul rând sezonalitatea, turiștii alegând această destinație în special în zilele însorite cu temperaturi pozitive (în special vara și toamna).

Graficul de mai jos arată numărul mediu al zilelor însorite pe parcursul unui an:

Conform graficului, soarele strălucește cel mai mult în lunile de vară, în special în luna august. Acest factor se află în relație directă cu activitatea turistică, majoritatea vizitatorilor ce aleg ca destinație Municipiul Galați, vor opta să se bucure de soare în lunile de vară sau toamnă.

3.2.3 Rețeaua hidrografică și obiective turistice

Fluviul Dunărea reprezintă principala apă curgătoare din apropierea Municipiului Galați. Rețeaua hidrografică din acest teritoriu este evident tributară Dunării și în special aparține bazinelor Siretului și Prutului. Poziția Municipiului Galați este considerată aproape peninsulară: „Poziția Galațiului este aproape peninsulară, deoarece el este înconjurat din trei părți de apă, la sud-est fiind Dunărea, la est Lacul Brateș și Prutul, iar la sud-vest Siretul.”

Rețeaua hidrografică are o densitate ce atinge 0,12km/km.p. Apa are o temperatură medie anuală ce variază între 10-12 °C, iar media mineralizării este de 500mg/l.

Obiective turistice:

Dunărea este fluviul cel mai important de tot teritoriul României, implicit și de pe teritoriul Municipiului Galați. Cursul unic al Dunării are adâncimi cuprinse între 20-34m. Albia minoră are o lățime de aproximativ 776 de metri și prezintă coturi mulate pe marginea horstului dobrogean, cel mai important fiind Cotul Pisicii de 200°.

Faleza Dunării este principalul punct de interes turistic din Municipiul Galați. Amenajat pe o distanță de aproape 3 km, faleza este principalul loc de promenadă pentru gălățeni și locul unde se organizează diverse manifestații (concerte muzicale „La Elice” și Crosul Copiilor). Faleza Dunării este printre puținele zone amenajate pentru valorificarea resurselor pentru turism. Oferă un loc ideal pentru relaxare și agrement prin spații verzi.

La mijlocul secolului XX, faleza a fost amenajată pe două terase, faleza inferioară (pietonală) și faleza superioară (reprezentată de o alee pietonală cât și una dintre cele mai importante artere ale infrastructurii, și anume Bulevardul Marea Unire). Faleza Dunării a devenit, în 1967-1977, primul muzeu de artă modernă în aer liber. Au fost amplasate mai multe sculpturi de dimensiuni monumentale, realizate de sculptori celebri ( Ingo Glass, George Apostu, Bella Crișan, Gheorge Turcu, etc.), în cadrul Taberei de Sculptră dn Metal, organizată la Galați, în mai multe ediții, prima fiind în 1967. Printre simbolurile falezei, amintim „Capriciile Ielelor” [fig.7] – o sculptură realizată de Elod Kocsis – care înfățișează, într-un stil baroc, ielele din mitologia românească. Făpturile fantastice feminine răzbună doar nedreptatea, viziunea sculptorului încercând să evidențieze „necesitatea echilibrului dintre oraș și bătrânul fluviu”. Un alt simbol este „Fructul Soarelui”, operă ce poartă semnătura lui Gheorghe Apostu (considerat al doilea sculptor român după Brâncuși). Sculptura domină prin dimensiunile monumentale, în special în înălțime. Interpretarea este diferită dar, se crede că reprezintă un cerc din care, din centrul său pornește o spiță, considerată a fi Soarele. În astronomia veche, Soarele era centrul Universului, maiestuos înălțat deasupra tuturor, în jurul căruia gravita întreaga lume.

Un punct important pentru vizitatori este „Foișorul de pe Faleză”, un loc amenajat sub forma unui amfiteatru în aer liber, în care, în serile frumoase de vară cântă Fanfara „Valurile Dunării”, sau mici trupe a artiștilor locali, spectacole de dans, teatru și alte manifestații culturale și etnofolclorice.

Siretul este printre cele mai mari râuri din interiorul țării noastre și se varsă în Dunăre prin sudul Municipiului Galați. Debitul multianual este de 210 m.c./s. De-a lungul albiei sale, Siretul atinge și 100 de metri lățime și apar nenumărate ostroave. Râul Siret nu constituie un obiectiv turistic. Cu toate acestea, turiștii atrași de frumusețea zonei de confluență dintre Siret și Dunăre, vizitează podul peste Siret, aflat la ieșirea din Municipiul Galați către Brăila.

Râul Prut se varsă în Dunăre la est de Municipiul Galați, formând o insulă numită „Insula Ostrovul Prut”. Are un debit mediu multianual de 450 m³/sec și formează granița naturală cu Republica Moldova și parțial cu Ucraina. Prutul nu reprezintă o atracție turistică pentru vizitatori, dar cu siguranță este o destinație de neratat pentru elevi și pescari, fiind cele două grupuri țintă prioritare. Elevii desfășoară frecvent activități în scop educativ în parteneriat cu Muzeul de Științe ale Naturii, pentru a înțelege importanța protejării apelor și biodiversitatea din Valea Prutului.

Lacul Brateș a fost considerat unul dintre cele mai mari lacuri din România, având o suprafață de 74 km². „Depozitele fluvio-lacustre argiloase,cu grosimi de 10-15m, dovedesc că lacul a fost mult mai extins în trecut.” La Șivița se putea determina un pinten ce îngusta lacul în două bazine – în nord (numit Brateșul de Sus) și în sud (Brateșul de Jos). Prin lucrările de consolidare a digurilor dintre localitățile Vlădești – Șivița și digul de centură spre valea Chinejei, s-au izolat aproximativ 12 000 ha de ape din totalul de peste 13 500 ha. În prezent, lacul Brateș are o suprafață de 21 km ², sub formă de pătrat, localizat în partea nord-estică a Municipiului Galați (fig.13). O importanță deosebită pentru comunitatea gălățeană o au rețelele de canale cu rol în irigație dar și pentru iubitorii amatori de pescuit.

Renumit încă de pe vremea lui Petru Rareș, lacul a asigurat aprovizionarea cu pește de la Curtea Domnească și a fost o importantă sursă de hrană și loc de agrement timp de zeci de ani. Pe malul stâng al lacului a fost amenajată o plajă pentru turiști, spații de cazare, spații destinate gătitului (grătare), mese și spații de joacă pentru adulți și copii.

Fost liman fluviatil, Lacul Cătușa a încântat privirile gălățenilor de-a lungul timpului prin accesibilitatea sa și prin condițiile favorabile practicării sporturilor nautice. Fiind localizat pe teritoriul administrativ al Municipiului Galați, între drumul de centură al orașului și Combinatul Siderurgic, lacul s-a creat prin alimentarea naturală de Văile Fileștilor și Văile Viilor, colmatate în prezent. Gura de vărsare a fost închisă de aluviunile aduse de râul Siret și s-a creat astfel un lac de aproximativ 30 ha, format natural, și cu o importanță deosebită pentru valorificarea turistică a municipiului. Lacul Cătușa are o istorie grea, gălățenii fiind convinși că în acest lac au fost deversate diverse substanțe toxice, provenite de la agenții economici din apropiere. Cu toate acestea, lacul este o destinație ideală pentru iubitorii sporturilor nautice, mai ales pentru antrenamentele de caiac, dar și pentru competițiile de navomodele.

Lacul Vânători (zis și Lacul Partidului) este o altă destinație turistică preferată de cei care doresc „să evadeze” din mediul urban sau de cei care practică pescuitul sportiv. Este situat în nordul Municipiului Galați, pe teritoriul său administrativ. Lacul a fost în trecut amenajat turistic, având zone de agrement pentru înot, hidrobiciclete și spații de cazare. O dată cu desființarea regimului comunist, „Lacul Partidului” a intrat într-un declin ireversibil, fiind o altă zonă neglijată de autorități. În prezent, Lacul Vânători este destinat exclusiv pescuitului sportiv, fiind populat cu caras, biban și crap. Cu o suprafață de 11 ha, înotul este interzis iar hidrobicicletele sau bărcile din trecut au dispărut. Cele zece căsuțe amenajate pentru cazarea turiștilor nu au apă potabilă sau curent electric, dar au o capacitate de 2 persoane, ideală pentru pescarii care doresc să rămână peste noapte. Atât în partea estică, cât și în cea vestică, au fost amplasate grătare și containere pentru strângerea deșeurilor.

Cele trei lacuri din apropierea Municipiului Galați au un potențial turistic greu de trecut cu vederea. Din păcate, aceste resurse turistice sunt greșit manageriate, iar lipsa valorificării lor plasează Galațiul printre ultimele orașe importante din țară.

3.2.4. Elemente de biogeografie

Vegetația în Sudul Moldovei reprezintă rezultatul interferenței a trei arii de influență: est-europeană, atlantică și sudică. În condițiile de climă menționate, pe un substrat litologic alcătuit în cea mai mar suprafță din loess, s-a dezvoltat o vgetație ierboasă, tipică zonei de stepă. Municipiul Galați ste înconjurat de terenuri agricole și mici pajiști de alior, peliniță, bărboasă, firuță ș.a. Pe văile inferioare ale râurilor și fluviului, sunt păduri de luncă formte adesea din sălcii, plopi sau cătină roșie, precum și pajiști din coada vulpii, iarbă moale și pir.

Obiective turistice:

Grădina Botanică din Municipiul Galați a fost înființată în anul 1990, în cadrul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii „Răzvan Angheluță”. Cuprinde 260 000 de exemplare de arbori, arbuști și flori, dar este și casă a mai multor perechi de fazani, lăsați să zboare liber atât în incinta grădinii, cât și în afara ei (păsările zboară spre faleza Dunării și de acolo dispar prin vegetația zonei de luncă).

Grădina are o suprafață de 18 ha și este structurată pe sectoare: plante ornamentale, plante utile (sau medicinale), sere, flora și vegetația României (care ocupă 5 ha din suprafață), rosarium și flora de pe Globul Pământesc. Printre cele mai atractive sectoare se numără Grădina Japoneză, cu un imens bazin cu pești și broaște țestoase, dar și cu plante exotice. O altă zonă puțin cunoscută chiar și de către locuitorii orașului este traseul amenajat printre conifere, care te face să simți că te aflii într-o zonă de munte, prin prisma terenului ușor accidentat. Rosarium este sectorul cel mai apreciat prin multitudinea de trandafiri parfumați și diferit colorați. Cele două foișoare amplasate în acest sector au favorizat organizarea diferitelor eveniente (stări civile, cununii religioase, ședințe foto,etc). cre au atras un număr mare de turiști. În anul 2014 a fost inaugurată o zonă unică în România, un sector senzorial destinat publicului vizitator. Gradina Senzorială cuprinde o suprafață de 700 mp și este alcătuită din cinci alveole cu pante terapeutice și medicinale în grădini verticale și o alee terapeutică pe care turiștii pot păși desculți. Acest lucru relaxează și conecteză omul cu natura, cu pământul și nu în ultimul rând, atrage prin curiozitatea și dorința oamenilor de a încerca ceva inedit chiar în inima Municipiului Galați. Turiștii au ocazia de a păși pe diferite suprafețe, cum ar fi: piatră de râu, pietriș, nisip, piatră spartă, conuri, fân, cărămidă, bușteni de lemn și scoarță de copac. După acest proces senzorial, pășind cu picioarele goale pe iarba moale, se pot relaxa pe șezlongurile de lemn amplasate doar în acel perimetru.

Grădina Publică este cel mai mare parc al Municipiului Galați, considerat monument de artă peisagistică. Cu o suprafață totală de peste 7 ha, grădina a fost amenajată începând cu 1864, prin grija pârcălabului Iorgu Ghica. „De pe moșia Docăneasa (Golășei) a lui Lascăr Catargiu au fost aduși 1.000 de arbori indigeni, fiind plantați frasini, castani, plopi, mesteceni, arțari, brazi”. Arborii au fost plantați și etichetați, s-au construit alei, o fântână artziană și un cazinou pe terasa văii dinspre Brateș. Anii s-au făcut simțiți chiar și în parcul care părea că rezistă eroic și își păstrează aerul vechi, plin de eleganță, în fața orașului aflat în proces de modernizare. Astfel că, în urmă cu opt ani, Grădina Publică a fost închisă pentru reabilitare. Cazinoul de pe terasă (aflat în paragină) a fost înlocuit de un frumos punct de pe care poți admira panorama în zilele însorite, până la Râul Prut și lacul Brateș. Punctul central al grădinii, vechea fântână cu bazinul de apă decorat cu un mozaic spectaculos, a fost restaurată și modernizată cu lumini colorate ce încântă privirile turiștilor în special seara. Mozaicul de marmură de pe peretele exterior al cupei, a fost realizat în 1960 de către Mac Constantinescu și Stela Gănescu și înfățișează aspectele specifice locuitorilor acestei regiuni, prin prezența celor cinci figuri: pescuitul (fiind reprezentat de un pescar), construcția de nave, sigerurgia (un oțelar), viticultura și agricultura(femei care lucrează la vie, pe câmp sau în lanul cu stuf).(fig.21) Alte puncte importante din grădină sunt: foișorul destinat concertelor oferite de fanfara orașului, busturile din piatră artificială ale lui Ion Luca Caragiale și George Enescu și un loc de joacă pentru copii.

3.2.5 Rezervații naturale

În apropiere de Municipiul Galați, la aproximativ 15 km, pe direcție nord-est, se află Rezervația Naturală Pădurea Gârboavele. Suprafața totală este de 399,7 ha, din care face parte și Aria Naturală Protejată „Pădurea Gârboavele”. Ocupând o suprafață de 230 de ha, aria este declarată „zonă naturală protejată de interes național și monument al naturii conform Legii 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea III zone protejate, Pădurea Gârboavele, cod 2.403. Este sit natura 2000 conform Ordinului nr. 1964 din 13 decembrie 2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, poziția 151: denumire sit – Pădurea Gârboavele.”

Situl Pădurea Gârboavele reprezintă zona de câmpie (cu râuri, păduri de foioase sau de tufărișuri), ce aparține după bioregiunea stepică Podișului Moldovei. În această Arie protejată, sunt conservate diverse habitate unice pentru aceste meleaguri, cum ar fi: Vegetația de silvostepă erosiberiană cu Quercuss spp, Tufărișurile de foioase ponto-sarmatice și Vegetația forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos. Pe lângă aceste habitate, sunt protejate: stejarul brumăriu, păducelul, porumbarul, alunul turcesc, bujorul românesc, capul-șarpelui, întâlnite rar prin această zonă de luncă a Dunării. Totodată sunt protejați și reprezentanții faunei: gușterul, năpârca, broasca –roșie –de –pădure , broasca râioasă brună, broasca verde, precum i numeroase specii de fluturi.

Zona de agrement are o suprafață de aproape 170 ha și găzduiește Grădina Zoologică a Municipiului Galați, Muzeul Satului, precum și restaurante, piscine private și spațiul destinat picnicurilor, grătarelor și jocurilor în aer liber.

Gradina Zoologică a Municipiului Galați, situată în zona de agrement a Pădurii Gârboavele, ocupă o suprafață de 14 ha și adăpostește mamifere și păsări din diferite regiuni geografice, precum Europa, Africa și Asia. Printre animalele regăsite în acel parc, se numără cerbi carpatini, cerbi lopătari, tigri siberieni, lupi, lei, mistreți, urși bruni, jaguari, lame, vulpe polară, reni, emu, struți, diferite specii de cai, ponei, asini, dar și păsări precum păuni, fazani, specii ornamentale de găini, lebede, diferite specii de rațe ș.a. Înființată în 1997, Grădina Zoologică a avut drept obiectiv crearea unui mediu foarte apropiat habitatelor naturale din care provin aceste animale. Fiecare alee ce străbate parcul este asfaltată și marcată cu indicatoare ce ne ghidează către fiecare mediu creat. Zona este amenajată cu bănci pentru turiști și un mic magazin de suveniruri.

3.3. Potențial turistic antropic

Oraș secular, Municipiul Galați este o îmbinare perfectă între trecut și prezent, având numeroase obiective turistice ce trimite orice turist într-o călătorie în timp, înmiresmat cu parfumul florilor de tei și imaginea Dunării, stăpânită cândva de bărcile pescarilor de odinioară.

3.3.1. 1. Biserici de importanță turistică

Biserica Precista este considerată a fi cea mai veche și de o importanță turistică și culturală deosebită. Se află pe Faleza Superioară a Dunării, în zona cunoscută sub numele „La Elice.” Ridicată în 1647, biserica a apărut și în cronicele lui Miron Costin, care o numea „Biserica Dii”. Unele surse spun că biserica a fost construită pe locul unei foste biserici de vălătuci, pe vremea lui Vasile Lupu, de către frații Dia și Serbu, negustori din Brăila și fii ai lui Coman. Având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, biserica a fost ridicată cu materialele specifice zonei: piatra de la Barboși, lemnul adunat din pădurile zonei Covurluiului, nisip de pe plajele Dunării, cărămidă și var. Construcția bisericii a fost după o concepție proprie, incluzând clopotnița în turla bisericii și având podul întărit, fapt ce a desemnat funcția de refugiu și apărare de-a lungul timpurilor. Istoria bisericii este grea, fiind distrusă și arsă de otomani în anul 1711, urmând iarăși o perioadă în care a fost afectată, în războaiele ruso – otomane – austrice, între anii 1735-1774, după care a fost distrusă din nou de otomani. În 1821, biserica a fost restaurată, dar afectată ulterior de cutremurul din 1859. Episcopul Dunării de Jos, Preasfințitul Chesarie, restaurează încă o dată biserica, așa că din 1994, aparține cultului ortodox.

De acest locaș de cult sunt legate multe legende, cum ca ar exista un tunel ce pleacă de sub altarul bisericii și trece pe sub Dunăre. Aceste legende au luat naștere din prima faptului că este cel mai vechi monument istoric din Municipiul Galați și are o istorie controversată. Spre deosebire de alte biserici moldovenești construite în aceeași perioadă, printre staturile de cărămidă aici este folosită și piatra. (fig 24) De asemenea, s-a descoperit că pereții de deasupra ferestrelor sunt dublați, astfel încât formează o galerie cât să poată încăpea un om. În plus, s-a descoperit că deasupra altarului este o cameră mare în care erau ascunse bogățiile orașului în timpul cotropirilor străine.

Pe „Calea Domnească”, stradă ce evocă amintirea gloriosului trecut, față în față cu Facultatea de Mecanică, se remarcă un important monument cultural și de o arhitectură impresionantă, Catedrala Ortodoxă „Sf. Ierarh Nicolae și Sf. Ap. Andrei”. Construită de arhitecții Petre Antonescu și Ștefan Burcuș, între anii 1906-1907, catedrala adoptă stilul tradițional românesc. După restaurarea ce a avut loc între anii 1953-1957, biserica a devenit sediu episcopal al „Dunării de Jos”. Pictura religioasă a fost realizată de Niculina Dona-Delavrancea și Grigore Popescu. În interiorul catedralei se remarcă un candelabru mare de 900 de kilograme în spatele căruia se află catapeteasma impunătoare poleită cu foiță de aur.

Localizată tot în centrul cultural la Municipiul Galați, Biserica Greacă este dovada vie a prezenței comunităților grecești de pe teritoriul vechiului oraș. Construcție monumentală, biserica este un monument arhitectural ridicat în secolul XIX, mai exact în anul 1864, de către negustorii greci, ca un simbol și semn de recunoștință pentru micul oraș în care au hotărât să se stabilească. Locașul de cult reprezintă unul din simbolurile orașului de la Malul Dunării, fiind vizitat în fiecare an de mii de români din toate colțurile țării, dar și de greci și turiști de alte naționalități. Picturile realizate mai bine de o sută de ani sunt de o frumusețe aparte și respectă stilul grecesc, iar vitraliile deosebite atrag turiștii de zeci de ani. Slujbele în această biserică se țin în greacă și în română, pentru a păstra autenticitatea monumentului arhitectural. În timpul regimului comunist s-a încercat de mai multe ori distrugerea acestei biserici, dar preotul paroh care slujește și astăzi în Biserica Greacă cu hramul „Schimbarea la față”, a luptat pentru apărarea ei. Aflată într-o stare avansată de degradare, fiind afectată structura de rezistență a bisericii, precum și picturile și vitraliile din cauza precipitațiilor ce se înfiltrează printre crăpături. Cu toate acestea, locul rămâne de o inestimabilă valoare culturală și arhitecturală.

Biserica Mavramol își are numele tot de origine greacă, traducându-se „Stânca Neagră” și a fost ridicată de domnitorul Gheorghe Duca și terminată de fiul său, Voievodul Constantin Duca. După obiceiurile vremii, biserica a fost închinată schitului Mavramol de la Constantinopol, de unde ii provine și numele. În 1736, turcii au distrus biserica, dar a fost reconstruită de urmașul lui Constantin Duca, Grigore Duca. Acesta a refăcut întreaga biserică și a închinat-o , de data aceasta, Mitropoliei din Iași.

Alexandru Ghica, înființează aici, la 13 august 1765, prima școală elinească, condusă de egumenul Antonie și alți patru negustori. Un an mai târziu, este adus aici un dascăl moldovean. Războaiele ruso – austro – otomane a provocat mari distrugeri orașului Galați, iar Biserica Mavramol, care la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost cea mai bogată dintre toate bisericile și mănăstirile gălățene, având sub proprietate chiar și domeniul Țiglina, a fost profund afectată. Școala și-a suspendat activitatea. Constantin Moruzi reînființează școala, de data aceasta introducându-se limba română ca obiect de studiu. După 1821 (când mănăstirea a fost incendiată), nu mai există nicio documentare istorică despre activitatea școlii. Un alt lucru notabil din istoria acestei biserici este că între anii 1903-1917, Biserica Mavramol a fost centrul eparhial al Dunării de Jos. În interiorul bisericii se află și o icoană a Maicii Domnului, Mavromolissima, despre care se crede că este Făcătoare de Minuni.

Biserica Sfântul Nicolae a fost ridicată în anul 1776, de către domnitorul Mihail Racoviță și închinată, după obiceiurile vremii, Mănăstirii Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai. În trecut, se știe că personalitățile de seamă erau înmormântate în incinta bisericii sau în afara ei. În Biserica Sf. Nicolae, aflată pe Strada Ion Creangă, a fost înmormântat generalul rus Prozorovsky,fost mareșal al armatei rusești în Principatele Române. Asemeni și celorlalte biserici, nici Biserica Sfântul Nicolae nu a scăpat de asuprirea turcilor, astfel că, în 1821, biserica a fost arsă din temelii. În anul 1825, în interiorul bisericii arse a fost înmormântat Iosif Manzuoli de Corolari, primul consul al Austriei. În anul 1839 s-au început lucrările de refacere a bisericii și sfințirea noii biserici cu același hram a avut loc în anul 1845. Între anii 1877-1903, Biserica Sfântul Nicolae a fost centru eparhial al Dunării de Jos, după care a fost mutat la Biserica Mavramol, din cauza unui cutremur ce a afectat structura bisericii. O nouă lucrare de refacere a bisericii a avut loc între anii 1903-1907, după care, cutremurele din 1940 și 1977 au afectat din nou construcția. Renovarea bisericii a avut loc în mai multe etape, e fiind finalizată integral abia în 1990. Construcția extrem de frumoasă, impozantă, atrage privirile turiștilor care aleg să viziteze acest loc.

Pe strada Domnească, în spatele fostei primării, se află Biserica Vovidenia, declarată monument istoric și de arhitectură. Pe locul fostei biserici ridicate de banul I. Cârje, a fost ctitorită această biserică în anul 1790. Arsă și distrusă în totalitate, în 1821 de către turci, Biserica Vovidenia a fost restaurată complet în 1851.

Stilul bisericii este tradițional moldovenesc, cu o cupolă susținută de arce dispuse în cruce. Turla bisericii este ridicată pe naos și are formă de clopot. Deasupra altarului este o altă turlă, mai mică. Deasupra pridvorului este ridicat un turn, adăugat în 1901, care adăpostește clopotnița. Din punct de vedere istoric, în această biserică a fost înmormântată în 1865 mama domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Sultana. Mult mai târziu, mormântul a fost mutat la Ruginoasa.

Biserica Romano-Catolică, situată între Biserica Vovidenia și Catedrală, pe strada Domnească, a fost ridicată în anul 1844. Ulterior, biserica a fost extinsă în anul 1873. Acest monument artistic, cuprinde mai multe obiecte valoroase, cum ar fi Altarul Mare, realizat din marmură colorată, statuia „Inimii Preasfințite a Domnului Christos”, tabloul „Sfântul Ioan Botezătorul predicând”, Orga bisericii – donată de tatăl poetului Vasile Alecsandri. Biserica a fost renovată și consolidată în anul 1988. În fața Bisericii Romano-Catolice, se află monumentele Sfântului Francisc (cel care a întemeiat „Ordinul călugăresc franciscan” și Sfântului Anton de Padova. Statuia Sfântului Francisc a fost ridicată cu ocazia comemorării a șapte sute de ani de la moartea Sa. Realizată în marmură de Carrara, în anul 1926, monumentul a fost realizat de faimoasa Casă Fratelli Georgini, din Italia, din donațiile credincioșilor.

Statuia Sfântului Anton de Padova a fost ridicată nouă ani mai târziu, tot de credincioșii din Municipiul Galați. La inaugurare a fost prezent Monseniorul Mihai Robu, episcopul catolic, dar și primarul orașului.

3.3.1. 2. Mănăstiri

Cu deosebită valoare istorică, Mănăstirea „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, cunoscută sub numele „Mănăstirea Metoc”, este un centru spiritual și religios extrem de valoros pentru Municipiul Galați. Numele după care este cunoscută vine de la rolul acesteia încă de la înființare, fiind metoc (schit) al Mănăstirii Neamțului.

Ctitorită de negustorul Gheorghe Șișman, biserica mănăstirii a fost sfințită pe 29 octombrie 1805. După dorința ctitorului, slujba se ținea în două limbi, în elinește și în românește. Mitropolitul Veniamin Costachi scria: „Cu deadinsul poruncim așa să se urmeze în veac, la această sfântă biserică…ca să fie pravilă pe două limbi, grecește și moldovenește…” Acest lucru trădează interesul conducătorilor și neguțătorilor pentru promovarea limbii române.

În 1810, toate chiliile mănăstirii au fost ocupate de armata țaristă. Șase ani mai târziu, catapeteasma bisericii a fost împodobită. În 1821, biserica a fost distrusă și reconstruită apoi, în 1825, de ieromonahul Luca, de la Mănăstirea Neamț.

În anul 1858 s-au efectuat lucrări de renovare și restaurare a bisericii, în urma cărora s-a montat pisania de la intrare din biserică. Pe aceasta s-a notat întreaga istorie a acestui lăcaș de cult: „Aceasta Sfântă Biserică s-a zidit din temelie în anul 1801 cu cheltuiala răposatului ctitor Gheorghe Șișmanul, cu a sfintei mănăstiri Neamțul-Secul și cu a altor dăruitori patrioți. După care, la anul 1821 în vremea rebeliei, arzându-să, s-au reînnoit de cătră mănăstire, la anul 1825, fiind stareț sfinția sa părintele Domețiean. Iar acum din rânduirea sfinției sale părintelui arhimandrit starițul pomenitelor mănăstiri chir Gherasim s-au reparat și îmbunătățit precum se vede, cu toată cheltuiala monastirii. Anul 1858 septembrie 15 zile”

Conform spuselor starețului mănăstirii, arhim. Teofil Pandele, în perioada 1832-1839, în casele fostei mănăstiri, transformată în simplă biserică, funcționa prima școală publică din Galați. Școala avea o clasă elementară și o clasă normală. În clasa elementară, copiii învățau cititul, scrisul, elemente de aritmetică și câteva rugăciuni potrivite pentru vârsta lor. Toate aceste lucruri se găseau într-o singură carte, „Întâile cunoștințe”. În clasa normală, superioară clasei elementare, se studia cu precădere gramatica, geografia și aritmetica. În anul școlar 1832-1833, au trecut pragurile școlii un număr de 80 de elevi, ceea ce dovedește interesul oamenilor pentru educație. După insistențele domnitorului Mihail Sturza, Mănăstirea Neamț donează metocului un teren lângă mănăstire, pe care s-a ridicat noua școală publică din Galați. Această școală a fost inaugurată la 16 aprilie 1853 și funcționează și astăzi sub numele „Școala Gimnazială Nr 24, Galați”.

Mănăstirea „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” a fost reînființată în anul 1994, prin inițiativa Înaltpreasfințitului Casian, Arhiepiscop al „Dunării de Jos”.

Construită în stilul moldovenesc târziu, cu numeroase influențe muntenești, biserica are un plan treflat, întărită cu mai mulți contraforți. În partea superioară, atât bolțile cât și pereții sunt realizați din cărămidă. Baza însă, este din piatră. Deasupra pridvorului se înalță un turn care adăpostește clopotnița, înalt de 21 de metri, iar zidurile bisericii sunt groase de 1,5 m , pentru a supraviețui acelor timpuri. Catapeteasma bisericii, din secolul XIX, este în stil baroc, realizată din lemn de tei și ornată cu foiță de șlagmetal.

Mănăstirea atrage turiștii pentru a admira pictura bisericii în stil neobizantin și icoanele pictate în ulei, din anul 1816. Totodată, este cunoscut faptul că Mănăstirea Metoc are în conservare numeroase cărți vechi, icoane pe lemn și diferite obiecte de cult, toate datând încă din primii ani de la înființarea acestei mănăstiri.

3.3.2. Obiective turistice cultural-istorice

Ținând cont de trecutul glorios al acestui oraș, Municipiul Galați s-a dezvoltat din punct de vedere turistic, în special prin amenajarea mai multor muzee ce păstrează și conservă importante vestigii și obiecte de valoare cultural-istorică.

Obiective turistice:

Complexul Muzeal de Științe ale Naturii a fost înființat în anul 1956, organizându-se pe bazele științifice din 1959, fiind întotdeauna printre marile instituții ale României, nu doar un simplu muzeu, ci și un centru de cercetare, activând în diverse domenii: malacologie, entomologie, mamalogie, ornitologie, mineralogie-paleontologie. Obiectivele acestui muzeu constau în „conservarea și cercetarea biodiversității ecosistemelor naturale, îmbogățirea patrimoniului științific, dar și educația ecologică pentru conservarea naturii” . Complexul cuprinde Grădina Botanică și sera din curtea muzeului, Grădina Zoologică din Pădurea Gârboavele, observator astronomic, planetariu și acvariu. Ultimele trei fiind găzduite în incinta clădirii muzeului. Cu un patrimoniu de peste 72.500 de piese științifice, muzeul încântă privirile turiștilor cu animale împăiate din fauna României, precum anumite specii de plante. În acest sector al expoziției permanente, sunt amplasate ecrane digitale cu informații despre fiecare exponat, precum și sunetul pe care acesta îl produce. Tot aici este amenajată o zonă pentru copii, în care, utilizând tehnologia, cei mici rezolvă puzzle-uri cu animalele din muzeu, precum și alte jocuri de masă (jocul umbrelor cu animale). Pe holul acestui etaj sunt expuse, pe rând, diferite specii de păsări, fluturi, albine, furnici și alte animale mici. Aceste expoziții au caracter temporar și sunt schimbate în mod regulat. La același etaj al muzeului (etajul 1), este amenajat un cinematograf pentru copii și părinți, în care sunt rulate filme și documentare 3D, despre animale, păsări, insecte sau alte fenomene naturale. Tot aici este o sală de conferință cu o capacitate de 500 de locuri, folosită pentru conferințele și sesiunile științifice din muzeu, dar este și gazdă a diferitelor evenimente ce au loc în Municipiul Galați (conferințe, întâlniri, simpozioane, festivități de absolvire, etc.)

Următorul etaj al muzeului este destinat cerului, fiind expuse imagini din Univers, fotografiate în cadrul Observatorului astronomic. Tot aici este amenajat planetariu, o zonă în care sunt proiectate pe tavanul special proiectat, documentare și filme despre Univers, dar și proiecții pentru copii, în care le explică de ce avem anotimpuri, de ce avem zi și noapte sau le răspunde la întrebarea „Există extratereștri?”.

Superior acestui sector se află Observatorul astronomic, zona de cercetare a muzeului, în care sunt descoperite sau urmărite diverse lucruri din Univers. Acesta este deschis publicului când sunt fenomene astronomice importante, moment în care turiștii pot privi prin telescoapele performante planetele, Luna sau stelele. Acest observator este cel mai mare și cel mai performant observator public din țară, fiind dotat cu un sistem optic de ultimă generație, unic în România.

La demisolul muzeului se află cea mai îndrăgită secțiune a muzeului. Acvariul cuprinde diferite specii de pești din bazinul Dunării, din Marea Mediterană, dar și din ocean, acvariul găzduind mai multe specii de pești exotici, care-i fascinează pe turiști.

Recent a fost implementat un proiect unic în România, în care turiștii pot admira meduzele, căluții de mare și acele de mare. În plus, au fost achiziționate echipamente educaționale interactive, cu ajutorul cărora, turiștii pot experimenta preț de câteva minute o realitate virtuală, aceea a unui cercetător scafandru, aflat în căutare de diferite animale marine.

Este de menționat cea mai mare performanță din cadrul acestui sector, în premieră mondială fiind creați 500 de pui de Roșioară termală ex-situ, în cadrul proiectului „Reproducerea în captivitate și menținerea ex-situ a populațiilor de Scardinius racovitzai și Melanopsis parreyssii”, finanțat de fundația The Mohamed bin Zayed Species Conservation Fund, deținută de prințul moștenitor din Abu Dhabi.

Muzeul de Istorie este o unitate de patrimoniu cu peste 50.000 de obiecte de colecție și o bibliotecă cu peste 8.000 de documente de valoare. Sub conducerea muzeului se află Muzeul „Cuza Vodă”, Casa Colecțiilor și Casa Memorială „Costache Negri” de la Mânjina. Muzeul, aflat în fața Bisericii de origine greacă, cu hramul „Schimbarea la față”, s-a deschis în anul 1988 și a funcționat într-o clădire construită în 1911. În prezent, sediul funcționează într-o clădire nouă, lângă Secția Nr 1 a poliției Municipiului Galați. Muzeul adăpostește expoziții permanente, cu multiple vestigii descoperite pe teritoriul județului, în special în săpăturile arheologice de la castrul roman de la Tirighina, Barboși.

În incinta muzeului se pot admira fosile, obiecte de luptă, morminte, trupuri mumificate, dar și mobilier de valoare din sec XVIII, și XIX. La etajul superior al muzeului, sunt obiecte pescărești, o casă specifică pescarilor stabiliți în vechiul port gălățean, dar și o zonă cu expoziții tematice, cu fotografii și obiecte educaționale din primii ani de învățământ din micul oraș de la Dunăre.

Muzeul „Casa Colecțiilor”, cunoscută drept „fosta Farmacie Ținc”, este o clădire înscrisă în lista monumentelor istorice, aflat în administrarea Muzeului de istorie „Paul Păltănea”, situată pe strada Traian. Construită în anul 1900, clădirea a fost inițial farmacie și reședință pentru Constantin Ținc, recunoscut farmacist pe plan internațional. Clădirea și-a schimbat statutul din farmacie în muzeu, în anul 2002, adăpostind expoziții de ambient interior și colecții memoriale. Printre cele mai cunoscute colecții memoriale se disting „colecțiile George Maksay”, un fotograf de lux al orașului Galați și furnizor al Curții Regale, precum și „colecțiile Smaranda Brăescu”, femeie născută în comuna Buciumeni, județul Galați, prima reprezentantă a sexului feminin cu brevet în parașutism din România.

Muzeul „Cuza Vodă”este fosta reședință a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pe când acesta era președinte al Judecătoriei Covurluiului, pârcălab al județului Covurluiului, dar și în timpul domniei sale, pe cu ocazia întoarcerii ocazionale în Galați. Cu intenția de a cumpăra și a restaura frumoasa locuință, ia naștere în 1937, fundația „Casa Cuza Vodă”. Un an mai târziu este deschis muzeul, cuprinzând colecțiile lui V.A. Urechia și ale lui Paul Pașa. Casa memorială (muzeul din zilele noastre), este ridicat pe fosta casă părintească a domnitorului, clădirea în care a locuit cu Elena, soția sa, după ce s-au căsătorit.

Complexul muzeului este alcătuit din clădirea principală în care sunt expozițiile permanente, dar și o anexă, care este gazda expozițiilor temporare. Printre „comorile” muzeului, se află mobilierul Ludovic al XV-lea și al XV-lea, dar și o bibliotecă ce i-a aparținut lui Mihail Kogălniceanu, primită în dar de la Carol I. Tot aici, se află multe obiecte personale ce au aparținut domnitorului și soției sale, lucruri ce au aparținut lui Mihail Kogălniceanu, chiar și arborele genealogic al domnitorului până în vremea lui Ștefan cel Mare.

Muzeul de Artă Vizuală a fost înființat în anul 1967, sub denumirea inițială „Muzeul de Artă”. În noianul vremurilor, muzeul s-a specializat pe arta contemporană românească, astfel încât după anul 1990, denumirea a fost schimbată. Printre importantele colecții de sculptură, pictură, artă decorativă și grafică, putem aminti operele lui Nicolae Grigorescu, Constantin Daniel Rosenthal, Theodor Aman și mulți alții. La înființarea sa, muzeul se afla în Palatul Episcopal, după care a fost mutată provizoriu pe strada Traian, în timp ce se construiește noul sediu.

Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității creștine de la Dunărea de Jos, este printre cele mai deosebite atracții turistice din Municipiul Galați. Găzduită de clădirea Palatului Episcopal, muzeul a fost înființat în anul 2014 și păstrează icoane vechi, obiecte de ofrevărie din lemn, cărți vechi și rare, veșminte liturgice, dar și scheletul Innocens, primul creștin cunoscut cu numele din zona noastră, descoperit la Barboși, scheletul datând din secolul al III-lea.

Cu o suprafață totală de peste 3.000 mp, acest punct turistic este cel mai mare muzeu bisericesc din România. Turiștii sunt atrași în primul rând de frumusețea clădirii declarată monument istoric. Se pot admira picturile bisericești și motivele creștine scoase de sub tencuiala fostului Muzeu de Artă Vizuală, scările de marmură originală din Carrara, precum și stema refăcută după vechile fotografii. O colecție deosebită este formată din fotografiile cu Familia Regală la Galați, cu ocazia punerii pietrei fundamentale a Catedralei.

Având la dispoziție un spațiu generos, „Muzeul satului – gospodărie tradițională” este localizat în Pădurea Gârboavele, la 100 de metri de Grădina Zoologică. Acest muzeu își propune să reconstituie etnografic locuințele din zonele noastre, vechile așezări pescărești, dar și gospodării din Măstăcani, Corod, Cavadinești și o gospodărie din raionul Cahul, Republica Moldova.

„Ca aspect inedit, remarcăm atât casa cu ascunzătoare, cât și anexele – chimnița, samaluc, saia, adăpost pentru râșniță, toate oferind o imagine complexă nu doar asupra unor forme de locuire, ci și asupra unor contexte socio-istorice și culturale, pe fondul cărora acestea s-au conturat. Arhitectura locuințelor reprezentate din Zona Galațiului corespunde aproximativ sf. sec. XVIII – începutul sec. XIX, un rol important în reconstituirea acestora având cercetările întreprinse de cunoscutul etnolog Eugen Holban și membrii Secției Cercetare, Conservare și Valorificare a Creației și Tradiției Populare din cadrul Centrului Cultural Dunărea de Jos.”

Obiective turistice arhitectonice:

Palatul Navigației adăpostește sediul „Navrom” și al ”Administrației Porturilor Dunării Maritime”. ”Gara fluvială”, cum i se mai spune, este o clădire impresionantă, un adevărat palat construit între anii 1912-1915, după planurile marelui arhitect român Petre Antonescu. Unul din creatorii stilului neoromânesc, Petre Antonescu a gândit maiestoasa clădire din cărămidă, cu fundația pe piloți și planșee din beton, datorită malului instabil al Dunării. Planul arhitectului îmbină soluțiile tehnice în realizarea decorațiunilor geometrice specifice artei populare românești. Pentru prima dată în România, în construcția acestei clădiri a fost folosit un schelet monolit, fiindu-i acordat un interes deosebit. Pentru realizarea tencuielii exterioare, s-a folosit cu precădere piatra artificială, extrem de apreciată în acea vreme. Construcția masivă are doi piloni din lemn de stejar ce susține acoperișul cu rol de protecție al scărilor. Palatul Navigației adăpostește o pacă comemorativă care amintește de evenimentul din 1916, când „proletariatul gălățean s-a ridicat împotriva exploatări și războiului”, placă dezvelită la 13 iunie 1947.

În apropierea palatului a fost ridicat un mic obelisc pe care au fost scrise numele celor doi reprezentanți uciși ai proletariatului, Pascal Zaharia și Spiridon Vrânceanu. În stânga palatului a fost construit un monument, Docherul, o sculptură în marmură, realizată de Mircea Ștefănescu. Sculptura înfățișează un bărbat muncitor, din 1956. Soclul acestui monument a fost placat cu travertin.

Palatul Prefecturii este o clădire spectaculoasă ce a fost construită între anii 1901-1906, fiind prima lucrare a arhitectului Ion Mincu, dedicată unui edificiu public. Aceasta clădire a fost decorată cu sculpturile lui Frederic Storck. Conform legendelor locale, în locul acestui palat se afla un teatru, numit „Teatrul lui Bogdan”, după numele proprietarului. În acest teatru ar fi jucat și cunoscuta actriță Fani Tardini, alături de trupa ei. Documentele oficiale arată că pe data de 23 mai 1904 a fost pusă piatra de temelie a palatului, festivitate la care a participat și primul ministru D.A. Sturdza. Tot legendele locale spun că acesta ar fi donat o monedă de aur de la Bogdan al II-lea (1504-1517) ce se află și astăzi în temelia clădirii.

Construcția impunătoare îmbină elementele stilului românesc de tip brâncovenesc, cu deosebite elemente ale stilului gotic, prin prezența celor două statui de la intrare, care reprezintă agricultura și industria și a stemelor de bronz ale județului. În interior, se poate admira elemente decorative în stil baroc din sala de festivități, precum și o scară monumentală.

Sediul Bibliotecii „V.A Urechia”, a fost construit în 1871 și a ajuns în 1995 să cuprindă peste 570 000 de volume. Această instituție a fost prima bibliotecă publică

Mausoleul dedicat eroilor căzuți în cele două Războaie Mondiale și în Războiul de Independență, se află în cimitirul cu același nume (Cimitirul Eroilor), aflat pe Bulevardul George Coșbuc. Ridicat între anii 1925-1927, mausoleul a fost construit după planurile arhitectului Mihail Popescu, arhitectul șef al primăriei din Municipiul Galați, de la acele timpuri. Construcția este pe două nivele, demisolul și terasa superioară sub formă de cruce, împrejmuit cu un zid din cărămidă, ornat cu mozaic. Bolta pridvorului este pictat în frescă pe interior și deasupra ei se află un grup statuar, simboluri ale vitejiei și recunoștinței. Adăpostind osemintele a 2372 de soldați căzuți eroic în cele trei războaie, mausoleul este loc de închinare și procesiune de Ziua Înălțării Domnului, moment în care sunt desfășurate slujbe religioase de către Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos.

„Lupoaica” este un important monument ridicat în fața Universității Dunărea de Jos, lângă fosta Primărie a Municipiului Galați, în apropierea Bisericii Vovidenia. Această statuie, replică a statuii „Lupoaica” din București, la rândul ei copie a statuii Lupa Capitolina din Italia, Roma, înfățișează legenda lupoaicei cu cei doi pui de om, Romulus și Remus. Ea are menirea să amintească gălățenilor originile poporului român și prezenței certificate de istorici a romanilor pe teritoriul Municipiului Galați.

„Elicea” este un alt monument extrem de important din Municipiul Galați, care amintește de trecutul glorios al orașului. Monumentul a fost ridicat cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la înființarea Șantierului Naval, și a fost realizat sub îndrumarea tehnicianului Mircea Raibu, cel care a realizat și „Păpădia”, o fântână arteziană foarte îndrăgit din Galați. Acest specialist tehnician a făcut posibilă turnarea elicelor românești în acest șantier.

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza este amplasată în fața Grădinii Publice și reprezintă un important monument pentru Municipiul Galați. La început, în 1928, era reprezentat Lascăr Catargiu și scene din reforma agrară din 1864. În 1959, cu ocazia centenarului Unirii sub domnia lui Cuza, a fost instalat bustul domnitorului din bronz, operă unui sculptor din Bârlad, Ion Dimitriu. Pentru că sculptura sa nu se integra în monumentul inițial, autoritățile au hotărât să o transfere în Municipiul Tecuci, în locul său așezându-se aceiași personalitate, realizată de sculptorul Ion Jalea, în 1972.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este reprezentat și în bustul aflat în fața Muzeului „Casa Cuza”.

Statuia lui Mihai Eminescu din parcul cu același nume este un obiectiv turistic important din centrul Municipiului Galați. Operă a lui Frederic Storck din 1911, statuia este declarată monument istoric și reprezintă bustul marelui poet în marmură albă, reprezentând o stâncă din care iese geniul Luceafărului românesc. În același monument, sub bustul poetului este reprezentată o femeie, muza poetului, cu o făclie în mână. Pe actul comemorativ se află semnăturile lui Mihail Sadoveanu, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, Nicolae Anghel, Emil Gîrleanu și multe alte nume importante din cultura românească. Din motive de securitate, mâna muzeu cu flacăra de lumină este atașată doar la sărbătorile și festivitățile închinate poetului, ea fiind furată de mai multe ori.

Statuia lui I.C Brătianu se află pe Faleza Dunării, lângă Elice. Este declarat monument istoric și a fost realizat de sculptorul Oscar Späethe, în anul 1926. Revoluționarul de la 1848, este reprezentat într-o sculptură din bronz, având 3,5 m înălțime și arată spre Dunăre și spre localitatea cu același nume de pe malul drept al Dunării.

Pe strada Brăilei, în fața fostului Cinematograf VIP 2000, se află coloana monumentală „Progresul”, realizată de sculptorul Peter Balogh, în anul 1966. Această construcție monumentală simboliză drumul Galațiului în ascensiune.

În piața din fața Prefecturii, de pe strada Domnească, a fost ridicat un monument închinat eroilor martiri ai Revoluției Române din decembrie 1989. Înaugurarea acestui monument a avut loc în anul 1996 și a fost inscripționat un soclu cu cuvintele „Glorie Eroilor Revoluției Române, 1989-1995”. Arcada înaltă de peste 10 metri a fost proiectată de arhitectul Aurel Pop.

Busturi de importanță turistică:

Statuia lui George Enescu, aflată în Grădina Publică

Bustul lui Anghel Saligny, situat în fața Facultății de Mecanică

3.3.3. Manifestări culturale