Zona studiată este situată în partea nord-vestică a țării, pe teritoriul comunei Turț din județul Satu Mare, în apropierea frontierei de stat a… [307145]

Capitolul 1

INTRODUCERE

1.1. [anonimizat] a țării, [anonimizat] a României cu Ucraina (fig. 1.1). [anonimizat]-est se ȋnvecinează cu Munții Gutâi.

Suplimentar, pentru o mai bună poziționare, ȋn teren au fost ȋnregistrate coordonatele geografice pentru mai multe puncte aferente locațiilor de probare utilizȃnd o stație totale model South S82-V (fig. 1.2). Coordonatele geografice ȋnregistrate, ȋn sistemul de coordonate Stereo 1970 sunt sintetizate ȋn tabelul 1.1.

Tabelul. 1.1.

Coordonatele geografice ȋn sistemul de proiecție Stereo 1970 a unor puncte reper, ȋnregistrate ȋn cursul vizitelor ȋn teren

1.2. Accesul ȋn perimetru

Accesul în comuna Turț este posibil pe cel puțin 2 trasee, unul dinspre Baia Mare și celălalt dinspre Satu Mare (fig. 1.3).

Fig. 1.3. [anonimizat].

Accesul dinspre Satu Mare este facilitat de drumul național DN 19 până la intersecția cu drumul național european E81, în apropierea comunei Drăgușeni. Din acest punct se continuă pe E81 până la intersecția cu drumul județean 109L, care permite accesul până în localitatea Turț (fig. 1.4). Centrul comunei Turț și perimetrul ȋn [anonimizat] – Băi.

Fig. 1.4. Vedere spre Turț de pe drumul județean 109L.

Accesul de la Baia Mare la Turț se face pe drumul european E58 care trece prin orașul Livada până în apropierea localității Drăgușeni. În continuare se urmează drumul european E81 și traseul menționat mai sus.

1.3. Istoricul mineritului la Turț

Activitatea minieră din perimetrul Turț a debutat ȋn Evul Mediu ȋn conformitate cu tradiția locală. Ȋn acest sens, ȋn centrul administrativ al comunei, a fost edificat ȋn anul 1978 un monumet care atestă tradiția minieră de aproximativ 650 de ani a așezării (fig. 1.5).

Fig. 1.5. Monument edificat ȋn centrul comunei Turț ȋn anul 1978, dedicat tradiției miniere a localității.

Conform lui Jude (1986), primele menționări ale regiunii în literatura geologică de specialitate au fost făcute de Ritter v. Hauer și Föterle în 1855. Acești autori menționau că minereul exploatat la Turț în perioada 1850-1855 avea un conținut ridicat de argint.

[anonimizat] s-a desefășurat spre finalul secolului XX a demarat la inițiativa inginerului Petrușca Vasile în anul 1973. Acestui vizionar i s-a dedicat o placă comemorativă situată în centrul localității (fig. 1.6.).

Fig. 1.6. [anonimizat] E.M. Turț, situat ȋn centrul comunei Turț.

Lucrările de explorare geologică realizate de IPEG Maramureș ȋn perioada anilor 1960-1970 au permis deschiderea unității miniere E.M. Turț, care a fost ȋn activitate pȃnă ȋn anul 2007. Vestigii istorice ale acestei perioade se mai păstrează ȋncă, ȋn [anonimizat] E.M. Turț (fig. 1.7a și b), sau proiectata instalație de preparare a [anonimizat] a [anonimizat] ȋn anul 1989 era ȋntr-un stadiu extrem de avansat de execuție. Ȋn momentul de față instalațiile miniere nu mai există, ȋnsă infrastructura construită a acestui obiectiv minier se află ȋntr-o stare de conservare acceptabilă (fig. 1.8).

Fig. 1.8. Uzina de preparare a minereului din cadrul sectorului minier Ghezuri. Ȋn fundal se observă instalațiile de suprafață aferente puțului central de extracție Ghezuri, de la care minereul era dirijat spre uzina de preparare. Scopul acestor investiții miniere a fost de a elimina transportului minereului extras la Turț pȃnă la Flotația Centrală Baia Mare.

Pe lȃngă activitatea minieră extractivă a minereurilor polimetalice, în anul 1962 s-a deschis pe raza localității Turț o carieră de andezit (fig. 1.9), obiectiv economic ce își continuă activitatea și ȋn prezent producând diverse sorturi (criblură, material antiderapant) și rocă pentru construcții.

Fig. 1.9. Cariera de andezit Turț, localizată ȋn Dealul Măguricea. Obiectivul este proprietatea firmei S.C. ANPER S.A.

1.4. Scopul lucrării

Prezenta lucrare are obiectivul de a realiza un studiu mineralogic și petrografic al unor roci gazdă și a unor minereuri polimetalice din zăcământul Turț – perimetrul Ghezuri. Se urmărește identificarea naturii litologice a rocilor gazdă, punerea ȋn evidență a alterărilor hidrotermale, identificarea compoziției mineralogice a minereului primar și a eventualelor specii minerale formate prin expunere subaeriană a minereului, precum și determinarea succesiunii de depunere a mineralelor metalice și de gangă.

Datele astfel obținute vor fi interpretate ȋn conformitate cu cele mai recente concepte științifice din domeniul zăcămintelor metalifere și astfel se va putea preciza tipul genetic al mineralizațiilor studiate. Suplimentar, ținȃnd cont de perioada relativ lungă scursă de la precedentele studii similare, ce datează din anii 1980-1990, există premize favorabile pentru a se pune ȋn evidență date noi, de factură mineralogică și metalogenetică pentru perimetrul studiat.

1.5. Materiale și metode de studiu

Materialele studiate reprezintă eșantioane de minereuri și roci ce au fost colectate ȋn teren (fig. 1.10). Pentru acest lucru s-a impus o documentare preliminară pentru a identifica perimetrele miniere și zonele ȋn care se păstrează material haldat extras din diverse lucrări miniere, cum este de exemplu Galeria de coastă Ghezuri (fig.1.11).

Documentarea preliminară a presupus ȋntr-o primă etapă consultarea unor hărți precum Harta geologică a Romȃniei, scara 1:200.000, foaia 3 – Baia Mare (fig. 1.12) și harta geologică a regiunii Tarna Mare – Turț – Cămârzana realizată de Jude (1986) (fig. 1.13).

Fig. 1.12. Harta geologică a Romȃniei, scara 1:200.000, foaia 3 – Baia Mare.

Pe lângă aceste materiale cartografice, au fost consultate o serie de lucrări de specialitate din cadrul Bibliotecii de Geologie a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj Napoca. Printre cele mai importante, prin prisma informațiilor ce au fost preluate se numără ”Studiul geologic al părții de vest și centrale a bazinului Oaș” (Sagatovici, 1968), Metalogeneza asociată vulcanismului neogen din nord-vestul munților Oaș (Jude, 1986) și Metalogeneza districtului Baia Mare (Mariaș, 2005).

Ȋn cursul etapei de teren, realizată ȋn anul 2019 s-au ȋnregistrat coordonatele geografice a patru puncte reper ȋn jurul cărora sunt distribuite cele 14 probe colectate din sectorul minier Turț-Ghezuri. Pe lângă aceste probe au mai fost colectate 26 probe de roci și minereuri din sectorul Turț-Penigher.

După colectarea și transportarea eșantioanelor din teren la Cluj-Napoca a urmat etapa de laborator. Activitățile din această etapă au debutat cu tăierea tuturor eșantioanelor cu ajutorul mașinii de tăiat prevăzută cu șină pentru deplasarea discului tăietor. După felierea celor 40 de probe transportate din teren au fost selecționate 14 eșantioane reprezentative (fig. 1.14) pentru ilustrarea particularităților mineralogice a minereurilor și a rocilor gazdă. Pornind de la aceste felii de minereuri și roci gazdă s-au pregătit fragmente de material pentru confecționarea secțiunilor lustruite și a celor subțiri (fig. 1.15) prin tăiere (fig. 1.16) cu ajutorul mașinii de tăiat cu disc fix (fig. 1.17). Pornind de la materialul astfel pregătit s-au confecționat 14 secțiuni lustruite și 3 secțiuni subțiri.

Preparatele microscopice au fost ulterior studiate microscopic. Secțiunile lustruite au fost studiate la microscopul optic polarizant prin reflexie Meiji 9020 din cadrul Laboratorului de Metalogenie (fig. 1.18), iar secțiunile subțiri au fost investigate cu microscopul optic polarizant prin transmisie Nikon nume din cadrul Laboratorului de Microscopie (fig. 1.19).

Proba cu numărul 40 DT, identificată în teren sub forma unei cruste de culoare galbenă (fig. 1.20) a fost selecționată pentru realizarea unei analize XRD ȋn vederea elucidării compoziției sale mineralogice. Pentru analiza de difracție de raze X a fost utilizat difractometrul Bruker xyz (fig. 1.21) din cadrul Departamentului de Geologie, Universitatea Babeș-Bolyai.

Rezultatele cercetărilor de teren și a investigațiilor de laborator, coroborate cu informațiile relevante preluate din literatura de specialitate au permis ulterior realizarea unor interpretări și formularea unor concluzii, pe baza cărora s-a întocmit prezenta lucrare.