Localizare GPS: 45490 N, 274960 E [307117]

Capitolul I: [anonimizat] a terenului de fundare pentru amplasarea de piloti .[anonimizat].

Comuna Băleni este amplasată în partea centrală a [anonimizat]-[anonimizat]-Est cu orașul Tg. Bujor, [anonimizat], [anonimizat] o suprafața de 6755 ha si 2737 locuitori.

Localizare GPS: 45°49'0" N, 27°49'60" E

Accesul in zona se face pe drumul DJ 253 Fârțănești – Băleni – Umbrărești si DJ 261 Galați – Băleni – Bârlad .

\

Figura 1. [anonimizat]: Date geomorfologice

II.1. Relieful

Teritoriul comunei Baleni se afla amplasat in zona centrala a [anonimizat].

Caracteristica reliefului pe teritoriul comunei Băleni, o [anonimizat]-sud și versanți frământați și expuși fenomenului de eroziune. Cotele terenului au valori cuprinse între +120 (zona de vest a comunei) și +200(zone de est), cu pante de 2-3 % în partea de est și 15-20% în partea de vest.

II.2. Hidrografia si hidrogeologia

Apele subterane sau de suprafață reprezintă resursele de importanță economică deosebită. [anonimizat], vegetație și soluri.

Reteaua hidrografica: Apele care strabat perimetrul studiat sunt colectate in totalitate de râul Prut. Zona fiind străbătută de cursuri permanente([anonimizat], Valea Rea) și de pârâuri sezoniere. [anonimizat]. Numarul mediu al zilelor cu inghet pe rauri este 20 zile. Reteaua hidrografica este reprezentata in principal de cursul de apa Suhurlui. Regimul hidrografic este relativ controlat prin existenta acumularii Bălțăței.

Ape subterane: Nivelul apelor subterane din zona comunei este situat la adâncimi variabile cuprinse între 13-30 m în funcție de cota terenului.

Lacuri: Pe teritoriul comunei Băleni este amplasat lacul de acumulare Bălțăței. Asigurarea cerintelor de apa pentru gospodariile neracordate la sistemul centralizat se face din fântâni publice .

II.3. Clima

Comuna Băleni aparține sectorului de climă continentală specifică ținuturilor cu climă de câmpie și podiș. [anonimizat]. Temperatura are un maxim mediu in iulie 23 C si un minim mediu in ianuarie – 3 C. [anonimizat], N, NE fiind determinate de circulatia generala a maselor de aer si influentate de orientarea formelor de relief. Regimul eolian pune în evidență dominarea curenților din N-NE. Aceasta are o influență directă asupra precipitațiilor care sunt sărace în perioada lunilor noiembrie si martie,. Cantitățile mari de precipitații cad în perioada caldă a anului cu maxime înregistrate în lunile mai și iunie. Stratul de zăpadă variază între 12,2 si 33 cm

Capitolul III: [anonimizat] , primele cercetari sunt consecrate acestora.

In 1883 , Gr. Cobalcescu semnaleaza in partea de S a regiunii , la Barboși, argile cu Unio și Viviparus pe care le descria ca *tăramuri cu Paludine*. Aceste depozite sunt cercetate apoi de S.Stefănescu (1897) care le considera Levantine și de I.Simionescu (1903) care arata exitinderea lor spre N, la Galați (Țiglina) , considerandu-le de varsta Levantin-inferioara.

R.Sevastos (1907) atribuie Levantinului toate nisipurile cu pietriș situate sub loess din interfluviul Prut-Siret , cat si pe dreapta Siretului , unde relevă că apar in faciesul stratelor de Candesti al Levantinului carpatic. Ulterior S.Atanasiu (1915), pe baza faunei de mamifere cu Mastodon arvernensis și Elephas meridionalis de la Tulucești , consideră că aceste depozite sunt Cuaternar-inferioare , iar depozitele cu Viviparus situate la S sunt mai noi , punct de vedere acceptat si astăzi. Abia un deceniu mai tarziu , regiunea dintre Prut si Siret este studiată mai amănunțit ne N.Macarovici (1929) , care relevă prezenta depozitelor Pliocene cu Cardiide , semnalate in 1909 de I.Simionescu si V.Teodorescu la N de limitele aceste foi (Berești) si considerate de acești autori Ponțiene.

O sinteza a Neozoicului din partea de S a Moldovei este realizata de N.Macarovici și P.Jeanrenaud (1958) și apoi folosind unele date de foraj , de N.Macarovici (1960). De data aceasta admite că depozitele cu Cardiide reprezintă Ponțian-Dacianul , deși are incă rezerve asupra prezenței Ponțianului inferior.

Contribuții asupra stratigrafiei Pliocenului și mai cu seamă a Cuaternarului au adus in ultimul timp N.Florea (1952), C.Ghenea et al. (1959, 1960, 1964, 1965), T.Bandrabur(1960) si E.Liteanu et al.(1961) , cat si studiile morfologice ale lui I.Sarcu(1953), A.Obreja (1956) , V.Sficela et al. (1956) si H.Grumazescu (1961) , ale căror rezultate sunt folosite la redactarea foii Focșani.

In privința teritoriului de la S de Dunare –promontoriul Bugeac , extremitatea de N a zonei Macin din Dobrogea – cercetările incep mai tarziu. Formațiunile cristaline și intruziunile asociate au fost studiate de G.Murgoci (1912) și D.Giușcă (1935) care admit că șișturile cristaline reprezinta depozite – Precambriene dupa G.Murgoci, Devoniene după D.Giușcă – metamorfozate prin erupții hercinice. O.Mirăuță et al. (1959) au dovedit că formațiunile metamorfice reprezintă depozite Paleozoic-inferioare – Precambriene , conform părerii lui G.Murgoci, iar intruziunile asociate aparțin la doua cicluri tectono-magmatice (caledonian tarziu si hercinic) , conform părerii lui D.Rotman (1917) care a studiat regiunile situate la S de foaia Focșani.

Structura fundamentului acestei regiuni a preocupat pe unii cercetători (G.Murgoci, L.Mrazec, I.P. Voitești) care au presupus existența unei falii in lungul văii Siretului, iar G.Murgoci a intuit existența unei depresiuni Jurasice la E de Prut. O interpretare in cadrul structural al teritoriului țării a fost abordată de I.Atanasiu (1949, 1961) , folosind informatiile microseismice. El ajunge la concluzia ca in partea de S a Moldovei , intre Siret și Prut , se găsește prelungirea Dobrogei de N , fapt confirmat de prospecțiunile geofizice si explorările prin foraje.

Capitolul IV: Geologia si tectonica regiunii

Figura 2. Zona Băleni-harta geologica a României, 1:200000

Platforma Moldovenesca este o unitate consolidata , reprezentand marginea V a Plaformei Est-Europene in România , din fata Carpaților, fiind delimitată de:

-în partea de E si N – granița, o limita formală in sensul ca structura geologica se are continuitate atat spre N cat și spre E

-în partea de V –falia pericarpatică care o separă de molasa pericarpatică. La suprafață, falia pericarpatică poate fi urmarită de la N la S pe aliniamentul localităților Vicov, Solca, Păltinoasa, Tg.Neamț, Buhuși.

-în partea de S –falia Fălciu-Plopana.

Zona de studiu, comuna Băleni, aparține sectorului sudic al Platformei Moldovenești din punct de vedere geologic.

Figura 3. Coloana stratigrafică- foaia Focșani

Figura 4: Legenda

IV.1.Stratigrafie si litofaciesuri:

In alcătuirea Platf.Moldovenești se disting 2 elemente structurale specifice:

Soclul-cutat, iar in urma unor foraje precum cele de la Iași, Todireni s-a atins la adâncimea de 1000 m , iar in V la adancimi crescatoare 2000-4000 m. La cca 1000 m întâlnim mezometamorfite (șisturi cu granați, șisturi migmatice+magmatite mici, filoane pegmatitice). Aceste mezometamorfite din E se aseamăna cu cele M.Ucrainian de vârstă 1.75-2.5 M.a

În jumatatea de S a platformei soclul nu a fost atins de foraje intrucât acesta coboară spre S in lungul faliei Siret-Tg.Plopana-Fălciu. Aceasta falie delimiteaza la S o zonă mai coborâta a platformei. În unele foraje , precum cele de la Bârlad, Crasna s-au atins niste depozite devoniene , necutate aparținand cuverturii sedimentare ceea ce duce la ideea ca soclul se intinde si la S de falia Siret-Tg.Plopana-Fălciu. În concluzie fundamentul este heterocron si heterogen petrografic.

Cuvertura: Peste soclul se dispune transgresiv și discordant o suită de depozite sedimentare cu grosime variabilă pana la ordinul miilor de metri . Suita de depozite sedimentare prezinta discontinuități cu durate inegale si nu sunt raportate la toată suprafața platformei. In unele parți ale platformei , de regula în jumatea de S , se găsesc succesiuni mai complete , dar care nu sunt suficient de cunoscute datorită adâncimii mari la care se găsesc. Prin forajele care au stăbătut depozitele paleozoice , s-a stabilit existența aceleiași coloane stratigrafice peste tot cu mici deosebiri de grosime , variații litologice si conținut faunistic.

Cuvertura Platf.Moldovenești s-a depus in urma mai multor subcicluri de sedimentare si anume :

Ciclul Vendian-Ordovivian – depozite psamito-psefitice urmate de depozite pelito-siltice cu Vendotaenia Antiqua. Urmează gresii cuarțoase grosiere, pe alocuri arcoziene , gresii și șisturi negre. Ciclul se cu o formațiune grezoasă-argiloasă cu brahiopode , astfel de depozite fiind intalnite la Bătrânești și Todireni.

Ciclul Silurian-Carbonifer – se instalează dupa exondarea din Ordovician si Silurian timpuriu : calcare negricioase cu graptoliți și trilobiți ; urmează depozite marnocalcaroase cu intercalații de tufite ; În forajele de la Conțești si Vindireni s-au intalnit depozite epiclastice cu Endothyra prima. Depozite devoniene au fost interceptate la Crasna .

Ciclul Permian-Trisic : Partea sudica a platf.Moldovenești , in Permianul târziu , a fost acoperită de ape intrucât aceasta zona a devenit bazin de sedimentare unde s-au acumulat depozite grezoase si argiloase du culoare roșie-cărămizie cu cuiburi de anhidrite , grosimea acestora depașind 1000 m la Băneasa , Zărnești.

Ciclul Jurasic-Cretacic- : In zonele depresionare din sudul platformei , după exondarea din Triasicul tarziu , apele au revenit spre sfarșitul Liasicului . Suita stratigrafica : ciclul incepe cu un episod grezos, urmat de depozite pelitice cu Bositra Buchi , incheindu-se cu o formațiune carbonatică . Depozitele jurasice au grosime de peste 1000 m , intalnindu-se la Adjud, Glăvănești. Cretacicul – transgresiv peste depozite paleozoice fiind subdivizat pe criterii faunistice si litologice in mai multe orizonturi : K1: depozite calcaroase (marne, calcare, gresii calcaroase ) ; K2 : debuteaza cu cea mai mare transgresiune ; arenite verzulii cu glauconit si bivalve ; depozite carbonatice cu concrețiuni de xilex.

La sfârșitul perioadei cretacice , incepe o noua regresiune, urmata de o ingresiune in Paleogen cand s-au acumulat depozite pelitice cu globigerine si depozite detritice cu foraminifere revenind Paleocen-Eocen. Asemenea depozite s-au gasit in foraje la Mălin (Bacău 1320 m), Glăvănești 188m , Tg.Neamț 2200m.

Ciclul Miocen : Faza de emersie incepută in Paleogen s-a prelungit pana in Miocenul mediu cand s-a produs o noua transgresiune de amploare incat apele au acoperit din nou spatiul moldovenesc.

Badenianul-detritic inlocuit de facies lagunar. Subtire in E platformei, 20 m si gros in V , 400m. Afloreaza pe malul Prutului, la Liveni.

Sarmațian : perioada de tranziție de la mediu marin normal la mediu salmastru dulcicol. În general , Sarmațianul este reprezentat prin depozite preponderent pelito-detritie, dar cu frecvente schimbari laterale de facies. Buglovian-depozite argiloase , nisipoase, calcare recifale; in V Siretului cuprinde o alternanață de nsipuri recifale. Volhinian-afloreaza catre treimea de N a platformei; alternanță de nisipuri si argile cu intercalații grezoase. Basarabian- se dezvolta calcarele oolitice cu mactre “ Oolitul de Repedea” . Chersonian ocupa treimea de S a platformei in care depozite de grezoconglomerate lumaselice, argile nisipoase relevă o faună salmastra.

Pliocenul ocupă un areal restrâns , in extrema sudica a platformei cu continuare in zona coborâtă a platformei-depres.Bârladului. Meoțianul din extrema sudica este subtire, la E -10 m iar la V-80m, fiind reprezentat de cineritele de Nuțașca-Ruseni.

În Cuaternar s-au format depozite de terasă si s-au acumulat depozite leossoide, acestea revenind Pleistocenului inferior-mediu.

IV.2.Tectoica platformei Moldovenești:

Este o platforma epiproterozoică si are o tectonică rupturală, fiind afectată de basculari care se corelează cu ariile labile invecinate. Basculările si regresunile/transgresiunle marine aferente sunt mai frecvente in marginea coborâtă dinspre orogenul carpatic. Fundamentul coboară in trepte si pătrunde sub orogen ; faliile după care este încălecată sunt paralele structurii Carpatilor Orientali, cu orientare NNV-SSE. Falia Siretului e o limita intre platforma mai ridicată din E si un sector mai coborât din V.

Între confluența Trotușului și Moldovei cu Siretul, falia Siretului este dublată de o alta falie, falia Bicaz-Câmpulung Moldovenesc ce separă platforma de un sector de caledonide si hercinide.

Pe lângă mișcările epirogenetice la care a fost supusă Platforma Moldovenească, aceasta, și în primul rând zonele de margine, au suferit și importante deformări rupturale. Principalele falii după care s-a produs ruperea și afundarea zonelor de margine ale platformei: falia Solca-Trotuș și falia Siret-Plopana-Fălciu.

Aceasta delimitează la vest și sud un sistem depresionar marginal predobrogean care se extinde în direcția Bârlad-Pașcani-Lvov. Acest sistem depresionar reprezintă structura majoră a Platformei Moldovenești și a funcționat ca atare începând din Triasic, cunoscând etape de subsidență foarte active. Așa se explică faptul că aici se găsesc succesiunile cele mai complete și grosimea cea mai mare a depozitelor.

În afară de faliile majore menționate, Platforma Moldovenească a mai fost afectată de un sistem de falii aproximativ paralel cu faliile majore, după care soclul eoproterozoic, dar și cuvertura, coboară spre Orogenul carpatic .Vârsta faliilor este, în general, cadomiană însă acestea au evoluat ca falii active în diferite epoci când au afectat și cuvertura sedimentară.

În concluzie se poate spune că Platforma Moldovenească prezintă o tectonică rupturală specifică unităților stabilizate. Aceasta se recunoaște mai ales la nivelul soclului. Ca efect al neotectonicii, Platforma Moldovenească, în ansamblu, arată o înclinare de 5-8o spre sud-est, care afectează și depozitele cuaternare.

Capitolul V: Geologia si tectonica in detaliu

V.1.Stratigrafia soclului și a cuverturii sedimentare :

Proterozoic superior-Paleozoic inferior : Cele mai vechi formațiuni din regiune alcatuite din roci metamorfice asociate cu intruziuni , apar la S de Dunăre , alcătuind dealurile Buceag care se ridică de sub cuvertura de loess sau de sub aluviunile Dunării. La N de Dunăre , din datele rezultate in urma forajelor s-a constatat ca in regiunea dintre Prut și Siret se conturează o oznă orientată NNV_SSE , de la V de Galați spre Costache Negri-Cuca, alcătuită din formațiuni mezozonale cu gnaise și șisturi cu amfiboli, asociate cu intruziuni de granite , diorite cuarțifere si pegmatite. O altă zonă cu formațiuni mezozonale cu micașisturi se găsește in apropiere de Prut , la Frumușița. Între cele două zone se interpun formațuni epizonale , o astfel de zonă cuprinde șisturi cloritoase, cuațite, șisturi porfiroide si roci tufogene .

În Buceag , cuarțitele sunt străbătute de filoane bazice-intruziuni sintectonice, legate de mișcările caledonice târzii. Aceluiași ciclu magmato-tectonic aparțin probabil o parte din granitele cu biotit cloritizat intâlnite in forajele de la N de Dunăre( N și S de Schela). În această zona sunt semnalate granite cu albit, slab epitodizate si cataclazate , asemănătoare granitului de Măcin.

Paleozoic : Carbonifer inferior: Ca și in zona Măcin a Dobrogei de N, în alcătuirea fundamentului regiunii dintre Prut si Siret , participă pe lângă formațiunile Paleozoic inferior și formațiuni ale Paleozoicului superior. Depozitele Paleozoic superioare, interceptate de foraje la Frumușița, Crăești si Matca, sunt alcătuite din șisturi argiloase negre , cărbunoase, cu pirită din diseminată , cuarțite si șisturi grezoase violacee, cu diaclaze umlute cu anhidriți ; uneori se asociază conglomerate cu elemente de șisturi cristaline alterate roșii. Aceste formațiuni , străbătute pe o grosime de 30-200m , fara a se atinge baza si cu inclinări intre 47- , suportă cuvertura mezozoică sau pe cea neozoică.

Mezozoic. Peste fundamentul Proterozoic-Paleozic s-a depus o cuvertură alcătuită din formațiuni triasice si jurasice.

Triasic : Intre Siret și Prut , forajele de la Oancea, Băneasa, Umbrărești au străbătut pe grosimea 200-775 m , fara a se atinge baza , o formațiune detritică formată din șisturi argiloase, gresii fine slab micacee si calcaroase, gresii cuarțitice și rar conglomerate mărunte. Spre top , această suită cuprinde marne șistoase feruginoase cu intercalații subțiri de calcare brun-roșcate , asociate uneori cu anhidrite de culoare violacee.

Jurasic (Dogger J2) : În forajul de la Crăești au fost interceptate pe grosimea de 92 m calcare gălbui sfărămicioase si marne cenușii care stau pe formațiuni Carbonifer inferioare si suportă depozitele eocene.

Neozoic : Neozoicul formează o cuvertură in alcătuirea căreia participă Eocenul , Miocenul (Sarmațian) , Pliocenul si Cuaternarul, fiecare cu facies, extindere si grosimi ariate in raport cu evoluția tectonică.

Eocenul (Pg2) : Apare in sectorul Rogojeni-Băneasa-Crăești-Corod unde este alcătuit din 20-33m argile verzi, având in bază conglomerate cu ciment calcaros. Eocenul face parte din cuvertura subțire de depozite eocene care acoperă tot sectorul intre Prut și Siret ca urmare a amplei transgresiuni eocene.

Sarmațianul – Basarabian : Alcătuit dintr-o suită cu mari variații de grosime ca urmare a variației laterale de facies și grosime a fiecărui orizont și a lipsei unor orizonturi in unele sectoare. Acesta este complet , 400-550m , pe marginea de N a regiunii unde se pot recunoaște cele 3 orizonturi caracteristice :

Orizontul stratelor cu Cryptomactra – gresii calcaroase si marne cenușii cu lame calcaroase , putin fosilifere , ce formeaza un pachet de 200 m in regiunea Matca. Spre E acest orizont trece la calcare friabile si marnocalcare dure cu putina macrofauna (Cardium subfittoni , Donax lucidus) și numeroase foraminifere( Sphaeridia papillata, Elphidium macellum), totodată pierzând din grosime , 100m in apropiere de Prut (Oancea).

Peste stratele cu Cryptomactra urmează un pachet de marne slab nisipoase , fin micacee, cenușii-verzui, cu lame de nisip albicios și cu frecvente ostracode. Acest pachet poate fi corelat cu orizontul de apa dulce cu congerii.

In această zonă Basarabianul se incheie cu marne nisipoase , parțial grezoase in care reapar foraminiferele(Rotalia beccarii, Asterigerina sp).

In cea mai mare partea a foii Focșani , Basarabianul este reprezentat numai prin stratele cu Cryptomactra , in facies calcaros , uneoric lumașelic , cu o bogata asociație de moluște cunoscută in faciesul recifal „al stratelor cu Nubecularii” .

Chersonian : Este alcătuit din marne nisipoase și nisipuri micacee cenușii-verzui, cu intercalații de gresii fine in partea de S a regiunii. Tot in această direcție incepe prin conglomerate cu elemente de calcare basarabiene , urmate de argile vărgate roșu-verde , cu impresiuni de plante si chiar șuvițe de carbune. Grosimea Chersonianului de 200m in partea de NV a regiunii (Matca, Umbrărești) scade spre E-SE (Oancea,Frumușița) la numai 70m.

Pliocen-Meoțian : Meoțianul este cunoscut ca și Sarmațianul doar prin foraje. In jumatea de S a regiunii , litologia este in ansamblu asemănătoare : în zona in care este transgresiv , Meoțianul incepe cu conglomerate cu elemente calcaroase și gresii calcaroase. Fapt remarcabil pentru această zona este apariția faciesului cu Dosinia maeotica, Syndesmia tellinoides, Rotalia beccarii. În jumatea de N a regiunii , acesta este alcătuit din argile verzui sau cenușii , uneori compacte , in alternanță cu nisipuri cenușii.In ansamblu este faciesul lacustru-deltaic, regresiv.

Depozitele Meoțianului prezintă mari variații de grosime , grosimile minime 120-150 m se gasesc la NV de Galați(Cișmele). O creștere insemnată are loc de a lungul Prutului, spre N , la Oancea, iar creșteri insemnate ale grosimii se găsesc in lungul Siretului , ajungand la 500m .

Ponțian+Dacian : Seria Ponțian – Dacian aflorează in lungul văii Prutului intre Oancea și Foltești, in jurul localității Băneasa si pe valea Bârladului. Aflorimente intereresante , la baza versanților apar pe o grosime de 40 m marne argiloase și nisipoase urmate de nisipuri albe-gălbui bogate in Prosodacna rostrata, P.littoralis, Didacna subcarinata placida, Congeria subcarinata botenica. Peste nisipurile fosilifere se află nisipuri galbene – roșcate cu lentile de gresii , care contin Unio zelebori, U.wetzleri. Deoarece nu s-a putut face o delimitare a Pontiaului de Dacian , s-a inglobat in o singura diviziune seria argilo-nisipoasă cu fauna de cardiide . În foraje, intre Meoțian si Levantin găsim o serie argilo-nisipoasă cu argile cenușii sau verzui , in alternanță cu nisipui cenușii. Depozitele au grosimi de 150-170 m în lungul Prutului si au o creștere pana la 700 m spre V , Matca-Umbrărești-Tudor Vladimirescu. La V de aceasta linie , seria sedimentară prezintă o creștere bruscă a grosimi ajungând la 2300 m – Suraia.

Romanian : În lungul Prutului intre Rogojeni si Foltești, revin Levantinului partea superioară a nisipurilor pliocene . La acest nivel apar frecvent resturi de Chelonieni(Testudo praegraeca) și mai rar mamifere indeterminabile. Levantinul e prezentat prin nisipuri gălbui și ruginii cu puține intercalații de argile marnoase care cuprind rare exemplare de Unio flabellatiformis. În interfluviul Bârlad-Prut revin Levantinului nisipurile gălbui cu lentile de gresii cu aceeasi asociație de Unionide si argilele nisipoase in alternanță cu nisipuri cenușii.

Cuaternar –Pleistocen inferior: În partea de V a harții, in marginea colinelor subcarpatice, Pleistocenul inferior este reprezentat de stratele de Cîndesti- o serie de 400-500 m de pietrișuri cu elemente de 2-30 cm diametru, rar cimentate, dispuse in bancuri groase separate prin strate subțiri de nisipuri grosiere și șuvițe de argilă. In același facies psamitic , in interfluviul Siret –Bărlad , perioada Levantin-Pleistocen (Villafranchianul) este reprezentată de pietrișurile de Poiana-Nicorești. Cu grosime de 25-70 m , acestea sunt alcătuite din pietrișuri cu structură torențială și slabe intercalații de nisip și argile cu Helix. La Rediu, Villafranchianul e reprezentat de nispuri argiloase cu pietriș mărunt unde se găsește cunoscuta faună villafranchiană de Tulucești cu: Zygolophodon borsoni, Anancus arvernensis, Paracemelus alutensis, Cervus issiodorensis. Grosimea seriei in jur de 100m pe Valea Prutului- Frumușița , crește treptat spre SV și V către valea Siretului, atingând valori maxime spre NV -800m in forajul la Umbrărești si 1100m la Suraia.

Pleistocen mediu: Stratele de Barboși , cu stratotipul la Barboși sunt alcătuite din alternanțe de argile , argile nisipoase și nisipuri cenușii cu grosimi de 10-20m. Deasemenea , cuprind o bogata asociație de moluște (Didacna pontocaspia, Adacna plicata, Viviparus diluvianus, Melanopsis esperi, Fagotia acicularis) .

Pleistocen mediu-superior : În partea meridionala a podișului Moldovenesc, depozitele leossoide au cea mai mare grosime cunoscută pentru aceste formațiuni in țara noastră : intre Poiana și Nicorești depozitele au grosime de 40-50 m , iar in forajul de la Costi, depozitele ajung la grosimi de 70 m. Din date de foraj s-a observat ca pe direcția Vânători-Barboși, grosimea acestora descrește de la S spre N , de la 70 m la 22m.

Depozitele leossoide sunt constituite din prafuri nispoase gălbui și prafuri argiloase nisipoase, cu concrețiuni nisipoase. In masa depozitelor leossoide se mai intâlnesc nivele argiloase de culoare roșcată , ce apar ca benzi, acestea fiind menționate de toti cercetătorii regiunii , considerate in general ca produse de alterație chimică.

În afară de depozitele de pe câmp, în regiune s-au separat depozite leossoide care apar pe nivelele de terasă ale Siretului si Bârladului, acestea diferind de cele formate pe câmp. Acestea prezintă un procent mult mai ridicat de nisipuri , incât se indepartează de la ceea ce s-ar defini ca loess.

La Cosmești , in masa loessurilor care acoperă terasa Siretului , apar lentile de nisipuri iar spre bază se urmarește foarte bine trecere spre nisipurile aluvionare subjacente. Acest fapt l-a determinat pe I.Atanasiu sa presupună ca loessul din podișul Moldovenesc a fost sedimentat intr-un bazin lacustru puțin adânc.

Pleistocen superior : Depozitele terasei inalte – se individualizaeaă pe malul stang al Bârladului, ce reprezintă o terasă comuna a Bârladului și Siretului. Depozitele aluvionare sunt descrise la N de Tecuci ( Ungureni-Slobozia-Băneasa) , sub loessuri aparând nisipuri grosiere si medii care trec in bază la pietrișuri si bolovani rulați . In nisipurile de la Ungureni s-au găsit exemplare de Corbicula fluminalis. Spre S depozitele sunt groase si maschează aluviunile grosiere din bază.

Pleistocen superior-Holocen: Regiunea de campie joasă situată in lunca Siretului ,este acoperită de o succesiune de depozite cu caracter leossoid a căror grosime variază de la 2 la 15 m. Aceste sedimente sunt alcătuite din prafuri nisipoase , nisipuri argiloase , uneori chiar argile de culoare gălbuie sau gălbui-roșcată , intalnindu-se frecvent nivele lenticulare si nisipuri grosiere chiar pietrișuri mărunte ce pledează pentru geneza lor deluvială-proluvială.

Holocenul : Holocenul este reprezentat prin nisipurile de dune prezente intre Ungureni si Hanu Conachi. Nisipurile au fost semnalate de diferiți autori care au remarcat relieful eolian atat de caracteristic pe malul stâng al Siretului.

Holocenului superior s-au atribuit aluviunile actuale ale luncilor reprezentate prin nisipuri si pietris.

V.2.Tectonica regiunii

Partea de S a Moldovei este caracterizată din punct de vedere structural printr-un fundament alcătuit din doua unități distincte peste care se suprapun parțial doua depresuni de vârste diferite.

Între Siret și Prut fundamentul este un bloc hercinic – chimmeridian , prelungire a catenelor nord-dobrogene , fapt confirmat de litologia formațiunilor care intră in alcătuirea regiunii cât și de relațiile dinte cele doua zone. La V de Siret , fundamentul este un bloc baikalian format din șisturi verzi ale Dobrogei centrale. Racordarea intre cele 2 unităti ale fundamentului se face printr-o falie situată la S de Siret , probabil prelunigrea faliei Peceneaga.

Fundamentul este afectat de un mănunchi de falii care se desprinde din colțul de SE al regiunii. Falia Siretului (V Umbrărești- T.Vladimirescu- N Independența) cu prelungire probabil pana la gura Siretului, falia Schela-Slobozia Conachi-Matca si falia Frumușița care delimitează compartimente ce cad in trepte spre SV. Falia cu directie E_V, falia Oancea-Blînzi delimiteaza la N fundamentul nord dobrogean. La N de această falie , fundamentul cade la adâncimi amri , neatins prin foraje , constituind compartimentul pe care este instalată depresiunea jurasica a Bârladului.

La S de paralela Iașului stratigrafia rămâne neschimbată in ce mai la S , in judetul Galați , geologa regiunii este determinată de existența depresiunii Bârladului , care face ca fundamentul cu intreaga stivă de sedimente , să prezinte o ușoară inclinare sud-est.

Capitolul VI: Investigații de teren

Forajele s-au executat cu dispozitivul GTR 790 Nordmeyer-Germania, recoltarea probelor – prin percutie, fara noroi de foraj.

In urma efectuării forajelelor geotehnice și a interpretării rezultatelor analizelor de laborator, s-a stabilit următoarea succesiune litologică a depozitelor existente pe locație:

VI.1.Litologie prima locatie:

FT A1 N 450 48’ 00,65’’

E 270 47’ 31,24’’

0,00–0,20m = sol vegetal;

0,20–0,60m = orizont tranzitie;

0,60–4,80m = depozit loessoid constituit din praf argilos de culoare brun-gǎlbuie,

vine calcaroase, plasticitate mare, vârtos, compresibilitate mare

(M2-3 = 50,00 daN/cm2, ep2= 7,5 %);

4,80–6,00m = praf argilos de culoare brună, cu vine calcaroase, plasticitate medie,

vârtos, compresibilitate mare (M2-3 = 62,50 daN/cm2, ep2= 5,2 %);

6,00–7,20m = praf argilos de culoare galben-brunǎ, cu vine calcaroase, plasticitate

medie, vârtos, compresibilitate mare (M2-3 = 55,55 daN/cm2,

ep2= 6,5 %);

7,20–9,00m = praf argilos-nisipos de culoare galben-bruna, cu vine calcaroase,

plasticitate medie, vârtos, compresibilitate mare

(M2-3 = 66,66 daN/cm2, ep2= 6,5 %);

9,00–11,50m = praf argilos de culoare brun-gǎlbuie, cu pete negre, vine calcaroase,

plasticitate medie, vârtos;

11,50–15,00m = praf nisipos-argilos de culoare galben-brună, cu pete negre,

vine calcaroase, plasticitate medie, vârtos;

15,00–17,50m = nisip argilos de culoare brun-roșcată, cu vine calcaroase, plasticitate

medie, vârtos;

17,50–20,00m = nisip de culoare galben-roșcată, îndesat.

mare, vârtos;

FD A1 N 450 48’ 07,95’’

E 270 47’ 32,65’’

0,00 – 0,20m = sol vegetal;

0,20 – 0,60m = orizont tranzitie;

0,60 – 2,40m = depozit loessoid constituit din praf argilos de culoare galben-brunǎ, cu

vine calcaroase, plasticitate medie, vârtos, compresibilitate mare

(M2-3 = 43,47 daN/cm2, ep2= 8,3 %);

2,40 – 3,00m = depozit loessoid constituit din praf nisipos-argilos de culoare brun-

gǎlbui-roșcată, cu vine calcaroase, plasticitate medie, vârtos.

FP A1 N 450 48’ 00,67’’

E 270 47’ 32,30’’

0,00 – 0,20m = sol vegetal;

0,20 – 0,60m = orizont tranzitie;

0,60 – 2,50m = depozit loessoid constituit din praf nisipos-argilos de culoare galben-

brunǎ, cu vine calcaroase, plasticitate medie, vârtos, compresibilitate

mare (M2-3 = 52,63 daN/cm2, ep2= 6,6 %);

2,50 – 4,00m = praf nisipos-argilos de culoare galben-brună, cu vine calcaroase,

pete negre, plasticitate medie, vârtos, compresibilitate

mare (M2-3 = 66,66 daN/cm2, ep2= 6,6 %).

4,00 – 5,10m = praf argilos de culoare brună, cu vine calcaroase, pete negre,

plasticitate medie, vârtos.

5,90 – 6,00m = praf argilos de culoare galben-brună, cu vine calcaroase, pete negre,

plasticitate mare, vârtos.

Figura 4. Foto locatie

VI.2.Litologie a doua locatie:

FT A4R N 450 48’ 03,13’’

E 270 46’ 46,93’’

0,00–0,20m = sol vegetal;

0,20–0,60m = orizont tranzitie;

0,60–4,20m = nisip argilos de culoare brun-roșcatǎ, cu vine calcaroase,

plasticitate medie, vârtos, compresibilitate mare

(M2-3 = 76,92 daN/cm2, ep2 = 3,9 %);

4,20–6,00m = praf argilos de culoare galben-brună, cu plasticitate medie, vârtos,

vine calcaroase, compresibilitate mare (M2-3 = 83,33 daN/cm2,

ep2= 3,0%);

6,00–8,00m = nisip fin de culoare cenușiu-gălbuie, cu pete ruginii, îndesat,

compresibilitate medie (M2-3 = 166,66 daN/cm2, ep2= 3,7 %);

8,00–9,00m = nisip argilos de culoare galben-brună, cu pete negre, vine

calcaroase, plasticitate medie, vârtos, compresibilitate mare

(M2-3 = 176,92 daN/cm2, ep2= 5,2 %);

9,00–11,00m = praf argilos de culoare galben-brună, cu pete ruginii, plasticitate

medie, consistent, vine calcaroase, compresibilitate mare

(M2-3 = 83,33 daN/cm2, ep2= 5,6 %);

11,00–14,00m = argilă prăfoasă-nisipoasă de culoare brun-roșcată, cu vine calcaroase,

plasticitate mare, vârtoasă;

14,00–17,50m = argilă prăfoasă de culoare brun-gălbuie, cu vine calcaroase,

plasticitate mare, vârtoasă;

17,50–20,00m = argilă de culoare galben-brună, cu pete negre, vine calcaroase,

plasticitate mare, vârtoasă.

FD A4R N 450 48’ 13,93’’

E 270 46’ 46,09’’

0,00 – 0,20m = sol vegetal;

0,20 – 0,60m = orizont tranzitie;

0,70 – 1,20m = depozit loessoid constituit din praf argilos de culoare galben-

brunǎ, cu vine calcaroase, plasticitate mare, vârtos;

1,20 – 2,40m = argilă prăfoasă de culoare brun-roșcatǎ, cu vine calcaroase, plasticitate

mare, vârtoasă, compresibilitate mare (M2-3 = 76,92 daN/cm2,

ep2= 4,7 %);

2,40 – 3,00m = nisip argilos de culoare galben-roșcată, cu vine calcaroase,

plasticitate mare, vârtos, compresibilitate mare (M2-3 = 76,92 daN/cm2,

ep2= 3,9 %).

FP A4R N 450 48’ 03,87’’

E 270 46’ 46,81’’

0,00 – 0,20m = sol vegetal;

0,20 – 0,70m = orizont tranzitie;

0,70 – 3,60m = nisip argilos de culoare brun-roșcată, cu vine calcaroase, plasticitate

medie, vârtos, compresibilitate mare (M2-3 = 76,92 daN/cm2,

ep2= 3,9 %);

3,60 – 4,80m = argilă prăfoasă de culoare galben-brună, cu vine calcaroase,

plasticitate medie, vârtoasă, compresibilitate mare

(M2-3 = 83,33 daN/cm2, ep2= 3,8 %);

4,80 – 6,00m = praf argilos de culoare galben-brună, cu vine calcaroase, plasticitate

medie, vârtos.

Capitolul VII: Proiectarea geotehnica a fundațiilor pe piloți

VII.1.Generalități :

Piloții sunt elemente structurale de fundare în adâncime, caracterizate printr-un raport mare (de obicei peste 15) între lungime și latura secțiunii transversale sau diametru.

Alcătuirea piloților ca elemente structurale se face în conformitate cu prescripțiile în vigoare privitoare la materialul din care sunt alcătuiți piloții și prevederile complementare din SR EN 12699/2004 „Execuția lucrărilor geotehnice speciale. Piloți de îndesare ” și SR EN 1536/2004 „Execuția lucrărilor geotehnice speciale. Piloți forați ” .

Fundația pe piloți se compune din piloții propriu-ziși și din radierul care solidarizează capetele acestora

VII.2.Clasificare pilotilor normativ (NP 123/2010) :

Piloții se clasifică în funcție de următoarele criterii:

— materialul din care sunt executați;

— efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului din jur;

— variația secțiunii transversale;

— modul de execuție;

— direcția solicitării față de axa longitudinală;

— modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren;

— poziția axei longitudinale.

După materialul din care sunt executați, piloții pot fi:

din lemn;

din metal;

din beton simplu;

din beton armat sau beton precomprimat;

compuși.

După efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului din jur, piloții pot fi:

de dislocuire;

de îndesare.

După variația secțiunii, piloții pot fi:

cu secțiunea transversală constantă;

cu secțiunea transversală variabilă:

După modul de execuție, piloții pot fi:

prefabricați;

executați pe loc.

După mărimea diametrului, piloții executați pe loc pot fi:

cu diametrul mic (cu diametrul mai mic de 600 mm);

cu diametrul mare (cu diametrul de 600 mm sau mai mare).

După modul de susținere a pereților găurilor, piloții executați pe loc prin forare pot fi:

forați în uscat și netubați;

forați sub noroi;

forați cu tubaj recuperabil;

forați cu tubaj nerecuperabil;

forați cu burghiu continuu.

După modul de susținere a pereților găurilor, piloții executați pe loc prin batere pot fi:

netubați

cu tubaj recuperabil

cu tubaj nerecuperabil

După direcția solicitării față de axa longitudinală, piloții pot fi:

supuși la solicitări axiale de compresiune sau de smulgere;

supuși la solicitări transversale;

supuși simultan la solicitări axiale și transversale.

După modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren, piloții pot fi:

purtători pe vârf;

flotanți.

După poziția axei longitudinale, piloții pot fi:

verticali;

înclinați.

VII.3.Terminologie normativ (NP123/2010)

VII.4.Date referitoare la condițiile amplasamentului

Pentru întocmirea proiectului fundației pe piloți trebuie precizate următoarele date referitoare la condițiile amplasamentului:

— stratificația terenului de fundare cu parametrii geotehnici respectivi;

— gradul de seismicitate stabilit conform normativ P 100-1/2006;

— nivelul apei de suprafață: etiaj, nivel maxim și minim (când este cazul);

— nivelul normal al apei subterane, precum și modificările eventual previzibile ale acestuia pentru viitor;

— agresivitatea apelor subterane și de suprafață (la fundațiile cu radier înalt);

— prezența organismelor care atacă lemnul, în cazul fundațiilor de lemn;

— adâncimea probabilă de afuiere (când este cazul).

VII.5.Alegerea tipului de pilot normativ (NP123/2010)

Alegerea tipului de pilot, inclusiv calitatea materialului pilotului și metoda de punere în operă, se face conform indicațiilor de la 7.4.2 (4)P din SR EN 1997-1/2006 și trebuie să țină seama și de următoarele aspecte:

— încărcarea ce trebuie preluată de piloți;

— posibilitatea conservării și verificării integrității piloților care sunt puși în operă;

— tipul, alcătuirea și deformațiile admisibile ale construcției proiectate;

— condițiile specifice amplasamentului: vecinătăți, instalații subterane etc.;

— lungimea necesară a piloților; — nivelul apelor subterane și variația acestuia;

— utilaje de execuție avute la dispoziție;

— viteza de execuție;

— experiența locală în privința comportării construcțiilor similare fundate pe piloți de un anumit tip.

Fundarea piloților purtători pe vârf se adoptă în cazul în care terenul de fundare cuprinde straturi practic incompresibile la o adâncime accesibilă tipului de pilot utilizat. În cuprinsul zonei active, trebuie să se verifice dacă sub stratul în care se găsesc vârfurile piloților, nu există un strat sau o lentilă compresibilă care ar putea produce tasarea întregii fundații pe piloți. În cazul prezenței unui asemenea strat, piloții trebuie considerați flotanți.

OBSERVAȚIE – Dacă studiile geologice efectuate în zonă exclud posibilitatea apariției unei intercalații compresibile în stratul portant de la vârful piloților, lucrările de prospectare trebuie să pătrundă în acest strat pe o adâncime de cel puțin 4d; în cazul rocilor compacte se depășește în mod obligatoriu orizontul alterat.

Se recomandă utilizarea piloților forați de diametru mare sau baretelor atunci când:

— fundația transmite terenului încărcări transversale mari;

— baza piloților sau baretelor pătrunde într-un strat practic incompresibil;

— pe amplasament se semnalează prezența unor obstacole subterane care împiedică utilizarea piloților de îndesare.

In cazul prezenței unor straturi argiloase saturate de consistență ridicată, în care pot apare fenomene de ridicare a terenului la execuția piloților nu se recomandă utilizarea piloților de îndesare (piloți prefabricați, piloți executați pe loc prin batere, vibrare, vibropresare etc.)

VII.6.Încercări de probă pe piloți :

Încărcările de probă pe piloți se utilizează în faza finală de proiectare în vederea stabilirii capacității portante a piloților, pentru toate categoriile de construcții. În mod opțional, la construcțiile obișnuite (încadrate conform STAS 10100/0-75 și Normativ P100-1/2006 în clasele de importanță III, IV și V, respectiv conform HG 766/97 în categoriile de importanță C și D) se admite ca în faza finală de proiectare să se determine capacitatea portantă folosind metodele prescriptive de calcul, dacă sub nivelul vârfurilor piloților se găsesc terenuri practic incompresibile și numai dacă numărul total de piloți, pentru toate construcțiile de pe același amplasament, este mai mic de 100; de la aceste prevederi fac excepție piloții forați de diametru mare.

Piloții de probă supuși încercărilor în teren trebuie executați cu aceeași tehnologie și cu aceleași utilaje avute în vedere în proiectul de execuție al fundațiilor pe piloți.

Metoda de încărcare a piloților ce se încearcă static pe un amplasament se stabilește de proiectantul de specialitate, conform indicațiilor de la 7.5.2.1 din SR EN 1997-1/2006. Încărcările statice de probă se efectuează în concordanță cu NP 045-2000 “Normativ privind încercarea în teren a piloților de probă și a piloților din fundații”. Numărul piloților ce se încearcă static pe un amplasament se stabilește de proiectantul de specialitate, conform indicațiilor de la 7.5.2.2 din SR EN 1997-1/2006. În cazul în care nu se prevăd și alte tipuri de încercări în teren, numărul piloților încercați static trebuie să fie cel puțin cel precizat în tabelul 2

Tabel 2 normativ NP123/2010

OBSERVAȚIE − În fundațiile cu peste 2000 piloți, în afara celor șase piloți indicați pentru 2000 piloți se mai încearcă câte un pilot pentru fiecare 1000 sau 2000 piloți în plus, în funcție de uniformitatea stratificației din amplasament.

În cazul piloților de diametru mare, numărul minim al piloților de probă, în funcție de numărul total al piloților și de modul de solicitare, este precizat în tabelul 3.

Tabel 3 : Normativ NP123.2010

În cazul piloților prefabricați introduși prin batere, când în paralel cu încercările statice se execută pe amplasamentul respectiv și alte tipuri de încercări, ca de exemplu încercări dinamice pe piloți de probă sau încercări de penetrare statică, care conduc la rezultate comparabile cu cele obținute prin încărcări statice de probă, numărul piloților de probă poate fi redus în mod corespunzător, fără a fi însă mai mic de jumătate din numărul indicat în tabelul 2 și nu mai mic decât doi piloți.

Numărul piloților încercați static poate fi redus până la jumătate din numărul indicat în tabelul 2 (fără a fi mai mic de doi) pentru zone caracterizate prin stratificație uniformă, în cazul în care pe amplasamente învecinate s-au executat un număr suficient de încărcări statice pe piloți similari cu cei de pe amplasamentul cercetat.

La lucrări cu un număr redus de piloți pe un amplasament, 20 sau mai mic, se admite ca încercările statice să se realizeze pe piloți care să rămână în lucrare. În acest caz forța maximă aplicată pilotului în timpul încercării trebuie să atingă valoarea efortului cel mai mare provenit din gruparea cea mai defavorabilă. La lucrări cu un număr redus de piloți pe un amplasament, 20 sau mai mic, se admite ca încercările statice să se realizeze pe piloți care să rămână în lucrare. În acest caz forța maximă aplicată pilotului în timpul încercării trebuie să atingă valoarea efortului cel mai mare provenit din gruparea cea mai defavorabilă.

La construcțiile la care este necesară limitarea deformațiilor (tasări, translații orizontale, rotiri etc.) încercările pe piloții de probă se efectuează indiferent de numărul piloților din lucrare.

Numărul piloților de probă care rămân în lucrare se stabilește de proiectantul de specialitate, conform indicațiilor de la 7.5.2.3 din SR EN 1997-1/2006.

Încercările efectuate asupra piloților care rămân în lucrare pot servi nu numai la determinarea capacității portante a pilotului, după cum s-a arătat la pct. 5.3.2.7, ci și la controlul calității piloților puși în operă.

Capitolul VIII: Piloți supuși la solicitări axiale

VIII.1.Capacitatea portantă ultimă la compresiune stabilită pe baza incărcărilor statice de probă pe piloți

Relatia generală de calcul pentru valoarea caracteristică a capacițătii portante ultime la compresiune este:

Rc;k = Min {(Rc;m)med / ξ1 ; (Rc;m)min / ξ2 } , unde

Rc;k -valoarea caracteristică a lui Rc

Rc;m -valoarea măsurată a lui Rc în una sau mai multe încărcări de probă pe piloți

(Rc;m)med -valoarea medie a lui Rc,m

(Rc;m)min -valoarea minimă a lui Rc,m

ξ 1 -coeficient de corelare dat in tab. A9(RO) din SR EN 1997-1/NB/2007

ξ 2 -coeficient de corelare dat in tab. A9(RO) din SR EN 1997-1/NB/2007

Capacitatea portantă de calcul la compresiune se calculează [7.4 si 7.5 SR EN 19971/2006] cu:

Rc;d = (Rc;k) / yt , unde

Rc;d -valoarea de calcul a lui Rc

Rc;k -valoarea caracteristică a lui Rc

yt coeficient parțial pentru rezistența totală a unui pilot sau

Rc;d = (Rb;k) / yb + (Rs;k) / ys , unde

Rc;d -valoarea de calcul a lui Rc

Rb;k -valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului

Rs;k -valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a unui pilot

yb -coeficient parțial pentru rezistența pe bază a unui

ys -coeficient parțial pentru rezistența prin frecare pe suprafața laterală a unui pilot

VIII.2.Capacitatea portantă ultimă la compresiune stabilită pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământurilor.

Relatia generală de calcul pentru valoarea caracteristică a capacițătii portante ultime la compresiune este:

Rc;k = (Rb;k + Rs;k) = Min {(Rc;cal)med / ξ3 ; (Rc;cal)min / ξ4 } , unde

Rc;k -valoarea caracteristică a lui Rc

Rb;k -valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului

Rs;k -valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a unui pilot

Rc;cal -valoarea calculată a lui Rc pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământului (Rc;cal)med -valoarea medie a lui Rc;cal

(Rc;cal)min -valoarea minimă a lui Rc;cal

ξ 3 -coeficient de corelare

ξ 4 -coeficient de corelare

Rb;k = Ab*qb;k

Rb;k -valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului

Ab -suprafața bazei pilotului

qb;k -valoarea caracteristică a presiunii pe bază

Rs;k = ΣAs;i*qs;i;k

Rs;k -valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a unui pilot

As;i -suprafața laterală a pilotului în stratul i

qs;i;k -valoarea caracteristică a rezistenței de frecare laterală în stratul i

VIII.3. Capacitatea portantă ultimă la compresiune stabilită prin metode prescriptive

VIII.3.1. Piloți purtători pe vârf

Valoarea de calcul a capacității portante ultime la compresiune a piloților purtători pe vârf se exprimă prin relația:

Rc;d = Rb;d = Rb;k / yb , unde

Rc;d -valoarea de calcul a lui Rc

Rb;d -valoarea de calcul a rezistenței pe bază a pilotului

Rb;k -valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului

yb coeficient parțial pentru rezistența pe bază a pilotului: yb = 1,4

Rb;k = Ab * qb;k

Rb;k -valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului

Ab -suprafața bazei pilotului

pentru piloții executați pe loc cu secțiunea circulară constantă, cu diametrul d:

pentru piloții forați cu baza lărgită, când se poate controla diametrul bazei

– pentru piloții tubulari, Ab se ia egală cu aria totală a secțiunii circulare cu diametrul exterior d numai dacă golul a fost umplut cu beton pe o înălțime de cel puțin 3d de la nivelul vârfului; în caz contrar Ab se consideră aria netă a secțiunii inelare de beton.

qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază:

pentru piloții de îndesare care reazemă cu vârful pe rocă stâncoasă sau semistâncoasă, sau pe straturi necoezive macrogranulare (blocuri, bolovăniș) qb,k=20000Kpa

pentru piloții de îndesare care reazemă cu vârful în straturi de pietriș, conform tabelului 5;

pentru piloții de dislocuire care reazemă cu baza pe rocă stâncoasă sau semistâncoasă:

qb,k=

-rezistența medie la compresiune a rocii, determinată pe epruvete în stare saturată

t -adâncimea de încastrare în stâncă a bazei pilotului

d -diametrul pilotului în planul bazei

OBSERVAȚII :

1. În cazul existenței în stratul portant, sub vârful pilotului, a unor orizonturi stâncoase puternic fisurate, sau a unor intercalații nestâncoase, este obligatorie − în toate situațiile − verificarea capacității portante prin încercări statice pe piloți de probă.

2. În cazurile menționate la observațiile 3 și 4 de la tabelul 6, valoarea Rb,d se reduce cu valoarea Rs,d corespunzătoare rezistenței negative pe suprafața laterală a pilotului.

VIII.3.2. Piloți flotanți

Valoarea de calcul a capacității portante ultime la compresiune a piloților flotanți se exprimă prin relația:

Rc;d = Rb;d + Rs;d = Rb;k / yb + Rs;k / ys , unde

Rc;d -valoarea de calcul a lui Rc

Rb;d -valoarea de calcul a rezistenței pe bază a pilotului

Rb;d = Rb;k / y b unde:

Rb;k -valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului

yb -coeficient parțial pentru rezistența pe bază a pilotului

Rs;d – valoarea de calcul a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a pilotului

Rs;d = Rs;k / y s unde

Rs;k -valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a pilotului

ys -coeficient parțial pentru rezistența prin frecare pe suprafața laterală a pilotului

Rb;k = Ab * qb;k

Rb;k – valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului

Ab – suprafața bazei pilotului

qb;k -valoarea caracteristică a presiunii pe bază

Rs;k =Σ As;i * qs;i;k = U Σ qs;i;k * li

Rs;k -valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a unui pilot

As;i -suprafața laterală a pilotului în stratul i

U -perimetrul secțiunii transversale a pilotului

li -lungimea pilotului în contact cu stratul i

qs;i;k – valoarea caracteristică a rezistenței de frecare laterală în stratul

Valoarea de calcul a capacității portante ultime la compresiune a piloților flotanți prefabricați se exprimă prin relația:

Rc,d = Rb,d + Rs,d= unde

Rb;k -valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului

Rs;k -valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a pilotului

yb;1 -coeficient parțial de siguranță dat în tabelul 4

ys;1 -coeficient parțial de siguranță dat în tabelul 4

Ab -suprafața bazei pilotului U perimetrul secțiunii transversale a pilotului

li -lungimea pilotului în contact cu stratul i

qb;k -valoarea caracteristică a presiunii pe bază dată în tabelul 5

qs;i;k -valoarea caracteristică a rezistenței de frecare laterală în stratul i dată în tabelul 6

Tabelul 4:

Tabelul 5:

OBSERVAȚII

1. Adâncimea de înfigere a pilotului se măsoară de la nivelul terenului natural până la nivelul bazei pilotului, când umpluturile sau decapările prevăzute nu depășesc 3m. Când umpluturile sau decapările prevăzute depășesc 3m, adâncimea de înfigere se măsoară de la un nivel superior, respectiv inferior, cu 3m față de nivelul terenului natural.

2. Valorile qb;k din tabel pot fi folosite cu condiția ca pilotul să pătrundă în terenul stabil (care nu este susceptibil de afuiere sau alunecare) cel puțin 4m în cazul infrastructurii podurilor sau construcțiilor hidrotehnice și cel puțin 3m în cazul celorlalte construcții.

3. Valorile qb;k din tabel sunt valabile pentru pământuri cu ID ≥ 0,35

4. Pentru nisipuri mari și pietrișuri, valorile qb;k din tabel se pot folosi numai în cazul în care încastrarea relativă a vârfului pilotului în strat este t/d ≥ 15. Pentru valori t/d<15 rezistența de proiectare corectată se calculează cu: qb;k cor = qb;k (0,7 + 0,02 t/d) [kPa] unde: t adâncimea de încastrare în stratul de nisip mare sau pietriș a vârfului pilotului, în metri; d diametrul pilotului în planul bazei, în metri.

5. Pentru pământuri nisipoase (cu excepția nisipurilor mari prevăzute la observația 4) și pământuri coezive, valorile din tabel se pot folosi cu condiția pătrunderii vărfului pilotului pe o adâncime t/d ≥4. Pentru valori t/d < 4 se calculează rezistența normată corectată cu relația: qb;k cor = qb;k (0,5 + 0,125 t/d)

6. Pentru valori intermediare ale adâncimilor sau consistenței, valorile qbk , se obțin prin interpolare liniară.

Tabelul 6 :

OBSERVAȚII

1.Valorile qs;k se adoptă pentru adâncimile medii, corespunzătoare distanței de la mijlocul stratului i până la suprafața terenului ținând seama de obs. 2 de la tabelul 5. In cazul unor straturi cu grosimi mai mari de 2m, determinarea valorilor se face prin impărțirea in orizonturi de max. 2m.

2. Pentru valori intermediare ale adâncimilor sau consistenței valorile qs;k se obțin prin interpolare lineară.

3. Dacă în limitele lungimii pilotului există o intercalație de pământ puternic compresibil, de consistență redusă (turbă, mâl nămol etc.) de cel puțin 30 cm grosime, iar suprafața terenului urmează a fi încărcată (în urma sistematizării sau din alte cauze), valorile qs;k pentru stratul puternic compresibil și pentru cele de deasupra lui se determină astfel:

− când supraîncărcarea este până la 30 kPa, pentru toate straturile situate până la limita inferioară a stratului puternic compresibil (inclusiv umpluturile) se ia qs;k =0;

− când supraîncărcarea este cuprinsă între 30 și 80 kPa , pentru straturile situate deasupra stratului foarte compresibil (inclusiv umpluturile) se ia qs;k din tabel multiplicat cu 0,4 și cu semn negativ, iar pentru stratul puternic compresibil qs;k = −5 kPa;

− când supraîncărcarea este mai mare de 80 kPa, pentru straturile situate deasupra stratului foarte compresibil se ia qs;k din tabel cu semn negativ, iar pentru stratul puternic compresibil se ia qs;k = −5 kPa.

4. Dacă pilotul străbate umpluturi recente, straturi argiloase în curs de consolidare sau straturi macroporice sensibile la umezire, cu grosimi mai mari de 5 m, valorile qs;k se iau din tabel cu semn negativ.

Valoarea de calcul a capacității portante ultime la compresiune a piloților flotanți executați pe loc se exprimă prin:

Rc,d = Rb,d + Rs,d= unde :

Rb;k -valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului

Rs;k -valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a pilotului

yb;2 -coeficient parțial de siguranță dat în tabelul 7

ys;2 -coeficient parțial de siguranță dat în tabelul 8

Ab s-uprafața bazei pilotului

U -perimetrul secțiunii transversale a pilotului li lungimea pilotului în contact cu stratul i

qs;i;k -valoarea caracteristică a rezistenței de frecare laterală în stratul i dată în tabelul 6

qb;k -valoarea caracteristică a presiunii pe bază

Valoarea caracteristică a presiunii pe bază, qb;k, se determină, după caz, astfel:

Pentru piloții de îndesare executați prin batere sau vibropresare, valorile sunt date în tabelul 5

Pentru piloții de dislocuire care reazemă cu baza pe pământuri coezive, cu condiția asigurării pătrunderii bazei pilotului în stratul respectiv pe o adâncime egală cu cel puțin diametrul pilotului sau al bulbului:

Nc –factor de capacitate portantă, Nc = 9

cu;d -valoarea de calcul a coeziunii nedrenate

yd;1 -media ponderată, prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale greutăților volumice ale straturilor străbătute de pilot

D -fișa reală a pilotului (adâncimea la care se găsește baza pilotului, măsurată de la nivelul terenului natural, sau, pentru infrastructurile podurilor, de la nivelul fundului albiei, ținînd seama de adâncimea de afuiere)

În lipsa datelor privind rezistența la forfecare a stratului de la baza pilotului, se admite, pentru pământuri coezive, utilizarea valorilor din tabelul 9

Pentru piloții de dislocuire care reazemă cu baza pe straturi necoezive:

α -coeficient determinat în funcție de gradul de îndesare ID al pământului de la baza pilotului, dat în tabelul 10

yd -valoarea de calcul a greutății volumice a pământului de sub baza pilotului

yd;1 -media ponderată, prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale greutăților volumice ale straturilor străbătute de pilot db diametrul pilotului la nivelul bazei

Ny, Nq -factori de capacitate portantă determinați în funcție de valoarea de calcul a unghiului de frecare interioară, φ’d, al stratului de la baza pilotului, dați în tabelul 11

Dc -fișa de calcul a pilotului: Dc = β db dacă D ≥ β db Dc = D dacă D < β db unde:

β – coeficient în funcție de gradul de îndesare ID al pământului de la baza pilotului, dat in tabelul 10

OBSERVAȚIE

Când deasupra stratului de pământ necoeziv în care pătrunde baza pilotului se află un strat de umplutură recentă, necompactată sau de pământ coeziv plastic moale sau plastic curgător, sau un strat de turbă, fișa D se consideră doar adâncimea pe care pătrunde pilotul în stratul portant, iar la expresia qbk , definită prin relația (15) se adaugă termenul y d;2 h unde y d;2 este valoarea de calcul a greutății volumice a stratului slab si h este grosimea acestuia.

Tabelul 7:

Tabelul 8 :

Tabelul 9 :

Tabel 10

Tabel 11 :

VIII.4.Simboluri

Ab suprafața bazei unui pilot

As;i suprafața laterală a pilotului în stratul i

cu coeziunea nedrenată

cu;d valoarea de calcul a coeziunii nedrenate

c′ coeziunea drenată

c′;d valoarea de calcul a coeziunii drenate

d diametrul sau latura maximă a secțiunii pilotului

Fc;d valoarea de calcul a încărcării axiale de compresiune asupra unui pilot sau a unui grup de piloți

Fd valoarea de calcul a unei acțiuni

Ft;d valoarea de calcul a încărcării de smulgere axială asupra unui pilot sau a unui grup de piloți supuși la smulgere

Ftr;d valoarea de calcul a încărcării transversale asupra unui pilot sau a unei fundații pe piloți

qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază

qs;i;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare laterală în stratul i

Rb;cal rezistența la baza unui pilot, la starea limită ultimă, dedusă pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământului

Rb;d valoarea de calcul a rezistenței pe bază a pilotului

Rb;k valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului

Rc rezistența la compresiune a terenului în contact cu pilotul, la starea limită ultimă

Rc;cal valoarea calculată a lui Rc pe baza rezultatelor încercărilor asupra pământului

(Rc;cal)med valoarea medie a lui Rc;cal

(Rc;cal)min valoarea minimă a lui Rc;cal

Rc;d valoarea de calcul a lui Rc

Rc;k valoarea caracteristică a lui Rc

Rc;m valoarea măsurată a lui Rc în una sau mai multe încărcări de probă pe piloți

(Rc;m)med valoarea medie a lui Rc;m

(Rc;m)min valoarea minimă a lui Rc;m

Rs;d valoarea de calcul a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a pilotului

Rs;cal valoarea ultimă a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a pilotului, calculată cu utilizarea parametrilor pământului stabiliți pe baza rezultatelor încercărilor

Rs;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a unui pilot

yb coeficient parțial pentru rezistența pe bază a unui pilot

ys coeficient parțial pentru rezistența prin frecare pe suprafața laterală a unui pilot

yt coeficient parțial pentru rezistența totală a unui pilot

ξ coeficient de corelare în funcție de numărul de piloți încercați sau al coloanelor de stratificație

ϕ ' unghiul de frecare internă în termeni de eforturi efective

ϕ′d valoarea de calcul a lui ϕ '

Capitolul IX : Calculul capacității portante

Valoarea de calcul a capacității portante ultime la compresiune a piloților flotanți prefabricați se exprimă prin relația:

=

Tabel 12-calculul capacitatii portante in prima locatie (FT A1) :

-latime pilot : l=0.5 m (sectiune patrată)

-ys1 , yb1 : 1,0 – piloți introduși prin batere (tabelul 4)

-U= 4*l ; 2m

-qbk=8200 KPa (tabelul 5)

-Ab=l*l ; 0,25 m2

-Rbk=2050 KPa

-Rsk=2455.7 KPa

Rc,d=Rb,k/ yb1 + Rs,k/ ys1= 4505,7 Kpa

Tabel 13- calculul capacitatii portante in a doua locație (FT A4R):

-latime pilot : l=0.5 m (sectiune patrată)

-ys1 , yb1 : 1,0 – piloți introduși prin batere (tabelul 4)

-U= 4*l ; 2m

-qbk=12600 KPa (tabelul 5)

-Ab=l*l ; 0,25 m2

-Rbk=3150 KPa

-Rsk=2285.3 KPa

Rc,d=Rb,k/ yb1 + Rs,k/ ys1= 5435.3 Kpa

Concluzii

Necesitatea efectuării studiului cu privire la calculul capacității portante la piloți bătuți pentru turbine eoliene este mare doarece dată fiind dimensiunea mare a turbinelor , acestea introduc in teren o sarcină foarte mare. Din acest motiv, este nevoie de o cunoaștere cat mai buna a proprietatilor fizico-mecanice și a capacității portante a terenurilor.

Zona de studiu , parcul eolian Alizeu din com.Băleni , jud.Galați apartine din punct de vedere geologic părții de Sud a platformei Moldovenesti, geologia de suprafață fiind dată de depozite Cuaternare .

Pleistocen inferior- “stratele de Cândești”-pietrisuri , nisipuri ,argile

Pleistocenul mediu-stratele de Barboși –alternanțe de argile , argile nisipoase si nisipuri cenușii.

Pleistocen superior este reprezentat de – pietrișuri , nisipuri , argile si depozite leossoide, sensibile la umezire.

Formula de calcul utilizată pentru determinarea capacitătii portante a terenurilor :

=

In urma calcului s-au obtinut urmatoarele valori pentru capacitatea portanta a terenurilor :

-latime pilot : l=0.5 m (sectiune patrată)

-ys1 , yb1 : 1,0 – piloți introduși prin batere (tabelul 4)

-U= 4*l ; 2m

-qbk=8200 KPa (tabelul 5)

-Ab=l*l ; 0,25 m2

-Rbk=2050 KPa

-Rsk=2455.7 KPa

Rc,d=Rb,k/ yb1 + Rs,k/ ys1= 4505,7 Kpa pentru prima zona (FTA1)

-latime pilot : l=0.5 m (sectiune patrată)

-ys1 , yb1 : 1,0 – piloți introduși prin batere (tabelul 4)

-U= 4*l ; 2m

-qbk=12600 KPa (tabelul 5)

-Ab=l*l ; 0,25 m2

-Rbk=3150 KPa

-Rsk=2285.3 KPa

Rc,d=Rb,k/ yb1 + Rs,k/ ys1= 5435.3 Kpa pentru a doua zona (FTA4R)

In funcție de valorile rezultate din estimarea capacității portante pentru un pilot, inginerul proiectant va decide in funcție de capacitatea portantă și momentul de răsturnare numărul de piloti necesari pt o turbina

Tot inginerul proiectant va decide dacă este necesar ca piloții sa fie toți verticali sau bătuți la o anumită inclinare (maximu 15 grade ).

Paralel cu forajele efectuate pentru investigarea litologiei au fost efectuate si penetrǎri

dinamice cu con(cpt) pentru determinarea caracteristicelor terenului de fundare (a se vedea anexele asociate )

Bilbliografie :

Harta geologica scara 1:200000 , Foaia Focșani, Bucuresti 1968

Gh.Bâgu Al.Mocanu, Geologia Moldvovei – Stratigrafie si considerații economice , Ed.Tehnică

Frunzescu Dumitru , Suport de curs , Geologia României

Vasile Mutihac ,Geologia României , Bucuresti 2004

Normativ privind proiectarea geotehnică a fundațiilor pe piloți , indicativ NP 123/2010

http://www.prefecturagalati.ro/portal/portal.nsf/All/FF28D488BFC79A1AC2257745004971D8/$FILE/39.PLAN%20AP.COM.%20BALENI.pdf

https://www.google.ro/maps/place/Băleni/@45.8053165,27.8305578,14z/data=!3m1!4b1!4m5!3m4!1s0x40b6897854b1c523:0xae73598282c50596!8m2!3d45.8098401!4d27.8482915?hl=ro

SC Geologic Don SRL- Analize geotehnice pentru Băleni-Galați

Eugen Vasiliu, Geotehnica-Indrumar de laborator , EDITURA UPG-PLOIESTI 2000,

Anexe