Iancu Iuliana Luiza. [307044]

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA

IAȘI

FACULTATEA DE BIOLOGIE

SPECIALIZAREA BIOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT: [anonimizat] 2020

[anonimizat]: [anonimizat] 2020

[anonimizat].

Probabil v-ați intrebat cat de important este părul pentru o femeie?

Podoaba capilară reprezintă unul dintre cel mai important accesoriu pentru o aceasta, dar nu numai. [anonimizat], [anonimizat]. Coafat, [anonimizat], [anonimizat], dând o incredere aparte femei.

[anonimizat], astfel luând nastere o [anonimizat]: de la spalatul pe cap pâna la hrana pe care o consumăm.

[anonimizat].

„[anonimizat] o parte, cercetării structurii intime a părului, [anonimizat], analizei suprafeței acestuia, a [anonimizat] a fost descoperit precum și microurme de natura cea mai diversă.”(Stanciu E., 1992).

Aceasta lucrare este structurata in 5 capitole și este concepută astfel încat sa atingă detalii importante despre analiza firul de păr în Biologia Criminalitică.

În primul capitol intitulat „Importanța firului de păr in Biologia Criminalistică” aflam cat de imprornat este firul nostru de păr și câte informații putem afla cu ajutorul lui.

[anonimizat] a firului de păr și etapele de dezvoltare a acestuia.

Capitolul trei ” Caracteristicile firului de păr„ este împartit în trei subcapitole. În primul subcapitol descriem ”Morfologia firului de păr„ , în ce-l de-al doilea subcapitol aflam ”Structura firului de păr”, iar în ultimul informații depre ”Compoziția chimică a firului de păr„.

Capitolul patru denumit „ Factorii abiotici și biotici din sol” este împărțit în două subcapitole. În primul subcapitol aflăm cate tipuri de „Factori abiotici” [anonimizat]-al doilea informații despre principali „ Factorii biotici”.

Ultimul capitol denumit “Observații personale” [anonimizat]. Observațiile au fost făcute la microscopul ZEISS IMAGER A1 M din Laboratorul platformei Arheoinvest și la microscopul clasic În labooratorul de Microbiologie din cadrul Facultăți de Biologie ce aparține Universități „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Pentru aceasta doresc să le mulțumesc doamnei cercetător științific dr. Viorica Vasilache și doamnei Profesor Univ.Dr. Simona Isabela Duncă care cu competența lor m-au ajutat să fac vizualizările și fotografiile la microscop.

Această lucrare a fost elaborată sub îndrumarea domnului Lector Univ. Dr. Vasile Sîrbu, căruia îi multumesc pentru sprijinul acordat.

CAPITOLUL I. IMPORTANTA FIRULUI DE PĂR IN BIOLOGIA CRIMINALISTICĂ

Fondatorul medicinii medico-legale este considerat judecătorul austriac de instrucție Hans Gross, care a folosit termenul pentru prima dată in ,,Manualul judecătorului de investigare,, in anul 1893, care a fost reeditat in anul 1914 sub numele de ,,Manualul judecătorului de instrucție in sistemul Criminalisticii,,.

„Criminalistica este o știință exactă, multidisciplinară, de sine stătătoare, bazată pe preluarea și adaptarea științelor pozitive la descoperirea și analizarea macro și micro urmelor, inclusiv identificarea persoanei după semnalmente, produse biologice și țestul ADN (amprenta genetică)”. (Criminalistica, Note de curs, Universitatea Creștină„Dimitrie Cantemir”, București, 2002)

În criminalistică, identificarea, determinarea si colectarea de dovezi de natură biologică, joacă un rol important, mai ales în incidentele care însoțesc violența, fiind cea mai frecventă pobă gasită la fața locului.

Firele de păr sunt denumite in lucrările de specialitate ”urme de natură piloasă„ ce prezintă o parte infiptă în piele, rădacina, și o parte liberă, vizibilă, numită tulpină.

Urmele de natură piloasă furnizeaza detalii importante cu privire la: natura, originea animală sau umană, sexul, vârsta, rasa, culoarea dacă este artificială sau naturală, zona corpului din care provine, numarul persoanelor de la care provin, natura substanțelor care a aderat pe suprafata firelor de păr, modul in care au fost detașate, precum si starea de sănătate a individului.

Descoperirea firelor de păr se poate realiză cu ochiul liber, cu ajutorul lupelor, a microscopului de buzunar sau a surselor de lumina foarte puternice. Acestea sunt descoperite in general pe corpul victimei, acordând o deosebită importanța îmbrăcămintei, încălțămintei, ustensilelor pentru păr, lenjeriei intime si de pat. Uneori firele de păr pot fi gasite si sub patul unghial sau in mainile victimei ce aparținând agresorului. În câmp deschis aceste sunt descoperite pe pămant, iarbă sau chiar in apă.

Ridicarea firelor de păr se face in anumite condiții speciale pentru a evita contaminarea probelor.Acestea trebuie ridicate cu ajutorul unei pensete-anatomice, fiind ambalate separat în funcție de zona din care provin, în flacoane de plastic pentru a nu suferi deteriorări.

Părul din zona capului se recolteză din zona frunți, creștet, ceafă si tâmple. Suprafața capului este imparțită in opt părți, recoltarea făcându-se din partea dreaptă a frunții în sensul acelor de ceasornic. Se recoltează, in general intre 10-12 probe, prin smulgere sau taiere precizând zona din care provine, alături de numele persoanei de la care provine, data, ora si locul.

Cercetarea probelor in laborator pune in evidență caracteristicile firului de păr: lungimea, grosimea, radacina, culoarea, structura internă si cea externă, etc.

Examinarea probelor se realizează prin metode tehnico-științifice de examinare: microscopie clasică sau electronică prin baleiaj coloristic, calorimetrie sau chiar spectrofotometrie de absorbție atomică.

Prima etapă de examinare in laborator constă în studierea modului de detașare a părului, urmând examinarea tulpini pentru a afla ce fel de substanțe aderă de substrat, daca există bacterii sau diferiți paraziți, precizând la final ce fel de varf prezintă firul de păr (rotund, oblic, perpendicular, despicat etc).

Etapa a doua constă in examinarea structurii exterioare a firului de păr , pentru a afla forma radacini si a tijei, dar si din ce fel de solzi este alcătuit. Această etapă se realizează fie direct, dupa deshidratarea firului de păr in alcool timp de 24 de ore, urmat de o degradare cu xilol sau prin examinarea unui mulaj alcatuit din gelatină.

Etapa a treia se concentrează pe examinarea structurii interne a firului de păr: a cuticulei, a cortexului si a canalul medular printr-o secțiune transversală.

În urma expertizei biocriminalistice putem afla:

Locul de unde provine firul de păr, stabilit cu ajutorul lungimi,grosimi (părul feminin este mai gros decat cel masculin, parul pubian este subțire) sau a stări de macerație a cuticulei (o întalnim la părul axial) ;

Vârsta stabilită cu ajutorul pigmentației (un adolescent conține mai mult pigment decat o persoană invarstă) ;

Sexul pe baza cromatinei, stabilindu-se ca femeile conțin in jur de 30-60 %, în schimb ce bărbati doar 3-5 % si o cantitate mai mare de sulf ;

Rasa cu ajutorul formei sectiuni tranzversale a firului de păr (rotundă la rasa galbenă, ovală la albi si senigormă la negri) ;

O inovație pentru biologia criminalistică o reprezinta cercetarea firului de păr cu ajutorul structuri ADN-ului, astfel putem afla de la grupa sanaguină pană la portretul robot al inculpatului.

De exemplu, a fost publicat un scurt documentar în anul 2013 de catre Helen Walters, pe site-ul IDEAS.TED.COM, cu titlul „A DNA portrait from a single hair” în care putem vedea cum artistul Heather Dewey-Hagborg a colectat diferite mostre de fire de păr, din diferite locuri, ea demonstrând astfel că cu ajutorul tehnologiei existente in laboratorul biologic condus de catre vorbitorul TEDGlobal 2012, Ellen Jorgensen, ea a putut realiza un portret ADN doar cu ajutorul unui fir de păr. Asfel Jorgensen accentuează cat de important e un fir de păr care poate cădea pe stradă, iar cu ajutorul acestuia un strain poate afla o multime de lucruri despre tine.

Houck M.M și Budowle B. (2002) au analizat fire de păr uman intre 1996 și 2000, in laboratoarele FBI. Din cele 170 de fire de păr examinate microscopic, 80 au fost asociate, iar 9 au fost exclu se de analiza ADN mitocondrial. 66 din firele de păr au fost considerate improprii pentru analiza microscopică semnificativă, fie au oferit asocieri microscopice neconcludente, furnizand rezultate semnificative ale ADN mitocondrial. Doar 6 fire de păr nu au furnizat ADN mitocondrial suficient și doar 3 au obținut rezultate neconcludente de ADN mitocondrial. Astfel au demosntrat prin acest studiu utilitatea examinari microscopice ale părului și puterea de cominarea a analizei microscopice cu secventierea ADN-ului mitocondrial.

Lenza și colab., (2007) au analizat în jur de 44 de probe de ADN izolat din eprubete de păr uman arhivate prin 2 metode WGA, amplificarea deplasări multiple și metoda Genomeplex. Rezultatele au fost comparate cu ADN-ul rezultat din saliva colectată de la aceși indivizi, astfel s-a concluzionat că firele de păr care conțin radacină pot servi ca o sursa mai potrivită pentru colectarea ADN-ului.

Bisbing R. E. și Wolner M. F. (1984) au comparate probe de păr duplicat din 17 perechi de gemeni și un set de tripleti într-un studiu orb. Fiecare probă de păr a fost separată în două lamele montate, fiecare conținând 25 de fire de păr. Ajutandu-se de caracteristicile macroscopice și microscopice ale firelor de păr, cercetătorii au fost capabili să asocieze corect specimenele cu proba duplicată și niciodată cu o gemenă.

CAPITOLUL II. DEZVOLTAREA EMBRIONARA A FIRULUI DE PĂR

Embriologia este o ramură specifică Biologiei ce se ocupă cu studiul dezvoltarii fiecărui organism viu. Ea cuprinde 2 domenii de studiu: dezvoltarea embrionară și dezvoltarea organelor ce alcatuiesc corpul uman (rezultate din ectoderm, mezoderm și endoderm).

Date importante despre dezvoltarea embriologică a firului de păr au furnizat autori precum Koelliker (1850), Unna ( 1876) și Stohr (1903-1904). F. Pinkus intre ani 1910 și 1927 a descris in detaliu dezvoltarea embriologică a firului de păr uman.

Zigotul sau celula ou ia naștere in urma procesului de fecundație prin unirea celor doi gameți sexuali: spermatozoidul și ovulul.

Firul de păr are origine embriologică ectodermă, iar primul semn al dezvoltări embrionare a firului de păr apare intre săptamâniile 9-12 ale perioadei gestaționale, acesta fiind vizibil abia dupa 20 de săptmani (fig 2.1). Keibel și Elze în anul 1908 au descoperit germeni de foliculi piloși in regiunea supraorbitală a unui embrion cu lungimea de 27 de mm.

Figure 2.1 20 saptamani – lanugo (un par fin) ii acopera capul Primi foliculi piloși apar la nivelul sprancenelor, barbiei, buzei superioare și apoi se dezvoltă în direcția cranio-caudală.

Părul se clasifică in trei tipuri:

-lanugo: este primul păr produs de foliculii piloși, acesta acopera fatul pana in luna a saptea sau a opta de gestație, este fin, moale, lung și nu contine medulă și pigmenți ;

-velus: păr scur și înlocuiește parul de tip lanugo înainte de naștere, acoperind o suprafață mai mare, nu are medulă ;

– terminal: acest păr este mai lung și ascutit, se transformă în velus în alopecia androgenică;

Foliculul firului de păr are dimensiuni foarte mici si apare ca o proliferare a stratului germinativ din epiderm. Acești foliculi vor continua să se dezvolte pe toată durata sarcinii, astfel încât la naștere copilul va deține un anumit număr de foliculi piloși cu care a fost înzestrat genetic. După naștere nu se vor mai forma altii, numarul de foliculi de păr fiind constant de-a lungul vieții, de aproximativ 5 milioane.

„Firul de păr este format din tijă sau tulpină care este partea liberă a sa și rădăcină, partea intrafoliculară a sa. Teaca externă a rădăcinii derivă din epiderm, în timp ce structurile interioare acesteia se formează din matricea pilară a bulbului. Diviziunea activă a celulelor se produce la nivelul bulbului de unde celulele urcă treptat, trecând prin diferite faze de keratinizare, se dispun în straturi concentrice și se keratinizează complet spre partea centrală a foliculului pilar.” ( DERMATO-VENEROLOGIE CLINICA ; Curs pentru studenți, Universitatea de Medicina si Farmacie ” IULIU HAȚIEGANU”, Cluj- Napoca, 2011).

Foliculul piliar este alcatuit din mai multe compartimente ce se dispun concentric:

Tija este alcatuită din: medulă, cotex, cuticulă.

Tecile rădacinii: teaca epitelială internă a rădăcinii reprezentată de cuticula tecii ce este formată din celule solzoase subțiri, stratul Huxley care conține între 1-6 randuri de celule alungite care se keratinizează și stratul Henle care este constituit dintr-un singur rând de celule poliedrice cu fibre keratinizate dispuse longitudinal în citoplasmă și este primul strat al tecii care se keratinizează.

teaca epitelială externă a rădăcinii cu straturile bazal și sub bazal, care acoperă în întregime foliculul pilar, este pluristratificată și se continuă spre suprafață cu epidermul.

Figure 2.2 Secțiune transversală prin folicul pilar.

(https://cursuri-by-magenta-cosmetic9.webnode.ro/l/foliculul-pilo-sebaceu/)

Fiecare fir de păr are un muschi minuscul numit mușchiul erector. Acesta se contractă cand ne este frig, astfel vom vedea așa numita „piele de găina”.

Glandele sebacee sunt asociate cu firele de păr. Aceasta are originea in derm și este înconjurată de un strat subțire de țesut conjunctiv, are aspectul unei boabe de strugure, cu partea superioară terminată printr-un orificiu la suprafața pielii iar partea inferioară îndreptată spre bulb și secretă o substanță grasă numită sebum cu rol de a unge stratul cornificat al epidermei și firul de păr.

Foliculul pilos prezintă trei stadii de formare dupa cum se observă in fig 2.3: inițial, intermediar și final, cel de-al treilea stadiu începând cu formarea firului de păr.

Fig 2.3 Stadiile de formare a foliculului pilos

(Desen personal după Sayyadi H. și colab., 2015) .

Părul trece printr-un ciclu de creștere împarțit in 3 faze (fig 2.4):

anagenă ;

catagenă ;

telogenă ;

Faza anagen reprezintă faza de creștere activă a firului de păr, iar aceasta se împarte la rândul ei în proanagen, mesanagen și metanagen. Proagenul are durata de o săptamană și are loc formarea si migrarea spre exterior a firului de par, în timp ce în metagen părul este matur și definitiv format.

Faza catagenă reprezintă inceputul etapei de repaus în care ciclul de creștere al părului este mai încet. Firele se opresc din crștere și incep să se degradeze. Aceasta dureaza intre 2 și 4 săptămâni.

Faza telogenă reprezintă ultima fază în care părul nu mai crește și este eliminat pentru ca radacina să se regenereaze și să se pregatească pentru formarea unui nou fir.

Figure 2.4 Fazele de creștere a firului de păr (http://4.bp.blogspot.com/-bs6IsWP4AUg/Vo6B-Y7CqgI/AAAAAAAAACE/c334UGEv2jw/s1600/ciclul-cresterii- firului-de-par.jpg)

Van Scott a indentificat pentru prima data termenii de anagen, catagen si telogen pe fire de păr ce proveneau din zona scalpului, prin smulgere, analizând rădacina acestora. Astfel a realizat ca părul se afla in proporție de 85% in faza anagenă si 14% in telogenă (fig 2.5).

Figure 2.5 Fazele creșterii

(Schemă proprie.)

Creșterea parului este influențată de o serie de factori precum: sex, vârstă, etapa de dezvoltare, tulburari metabolice și genetice, nutriție, schimbari sezoniere, etc.

Societatea de testare a părului, considera ca părul crește in jur de 1cm/ luna, cel din zona scalpului, acesta prezentând cel mai alert ritm de creștere.

Părul poate fi gros sau subtire, astfel un singur fir de păr poate suporta o greutate de aproximativ 100 g, după experți de la L”Oreal. Dacă înmultim cu 1200 de fire de păr, capul poate susține o greutate de aproximativ 12 tone, lucru ce în realiate nu este posibil.

CAPITOLUL III. CARACTERISTICILE FIRULUI DE PĂR

III.1 MORFOLOGIA FIRULUI DE PĂR

Firul de păr este caracteristic tuturor mamiferelor și are origine epidermo-dermică, fiind formt din diferiți polimeri. Acesta ia naștere din celulele stratului bazal și din țesutul conjunctiv dermic, apoi se hranește, crește, se maturizează și in cele din urmă cade.

Pilozitatea este o caracteristică a corpului uman și este mai mult sau mai puțin abundentă, părul fiind constant in zona axială și cea genitală.

Figure 3.1 Firul de păr (Disculescu I si colab., 1971)

„Firul de păr este compus din tijă (tulpină) și rădacină, si este format din trei straturi: cuticulă, aflată la exterior sub forma de solzișori, cortexul (conține pigmenții parului) și medulara (canalul medular)”. (Lazăr Cârjan., 2004)

Pe langa acestea mai face parte și aparatul polisebaceu care este alcătuit din glandele sebacee si muschiul ridicator a firului de păr.

Glandele sebacee sunt glande holocrine strâns asociate cu foliculii de păr, în special în anumite zone ale pielii, cum ar fi fața, zona axiala, zona genitala,etc. Când sunt stimulate de hormonii precum androgenii, glandele sebacee secretă un sebum bogat în lipide (trigliceride, fosfolipide ) care protejează părul și oferă pielii o barieră hidrofobă care poate servi drept protecție.

Bulbul reprezintă porțiunea epitelială terminală a radacinii. Acesta este responsabil de hranirea și inervarea firului de păr fiind alcatuit din țesut conjunctivo-vascular și nervii care alcătuiesc papila firului de păr.

Bulbul contine o aglomerare de celule epiteliale ce poarta numele de matricea foliculară, care înconjoară părțile laterale și partea superioară a papilei dermice. Asa numită linie a lui Auber divide bulbul in 2 porțiuni: inferioară, formată din celule matriceale nediferențiate, cu un turn-over ridicat, și partea superioară în care se divid cheratinocitele pentru a forma axul părului. (Fig 3.1)

Pilogeneza este influentata atat de factori externi cât si de cei interni,fiind o funcție specială a pielii ce se gasește la nivelul foliculilor specializați. Aceasta are densitate și caracteristicile sale diferă in functie de sex, varstă si regiunea anatomică.

Pilozitatea este redusă in zona organelor genitale externe și in zona axială, firele fiind scurte și subțiri în timpul copilăriei, devenind fire de păr groase in timpul pubertați.

Mustața si barba bărbatilor este alcătuită din numeroase fire de păr groase, pilozitatea abundentă în această zona la femei reprezintă o afecțiune patologică numită hirsutism care poate aparea prin stimularea excesivă de prolactină a producției de androgeni suprarenali. ( Glickman și colb., 1982).

Pentru că mereu ne dorim să aratam bine, supunem firul de păr la diferiți factori externi: fizici și chimici (periat excesiv, indreptat, vopsit, decolorat, raze uv, etc) asfel cea mai importantă caracteristică a parului, elasticitatea se pierde alaturi de rezistență sa .

Din categoria factorilor interni fac parte: vascularizația firului de păr, sistemul nervos central și vegetativ, glandele endocrine (tiroida, hipofiza, suprarenalele, testiculul și ovarul) repezentând un rol important in dezvoltarea acestuia.

Creșterea firului de păr se realizeaza in diferite etape, acesta crescând in jur de 0,1-0,4 mm/zi lucruce a fost pus enevideța de catre Munro (1969), cu ajutorul unei femeie originală din Asia (Thailanda) care a prezentat o creștere excesivă a parului in faza anagenă (7-8 ani).

Firul de păr reprezină cheia de diferențiere dintre sexe, viteza de creștere a acestuia fiind mai mare la tineri decât la cei învarstă, la femei decat la barbați, și foarte accentuată in anotimpurile calde fața de cele reci.

Inflențele hormonale (androgenii, esterogenii, hormonii tiroidienii, prolactina) prezintă un rol important in creșterea firului de păr, astfel Credille și colab., (2001) constată că in cazuri de hipotiroidism și hipertiroidism poate aparea alopecia (caderea părului).

III.2 STRUCTURA FIRULUI DE PĂR

Firul de păr are forma cilindrică, fiind alcătuit din 2 părti: rădacina formată din tuburi dispuse concentric și tulpina sau tija, partea liberă a acestuia, formată din celule epiteliale.

La nivel microscopic, radacina este alcatuită din:

Teaca eptelială internă, repezintă porțiunea profundă a foliculului și este alcatuită la randul ei din 3 pături: cuticulă, pătura Huxley și pătura Henle. (Fig 3.2)

Teaca epitelială externă reprezintă o invaginare a epidermului și este bine evidențiată in zona superioară a foliculului. Este alcatuita din doua straturi: bazal și sub bazal ce contin celule incarcate cu glicogen.

Cuticula este format dintr-un strat de celule keratinizate, ce au aspect de solzi de pește , fiind orientați cu extremitatea libera în jos pentru a se putea fixa de celule din cuticula tijei firului de păr.

Pătura Huxley este alcatuită din 1-6 straturi de celule ce conțin hialină specifică părului, keratina fiind puțină.

Pătura Henle este formată din celule cu aspect cuboidal, ce conțin un singur nucleu și încărcate cu keratină dură. Acestea vin în contact direct cu teaca eptelială externă.

Figure 3.2 Structura unui folicul pilos (https://docplayer.ro/152695821-1.html )

Tija firului de păr poate fi comparata cu un creion ce este alcatuită din trei straturi concentrice (din interior spre exterior) de celule epiteliale (Fig 3.3) :

măduvă sau medula reprezinta mina;

scoartă sau cortex este lemnul;

culiculă sau epidermiculă fiind vopseaua;

Figure 3.3 Schemă prin secțiunea transversal a firului de păr

( https://www.mdpi.com/2079-9284/3/3/26/htm)

Cuticula reprezintă un strat subțire cu rol de a proteja firul de păr. Acest strat conține un rând de celule prismatice ce sunt asezate precum solzi unui pește, cu marginea liberă îndreptată spre vârful firului de păr, partea externă a fiecarei celule cințiune un strat bogat în proteină intens sulfuroasă.

Aceasta prezintă 3 tipuri de solzi (Fig 3.4) :

solzi cu forma coronală ;

solzi cu formă spinoasa ;

solzi cu formă imbricată sau aplatizată ;

Figure 3.4 Tipuri de solzi ( Deedrick D. W. și Koch S. L., 2004 )

Scoarța constituie stratul cel mai gros ce este alcătuit din celule keratinizate dure ce conțin melanină, care în funcție de cantita sa in firul de păr ofera culoarea acestuia de: brunet, șaten, roscat sau blond.

Există trei tipuri principle de melanină:

eumelanina, cel mai întalnit pigment și se împarte în doua subunitați: eumelanina negră și eumelanină brună ;

feomelanină, pigment ce variază intre galben și portocaliu ;

tricosiderină ;

Măduva reprezintă axul central al firului de păr. Aeasta este alcatuit din 3-4 straturi de celule pilne cu grasimi ce se separ unele de celelalte prin bule de aer. Nu prezintă o funcție specială, iar rezistența sa este foarte slaba. Măduva poate fi prezentă sau absentă.

Atunci când este prezentă, se împarte în (Fig 3.5) :

continuă, se prezintă ca o linie perfect dreapta pe toata lungimea firului de păr ;

întreruptă, coloana de celule medulare fiind întreruptă după o anumită lungime a firului de păr ;

fragmentă, atunci când celulele medulare apar la distanțe mai lungi ;

Figure 3.5 Tipuri de medulă ( https://slideplayer.com/slide/7480828/ )

Microscopic putem observa cateva caracteristici, precum :

textura axului și forma acestuia;

grosimea firului de păr;

culoarea firului de păr;

cortexul care poate fi: granulos sau abundent;

Capatul distal și cel proximal al firului de păr;

III. 3 COMPOZIȚIA CHIMICĂ A FIRULUI DE PĂR

Firul de păr este alcătuit atât din substante organice cât și din substanțe anorganice, componenta principală a acestuia fiind keratina, care reprezintă intre 65-95% din greutatea părului. Aceasta este o proteina cu o structura dură și fibroasă, bogată in sulf (5%), fiind alcatuită din 22 de alfa-minoacizi, predominând cistina (7,5%).

Lanturile de aminoacizi sun legate intre ele de carte moleculele de sufl, ce au rolul de a oferi rezistența și coerență.

Majoritatea moleculelor de keratină sunt de tip alfa. Firul de păr ce contine molecule de tip beta-keratină are aspect buclat, de aici vine explicația parului cret. Moleculele de beta keratină sunt instabile, astfel parul ondulat devine drept sub influența calduri și a umiditați.

Un rol important în stabilizare structurii proteinelor îl are apa care se gasește în proporție de 10%. Aceasta menține părul sanatos, puternic și rezistent atata timp cat ne mentinem hidratati.

„Umiditatea fibrelor de keratină depinde de condițiile de uscare ale fibrei, precum și de umiditatea excesivă a aerului. Părul are proprietatea de a absorbi umiditatea, de aceea atunci când este impregnat cu apă suferă o creștere în greutate până la 18%. Absorbția de apă este legată și de cantitatea de lipide din păr, precum și de nivelul pH-ului.” (Celia F. Cruz și colab., 2016).

O alta componeta organică importantă pentru firul de păr o reprezintă lipidele care pot fi de 2 feluri: externe și interne. Acestea reprezintă o cantitate de 4%, care se poate modifica în funcție de vârsta și sex. Acestea mai au un rol important și în formarea hialinei și keratinei speciale pentru firul de păr. Lipidele interne se împart în patru categorii :

Grupa 1: trigliceride, acizi grași și ceară;

Grupa 2: colesterol;

Grupa 3: hidrocarburi;

Grupa 4: contine cea mai importantă lipida cu rol de protectie, 18 methyl eicosanoic aic ( 18-MEA). Părul african are un strat mai gros alcatuit din aceasta lipidă decât cel caucazian.

Acizi nucleici, mai exat ADN-ul și ARN-ul de la nivelul celulelor aflate in procesul de biosinteză a proteinelor se afla în structura chimică a firului de păr pentru a oferi anumite informați elementare în biologia criminalistică , arheologie, testarea paternității, embriologie moleculară, etc.

McNexvin și colab., (2005) afirmă că în timpul keratinizări ADN-ul nuclear este degradat.

Ca substanțe minerale existente in structura firului de păr vom găsi: Mg, Ca, Na, Al, Mn, Fe, P, I, Se, K, Zn, Au, Hg, Pb, etc. Persoanele ce suferă de Psoriazis au concentrații scazute de Zn, in timp ce persoanele cu păr natural roșcat prezintă cantitați mari de Fe.

CAPITOLUL IV. FACTORII ABIOTICI ȘI BIOTICI DIN SOL.

IV.1 FACTORII ABIOTICI

Solul reprezină mediul de viață al unor plante, a unor animale chiar și al unor microorganism. Acesta poate fi clasificat în funcție de culoare, textură, structură, densitate și umiditate în circa 720 de tipuri.

Solul este alcatuit din trei părți ptincipale:

o parte solidă reprezentată de substanțele minerale în proporție de 90-95% (Ca, Fe Mg, K, Na, Cu, Zn, etc)și substanțe organice intre 2-10% ;

o parte lichidă (apa);

o parte gazoasă (aerul);

Dupa spusele lui Hipocrate „ Sănatatea corporală a omului depinde de climă, starea apei și calitatea solului” astfel, putem face corelație cu cel mai important factor abiotic sau anorganic, clima, care influentează prin:

Temperatura;

Lumina;

Umiditate;

Curenti de aer ;

Temperatura solului influențeaza procesele care au loc la nivelul acestuia: alterare, evatopranspirație, mineralizare, procese de absorbție, cât și activitatea organismelor și a microorganismelor din sol. Astfel, temperatura reprezintă o deosebită importanță in viata plantelor, procesele de dezvoltare avand loc doar la temperaturi optime. Germinarea plantelor are loc la temperaturi mai mari de 5° C, temperatura optimă fiinde de maxim 25-30° C, în timp ce cea maximă este cuprinsă între 40-45° C.

În funcție de regimul termic (variația caldurii în timp, dar și pe adâncimea profilului de sol) se alege speciile și soiurile care se pot cultiva intr-o anumiă zonă.

Temperatura solului este intr-o continuă schimbare. Temperatura de la suprafața solului se modifică în funcție de momentul zilei, cât și de sezon, vara fiind mai ridicate decât iarna. La adancimi cuprinse intre10-20 de m, temperatura solului ramane constantă pe parcursul întregului an, valoare sa fiind egală cu temperatura medie anuală a aerului din locul respectv.

Temperatura solului este inflențată de:

umiditatea solului;

învelișul vegetal care servește drept filtru pentru radiațiile solare;

atmosfera;

încorporarea resturilor organice;

Regimul termic al solului are o deosebită importanță în definirea categoriilor taxonomice ale solului. Soil Survery Staff în 1975 a descris 7 clase de regim a temperaturii solului, ca mai apoi în anul 1999 să publice a doua ediție unde se regasesc cele 10 clase: Percelic, Criic, Frigid, Izofrigid, Mezic, Izomezic, Termic, Izotermic, Hipertermic și Izohipertermic, temperaturiile anuale crescand de la o clasa la alta, fiind cuprinse între 0-22° C.

Lumina este factorul cel mai important în viața plantelor ,deoarece ajută la realizarea fotosintezei și la absorbția mai rapidă a sarurilor minerale de la nivelul solului.

Jans și colab (2012) au aratat cum influentează lumina în creșterea și dezvoltarea plantelor. Astfel, acestia au plantat Ramin (Gonystylus bancanus ), denumire folosită de catre localnici din Indonezia și Malaiezia, intr-o turbărie inundată și drenata sub diferite intensități ale lumini, mai exact 100, 75, 46 și 23%. S-a constatat ca cel mai rapid s-au devoltat plantele care primeau lumina medie, cea de 75%, astfel creșterea plantelor scade odată cu scaderea intensitați luminei.

Un alt factor abiotic important este umiditatea. Apa este elementul esential al vieții. Aceasta se găsește în trei stări: lichidă, solidă și gazoasă.

Apa din sol se găsește la suprafața particulelor de sol și în pori acestuia. În sol aceasta are un rol important, contribuie la toate procesele pedogenetice: alterarea mineralelor, transportul unor substanțe nutritive, mediul de viață pentru organisme și microorganisme.

Solul este caracterizat de permeabilitate, apa putând să patrundă, să circule și să treacă prin el, deoarece aceasta contribuie la formarea sa. Solurile nisipoase prezintă o permeabilitate mare în timp ce cele argiloase au o permiabilitate scăzută. Permeabilitatea solului este influențată de viteza de infiltrație a apei în sol.

Apa de la nivelul solului provine din: precipitați (cea mai mare catitate), aport freatic, condensarea vaporilor de apă, din apele de inundație, etc. Apa din precipitații realizează o serie de procese chimice care duc la formarea produșilor asimilați de plante. Unde se afla multe precipitații, mișcarea apei la nivelul solului se realizează descendent pentru a spala sărurile și pentru a le depune la diferite adâncim formându-se astfel orizonturile genetice ale solului.

Apa din sol se clasifică în:

apă legată chimic;

apă legată fizic;

apă stabil legată;

apa peliculară;

apă liberă;

apă capilară;

Apa din sol se pierde prin:

evapotranspirație (trecerea apei în stare de vapori sub acțiunea temperaturi);

transpirație (apa consumată de plante în proporție de 99,8% este eliminată prin procesul de transpirație);

drenajul ( procesul de scurgere a apei);

Asupra apei din sol acționeaza diferite forțe precum: forța gravitațională, forța de absorbție, forța osmotică, etc

Prezenta aerului în sol este necesar pentru dezvoltarea plantelor și a proceselor microbiologice de la nivelul solului. Aerul din sol conține azot (76-79%), oxigen (18-20%), dioxid de carbon (0,1-1%), vapori de apă, metan, etc.

Azotul împreună cu oxigen ajută la dezvoltarea corectă a plantelor. Acesta la nivelul plantelor se găsește sub formă de azot nitric și de amoniac, care provine din sol.

Oxigenul din sol reprezintă mediu de viață pentru microorganismele aerobe care se află în structura sa, în special pentru bacterii. Lipsa acestuia duce la moartea plantelor, acesta având un rol important în germinarea semințelor.

Dioxidul de carbon din sol reprezintă un factor abiotic care influenteaza destul de mult viata plantelor si a microorganismelor. Astfel, Departamentul de Știinte Aplicate ale Mediului din Sudul Coreei în 2019 a realizat un studiu în care s-a injectat dioxid de carbon în sol. Concentratia ridicată a dioxidului de carbon (41,3-65%), scazuta a oxigenului si a azotului a avut efecte negative asupra metabolismului plantelor.

Fluxul de dioxid de carbon din sol este influențat de: temperatură, umiditate, concentratia de azot, factori biotici, etc.

Permiabilitatea solului pentru aer ajuta la realizarea schimbului de gaze dintre aerul din sol și cel atmosferic, asfel continutul de aer din sol este influențat de textura și gradul de afânare a acestuia.

IV.2 FACTORII BIOTICI

Factorii biotici sunt reprezentati în mare parte de microorganisme, ce se împart în 2 categorii, procariote și eucariote.

Procariotele sunt reprezentate de bacterii. Acestea reprezintă cea mai raspandită grupa de microorganisme, care în ciuda marimi lor reprezintă descompunătorii primari ai solului. Bacteriile descompun resturi de plante și animale (materie organică) pentru a integra azot, compuși de carbon și alti nutrienți.

Bacteriile sunt organisme unicelulare ce se reproduc prin diviziune celurară, 10 grame de sol conținând intre 100 si 1 biliard de bacterii. Există trei tipuri pincipale de bacterii ce se gasesc în sol: coci (sferici), bacili (cilindrici) și spirili (spiralate) care se hranesc autotrof și heterotrof.

Figure 4.1 Cele trei tipuri de bacterii (Jeef. L. Și Wayne. L., 2010)

În functie de rolul oxigenului în viața bacteriilor, acestea se împart în trei grupe:

anaerobe, sunt capabile să traiasca în lipsa oxigenului (ex. Clostridium);

aerobe, dunt dependente de oxigen;

facultativ anaerobe, traiesc în prezența oxigenului, dar se pot descurca și în lipsa acestuia;

Activitatea bacteriilor este influențată de:

umiditate, au o activitate lentă cand umiditatea din sol este scazută;

ph, trăiesc în mediu cu ph-ul neutru sau alcalin;

cantitatea de substante nutritive;

schimbările de la nivelul mediului, pot aduce moartea lor;

concentrația de săruri minerale;

„Actinomicetele, sunt microorganismele heterotrofe aerobe, care reprezintă forma de trecere de la bacterii la ciuperci. Ele se dezvoltă în condiții de reacție de la acidă la alcalină și au o capacitate mare de descompunere a substanțelor organice rezistente (lignina).” (Popescu .C. și Grecu. F., 2010)

Din categoria celor mai importante eucariote enumerăm: ciupercile, algele verzi și protozoarele. Ciupercile impreuna cu algele formeaza licheni prin asociere. Ciupercile sunt microorganisme heterotrofe ce traiesc în sol alaturi de bacterii. Acestea sunt atat saprofit (se dezvoltă pe resturi de materie moartă) cat și parazite (se dezvoltă pe diferite plante, provocand diferite boli). Prefera solurile cu un ph acid, numarul lor crescând odată cu aciditatea acestuia.

Algele verzi sunt organisme unicelulare ce se gasesc la suprafața solului sintetizând substanțe organice, ce contribuie la îmbunătățirea solului dupa moartea acestora.

Protozoarele sunt microorganisme celulare ce se hranesc cu bacterii, ciuperci, alge, etc. Acestea sunt organisme cosmopolite, trăiesc în mai multe categorii de sol, 1cm³ de sol poate să conțină de la cateva zecii pâna la câteva sute de mii de protozoare. Numărul crescut de protozoare are efecte nocive asupra fertilități solului, deoarece numarul de bacterii este scăzut. Numarul acestora scade odată cu creșterea adâncimi.

„Microorganismele din sol se diferențiază în sensul că unele sunt specifice fazei lichide a solului, iar altele celei solide a acestuia. Se constată de asemenea, o zonalitate a răspândirii acestora, determinată bioclimatic. Totodată, la nivelul profilului de sol se evidențiază o microzonare a distribuției microorganismelor, generată de proprietățile fizico-chimice ale orizonturilor de sol. Multe microorganisme sunt corelate cu prezența anumitor neoformații, care își datorează origineatocmai activității acestora: neoformațiile fierului, manganului și sulfului.” (Standic.S., 2010).

CAPITOLUL V. OBSERVAȚII PERSONALE

V. MATERIALE ȘI METODE

Materialele folosite pentru realizarea studiului privind aspecte ale acțiuni factorilor biotici și abiotici din sol asupra caracteristicilor morfo-structurale ale firului de păr uman din regiunea scalpului, sunt reprezentate de probe care conțin fire de păr ale scalpului de la diferite persoane (Fig 5.1). Aceste probe au fost recoltate de la patru persoane, cu acordul acestora, sexul, vârsta și locul nașterii fiind diferite de la o persoană la alta. Principalul element urmărit a fost să aflam ce degradări se produc asupra firului de păr din cauza anumitori factori biotici și abiotici.

Figure 5.1 Probe de fir de păr uman (Foto personală).

Probele au fost preluate de la 2 persoane de sex feminin și 2 persoane de sex masculin, rasa caucaziană și au fost analizate la Platforma Interdisciplinară Arheoinvest, Laboratorul de Investigare Științifică și Conservarea Patrimoniului Cultural, care deține un microscop ZEISS IMAGER A1 M (fig. 5.2) . Fiecare probă a fost analizată într-un camp clar, cât și într-un câmp întunecat, cu scopul de a observa caracteristicile firului de păr atât înainte cat și după introducerea acestora în sol.

Figure 5.2 Microscop ZEISS IMAGER A1 M (Foto personală)

Probele de păr au fost introduse într-o groapă pe 24 martie 2019, în satul Părcovaci, Orașul Hîrlau, Județul Iași, cu înaltimea de 30 de cm si lățimea de 20 de cm. Înainte ca firele de păr sa fie introduse, acestea au fost legate intr-un manunchi ce conținea intre 20-30 de fire de păr, legate cu o ața din poliester, care la capăt se terminau cu o eticheta plastificată ce conținea date despre: sex, vârstă, locul nasterii și data cand probele au fost îngropate (Fig 5.3).

Figure 5.3 Pași parcurși în realizarea metodei (Foto personală).

Pentru a afla actiunea factorilor biotici asupra structuri firului de păr am luat o probă de sol, în condiții optime, pentru ca proba să nu fie contaminată (Fig 5.4).

Figure 5.4 Recoltare probă de sol. (foto personala)

Din proba de sol am realizat 6 frotiuri pentru a vedea ce microorganisme se află în proba noastra, dar mai întai a trebuit să realizăm medii de cultură pentru dezvoltarea acestora. Ca mediu de cultură am folosit geloză.

Materiale necesare pentru mediu de cultură: peptonă, extract carne, clorură de sodiu, agar, apă distilată, acid acetic, NaOH 10%, spatulă, cantar, hârtie de PH, pipete stilcă, caserolă din plastic, borcan sticlă, 5 placi petri (Fig5.5).

Mod de lucru: Am cântarit 1g de peptonă, 0,3 g de extract de carne, 0,5 g clorur de sodiu, 1,8 g de agar și 100 ml apă distilată pe care le amestecat intr-un borcan de sticlă cu capac. Agităm borcanul și punem la microunde timp de 2 minute sau până mediul devine limpede. Dupa cele 2 minute am reglat Ph-ul soluției cu 2 picături de acid acetic și 1 picatură de NaOH 10 % pâna a ajus la valoare de 7,2-7,4 (neutru). Sterilizam la autoclav timp de 20-30 de minute, la 121°. După ce am sterilizat, am turnat mediul în placile Petri și am lăsat la racit.

Timp de lucru: 40 de minute.

Figure 5.5 Preparare mediu de cultură (Foto personală)

Următorul pas a fost însămămânțarea cele 5 placi cu mediu de cultură cu concentratii diferite.

Materiale necesare: 5placi cu mediu de cultură, probă sol, apă distilată sterilă ( 250ml ), cântar, 5 baloane de plastic, 2 pipete automate, capete de pipete de unică folosință, cilindru gradat, baghetă de sticlă, spirt, pahar de sticlă, bec de gaz, marcăr (Fig 5.6).

Figure 5.6 Materiale necesare pentru însămânțarea mediului de cultură (foto personală).

Mod de lucru: În primul balon adăugăm 45 ml de apă distilată sterilă și 5 ml (1g=1ml ) de sol. Agităm timp de 10 minute la agitatorul automat (Fig 5.7). După cele 10 minute folosim 1ml din substanța rezultată pentru a însămanța placa petri cu numărul 1 și alți 5 ml îi adăugam în balonul 2 alături de 45ml apă distilată sterilă. Agitam balonul numarul 2. Continuăm la fel și în cazul celolrlate medii de cultură conform schemei din Fig 5.8 pâna obținem 5 medii și 5 baloane cu concentrații diferite de microorganisme.

Figure 5.7 Mod de agitare a probel numarul 1. (foto personala)

Figure 5.8 Schemă de preparare a soluțiilor de diferite concentrații pentru mediile de cultură (foto personală).

Însamânțarea are loc in condițiile cele mai optime pentru ca mediul nostru de cultură să nu fie contaminat cu microorganisme din laborator. Capacul placi petri se ridica doar în apropierea becului de gaz, dar întâi trebuie să sterilizăm bageta de sticla, care a stat în spirt, trecând-o de cateva ori prin flacăra becului de gaz. Al doile pas consta în adaugare a unui mililitru de substanță rezultată în urma procesului de agitare, în placa ce corespunde balonului cu acelas număr. Întinderea microorganismelor deasupra mediului de cultură se face uniform, realizându-se miscari în zig-zag ușoare. Totul se întâmpla în apropierea becului de gaz. După ce am terminat această operațiune, sterilizăm capacul plăci petri trecându-l prin foc și așezam placa cu susul în jos pentru nu a intra aer, într-o folie de hârtie. Placile, dupa ce s-a realizat însămânțarea vor fi introuse în … timp de o saptămană pentru ca culturile noastră de microorganisme să se dezvolte.

Pasul final constă în realizare unui frotiu cu microorganisme din cultura noastră. Etapele realizări unui frotiu sunt: etalare, uscare, fixare și colorare.

Materiale necesare sunt prezentate în Fig 5.10: lamele din sticlă, placa Petri cu mediu de cultură, bec de gaz, ansă, pipetă, marcăr, tava din fier, suport lamele, soluții (violet de metil, lugol,alcool, fuxină, apă distilată).

Din placa numărul 5 am ales șase colonii de bacterii pentru a realiza 6 frotiuri (Fig5. 9). Fiecare colonie am marcat-o cu un număr pentru a ne ușura munca.

Figure 5.9 Alegerea coloniilor de microorganism (Foto personală)

Figure 5.10 Materiale necesare pentru realizarea unui frotiu (Foto personală)

Etape de lucru:

Etalarea constă în luacrea nicroorganismelor din interiorul plăci Petri cu ajutorul unei ane sterilizate și asezare lui intr-o picatură de apă, pe o lamă de sticlă. Această procedură se realizează lană becul de gaz.

După ce am realizat etalarea cu ajutorul mișărilor în zig-zag , urmează uscarea. Ținem lama în apropierea becului de gaz pentru a se uscă mai rapid , astfel frotiul nu se contaminează.

Fixarea se realizează cu ajutorul becului de gaz. Realizăm mișcari rapide de sus-jos deasupra flacări și verificăm dacă tempertura nu este pre ridicată atingând lama de de mână.

Cea mai importantă etapă în realizarea unui frotiu o constituie Colorarea. Aceasta se realizează in patru pași simpli. Colorăm cu Violet de metil timp de 1 minut, apoi spălăm cu apa. Mordansarea se realizează cu soliție de Lugol timp de 2-3 minute. Urmează decolorarea cu soluție de Alcool timp de câteva secunde, spălăm rapid cu apa. Ultimul pas este reprezentat de recolorare cu ajutorul Fuxinei timp de 1 minut și spălăm din nou.

Lăsăm lamelele să se usuce la temperatura camerei (Fig 5.11).

Figure 5.11 Ultimul pas în realizarea unui frotiu (Foto personală).

V.2 REZULTATE ȘI DISCUȚII

Figura 5.12 reprezintă rezultatele obtinute în urma însămânțări celor 5 placi Petri. Putem observa cum scade numarul de cuturi de microorganisme odată cu diluarea soluției.

Figure 5.12 Culturi de microorganisme (Foto personala)

Din placa numărul 5 am obtinut 6 frotiuri (Fig 5.13, Fig 5.14, Fig 5.15, Fig 5.16, Fig 5.17 și Fig 5.18 ) în care am observat aspectul microscopic al tulpinilor bacteriene izolate din probele de sol (colorație Gram, x 1000).

Figure 5.13 Bacil Gram – pozitiv, izolat, cu spor central nedeformant

(foto personală)

Figure 5.14 Bacil Gram – pozitiv, în grămezi, nesporulat

(fotografie personală)

Figure 5.15 Bacil Gram – pozitiv, în diplo, cu spor central nedeformant

(fotografie personală)

Figure 5.16 Bacil Gram – pozitiv, în lanțuri, nesporulat

(fotografie personală)

Figure 5.17 Bacil Gram – pozitiv, în lanțuri, spor central nedeformant

(fotografie propie)

Figure 5.18 Bacil Gram – pozitiv, în lanțuri, cu spor terminal deformant

(fotografie propie)

Din cele patru probe din păcate am mai găsit doar una. Proba a fost examinată la același microscop, în data de 14/07/2020.

Figura 5.19 se află un fir de păr ce aparține unei persoane de sex masculin, cu vârsta de 20 de ani, din Pașcani. Cuticula este vizibilă , culoare firului de păr este castaniu iar forma axului este dreaptă.

Figure 5.19 Fir de păr, mo., x20, sex masculin, 20 de ani. (fotografie personală)

În Fig 5.20 regasim un mănunchi de fire de păr, proba aparține aceleasi persoane, diferența fiind că aceasta a stat în sol timp de 1 an și aproximativ patru luni. Putem observa cateva saruri minerale sub formă de granule ce s-au depus pe suprafața cuticulei, la fel și în Fig 5.21 . Toate firele de păr sunt învelite int-o pătură de culoare albicioasă.

Figure 5.20 Mănunchi fire de păr, mo., x20, sex masculin, 20 de ani (fotografie personală)

Figure 5.21 Fir de pă ce prezintă saruri minerale pe suprafața cuticulei, mo., x20, sex masculin, 20 de ani (fotografie personală)

În figura 5.22 putem observa cuticula care a fost distrusă aproape în totalitate ca urmare a factorilor biotici (bacterii) și abiotici (umiditate, temperatură, aer,etc) prezenți la nivelul solului în comparație cu Fig 5.19.

Figure 5.22 Fir de păr ce prezintă cuticula distrusă, mo., x20, sex masculin, 20 de ani (fotografie personală)

VI. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Bisbing. R. E., Wolner, M. F. Microscopical Discrimination of Twins’ Head Hair. Journal of Forensic Sciences, 29, 780-786, 1984;

Celia F. Cruz, Cristina Costa, Andreia C. Gomes, Teresa- Matama and Artur Cavaco-Paulo, Human Hair and the Impact of Cosmetic Procedures: A review on Cleansing and Shape- Modulating Cosmetics, 2016;

Credille K.M., Slater M.R., Moriello K.A. The effects of thyroid hormones onthe skin of beagle dogs. J. Vet. Intern. Med., 15, 539-546, 2001;

Deedrick D. W., Koch S. L, Microscopy of hair part II: a practical guide and manual for human hair, Forensic Science Communicațions, 2004;

Diculescu I., Onicescu D., Rimniceanu C., Histologie special, volumul II, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971;

Glickman S.P., Rosenfield R.L., Bergenstal R.M., Helke J. Multiple androgenic abnormalities, including elevated free testosterone, hyperprolactinemic women. J. Clin. Endocrinol. Metab., 55, 251-257, 1982;

Houck M. M., Budowle, B., Correlation of Microscopic and Mitochondrial DNA Hair Comparisons. Journal of Forensic Sciences, 47, 964-967, 2002;

Jans W.W.P., Dibor I., Verwer C., Kruitj B., Tan S și Van Det Meer PJ. Effect of light and soil flooding on the growthand photosynthesis of ramin (Gonystulus bancanus), 2012.

Jeff Lowenfels & Wayne Lewis., Teaming with Microbes, The Organic Gardener’s Guide to the Soil Food Web, Foreword by Elaine Ingham, 2010;

Labo Grigore., Criminalistică, Note curs, , Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca;

Lazăr Cârjan., Compediu de Criminalistică, Ediția a II-a, Editura Fundația României de Mâine, București, 2004;

Leanza S.M., Burk R.D., Rohan T.E. Whole genome amplification of DNA extracted from hair samples: potential for use in molecular epidemiologic studies. Cancer Detect. Prev., 31(6), 480-488, 2007;

McNevin D, Wilson-Wilde L, Robertson J, Kyd J, Lennard C. Short tandem repeat (STR) genotyping of keratinised hair. Part 1. Review of current status and knowledge gaps. Forensic Sci Int 153(2–3): 237–46, 2005;

Munro D.D. Hair growth measurement using intradermal sulphur-35 L-cystine. Arch. Dermatol., 93, 119-122, 1966;

PeerJ., Impact assessment of high soil CO2 on plant growth and soil environment

Popescu .C. și Grecu. F., Pedologie curs, Manual ventru învățământul la distanța, Craiova, 2010;

Rodica Cosgarea., Alexandru Tătaru., Adrian Baican., Daniela Pop-Vornicescu., Dermato-venerologie, Curs pentru studenți, Editura Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu” CLUJ-NAPOCA, 2011;

Sayadi H. Abdraboh M., E., Alijebali A. M. A, Positive Impact of Fish Oil on Diabetic and Hypercholestrolemic Skin Disorders, 2015;

Soil Survey Staff,. Soil Taxonomy., A Basic System of Soil Classification for Making and Interpreting Soil Surveys. Agricultural Handbook, 436 (Washington DC), 1975;

Soil Survey Staff,. Soil Taxonomy, 2nd edition, USDA National Resources Conservation Services, Washington DC, 1999;

Stanciu E., Criminalistică. Știința investigării infracțiunilor, Editura Tempus, București, 1992;

Stanislav STADNIC., PEDOLOGIE (Știința solului: geneza, proprietățile, etc) Curs de prelegeri, 2010;

Pagini Web:

https://cursuri-by-magenta-cosmetic9.webnode.ro/l/foliculul-pilo-sebaceu

http://4.bp.blogspot.com/-bs6IsWP4AUg/Vo6B-Y7CqgI/AAAAAAAAACE/c334UGEv2jw/s1600/ciclul-cresterii- firului-de-par.jpg

https://docplayer.ro/152695821-1.html

https://www.mdpi.com/2079-9284/3/3/26/htm