Proiect Sc. Doct An 1 Lucia Cuntan [307005]

Universitatea „Babeș-Bolyaiˮ Cluj-Napoca

Facultatea De Geografie

Școala Doctorală De Geografie

Proiect de școală doctorală

Municipiul Sibiu.

Morfologie și amenajare urbană

Coordonator științific: Doctorandă: Prof. univ. dr. [anonimizat]. [anonimizat] (căs. Cunțan)

Cluj-Napoca

28 septembrie 2016

CUPRINS:

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. Aspecte metodologice

1.1 Localizarea geografică și administrativă

1.2 Sibiul de la istorie la geografie

1.3 Metodologia cercetărilor

1.4 Factorii dezvoltării urbane

CAPITOLUL 2. Factorii naturali în dezvoltarea spațiului urban

Relieful premisă în dezvoltarea urbană

Tipologia reliefului

Analiză morfometrică și morfografica și morfologică a reliefului

Hipsometria

Geodeclivitatea versanților

Adâncimea fragmentării

Densitatea fragmentării

Expoziția versanților

Procese geomorfologice și riscuri asociate

Factorii geografici complementari în dezvoltarea urbană

Substratul geologic

Solul

Clima

Rețeaua hidrografică

Vegetația

CAPITOLUL 3. Factorii istorici în dezvoltarea spațiului urban

3.1 Etape de dezvoltarea orașului

3.1.1 Perioada medievală timpurie ([anonimizat])

3.1.2 Perioada medievală ([anonimizat])

31.3. Perioada modernă (sec. XIX)

3.1.4 Perioada contemporană (sec XX).

3.2 Orașul contemporan

3.3 Tendințe de dezvoltare reflectate în politicile locale

CAPITOLUL 4. Utilizarea teritoriului în spațiu urban și periurban

4.1Tipologia spațiului urban

4.1.1.Zonarea funcțională a spațiului urban

4.1.2 Elemente morfologice de estetică urbană.

4.2 Terenuri cu regim restrictiv

4.2.1 Restrictivitatea urbană impuse de relief

4.2.2. Restrictivitatea urbană impusă de procese hidrice

4.2.3. [anonimizat]

4.3 Politici de environment

CAPITOLUL 5. Orașul Sibiu în orizontul anilor 2050

5.1 Metropola Sibiu. Avantaje și dezavantaje.

5.2 Model de dezvoltare urbană pe baza resurselor actuale

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXĂ

Cuvinte cheie: morfologie, cetate, medieval, urban, amenajare, dezvoltare

Introducere

Deși despre Sibiu s-[anonimizat] a abordat suficient o viziune interdisciplinară și transdisciplinară. Prin alegerea temei îmi propun o [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat], urbanism și amenajare teritorială.

[anonimizat].

CAPITOLUL 1. [anonimizat], [anonimizat]( metode si principii), etapele de lucru si poziționarea spațiului studiat.

CAPITOLUL 2. [anonimizat]( relief, [anonimizat], hidrografie, vegetație si soluri) in vederea argumentării rolului primordial al reliefului in dezvoltarea orașului precum si stabiliri favor abilitații sau restrictivității dezvoltării urbane.

CAPITOLUL 3. Factorii istorici în dezvoltarea spațiului urban.Capitolul 3 este o [anonimizat], ca factori complementari in dezvoltarea urbana. Fiecare perioada istorica a contribuit cu câteva repere in modificarea si dezvoltarea spațială a peisajului urban, cauzele de natura istorica având ca efect modificări de natura geografica.

CAPITOLUL 4. Utilizarea teritoriului în spațiu urban și periurban Acest capitol va trata forma și structura cadrului urban, tipologia urbană, terenuri cu regim restrictiv, trama stradală și politici actuale de mediu.

CAPITOLUL 5. Orașul Sibiu în orizontul anilor 2050

In acest capitol mi-am propus o abordare proprie de amenajare urbana bazata pe resursele actuale , pe cercetările efectuate, privind zone favorabile si restrictive pentru extinderea urbei, precum si posibile amenajări si îmbunătățiri viitoare privind centrul istoric.Tot in acest capitol mi-am propus sa redau avantajele si dezavantajele unui oraș-metropola.

Scopul acestei lucrări este acela de a evidenția rolul reliefului în dezvoltarea urbană, proprice sau restrictiv atât extinderii spațiale cât și a dezvoltării economice.

Obiectivele tezei de doctorat au vizat:

Remarcarea interacțiunii dintre morfologie și spațiul urban;

Restrictivitatea urbana impusă de pantă, drenaj, procese geomorfologice actuale, procese hidrice, trama stradală.

Dezvoltarea etapizată a spațiului urban în funcție de treptele de relief

Tendințele viitoare de expansiune a teritoriului și de amenajare urbană

Pornind de le ideea că relieful este o componentă importantă în stabilirea și dezvoltarea unei așezări, lucrarea de față presupune o analiză a dezvoltării urbane în corelație cu relieful, pornind de la simple întrebări și anume de ce s-a dezvoltat un oraș în acest loc, ce au găsit primii locuitori, ce factori i-a determinat să rămână, să întemeieze o așezare, să o dezvolte astfel încât să ajungă în zilele noastre un pol de dezvoltare economică.

Ianoș Ioan afirma faptul că „alegerea unui sit nu s-a făcut pe baza unor analize sofisticate, testate în laborator,” ci ținând cont de nevoile fundamentale ale omului: apă, hrană și protecție. Dacă se confirmă sau se infirmă alegerea inițial vom putea știi urmând dinamica societății, umanizarea fiind un proces îndelungat.

Localizarea geografică și administrativă

1. Poziția administrativă și economică (fig. 1)

Municipiul Sibiu este reședința județului cu același nume, care însumează o suprafață de 5432,48 kmp, adică 2,3% din teritoriul României, ocupând locul 24 între județele țării. El face parte din Regiunea de Dezvoltare Centru și este alcătuit din 11 orașe, din care două au stătut de municipiu (Sibiu și Mediaș), 53 de comune cu 162 de sate. Poziționarea sa pe Coridorul IV Paneuropean și prezența unui modern aeroport Internațional prezintă un avantaj remarcabil în dezvoltarea sa economică. Prin Sibiu trec drumurile europene E 68 (Arad – Sibiu – Brașov) și E 81 (Cluj – Sibiu – Pitești – București). Administrativ Municipiul Sibiu se învecinează

la nord: comună Șura Mare;

la est: comună Roșia;

la sud – est: comună Șelimbăr, orașul Cisnădie;

la sud: comună Rășinari;

la vest: comună Poplaca, Cristian, Șura Mică.

Fig.1 Poziția Municipiului Sibiu in cadrul tarii. Fig.2 Poziția municipiului Sibiu in cadrul

(de refacut in gis ) județului. (de refacut in gis)

Poziția matematică

Municipiul Sibiu este situat la intersecția paralelei de 45ș 48’ (45°47') latitudine nordică, în linie cu Lyon, cu meridianul de 24ș 09’ (24°05') longitudine estică, aproximativ în linie cu Atena, foarte aproape de centrul geografic al României, în plină zonă temperat-continentala. Consecințele acestei poziționări se reflectă în climă, Sibiul având o climă temperat-continentala-moderata, de nuanța central-europeana, cu influențe termice datorate zonei depresionare.

Poziția geografică

. Teritoriului înscris municipiului Sibiu aparține din punct de vedere geografic depresiunii Sibiului, ce formează limita sudică a podișului Transilvaniei, la contacul morfologic și structural cu munții Cindrel și Lotru.

Limita nordică este trasată arbitrar, pe cumpăna de ape dintre bazinul Cibinului și cel al Visei, o șa largă pe aliniamentul localităților Șura Mică-Sura Mare, șa ce face legătura între Podișul Secaș și podișul Hârtibaci. Limita administrativă este dată de comunele Șura mică și Șura Mare.

Limita estică și nord estică este bine delimitată de podișul Hartibaciului, (Dealul Gușterița) printr-un abrupt de eroziune ce domină lunca Cibinului cu circa 150-200 m, la baza căruia se întinde o fâșie de glacis.

Limita sudică este dată de albia Văii Săpunului la contactul administrativ cu comună Șelimbăr.

Limita sud-vestică, neuniformă, este dată de Munții Cindrel, contactul cu muntele este marcat de prezența glacisurilor, care pătrund ușor pe văi, în interiorul muntelui. Limita morfológica este marcată de lărgirea bruscă a văilor la intrarea în depresiune și de șeile piemontane care demonstrează fragmentarea piemonturilor între Sadu și Cisnădie, Rășinari și Poplaca. Limita administrativă este dată de orașul Cisnădie, satul Cisnădioara, comună Rășinari.

Limita vestică este dată administrativ de comună Poplaca și Cristian.

1.2 Sibiul- de la istorie la geografie

…………De refăcut…..( un scurt istoric al sibiului…atestare dpdv istoric, datele istorice, ) istoricul denumirii de oras, cercetari despre Sibiu, scrieri…..

1.3. Metodologia cercetării

Metodologia de lucru a constat în îmbinarea de metode, principii și procedee pentru definitivarea procesului de cercetare științifică reprezentând mijloacele prin care se realizează cunoașterea. Metodele geografice utilizate în cercetarea științifică sunt variate și complementare.

. Documentarea bibliografică este o metodă principală de a fixa reperele cunoașterii fenomenului până în momentul demarării noilor introspecții, dar nu poate substitui cercetare pe teren.

Metoda de bază este metoda observației cu ajutorul căreia s-a urmărit și înregistrat fenomenele de cercetat.

Metoda analizei. Studiul arealei fiind restrâns, analiza s-a structurat de la localizare și limite, la detalierea aspectelor ce țin de morfologia și morfometria spațiului studiat, la interacțiunea om-mediu, precum și la aspectele legate dezvoltarea urbană. Ca metode specifice au fost utilizate următoarele: metoda analizei hărții topografice, metoda analizei aerofotogramelor, metoda analizei hărților tematice

Metoda sintezei procesează informațiile obținute în urma analizei, și este întâlnită în lucrare sub forma de concluzii.

Metoda istorică este utilizată pentru a explica evoluția cronologică în timp și spațiu a realității geografice, fiind baza conturării geografiei istorice.

Metoda cartografică cu ajutorul căreia au putut fi redate caracteristici geografice ce nu pot fi observate în teren și anume densitatea fragmentării releifului, panta versanților, declivitatea, etc. Scopul acestei metode fiind realizarea de hărți tematice, profile, diagrame, etc. Ce vor deveni mijloace informaționale pentru analize de specialitate.

Metoda dialectică este o metodă generală de cercetare a realității, care privește fenomenele ca fiind în strânsă legătură și în condiționare reciprocă bazându-se pe legile obiective ale naturii, ale societății și ale gândirii, într-o permanentă mișcare și dezvoltare, cu treceri prin salturi de la o calitate la alta ca rezultat al contradicțiilor interne și al luptei contrariilor. (cf DEX)

Metoda modelării imaginare are în vedere realizarea și studierea unor modele fizico-geografice simplificate cu ajutorul softului G.I.S, care redau modelări ale riscurilor naturale existente, modele numerice ale terenului, etc. Modelări ale unor profile de vale.

Metoda informational-geografica – SÂG (Sistemele Informaționale Geografice) constă în prelucrarea digitală a datelor și este utilizată atunci când sunt necesare operații spațiale asupra datelor. Presupune succesiunea a trei etape și anume: constituirea bazei de date, prelucrarea lor (apelând la tehnici statistico-matematice) și interpretarea rezultatelor obținute, inclusiv reprezentarea lor cartografică.

Principiile cercetării fizico-geografice reprezintă un set de reguli ce trebuie respectate pe parcursul cercetării științifice.

Principiul spațialității. Orice element, fenomen său proces geografic ocupă o poziție și un spațiu pe care-l definește.

Principiul integrării geografice are ca aspect integrarea fiecărui element și proces geografic într-un sistem atât funcțional cât și teritorial.

Principiul cauzalității interconectează obiectele și fenomenele geografice într-un sistem complex, realizând legături de tip cauză-efect, pe perioade mari de timp.

Principiul istorismului apare din influența timpului (cu înțeles de durată) asupra spațiului geogarfic, care își poate schimba forma spațială, structurală și funcțională.

Principiul antropic acordă un rol important factorului uman în influențarea factorului natural odată cu dezvolatarea tehnologiei.

Studiul tezei de doctorat evidențiază rolul reliefului în dezvoltarea orașului Sibiu. Punctul de pornire al cercetării a fost o întrebare: „de ce aici?” De ce a fost locuit și dezvoltat acest spațiu geografic.

Pentru a răspunde întrebării „de ce aici?” s-a trecut la analiza simplei întrebări și anume – unde se va găsi răspunsul? (unde îl căutăm?), cum se va găsi răspunsul? Și care va fii răspunsul.? Transpuse aceste întrebări uzuale într-un cadru academic au rezultat următoarele:

Prima etapă, sau etapa „Unde” este etapa de documentare. Aceasta a fost realizată prin interpolarea a două activități distincte și anume o activitate de consultare a bazei de date existente (bibliografie, literatura de specialitate, hărți, etc) și o activitate de teren unde s-a observat și cartografiat treptele de relief (lunca și terasele Cibinului), s-au identificat procesele de versant și albie, s-a cartografiat zonele vulnerabile la procesele geomorfologice și hidrice s-au delimitat zonele afectate de aceste procese.

Etapa a doua sau etapa „Cum” este etapa analizei de laborator în cadrul căreia s-au realizat hărțile tematice necesare analizei și evidențierea dinamicii reliefului: harta hipsometrică, harta declivității, harta orientării versanților, harta adâncimii reliefului, harta solurilor, geologica și harta utilizării terenului. S-a realizat o hartă 3D peste care s-a suprapus hartă topografică a municipiului Sibiu pentru analiza distribuției spațiale pe treptele de relief. Tot acestei etape îi corespunde și cartografierea limitei urbane a municipiului Sibiu, din punct de vedere istoric,… pentru identificarea etapelor de expansiune teritorială în strânsă legătură cu treptele de relief

Etapa a treia sau etapa „Cu ce” este strâns legată de a doua etapă, fiind un suport necesar în realizarea materialului cartografic. S-a utilizat metodologia ArcGis și Google Earth, pe baza hărții topografice 1:25 000 (1962) și a DEM-ului, 1:25 000.

Ultima etapă, etapă „Care” este cea care dă răspunsul întrebării „De ce aici?”. Rezultatele cercetării vor explica pas cu pas, ce i-a determinat pe strămoși să-și întemeieze vatra în acest spațiu geografic, vatra care a ajuns în zilele noastre un pol urban dezvoltat.

1.4 Factorii dezvoltării urbane

Înființarea și evoluția municipiului Sibiu în acest spațiu geografic nu a fost deloc întâmplătoare… din punct de vedere geomorfologic, primii locuitori au găsit o zonă favorabilă locuirii, și anume o zonă depresionară, înconjurata de munții Cindrel, Munții Lotru și podișul Hârtibaci, pe o câmpie aluvionară, colinară cu terase create de râul Cibin, cu un climat temperat-continental moderat, cu o vegetație variată (păduri, pășuni) și o faună diversificată, precum și un sol fertil, prielnic agriculturii. Spațiul geografic favorabil se completează cu evenimente istorice și sociale care își aduc contribuția în definitivarea orașului actual.

Doamna conferențiar Mădălina-Teodora Andrei susține în lucrarea „Geografia așezărilor umane” că apariția așezărilor este determinată de o gamă de factori:

• Factorii naturali reprezentați de relief, climă, hidrografie, vegetație și sol;

„• Factori istorici care atestă vechimea și modul de evoluție a așezărilor umane de-a lungul etapelor istorice;

• Factori administrativi prin care unele așezări au căpătat un anume stătut și poziție în teritoriu prin intermediul unor reglementări juridice.

• Factori demografici dați de numărul, densitatea, mișcarea naturală, migratorii, structura populației cu influență în dezvoltarea economică;

• Factori culturali care prin păstrarea unor tradiții, obiceiuri, forme de construire exprimă o identitate arhitecturală, culturală și artistică”

CAPITOLUL 2. Factorii naturali în dezvoltarea spațiului urban

2.1 Relieful premiză în dezvoltarea urbană

Dintre factorii naturali care au influențat apariția și dezvoltarea urbană a Sibiului, relieful a avut cel mai important rol.

Distribuția spațială, forma și dimesiunea așezării au depins de caracteristicile morfologice și morfometrice a reliefului prin tipologia formelor de relief, altimetrie, declivitate, fragmentarea reliefului, expoziția versanților, etc.

Fig. ….Harta municipiului Sibiu în 3D

Harta topografică a intravilanului suprapusă peste harta hipsometrică

3.2 Tipologia reliefului

Din punct de vedere morfologic, teritoriului înscris municipiului Sibiu aparține următoarelor trepte morfogenetice: (fig…) (harta treptelor de relief) (în lucru)

1. Treapta depresionară:

– Luncă – Lunca Cibinului

– Terase – Terasele Cibinului

– Glacis – Glacisuri de bordură și Glacisurile deluvio-coluviale

Treapta dealurilor submonta

2. Treapta piemontană:

– Piemontul Cibinului și Piemontul Cisnădioarei (în vest și Sud-vest)

3. Treapta podișului:

– Podișul Hartibaci – Dealul Gușterița (în Est)

Lunca Cibinului se caracterizează prin prezența a două sectoare distincte:

A.Sectorul vestic. – Prezintă o luncă largă, prezenta pe ambele maluri ale răului, extinsă la vest de Turnișor și în Cartierul Ștrand, cu o lățime ce atinge și 1km, netedă, ușor înclinată (sub 2 grade), cu caracteristici diferite.

– Până la intrarea în Turnișor prezintă suprafețe mlăștinoase, meandre părăsite, meandre cu maluri erodate și maluri cu meandre acumulate. În apropierea gurii de vărsare a paraului Poplaca în Cibin, apar lacuri mici. Altitudinea în acest sector fiind de 410-418 m.

– De la intrarea în Turnișor și până la ieșirea din Sibiu, Cibinul este amenajat, albia minoră fiind delimitată de maluri taluzate, cu înălțimi de 1,5 – 2 m până la peste 3 m, în cea mai mare parte fixate de vegetație ierboasă, care formează un nivel de luncă la partea inferioară a malurilor. Altitudinea luncii scade treptat în sectorul sud-estic al orașului până la 396-405 m.

– La nord de Sibiu se desfășoară șesul aluvial al Rozbavului, Văii Popilor și Văii Hamba. Acestea formează o arie de convergență hidrografică între Cartierul Tineretului și Cartierul Gușterița. Se prezintă sub forma unui câmp larg deschis spre nord, cu altitudini de 405 – 410 – 414 m și cu pante foarte reduse (sub 2 grade).

B.Sectorul estic – aval de Gușterița prezintă o luncă asimetrică, impusă de împingerea cursul râului spre Podișul Hartibaciului, datorită presiunii afluenților de dreaptă.

Partea dreaptă a Cibinului, prezintă o luncă dezvoltată, cu lățimi ce ajung pe alocuri și 1 km. Lunca de pe partea stângă, situată la contacul cu glacisul deluvio-coluvial, îngustă (100-300 m) și joasă, constituie cea mai recentă unitate de relief din depresiune a Sibiului.

Terasele Cibinului bine dezvoltate pe partea dreaptă a răului, și mai puțin pe partea stânga sunt în număr de trei, însoțesc lunca și fac trecerea de la nivelul de lunca la cel de glacis, dealuri submontane și piemontrui.

1. Prima terasă (5-10 m alt. Relativă, 405-410-418 m alt. Absolută), este redusă ca lățime, iar trecerea de la nivelul de lunca spre cel de terasă este greu de sesizat

Pe partea dreaptă a Cibinului, terasa cuprinde o parte a Cartierului Ștrand, o parte a Sibiului Vechi, parțial Cartierul Lupeni, Lazaret și zona industrială sud-est Broscărie

Pe partea stângă a Cibinului această terasă se regăsește în Turnișor – Șoseaua Albă Iulia – Frigoriferului, continuându-se cu cea mai mare parte a Cartierului Terezian.La nivelul acestei terase este amplasată calea ferată și cea mai mare parte din Șoseaua națională

2. A doua terasă (15-25 m. alt. Relativă, 420-435m alt. Absolută), este bine reprezentată pe partea dreaptă a răului, cu poduri largi (0,5-2- 3 km lățime), pe ea situându-se și o parte a municipiului Sibiu. (Cartierul Hipodrom, Calea Dumbrăvii, Bulevardul Victoriei, Centrul istoric al orașului, Cartierul Vasile Aron). În perimetrul intravilanului, această terasă este fragmentată de pârâul Valea Aurie, în lungul căreia Parcul Sub Arini penetrează sub forma unei zone verzi compacte până aproape în centrul orașului.

Terasă a doua apare și pe partea stângă a raului Cibin, intre Sibiu și Cristian, terasă pe care se afla aeroportul Sibiu și stația meteorologică, zona industrială Sibiu Vest, șoseaua națională DN1 și europeană E 81, precum și drumul de legătură Sibiu – Șura Mică

3. A treia terasă (40-50-70 m alt. Relativă, 450-475 m. alt. Absolută) prezintă poduri largi, extinse. Este fragmentată pe direcția SV-NE de pârâul Valea Aurie, care de la podul de pe Strada Argeșului se continuă spre aval și fragmentează nivelul celei de a două terase a Cibinului. Cartierele Valea Aurie, Calea Poplăcii și extremitatea estică a Pădurii Dumbrava și Calea Dumbrăvii până la cimitir sunt situate pe podul acestei terase.

În cadrul municipiului Sibiu se disting două tipuri de glacisuri:

A. Glacisuri de bordura, situate între localitățile Cisnadioara-Cisnadie, sunt slab înclinate, apar ca suprafețe de legătură (racord) între munte și câmpia piemontană. B. Glacisurile deluvio-coluviale, sunt cele mai recente apar la contactul abruptului Hârtibaci cu lunca Cibinului, au lățimi cuprinse între 50-180 m și pante cuprinse între 2 și 9 grade. La nivelul acestui glacis și în lunca Cibinului este situat cartierul Gușterița.

Dealurile submontane, denumite de P.Cocean (2009) dealurile Cisnadiei, se desfășoară intre Paraul Tocile în est și Valea Sevisului în vest, sunt resturile unui piemont fragmentat, având altitudini ce scad de la 580-600 m către nord, vest și est 550 m, unde vine în contact cu câmpia aluvio-proluviala terasata și lunca Cibinului.

În cadrul municipiului Sibiu acestea se disting în partea de sud-vest a limitei teritorial administrativă.

Piemontul Cibinului, (piemont de acumulare) se desfășoară intre Valea Sevisului și Valea Lupului, cu o altitudine ce scade de la sud (590m) către nord-est (470m), este slab înclinat dar extins (0,5- 2 km). Racordul cu terasă a treia a Cibinului se realizează printr-o suprafața continuă de glacis, trecrea fiind slab sesizabilă.

Podișul Hârtibaciului este reprezentat pe teritoriul administrativ al Municipiului Sibiu printr-un abrupt de eroziune (front de cuestă) care mărginește depresiunea Sibiului la est, respectiv interfluviul care aliniază pe direcție nord-vest – sud-est Dl. Hâia (528 m) – Dl. Padina Goală (538,6 m) – Dl. Pădurii (598 m) – Dl. Galben – Capul Dealului – Dealul Bucății (508 m).

Acest aliniament domină lunca Cibinului cu 150 – 175 m și este dublat la limita nord-estică a teritoriului de culmi deluroase cu orientare nord-sud impusă de fragmentarea exercitată de afluenții din podiș ai Cibinului: Dl. lui Gumușel, Dl. Cocoșului (621 m), Dealul La Tablă (642 m).

Analiza morfometrică și morfografică a reliefului

3.3.1 Hipsometria

Relieful Sibiului, are „aspectul unui amfiteatru deschis spre nord (spre Culoarul Visei) și spre sud (prin Valea Cibinului)” (V. Velcea), având o structură asimetrică. Aceasta asimetrie se explică prin analiza hărții hipsometrice (Fig.1si 2)

Fig… Municipiul Sibiu. Harta hipsometrică

Fig… Harta hipsometrică a intravilanului

Altitudinea minimă este 394 m în lunca Cibiunului, în sectorul estic al luncii, în sud-estul orașului Sibiu, la limita administrativa comună Șelimbăr iar cea maximă este de 639 m în Podișul Hartibaci, în dealul Hamba Altitudinile minime apar cu aproximație în centrul municipiului, de aici plecând în trepte spre nord-estul și în sud vestul municpiului, unde se întâlnesc altitudinile mari. Acest fapt explica aspectul asimetric al reliefului Sibiului.

Treptele hipsometrice, cu valori altitudinale cuprinse între 394m și 639 m au scos în evidență tipologia reliefului.

Treapta de lunca cu valori cuprinse între 394 m-405 m în sud-estul orașului, și de 410 m – 420 m în partea de vest amonte de Turnișor și cu altitudini de 405 -410 -414 m între Cartierul Tineretului și Cartierul Gușterița.

Treapta teraselor este reprezentată de intervalele hipsometrice de 405 – 410 – 420 m (prima terasă), 420 – 435 m (terasă a doua), 450 – 470 m (terasă a treia). Treapta piemontului și a glacisurilor este reprezentată de intervalele hipsometrice de 470-490 m. Intervalele de 490-550-600-650 m sunt corelate cu dealurile piemontane și cu Podișul Hărtibaciului.

Amplitudinea reliefului este de 245 m ceea ce reflecta faptul că procesele de eroziune au o amploare redusă și, implicit a degradării terenurilor.

Generarea hartii hipsometrice oferă o bază informativă în vederea proiectării, amenajării și întreținerii construcțiilor, a căilor de comunicații, în zonarea și amenajarea turistică, în utilizarea terenurilor din spațiul urban și periurban municipiului Sibiu.

3.3.2 DECLIVITATEA

Declivitatea reliefului este una dintre acela mai complexe trăsături ale reliefului și se afla în concordonta cu hipsometria, astfel cele două sunt direct proporționale. Cu cât crește valoarea altitudinii cu atât crește și panta reliefului.

Generarea hartii pantelor sau a declivității permite identificarea unor procese geomorfologice precum eroziune în suprafața, alunecări de teren.

Raportat la zona municipiului, clasele valorice ale pantelor au fost stabilite intre valoarea minimă de 0% și valoarea maximă cuprinsă între 35% și 60 %, optând pentru un număr de 8 clase:

0-3%; 3-5% (versanți foarte slabi inclinați), la nivelul albiei majore a Cibinului și afluenților și pe podurile de terasă. Apar pe terenurile cu risc la inundații deorece favorizeaya stagnarea apelor și împiedeca drenajul. (și apariția fenomenelor de stagnogleizare și gleizare în pedogeneza)

5-10% (versanți slabi inclinați), apar pe sectoarele de versant și la contactul zonei inferioare a versantului cu sectorul de lunca precum și în cadrul glacisului coluvial.

10-15%, 15-25% (versanți cu înclinare medie), se întâlnesc de-a lungul unităților de racord cu unitățile morfostructurale superioare., pe frunțile de terasă

25-35%, (versanti cu inclinare mare), apar in partea superioara a versantilor prezentand un risc mare de vulnerabilitate la degradarea terenurilor ce duc la modificari semnificative de versant.

peste 35% (versanti cu inclinare foarte mare), sunt specifice frunților de terasă, abruptului structural și glacisului bazal al acestuia, întâlnite în perimetrul exploatărilor de argilă din Dealul Gușterița (fig.3).

Fig… Municipiul Sibiu.Harta pantelor

3.3.3 ADÂNCIMEA FRAGMENTĂRII

Adâncimea fragmentării reliefului reflectă gradul de adâncire a văilor în funcție de nivelul de bază local, fiind dependent de alcătuirea litologică și studiul de evoluție al regiunii respective. Pentru o apreciere mai exactă s-a relizat harta adâncimii reliefului, prin metoda cartogramei care constă în reprezentarea caroiajului hărții topografice cu l=1km și calcularea înălțimii relative a celui mai înalt punct din caroiaj și a cotei talvegului din fiecare caroiaj.se exprimă în metri. (Fig…)

Destinația acestei hărți este intuirea dinamicii terenului fiind un instrument în studierea hazardelor și a riscurilor morfologice. Aplicabilitate acesteia vizează studii de planificare și amenajare teritorială, de proiectarea infrastructurii, a lucrărilor agricole și silvice, etc.

Prin analiza hărții energiei de relief pentru municipiul Sibiu se constată situații diferite, ce variază în funcție de formele de relief. Cele mai mici valori ale energiei de relief, între 2-23 m se constată în lunca Cibinului, intervalul de 24-49 m în zonele de terasă, intervalul de 50-70 pentru zona de contact între terasă și zona deluroasă, iar valori foarte mari, peste 71 m până la 178 m se întâlnesc pe fronturi de cuesta și ocupă suprafețe destul de restrânse în partea de nord-est a municipiului.

3.3.4. DENSITATEA FRAGMENTĂRII (lipsă harta)

3.3.5 EXPOZIȚIA VERSANȚILOR (Orientarea versanților)

Harta expoziției versanților are în vedere reliefarea orientării versanților în raport cu punctele cardinale pentru a scoate în evidență gradul de însorire sau de umbrire.

Expoziția este un parametru relaționat la rândul lui de procese geomorfologice, prin controlul acestuia asupra radiației solare, a temperaturii și precipitațiilor.

În acest sens, se admite că:

– Versanții cu orientare nordică sunt mai umbriți, însă și mai protejați de vegetație, deci mai puțin vulnerabili la eroziune.

– Opus celor cu orientare sudică care sunt mai însoriți și cărora li se poate atribui o susceptibilitate mai mare la eroziune, agregatele fiind mai uscate, coeziunea lor mai slabă și, deci, dislocarea lor mai facilă. Chiar și în procesele de îngheț-dezgheț sunt mai frecvente pe versanții sudici.

– De asemenea, se admite că versanții vestici sunt mai ploioși, fapt pentru care sunt mai predispuși proceselor de eroziune.

– În timp ce pe cei cu orientare estică este mai probabil să se înregistreze secetă (Grecu F., Palmentola G., 2003).

Expoziția versanților se referă la situarea acestora în raport cu punctele cardinale. Ea prezintă o importanță deosebită pentru înțelegerea modului de utilizare a terenurilor, precum și a dezvoltării proceselor geomorfologice actuale. După expoziție putem deosebi:

– Versanți însoriți (orientați spre sud și sud-vest)

– Versanți semi-însoriți (orientați spre sud-est și vest)

– Versanți semi-umbriți (orientați spre est și nord-vest)

– Versanți umbriți (orientați spre nord și nord-est) (fig…)

Fig.5 Harta expoziției versanților.

Procese geomorfologice și riscuri asociate

3.4.1 Procese geomorfologice actuale

Pluviodenudarea și eroziunea în suprafață atacă în special solurile și depozitele

Superficiale friabile fără pădure.

Procesele torențiale apar obișnuit la ploi de mare intensitate și la topirea bruscă a zăpezii, pe pante mai înclinate. Includ ravenări și organisme torențiale. Acestea se extind regresiv, cu fiecare ploaie, cu mai mulți metri pe an. Produc eroziune în adâncime, transport de aluviuni și depuneri sub formă de conuri de dejecție, uneori groase de mai mulți metri și destul de extinse.

Alunecările de teren și curgerile de noroi, că procese geomorfologice, poartă același nume ca și formele rezultate. Condiția de bază pentru a se produce o alunecare este întâlnirea pe un același loc a trei elemente: o rocă plastică, apa și panta necesară alunecării. În cadrul acestora aflorează des argile și marne, în diferite poziții față de pantă. Aceste condiții au fost amplificate, în plus, de intervenția masivă a omului prin defrișări, arături, tăierea de drumuri în pantă versanților etc.

Procesele fluviatile principale sunt: eroziunea lineară, cea regresivă, transportul și acumularea și eroziunea de mal sau laterală; ultima provoacă și surpări sau alunecări. Efectul lor este deosebit la ape mari și viituri, când viteza apei crește, sunt transportate cantități mari de aluviuni, se intensifică și eroziunea, au loc aluvionări pe arealele inundate. Urmările pot fi dezastruoase pe unele locuri de lunci, lângă maluri și în câmpiile joase de subsidență unde râurile pot divaga, realizând schimbări de cursuri. În albii apar despletiri, praguri și conurii submerse, ostroave, subsăpări de maluri

3.4.2 Riscuri geomorfologice

În urma analizei harților tematice s-au identificat urmaterele zone de risc

1. Risc geomorfologic mare – Dealul Gușterița – datorat alunecărilor de teren profunde asociate cu procese de ravenare. (pante ridicate –peste 20%, energie de relief mare-71-178m, substrat geologgic format din pietrișuri, argile, agile nisipoase)

2. Risc geomorfolgic moderat –pe frunți de terasă și versanții cu pante de 15-20% – datorat alunecărilor superficial, procese de ravenare (energie de relief 25-70 m)

3. Risc geomorfologic mic sunt versanți cu pante cuprinse între 5-15%, cu o energie de relief mică, 10-25 m,

4. Zone fără risc – în zonele de luncă, pe podurile de terasă, pe interfluvii (declivitate mică (0-5%, energie de relief mica 2-10 m)

Factorii geografici complementari în dezvoltarea urbană

Substratul geologic

Solul

Clima

Reteau hidrografica

Vegetatia

CAPITOLUL 4. Factorii istorici în dezvoltarea spațiului urban

4.1 Etape de dezvoltarea orașului

4.1.1 Perioada medievală timpurie (sec XII-XIV)

Deși se considera că Sibiul a fost clădit pe fostul castru roman Cedonia cercetările actuale nu confirmă existenta castrului în nucleu cetății ci în zona Gușterița, fost sat și actual cartier al Sibiului, unicul loc unde descoperirile romane sunt mai consitente. Date despre existența castrului Cedonia se întâlnesc în Tabula Peutingeriana

(fig.3) unde se observa că Cedonia se învecina cu castrele Căput Stenarum (Castrul de la Capătul Strâmtorilor, Boita, jud Sibiu) și Deidava. Se presupune că acest castru se afla pe locul actualului cartier Gușterița din Sibiu sau în împrejurimi.

Fig.3 Tabula Peutingeriana (după http://bcu.ulbsibiu.ro/smart/evenimente.htm)

În perioada 1141-1162 pe teritoriul actual al municipiului și-au făcut apariția coloniști sași, ținutul Sibiului fiind cea mai intensă zona de colonizare așa cum o dovedesc atât documentele, cât și realitatea istorică a secolelor ce au urmat. Deși în primele documente apar sub nume diferite (flandrenses, teutonici saxoni), cu timpul ultima denumire se generalizează asupra întregii populații germanice din Transilvania, saxones (sași).În urma studiilor istorice și arheologice se pare ca nucleul de formare a orașului Sibiu a fost o așezare rurală, în zona Orașului de Jos. Thalgott, H.Fabini și Niedermaier (în lucrări diferite) datează această așezare în jurul anului 1150.

Fig.1 Reprezentare schematică a orașului Sibiu în jurul anilor 1220 (după H.. Fabini),

Relizata în Arcgis

Doamna Daniela Marcu Istrate localizează acest nucleu rural de-alungul actualelor străzi Faurului și 9 mai, având ca lăcaș de cult o biserică de lemn, situată pe actualul loc al Bisericii Azilului, de pe str. Azilului nr. 4. Sălașul de cult se situa la limita dintre terasă a doua și a treia a Cibinului, la o altitudine de 430 – 440 m, recentele săpături arheologice confirmând datarea din perioada 1172 -1196

La sfârșitul sec. XII, lăcașul de lemn este înlocuit cu o biserică de piatră, terasa Cibinului fiind sistematizata și fortificata cu un un zid de piatră și probabil întărit cu turnuri, dând naștere primei incinte a cetății, care ulterior va primi denumirea de Piață Huet.

Primele hărți ale Sibiului apar destul de târziu, după sec. XVIII. Pentru perioadele de început ale Sibiului, H.Fabini realizează izometrii și schițe de harta, mai exact spus reprezentări schematice, primele datând din sec XII.

Urmărind hărțile și izometriile timpului, precum și hartă topografică a României și Google Earth, se constată faptul că această așezare rurală s-a constituit din punct de vedere morfologic, pe terasă a doua a râului Cibin, pe partea dreaptă a acestuia, la o altitudine ce variază între 420 m – 430 m. Se observă prima centură fortificată precum și așezarea rurală dezvoltată de lungul actualelor străzi: Faurului și 9 mai

Fig.1 Reprezentare schematică a orașului Sibiu în jurul anilor 1220 (după H.. Fabini).

Digitizată în Google Earth

Fig.2 Sibiu, în jurul anului 1220, izometrie, H.Fabini.

Analiza morfometrica duce la câteva concluzii și anume:

Nu au coordonatele specifice unei hărți, și anume nordul în partea superioară și sudul în partea inferioară ci sunt inversate ceea ce face că Nordul să fie în partea inferioară, sudul în partea superioară iar estul în stânga și vetul în dreapta.

Amplasarea localității în zona depresionară, distingându-se în planul secund (sud) rama montană (munții Făgăraș) și în prim plan râul Cibin, luncă, precum și terasele acestuia.

Pe podul celei de a doua terasă precum și pe versanții aferenți se disting gospodarii, acestea urmând o planificare bine definită (parcelare), de-o parte și de alta a drumurilor, dezvoltundu-se pe malul stâng al râului, pe direcția SE- NV, la baza cetății fortificate, precum și pe direcția NE, în NE cetății.

La limita terasei a doua și a treia se înalta semeț o mică cetate fortificată, cu o formă pentagonala neuniformă, cu trei turnuri de apărare, precum și construcții bine definite și impunătoare. Se observă o descreștere altitudinală dinspre SE spre NV, zona de lunca și albia râului Cibin mult mai joase în raport cu zona sudică a orașului, mai înaltă, desfășurata pe trepte de terasă.

. După anul 1224, fortificația este extinsă spre est, prin amenajarea și sistematizarea terasei superioare a Cibinului, formându-se astfel a doua incinta ce cuprinde actuală. Piața Mică. Terminarea extensiei este un pic incertă. Paul Niedermaier plasează evenimentul în jurul anului 1300 pe când H.Fabini doar pe la mijlocul sec. XIII. Cert este ca așezarea se extinde spre est și nord – est, începând să se contureze și spre sud, pe platoul care va deveni Orașul de Sus, pe a treia terasă a Cibinului, cu altitiduni ce variază între 430 m și 475 m.

Fortificația este prevăzută în continuare cu turnuri de apărare, unele dintre ele păstrându-și pozițiile actuale. (Turnul Sfatului și Turnul Scării Aurarilor)

Fig… Sibiu, în jurul anul 1240, izometrie, H.Fabini

Fig… Reprezentare schematică orașului Sibiu în jurul anilor 1240 (după H.Fabini)

Reprezentarea schematică a Sibiului în jurul anului 1240 digitizata peste harta actuală a Sibiului (Google Earth)

Analizând izometria din jurul anului 1300 (H. Fabini) se observa dezvoltarea așezării, o extinderea teritorială care presupune desigur o dezvoltare economică precum și o creștere a numărului de populație, fapt atestat și de documente istorice. Această perioadă se caracterizează prin construirea de noi gospodarii, de noi căi de acces, de extindere a activităților de producție.

Fig… Sibiu, în jurul anul 1300, izometrie, H.Fabini

Desele amenințări asupra orașului, așezat pe arterele principale de penetrare spre inima Transilvanei, atacurile tătarilor și ale turcilor din secolele XIII – XVI, vor impune un permanent efort de fortificare, transformând cetatea într-un bastion aproape de neînvins.

În perioada 1357-1366 se extinde zona de fortificații (incinta III) în care intra Orașul de Sus, și încep lucrări de protecție a Orașului de jos, lucrări ce constau inntr-o centura care se modernizează apoi de-alungul timpului.

A treia incita este pusă și ea sub discuție astfel că, conform Topografia, pag.30-31, această incintă este terminată la mijlocul sec. XIV, iar P. Niedermaier consideră că incinta III este terminată la 1325.

Începerea fortificațiilor care urmau să delimiteze Orașul de Jos s-a făcut abia după secarea heleșteului Kempel care se întindea în zona de vest a orașului. Orașul de jos se extinde și în partea de lunca a Cibinului

Fig. Reprezentarea schematică a orașului în jurul anului 1300, după H.Fabini

Dezvoltare economică îi aduce așezării și titlu de „civitas” în anul 1321, sub numele de Hermannsdorf. În anul 1328, dreptul de a organiza și găzdui târg (privilegiu acordat orașului din punct de vedere economic) iar rangul de oraș îl primește doar în anul 1366 fiind menționat pentru prima dată denumirea Hermannstadt. (Orașul lui Herman)

Orașul dispunea în această perioda de 4 porți de legătura cu Orașul de Jos, precum și de o dezvoltare atât militară, prin cele trei ziduri de apărare, dar și economică. Așezarea dispunea de 19 bresle cu 25 meșteșuguri,

De activități comerciale, și dotări edilitare.

Fig… Sibiu, în jurul anul 1380 izometrie, H.Fabini

„Dezvoltarea meșteșugurilor (în 1376 breslele sibiene și-au întocmit primele statute) a antrenat dezvoltarea comerțului, atât cu orașele din Europa Centrală: Viena, Praga, Liepzig și Danzig (Gdańsk), cât și cu cele din Țara Româneascǎ, Sibiul devenind în secolul al XIV-lea cea mai importantă cetate săsească din Transilvania. Acest statut s-a reflectat și în evoluția sa urbanisticǎ, în secolul al XV-lea orașul având peste 1 000 de case și conturându-se deja la nivelul intravilanului trei nuclee de concentrare demografică: Piața Huet, Piața Mică și Piața Mare. În 1692, odată cu creșterea inflenței austriece, Sibiul este investit cu statutul de capitală a Transilvaniei34, funcție care antrenează o dezvoltare edilitară fără precedent. Sunt construite clădiri monumentale în stil baroc vienez, cum ar fi biserica iezuiților (1726-1733) sau Palatul Brukenthal (1778-1788). În 1872 se construiește prima cale ferată, iar în 1897 este introdusă energia electrică. Tot în acea perioadă, mai exact în toamna anului 1861 se pun bazele la Sibiu a Asociației transilvane pentru literatura românǎ și cultura poporului român (ASTRA), cea mai importantă asociație culturală a românilor din Transilvania, cu ramificații în

4.1.2 Perioada medievală (sec XV-XVIII) Secolele XV-XVIII se caracterizează atât printr-o dezvolatre economică cât și de o dezvoltare urbanistică

Pe planul ce reconstituie cetatea în anul 1457 se observa că baltă (heleșteul) încă mai exista nefiind desecat în totalitatea și urmarea partea stângă a actualei străzi Turnului. Privind mai atent se observa că încă mai exista paraul ce leagă baltă de râul Cibin, trecând prin oraș și ieșind din oraș în apropierea turnului cu nr.42 (Turnul Pulberiei) Este de urmărit puțin situația acestei heleșteu deorece în anumite documente istorice se amintește faptul că el a fost desecat în momentul în care se începe fortificația Orașului de Jos

Acesta este o reconstituire a cetății la 1457.

Pe aceasta reconstituire precum și cea pe cea realizată de M. Thalgott, se pot observa cele 54 de turnuri de apărare, numerotate și denumite în partea de jos

a planului, putand identifica un prim element al hartilor actuale si anume legenda, aici intr-o forma primitiva, dar care explica anumite adnotari.Tot aici apare primul model de zonificare a orașului precum si cladiri importante. Ex.R- Grosser Ring (Piata Mare).Urmarind modul de extindere a orasului, se poate observa ca aceste s-a extins in forma circulara, in jurul nucleului central.

Extinderea gospodăriilor are loc, atât în secolul al XV-lea , cât mai ales în secolul al XVI-lea (1311 case de locuit în 1510). Noile construcții și popularea orașului și a periferiilor a avut loc după 1614 (Emil Sigerus, 1930). În ceea ce priveste zona extra muros (zona din exteriorul zidurilor de fortificații) s-a avut în vedere funcția defensivă pe care acest perimetru o îndeplinea si în al doilea rând posibilitățile de extindere a suburbiilor.

Sec XVI se caracterizeaza prin modernizarea si intarirea cetatii. In anul 1560 se costruieste pasajul ce lega Piata mare de zona numita Pajistea de Sus ( Obere Wiese)

Finalizarea fortificaților orașului în 1627 cu construirea bastionului Soldish a marcat

finalizarea delimitării defensive a Sibiului.

Secolul XVIII se caracterizeaza prin expansiunea cetatii in afara zidurilor fortificate dar si o afirmare a populatiei romane, care isi construieste biserici din piatra in afara cetatii.

Extinderea urbei se desfasoara spre vest, pe podul celei de a doua terase a Cibinului, dar si spre nord, pe malul stang al Cininului, in lunca Cibinului, la o altitudine de 405-410 m.

Prima comunitate de romani se aseaza în afara zidurilor fortificate, in nordul cetatii, pe malul drept a Cibinului intre poarta turnului si poarta ocnei. In anul 1710 in fata portii turnului pe partea stanga a raului Cibin, se construieste cimitirul romano-catolic iar in 1791 se ridică prima biserica ortodoxa din Sibiu, cunoscuta ca si biserica maierilor, pe un teren donat de împărateasa Maria Tereza.

In 1702 incep lucrarile de extindere a fortificatiilor cetatii spre sud-vest, prin construirea citadelei tip Vauban dar care sunt intrerupte un mai tarziu. Pe locul fostei citadele este parcelat cartierul Josefin, un cartier creat pentru austrieci. Romanii care nu au dreptul de a locui in interiorul cetatii . se aseaza in sudul citadelei dand nastere astfel celeui de-al doilea cartier locuit de romani si anume Maierii Portii Cisnadiei. Împreuna cu cartierul Josefini formeaza primul cartier extramuros.

In afara comunitatii de romani, tiganii si-au gasit si ei loc la marginea cetatii, in apropierea portilor de acces. Tiganimea de la poarta Cisnadiei, ocupa din anul 1728 spatiul dintre actualele strazi Lomonosov, Someșului si Calea Dumbravii,. Tiganimea de la Poarta Ocnei ocupa spatiul de pe malul stang al Cibinului, in dreapta podului langa mal.(dupa planul orasului din 1751) .In 1767 acestia se muta pe terenul orasului in apropierea Târgul Cailor, unde se afla si targul de vite.

4.1.3 Perioada moderna (sec. XIX)

4.1.4 Perioada contemporana (sec XX).

4.2 Orașul contemporan

4.3 Tendințe de dezvoltare reflectate in politicile locale

CAPITOLUL 5. Utilizarea teritoriului în spațiu urban și periurban

5.1 Tipologia spațiului urban

5.1.1 Zonarea funcțională a spațiului urban

Elemente morfologice de estetică urbană.

5.2 Terenuri cu regim restrictiv

5.2.1 Restrictivitatea urbana impuse de relief

5.2.2. Restrictivitate urbana impusa de procese hidrice

5.3 Trama stradala, ieri si azi

5.4 Politici de environment

CAPITOLUL 6. Orașul Sibiu in orizontul anilor 2050

Metropola Sibiu .Avantaje si dezavantaje.

Model de dezvoltare urbana pe baza resurselor actuale

CONCLUZII

În urma cercetării se poate confirma faptul că alegerea inițială a nucleului rural pe prima treaptă de terasă a dus la o dezvoltare urbană concentrică în jurul acestuia, favorizată de următorii factori:

podurile largi si netede de terasă

apropierea luncii Cibinului si a resurselor de apă

pante reduse, cu o fragmentare mică favorabilă culturilor agricole și mai apoi a construcțiilor civile.

deschiderea largă a depresiunii Sibiului ce a favorizat extinderea in teritoriu

BIBLIOGRAFIE

Benedek, J. (2001), Introducere in planing teritorial, ed. Risoprint, CRluj, Cluj-Napoca

Benedek , J. (2004), Amenajarea teritoriului și dezvoltarea regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Ciobanu Rodica, (2002), Depresiunea Sibiu – Studiu geologic

Cocean, P. (2002), Geografie regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Cocean, P., Filip S. (2008), Geografia regională a României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Cocean P., (2009), Mărginimea Sibiului -Planificare si amenajare teritorială, Ed. Presa Universitara Clujeana

Cocean, P. (2011), Strategii de dezvoltare urbană, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Crăcea, T. (2012 ), Dinamica peisajului geografic reflectat in documnetele cartografice in depresiunea Sibiu, teză de doctorat

Fabini, H. (1983) Sibiul Vechi – evoluția orașului oglindită în reprezentări grafice, Sibiu,

Filip, S. (2009), Planning urban, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Ianoș,I. (2004), Dinamica urbană, Ed.tehnica, Bucuresti

Ianoș,I. (2006), Spațiu, economie și sisteme de așezări, Ed.Tehnica, Bucuresti,

Irimuș, I. A. (1997), Cartografiere geomorfologică, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca

Irimuș, I. A., Vescan, I., Man, T. (2005), Tehnici de cartografiere, monitoring și analiză GIS, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

Irimuș, I. A. (2006), Hazarde și riscuri asociate proceselor geomorfologice în aria cutelor diapire din Depresiunea Transilvaniei, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

Mac, I., Draguț L., (1997), Rolul reliefului în dezvoltarea, amenajarea teritorială și estetica urbană a orașului Deva, Analele Universității de Vest din Timișoara, Geografie

Marcu Istrate Daniela , (2007), Sibiu.Piața Huet.Monografie arheologică, ed. Altip, Alba Iulia

Marcu Istrate Daniela , Istrate,A., Moraru,V. (2007), Sacru și profan într-un oraș european (1150-2007), Ed.Hieronymus, Brasov

Paul Niedermaier, op.cit., pag.113-114; Emil Sigerus (1997), Cronica orașului Sibiu (1100-1929), Edit.Imago, Sibiu.

Petrea, D. (2005), Obiectiv, metodă și cunoaștere geografică, Editura Universității din Oradea, Oradea.

Pop Ana Maria, (2009), Marginimea Sibiului,

Popescu N. (1990), Țara Făgărașului, Ed.Academiei Romane, Bucureșt

Roșu Cătălina-Elena,(2015),Morfologia,dinamica și amenajarea spațiului urban al municipiului Piatra-Neamț, teză de doctorat, îndrumător prof. univ. dr. Irimuș Ioan-Aurel

Sandu, Maria (1998), Culoarul depresionar Sibiu-Apold, Ed.Academiei Romane, Bucuresti Sigerus, E.(1997), Cronica orașului Sibiu (1100-1929), Edit.Imago, Sibiu.

Surdeanu, V. (1998), Geografia terenurilor degradate, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Wagner E.(2000), Istoria sașilor ardeleni, Editura Meronia, București

*** Județul Sibiu – 1971, Editura Academiei Republicii Socialiste România

*** Planul urbanistic general, 2009-2010

***„Studiu de fundamentare in domeniul Mediului al planului urbanistic general al municipiului Sibiu 2009”, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Științe, Centrul de cercetări de ecologie aplicată, Sibiu, 2008.

***Sibiu, loc de întâlnire. Plan urbanistic general al Municipiului Sibiu, Regulament local de urbanism

*** Sibiu, loc de întâlnire, Plan Urbanistic General al Municipiului Sibiu 2009 – 2019

***Planul de Acțiune pentru Energie Durabilă Municipiului Sibiu Aprilie 2014

.

ANEXA