SPECIALIZAREA ECOLOGIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI [306997]

SPECIALIZAREA ECOLOGIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Absolvent:

2016

SPECIALIZAREA ECOLOGIE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

Plante medicinale și melifere din zona

Comunei Vetiș și modalitățile de valorificare ale acestora

Coordonator științific:

Absolvent:

2016

[anonimizat]-[anonimizat] 1,85% din teritoriul tării. [anonimizat] “Țara Oașului”, cu locurile sale deosebit de pitorești. [anonimizat] o cunoaștere mai amănunțită a sa. [anonimizat], [anonimizat], deoarece în etapa actuală schimbările asupra compoziției lor se succed foarte rapid.

Mi-[anonimizat] o bogată floră din care foarte multe specii au și o importanță medicinală.

La ora actuală din varii motive omul își îndreaptă atenția spre medicația naturistă deoarece există foarte multe date care evidențiază avantajele utilizării acestei tehnici de vindecare.

[anonimizat] a antrena tinerii pentru valorificarea lor. Nu în ultimul rând valorificarea plantelor medicinale poate conduce la obținerea unor venituri suplimentare și cu eficiență sporită pentru că timpul afectat este mai scurt.

Bibliografia legată de flora județului Satu Mare indică un număr însemnat de specii cu valoare farmaceutică care în mare măsură se regăsesc și în Comuna Vetiș.

Pentru o mai bună orientare lista bibliografică completă am cuprins-o la anexe. [anonimizat], menționând că din totalul celor 473 [anonimizat] 22 de familii cu speciile aferente.

CAPITOLUL I

[anonimizat], [anonimizat]: Vetiș – [anonimizat].

Comuna, a [anonimizat], [anonimizat].

Figura 1.1. Limitele administrative ale comunei Vetiș și ale municipiului Satu Mare

Sursa: https://www.google.ro/search?q=harta+romaniei+pe+judete&es_sm=93&tbm=isch&[anonimizat].

Am analizat atent câmpia care evidențiază și uniforme reliefale (zone ridicate mai ales spre vest) [anonimizat].

În anumiți ani există date care atestă faptul că locuitorii din zonă au realizat culturi de plante medicinale.

1.1.Date geologice

Comuna Vetiș ca structură geologică se află pe sedimente paleogene sarmațiene, panonice și depuneri fluviale așezate peste un piemont cristalin din era mezozoică. În această eră mezozoică teritoriul a fost acoperit de apă (Marea Panonică) dar el se fragmentează treptat iar în pleocen devine lac care se compartimentează și astfel lacul se colmatează.

Sub influența mișcărilor de ridicare și coborâre se modifică și direcția apelor curgătoare care își schimbă locul albiilor lăsând în urmă și numeroase meandre.

Metodele de studii sunt puține, mai ales în privința florei plantelor medicinale. Există numeroase date legate de plantele care cresc în NV țării dintre care unele sunt semnalate în zonă de către Alexandru Buia care cercetează pășunile și fânețele de la Vetiș, Boghiș, Doba.

Date mai recente oferă Calol Karacsony, Gavril Ardelean și Monica Marian care prin studiile lor, realizează un inventar al florei, faunei și vegetației din această zonă.

1.2.Date geografice

Câmpia Someșului

Este cea mai întinsă zonă de șes din nord-vestul țării. Ocupă toată partea centrală a teritoriului județului Satu Mare, fiind străbătută de râul Someș, ale cărui aluviuni au format-o. Relieful său este relativ monoton, caracteristic regiunilor de acumulare. Altitudinea variază între 118-160 m. Are o suprafață slab înclinată de la S-E spre N-V, ceea ce determină caracterul divagant al râurilor, precum și adâncimea mică a albiilor actuale. Relieful interfluviilor are microforme șterse. Este străbătută de o rețea de albii părăsite ale Someșului, ceea ce favorizează stagnarea apei. După dimensiuni se remarcă actualul curs al Egherului Mare, format în faza pin-mesteacăn.

Figura 1.2. Încadrarea Câmpiei Someșului în Câmpia de Vest

Sursa: http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/Campia_Somesului.php

Figura nr. 1.3. Harta județului Satu Mare

Sursa: http://pe-harta.ro

În partea răsăriteană a șesului someșean se întind terenuri joase-mlăștinoase. Acest teritoriu în unele lucrări de specialitate este tratat ca o unitate geomorfologică independentă, sub numele de Câmpia Livadei. În nord-estul Câmpiei Someșului, aproape de satul Turulung, apar niște conuri vulcanice izolate, care s-au ridicat odinioară din apa Mării Panonice, sub formă de insule.

Șesul din stânga Someșului este mai bine drenat. Râul, care în trecut a cauzat inundații repetate, este îndiguit și canalizat.

Dintre vechile păduri ale zonei de câmpie, ce se mai păstrează azi sub formă de pâlcuri, menționăm următoarele: pădurea Foieni la N-V de sat, pădurea Șiter la N de Ganas, pădurea Terebești la N de sat, pădurea Flora între Ghilvaci și Sătmărel, pădurea Craidorolț la E de sat, pădurea Cerhat la N-V de Rătești, pădurea Giarmat între Baba Novac și Ardud, pădurea Băltoasa la N de Viile Satu Mare, pădurea Mare la S-V de Dorolț, pădurea Noroieni la sud de Micula, pădurile din lunca Turului la S de Porumbești, pădurea la S de Turulung-Vii, pădurea Dimașag la E de Adrian, pădurea Livada la E de sat, pădurile la S de Medieș-Râturi.

Clima județului Satu Mare este temperat – continentală moderată, cu veri puțin mai călduroase și ierni ceva mai blânde decât în general în restul țării. În schimb, în zona de șes a teritoriului prezentat, care cuprinde partea nordică a Câmpiei de Vest, iernile sunt mai lungi și verile mai moderate, față de partea centrală și sudică a acesteia. Perioade de uscăciune și de secetă excesivă, precum și geruri aspre și persistente, nu se înregistrează în județul Satu Mare.

Județul Satu Mare are clima temperat-continentală moderată, cu veri puțin mai călduroase și ierni ceva mai blânde decât în general în restul țării, în schimb, în zona de șes a teritoriului prezentat, care cu prinde partea nordică a Câmpiei de Vest, iernile sunt mai lungi și verile moderate, față de partea centrală și sudică a acesteia. Perioade de uscăciune și de secetă excesivă, precum și geruri aspre și persistente, nu se înregistrează în județul Satu Mare.

Temperatura medie anuală în diferite stațiuni este următoarea: Carei 9,8°C, Satu Mare 9,7°C. Maxima și minima absolută a fost înregistrată la Carei, și anume: -39,5°C în iulie 1952, respectiv -30,6°C în ianuarie 1929. Pe baza observațiilor făcute timp de 70 de ani (1896-1970), valorile medii ale temperaturilor înregistrate la Satu Mare se prezintă astfel: primăvara 10,2°C; vara 19,6°C; toamna 10,8DC; iarna -1,7°C. Regimul termic al Careiului este asemănător, în Depresiunea Oașului, unde au fost măsurate valori mai scăzute, se înregistrează amplitudini anuale mai mici ale temperaturii.

Numărul zilelor de iarnă cu îngheț în zona de câmpie este de 50-60. Regiunile vestice cu exces de umiditate, favorizează apariția brumelor de toamnă timpurie.

Durata de strălucire a soarelui, cu cel mai mare număr de ore pe an, se înregistrează în partea sud-vestică (peste 1600 ore) și centrală (1500-l600 ore) al județului, pe când în nord este sub 1400 ore.

Cantitatea medie a precipitațiilor variază între 600 mm în partea de vest a teritoriului și 1 200 mm în Masivul Ignișului. În zonele de șes există variații anuale între 400-1000 mm. Valorile extreme înregistrate la stația de la Satu Mare au fost: 1045 mm în 1912, respectiv 378,2 mm în 1961.

În regiunile de câmpie zăpada persistă de obicei numai în ianuarie și parțial în luna februarie, pe când în etajul montan acoperă solul timp de patru luni. La Certeze, în partea superioară a Șălătrucului, în unii ani, zăpada persistă sub formă de mici pete chiar și în luna mai.

Pe teritoriul județului Satu Mare umiditatea atmosferică, cu o medie anuală de 71%, în tot cursul anului se menține destul de ridicată (vara 640/0, iarna 830/0), favorizând dezvoltarea normală a plantelor cultivate.

Nebulozitatea este redusă (de 5,5) determinând un număr mare de zile însorite pe an, 70-75.

Întrucât teritoriul județului Satu Mare are o altitudine medie mică, se înregistrează valori ridicate de presiune atmosferică, în jur de 1000 mb.

Vânturile dominante sunt cele din sectorul nord-vestic (75-80%); primăvara și vara fiind mai frecvente cele vestice, care de obicei sunt însoțite de ploi, iar toamna și iarna cele estice și nord-estice. Vânturile foarte puternice sunt rare.

Câteva caracteristici microclimatice locale. În general clima județului Satu Mare este unitară, dar există și unele particularități locale, demne de remarcat, cu influență asupra covorului vegetal natural.

Din analiza diagramelor climatice ale diferitelor localități din județul Satu Mare, rezultă că, numai în zona dealurilor din partea de sud, există o scurtă perioadă mai secetoasă, la sfârșitul sezonului de vegetație. În zona de câmpie, și în special prin împrejurimile Careiului, aceasta apare doar în unii ani cu precipitații mai scăzute.

1.3. Solurile

Pe teritoriul județului Satu Mare factorii naturali au contribuit la formarea unui înveliș de sol foarte diversificat. Relieful în general determină apariția diferitelor tipuri de soluri, dar acest înveliș nu este unitar nici în cadrul acelorași altitudini.

Din punct de vedere pedologic, regiunea de câmpie este foarte variată. Astfel, pe nisipurile din nord-vestul țării domină psamosolurile acide, în a căror structură se găsesc benzi limonitizate suprapuse, care au capacitate sporită de a reține apa de infiltrație. Pe Câmpia Ecedeea solul este de tip organic turbos, pe alocuri foarte acid. Câmpia Careiului și a Crasnei se caracterizează prin prezența molisolurilor foarte fertile. Pe Câmpia Ierului domină solurile gleice și lăcoviștile, care au evoluat, în bună parte, din cele aluviale. În partea vestică a zonei de câmpie (Câmpia Careiului, Crasnei și Ierului), apar și solurile halomorfe, reprezentate în special prin solonețuri. Pe Câmpia Someșului, unde se găsesc o serie de terenuri cu exces de umiditate, în funcție de micro-relief și de alți factori locali, iau naștere solurile pseudogleice, greu permeabile, în această zonă, din grupa argiluvisolurilor, suprafețele cele mai mari sunt ocupate de cele brune luvice și de luvisoluri albice.

Pe Dealurile Tășnadului domină: soluri brune luvice și argiloilu-viale. În zona Piemonturilor Codrului suprafețe mari sunt acoperite de argiluvisoluri (brune luvice și luvisoluri albice), iar în Culmea Codrului apar cele scheletice, formate pe micașisturi și paragnaise.

Depresiunea Oașului, din punct de vedere pedologie are multe asemănări cu Câmpia Someșului, întrucât aici pe suprafețe mari se găsesc soluri brune luvice, luvisolujri albice, precum și cele pseudogleice. Solurile scheletice din zona Munților Oaș-Gutâi sunt reprezentate prin cele brune acide și andosoluri, al căror material parental îl constituie rocile eruptive andezitice și care s-au format într-o zonă forestieră excesiv de umedă.

CAPITOLUL II

NOȚIUNI GENERALE LEGATE DE PLANTELE MEDICINALE

Plantele sunt neântrecute izvoare vii de produse utile: alimente, fibre textile, medicamente, lemn, parfumuri, coloranți, furaje, unelte știute de mii de ani, altele încă așteptând să fie descoperite. Multă vreme, oamenii au crezut că “buruienile de leac“ au puteri misterioase, ascunse, însoțind folosirea lor la vrăji și descântece. Treptat, oamenii de știință, studiind puterea vindecătoare a diferențelor plante folosite de popor, au dezvăluit “tainele” ascunse ale acestora.

Plantele medicinale sunt resurse pentru obținerea medicamentelor de origine vegetală și ceaiurilor terapeutice. Din punct de vedere, recoltarea plantelor medicinale, este înainte de toate, o muncă plină de simț umanitar. Cu produsele acestei munci se salvează vieți și se alină suferințe este interesant de aflat că o veche învățătură arabă spune: ”cine va salva viața unui om, va fi privit ca și cum ar fi salvat toată omenirea”. Cunoștințele despre plantele medicinale, folosite pe scară largă astăzi, reprezintă împletirea experienței milenare a poporului cu cercetarea științifică mai recentă. Omul, din necesitatea de a-și lecui durerile, a încercat în decursul veacurilor diferitele plante din împrejurimile habitatului său. Pe cele bănuite a-i fi ameliorat suferințele le-a păstrat „din tată în fiu” până în zilele noastre. Multe dintre aceste plante au făcut obiectul unor cercetări (analize și testări) speciale pentru a identifica substanțele folositoare (principiile active) pe care le conțin, astfel ca utilizarea lor să aibă un fundament științific.

a. Plantele medicinale în zilele noastre. Medicamentele de sinteză (elaborate de om), atât de numeroase, prezintă pe lângă aportul deosebit în păstrarea sănătății dezavantajul de a produce uneori efecte secundare neplăcute sau chiar nocive. Omul a constatat însă că substanțele „preparate” din plante se asimilează mai ușor în organism și efectul lor este binefăcător, fără să vătămeze unele organe. De aceea el s-a reîntors cu fața la natură: culege și folosește tot mai intens plantele medicinale, continuând și completând tradiția fitoterapeutică a poporului. „Farmacia verde”, bazată pe folosirea plantelor, este o industrie fără fum, foarte ieftină și accesibilă oricărei persoane interesate.

b. Etape în obținerea materialului vegetal. De la locul de creștere al plantelor până la paharul de ceai călduț sunt mai multe etape care trebuie parcurse cu precizie și la timpul potrivit. Dintre acestea amintim: identificarea plantelor medicinale:

colectarea la timp și conform instrucțiunilor a materialului vegetal (flori, vârfuri de tulpini înflorite, frunze, semințe, fructe, rădăcini, rizomi etc);

uscarea și păstrarea materialului vegetal;

prelucrarea parțială (condiționarea) și ambalarea lui;

cunoașterea valorii terapeutice a plantelor și a modului de utilizare.

Identificarea plantelor constituie etapa fundamentală pentru că de precizia acestei etape depind următoarele etape. Pentru o identificare corectă avedm la dispoziție literatura de specialitate care ne oferă o descriere botanică, un desen al plantei și elementele necesare pentru a dezvălui identitatea speciilor.

Plantele nu vindecă orice afecțiune, dar pot fi de mare ajutor în tratarea tradițională a unor boli, nu este lipsit de importanță faptul că în ultimele decenii tratamentele cu plante au devenit tot mai des întâlnite.

Pentru a obține substanțele medicamentoase din droguri, se pot utiliza diferite procedee de prepararea ca infuzie, decocție, macerație, digestie etc., care în general se bazează pe extracția principiului sau a grupului de principii active, folosindu-se dizolvanți ca: apa, vinul, alcoolul, oțetul, uleiul etc. O dată cu principiul activ se extrag și unele substanțe secundare, care uneori au proprietatea de a mări efectul terapeutic.

După acțiunea lor terapeutică, aceste amestecuri au fost denumite: ceai pectoral, antibronșitic, diuretic, gastric, hepatic etc. Fiecare din aceste ceaiuri este alcătuit din flori, frunze, ierburi, rădăcini și fructe medicinale, care-și întregesc efectele vindecătoare.

Recoltarea plantelor medicinale, necesită experiență în cunoașterea plantelor, a locurilor în care cresc, a timpului și felului în care se face recoltarea, a condițiilor de uscare, ambalare, mânuire. Substituirea cu o plantă toxică poate să ducă la otrăviri. Chiar dacă produsul recoltat nu e toxic, poate avea alte efecte decât cele așteptate, sau poate să fie lipsit de orice acțiune, în timp ce bolnavii își leagă speranțele de medicamentul preparat din plantă. Adesea confuzia se observă la centrul de colectare.

Plantele nu sunt răspândite toate în același loc, nu cresc toate într-o singură zonă. La loc deschis, în câmpii, sunt răspândite anumite specii, care au nevoie de multă lumină și de căldură, dar nu necesită prea multă umezeală, iar în zonele de munte tot plante iubitoare de lumină, dar rezistente la frig și cu viață mai scurtă. Pe dealuri și mai ales la adăpostul văilor și pădurilor, cresc plante care se mulțumesc cu mai puțină lumină, dar au nevoie de multă umezeală. Alte specii cresc pe locuri virane, la margini de drumuri și de căi ferate, în apropierea locuințelor, pe ruine.

Plantele medicinale trebuie bine cunoscute, și de asemenea și locurile în care este mai din plin răspândită fiecare specie. În cazul plantelor cultivate, atât recunoașterea speciilor cât și aflarea locurilor în care se găsesc, sunt probleme rezolvate.

Este necesar să se cunoască bine și partea de plantă care trebuie recoltată. De exemplu, nu trebuie recoltată planta întreagă, atunci când se cer numai frunzele, florile sau fructele. Este inutilă distrugerea plantei fără nici un scop dacă nu sunt utile toate părțile din plantă neavând valoare medicinală. Astfel, de la pătlăgină se recoltează frunza, de la soc florile și fructele, etc.

Plantele bolnave, parazitate, degenerate sau poluate cu excremente animale și umane, cu substanțe străine depuse în atmosfera zonelor industriale sau din stropiri cu ierbicide, insecticide etc, nu se recoltează.

2.1. Perioada și momentul recoltării

Este necesar să se cunoască în ce perioadă, la ce vârstă din timpul creșterii și dezvoltării, părțile care trebuie recoltate sunt mai bogate în principii active, adică în substanțele care le dau acțiunea și valoarea medicinală. Perioada de timp cea mai potrivită pentru recoltarea unei plante este de mare însemnătate.

Scoarțele (cortex) și mugurii (turio) se recoltează primăvara: scoarțele, când seva începe să circule, iar ele se desprind cu ușurință, mugurii, înainte de a se desface, când sunt mari de tot.

Frunzele (folium), chiar și întreaga parte aeriană (herba) și florile (flos) se recoltează în epoca de înflorire a speciei. În această perioadă este vremea recoltării celor mai multe plante medicinale. Probabil că și din acest motiv, cartea de plante medicinale scrisă de dr. George Ulieru și tipărită la Câmpul-Muscel în anul 1934, intitulată Florile bune de leac.

Chiar și în vremea înfloririi, trebuie cunoscut momentul potrivit, de la caz la caz, unele se recoltează în faza de boboci, altele la începutul înfloririi, altele în plină înflorire.

Fructele (fructus) și semințele (semen) se culeg, aproape întotdeauna, când sunt mature. Rădăcinile (radix) și rizomii (rhizoma) se scot din sol toamna, recoltarea lor se poate prelungi până în primăvara următoare, înainte de a începe noul an de vegetație.

Trebuie cunoscută luna în care se poate începe recoltarea fiecărei plante, se urmărește apoi apropierea perioadei potrivite pentru recoltare, mai ales că dintr-o parte în alta a țării și de la un an la altul sunt diferențe climatice care grăbesc sau întârzie dezvoltarea plantelor.

De cele mai multe ori trebuie să se cunoască și momentul din zi în care urmează să se facă recoltarea, pentru că unele plante se recoltează în zori, pe rouă, ca să nu li se scuture fructele, dacă nu se poate în zori, se vor recolta noaptea, la lumina lunii. Altele se pot recolta numai după ce se ridică roua. Frunzele de degețel roșu (Digitalis purpureae folium) se recoltează numai pe timp însorit, între orele 11-14, când conțin cea mai mare cantitate de principii active.

Starea timpului este importantă pentru stabilirea momentului recoltării, deoarece plantele medicinale nu se recoltează pe timp de ploaie. Mai mult, unele dintre ele se recoltează pe timp uscat, însorit, altele pe timp uscat și noros, altele pe timp noros și răcoros. Recoltarea plantelor aromatice necesită trecerea unui interval de timp de una sau două zile însorite după ploaie, pentru ca vremea să fie uscată, dar cel mai bine pentru recoltarea lor este timpul cald și noros.

Colectarea. Fitoterapia (lecuirea prin plante) utilizează toate organele plantelor, începând cu cele din sol (subterane) până la sămânță. De la fiecare plantă se colectează însă anumite organe care concentrează substanțele folositoare (principiile active). Se impune, ca urmare, o diferențiere care trebuie păstrată la colectarea, conservarea (uscarea) și prepararea respectivelor organe.

Organele subterane (rădăcina – Radix, rizomul – Rhizoma, bulbul – Bulbus, tuberculul – Tuber) se colectează de regulă toamna, după ce planta își încheie perioada activă, când ele conțin cea mai mare cantitate de substanță folositoare. Se mai pot colecta și primăvara devreme, înainte ca planta să înceapă creșterea, dar în acest caz se presupune cunoașterea perfectă atât a plantei cât și a locului în care s-ar găsi. Se recomandă ca organele subterane să se colecteze de la plante în vârstă de 2-3 ani, când ele au ajuns la o mărime caracteristică acelor plante. Organele din sol se pot colecta pe orice vreme (uscată sau ploioasă), deoarece ele tot se udă la spălarea de pământ.

Organele aeriene (de deasupra solului) sunt mai numeroase (muguri, coajă, frunze, flori, ramuri cu flori, fructe și semințe).

Mugurii (Gemmae) se colectează când sunt umflați, fără însă a se fi desfăcut, de regulă în martie-aprilie.

Coaja (Cortex) se adună de obicei în perioada înfloririi plantei sau cu puțin înainte de aceasta, în aprilie-mai. Se decojesc ramurile de 1-2 ani și trunchiurile tinere.

Frunzele (Folium, Folia) se culeg de obicei în perioada înfloririi plantei sau înaintea acesteia. La podbal și alte câteva plante se colectează cu mult timp după înflorire, deoarece aceasta premerge apariția frunzelor. Pentru a nu omorî plantele cărora le luăm frunzele, le lăsăm intacte pe cele superioare și le culegem numai pe cele mijlocii și inferioare (care trebuie să fie verzi și nepătate).

Florile (Flores) sunt cele mai potrivite pentru colectare cu puțin timp înainte de a se deschide. „Florile” plantelor se adună atunci când floricelele marginale iau poziție orizontală, cu excepția celor de arnică, de la care se culeg (mai devreme) când acestea stau în poziție verticală. De la porumb se culege mătasea care reprezintă stigmatele alungite ale gineceului (Stigmata Maydis).

Corpul plantei (Herba), adică tulpina plantelor erbacee, de exemplu, de la sunătoare, colectăm treimea superioară a plantei înflorite.

Fructele și semințele (Fructus, Semen) se culeg la deplina maturitate când sunt cele mai bogate în principii active. La chimen, de exemplu, se taie partea superioară a tulpinii când fructele sunt în curs de maturare și de regulă dimineața, pe umezeală, pentru a nu se usca. Și fructele cărnoase sunt strânse tot la maturitate, cu excepția măceșelor pe care le luăm cu câteva zile înainte de această fază.

Uscarea materialului colectat. Se face oarecum diferențiat, în funcție de consistența organelor respective și de cantitatea apei pe care o conțin. În general, pentru a nu se repeta la fiecare plantă, se recomandă ca păstrarea să se realizeze la umbră, materialul botanic fiind așezat pe hârtii albe, pe rogojini sau gratii, într-un strat subțire. Fructele, semințele și organele din sol se pot usca și la soare, despicându-le pe acestea din urmă în 3-4 părți.

Alte organe (flori, frunze, chiar și unele fructe) se decolorează la soare, pierzând astfel aspectul comercial, precum și o parte din substanța activă. Se recomandă ca uscarea organelor colectate să se realizeze în timp cât mai scurt, pentru a-și păstra culoarea în mod uniform. De aceea, dacă la transport s-au lipit între ele, se desfac înainte de a le pune la uscare, iar în timpul uscării se întorc ciclic. Nu este permis să se amestece diferite plante puse la uscare, deoarece perioada de uscare diferă, iar separarea lor după uscare va fi imposibilă. Este chiar periculos să le amestecăm când am colectat și unele plante medicinale toxice sau iritante.

Păstrarea materialului uscat. După uscare, probată prin zdrobirea ușoară a frunzelor și florilor între degete, materialul vegetal se ambalează în pungi de hârtie (în nici un caz în pungi de material plastic). Pungile se închid lejer și se depozitează în loc uscat, ferite de praf și insecte. Materialul de flori, frunze și chiar corpul plantei (herba) poate fi păstrat 1-2 ani, coaja, tuberculii, rizomii și rădăcinile își păstrează proprietățile terapeutice 3-5 ani. După aceste perioade nu vor mai fi păstrate sau folosite.

2.2. Tehnici de recoltare și păstrare

Pentru obținerea unor produse de bună calitate, se aplică anumite tehnici sau metode, procedee de recoltare. Pentru unele părți de plantă se utilizează anumite metode și cu totul altele se utilizează pentru alte părți. În plus, sunt unele produse care se recoltează prin tehnici cu totul speciale, care nu se potrivesc la recoltarea altor produse.

Diferențierea tehnicilor de recoltare este justificată și prin rezultate economice, astfel că, prin tehnicile recomandate se obțin cantități mai mari, într-un timp și efort mai mic decât cu alte tehnici. Se obțin de asemenea produse care au nevoie de mai puține pregătiri înainte de uscare. Există recomandări generale, stabilite pentru fiecare grupă de produse, astfel că, în continuare voi prezenta aceste recomandări.

Scoarțele de pe rămuriși, de pe tulpini se recoltează cu briceag sau cu cuțit. Se crestează mai întâi scoarța într-un loc, de jur împrejurul ramurii sau tulpinii cu o tăietură inelară, pătrunzând până la partea tare, lemnoasă, fără a reteza de pe copaci ramurile sau tulpinile. La distanțe de 10-20 cm se fac tăieturi inelare asemănătoare. Între două inele, se face altă tăietură de-a lungul ramurii sau tulpinii și începând de la această tăietură, se dezlipește de jur împrejur, cu vârful cuțitului scoarța, care gata recoltată se aseamănă cu un jgheab. Pe tulpinile sau ramurile mai groase se fac de-a lungul mai multe tăieturi, iar scoarța nu se mai desface în jgheaburi, ci în fâșii late și lungi. Când părțile medicinale sunt scoarțele de pe rădăcini, tehnica de recoltare este aceeași, dar planta nu mai poate fi salvată. Se scot rădăcinile și cât mai cuprind după aceea se decojesc. Nu se vor scoate niciodată mai multe rădăcini de cât se pot decoji în aceeași zi, deoarece mai târziu nu se mai desprind de pe lemn. Nici de pe tulpini și ramuri, când se permit tăierea lor, scoarțele nu se mai pot desprinde în ziua următoare.

Mugurii se culeg cu mâna, unul câte unul, căutându-i pe cei de mărime corespunzătoare, observând să nu fie deschiși.

Frunzele se recoltează manual, prin strujire, sau prin culegere, mai rar prin tăiere cu secera. Strujirea se aplică atunci când se recoltează deodată toate frunzele de pe tulpină, sau de pe ramuri. Tulpina, de exemplu, se prinde de vârf cu o mână, apoi se cuprinde din apropiere cu cealaltă mână care trasă în josul plantei, adună în palmă toate frunzele, detașându-le una după cealaltă. La fel se recoltează și frunzele de pe ramuri. Dacă se recoltează numai frunzele ajunse la maturitate, celelalte sunt lăsate să-și continue creșterea, urmând să fie recoltate în alte etape, se culeg una câte una. Frunzele foarte mari, care crescând la baza plantelor se întind în apropierea pământului, se recoltează prin tăiere cu secera. În general, frunzele se culeg fără codițe (pețioli). În puține cazuri, ca la mătrăgună (Atropa belladonna), când și pețioli sunt bogați în principii active se recoltează împreună cu frunzele.

Florile și inflorescențele, formațiuni care cuprind mai multe flori la un loc sau alăturate, se recoltează cu mâna. La fel se recoltează când este cazul numai anumite părți din floare: corola, petalele. Cu foarfeca se taie inflorescențele. Uneori florile se desprind îndată din inflorescențele recoltate. Alteori se scutură după uscare, în acest caz, abia după aceea se îndepărtează pedunculii, care uscându-se într-un timp mai lung sunt încă moi. Când se taie vârfurile înflorite, separarea florilor se face după uscare, prin strujire. Inflorescențele de mușețel (Chamomillae flos) se recoltează din câmpurile de cultură, sau din locurile unde crește singur și des, cu ajutorul unor piepteni speciali, manual sau mecanizat.

Părțile aeriene ale plantelor, tulpinile înfrunzite cu ramuri și flori, se recoltează prin rupere și prin smulgere cu mâna, dar și prin tăiere cu secera, cu coasa, ori cu mașina de cosit fân. Ruperea și tăiere cu secera se practică pentru plantele răspândite prin păduri și prin locuri necultivate, iar smulgerea numai dacă plantele nu au rădăcini prea rezistente. În culturi se folosesc secerile, coasele și mijloacele mecanizate. De la plantele prea înalt crescute, precum și de la cele cu bază lemnoasă, se recoltează numai vârfurile înflorite, ierboase.

Fructele se recoltează cu mâna, cu piepteni speciali, prin secerare – treierare și uneori prin batere și scuturare. Cu piepteni speciali se pot culege afinele (Myrtilli fructus). Prin secerare – treierare se recoltează din culturi fructele de anason (Anisi fructus), chimion (Caravi fructus), coriandru (Coriandri fructus), fenicul (Foeniculi fructus). Fructele de ienupăr (Juniperi fructus) se recoltează prin batere ușoară și prin scuturarea arbuștilor, după ce mai întâi se întind sub ei petalele. Măceșele (Cynosbati fructus), fructele de cătină (Hippophae fructus) și altele se recoltează cu mâna.

Rădăcinile și rizomii se recoltează prin smulgerea plantelor, prin scoaterea cu cazmaua (hârlețul), prin săparea unor gropi sau șanțuri, iar uneori cu plugul și grapa sau cu mașina de scos cartofi. Plantele ușor înrădăcinate se smulg. Cele cu rădăcini mai puternice se scot cu cazmaua când rădăcinile sau rizomii sunt mari și adânc înfipte în pământ, se sapă gropi, sau șanțuri care urmăresc traseul rădăcinilor lungi, pentru a nu lăsa îngropate părțile căutate și de valoare. Șanțurile și gropile indiferent de mărimea lor, se astupă imediat, pentru nivelarea terenurilor. Cu plugul se scot rizomii și rădăcinile plantelor din culturi, dar și din locurile necultivate de luncă sau șes unde plantele cresc dese. Se strâng apoi cu grapa și se adună cu furcile în grămezi. În cazul plantelor necultivate, recoltarea rădăcinilor și rizomilor se face cu grijă, lăsând în teren destule plante, încât recoltarea să nu fie urmată de distrugerea speciei prin dispariția ei din locurile de creștere. În același scop, uneori este necesar să se îngroape, în locul de unde s-a recoltat tufa de pe care să nu se reteze partea de sus a rădăcinii principale. Această parte, se numește colet, face trecerea între rădăcină și tulpină și conține muguri de creștere, din care, în anul următor, se pot forma plante noi.

Plantele care conțin substanțe toxice (otrăvitoare) se recoltează, se transportă, se prelucrează și se păstrează astfel încât să nu pună în pericol viața și sănătatea celor care le recoltează și le mânuiesc, viața și sănătatea animalelor, precum și puritatea mediului înconjurător.

Recoltarea manuală sau mecanică a plantelor toxice se va face cu cea mai mare atenție, luându-se toate măsurile de protecție pentru prevenirea intoxicațiilor. Folosirea mănușilor de protecție este obligatorie. De asemenea, muncitorii sunt obligați să poarte măști contra prafului, când recoltarea se execută cu mijloace mecanizate, să-și spele mâinile după terminarea lucrului, să nu mănânce și să nu-și ducă mâinile la ochi, gură și nas pe tot timpul lucrului.

Imediat după recoltare și înainte de a fi transportate spre locurile de uscare, colectare sau prelucrare, produsele vegetale medicinale nu se așază direct pe pământ. O astfel de mânuire înseamnă lipsă de grijă față de păstrarea lor în stare de curățenie. Se interzice, de asemenea, așezarea lor în grămezi, care este urmată de transpirație și încălzire. Produsele încinse fermentează, căldura și fermentarea distrug principiile active. Are loc de asemenea schimbarea culorii produselor, adesea până la înnegrirea totală și dezvoltarea unor mucegaiuri. Foarte rar, numai în anumite cazuri, produsele vegetale de uz medicinal se supun unei fermentări, de exemplu rădăcinile de lemn dulce (Liquiritiae radix), dar pe o durată de timp determinată și nu până la degradarea produsului.

În așteptarea încărcării pentru a fi transportate la locurile de uscare sau de prelucrare, produsele medicinale de origine vegetală se întind, în straturi nu prea groase, pe prelate, cergi, saci sau hârtii și dacă este nevoie se mai răscolesc pentru a le aerisi.

Pentru transport, frunzele se încarcă, așezăndu-le cât mai afânate cu putință, în saci de cânepă, ori în coșuri și lăzi. Folosirea sacilor din material plastic este interzisă la transportarea și păstrarea plantelor medicinale proaspete sau uscate, chiar și pentru timp scurt, deoarece nu permit circulația aerului în interior, grăbesc transpirația, încălzirea și astfel duc la degradarea rapidă a produselor.

Fructele zemoase se adună și se transportă în lădițe înalte de 10-15 cm ca să nu se strivească, deoarece sucurile fructelor strivite se preling pe fructele întregi, grăbind apariția proceselor fermentative.

Înainte de uscare sau de prelucrare, se efectuează mai multe lucrări pregătitoare: curățirea, selectarea și fasonarea, care au ca scop obținerea unui produs cât mai curat, uniform aspectuos și de bună calitate, corespunzător viitoarei sale utilizări în scopuri medicinale.

Curățirea și selectarea, urmăresc înlăturarea corpurilor străine cum sunt: pământul, bălegarul, nisipul, pietrișul, plantele străine sau părți din plante străine și de asemenea înlăturarea părților nefolositoare din planta medicinală recoltată. Pământul, bălegarul, nisipul și pietrele rămase pe rizomi și rădăcini sau cuprinse între firele lor se îndepărtează prin scuturare puternică, uneori prin frecare cu peria și adesea prin spălare într-o apă curgătoare. Aceste corpuri străine aderă puternic la produse în timpul uscării, așa încât îndepărtarea lor ulterioară se face cu mult mai greu.

Lucrările de fasonare sunt necesare pentru a da produsului vegetal medicinal mărimea corespunzătoare, forma potrivită și aspectul pe care trebuie sa-l aibă. De mărimea diferitelor produse depinde în mare parte aspectul lor, uniformitatea, dar și bunul mers al uscării, ambalării, transportului și mânuirii sau prelucrării ulterioare.

2.3. Uscarea, ambalarea, păstrarea și colectarea plantelor medicinale

Sunt destul de puține cazurile în care produsele vegetale medicinale se predau centrelor de colectare în stare proaspătă. Cele mai importante dintre acestea sunt măceșele (Cynosbati fructus), fructele de cătină (Hippophae fructus), de păducel (Crataegi fructus), porumbele (Pruni spinosae fructus), lăcrămioarele (Convallariae herba), menta și levăținca recoltate în vederea prelucrării imediate prin dilatare cu vapori de apă (Mentha recens și Lavandulla recens), frunzele de anghinare pentru prelucrare industrială imediată (Cynarae folium recens).

Majoritatea produselor vegetale medicinale se predau în stare uscată. De aceea, cu toate că uscarea este o operație total diferită față de recoltare, regulile și procedeele de uscare trebuie cunoscute de toți recoltatorii. Uscarea înseamnă îndepărtarea apei din produse.

După cum se știe, apa din produsele vegetale proaspăt recoltate produce transpirație, încălzire și fermentații, procese care distrug principiile active, permit mucegăirea, schimbă culoarea și mirosul produselor. Plantele uscate nu mai suferă aceste modificări și își păstrează calitățile timp îndelungat. De asemenea, greutatea lor scade mult, în oarecare măsură scade și volumul, deci ambalarea, transportarea și depozitarea lor se vor face mai ușor și mai economic.

Uscarea plantelor medicinale începe curând după recoltare. În realitate, pierderile de apă prin evaporare încep de la sine, imediat după recoltare, dar asigurarea unor anumite condiții este absolut necesară pentru a mări viteza de uscare și pentru a favoriza uscarea întregului material. În special florile, frunzele și fructele moi trebuie puse la uscat în cel mult 2-3ore de la recoltare. Întârzierile, ca și încetinirea uscării, au ca urmări descompunerea principiilor active, brunificări, mucegăiri.

Uscarea este naturală, când se face numai prin acțiunea căldurii aerului înconjurător, fără mijloace speciale de încălzire, fie la lumina soarelui, fie la umbră. Uscarea cu ajutorul unor instalații speciale care pot realiza aer cald la temperaturi dirijate, poartă numele de uscare artificială.

Uscarea naturală se poate organiza în încăperi goale, poduri, magazii, pătule, șure, șoproane, pe prispe, sub acoperișuri improvizate precum și la soare, în locuri deschise. La soare se uscă, de obicei rădăcinile de păpădie (Taraxaci radix), rizomii de pir (Graminis rhizoma), scoarțele de călin (Viburni cortex), de crușin (Frangulae cortex), cozile de cireșe (Cerasorum stipites), florile albe, florile de lumânărică (Verbasci flos). Celelalte produse, dacă se uscă la soare, se decolorează, sau își pierd principiile active.

Pentru uscarea pe cale naturală, se obișnuiește ca unele produse, mai ales vârfurile înflorite, să fie legate în mănunchi sau buchete care se agață pe sfori și sârme întinse în locuri adăpostite. Durata uscării pe cale naturală, în timpul verii, este de 3-8 zile pentru flori, frunze și ierburi subțiri, 10-14 zile pentru frunze groase și părțile aeriene, 14-21 zile pentru scoarțe și rădăcini subțiri, 30-35 zile pentru rizomi și rădăcini groase. Primăvara și toamna, aceste termene sunt aproximativ de două ori mai lungi.

Uscarea artificială se face în așa-numitele uscătorii cu aer cald, care sunt camere dotate cu sistem de încălzire și de aerisire și amenajate cu rafturi (uscătoria Bozniacă, uscătoria Cooperator ș.a), sunt de asemenea construcții metalice stabile sau rotative care au sisteme de dirijare a aerului cald, sau tunele de uscare și uscătorii cu bandă transportoare, în care produsele vegetale sunt împinse, pe toată durata uscării, spre un aer tot mai cald și mai uscat până la deshidratarea dorită.

Curățenia în spațiile de uscare, încăperi și uscătorii este deosebit de importantă.

Plantele toxice se vor usca separat, în condiții de siguranță, încât să nu existe posibilitatea trecerii lor în celelalte produse. Impurificarea unui produs vegetal medicinal cu plante toxice, duce la distrugerea întregului produs, deoarece se creează pericol de otrăvire.

În timpul uscării, nu se vor întinde și nu se vor usca în apropierea altor plante, produsele vegetale care poartă mirosuri puternice, ca rădăcina de odolean (Valerianae radix). Pentru astfel de produse se vor căuta locuri separate de uscare, pentru a nu transmite mirosurile lor altor plante.

Trierea produselor vegetale medicinale după uscare este necesară deoarece prin uscare mai au loc unele schimbări de culoare. Fructele fermentate, florile și frunzele îndoite sau presate în timpul transportului se înnegresc, cele recoltate prea târziu se îngălbenesc, se brunifică, ori se înnegresc și ele. În cazul în care proporția lor depășește procentajul admis de norma de calitate, se face trierea, adică alegerea și îndepărtarea lor din produs. În mod obișnuit, trierea se face manual. Pentru trierea unor fructe sau semințe de aceeași formă și de mărime egală, care nu pot fi selectate înainte de uscare sau care se recoltează în stare uscată, se utilizează trioare mecanice sau selectoare.

Ambalarea și păstrarea produselor vegetale medicinale uscate, nu cad în sarcina recoltatorilor, ci a întreprinderilor specializate.

Totuși, chiar și ambalarea provizorie, necesară pentru transportarea cantităților mai mari de produse până la centrele de colectare, trebuie să respecte anumite reguli, pentru a nu se transforma într-o operație dăunătoare.

În general, rădăcinile, rizomii, scoarțele, părțile aeriene și fructele se ambalează în saci de cânepă. Produsele în cantități mari, care pot fi presate, ca rădăcini, rizomi, scoarțe, părți aeriene, frunze, se supun balotării, mai ales în centrele de prelucrare, unde se află prese speciale și numai după aceea se ambalează în pânză de sac. Fructele, semințele, mugurii, unele flori și frunze, se ambalează în saci de hârtie. Lăzile căptușite cu hârtie, sau cutiile de carton sunt destinate, de obicei, florilor și frunzelor aromatice. Ambalajele din mase plastice sunt interzise.

Păstrarea produselor vegetale medicinale până la predarea lor la centrele de colectare se face în camere curate, bine aerisite, uscate, ferite de lumina directă a soarelui, de accesul animalelor, rozătoarelor în special și insectelor. Curățirea camerelor destinate păstrării plantelor medicinale se face cu aceeași grijă ca pentru spațiile de uscare. Produsele toxice se păstrează separat de cele netoxice, dacă se poate chiar în încăperi separate. La fel se vor păstra separat, plantele purtătoare de mirosuri puternice. Plantele recoltate pentru uz casnic se ambalează în pungi de hârtie. Depozitarea lor se face în cămări, în încăperi neîncălzite și uscate, cu temperaturi destul de constante.

Fiecare ambalaj trebuie să poarte o inscripție cu numele produsului și data recoltării, scrise citeț și la loc vizibil. Plantele toxice nu se păstrează pentru uz casnic.

2.4. Tehnici de protejare

Dacă omul este principalul prădător sau distrugător al naturii, atunci, în mod obligatoriu, pentru a nu-și periclita existența trebuie să întreprindă acțiuni de ocrotire și de refacere. În acest context este necesar ca acele plante, care, datorită colectării repetate și masive, se răresc, sunt amenințate cu dispariția, sau chiar au dispărut din anumite suprafețe, să fie ocrotite prin diverse mijloace. În acest fel, omul dă dovadă de înțelepciune și respect față de natura atât de darnică, pe care o folosește spre binele său, fără s-o devasteze. De aceea este indicat, să fim colectori moderați în cazul plantelor devenite rare: să nu scoatem toate organele subterane dintr-o suprafață de colectare, să nu smulgem plantele cu rădăcină, când aceasta nu este utilizabilă (de exemplu, sunătoarea); să nu rupem crengile copacilor care rămân apoi cu aspect jalnic (de exemplu, teiul); să împrăștiem semințele pe care nu le folosim în terenul din care am colectat planta mamă; să încercăm să înmulțim plantele medicinale rare, semințele acestora să le împrăștiem în locul în care natura ni le-a oferit sau în alte locuri ecologic asemănătoare cu acelea.

Dintre cele circa 150 de specii medicinale colectate curent din flora spontană, unele au devenit rare sau periclitate, declarate chiar „monumente naturale” (ghințura – Gentiana lulea, angelica – Angelica archangelica) de aceea, pentru salvarea lor, fie că au fost trecute în cultură, fie că se urmărește folosirea altor specii, înlocuitoare, care sunt abundente în natură sau se pot cultiva mai ușor.

2.5. Valorificare

Primele mențiuni scrise despre plantele ce cresc în nord-vestul tării, se găsesc în unele documente medievale începând cu secolul al XIII-lea, legate în special de delimitarea unor teritorii, prin semnele de hotar. Astfel într-un document redactat în limba latină, datat din 1 iunie următoarele specii: ulmul, salcia, mesteacănul și trestia. În alte izvoare medievale scrise apar și numele altor plante: stejarul, cerul, frasinul, aninul, plopul, teiul etc.

O parte din cunoștințele străvechi despre plante din această regiune s-au perpetuat în mod indirect, prin denumiri populare, câteva toponomii precum și unele preocupări arhaice, dintre care se evidențiază medicina populară. Astfel sunt denumirile populare românești în unele studii de etnografie și în special în culegerile de folclor local.

Pentru întreținerea vieții, omul primitiv își procura hrana din mediul înconjurător. Aceste alimente erau formate în general din vegetale și carnea animalelor vânate. În lupta pentru existență, omul era deseori rănit sau se îmbolnăvea. Ca și animalele, el se retrăgea în peșteri căutându-și alinarea suferințelor în buruienile pe care le mânca. Cu judecata lui superioară și ținerea de minte, omul primitiv a reținut pe cele care-i aduceau alinarea și vindecarea și a transmis din generație în generație observațiile sale, la început prin viu grai, apoi prin desene și mai târziu prin scris. Astfel s-a format comoara de cunoștințe de-a lungul veacurilor.

Pe măsura extinderii cercetărilor, au apărut lucrări noi care demonstrează eficiența plantelor medicinale în terapeutică. Dacă strămoșii noștri utilizau plantele medicinale pe baza tradiției, astăzi folosirea lor este fundamentată științific prin cercetări chimice, biologice și clinice fiind puse la dispoziția celor suferinzi sub formă de extracte, tincturi, siropuri, ceaiuri sau alte forme farmaceutice de o înaltă valoare terapeutică.

Pe lângă preocupările medicale oficiale destul de puține ale vremii, o serie de date atestă folosirea pe scară largă a plantelor de către populație, în scopuri terapeutice. Primul studiu cu caracter geobotanic asupra județului Satu Mare este semnat de Al. Buia, care în perioada interbelică cercetează pășunile și fânețe de la Vetiș, Boghiș, Doba și Foieni.

Condițiile naturale locale de relief, climă și cele edafice deosebit de variate, au determinat marea diversitate a florei județului Satu Mare. Prezența unor stațiuni azonale contribuie la îmbogățirea tezaurului floristic a teritoriului prezent.

Analizând componența florei județului Satu Mare în funcție de factorii ecologici se constată că, din punct de vedere al cerințelor față de umiditatea solului (U) cele mai numeroase sunt mezofitele și mezoxerofitele, față de temperatură (T) mezotermele, iar al reacției solului (R) mai numeroase sunt speciile neutrofile și plantele euriionice.

Dintre plantele spontane care cresc pe teritoriul județului Satu Mare, circa 50 de specii constituie rarități ale florei României. Între acestea unele figurează pe lista endemitelor, relictelor și a celor ocrotite. O caracteristică a florei o constituie fragmentarea arealului multor specii, dintre care în prezent răspândirea majorității a devenit insulară. În consecință multe plante, odinioară mai frecvente, apar azi pe suprafețe foarte restrânse .

Condițiile naturale locale de relief, climă și cele edafice deosebit de variate, au determinat marea diversitate a florei județului Satu Mare. Prezența unor stațiuni azonale contribuie la îmbogățirea tezaurului floristic a teritoriului prezentat.

Preocupările legate de valorificarea plantelor medicinale este greu de stabilit în comuna Vetiș deoarece nu există o statistică, toate datele obținute se bazează pe discuțiile purtate cu locuitorii mai vârstnici atât din Vetiș cât și din satele aparținătoare: Oar și Decebal.

În urma discuțiilor purtate, am aflat că locuitorii comunei au păstrat tradiția ancestrală și folosesc plantele medicinale iar în urmă cu ani s-au ocupat cu cultivarea, strângerea și colectarea acestora din flora spontană de pe raza comunei. Dintre aceste plante cele mai frecvent utilizate sunt: mușețelul, coada șoricelului, păpădia, rostopasca, pelinul etc.

Mușețel (Matricaria chamomilla) Coada-șoricelului (Achilea millefolium)

Pelin (Artemisia absinthium)

Păpădie (Taraxacum officinalis)

Rostopasca (Chelidonium majus L.)

Interesul omului ar trebui să fie astăzi mult mai mare, în privința plantelor medicinale, deoarece valorificarea acestora nu necesită investiții mari deoarece ele se pot recolta cu mâna, grebla sau cazmale.

Transportul se poate realiza cu coșuri existente în fiecare gospodărie iar pentru uscare se pot folosi podurile clădirilor deoarece astăzi locuitorii nu mai depozitează cereale.

Este important ca pentru o valorificare eficientă instituțiile locale să desfașoare activități cu tinerii mai ales în cadrul școlilor în care există și un program special intitulat “Școala altfel”. Acest lucru este important mai ales în anii ploioși de primăvară când apa stagnează pe culturi și apar zone întinse cu mușețel care este extrem de valoros.

Organele locale ar trebui să inițieze acțiuni de popularizare prin intermediul școlii, dispensarului din comune-sate, ca locuitorii comunei și nu numai să cunoască importanța lor și la fel să se ia legătura cu centrele de colectare a plantelor sau plafare pentru a le valorifica cât mai eficient.

Colectarea plantelor medicinale

Produsele vegetale medicinale recoltate din flora spontană de diferite persoane sau de grupuri organizate, ca și produsele rezultate din culturi de plante medicinale, se predau unităților specializate în colectarea, prelucrarea și depozitarea plantelor medicinale.

În țara noastră, colectarea plantelor medicinale face parte din atribuțiile Trustului PLAFAR, organizație centrală cu sediul în București, dependentă de Ministerul Agriculturii Industriei Alimentare și Apelor.

Plantele care cresc necultivate în flora spontană se achiziționează direct de la culegători (recoltatori), iar pentru plantele de cultură se încheie contracte cu unitățile agricole.

Pe lîngă Trustul PLAFAR, mai colectează plante medicinale cooperativele de consum, în special măceșe și de asemenea — serviciile pentru colectarea fructelor de pădure, organizate în unitățile Ministerului Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții.

Trustul PLAFAR are în compunere 10 mari unități, denumite întreprinderi PLAFAR, cu sediile în București, Botoșani, Brașov, Brăila, Cluj, Craiova, Oradea, Orăștie, Roman și Timișoara.

Fiecare întreprindere conduce activitățile cîtorva unități mai mici, cu sediile în orașele din teritoriu, sau în unele comune rurale situate de regulă în apropierea zonelor de recoltare, unități denumite Centre PLAFAR. Centrele PLAFAR colectează plantele medicinale de la recoltatori și cultivatori. Achizitorii din Centrele PLAFAR sunt împuterniciți cu plata produselor recoltate, sunt instruiți în ce privește cunoașterea plantelor medicinale clin teritoriile apropiate, tehnicile de recoltare, selectare, uscare etc. și se deplasează în teren pentru a-i îndruma pe recoltatori și cultivatori. Unele centre au în dotare uscătorii cu aer cald și instalații pentru prelucrarea industrială a unor produse vegetale medicinale.

Toate Centrele PLAFAR dispun de spații și de amenajări pentru depozitarea produselor vegetale medicinale provenite clin colectări, de la culegători și cultivatori

CAPITOLUL III

METODA DE PREZENTARE A FLOREI

La întocmirea prezentei lucrări ne-am bazat în primul rând pe materialul de herbar colectat de noi, precum și pe observațiile și notițele de teren. Cu ocazia deplasărilor a fost străbătut întregul teritoriu al județului și au fost colectate materiale de pe cuprinsul tuturor comunelor. Materialul botanic al Herbarul Muzeului orășenesc din Carei, cuprinde peste 15000 de coli, axat în special pe această temă.

Au fost consultate și o serie de materiale de herbar provenite din regiunea studiată, care se păstrează în București, Cluj-Napoca, Oradea Satu Mare etc. La Liceul „M. Eminescu” din Satu Mare se găsește un vechi ierbar, care se pare că este un fragment al colecției întocmite inițial de F. Diveky în secolul trecut. Lipsesc de pe etichete locurile de colectare, ceea ce îngreunează mult folosirea datelor, chiar în situația în care acestea au fost publicate deja.

Paralel cu colectarea materialului de herbar a fost studiată toată literatura botanică disponibilă, referitoare la județul Satu Mare. Pentru a da o imagine cât mai completă asupra cercetărilor anterioare efectuate aici, în lista bibliografică anexată includem și lucrările publicate despre plantele inferioare.

Nomenclatura folosită se bazează pe lucrările botanice românești recent apărute, precum și pe cele editate în alte țări, dintre care menționăm în mod special „Flora Europaea, vol. I-V”. În cadrul enumerării noastre, păstrăm denumirile originale a unor endemisme carpatice și a speciilor dacice, care în această monografie sunt prezentate ca taxoni infraspecifici sau chiar sinonimii.

O serie de binomi vechi, publicați în special în secolul trecut, au fost identificați și actualizați, iar în cazurile în care am considerat necesar, și aceștia sunt menționați în paranteză, după cifra bibliografică corespunzătoare. În unele cazuri identificarea speciilor nu a fost posibilă. Astfel de exemplu au fost publicați binomi ca: „Euphorbia arvensis” sau „Pimpinella vulgaris” pe care nu i-am putut atribui niciunei specii. În cadrul listei noastre floristice ordinea prezentării localităților se bazează pe criteriul geografic. Prima dată sunt enumerate cele din zonele de câmpii (prescurtat CÂMP), urmează cele din zonele piemontane din partea sudică a județului și Culmea Codrului (prescurtat DLSCD), apoi cele din zona depresionară și montană a Oașului și Gutâiului (prescurtat OAȘ). În fiecare zonă localitățile sunt enumerate de la vest spre est. În situația în care o specie a fost identificată într-o zonă în mai puțin de 8-10 localități, acestea sunt nominalizate toate. În cazul unor specii rare menționăm toate localitățile, iar în situațiile în care am considerat necesar, precizăm și stațiunea unde crește planta respectivă. Între localități semnalate în diferite lucrări, respectiv între cele enumerate în urma colectărilor proprii.

La speciile semnalate anterior și neregăsite de noi, sau pe care nu le-am văzut în alte colecții notăm mențiunile cuvenite. Dintre taxonii infraspecifici am luat în considerare în primul rând subspeciile. Varietățile și formele sunt redate în special pe baza literaturii consultate. Unele plante subspontane, care s-au adaptat bine la condițiile locale sunt incluse pe lista floristică.

Marea majoritate a fotografiilor au fost executate de autor.

Abreviații:

CÂMP regiunile de câmpii ale teritoriului.

DLSCD dealurile din partea sudică a teritoriului (Barcăului, Tășnadului, Codrului) și Culmea Codrului

OAȘ zona depresionară și montană (Depresiunea Oașului, Munții Oașului și a Gutâiului)

C. Câmpia; dl. – deal; Dle. – dealurile; Depr. – Depresiunea; jud. – județul; marg. – marginea zonei; ml. – mlaștină: mt. – muntele; Mții – Munții; pd. – pădurea Pie. – Piemontul; vf. – vârful; vi. – valea.

Preparate din plante și ceaiuri uzuale utilizate în comuna Vetiș

Deși nu este obiectul principal al lucrării, considerăm totuși că indicații generale privind utilizarea plantelor medicinale sunt binevinite, chiar dacă acestea se află tratate pe larg în lucrări de speciale.

Substanțele utile se extrag din organele plantelor, în general, fie cu ajutorul apei (de obicei fierbinte), fie cu ajutorul unui solvent, cum ar fi, de pildă, alcoolul. Organele plantelor se fărâmițează în fragmente mici (frunze, flori, planta erbacee – până la 5 mm, frunzele pieloase până la 1 mm, tulpinile, coaja și organele subpămîntene – sub 3 mm, fructele și semințele – sub 0,5 mm).

Problema cea mai dificilă este aceea a raportului dintre drog și mediul de extracție, care nu poate fi generalizat, deoarece nu este în funecție numai de planta și organul folosit, ci și de afecțiunea tratată, astfel pentru stomatită se pun 3 linguri „flori” de mușețel la cana de apă, iar pentru colită, doar 1-2 lingurițe; pentru diskinezie biliară se pune o jumătate linguriță drog de rostopască la cana de apă, iar de la iarba mare, 4 linguri. În general s-ar putea aprecia ca favorabil raportul de 1-2 lingurițe de drog la o cana de apă (200-250 ml).

Vasele în care se prepară medicamentele din plante să fie emailate au inoxidabile și prevăzute cu capac, iar strecurătoarea din fibre vegetale (tifon).

Nu se recomandă folosirea în casă a plantelor toxice. Multă precauție cu rostopască și pelinul.

Preparatele din plante se folosesc mai ales intern (I), adică se administrează pe cale bucală, dar și extern (E), când se irigă cavitățile au se aplică pe locurile durerease.

Dintre soluțiile extractive apoase de uz intern amintim următoarele:

Infuzia (ceaiul sau opăreala) se prepară de obicei din flori, frunze și părțile aeriene (herba) ale plantelor erbacee în proporție de 3 dacă nu avem indicația exactă. Drogul se umectează 5 minute în proporție de 1 la 3 părți apă rece, după care se introduce în apă clocotită și se continuă fierberea slabă (pe baie de apă) încă 5 minute. Se lasă în repaus 15-30 de minute și se strecoară presând materialul. Lichidul obținut (ceaiul) își păstrează calitățile circa 12 ore.

Decoctul (fiertura) se deosebește de infuzie prin produsul folosit (rădăcini, rizomi, coajă, fructe, semințe) și, mai ales, prin timpul de fierbere. Se amestecă o lingură de drog fărâmițat în circa 25 minute apă rece și se pune la fiert, ținându-se în clocot, la foc slab, încă 20 de minute, după care se lasă în repaus 10 minute. Se strecoară și se completează cu apă până la 250 ml. Lichidul se poate păstra circa 2 ore. În timp ce decoctul din măceșe, de exemplu (o lingură la doi litri apă), se fierbe numai 10 minute și drogul se adaugă în apa fierbinte.

Maceratul (plămădeala la rece) reprezintă înmuierea drogului în apă rece (la temperatura camerei, 15-25°C) un timp variabil, de la jumătate de oră la 7-8 ore maximum, amestecându-se de mai multe ori. Se macerează de obicei plantele mucilaginoase (nalba, nalba mare, vâscul). Maceratul din rădăcina nalbei mari, de pildă, se prepară dintr-o lingură de drog lăsată 30 de minute în 250 ml apă rece, iar vâscul 2 lingurițe drog la 250 ml apă rece timp de 7-8 ore.

Siropul medicinal este extract apos (prin infuzie, decoctetc), îndulcit puternic (360 g extract la 640 g zahăr). Zahărul se dizolvă la rece sau la cald în vase smălțuite. Completarea lichidului la litru se face numai cu apă fiartă. Un sirop foarte apreciat este cel din mugur de pin, preparat astfel, 100 g muguri striviți se macerează 12 ore în 100 ml alcool, se adaugă 500 ml apă clocotită și se lasă în repaus 6 ore după care se strecoară și se adaugă 640 g zahăr dizolvat la cald pe baia de apă, apoi se completează cu apă fiartă pănă la 1 litru.

A doua categorie de preparate de uz intern sunt soluțiile extracti hidroalcoolice, cu solventul ametec de alcool cu apă în diferite proporț:

Tinctura se obține din 1-2 părți drog la 10 părți alcool de 400 și se lasă la macerat 7-8 zile la temperatura camerei, după care se filtrează. Pregătirea tincturii în casă se poate face cu votcă, dar cantitatea necesară este dublă. Tinctura se administrează „cu picătura” pe zahăr sau în apă. Tinctura din rădăcini de ghințură, de exemplu se obține prin macerarea a 20 g drog, 7-8 zile, în 100 ml alcool. Se admnistrează 10-15 picături înainte de mese.

Se încadrează aici și siropul de pin amintit.

Vinul medicinal se obține prin macerarea a 30-50 g drog la litru 1 vechi, timp de 7-8 zile, la temperatura camerei (15-25°C), are se strecoară și se completează eventual cu vin până la litru, 30-50 g cu jumătate oră înainte de mese pentru creșterea apetitului.

Pulberea sau pudra se obține prin măcinarea fină a drogului. Extragerea substanțelor active se realizează la nivelul tubului. Pulberea din frunzele de vâsc, de pildă, se administrează într-o linguriță cu apă, 1-3 vârfuri de cuțit, pe zi. Între preparatele de uz extern menționăm: digestia (plămădeala la cald sau inhalația) se obține turnind apă (40-60°G) peste droguri (de mușețel, sunătoare etc.) ce conțin uleiuri volatile. Se fierbe slab pentru a se degaja vapori care să poată fi inhalate. Acoperim fața și vasul cu un prosop pentru a inspira vaporii respectivi, benefici pentru afecțiuni ale căilor respiratorii, bronșită, astm, laringită etc.

Cataplasma (oblojeala) se prepară din drog mărunțit și îmbibat cu apă călduță până se face ca o pastă. Se aplică direct pe locul dureros se împachetează în tifon și apoi se lasă 15 minute. Se folosesc 100 g făină de muștar, de exemplu, în afecțiuni reumatice.

Oțetul medicinal se prepară ca vinul, numai că macerarea se face din vin, folosind plante aromatice, 5-10 g la 100 g de oțet. Se întrebuințează numai extern pentru fricțiuni.

Băile cu plante se realizează prin adăugarea în apa de baie a unui ceai, decoct sau direct a plantelor mărunțite și puse într-un sac de tifon.

Gargarismele se prepară ca infuzie sau decoct mai concentrate, de exemplu 2-3 linguri „flori” de mușețel la o cană de apă și se utilizează sub formă de gargară în afecțiuni ale gurii și gâtului (storatită, aftă, amigdalită etc).

CEAIURI UZUALE UTILIZATE ÎN COMUNA VETIȘ

Preparatul cel mai obișnuit obținut din plante medicinale, este prin infuzare, mai rar prin decocție. Unitățile de măsură folosite sunt ceașca (circa 200-250 ml), pentru apă și ceaiul obținut, pentru droguri, care au următoarele corespondențe în greutate:

Infuzie 5%, 2-3 ceaiuri pe zi, după mesele principale. Se folosește în colite și enterocolite cu sau fără fermentație.

Ceaiuri gastrice

Infuzie 1%, 2-3 ceaiuri călduțe pe zi, după mesele principale. Calmează durerile ulcerului gastric și duodenal, scăzând totodată cantitatea de secreții.

Infuzie 2%, 3-4 ceaiuri pe zi, după mese. Calmează durerile, contribuie la eliminarea gazelor și mărește pofta de mâncare.

Ceai contra colicilor

Adulți

Fructe (capsule) de mac 1,3 p

Flori de mușețel 2,5 p

Flori de coada șoricelulai 1,5 p

Frunze de roiniță 1,5 p

Fructe de fenicul 1,0 p

Părți aeriene de izmă 1,5 p

Părți aeriene de cimbru 0,7 p

Infuzie 2%, 2-3 ceaiuri pe zi, în colici stomacale și intestinale, ca factor calmant.

Copii

Flori de mușețel 3,0 p

Frunze de izmă 1,0 p

Fructe de fenicul 4,0 p

Fructe de coriandru 2,0 p

Infuzie 1%, câte 50-100 ml (în funție de vârstă) de 2-3 ori pe zi

Ceai antidiareic

Părți aeriene de coada racului 0,5 g

Părți aeriene de răchitan 1,0 p

Părți aeriene de turiță mare 1,0 g

Părți aeriene de cimbrișor 1,0 p

Părți aeriene de izmă 0,5 p

Coajă de stejar 1,0 p

Frunze de nuc 1,0 p

Rădăcini de cerențel 4,0 g

Decoct 2%, 2-3 ceaiuri pe zi, dacă se poate neîndulcit, sau îndulcit cu zaharină, în gastroenterite și colite cronice.

Ceai laxativ

Coajă de crușin 5,0 g

Frunze de roiniță 1,0 g

Părți aeriene de volbură 4,0 g

Rădăcini de lemn dulce 1,0 g

Decoct 2%, cîte un ceai seara și dimineața, în constipații cronice.

Ceaiuri antihemoroidale

Flori de coada șoricelului 4,0 g

Coajă de crușin 6,0 g

Decoct 2%, 2—3 ceaiuri pe zi, în constipații însoțite de hemoroizi.

Flori de coada șoricelului 1,0 g
Flori de mușețel 1,0 g
Frunze de nuc 1,0 g
Părți aeriene de sunătoare 1,0 g
Părți aeriene de păpădie 1,0 g
Coajă de crușin 1,0 g

Decoct 3%, se beau 2—3 ceaiuri pe zi.
Ceai tonic-aperitiv

Părți aeriene de schinel 2,0 g

Rădăcini de ghințură 2,0 g
Părți aeriene de fierea pămîntului 2,0 p

Părți aeriene de pelin 2,0 g

Rizom de obligeană 0,3 g

Fructe de măceș 2,0 g

Fructe de coriandru 0,5 g

Infuzie 2%, se iau 2—3 linguri cu jumătate de oră înaintea r. lor principale, cînd lipsește pofta de mîncare.

Tulburări (cronice) de nutriție

Ceai dietetic (antidiabetic)

Frunze de afin 2,5 g

Teci de fasole 2,5g

Frunze de dud 1,5g

Frunze de nuc 1,0g

Părți aeriene de izmă 0,5g

Părți aeriene de păpădie 1,0g

Infuzie 2%, se beau 2—3 ceaiuri pe zi, neîndulcite sau îndulcite cu zaharoză, în tulburări digestive cronice (diabet).

Ceai contra obezității

Părți aeriene și rădăcini de păpădie 4,0 g

Frunze de mesteacăn 2,0 p

Flori de soc 1,5 p

Părți aeriene de volbură 2,5 p

Decoct 2%, 2—3 ceaiuri neîndulcite pe zi, între mese.

Ceai depurativ

Părți aeriene de trei frați pătați 4,0 p

Părți aeriene de păpădie 1,0 p

Flori de soc 1,0 p

Părți aeriene de cicoare 2,0 p

Infuzie, o lingură la cană: se beau 2—3 căni pe zi, mai ales de către obezi.

Afecțiuni ale aparatului circulator

Ceai calmant cardiac

Părți aeriene de talpa gîștei 4,5 p

Frunze și flori de păducel 1,5 p

Rădăcini de odolean 1,5 p

Flori de tei 1,5 p

Părți aeriene de izmă 0,5 p

Infuzie 2%, cîte un pahar seara și dimineața, împotriva tulburărilor cardiace de origine nervoasă.

Afecțiuni ale sistemului nervos

Ceai calmant

Rădăcini de odolean 1,5 p

Conuri de hamei 1,0 p

Flori de tei 1,0 p

Fructe de păducel 1,0 p

Părți aeriene de talpa giștei 1,5 p

Infuzie 2%, cîte un pahar la nevoie, pentru calmarea durerilor.

Ceai sedativ

Rădăcini de odolean 1,5 p

Conuri de hamei 2,5 p

Flori de tei 1,0 p

Fructe (capsule) de mac 0,5 p

Părți aeriene de talpa gîștei 1,3 p

Se infuzează 3 g drog la 250 ml apă,. se bea seara la culcare, în tulburări nervoase însoțite de insomnii.

Afecțiuni ale articulațiilor

Ceai antireumatic

Frunze de mesteacăn 2,0 p

Frunze de frasin 2,0 p

Fructe de ienupăr 0,3 p

Coajă de salcie 3,0 p

Părți aeriene de coada calului 1,0 p

Teci de fasole 1,0 p

Flori de soc 1,0 p

Rădăcini de lemn dulce 1,0 p

Infuzie 2%, fiartă încă 1—2 minute și lăsată liniștită 10—15minute. Se beau trei ceaiuri pe zi, în diferite forme de reumatism și gută.

Afecțiuni ale aparatului urogenital

Ceaiuri diuretice

Flori de albăstriță 0,5 p

Frunze de mesteacăn 2,5 p

Frunze de merișor 1,0 p

Părți aeriene de coada calului 1,5 p

Rădăcini de osul iepurelui 1,0 p

Rizomi de pir 1,5 p

Fructulețe („semințe”) de măceș 1,0 p

Mătase de porumb 1,0 p

Infuzie, o lingură la cană; se beau 2—3 căni pe zi.

Părți aeriene de zămoșiță 3,0

Codițe de cireșe 3,0

Mătase de porumb 2,0

Părți aeriene de coada calului 1,0

Părți aeriene de coada șoricelului 1,0

Infuzie, o lingură la cană; se beau 2—3 căni pe zi.

Afecțiuni ale căilor biliare

Ceai hepatic

Coajă de crușin 1,5 p

Flori de coada șoricelului 1,0 p

Frunze de izmă 0,5 p

Fructe de măceș 1,0 p

Părți aeriene de turiță mare 0,5 p

Părți aeriene de rostopască 1,5 p

Părți aeriene de volbură 1,0 p

Părți aeriene de sunătoare 1,5 p

Rădăcini de păpădie 1,0 p

Mătase de porumb 0,5 p

Decocție de 1-2 minute, cu o lingură la o cană și se lasă să se liniștească 10-15 minute; se beau 2-3 ceaiuri pe zi, în diskinezii biliare și hepatocolecistite cronice

Diverse

Ceai aromat (alimentar)

Fructe de măceș 6,0 p

Frunze de zmeur 2,0 p

Frunze de roiniță 1,5 p

Frunze de frag 0,5 p

Infuzie, o lingură la cană, se bea la nevoie ca înlocuitor al cafelei.

Aromatizant pentru băi

Flori de gălbinele

Flori de levănțică

Flori de sulfină

Muguri de pin

Muguri de plop

Rizomi de stînjenel

Părți aeriene de izmă

Părți aeriene de sovîrf

CAPITOLUL IV ANALIZA FLOREI

Condițiile naturale locale de relief, climă și cele edafice deosebit de variate, au determinat marea diversitate a florei județului Satu Mare. Prezența unor stațiuni azonale contribuie la îmbogățirea tezaurului floristic a teritoriului prezentat. În schimb, lipsa unor formațiuni calcaroase (exceptând o mică depunere din Valea Văraștinii de la Iegheriște, azi exploatată), de grohotișuri, stâncării masive, precum și înălțimile relativ reduse ce cauzează absența etajului alpin și chiar subalpin, au determinat ca unele specii ce se găsesc și în județele învecinate, să nu mai ajungă în zona noastră.

În stadiul actual al cercetărilor lista cormofitelor spontane a județului Satu Mare se compune din 1545 de specii, cifra pe care o considerăm că nu epuizează inventarul floristic complet. Acest număr înseamnă că, județul Satu Mare reprezintă circa 43% din întreaga floră a României. Din totalul de 121 de familii, cel mai bine reprezentate sunt: Compositae — prin 192 de specii, Graminacee — 132, Leguminosae — 91, Cyperaccae — 75 specii.

Analiza procentuală a florei pe baza bioformelor evidențiază prezența stațiunilor și substraturilor deosebit de variate. Se constată că procentul cel mai mare îl ating hemicriptofitele (42,1%), care populează ecosisteme foarte diverse. Terofitele apar în număr însemnat (30,2%) în special pe terenurile antropizate și în primul rând în zonele agricole. Hidatofitele (6,2%) ating procente mai mari în stațiunile încă nedesecate, în special pe câmpie. Geofitele (10,1%) populează în primul rând pădurile, precum și unele pășuni încă nearate. Camefitele (2,7%) și în special epifitele (0,1%) sunt slab reprezentate. Luând în considerare că suprafețele acoperite de vegetație lemnoasă nu sunt prea întinse, procentul fanerofitelor este destul de mare (8,4%).

Comparând spectrul bioformelor unei zone de șes din NV țării, Câmpia Ierului (98), cu cel dintr-o regiune montană-depresionară „Țara Oașului” (162), se pot constata următoarele: pe câmpie procentul terofi-telor (33,2% — față de 24% din Oaș) și a hidatofitelor (7,7% — față de 4,9%) este mai ridicat, pe când în „Țara Oașului” hemicriptofitele (47% — față de 36,2% din Câmpia Ierului), geofitele (11% — față de 7,5% precum și fanerofitele (9,3% — față de 7,7%) ating procente mai însemnate.

Dintre elementele fitogeografice ponderea cea mai mare o dețin eurasiaticele (Achillea ptarmica, Blysmus compressus, Erythronium dens-canis, Holoschoenus romanns subsp. holoschoenus etc. — 42,7%). Eurasiaticele cu caracter continental (Aster amellus, Euclidium syriacum, Rannnculus pedatus etc. — 8,2%) populează în special stațiunile ierboase, inclusiv și săraturile. În concordanță cu relieful și coordonatele geografice ale județului Satu Mare, procentul speciilor europene. (Hottonia palustris, Nymphaea alba, Saxífraga tridactylites, Trollius europaeus etc. — 12,3%) este destul de însemnat, pe lângă care se remarcă și cele central europene, care au reprezentanți în special între plantele de pădure (Aposeris foetida, Cerastium sylvaticum, Rannnculus lanuginosus, Vicia pisiformis etc. — 7,0%). Dintre cele circumpolare (Carex lasiocarpa, Eriophorum vaginatum, Lathyrus palustns, Pyrola minor etc. 9,0%) mal multe specii edifică asociații vegetale larg răspândite, care apar în special pe terenuri mlăștinoase. Elementele pontice inclusiv ponto-panonice, (ínula ensifolia, Polygonum arenarium, Urtica kioviensis etc. — 2,7%), respectiv ponto mediteraneene (Croczis reticulatus, Lotus angustissimus, Rannnculus illyricus etc. — 3,0%) cresc în stațiunii însorite și de obicei aride, cantonate la altitudini joase. Speciile sudice mediteraneene.

(Danthonia alpina, Lychinis coronaria, Saxifraga bulbifera etc. — 4,9%), inclusiv cele submediteraneene apar în special pe coastele sudice și vestice ale zonelor colinare precum și pe dunele de nisip, în stațiuni cu regim de umiditate mai ridicat. Elementele atlantice și în special atlanto-mediteraneene. (Leucojum aestivum, Sanicula europaea, Spiranthes spiralis etc. — 2,4%) populează de preferință terenurile mezohigrofile, precum și făgetele. Remarcăm prezența unui număr însemnat de specii dacice daco-balcanice (Crocus banăticus, Ferulago sylvatica, Lathyfus hallersteinii, etc. 1.6% ), care apar în mai multe stațiuni.

Elementele balcanice (Qnercus frainetto, Seseli palasii, Trinia ramosissima etc. — 0,9%) se găsesc în special pe pantele însorite ale zonelor colinare. În schimb majoritatea elementelor panonice (Achilleq asplenifolia, Cirsium brachycephalum, Festuca vaginata etc. — 1,0%) apare pe câmpie. Dintre elementele carpatice (0,7%) o importanță fitogeografică deosebită o constituie prezența endemismelor (Euphorbia carpatica, phyteuma tetramerum, Ranunculus carpaticus etc. — 0,5%). În stațiunile montane, cantonate la altitudini mai mari, apar și specii alpino-carpatice (Aconitnm variegatum, Avenula planiculmis, Senecio subalpinis etc. — 0,4%), precum și câteva elemente arcoalpine (Arabis alpina, Woodsia ilvensis — 0,1%). Cosmopolitele (Huperzia selago, Lemna gibba, Limosella aquatica etc. — 4,9%) se găsesc în tot județul, pe când speciile adyentive (Ambrosia artemisixfolia, Elshohzia ciliata, Panicum dichotomiflorum etc. — 6,3%) sunt caracteristice in primul rând terenurilor agricole.

Comparând spectrul elementelor floristice a „Țării Oașului” (162) cu cel al Câmpiei Ierului (98), se constată că, în prima zonă procentele mai mari le ating elementele europene — 18,35% (față de 13,99%), cele circumpolare — 11% (—7,99%) și dacice 3% (—0,99%). În schimb pe Câmpia Ierului sunt mai bine reprezentate elementele eurasiatice — 43,7% (față de 40,6%), ponto-mediteraneene — 3,22% (—l,2%) și cele adventive — 6,5% (—3,0%).

Analizând componența florei județului Satu Mare în funcție de factorii ecologici se constată că, din punct de vedere al cerințelor față de umiditatea solului (U) cele mai numeroase sunt mezofitele și mezo-xerofitele, față de temperatură (T) mezotormele, iar al reacției solului (R) mai numeroase sunt speciile neutrofile și plantele euriionice.

Dintre plantele spontane care cresc pe teritoriul județului Satu Mare, circa 50 de specii constituie rarități ale florei României. Între acestea unele figurează pe lista endemitelor, relictelor și a celor ocrotite (271).

O caracteristică a florei o constituie fragmentarea arealului multor specii, dintre care în prezent răspândirea majorității a devenit insulară. În consecință multe plante, odinioară mai frecvente, apar azi pe suprafețe foarte restrânse. Dintre speciile neregăsite de noi amintim: Salvia nutans, Centaurea sadleriana, Pedicularis palustris.

Încadrarea fitogeografică a județului Satu Mare. Atât din punct de vedere al formelor de relief cât și pe baza considerentelor fitogeografice, teritoriul județului Satu Mare poate fi împărțit în trei unități: câmpia, zonele colinare din partea de sud a teritoriului inclusiv Culmea Codrului și lanțul vulcanic Oaș-Gutâi care închide Depresiunea Oașului.

a. Zona de câmpie se încadrează în sectorul nordic al Câmpiei de Vest. Este o unitate fitogeografică distinctă, numită districtul Câmpia Someșului (63), având o serie de particularități față de restul regiunii de șes din partea de vest a țării. Acestea se pot rezuma în următoarele:

taxoni vegetali caracteristici pentru acest district floristic al țării (Fumaria jankae — endemică, Centaurea indurata var. hirsuta), dintre care și unele specii de pe nisipuri (de ex. Corynephorus canescens) flora nisipurilor din nord-vestul țării constituie o notă specifică a teritoriului, unde apar o serie de plante arenicole caracteristice zonei, precum și alte rarități cu areal disjunct (Iris humilis, Spergula pentandra, Alyssum montanum subsp. gmelinii, Carex supina etc.) prezența unor specii ce apar de obicei numai în regiunile montane (Calamagrostis stricta, Betula pubescens, Carex appropinquata etc.)

Este singura zonă de câmpie a țării, unde apar pâlcuri de Sphagnum: S. platyphyllum (Braithw.) Warnst. și S. inundatum Russ. la Livada; S. squarrosum Pers. la Ciumești; S. fimbriatum Wilson și S. squarrosum Pers. în județul Bihor, la Săcueni (157).

Numărul mare al elementelor circumpolare în comparație cu partea centrală și sudică a Câmpiei de Vest, prezența masivă a elementului atlanto-mediteranean Fritillaria meleagris asociațiile vegetale caracteristice acestei zone sunt: Fesiuco vaginatae-Corynephoretum, Carici-Calamagrostetum neglectae precum și Querco robori — Caricetum brizoidis (apare și în „Țara Oașului”).

Limitele acestui district floristic au fost stabilite de N. Doniță și colab. (249, 63), pe baza vegetației forestiere. Întrucât în cea mai mare parte această unitate este mărginită de forme de relief mai înalte, marcarea perimetrului prezintă greutăți doar spre sud, unde în continuare se întinde Câmpia de Vest. Aici limita a fost stabilită în zona de interfluviu Barcău — Crișul Repede (jud. Bihor). Menționăm că, mai la sud de aceasta nu apar speciile enumerate anterior. Pe de altă parte, arealul unor elemente mediteraneene (Iris spuria, Coronophus procumbens, Calepina irregularis), respectiv atlanto-mediteraneene (Ruscus aculeatus, Tamus communis, Trifolium ornithopodioides) (272), este limitat la nord de culoarul râului Barcău.

b. Unitatea care cuprinde piemonturile vestice ale Tășnadului și a Codrului, deasupra cărora se întinde Culmea Codrului, în literatura de specialitate este încadrată în provincia daco-ilirică (63).

În zonele colinare cresc o serie de specii mediteraneene, ponto-mediteraneene, eurasiatice cu caracter continental, respectiv dacice, care sunt răspândite în general mai la sud de acest teritoriu. Din vegetația piemonturilor nu lipsesc Galium parisiense, Chrysopogon gryllus, Trinia ramosissima, Jasione montana, Sagina subidata, iar prin păduri se găsesc destul de frecvent Galicum pseudoaristatum, Genista germanica, Sedum cepaea. Dintre asociațiile vegetale remarcăm ceretele (Querco petreae-cerris), ce ocupă suprafețe întinse, iar dintre cele ierboase as. Fesiuco rupicolae-Danthonietum provincialis.

În schimb covorul vegetal al Culmii Codrului are o serie de caracteristici distincte față de restul zonei. Fiind așezat frontal în direcția vânturilor vestice, în ciuda altitudinilor modeste primește o cantitate apreciabilă de precipitații pe an. Unele specii montane ca: Telekia spedosa, Dentaria glandalosa, Chrysosplenium alternifolium etc., apar prin văi la 250-400 m altitudine, însoțite de o serie de ferigi (Matteuccia struthiopteris, Lycopodium clavatum, Gymnocarpium dryopteris etc). Toate acestea, precum și prezența as. Festuco drymejae-Fagetum denotă că, vegetația Culmii Codrului are o serie de asemănări cea din Munții Plopișului (241), precum și a Munților Oaș-Gutâi.

c. Munții Oaș-Gutâi (ramura vestică Ignișul), care închid Depresiunea Oașului adăpostesc o serie de specii comune cu Maramureșul învecinat, ca: Euphorbia carpatica, Woodsia ilvensis, Aruncus dioicus, Avenula planiculmis etc, la care se mai adaugă și endemismele carpatice amintite anterior. Altele ca: Scheuchzeria palustris, Carex pauciflora, Ligularia sibirica, Dactylorhiza majalis, populează mlaștinile ambelor regiuni. în această ordine de idei remarcăm și prezența asociațiilor: Caricetum lasiocarpae, și Calamagrostetum canescentis, care de asemenea pledează în direcția afinităților fitogeografice spre Carpații Orientali.

Un caracter intermediar o are Depresiunea Oașului, azi puternic antropizată. Prin “porțile” largi ale râurilor pătrund aici o serie de elemente ale florei regiunii de câmpie.

Încadrarea fitogeografică a bordurii vestice și sudice ale Munților Oaș-Gutâi este destul de problematică. Aici se găsesc unele iradiații avansate a multor specii subtermofile, xerofile (dintre care și elemente mediteraneene), cu areal disjunct ca: Stipa crassicidmis subsp. euranatolica, Stipa joannis subsp. balcanica, Ferulago sylvatica, Iris aphylla, Aristolochia pallida, Asplenium adiantum-nigrum, Thlaspi alliaceum etc. Prezența acestor mici enclave, unde sunt cantonate o serie de specii comune și cu regiunea daco-ilirică, denotă caracterul fitogeografic complex al zonei.

În concluzie, pe teritoriul județului Satu Mare se întâlnesc următoarele unități fitogeografice: 1 — provincia panonică — districtul Câmpia Someșului, ce cuprinde regiunea de șes; 2. — provincia daco-ilirică, de care aparțin în general regiunilor colinare și piemontane ale teritoriului; 3 — subprovincia Carpaților Orientali, în care se include etajul montan. Intre acestea există și unele zone de interferență.

Diversitatea floristică a județului Satu Mare se explică tocmai prin faptul că, aici se întâlnesc mai multe districte fitogeografice ale României.

Tabel cu speciile de plante medicinale care se regăsesc pe raza Comunei Vetiș și care pot face obiectul valorificării

Clasificare științifică

(Flora ilustrată a României V. Ciocârlan, 2000)

Regn: Regn Plantae

Diviziune: Pteridophyta

Clasă: Equisetopsida

Ordin: Equisetales

Familie: Equisetaceae

Gen: Equisetum

Specie: E. arvense

Nume binomial: Equisetum arvense

Fam. Equisetaceae

Equisetum arvense – Coada calului

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Malpighiales

Familie: Salicaceae

Gen: Populus Carolus Linnaeus

Specie: P. alba

Nume binomial: Populus alba

Fam. Salicaceae

Populus alba – Plopul alb

Clasificare științifică

Regn: Plantae

(neclasificat): Angiosperme

(neclasificat): Eudicotidae

(neclasificat): Rosidae

Ordin: Rosales

Familie: Rosaceae

Gen: Crataegus

Serie: Crataegus

Specie: C. monogyna

Nume binomial: Crataegus monogyna

Fam. Rosaceae

Crataegus monogyna – Păducel

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Rosales

Familie: Cannabaceae

Gen: Humulus

Specie: H. lupulus

Nume binomial: Humulus lupulus L.

Fam. Cannabinaceae

Humulus lupulus – Hameiul

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Caryophyllales

Familie: Chenopodiacee

Gen: Spinacia

Specie: S. oleracea

Nume binomial: Spinacia oleracea L.

Fam. Chenopodiaceae

Chenopodium album – Spanacul

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Fagales

Familie: Fagaceae

Gen: Quercus

Specie: Q. robur

Nume binomial Quercus robur L

Fam. Fagaceae

Quercus robur – Stejarul roșu

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Fagales

Familie: Polygonacea

Gen: Quercus

Specie: Q. robur

Nume binomial: Rumex acetosa

Fam. Polygonacea

Rumex acetosa – Măcrișul iepurelui

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Subregn: Cormobionta

Încrengătură: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Fabales

Familie: Fabaceae

Subfamilie: Faboideae

Gen: Robinia

Specie: R. pseudoacacia

Nume binomial: Robinia pseudoacacia

L., 1753

Fam. Leguminosae (Fabaceae)

Robinia pseudacacia – Salcâm

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Subclasă: Rosidae

Ordin: Rosales

Familie: Urticaceae

Gen: Urtica

Specie: U. dioica

Nume binomial: Urtica dioica L.

Fam. Urticaceae

Urtica urens – Urzica

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Caryophyllales

Familie: Amaranthaceae

Gen: Amaranthus

Specie: A. retroflexus

Nume binomial: Amaranthus retroflexus

L.

Fam. Amaranthaceae

Amaranthus retroflexus – Știrul

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Ranunculales

Familie: Papaveraceae

Gen: Papaver

Specie: P.somniferum

Fam. Papaverace

Papaver rhoeas – Macul roșu

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Brassicales

Familie: Brassicaceae

Gen: Capsella

Specie: C. bursa-pastoris

Nume binomial: Capsella bursa-pastoris (L.) Medik.

Fam. Cruciferaee (Brassicaceae)

Capsella bursa – pastoris – Traista ciobanului

Clasificare științifică

Regn: Plantae

Diviziune: Angiosperme

Clasă:

Ordin: Ranunculales

Familie: Papaveraceae

Gen:

Specie:

Nume binomial: Corydalis bulbosa (L.) DC.

Fam. Fuminacee

Cordydalis cava

CAPITOLUL V

VALORIFICAREA PLANTELOR MEDICINALE ÎN SISTEMUL AGRICULTURII ECOLOGICE

Producerea și valorificarea plantelor medicinale și aromatice în sistemul agriculturii ecologice reprezintă o alternativă la sistemul convențional de producție agricolă, prin promovarea tehnologiilor agricole nepoluante, care exclud substanțele chimice de sinteză, dar și prin promovarea produselor agricole sănătoase, care pot asigura sănătatea consumatorilor, protecția mediului și conservarea resurselor naturale.

Sistemul agriculturii ecologice este cu atât mai important cu cât este vorba despre producerea de plante medicinale care sunt destinate asigurării stării de sănătate a consumatorului, acestea trebuie să fie cultivate fără substanțe chimice de sinteză: pesticide și îngrășăminte chimice.

Plantele medicinale au o mare importanță din punct de vedere economic, contribuind la dezvoltarea agriculturii. Conținutul ridicat al acestor plante în diverse substanțe active: uleiuri esențiale, antioxidanți naturali, sunt surse naturale de sănătate pentru populație.

Pe plan mondial, există o nouă cerință pentru obținerea de produse agroalimentare prin tehnologii nepoluante, fără substanțe chimice de sinteză, care să asigure sănătatea consumatorilor respectând protecția mediului și conservarea resurselor naturale.

Calitatea plantelor medicinale este apreciată prin analiza mai multor caracteristici: fizice, chimice, tehnologice, biologice și de igienă.

Agricultura ecologică pune accent îndeosebi pe calitatea igienică, ecologică și biologică a plantelor medicinale.

Scopul producției agroalimentare ecologice este realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate și echilibrate. În ultimul deceniu, agricultura ecologică a cunoscut o dezvoltare rapidă în întreaga lume, fiind practicată în anul 2000 în 86 de țări, ajungând ca în anul 2014, să se practice în 160 de țări.

Plantele medicinale reprezintă surse inepuizabile de materii prime pentru industria alimentară și industria farmaceutică.

Necesitatea cultivării plantelor medicinale decurge din mai multe aspecte:

Flora spontană nu poate asigura necesarul de materie primă vegetală în continuă creștere

În flora spontană, speciile de regulă, cresc răzleț, pe areale mari, uneori greu accesibile, astfel încât culegerea și transportul lor se face greu, iar prețul de cost al materiei prime devine foarte ridicat.

Unele plante medicinale nu cresc spontan în țara noastră,

Altele sunt rare, fiind considerate monumente ale naturii,

iar altele, cu toxicitate ridicată, sunt eliminate sistematic din pajiști.

Dacă analizăm aceste aspecte realizăm astfel că la aceste specii materia primă vegetală se poate obține numai prin cultivarea lor.

Resursele României în acest domeniu sunt diversificate, astfel că, în flora spontană vegetează 3700 specii recunoscute cu acțiune fitoterapeutică, din care 800 specii au proprietăți fitoterapeutice determinate, iar 370 specii au însușiri recunoscute ca având efecte farmacodinamice.

Suprafața cultivată cu plante medicinale în țara noastră se află în ultimii ani într-o fluctuație continuă, dacă până în anul 2010 constatăm o creștere importantă de la an la an (conform tabelului de mai jos), din 2011suprafețele cultivate sunt în descreștere de la an la an.

Date privind evoluția suprafețelor și a producției în România

Sursa: 2007-2013 – INS- Anural Statistic al României

* Date MADR, AGR2a

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, țara noastră a obținut avantajul de a putea cultiva plante în sistem ecologic fără restricționări și cote impuse, acest avantaj, creând premisele dezvoltării sectorului agricol ecologic și diversificarea lui. Însă acest potențial de dezvoltare trebuie valorificat și în sensul extinderii și promovării cultivării plantelor medicinale în sistemul agriculturii ecologice.

Conform Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în anul 2006 se cultivau în sistem ecologic 1761 ha cu plante medicinale, din care 882 ha certificate ecologic, iar 879 ha aflate în perioada de conversie. În anii 2008 și 2009 suprafețele cu plante medicinale și aromatice cultivate în sistem ecologic au scăzut sub 1000 ha, urmând ca în anul 2010 aceste suprafețe să crească la 1742 ha, ponderea cea mai mare fiind deținută de suprafețele aflate în conversie.

Plantele medicinale pot reprezenta o sursă de venit importantă pentru cei interesați de cultivarea pe spații mai mari și care sunt dispuși să-și dedice timpul dezvoltării unei asemenea afaceri.

Salvarea sectorului de plante medicinale românești ar putea fi chiar noul program de finanțare europeană care include o serie de oportunități pentru micii producători de plante aromatice.

”Sectorul plantelor medicinale nu este valorificat suficient în acest moment; cu toate că are un potențial enorm în domeniu, România a pierdut poziția fruntașă de exportator și procesator de plante medicinale, în anii 1980-90 se găsea între primele cinci state din Europa la export și primele șapte la procesare. Nu mai există o corelare a activităților agricole cu cele industriale, pe filiera de produs: în lipsa marilor consumatori de plante medicinale și aromatice, suprafețele agricole alocate acestora s-au diminuat.

”În PNDR 2014-2020 sunt prevăzute măsuri financiare, ca de exemplu măsura 6 – submăsura 6.3. „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”, sprijin public nerambursabil care este de până la 15.000 de euro, pentru o exploatație agricolă pe o perioadă de maximum cinci ani, în două tranșe (75% – 25%). O altă măsură este măsura 11 „Agricultură ecologică”, submăsura 11.1. „Sprijin pentru conversia la metodele de agricultură ecologică, prin plăți pentru conversie”, acordate în procent de 100%; plăți pentru menținerea practicilor de agricultură ecologică. De asemenea există și pachetul 5 „Plante medicinale și aromatice” în cadrul submăsurii 11.1.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

CONCLUZII

Flora comunei evidențiază o biodiversitate apreciabilă de specii în fiecare sistem ecologic.

Foarte puține specii sunt cunoscute și valorificate în gospodăriile populației sub formă de ceaiuri (mușețel, tei, păducel, mărul lupului) altele sunt folosite ca salate (sălățica, leurda).

Rolul melifer al teiului, măcieșul, pațachina și păducelul este utilizat sub formă de sirop, gem sau ceai.

În județul Satu Mare merită luată în atenție și popularizată în mare măsură preocuparea de valorificare a plantelor medicinale. Semne incipiente există deoarece apar articole în presa locală sau în unele publicații.

Reducerea terenurilor cultivate ca urmare a construirii complexului industrial și aspectele de poluare a apei și solului a determinat în ultima perioadă o reducere a biodiversității și în consecință s-a diminuat potențialul și interesul pentru valorificare.

Există în schimb soluții de a depista, schimbările concluziilor care oferă condiții de dezvolotare explozivă a unor specii, ca de exemplu în anii ploioși se dezvoltă greu culturile de cereale dar cresc bazinele ocupate de mușețel, coada șoricelului, pătlăgină care pot fi valorificate economic.

PROPUNERI

La nivel local Consiliile locale ar trebui să se realizeze planuri concrete de acțiune din care să se urmărească eficientizarea procesului de recoltare și valorificare.

La nivelul comunei s-ar putea realiza culturi de plante medicinale accesând bani europeni prin programele de finanțare europeană care includ o serie de oportunități pentru micii producători de plante aromatice.

BIBLIOGRAFIE

Ardelean Gavril – Fauna județului Satu Mare, Editura „Vasile Goldiș”, University Press, 1998;

Auburn Rene, Magnan Didier – Cultura plantelor sălbatice comestibile, Editura MAST, 2014;

Barp Joan – Ceaiurile. Infuzii și remedii naturiste (Ediție GSP), Editura Lider, 2012;

Bojor Ovidiu – Ghidul Plantelor Medicinale și Aromatice de la A la Z, Editura Fiat Lux, 2003;

Bojor Ovidiu, Mencinicopschi Gheorghe, Larisa Ionescu-Calinesti – Compendiu de terapie naturală, Editura Medicală, 2009;

Dihoru Gheorghe – Ghid pentru recunoașterea și folosirea plantelor medicinale, Editura Ceres, București, 1984;

Duță Victor – Leacuri și tratamente cu plante medicinale. 120 de plante medicinale. 3000 de leacuri ale casei dumneavoastră, Editura Ștefan, 2012;

Gheorghe Grigore – Fitoterapia și apiterapia. Bolile tratate cu plante medicinale și produse apicole, Editura Ștefan, 2008;

Gladstar Rosemary – Plante medicinale. Ghidul începătorului, Editura Litera, 2015;

Karacsonyi Carol – Flora și vegetația județului Satu Mare, Editura Muzeul Sătmărean, 1995;

Marian Monica – Flora și vegetația Culmii Codrului, Editura Universității de Nord, 2008;

Milica C. I. – Flora medicinală a României, Editura Doxologia 2012

Mohan Gheorghe, Ardelean Aurel – Flora medicinală a României, Editura All, 2008;

Muntean Sorin, Muntean Leon – Curs de plante medicinale, Editura Risoprint, 2011

Niță Marian, Dinu Laurențiu, Mogoi Cornelia, Pană Nicolae, Mita Adrian – Să cunoaștem plantele toxice, Editura Aius, 2011;

Robu Constantin – Plante medicinale autohtone, Editura Institutul European 2004;

Sommer Markus – Plantele medicinale – De la remedii naturiste la medicină, Editura Univers Enciclopedic, 2016;

Temelie Mihaela – Enciclopedia plantelor medicinale spontane din România, Editura Vladimed – Rovimed, 2005;

Temelie Mihaela – Enciclopedia plantelor medicinale cultivate din România, Editura Vladimed – Rovimed, 2009;

Treben Maria – Sănătate din farmacia Domnului, Editura Hungalibri, 2007;

http://www.plante-medicinale.ro

https://en.wikipedia.org

http://agrointel.ro

http://www.agro-business.ro

http://www.agropost.ro/importanta-economica-a-plantelor-aromatice-tipuri-de-plante-cultivate-in-romania-i

http://www.madr.ro

Anexa 1

Lista speciilor: încadrarea sistematică și interpretarea

Fam. Equisetaceae

1. Equisetum arvense L. — CAMP — Corn.; DLSCD și OAȘ — Frecv. Ch, Cosm.

Fam. Aspidiaceae

2. Dryopteris filix-mas (L.) Schott — CÂMP — Urziceni, Scărișoara Nouă (170); Foieni, Ardud (6); Cărei; fosta Ml. Ecedea (84) +; Ganas, Tiream (98); Micula, Vânătoresti, Pășunea Mare; Livada (64); Medieș-Vii; DLSCD și OAȘ — Frecv.

Fam. Salviniaceae

3. Salvinia natans (L.) AII. — CÂMP — Fosta Ml. Ecedea (143) +; Istrău, Căuaș, Hotoan, Dindi ști (08); Moftinu Mic (152); între Ambud și Petin, Potău (59); Livada (65). Hh, Eua.

Fam. Pinaceae

4. Abies alba Miller , CÂMP , C. Someșului — cultiv. (202), DLSCD — cultiv. Poiana Codrului (79): Bărsău de Sus; OAȘ — Negrești-Oaș; Certeze (23, 67): Huta-Certeze (67). PhM. Ec.

Fam. Salicaceae

5. Populus alba L. — CÂMP — Frecv.; DLSCD — Spor.; OAȘ , Halmevi-Vii, Remetea Oașului. PhM, Eua.

6. Salix rosmarinifolia L. (S. repens L. subsp. rosmarinifolia (L.) Hartm. fii.) — CÂMP — Ciumești (170); Sanislău (92): Pișcolt; fosta Ml. Ecedea (84 — sub S. incubacea) Carei (59): Ardud (82). Cărei (155). Phm, Eua.

Fam. Betulaceae

7.Alnus glutinosa (L.) Gaertner CÂMP, C. Nirului , spor.; Supuru de Jos; C. Someșului — frecv. (3); DLSCD — Spor.: OAȘ — Frecv. PhM, Eua.

Fam. Corylaceae

8. Corylus avellana L. — CÂMP — Prin păduri; DLSCD și OAȘ, Frecv.Phm, Eua.

Fam. Fagaceae

9. Fagus sylvatica L. — CÂMP — în secolul trecut a fost semnalată lângă Satu Mare (136) și Acâș (54) — în prezent aici nu mai există: DLSCD — Frecv., în Culmea Codrului este com.; în stațiuni joase (de circa 200 m altitudine) la: Iegheriște, Poiana Codrului, Bârsău de Sus, Bicău, precum la Orbău în vl. Bercului; OAȘ — Com. până la vârfurile cele mai înalte, coborând masiv (la circa 230 m alt.) între Turulung-Vii și Gherța Mică. PhM, E.

10. Quercus cerris L. — CÂMP — Foieni (201, 170); semnalat și de HrB'erveni (40) — aici nu crește; Ganaș (98); Rătești (51) în pd. Cer-hat (152) — în masă; Ardud, Viile Satu Mare, Necopoi (181); DLSCD — Frecv., local com. în zonele colinare; OAȘ — Turulung-Vii, Gherța Mică, Mujdeni, Medieș-Vii, Racșa, Remetea Oașului. PhM, M.

11. Quercus robur L. — CÂMP — Com. prin păduri; DLSCD — în zonâ~colinară inferioară; OAȘ — Prin păduri depresionare (67). — var. cuneijolia (Vukot.) Beck — Orașu Nou (67). PhM, E.

Fam. Ulmaceae

12. Ulmus minor Miller (U. campestris auct, non L.) — CÂMP — FrecvV DLSCD — Frecv. în zona colinară; OAȘ — Bătarci, Turulung-Vii; Certeze (23, 67). PhM, Eua.

Fam. Cannabinaceae

13. Cannabis sativa 1 — IY-.V? — Subspont. pe: C. Nirului (170); C. Ijîndui, C. Ecedea și C. CrasneL Th. Adv.

14. Humulus lupulus 1 — ZAMF — Frecv.; DLSCD — Cehăluț; între Blaja și Tâșnad (56); Rarlu. Orbău. Săcășeni. Beltiug, Gerăușa, Medișa; OAȘ — Frecv., în special în Depr. Oașului. H, Eua.

Fam. Urticaceae

15.Urtica dioica L. — CAMP — Com.; DLSCD și OAȘ — Frecv. — var. galeopsidUolia (Wierzb.) Kanitz — Fosta ML Ecedea (143); Satu Mare (59). H-G, Cosm.

16.Urtica urens L. CÂMP, C:DLSCE — Frecv.,exceptând Culmea Codrului; OAȘ — Depr. Oașului-frecv. Th. C

Fam. L or anth a c e a e

17. Loranthus europaeus Jacq. — CÂMP — C. Nirului ,125.,; Luz:-ceni (59); Foieni (6); Ciumești (170); Cărei (59): Ganaș (98); Terebești, Viile Satu Mare, Valea Vinului, Tătărești; DLSCD — Poiana Codrului; OAȘ — „Țara Oașului” (162). Ep. E.

Fam. Aristolochiaceae

18.Aristolochia clematitis L. CAMP Frecv.; DLSCD Tăsnad (56); Supuru de Jos (10); Hurezu Mare (11); Dobra; OAȘ ,.Spor. în Oaș” (67). H-G, Ec(M).

Fam. Polygonacea

19. Polygonum amphibium L. CAMP C. Nirului și C. Ierului frecv.; Cărei; Ardud (6): Dara: Livada (65); Turulung;' DLSCD Ser; Viile Satu Mare (60); OAȘ -Orașu Nou (66); Certeze (60,66).

20. Polygonum aviculare L. Frecv., sau corn. în toată regiunea, exceptând etajul montan. – var. procumbens (Gilib.) Hayne Berea (49); f. condensatum Becker Carei (6). Th, Cosm.

21.Rumex acetosa L. Frecv., local corn. în toată regiunea. H, Cp

22.Rumex acetosella L. Frecv. în toată regiunea. H, Cosm. H, Cosm.

Fam. Chenopodiaceae

23.Atriplex hastata L. CÂMP , C. Ierului (98) și C. Careiului -frecv.; Ciumești, Supuru de Jos, Doba, Dara, Cărășeu; DLSCD — Bogdand; OAȘ , Bocicău; Câlinești-Oaș, Negrești-Oaș (67).var. salina (Wallr.) Green & Godr. — Carei, Căuaș, Th, Cp.

24.Atriplex hortensis L. — Subșpqnt. CÂMP ,Foieni, Carei, Andrid, Tiream. Oar, Satu Mare; DLSCD , Hodisa; OAȘ — Huta-Certeze — cultiv. (23). Th, Adv.

25.Chenopodium album L. subsp. album Com. în județul Satu Mare.-var. album î. laceratum Ludw. Urziceni (59); var. laciniatum J.Satu Mare, Carei (59); var. integrum Beck, Carei (59). subsp. microphyllum (Boenn.) Sterner ,C. Nirului (152); Sanislău (59). Th, Cosm.

Fam. Amaranthaceae

26. Amaranthus albuș L. CÂMP, Frecv.; DLSCD în zona colinară: Th, Adv.

27.Amaranthus retroflexus L. CÂMP, Corn.; DLSCD , Frecv. în zona colinară; OAȘ , Depr. Oașului, frecv. simplex Priszter ,Negrești-Oaș (67). Th, Adv.â

Fam. Portulacaceae

28.Portulaca oleracea L. subsp. olerácea — CÂMP — Corn.; DLSCD — Frecv. în zona colinară; OAȘ — Depr. Oașului — frecv. Th, Cosm.

Fam. Caryophllaceae

29.Agrostemma githago L. — Pe cale de dispariție. CÂMP — Ciumești (44); împrejurimile Careiului (6); Berveni; Sudurău (122); Ambud (136); DLSCD — Soconzel; OAȘ „Prin semănături, comun” (67) — noi avem material de herbar de aici numai de la Lechința. Th, Eua(M).

30. Cucubalus baccifer L.Spor. în județul Satu Mare. H. Eua.

31. Lychnis floscuculi L. CÂMP — Frecv.; DLSCD. Lângă pârâurî OAȘ — în mai multe stațiuni. H, Eua.

32. Saponaria officinalis L. CÂMP — Frecv., pe alocuri .sălbăticită;” DLSCD (marg.) — între Valea Vinului și Măriuș; OAȘ — între Orașu Nou și Negrești-Oaș (84); Târna Mare, Călinești-Oaș, Vama, Moișeni. H, Eua(M).

33.Stellaria graminea L. Frecv. în județul Satu Mare. H, EuaCMJ

34.Stellarla holostea L. CÂMP ,Cidreag spre Porumbești, Roșiori, Turulung; Livada (64); Borlești; DLSCD — Frecv. în special în zona colinară; OAȘ — “Țara Oașului” (161); Medieș-Vii, Orașu Nou-Vii; Turț, Călinești-Oaș, Huta-Certeze (67). H, Cp.

Fam. N y mph a e ac e a e

35.Nuphar lutea (L.) Sm. ex Sibth. & Sow. CÂMP — Canalul Komorodului (86); Paulian, Doba; Satu Mare (60); Culciu Mare, Potău (59); Porumbești, între Micula și Mesteacăn, Noroieni, Turulung; OAȘ — Remétea. Oașului, Boinesti. Hh, Eua(M).

36.Nymphaca alba L. — CÂMP — în zona de câmpie (207); Piș-colt, Resighea, Scărișoara Nouă (88); Sanislău (94); fosta Ml. Ecedea (84, 110) +; C. Someșului (3). Hh, Eua(M).

Fam. Ceratophyllaceae

37.Ceratophyllum demersum L. CÂMP , C. Nirului și C. Ierului — spor.. Cămin. Ghilvaci, Doba, Mădăras, Dara. Plh. Cosm.

38. Ceratspiiylluni submesum L. -CÂMP — în toată zona. Hh,Eua(M).

Fam. Ranunculaccae

39. Actaea spicata L. CÂMP , Urziceni (59); Foieni, Carei (6); SamsTâu (170); Micula; D.LSCD — Solduba, Chilia; OAȘ — Târna Mare, Huta-Certeze. H, Eua.

40.Adonis vernalis L. Localizată pe harta de răspândire în zona de piemont a Codrului (207). Noi am găsit-o în mai multe stațiuni, într-o regiune învecinată, pe terasele Ierului din județul Bihor (98). H, Eua(C),

41. Anemone nemorosa L. CÂMP Froev. urm păduri; DLSCD și OAȘ — Frecv. G, E.

42.Caltha palnstris L. s 1. — Frecv. in județul Satu Mare. Arealul celor două subsp., laeta (Schott, Nyman & Kotschy) Hegi și cornuta (Schott, Nyman & Kotschy) Hegi, nu se cunoaște cu precizie. Cea din urmă nu este caracteristică aici numai etajelor mai înalte, fiind găsită des și, in zona de câmpie. H, Cp.

43.Clematis integrifolia L. — CÂMP — Căpleni, Ghirolt; Sânmiclăuș, Ghenci. Pir (98); Căuaș (91); Tiream, Hotoan (95); Dindești (38); Moftinu Mic Ü52): Ghilesti. Ghilvaci, Acâș: Rătești (207); DLSCD — Ce-hăluț; Biaja (1); OAȘ — ,.Țara Oașului” (23). H, Eua(C).

44.Clematis vitalba L. — CÂMP — O Niruiui (170); Pișcolt (152); Saturare (60); DLSCD și OAȘ — Frecv. Phn, Ec(M).

45.Heileborus purparascens Waldst. & Kit. — DLSCD — Lelei la sud de sat: OAȘ — „Țara Oașului” (23, 67); Turț (163); Bătarci, Gherța Mare, Târna Mare, Lechința. II, D-B.

46.Myosurus minimus L. — CÂMP — Urziceni (170); Foieni (59, 170);Carei, Ghilvaci (6): Moftinu Mic, Căuaș; Hotoan (95); Acâș (102); Satu Mare (60). Th. Cp.

47.Nigella arvensis L. — CÂMP — în toată zona: DLSCD — In zona colinară: OAȘ — Depr. Oașului — spor. (67). TH, E(M).

48.Ranunculus aquatilis L. (Batrachium aquatile (L.) Dumort.) —CÂMP-Urziceni (170); Resighea, Pișcolt, Sanislău; Cărei (6); Dindești; Piru Nou (93); Botiz (60). Hh. Cosm.

49.Ranunculus arvensis L. — CÂMP — Ir. toată zona; DLSCD — Frecv.” în zona colinară; OAȘ — Spor. în Depr. Oașului.var. tuberculatus (Kit.) Mert. & Koch — Tășnad (56). Th, Eua(M).

50.Ranunculus polyphyllus Waldst. & Kit. ex Willd. — CÂMP — Safu Mare (59, 13). Hh-H, Eua(C).

51. Ranunculus repens L. — Corn. în toată regiunea. II, Eua(M).

Fam. Papaverace

52.Chelidonium majus L. — CÂMP — Frecv.; DLSCD — și OAȘ Spor. H, Eua.

53.Papaver rhoeas L. — CÂMP — Corn.; DLSCD — în zona colinară; OAȘ — Depr. Oașului. Th, Eua(M).

Fam. Fumariaceae

54. Corydalis cava (L.) Schweigger. & Koerte subsp. cava (C. bul-bosa auct.) — CÂMP — Prin pădurile din împrejurimile Careiului; Ho-toan (98); Ardud (59); Livada (60); DLSCD — Frecv. prin păduri; OAȘ — „Țara Oașului” (163); Turulung-Vii, Gherța Mare; Negrești-Oaș (67).1. albijlora (Kit. in Schult.) Peterm. — Cămin, Berveni. subsp. marschalliana (Pali.) Chater a fost semnalată de la Livada (64). Noi aici am găsit tot subsp. cava. G, Ec.

55.Corydalis solida (L.) Swartz. subsp. solida — CÂMP — C. Ni-rului (170); Foieni (6); Hotoan, Pir (98); Doba, Micula, Noroieni; DLSCD și OAȘ — Frecv. G, E.

56.Fumaria schleicheri Soyer-Willemet — CÂMP — Urziceni (170); Foieni (6); Petrești, Moftinu Mic; Ghenci, Sânmiclăuș, Pir (98); Satu Mare (60); DLSCD — Hurezu Mare. Th, Eua(M).

Fam. Cruciferae (Brassicaceae)

57.Brassica nigra (L.) Koch — CÂMP — în mai multe stațiuni; DLSCTJ- Supuru de Jos. Bogdand, Corund, Ser, Racova, Dobra. Th, Eua(M).

58.Capsella bursa-pastoris (L.) Medicus — Corn” local frecv. în jud. Satu Mare. Th, Cosm.

59.Cardamine amara L. subsp. amara — OAȘ — Călinești-Oaș; Negsești-Oaș, Certeze, Huta-Certeze (99). H, Eua(M).

60.Cardamine pratensis L. s.l. Frecv. în județul Satu Mare. Exemplarele colectate de noi, precum și majoritatea semnalărilor din literatură, aparțin la subsp. matthiolii (Moretti ex Comolli) Arcangeli. H, Cp.

61.Dentaria bulbifera L. (Cardamine hulbifera (L.) Crantz) — CÂMP — Cărei, Foieni (6); Sanislău, Scărișoara Nouă (170); Ardud (7); Micula, Pășunea Mare; DLSCD și OAȘ — Frecv. G, Ec.

62.Dentaria glandulosa Waldst. & Kit. (Cardamine glanduligera O. Schwarz) — DLSCD — Solduba, Poiana Codrului — la circa 250 m altitudine; OAȘ — „Țara Oașului” (161); Negrești-Oaș (162); Certeze, Huta-Certeze. G, Carp(end).

63.Draba nemorosa L. — CÂMP — Foieni (59, 170). Th, Cp.

64.Lepidium ruderale L. — Frecv. prin culturi agricole. Th, Eua. 34”L

65.Rorippa austriaca (Crantz) Besser — CÂMP — Frecv.; OAȘ — Negrești-Oaș. H-G, Ec.

66.Thlaspi arvense L. – CÂMP – Frecv.; DLSCD – în zona colina: OAȘ – Cămărzana. Th, Eua(M).

Fam. Rosaceae

67.Crataegus monogyna Jacq. subsp. monogyna — Frecv. ie toată regiunea.

68.Filipendula vulgaris Moench. (F. hexapetala Gilib.) — Frecv. in județul Satu Mare. H, Eua.

69.Fragaria moschata (Duchesne) Weston , Sălb. CÂMP — Carei (S); OAȘ — Certeze (23). H, Ec.

70.Fragaria vesca L. Prin păduri si tăieturi în toată zona. DLSCD și OAȘ Frecv. H. Cp.

71. Fragaria viridis (Duchesne) Weston CÂMP Spor.; DLSCD în zona colinară; OAȘ — Frecv. în Depr. Oașului. H, E(C).

72.Potentilla anserina L. CÂMP — Corn.; DLSCD și OAȘ — Frecv. H, Cosm.

73.Potentilla argentea L. Frecv. pe câmpie, in zone colmare și depresionare.

74.Prunus padus L. (Padus racemosa) (Lam.) C. K. Schneid.) — CâMP- Nisipeni — subspont, Ciuperceni; OAȘ — Orasu-Nou, Vama (67), PhM, Eua.

75.Prunus serotina Ehrh. (Padus serotino. (Ehrh.) Borkh.i — Plantat și pe' alocuri sălb. CÂMP — C. Nirului (201) — frecv.; Ganaș (98); Rătești; DLSCD — Becheni, Hodod, Dobra, Solduba; OAȘ — Călinești-Oaș. Phm Adv.

76.Prunus spinosa L. — Frecv. în toată regiunea, în special var. dasyphyUa Schur. Phm, Eua.

77.Prunus tenella Batsch (Amygdalus nana L.) — DLSCD — Supuru de. Jos (59). Nu a fost regăsită. Phm, Eua(C).

78.Pyrus pyraster Burgsd. — CÂMP — Frecv. prin păduri; DLSCD,Frecv. în zona colinară; OAS — Depr. Oașului — în mai multe stațiuni._PlTM, E.

79.Rosa agrestis Savi — DLSCD — Săuca; OAȘ — LIalmeu-Vii,Tămășeni; Bătarci (105). Phn, M.

80. Rosa canina Savi — DLSCD — Săuca; OAȘ — LIalmeu-Vii,Tămășeni; Bătarci (105). Phn, M

Fam. Leguminosae (F ab a c e a e)

80. Astragalus glycyphyllos L. în toată regiunea, pe alocuri frecv. H, Eua

82. Coronilla varia L. în toată regiunea; mai frecv. în zona colinară. H.

83.Genista germanica L. — CÂMP (marg.) — Ardud (82, 2); Valea Vinului; Livada (60); DLSCD — Pie. vestice (207); Chegea, Sechereșa, Bogdand, Hurezu Mare, Racova, Babța, Dobra, Beltiug, Stâna, Soconzel, Hodișa, Solduba, Bârsău de Sus; OAȘ — „Țara Oașului” (163); Halmeu-Vii. Turulung-Vii, Medieș-Vii, Orașu Nou-Vii (105); Boinesti, Gherta Mare; Turț (67). Ch-Phn, Ec.

84.Genista tinctoria L. în toată regiunea, pe alocuri frecv. Ch-Phn, Eua.

85.Gleditsia triacanthos L. Cult. si sălb. CÂMP . Nirului (222); Ghenci (98); C. Someșului (202). PhM, Adv.

86.Glycine max (L.) Merr. Sălb. CÂMP Cărei, Hotoan; DLSCD — Beltiug. Th, Adv.

87.Glycyrrhiza echinata L.-CÂMP – Dindești (122). H, P-M.

88.Lathyrus aphaca L. — CÂMP — între Piscolt si Curtuiuseni (jud. Bihor) (93); DLSCD Ser, Nadișu Hododului, Hodod; Hurezu Mare (11); Dobra, Babța, Soconzel. Th, M.

89.Lathyrus hallersteinii Baumg. — DLSCD — Soconzel; OAȘ — Prin pădurile depresionare (161). H, D—B.

90.Lathyrus hirsutus L. — CÂMP — în toată zona; DLSCD — Frecv. în zona colinară; OAȘ — Bătarci, între Bixad și Tîrsolț: Cămăr-zana (67). Th, Eua

91.Lathyrus latifolius L. — CÂMP — Cărei (37); Tiream (94); Pir (98); DLSCD — Silvas, Cean, Cehălut; OAS — Luna, Negresti-Oas.

92. Lathyrus sylvestris L. — CÂMP — Ganas, Irina (98); între Doba și Boghiș, Vetiș (25); Ardud; Satu Mare (60); Livada; DLSCD.Pie. vestice (203) — frecv.; OAȘ — Mediaș-Vii, Bătarci, Lechința, Negrești-Oaș, Huta-Certeze.var. latifoUiu Peterm. — Ardud (6 — sub var. platyphyllus (Retz) Ascherson). H. E<M).

93.Lathyrus transsilvanicus (Sprengel) Fritsch – OAȘ – Călinești-Oaș vf. Jelejnic (162, 67). H. D-Pan.

94. Lathyrus tuberosus L. – Frecv. în județul Satu Mare, exceptând etajul montan. H, Eua(M).

95.Lathyrus vernus L. – CÂMP (marg.) – Turulung, Pășunea Mare; DLSCD și OAȘ-Frecv. H, Eua.

96.Lembotropis nigricans (L). Griseb. (Cytisas nigricans L.) s.l.CÂMP – Urziceni (170); Foieni (6); Ghilvaci, Terebești (7); Ardud (6); Turulung; Livada (152); DLSCD — Frecv. în zona colinară; OAȘ — Depr. Oașului (67) spor. Materialul colectat de noi aparține subspeciei nigricans. Phn, Ec.

97.Lotus angustissimus L. – CÂMP – Carei (8); Ganaș, Eriu-Sâncrai Hotoan (94); Sătmărel spre Mădăras. Th, P-M.

98. Lotus corniculatus L. — Frecv. în județul Satu Mare.var. hirsutus Koch — Berveni, Cărei, Ghilvaci, Ardud (6). H, Eua.

99. Lotus tenuis Waldst. & Kit. ex Willd. – CÂMP – Frecv. în special în partea de vest: DLSCD — Supuru de Jos, Hurezu Mare. H, Eua(M).

100. Lupinus polyphyllus Lindley CÂMP Sălb. la Resighea. H, Adv.

101.Medicago falcata L. (M. sativa L. subsp. falcata (L.) Arcan-geli) Frecv. în zone de câmpii și colinare. H, Eua(M).

102. Medicago lupulina L. – în tot județul Satu Mare. Th-TH, Eua. 482. Medicago minima (L.) Bartal – CÂMP – Carei (8); între Ghenci și Căuaș (56); DLSCD-Corund. Th, Eua(M).

103. Medicago sativa L. – Cultiv, și sălb. în regiune, exceptând zona montană. H, Adv.Medicago X varia Martyn (falcata X sativa) – CÂMP – Moftinu Mic; Căuaș, Tiream (93); Doba; Ambud (136); DLSCD — Tășnad (56 – sub M. media Pers.); Săcășeni; OAȘ-Orașu Nou (67).

104. Melilotus alba Medicus – CÂMP – Frecv.: Tășnad (56); Beltiug, Ardud-Vii, Stâna; OAS – Călinesti-Oas, Negresti-Oas (67). Th-TH, Eua.

105.Melilotus officinalis (L.) Pallas – Frecv. în zone de câmpii, colinare și depresionare. Th-TH, Eua.

106. Ononis spinosa L. – CÂMP – Carei (152); Satu Mare (60). Prezenta acestei specii în zona de câmpie ar necesita confirmarea. Tășnad (56). H,” E(M).

107.Robinia pseudacacia L. – Plantată în toată regiunea. Cele mai mari suprafețe ocupă pe C. Nirului, dar există și în zone colinare, respectiv și în Depr. Oașului. PhM, Adv.

108.Trifolium arvense L. – în tot județul Satu Mare; mai frecv. in zona colinară din partea de sud a teritoriului. Th, Eua(M).

109.Trifolium campestre Schreber — Frecv., local corn. Th-TH, E.

110. Trifolium fragiferum L. s.l. — CÂMP — Frecv.; OAS subsp. fragiferum Spor. în zona colinară. H, Eua.

111. Trifolium incarnatum L. subsp. incarnattim — CÂMP Din-desti subspont. (in herbarul lui G. Negrean — leg. în anul 1962). Th, Ati-M(Adv).

112. Trifolium pannonicum Jacq. CÂMP C. Nirului (125); Urziceni (152); Foieni, Sanislău (170); Cărei (106 Cehal; Sâi (84); OAȘ ,Turulung-Vii, Gherța Mică, Negrești-Oaș; Târna Mare (67). f. lancifolium Beck — Târna Mare (67). H, P-M.

113.Trifolium pratense L. — Com. în toată regiunea. H-TH, Eua.

114. Trifolium repens L. subsp. repens — Com. în județul Satu Mare. H, Eua

115. Vicia angustifolia Grugfbg. (V. sativa L. subsp. nigra (L.) Ehrh.) — CÂMP — In toată zona; Supuru de Jos, Bicău; OAȘ Medieș-Vii, Călinești-Oaș. Th. Eua(M).

116. Vicia crăcea L. — în toată regiunea, pe alocuri frecv. H. Eujl

117. Vicia grandiflora Scop. s.l. CÂMP — Semnalată din toată zona Blaja (1); OAȘ Racșa (67). subsp. sordida (Wald'st. & Kit.) Dostâl — CÂMP Frer. Spor. în zona colinară; OAȘ — Turt (67). Th-TH, P-Pan-C

118. Vicia sativa L. subsp. Sativ. Cultiv, și sălb. în zonele agricole. subsp. cordata (Wulf.) Ascherson & Graebner CÂMP Pini Nou, Ciuperceni, Agriș; Dobra; OAȘ „Tara Oașului” (23): Turț (67). Th, Adv.

119. Vicia sylvatica L. CÂMP Foieni (152, 170); Sanislău (170); OAȘ Vama (67). H, Eua.

Fam.Oxolidaceae

120. Oxalis acetosella L. Culmea Codrului; OAS Frecv. H-G, Cp.

121. Oxalis corniculata L. CÂMP Carei, Ardud, Băbăsesti; Chilia, Măriuș; OAȘ —Târna Mare, Turț (67). Th, Eua(M).

Fam.Geraniaceae

122. Erodium cicutarium (L.) L'Her. CÂMP Frecv.; Săuca, Rațiu, Orbău, Dobra, Solduba; OAȘ Turț (67). Th, Cosm.

123. Geranium palustra L. CÂMP Urziceni (6); Foieni (170); Irina, Dindești (130); Halmeu-Vii; Blaja (56); Supuru de Sus; Corund (10); OAȘ Mujdeni, Turț-Băi (67); Certeze. H, Eua(C).

124. Geranium pratense L. CÂMP C. Nirului (170); Piscolt; Ghenci, Căuaș. Dindești (98); Cehal, Tășnad, Blaja (56);'Ser, Nadișu Hododului, Hodod, Giurtelecu Hododului; Poiana Codrului (79). H, Eua.

Fam. Euphorbiaceae

125. Euphorbia amygdaloides L. CÂMP Micula, Noroieni. Turulung; Frecv.; OAȘ Frecv. la marginea zonei și in Depr. Oașului. Ch, E(M).

126. Euphorbia cyparissias L. CÂMP Corn.; Frecv. în zona colinară; OAȘ — Spor în Depr. Oașului. H, Eua.

127. Euphorbia helioscopia L. CÂMP Frecv.; DSCD — în zona colinară. Th, Eua.

128. Euphorbia palustris L. CÂMP C. Nirului și C. Ierului frecv.; Ghilești, Supuru de Jos; Livada (152); Gerăușa, Săra-tura. H-Hh, E.

129. Euphorbia seguieriana Necker (E. gerardiana Jacq.) CÂMP Frecv. pe C. Nirului. H, Eua(M).

Fam. Polygalaeae

130. Polygala vulgaris L. CÂMP Urziceni (170); Sanislău; Pir (98); Valea Vinului, Borlești; DLSCD și OAȘ Frecv. lusus alba Peterm. Bârsău de Sus; Bixad, Negrești-Oaș, Certeze (67). H, Eua.

Fam.Aceraceae

131. Acer campestre L. subsp. campestre Frecv. aproape în toată regiunea; în zona montană spor. var. campestre î. suberosum (Dumort.) Rogowicz Târna Mare (67); var. austriacum (Tratt.) DC. Cămărzana (67); f. bedoei (Borbâs) Pax Carei (82). PhM, E.

132. Acer negundo L. CÂMP Sălb. la: Căpleni; Ghenci (98); Micula. PhM, Adv.

133. Acer platanoides L. CÂMP Plantată pe C. Nirului (201) Ia: Urziceni, Foieni, Ciumești (170); spontan? la Ganas (98) si Livada (64); în mai multe stațiuni; OAȘ Spor. PhM, Eua.

134. Acer tataricum L. CÂMP Frecv. prin păduri; Frecv. în zona colinară; OAS Țara Oașului” (152); Orașu Nou, Tur-(67). Phm, E(C). Pe nisipurile din N-V țării au fost plantate și câteva exemplare de Acer ginnala Maxim. (201).

Fam. Balsaminaceae

135. Impatines noli-tangere L. CÂMP Urziceni, Foieni (6, 170 Cămin, Terebești, Ardud (6); Micula (60): Livada (64); DLSCD și OAȘ în toată zona. Th, Eua.

Fam. Celastraceae

136. Euonymus europaeus L. — CÂMP — Frecv. prin păduri tăieturi; Frecv. în zona colinară; OAȘ Depr. Oașului spor. Phm, E.

Fam. Rhamnaceae

137. Rhamnus catharcticus L. CÂMP Foieni (152, 170); Piscolt; Petrești (122); Carei (84, 6): Ghilvaci (6); Ganaș, Piru Nou (98) Doba; Tășnad (56); Blaja (1); Chegea; OAȘ „Tara Oașului (161). Phm, Eua.

Fam.Vitaceae

138. Vitis vinifera L. subsp. vinifera Sălb. CÂMP Carei Pir; Blaja (56) OAS „Țara Oașului” în zona pădurile (163). Phm, Adv. subsp. sylvestris (C. C. Gmelin) Hegi (V. sylvestris C. C. Gmelii CÂMP — Satu Mare (60). Phm, P-M.

Fam.Tiliaceae

139. Tilia cordata Miller CÂMP C. Nirului (201); Cărei, Foieni (170); Ardud (84); C. Someșului (77); Satu Mare (60); Micula, Ciuperceni; Livada (64); Medieș-Râturi, Pășunea Mare, Valea Vinului; Frecv., în sepcial în partea vestică; OAȘ „Țara Oașului” (161); în special la marginea zonei. var. asymmetra Borbâs f. pseudoeryocarpa Wagner Cămărzana (67). PhM. E.

140. Tilia platyphyllos L. CÂMP C. Nirului (57); Urziceni, Foieni, Cărei (6); Ciumești (170); în toată zona; OAȘ Turu-lung-Vii; Târna Mare, Turț, Călinești-Oaș, Bixad (67). PhM, Ec.

141. Tilia tomentosa Moench (T. argentea DC.) CÂMP Foieni, Ciumești (201); Carei (82); Ardud (84); între Micula și Mesteacăn; Satu Mare (16); Livada (64); Frecv. în partea vestică a zonei; OAȘ, Coca, Gherța Mare, Turulung-Vii, Orașu Nou-Vii; Orașu Nou (16); Remetea Oașului (59); Târna Mare, Vama; Călinești-Oaș (67).f. virescens Spach între Cărei și Cămin (6); f. colurnifolia Borbâs Călinești-Oaș (67). PhM, B-Pan.

Fam. Malvaceae

142. Abutilon theophrasti Medicus CÂMP Domănești, Traian; Săcășeni, Dindești (94); Medieșu Aurit: Cean, Tășnad. Th, Eua.

143. Alcea pallida (Willd.) Waldst. & Kit. (Althaea pallida Waldst. & Kit.) CÂMP Satu Mare. H, P.

144. Althaea officinalis L. CÂMP în toată zona; Cehăluț; Supuru de Jos (11); Corund, Bogdand, Ser, Socond. var. micrantha (Wiesb.) Beck — Satu Mare (60). H, Eua(C).

145. Hibiscus trionum L. CÂMP Frecv.; în zona colinară; pe alocuri frecv.; OAȘ Târna Mare. Vama. Th, Eua.

146. Lavathera thuringiaca L. CÂMP în toată zona; în partea vestică (10); Cehăluț; Tăsnad (56); Bogdand, Ser; OAȘ Spor. în „Țara Oașului” (67). H, Eua(C).

147. Malva neglecta Wallr. CÂMP Frecv.; în zona colinară; Th-TH. Eua(M).

148. Malva pusilla Sm. CÂMP Corn.; în zona colinară; OAȘ Depr. Oașului (67). Th-TH. Eua(M).

149. Malva sylvestris L. CÂMP spor.; spor. în zona colinară: OAȘ — Depr. Oașului spor. Th-TH. Eua(C). A mai fost găsită sălb. și Malva crispa L.. la: Apa; “Tara Oașului”

Fam. Hypericaceae (guttiferae)

150. Hypericum perforatum L. — Frecv. în județul Satu Mare. H Eua

Fam. Violaceae

151. Viola alba L. subsp. scotophylla (Jordan) Nyman Blaja pd. Dolina. H, M-Ec.

152. Viola ambigua Waldst. & Kit. Săuca, Cehălu Sechereșa. H, P-Pan.

153. Viola arvensis Murray CÂMP Frecv.; î zona colinară. OAȘ Depr. Oașului. var. bicolor Roemer & Schultes Urziceni (152). Th. Eua.

154. Viola biflora L. OAȘ Certeze spre Huța Certeze vl Tribșorului (100). H, Cp.

155. Viola canina L. CÂMP Botiz (152); Ciuperceni, Medieș-Vii; și OAȘ în toată zona. H, Eua.

156. Viola odorata L. CAMP C. Nirului (170); Foieni (6); Fetrești (122); Berveni; Hotoan, Pir (98); Satu Mare (60); Micula (197) Frecv.; OAȘ Depr. Oașului. H, Atl-M.

Fam. Lytthraceae

157. Lythrum salicaria L. Frecv. în județul Satu Mare. H-Hh. Cosm.

158.Lythrum virgatum L. CÂMP în toată zona; Hurezu Mare (11): Racova. Beltiug. Stâna, Bolda, Soconzel; OAȘ Prilog; Orașu Nou, Boinești, Cămărzana, Negrești-Oas (162):

Fam.Trapaceae

159. Trapa natans L. CÂMP Fosta Ml. Ecedea (145)+; vl Ierului înainte de asanare (91)+ ; Culciu Mare (59); între Micula și Mesteacăn. Hh, Eua(M).

Fam.Onagraceae

160. Epilobium hirsutum L. CÂMP Frecv.; Spor.: OAȘ Depr. Oașului. H, Eua(M).

161. Circaea lutetiana L. CÂMP Spor. prin păduri; și OAȘ Frecv. G, Eua.

162. Epilobium palustre L. CÂMP Fosta Ml. Ecedea (82, 106) + ; DLSCD între Săcășeni și Supuru de Jos: Poiana Codrului (79): OAȘ Negrești-Oaș ml. Trestia. H, Cp

Fam.Haloragaceae

163 Myriophyllum spicatum L. CÂMP Moftinu Mic (59); C. Ierului (98); Mădăras, Dara, Cidreag. Agriș. Hh, Cp..

Fam.Cornaceae

164. Cornus mas L. CÂMP Urziceni (170); Foieni (6); Cărei (84); Pie. vestice frecv.: OAȘ — „Țara Oașului” (163). Phm, P-M

Fam. Araliaceae

165. Hedera helix L. CÂMP Sanislău (157); Foieni, Ghilvaci (6): Noroieni, Livada; Pășunea Mare; si OAS Frecv. Phn, Atl-M.

Fam.Umbelliferae (Apiaceae)

166. Aegopodium podagraria L. CÂMP C. Nirului (170); I i ziceni, Foieni, Cămin. Cărei (6): Tiream (98); C. Crasnei (51); Doba. r.L-meu-Vii, Pășunea Mare; Tășnad (56); Chilia, Poiana Codrului; OAȘ Turț (67); Negrești-Oaș (163); Vama (130). H(G), Eua.

167. Anethum graveolens L. Subspont. CÂMP între Care: s: Tiream (98); Ardud. Th, Adv.

168. Chaerophyllum aromaticum L. CÂMP Mihăieni, Mărtinești, Odoreu, Medieșu Aurit, Berindan, Turulung; Cehal: Tășnad, Blaja (56); Ser, Dobra, Hodișa; OAȘ In toată zona. H. (Ec(C).

169. Cicuta virosa L. CÂMP Ianeulești (93); fosta Ml. Eeedea (34)+: var. angustifolia (Kit.) Wimmer & Grab. Fosta Ml. Eeedea (83)-f: Hh, Eua.

170. Conium maculatum L. CÂMP Frecv.: și OAȘ Spor. Th-TH, Eua.

171. Daucus carota L. subsp. carota Corn. în județul Satu Mare. TH-H, Eua(M).

172. Eryngium campestre L. CÂMP Frecv.; Spor. în zona colinară. H. P.

173. Eryngium planum L. CÂMP în mai multe stațiuni; Tășnad (56): Orbâu. Racova. Corund (10): Hurezu Mare (11); Beltiug. Dobra, Bolda: OAȘ Câîinești-Oaș. H. Eua(C).

174. Oenanthe aquatica (L.) Poiret CÂMP Frecv.; Spor. în zona colinară; OAȘ Depr. Oașului. Hh, Eua.

175. Pastinaca sativa L. subsp. sylvestris (Miller) Rouy et Camus CÂMP Frecv.; Spor.; OAȘ Remetea Oașuîm Racșa; Aliceni (66). TH-H, Eua.

176. Torilis arvensis (Hudson) Link CÂMP Frecv.; Tășnad (56); Blaia (1); Dobra. Th, Ec-M.

Fam. Pyrolaceae

177. Pyrola minor L. OAȘ Certeze, Huta-Certeze (99). H, Cp.

Fam.Ericaceae

178. Calluna vulgaris (L.) Hill — OAȘ — Negrești-Oaș vf. Pietroasa (60. 162); și tot aici pe vi. Tainei — deasupra locului numit ..Holbură “'. Ch. Atl-Ec.

179. Vaccinium vitis-idaea L.OAȘ „Pajiști montane în Oaș(67);'Negrești-Oaș vf. Pietroasa (67): Certeze, Huta-Certeze. Ch, Cp.

Fam.primulaceae

180. Anagallis arvensis L. Frecv. în județul Satu Mare. Th, Cosm.

181. Lysimachia nummularia L. Com. în județul Satu Mare CH,E.

182. Primula vulgaris Hudson (P. acaulis (L.) Hill) CAM1 (marg.) Livada; OAȘ Gherța Mică, Turulung-Vii; Mujdeni (6C, Turț, Negrești-Oaș (162). H. Atl-M.

183. Primula veris L. s.l. CÂMP Satu Mare (60); subsp. canescens (Opiz) Hayek CÂMP Ganaș (98); Ardu (6); Frecv.; OAȘ Depr. Oașului. H, Eua.

Fam.Oleaceae

184. Fraxinus excelsior L. CÂMP Spor.; si OAS Spor. PhM. E.

185. Ligustrum vulgare L. Frecv. în toată regiunea, exceptân zona montană. Phm, E(M).

186. Syringa vulgaris L. CÂMP Sălb. în mai multe locur pe dl. Muntele Mic de la Turulung în masă. Phm, Adv.

Fam.Menyanthaceae

187. Menyanthes trifoliata L. CÂMP C. Nirului (4); Sanislău (49); Pișcolt (92); OAȘ M-ții Oașului (59); Certeze mlaștinile: Șălătruc (16); Brebu și Buian. Hh, Cp.

188. Nymphoides peltata (S. G. Gmelin) O. Kuntze CÂMP Ciumești (170). Hh, Eua (M).

Fam.Apocynaceae

189. Vinca minor L. CÂMP în mai multe stațiuni; Spor.; OAȘ Halmeu-Vii, Turulung-Vii, Gherța Mică; Mujdeni, Turț, Călinești-Oaș (67); Cămărzana; Certeze (23, 67); Huta-Certeze. Ch, M-Ec.

Fam. Rubiaceae

190. Cruciata glabra (L.) Ehrend. (Galium vernum Scop.) CÂMP Urziceni (168); Foieni, Berveni, Terebești, Ghilvaci (6); C. Ierului (98); Ardud (84); Satu Mare (60); Porumbești, Ciuperceni, Vânătorești, Aciua; și OAȘ Frecv. H, Eua.

191.Cruciata laevipes Opiz (Galium cruciata (L.) Scop.) — în toată regiunea. H, Eua.

192.Cruciata pedemontana (Bellardi) Ehrend. (Galium pedemon-tanum (Bellardi) AII.) CÂMP Foieni (6, 170); Porumbești pe terasamente de căi ferate; Tășnad. Blaja, între Săcășeni și Supur (56); Stâna, Solduba, Necopoi; OAȘ Boinești (105). Th, M.

193. Galium album Miller subsp. album (G. mollugo L. subsp. erec-tum Syme) OAȘ Negrești-Oaș (67) vf. Pietroasa: Huta-Certeze. H, Eua.

194. Galium aparine L. în toată regiunea, local frecv. Th, Cp.

195.Galium boreale L. s.l. CÂMP In mai multe stațiuni; Cehăluț, Hurezu Mare, Beltiug. Gerăușa, Viile Satu Mare, Mediașa, Necopoi, Homorodu de Jos. în județul Satu Mare. subsp. boreale este mai frecv. H, Eua.

196.Galium glaucum L. (Asperida glauca (L.) Besser) CÂMP Foieni (170); între Ghenci și Căuaș (56); Supuru de Jos, Ghilvaci, Turu-lung, Turulung-Vii; Pir (98); Cehăluț; Blaja (1); Giorocuta, Dobra, Cuța; Culmea Codrului (60); OAȘ Halmeu-Vii, Tămășeni, Bătarci (105); Gherța Mare, Târna Mare, Racșa, Călinești-Oaș, Cămăr-zana, Negrești-Oaș. H, P-M.

197. Galium verum L. subsp. verum Frecv. în județul Satu Mare, exceptând zona montană. subsp. wirtgenii (F. W. Schultz) Celak. CÂMP Ghilvaci (6). H, Eua.

Fam.Convolvulaceae

198. Calystegia sepium (L.) R. Br. CÂMP Frecv.; Tășnad (56): Nadișu Hododului. Hodod: Hurezu Mare (11); Dobra, Raco-va, Măriuș; OAȘ Depr. Oașului (67). H. Eua.

199. Convolvulus arvensis L. Frecv. în județul Satu Mare.

Fam. Cuscutaceae

200. Cuscuta campestris Yuncker (C. arvensis auct.) — în toată regiunea. f. breviloba Buia Satu Mare. Botiz (59). Th. Adv.

201. Cuscuta trifolii Bab. (C. epithynum (L.) Nath. subsp. Trifolii (Bab.) Hegi) CÂMP în toată zona: DLSCD între Sanstău și Săuca. Hurezu Mare: OAȘ ..Țara Oașului” (67). Th, Eua Cuscuta suaveolens Ser., semnalată de la Satu Mare (60), nu crește în nord-vestul țării.

Fam. Boraginaceae

202. Myosotis stricta Link ex Roemer & Schultes (M. micrantha auct.) — CÂMP — în partea vestică; Ciuperceni, Medieș-Râturi; DLSCD — între Săcășeni și Supuru de Jos (58); Necopoi. Th, Eua(M).

203. Myosotis sylvatica Hoffm. — CÂMP (marg.) — Livada (60); DLSCD — Culmea Codrului — frecv.; OAȘ — Turț, Vama, Negrești-Oaș (67); Lechința. Certeze, Huta-Certeze. H, Eua.

204. Pulmonaria officinalis L. — CÂMP. Urziceni(6, 197); Foieni, Scărișoara Nouă (170); Pișcolt; Satu Mare 60); (Micula, Noroieni (3); Turulung; Livada (64); DLSCD și OAȘ — Frecv. H, E.

205. Symphytum officinale L. subsp. officinale — Frecv. în toată regiunea, subsp. uliginosum, (Kerner) Nyman — CÂMP — Piru Nou (130); var. inundatum Menyh. — Cămin (6). H, Eua.

206. Symphytum tuberosum L. subsp. angustifolium (A. Kerner) Nyman (S. nodosum Schur) CÂMP — Urziceni, Sanislău, Foieni (170); fosta Ml. Ecedea (110) +; Terebești, Ardud (6): C. Someșului (3); Ciuperceni, Dumbrava, Turulung; Livada (64); Pășunea Mare, Valea Vinului, Roșiori; DLSCD și OAȘ — Frecv. H-G, Ec.

Fam. Labiatae

207. Acinos arvensis (Lam.) Dandy (Calamintha acinos (L.) Clairv, CÂMP, în mai multe stațiuni; DLSCD — Spor. în zona colină OAȘ — Depr. Oașului. Th-TH, E(M).

208. Balotta nigra L. subsp. nigra — CÂMP — Corn.; DLSCD -în zona colinară; OAȘ — Depr. Oașului. H. Ec-M.

209. Betónica officinalis L. (Stachys ojficinalis (L.) Trevisian) toată regiunea, local frecv. H, Eua(M).

210.Calamintha sylvatica Bromf. (C. menthifolia Host subsp. sy -vatica (Bromf.) Menitskij) CÂMP — C. Nirului — „în pădurile da zona” (170) — aici noi nu am găsit-o: DLSCD — Sărvăzel, Becheni, Cear_ Blaja. H, Ec-M.

211.Clinopodium vulgare L.( Calamintha clinopodium Bentham) CÂMP .Spor. în toată zona; DLSCD. și OAȘ — Frecv. H, Cp.

212.Elsholtzia ciliata (Thunb.) Hyl. — OAȘ — Racșa (100); Ne-grești-Oaș vl. Turicelului (162) și lângă gară. TH, Adv.

213. Galeopsis angustifolia Ehrh. ex Hoffm. — CÂMP — C. Ierului — spor. (98); Craidorolț, Supuru de Jos, Doba; DLSCD — Frecv. în zona colinară. Th, Eua(M).

214.Galeopsis bifida Boenn. — CÂMP — Tiream, Halmeu-Yii: DLSCD — Cehăluț; OAȘ — Remetea Oașului. Prilog-Vii. Th, Eua.

215.Galeopsis ladanum L. — CÂMP — în toată zona; DLSCD — Spor. în zona colinară. Th, Eua.

216. Galeopsis pubescens Besser – CÂMP – Prin păduri si tufărișuri; DLSCD și OAȘ – Frecv. Th, Ec.

217.Galeopsis speciosa Miller- CÂMP -Spor. în toată zona: DLSCD și OAȘ – Frecv. Th, Eua(C).

218.Galeopsis tetrahit L. — CÂMP — Sanislău; Rătești (152); Ardud (34); C. Someșului (3); Agriș. Turulung, Roșiori; DLSCD și OAȘ — Frecv. — f. silvestris Schlechtd. — Vama (67). Th, Eua.

219.Lamistrum galeobdolon (L.) Ehrend. & Polatschek (Galeobdolon luteum Hudson)CÂMP — Urziceni (92); Cărei — adv.; Micula. Noroieni, Porumbești; Livada (64); Valea Vinului; DLSCD — Frecv.; OAȘ,Corn. H(Ch), Ec.

220. Lamium album L. Frecv. în județul Satu Mare. H, Eua. 841. Lamium amplexicaule L. CÂMP — Corn.; DLSCD — Frecv. în zona colinară; OAȘ — Spor. în Depr. Oașului. Th, Eua(M).

221. Lamium purpureum L. CÂMP. Corn.; DLSCD — Frecv. exceptând Culmea Codrului; OAȘ — Depr. Oașului — frecv. Th(H), Eua.

223. Leonurus cardiaca L. subsp. cardiaca — CÂMP — Corn.; DLSCD — Frecv. în zona colinară; OAȘ — Spor. în Depr. Oașului.subsp. villosus (Desf. ex D'Urv.) Hyl. — CÂMP — Cămin, Ti-ream, Românești: DLSCD — Săcăseni, Giorocuta; OAȘ — „Țara Oașului” (67). H, Eua.

224. Melissa officinalis L. — Subspont. CÂMP — Dindești; DLSCD Silvaș.

225. Melittis melissophyllum L. s.l. — CÂMP — Foieni (6, 170); Cărei (60, 188); Satu Mare (60); Livada (64); DLSCD -Pir (98); Becheni; Blaja (56); Sărăuad, Racova, Beltiug, Stâna; OAȘ- Turulung-Vii, Gherța Mică, Orașu Nou-Vii, Văgaș, Lechința; Mujdeni, Călinești-Oaș, Turț (67); Negrești-Oaș (26, 67). Materialul colectat de noi aparține la subsp. carpatica (Klokow) P. W. Ball. H, Ec-M.

226. Mentha aquatica L. CÂMP. Frecv.; DLSCD — Prin văile zonei colinare; OAȘ — Depr. Oașului.var. capitata (Opiz) Neilr. — Pișcolt, Scărișoara Nouă; var. ri-paric (Schreb.) H. Br. — Tiream. Hh-H, Eua.

227. Mentha arvensis L. s.l. — CÂMP — Frecv.; DLSCD — Spor.;OAȘ, Vama (130); Târșolț (66); Cămărzana (67); Negrești-Oaș, Certeze(23, 67). Subsp. arvensis apare frecv.subsp. (Jacq.) Briq. — „În comitatul Satu Mare” . H G, Cp.

228. Mentha longifolia L. s.l. Frecv. în toată regiunea, exceptând etajul monhm.subsp. longifolia var. laggeri (Des. & Dur.) Briq. — Vama (67). H(G), Eua(M).

229. Mentha pulegium L. CÂMP — Corn.; DLSCD — Prin văile: Maja, Hodod, Stâna, Solduba; OAS. Spor prin terenuri depresionare. H, Eua(M).

230.Mentha X dumetorum Schultes (Af. X hirta Willd.) (aquatica X longifolia) — CÂMP — Foieni (6); Ciumești, Cărei; Piru Nou (98).

231.Mentha X verticillata L. (aquatica X arvensis) CÂMP — Sanis-lău, Căpleni (152); Livada (64); DLSCD — Hodod, Racova; OAȘ, Certeze (67).

232.Origanum vulgare L. subsp. vulgare CÂMP, Foieni 170); Ganaș (98); Ardud, Dumbrava, Medieșu Aurit; DLSCD. Frecv. în zona colinară; OAȘ — Spor. H, Eua(M).

233.Phlomis tuberosa L. – CÂMP – Fosta Ml. Ecedea (145) -: între Moftin și Ardud (84). H, Lua.

234.Prunella grandiflora (L.) Scholler — OAȘ, Călinești-Oaș (67). H, E(M).

235.Prunella laciniata (L.) L. – CÂMP. Spor. în partea vestică: Satu Mare (60); Băbești, Dobolț (3); Livada (152); DLSCD – în zona colinară; OAȘ – Lechința, Călinești-Oaș; Cămărzana (67). H, M-Ec.

236.Prunella vulgaris L. — Corn. in județul Satu Mare. H, Cp. 863. Salvia austriaca Jaeq. CAMP — C. Nirului (170); Foieni. Carei,Căpleni. H, P-Pan.

237. Salvia glutinosa L. DLSCD . Pie. și Culmea Codrului: OAȘ în toată zona. H, Eua.

238.Salvia nemorosa L. subsp. Nemorosa, CÂMP — Frecv.; DLSCD — în zona colinară. H, Ec.

239.Salvia nutans L. — CÂMP. Colectată în secolul trecut la Satu Mare (60) . H, P-Pan.

240. Salvia pratensis L. CÂMP. Frecv.; DLSCD — în zona colinară; OAȘ ,Bătarci, Medieș-Vii, Orașu Nou-Vii. H, E(M).

241.Salvia verticillata L. CÂMP — Petrești, Cărei, Căpleni: Ghenci (98); Săcășeni, Acâș; DLSCD — Ser; OAȘ — Racșa, Luna. H. Eua(M).

242.Scutellaria galericulata L. CÂMP ,Frecv.; DLSCD, Spor. H, Cp.

243. Scutellaria hastifolia L. — CÂMP — Frecv.; DLSCD — Spor în zona colinară; OAȘ, Racșa, Vama (67). H, Ec.

244.Stachys alpina L. — OAȘ — Călinești-Oaș, Vama, Cămărzana. Huta-Certeze (162); Negrești-Oaș, Certeze. H, Ec.

245.Stachys annua L. — CÂMP — Corn.; DLSCD — Frecv. în zona colinară. Th. E(M).

246.Stachys germanica L. CÂMP, Urziceni, Pișcolt; Cărei (84); Tiream, Pir (98); Supuru de Jos; Moftinu Mic (152); Satu Mare (60): DLSCD, Blaja (56); Giorocuta, Bogdand, Ser, Giurtelecu Hododului. Soconzel; OAȘ — „Tara Oașului” (67); Gherta Mică, Călinești-Oas, Vani i. H-TH, P-M.

247.Stachys palustris L. — Prin locuri mlăștinoase, în toată regiunea. H(G), Cp.

247. Stachys recta L. subsp. recta — CÂMP — Urziceni (25, 152). Foieni (6, 170); Ganaș, Căuaș, Tiream (98); Satu Mare (60); Turulung: DLSCD — Pir, Cehăluț, Corund, Bogdand, Hurezu Mare, Dobra, Stâna: OAȘ — Halmeu-Vii, Bătarci, Turulung-Vii, Călinești-Oaș. H, P-M.

248. Stachys sylvatica L. — CÂMP — C. Nirului (170); Urziceni, Foieni, Berveni, Cămin, Cărei, Ghilvaci, Terebești, Ardud (6); Păulești (60); Livada (64); DLSCD și OAȘ — Frecv. H, Eua.

249.Thymus pulegioides L. s.l. — CÂMP — Urziceni, Foieni, Cărei (170). Noi nu am regăsit-o în aceste stațiuni.subsp. ehamaedrys (Fries) Gușul. — CÂMP — Satu Mare (60); Turuîung; DLSCD — Spor.; OAȘ Frecv.subsp. montanus (Waldst. & Kit.) Ronn, CÂMP, Ardud (84) OAȘ „În munții Sâtmarului” (82). Ch, Ec.

Fam. Solanaceae

250.Atropa bella-donna L. CÂMP, Satu Mare (60) stațiune dubioasă; DLSCD .Cuța, Hodișa, Solduba, Măriuș, Bârsău de Sus; OAȘ, Halmeu-Vii, Gherța Mică, Târna Mare; Călinești-Oaș, Vama (162); Negrești-Oaș, Moiseni (78). H, Atl-M-Ec.

251. Datura stramonium L. CÂMP, Frecv.; DLSCD în zona colinară; OAȘ, Negrești-Oaș (26). Th, Cosm.

252.Hyosciamus niger L.CÂM în toată zona; DLSCD în zona colinară; OAȘ, Depr. Oașului. Th-H, Eua.

253.Lycium barbarum L. (L. halimifolium Miller) Subspont. CÂMP în mai multe stațiuni; DLSCD — Pir, Săuca, Silvas. Phm, Adv.

254.Nicandra physaloides (L.) Gaertner ,CÂMP ,Dindești (98); Dara. Th, Adv.

255. Physalis alkekengi L. CÂMP între Cărei și Ghenci (94) adv.; Păulești (60) — probabil cultiv.; DLSCD. La Racova este folosită ca plantă medicinală (10); OAȘ — Târna Mare; Turț (67); Călinești-Oaș, Cămărzana (162). H, M-Ec.

256.Scopolia carniolica Jacq. OAȘNegrești-Oaș, Huta-Certeze. G, E.

257. Solanum dulcamara L. CÂMP,Frecv.; DLSCD — Supura de Jos, Giorocuta, Hodod, Dobra, Soconzel, Crucișor, Iegheriște, Poiana Codrului; OAȘ. În mai multe stațiuni. Ch, Eua(M).

258. Solanum luteum Miller OAȘ, Negrești-Oaș (162). 7: Eua(M).

259.Solanum nigrum L. CÂMP, Freev.; DLSCD. Frecv. exceptând Culmea Codrului; OAȘ, Depr. Oașului. Th, Cosm

Fam. Scrophulariaceae

260.Chaenorrhinum minus (L.) Lange — CÂMP — A fost găsită o singură dată la Terebești (6). Th, M-Ec.

261. Digitalls grandiflora Miller,CÂMP, C. Nirului (170); F -ieni, Terebești, Ardud (6); Ghilvaci (7); Micula (60); Turulung; Livada (64, 152); DLSCD. Spor.; OAȘ — Turulung-Vii; Mujdeni, Turț, Tarn; Mare, Călinești-Oaș (67); Boinești, Negrești-Oaș. H, E.

262. Euphrasia rostkoviana Hayne, CÂMP, Fosta Ml. Ecedea (82) ; DLSCD — Folosită ca plantă medicinală în partea vestică a zonei (10); OAȘ „Țara Oașului” (26, 67); frecv.var. montana (Jordan) Wettst. — Cămărzana (67). Th, Ec. J|”“896. Euphrasia stricta D. Wolff ex J. F. Lehm. CÂMP, Urziceni (92); fosta Ml. Ecedea (84, 145) +; DLSCD — Frecv. în zona coli, nară; OAȘ — Depr. Oașului. Th, Ec.

263. Euphrasia tatarica Fischer ex Sprengel — DLSCD — Hurezu Mare, Dobra, Hodișa, Măriuș, Bicău; OAȘ — Târna Mare, Racșa, Cer-teze. Th, Eua(C).

264. Gratiola officinalis L. în toată regiunea, pe alocuri frecv. H, Eua.

265.Kickxia elatine (L.) Dumort. CÂMP — Frecv.; DLSCD Cehal, Cehălut, Santău, Giorocuta, Corund, Solduba; OAȘ — Racșa. Th. M-Ec.

266.Kickxia spuria (L.) Dumort. CÂMP ,Carei (102); DLSCD, între Santău si Chereușa (98); Cehăluț, Giurtelecu Hododului (102) Th, M-Ec.

267. Lathraea squamaria L. CÂMP,Urziceni (6); Foieni, Carei (170); DLSCD.Blaja, Rațiu, Giorocuta, Hurezu Mare; OAȘ — Turț. Târna Mare (67); Călinești-Oaș, într-un ziar apărut în anul 1911 la Cărei (206), este amintită apariția plantei.

268.Lathraea clandestina L., care parazita vița de vie. Nu am găsit nici-o altă mențiune ulterioară despre răspândirea sau persistența acestei specii, în județul Satu Mare.

269. Limosella aquatica L. CÂMP. Sanislău (4); între Ghenci și Căuaș (56); C. Crasnei (51); Acâș (2) spre pd. Ganaș; Moftinu Mic. Boghiș, Turulung-Vii; OAȘ — Călinești-Oaș.f. tenuifolia (Woiff) Rouy între Ghenci și Căuaș (56). Th. Cosm.

270. Linaria angustissima (Loisel.) Borbâs, DLSCD, Hurezu Mare (11). Nu a fost regăsită de noi. H, M.

271. Linaria genistifolia (L.) Miller, CÂMP, C. Nirului (141); Sanislău (169). H, M.

272.Linaria vulgaris Miller , Frecv. în județul Satu Mare. H(TH). Eua.

273.Lindernia procumbens (Krocker) Philcox (L. pyxidaria L. p.p.)CÂMP , Resighea spre Pișcolt (93); Moftinu Mic, Turulung; OAȘ,Valea Seacă, Bocicău, Călinești-Oaș. Th, Eua(M).

274. Melampyrum arvense L. CÂMP, Căpleni, Livada (152); Someșeni; DLSCD — Cehâluț, Cehal; Tășnad (56); Nadișu Hododului; Hodod (59); Lelei, Hurezu Mare, Racova, Dobra. Th, E.

275.Melampyrum barbatum Waldst. & Kit. ex Willd. DLSCD Tășnad (56). Th, Pan-D.

276.Melampyrum bihariense A. Kerner, CÂMP. C. Nirului (201); Ganaș (98); Satu Mare (60); Turulung; DLSCD , Pie. vestice, OAȘ Spor. Th, D-B.

277.Melampyrum cristatum L. — CÂMP — Ganas (98); Hotoan (94). Th, Eua.

278.Melampyrum nemorosum L. subsp. nemorosum , CÂMP — Satu Mare (84); Livada (64); DLSCD,Freev. în toată zona; OAȘ -Dcpr. Oașului.f. xerophilum Ronn. Foieni (6).subsp. debreciens2 (Rapaics) CÂMP, Foieni, Berveni, Terebești, Ardud (6, 187): Carei (59, 170). Th, E.

279. Melampyrum pratense L. CÂMP , Livada; DLSCD , Beltîug, Chilia. Marius. Bârsău de Sus; OAȘ — Turț (162); Vama (130).var. eommutatum (Tausch) Beauv. — Turț (162). Th, Eua.

280.Misopates orontium (L.) Rafin (Antirrhinum orontium L.) DLSCD, Chegea, Soconzel (102). Th, Eua.

281.Odontites lutea (L.) Clairv. (Ortanthella lutea (L.) Rauschert) CÂMP, între Ghenci și Căuaș (56 sub Euphrasia lutea L.); DLSCD Cehâluț; OAȘ Turulung-Vii (105). Th, P-M.

282.Odontites vulgaris Moench (O. rubra (Baumg.) Opiz) CÂMP Frecv.; DLSCD — în zona colinară; OAȘ — Bocicău, Târna Mare; Halmeu-Vii, Bătarci, Turț, Orașu Nou (67).var. rigida (Borbâs) I. Grinț. Halmeu-Vii (67); var. calcicola Schur, Bătarci, Turț (67). Th, Eua.

283. Pedicularis palustris L. CÂMP — Fosta Ml. Ecedea (84. 145) . H, Eua.

284. Rhinanthus angustifolius C. C. Gmelin (R. serotinus (Schönheit) Oborny emed. Hyl.) — Frecv. în județul Satu Mare. Th, Eua.

285. Rhinanthus borbasii (Dörfler) Soö subsp. borbasii — CÂMP ,C. Nirului (170); Urziceni, Foieni (6, 59); Cărei (152); Pir (98). Th, Eua(C).

286. Rhinanthus rumelicus Velen. — CÂMP — C. Nirului (170);Carei (8); Ghenci (98); Turulung, Someșeni; DLSCD — Spor. în toată zona; OÂȘ , Frecv. var. anceps (Behr.) Maly — între Carei și Foieni (6); Turț (162); Câmărzana (67); — var. caroli-henrici (Soö) E. Nyâr. — Carei (6); Orașu.

287. Scrophularia nodosa L. CÂMP . Prin năduri și tufăr: DLSCD și OAȘ , în mai multe stațiuni. H, Eua

288.Verbascum blattaria L. CÂMP — Frecv.; DLSCD — Ș zona colinară; OAȘ — Boinești, Bixad (67); Cămărzana. H, Eua(M).

289.Verbascum chaixii (Vili. subsp. austriacum (Schott ex Roem& Schuîtes) Hayek (V. austriacum Schott ex Roemer & Schulte”) CAM.C. Nirului (134, 201); Urziceni (168); Foieni (168, 169); Sanislău (15-Petrești: Dindești (122); DLSCD — Cehăluț; Corund (11); Hurezii Mare, Dobra, Hodișa; OAȘ — Turulung-Vii. TH-H, Eua. Subsp. orientale (Bieb Hayek, semnalată de la Tășnad și Blaja (56), nu crește în această zonă.

290.Verbascum densiflorum Bertol. (V. thapsiforme Schräder) -CÂMP , Moftinu Mic (152); DLSCD, Hurezu Mare (11). TH, E(M).

291.Verbascum lychnitis L. subsp. lychnitis — CÂMP — în toa:. zona: DLSCD, Giorocuta, Hurezu Mare, Dobra, Cuța. TH, E.

292. Verbascum nigr um L. subsp. nigrum, CÂMP — Petre: Dindești (116); Moftin, Terebești, Ardud (84); Satu Mare (60); DLSCI între Săcășeni și Supuru de Jos (56); Ser, Dobra; OAȘ, Racșa, Ne grești-Oaș, Moișeni, Huta-Certeze. TH-H, Eua.

293.Verbascum phlomoides L. Frecv. în toată regiunea, excep tând zona montană. TH, E.

294.Verbascum phoeniceum L. CÂMP . C. Nirului , spor (170); Ardud (6); Petrești; Cărei (8); Moftin (34); Ganas (98); Ghilești Botiz (152); DLSCD . În mai multe stațiuni; OAȘ, Bătarci, Turu lung-Vii, Orașu Nou-Vii. H, Eua(C).

295.Verbascum speciosum Schräder, OAS, Turulung-Vii. Tri B-Cauc.

296.Verbascum thapsus L. subsp. thapsus — OAȘ — Huta-Cer teze (99). TH, Eua.

297.Verbascum hausmannii Celak. (chaixii subsp. austriacum Y,lych nitis) CÂMP, Urziceni (152).

298.Vercnica acinifolia L. CÂMP , Cărei (6); Moftinu Mare Th, M.

299.Veronica anagallis-aquatica L. Frecv. în județul Satu Mare în special în zona de câmpie. H-Hh, Cp.

300.Veronica anagalloides Guss. CÂMP, Sanislău (97); Că min, CArei; Dindești (37). H-Hh, Eua.

301.Veronica chamaedrys L. subsp. Chamaedrys, Frecv. în toată regiunea.f. reptans Borhidi, Târna Mare (67). H-Ch, Eua.

302. Veronica orchidea Crantz (V. spicata L. subsp. orchidea Crantz) Hayek),CÂMP, Foieni, Căpleni; Carei, Ganaș, Hotoan (95); Eriu-Sâncrai, Tiream, Ghilvaci, Turulung; DLSCD , Frecv. în zona colinară; OAȘ, Bătarci, Turulung-Vii, Gherta Mare, Orașu Nou-Vii, Călinesti-Oaș. H, P-M.

Fam. Orobanchaceae

303.Orobanche elatior Sutton (O. major L. p.p.) – DLSCD – Tășnad, Săcășeni (59, 47). G, Eua.

304.Orobanche lutea Baumg. DLSCD , Pir; Tăsnad, Săcășen (59, 47). G, Eua (M).

305.Orobanche ramosa L. subsp. Ramose, CÂMP, Dindesti (94 Th, M-Ec.

Fam. Lentibulariaceae

306.Utricularia vulgaris L. CÂMP . Frecv. pe C. Nirului s C. Ierului; Berveni (6); Potău (59); Livada (65); Livada Mică; OAȘ – Călinești – Oaș. Hh, Cp.

Fam. Plantaginaceae

307.Plantago lanceolata L. subsp. lanceolata – Frecv. în toată regiunea subsp. sphaerostachya (Mert. & Koch) Havek – CÂMP – Carei (6); DLSCD , Pir; OAȘ ,Orașu Nou (67). H, Eua.

308.Plantago major L. subsp. major – Corn. în județul Satu Mare. subsp. intermedia (DC.) Arcangeli (pleiosperma Pilger) CÂMP, Petrești (130); Carei (6); Dindești etc. H, Eua.

309.Plantago maritima L. CÂMP, Sanislău (92); între Urziceni și Carei, Căpleni (152); Carei (8); Cămin (6); C. Ecedea (218); între Ghenei și Căuaș (56, 176); Ady Endre, Hotoan (98). H, Eua.

Fam. Caprifoliaceae

310.Lonicera xylosteum L. CÂMP .Satu Mare (60) probabil cultiv; OAȘ , Certeze lângă ml. Brebu (99). Phm, Eua.

311.Sambucus ebulus L. CÂMP Spor.; DLSCD Frecv., exceptând Culmea Codrului; OAS Vama; Călinesti – Oas (67); Negrești-Oaș (23, 67). H, Eua.

312. Sambucus nigra L. Corn. în toată regiunea. Phm, E.

313.Sambucus racemosa L. CÂMP Satu Mare (60) stațiune dubioasă; OAȘ , Călinești -Oaș, Turț (152); Orasu Nou, Certeze, Huta-Certeze. Phm, Eua.

Fam. Valerinaceae

314.Valeriana officinalis L. Spor. în județul Satu Mare. H, E.

315.Valerianella locusta (L.) Latterade (L.) Pollic CAMP , Freev.; DLSCD ,Spor. in zona colinarä. Th, M-Ec.

316.Valerianella rimosa Bast, CAMP Căpleni, Ghirolt 179 Sînmiclăus (98); OAS , Turulung-Vii (179). Th, Ec-M.

Fam. Dipsacaceae

317.Dipsacus laciniatus L. – Frecv. în județul Satu Mare, exceptând zona montană. TH, Eua(C).

318. Dipsacus pilosus L. (Cephalaria pilosa (L.) Gren. & Godr.) – CAMP – Foieni (93); Carei (84); Hotoan (98); DLSCD Solduba 182 : OAS,Târna Mare, Gherța Mică, Raeșa, Cămărzana; Turț-Băi, Vama (162). TH, Atl-M-Ec.

319. Knautia arvensis (L.) Coulter subsp. arvensis ,CÂMP -toată zona; DLSCD – Spor. în zona colinară; OAȘ, Negrești-Oaș.f. arvensis Urziceni (6, 59); Foieni (6); Carei (59). subsp. pannonica (Heuffel) O. Schwarz, CÂMP ,Carei (6).subsp. roșea (Baumg.) Borbâs, CÂMP- Urziceni.f. roșea Carei (6, 59); f. heterotoma (Borbâs) Szabb – Cămin (6, 59). H, E.

Fam. Campanulaceae

320.Campanula bononiensis L.CÂMP (marg.) Turulung;DLSCD ,Tășnad, Blaja (56); Corund, Hurezu Marc, Dobra, Cuța; OAS,Turulung-Vii; Negrești-Oaș (162). H, Eua(M).

321.Campanula cervicaria L. CÂMP, Urziceni, Foieni, Scărișoara Nouă (170); fosta Ml. Ecedea (84); Ganaș, Ady Endre (98); Ghilvaci; Terbești, Ardud (6); Livada (60, 152); DLSCD și OAȘ Frecv.;I. ramosissima Feicht. Blaja (56); Remetea Oașului. H, Eua(C). 100.

322.Campanula glomerata L. subsp. glomerata , CÂMP , Soor.; DLSCD, Frecv.: OAȘ, Turț (67); Moișeni. H, Eua.

323.Campanula kladniana (Schur) Witasek, OAȘ, Huta-Certeze vf. Piatra Bulzului. H, Carp.

324.Campanula maerostachya Waldst. & Kit. ex Willd. DLSCD, Corund (11). Nu a fost regăsită de noi. H. P-Pan-B.

Fam. Compositae

325.Ambrosia artemisiifolia L. CAMP ,Foieni; Horea, Sania lău (93); Pișcolt (92); Berveni; Carei (131); Ghilvaci; Hotoan (94); San tău; DLSCD, Cean, Blaja. Ardud. Th, Adv.

326.Aposeris foetida (L.) Less. CÂMP (marg.) Pășunea Mare pd. Botseg; DLSCD , Rațiu, Orbău, Hurezu Mare, Babța, Cuța, H dișa, Solduba, Chilia, Iegheriște, Poiana Codrului; OAȘ Halmeu-Vi Orasu Nou-Vii; Turț, Turț-Bâi, Lechința, Negrești-Oas (67); Certeaț H, Ec.

327.Artemisia santonicum L. subsp. santoniciuJi (A. maritima 1,. subsp. monogyna (Waldst. & Kit.) Gams) – CÂMP – Frecv. pe C. Careiului și C. Ierului; C. Ecedea (218); Căpleni; Boghiș (37); C. Crasnei (51); Moftinu Mic. Ch(H), Eua(M).

328.Artemisia scoparia Waldst. & Kit. CÂMP, Ciumești (170); intre Căuaș și Tășnad (56). H, Eua(C).

329. Carduus erispus L. CÂMP, Frecv.; DLSCD, Sper OAȘ, Târșolț, Luna, Negrești-Oaș. TH, E.

330.Carduus hamuiosus Ehrh. – CÂMP – Foieni (6 59)' Carei (84. 170); Vetiș (25). TH, P-Pan.

331.Carduus nutans L. subsp. nutans ,CÂMP în mai multe stațiuni; DLSCD Spor. în zona colinară. TH-Th, Eui(C).

332.Carlina acaulis L. subsp. acav.lis .OAS , Negrești-Oaș (26) vf. Pietroasa. H, Ec-M.

333.Carlina vulgaris L. subsp. vulgaris – CÂMP – C. Niruhi (170); Ardud (84); DLSCD -Becheni, Cehăluț, Dobra, Hodișa; OAȘ – Turț, Târșolț (67); Târna Mare, Negrești-Oaș;subsp. intermedia (Schur) Hayek (C. intermedia Schur) CÂMP Foieni, Pișcolt; Ady Endre (98); DLSCD , în zona colinară: OAȘ ,Turț (67); Negrești-Oaș. TH-H, Eua(M).

Fam. Alismataceae

334. Alisma plantago-aquatica L. – Corn. în toată regiunea. Hh, Cosrn.

335. Sagittaria sagittifolia L. CÂMP Foieni; Căuaș, Irina (98); Doba; Moftinu Mic, Botiz, Potău (59); Viile Satu Mare, Porum-bești; Hurezu Mare (11). Hh, Eua(M).

Fam. Butomaceae

336. Butomus umbellatus L. CÂMP Frecv.; Spor. Hh, Eua(M).

Fam. Hydrocharitaceae

337. Hydrocharis morsus-ranae L. CÂMP ,.în zona de câmpie” (207); Ciumești, Pișcolt (88); Sanislău; fosta Ml. Ecedea (84) +; C. Ierului (98); Tiream, Dindești; Andrid (86) +; Potău (59); Dara, Micula. Porumbești, Turulung, Livada Mică; Livada (162). Hh, Eua.

338. Stratiotes aloides L. CÂMP Sanislău (84); Scărișoara Nouă, Pișcolt (88); fosta Ml. Ecedea (84, 82, 145) +; Berveni (110); Tiream (98); Andrid (86) + ; Doba (88); Porumbești; Livada (88). Hh, Eua.

Fam. Potamogetonaceae

339.Potamogeton crispus L. CÂMP în toată zona; OAȘ Călihești-Oaș. Hh. Cosm.

400.Potamogeton grajy.ineus L. CÂMP Sanislău; Scărișoara Nouă (92). Hh, Cp.

Fam. Typhaceae

401. Typha angustifolia L. CÂMP Frecv.; Spor in zona colinară; OAȘ Depr. Oașului. Hh, Cosm.

402. Typha latifolia L. CÂMP Corn.; și OAȘ Frecv. Hh, Cosm.

Fam. Spargăniaceae

403. Sparganiumemersum Rehmann (S. simplex Hudson) CÂMP Moftinu Mic (152, 59); Mădăras; Petin, Ambud (59); OAȘ Remetea Oașului. Hh, Eua.

404. Sparganium erectum L. subsp. neglectum (Beeby) Schinz i. Thell. — CÂMP — Frecv. în mlaștini; Supuru de Jos, Hurez. Mare, Racova (11); Sărătura, Ser; OAȘ — Valea Seacă; Boinești, Certeze (66). H, Eua.

Fam. Liliaceae

405. Allium angulosum L. CÂMP Carei (93); Ghenci (171 Portița (49); Dindești (127); Andrid (91); Pir (98); Tășnai (56 sub A. acutangulum Willd. sic!). G, Eua(C).

406. AUium atropurpureum Waldst. & Kit. CÂMP – Sânmiclăuș (59). G, Pan-B.

407. Allium ursinum L. s.l. CÂMP Urziceni (152, 170); Foieni (201); Carei (170); subsp. ucrainicum Kleopow & Oxner CÂMP Pășunea Mare, Pomi: Prin pădurile zonei colinare și în Culmea Codrului; OAȘ Coca. G. E.

408.Allium vineale L. CÂMP Foieni, Ciumești, Carei (170); Pișcolt (152): Doba. Vetiș (25): Tășnad, Blaja (56); OAȘ Bătarci. G, Ec-M

409.Allium carinatum L. a fost semnalată din „Țara Oașului” (60). Până în prezent această specie nu a fost regăsită. în materialul de A. oleraceum colectat de noi de la Dobra există și exemplare cu antere puțin mai lungi decât perigonul. Considerăm totuși, că materialul ce provine de aici. nu este destul de concludent.

410.Anthericum ramosum L. CÂMP (marg.) Rătcști, Turulung; între Supuru de Jos și Corund (11); Beltiug; Bolda, Solduba; OAȘ Bătarci. Turulung-Vii, Gherta Mică, Călinești-Oaș (105).G, Ec-M.

411. Asparagus officinalis L. CÂMP Spor.; Cehaluț; Tășnad, Bla.ia (56); Ser: OAȘ Boinești (67). var. pseudotenuifolius Polgăr Foieni (201, 170): Ciumești (167); Sanislău. Căpleni. G. Eua(M).

412. Colchicum autumnale L. CÂMP în toată zona; Cehăluț: Blaja (1): Săcâșeni. Cheja. Supuru de Sus; Viile Satu Mare (60); OAȘ Halmeu-Vii. Orașu Nou (67); Bătarci, Prilog, Racșa.f. vernum (Schrank) Reichenb. Carei (6). G, E-M.

413. Ccnvallaria majalis L. CÂMP Prin păduri; frecv. în partea vestică a zonei; Frecv. în zona colinară; OAȘ „Țara Oașului” (161); Turulung-Vii, Gherta Mică, Medieș-Vii; Turț (67). G, E.

414. Erythronium dens-canis L. subsp. ăens-canis — CÂMP (marg.) — Pășunea Mare, Turulung-Vii; Orbău, Rațiu, Săcâșeni, Lelei,

Fam. Amaryllidaceae

415. Galanthus nivalis L. CÂMP Urziceni (6); Carei (170) -3 stațiune nesigură; DLSCD — Spor. prin zonele păduroase: OAȘ Prin păduri umbroase (67). G. E(M).

416. Leucojum aestivum L. CÂMP Urziceni (6); Foieni, Ciumești (170) aici nu a fost găsită de noi: DLSCD (marg.) între Hurezu Mare și Supuru de Jos (100): OAȘ După I. Candrea. cunoscută sub numele de „lușcă” identificare nesigură (23). Numele popular se referă, probabil, la specia următoare, mult răspândită în această zonă. G. Atl-M.

417. Leucojum vernum L. CÂMP Satu Mare, Odoreu (60) +; Livada, Turulung-Vii (100); DLSCD Bârsău de Sus; OAȘ —„Țara Oașului” (67); Gherța Mică, Turț, Călinești-Oaș, Negrești-Oaș, Certeze. Huta-Certeze. var. carpaticum Sweet Turț (67). G: Ec.

418. Narcissus stellaris Haworth CÂMP C. Crasnei (51); Ganaș (98); Viile Satu Mare (60); între Ardud și Viile Satu Mare la locul numit „Lipa” (52) mai precis la N de Viile Satu Mare; Livada (60 sub N. radiiflorus Salisb.); Iojib; DLSCD (marg.) Gerăușa (2, 207); vl. Homorodului pe 5 hectare (52). Această stațiune, care se găsește lângă gara de la Necopoi, recent a fost arată, persistând aici doar câteva exemplare; OAȘ „Țara Oașului” (161); Turț (67). G, Ec.

Fam. Iridaceac

419.Crocus heuffelianus Herbert (C. vernus (L.) Hill subsp. verrus) CÂMP Odinioară la: Carei, între Căpleni și Domănești (2_ Satu Mare (G0) +; Turulung, Livada la circa 135 m altitudine; DLSCD Poiana Codrului, Bârsău de Sus; OAS Frecv. în zona montani. G, D-B.

420.Crocus reticulatus Steven ex Adam (C. variegatus Hoppe &: CÂMP C. Nirului (125); Urziceni, Carei (170). G, P-M.

421. Gladiolus imbricatus Miiler CÂMP C. Nirului (170): Foieni (201); Ghilvaci, Terebești (6); Ganaș (2); Ardud (6, 2); Halmeu-Vii: Homorodu de Jos (84 sub G. communis Baumg.); OAȘ Mții Oașului (60); Negrești-Oaș. Certeze. G, Eua(C).

Fam. Juncaceae

422. Juncus articulatus L. Frecv. în toată regiunea, exceptând zona montană. H, Cp.

423. Juncus atratus Krocker CÂMP Frecv., în special in partea vestică a zonei; Săcășeni, Cheja, Sechereșa, Socond, Chilia; OAȘ Halmeu-Vii, Boinești (67); Negrești-Oaș, Certeze. H,Eua(C)..

424Juncus bufonius L. CAMP Frecv.; Beltiug, Dobra, Stâna, Hodișa, Măriuș, Crucișor; OAȘ Frecv. în Depr. Oașului. Th, Cosm.

425. Juncus bulbosus L. CĂMP „Aproape de graniță de N-V” (59); fosta Ml. Ecedea (84, 145). Nu a fost regăsită de noi. H, E.

426.Juncus compressus Jacq. CAMP Frecv.; Spor. în zona colinară; OAȘ Depr. Oașului. G, Eua.

427. Juncus conglomeratus L. CĂMP în mai multe stațiuni; Spor. în zona colinară;OAȘ Depr. Oașului. G, Eua. 1197. Juncus effusus L. Corn. în tot județul Satu Mare, H, Cosm.

428.Juncus filiformis L. OAȘ Certeze ml. Buian (99). H, Cp. Satu Mare (60); Cărășeu. Berindan. Someșeni; Bogdand. Gerău Sărătura; OAȘ Bixad (6T); Certeze (66). Hh, Cosm.

429. Carex acutiformis L. CĂMP Frecv. în toată Spor. prin văile mlăștinoase. Hh, Eua(M).

430.Carex appropinquata Schumacher CÂMP Urziceni (1T0); Ciumești (1T0, 88); Sanislău (88) în stațiuni cantor… circa 135 de m altitudine. Hh. Eua.

431.Carex brizoides Jusl. CÂMP Urziceni (6); Foieni (17.”; Ghilvaci (6); Micula (19T, 3); Ciuperceni, Nisipeni, Porumbești, Halmeu-Vii; Pășunea Mare; Livada (64. 30, 162); Medieș-Râturi, Pomi, Bork DLSCD In zona Tășnadului (203); frecv. în partea estică; OAȘ f. stricta Peterm. Bixad (67). H-G, Ec.

432. Carex praecox Schreber CÂMP Frecv. în toată zona In zona colinară; OAȘ —Spor. prin Depr. Oașului. G-H, Eua

433.Carex pseudocyperus L. — CÂMP — Sanislău (93); Ciume (104); Pișcolt (92); Berveni; între Ianculești și Tiream, Andrid (98); L: vada (65). Hh, Cp.

434Carex remota L. CÂMP Urziceni (fi, 201); Foieni | 170); Ciumești (170); Carei, Berveni (6); Ganaș (98): Pășunea Mare Cuța, Iegheriște, Poiana Codrului; OAȘ Târna Mare (162) Lechința, Negrești-Oaș, Huta-Certeze. H, E.

435.Carex riparia Curtis CÂMP Frecv. în toată zona; Spor. prin văile mlăștinoase: OAȘ Prilog, Orașu Nou, Turț, Negrești-Oaș, Certeze (66). Hh, Eua(M).

436.Carex rostrata Stokes CÂMP Ciumești (170, 88); Scărișoara Nouă (170); Halmeu-Vii, Livada; OAȘ Negrești-Oaș (119); Certeze (43); Huta-Certeze. Hh, Cp.

437.Carex serotina Merat subsp. serotina (C. oederi auct., nor Retz.) CÂMP Foieni, Scărișoara Nouă (49); Sanislău (92); Resighei Pișcolt (92). H. Eua(M).

438 .Carex spicata Hudson (C. contigua Hoppe) CÂMP In mai multe statiuni; Becheni; Tășnad (56): Sâcășeni, Soconzd OAȘ Turulung-Vii, Călinești-Oaș. H, Eua(M).

Fam. Gramineae (Poaceae)

439. Agropyron repens (L.) Beauv. (Elymus repens (L.) Gould.) Corn., în special în zonele agricole. var. aristatum (Neilr.) Volkart Carei, Ganaș. G, Eua.

440. Agrostis stolonifera L. Corn. în tot județul Satu Mare var. stolonifera f. varia (Host) Schur Aliceni, Cămărzana (6” H, Cp.)

441. Alopecurus pratensis L. Corn. în tot județul Satu Mar H, Eua. Anthoxanthum odoratum L. CÂMP Frecv.; OAȘ Corn. H, Eua(M).

442. Avena fatua L. CÂMP Carei (59, 47); Domănești, Daci Vetiș, Satu Mare (59); Cehăluț, Cehal; Tășnad (56); Coruri Bogdand, Ser; Dobra (59); Hodișa. Th, Eua(M).

443. Briza media L. în tot județul Satu Mare. Mai frecv. În zonele colinare și depresionare. H. Eua.

444. Bromus arvensis L. în toată regiunea, local frecv. var. hyalinus Schur Câlinești-Oaș (67). Th-TH, Eua(M).

445. Bromus secalinus L. CÂMP Foieni; Horea (92); Ghenci, Pișcolt, Doba; Cehal, Supuru de Sus, Cuța; OAȘ „Țara Oașului” (67); Moișeni, Certeze. Huta-Certeze (23). Th, Eua(M).

446. Calamagrostis arundinacea (L.) Roth CÂMP Terb Ardud (6); Livada (112, 202); Blaja (56 sub C. sih (Schräder) DC), (1); între Stâna și Beltiug; OAȘ Turț, Bixad. grești-Oaș (67); Certeze, Huta-Certeze. H(G), Eua.

447. Calamagrostis epigeios (L.) Roth Frecv. în județul Sar-Mare. H(G), Eua(M).

448. Chrysopogon gryllus (L.) Trin. — Jud. Satu Mare (132' CÂMP Foieni (92); Ciumești (25, 167); Carei (59, 47) stațiuni dubioasă; Pir (93); Săuca. H, Eua(M).

449. Dactylis glomerata L. Frecv. în toată regiunea. H, Eua(M '1430. Dactylis polygama Horvătovszky (D. glomerata L. subsp aschersoniana (Graebner) Thell.) CÂMP Prin păduri; Spor.; OAȘ Lechința; Muideni, Orașu Nou, Turț, Târna Mare, Călineșți-Oaș (67); Negrești-Oaș (163). H-G, Ec.

450. Deschampsia caespitosa (L.) Beauv. s.l. CÂMP în mai multe stațiuni; Frecv.; OAȘ Corn. în județul Satu Mare este mai frecv. subsp. caespitosa. subso. caespitosa f. varia (Wimmer & Grab.) Volkart Ardud(G); subsp. parviflora (Thuill.) K. Richeter f. parviflora Urziceni (6). H, Cosm/ 451. Digitaria sanguinaiis (L.) Scop. CÂMP în toată zona; Spor. în zona colinară; OAȘ Bătarci, Târna Mare; Turț (67); Turț-Băi, Vama (162); Racșa, Luna. Th, Cosm.

452. Festuca gigantea (L.) Vili. CÂMP Poieni (201); Sanislău (170); Urziceni, Berveni, Cămin, Carei, Ghilvaci, Terebești, Ardud (6); Ganaș, Hotoan (98); Doba, Pășunea Mare; Ser, Culmea Codrului; OAȘ Spor. în toată zona. var. triflora (L.) Koch Foieni (6. 59). H, Eua.

453.Festuca rubra L. subsp. rubra CAMP Sanislău (130: C. Someșului în mai multe stațiuni: Pie. și Culmea Codrului; OAȘ „Țara Oașului” (67). H, Cp.

454. Festuca valesiaca Schleicher ex Gaudin CÂMP Spor. în zona colinară; OAȘ Bătarci, Turuluing-Vii, Turț, Medieș-Vii. Orașu Nou-Vii, H, Eua(C).

455.Festuca pallens Host, semnalată de pe nisipurile din N-V țării (25 sub F. glaucaj! (201, 170). în realitate este tot F. vaginata.

456. Glyceria pilcata (Fries) Fries CÂMP Frecv.; Prin văi în zona colinară; OAȘ Depr. Oașului. Hh, Eua.

457. Holchus lanatus L. Frecv. în județul Satu Mare. f. albovirens Reichenb. Turț (67); Negreși-Oaș. H, Eua.

458. Holchus mollis L. Semnalată în secolul trecut, din împrejurimile Ardudului (84). De atunci nu a mai fost regăsită. H(G), E.

459. Hordeum geniculatum AII. (H. hystrix Roth) CÂMP Carei (6); frecv. pe C. Ierului (98); Căpleni, Domănești. Th, Eua.

460. Lolium multiflorum Lam. Cultiv, și sălb. frecv. în zona de câmpie; spor. pe terenuri depresionare și colinare. Th-TH, Adv.

461. Melica nutans L. CÂMP (marg.) Livada (64); Valea Vinului; Pir (98); Crucișor, Bicău; OAȘ „Țara Oașului” (162); Huta-Certeze (67). H-G, Eua(M).

462. Phragmites australis (Cav.) Trin. ex Steudel Corn. în județul Satu Mare. Hh, Cosm.

463. Poa bulbosa L. CÂMP Frecv.; Spor. în zona colinară. G-H. Eua(C).

464. Poa pratensis L. Frecv. în județul Satu Mare. H, Cp. 1496. Poa remota Forselles OAȘ Certeze vl. Buianului (99) H, Eua.

465. Setaria viridis (L.) Beauv. CÂMP în zona colinară; OAȘ Turț, Turț-Băi, Negrești-Oaș (67); Certeze (23, G7). Th, Eua.

466. Epipactis palustris (L.) Crantz CÂMP Fosta Ml. Ecedea (82)+; Carei (59, 47): Poiana Codrului (79); Bârsău de Sus. G, Eua.

467. Orchis morio L. CÂMP C. Nirului în toată zona: spor. pe C. Ierului (98); Turulung, Borlești; Spor. în zona colinară; OAȘ Turulung-Vii, Medieș-Vii; Turț (G7). G, Ec.

468.Platanthera chlorantha (Custer) Reichenb. CÂMP. Urziceni (6); Foieni (170); Carei (59). G, Eua(M).

469.Spiranthes spiralis (L.) Chevall. CÂMP Foieni (207); Pișcolt (93); Racova; OAȘ Orașu Nou (162). G, Atl-M.

Fam. Araceae

470. Calla palustris L. OAȘ Certeze ml. Brcbu (99). Hh, Cp.

Fam. Lemnaccae

471. Lemna gibba L. CAMP între Carei și Căpleni (93). Hh, Cosm.

472. Lemna minor L. Frecv. in județul Satu Mare, exceptând zona montană. Hh, Cosm.

473. Lemna trisulca L. CAMP Frecv. pe C. Nirului și C. Ieruiui; Satu Mare (60); Livada (65;. Hh. Cosm.

ANEXA 2

Perioade optime de recoltare a plantelor din flora spontană