LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I [306889]
UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE”[anonimizat] I
FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ CONȘTIENTIZAREA EMOȚIILOR
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF.UNIV.DR.AURORA-ADINA COLOMEISCHI
CANDIDAT: [anonimizat](Oprea) Liliana Vailica
AN ȘCOLAR 2018-2019
CUPRINS
Argument………………………………………………………………………………………
I.PARTEA TEORETICĂ
Capitolul 1–AFECTIVITATEA……………………………………………………..
Definirea afectivității………………………………………………………………….
Caracteristicile stărilor afective………………………………………………….
Formele stărilor afective…………………………………………………………….
Stările afective dinamice………………………………………………………..
Stările afective statice…………………………………………………………….
Teorii ale emoțiilor………………………………………………………………………
Afectivitatea la preșcolari…………………………………………………………….
Dezvoltarea sistemului emoțional la copii……………………………………..
Inteligența emoțională………………………………………………………………….
CAPITOLUL 2 –LITERATURA PENTRU COPII
2.1 Conceptul de literatură pentru copii…………………………………………….
2.2 [anonimizat]……………………………………………………………
2.3 [anonimizat]………………………………………………………………….
2.4 Genul epic……………………………………………………………………………………
2.5 Rolul literaturii pentru copii
în dezvoltarea personalității preșcolarilor…………………………………………..
2.5.1 Limbajul și implicarea celor patru temperamente………………………
2.5.2 Educarea trăsăturilor de caracter la preșcolari…………………………..
2.5.3 Aptitudinile la vârsta preșcolară………………………………………………..
II.PARTEA PRACTICĂ
Capitolul 3- DEMERS INVESTIGATIV
3.1 Cadrul și metodologia cercetării……………………………………………………
3.2 Structura și desfășurarea programului de intervenție……………………
3.3 Rezultatele cercetării și interpretarea lor………………………………………
3.4 Concluzii finale și implicațiile
demersului investigativ……………………………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ARGUMENT
,,Mintea emoțională operează mult mai rapid decât cea rațională.Acțiunile care izvorăsc din mintea emoțională poartă cu ele o [anonimizat] o modalitate simplificată de abordare a lucrurilor, care poate fi absolut năucitoare pentru mintea rațională.”( D.Goleman)
[anonimizat], [anonimizat], comunicăm cu ceilalți. Astfel, [anonimizat], indiferent de context.
[anonimizat] și echilibrați mental și emoțional.Adulții au o mare influență asupra comportamentului copiilor deoarece cei mici observă și imită comportamentele noastre.Acțiunile educatorilor și ale părinților ghidează dezvoltarea socială și emoțională a copiilor și asigură cadrul formării încrederii în sine. Odată ce copilul ajunge la grădiniță, el observă și preia în mare măsură comportamentul celorlalți copii. De aceea este nevoie ca toți copiii să beneficieze de un reper extrem de valoros și foarte credibil de comportare.
Primii 7 ani de viață au o importanță covărșitoare asupra viitorului fiecăruia dintre noi.Acești ani reprezintă perioada decisivă în dezvoltarea personalității și în dezvoltarea empatiei.Empatia este un concept dificil pentru copii care sunt egocentrici prin natura lor. Contactul preșcolarilor cu literatura pentru copii, cu eroii diferitelor povești le dă acces la multe exemple și modele de viață.Ei încearcă și, de multe ori reușesc, să transpună în conduita lor câte ceva din spiritul de întrajutorare și răspundere a exemplelor întâlnite, din tactul și delicatețea comportamentului celorlalți.
Deoarece viața pare de multe ori derutantă, copilul are nevoie de a i se dea șansa de a înțelege și de a fi înțeles, în această lucrare complexă pe care trebuie să o înfrunte. Ca adulți, ce îl învățăm cu dragoste, trebuie să-l ajutăm să aducă o coerență în tumultul emoțiilor sale. Copilul are nevoie de educație care, subtil și numai prin subînțelesuri, să îl facă să vadă avantajele unui comportament conform cu morala.Acest lucru nu trebuie făcut prin intermediul regulilor abstracte, ci prin povelti cu zâne și prinți.
Cuvintele au puteri magice asupra copiilor. Ele pot vindeca atunci când sunt spuse unde, cum și de cine trebuie. Atunci când dorim să folosim literatura pentru copii, textele trebuie alese cu multă grijă. Dacă alegem o creație literară neadecvată, copilul nu va asculta cu interes, va ignora relația cu adultul sau se va plictisi.
Ch.Perrault, vorbind despre rolul educativ al basmelor pe care le- creat cu atâta măiestrie, spunea :,,Oricât de simple și ușoare ar părea aceste povești, ele nasc, fără îndoială, între copii dorința de a fi asemănători cu cei buni care ajung fericiți, în același timp se naște în sufletul lor teama de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urma pe cei răi.”
Pornind de la aceste argumente am decis să investighez aportul poveștilor în dezvoltarea abilităților emoționale ale preșcolarilor în ceea ce privește capacitatea de recunoaștere a emoțiilor.
CAPITOLUL 1
AFECTIVITATEA
1.1 Definirea afectivității generale
Afectivitatea este un subsistem plasat central în sistemul psihic, dacă e să avem in vedere opinia lui P.Janet după care afectivitatea este o etapă intermediară a evoluției omului, între instinct și conștiință, iar pe de altă parte , cum a arătat V.Pavelcu (op.cit., p. 117) ,echilibrul psihic nu este, in ultimă instanță, decât un echilibru afectiv.
Acest rol de echilibrare psihică pe care îl indeplinește afectivitatea este strâns legat de factorii ( trebuințe, tendințe, interese și aspirațiile noastre ) care declanșează activitatea subiectului, dirijând-o către anumite scopuri,permițând prelungirea acesteia dacă scopurile nu au fost atinse sau oprind-o la momentul oportun. Acești factori sunt incluși în noțiunea de motivație. De aceea, până in anii patruzeci, motivația era inclusă în capitolul consacrat afectivității, în schimb, în ultimii anii, a apărut tendința de a le studia separat. Cu toate acestea, motivația și stările afective sunt de fapt inseparabile în realitate.
1.2 Caracteristicile stărilor afective
,,Stările afective sunt trăiri care exprimă gradul de concordanță sau neconcordanță dintre un obiect sau o situație și tendințele noastre .’’( A. Cosmovici, p.218 ).
Stările afective implică o atitudine pozitivă sau negativă. Astfel, dacă un obiect este in concordanță cu trebuințele noastre rezultă o stare pozitivă, pe care o caracterizăm ca fiind plăcută. Iar când o situație este in contradițtie cu ceea ce dorim ,apare o stare negativă, având tendința de evitare, îndepartare. Vasile Pavelcu vorbea de funcția timică, de apreciere.
Stările afective sunt subiective datorită dependenței lor de trebuințele noastre actuale, putându-se schimba ușor în funcție de situație. Cu toate acestea, când este vorba de structuri afective complexe, cum ar fi sentimetele, reacțiile noastre se direcționează foarte stabil și pentru multă vreme.
A treia caracteristică ar fi unificarea.Stările afective exprimă un raport cu toate tendințele prezente într-un anumit moment și nu doar cu efectul unei stimulări parțiale. De exemplu, un copil face obraznicii, enervând multe persoane, dar parinții, iubindu-l cu pasiune , nu se supară, ci se amuză,ignorând aspectele negative ale comportării lui.
Vasile Pavelcu (1982, p.111-115 ) releva tensiunea ca insușire statică a afectivității. Astfel, dacă o tendință se transformă imediat în mișcare și nu provoacă afect, apar numeroase tendințe care se contracarează și apare o intârziere în satisfacerea lor. Se creează o stare de tensiune mai mare și o structurare a lor, făcând posibile trăiri intense.
Afectivitatea în ansamblu permite reglarea promptă și eficace a comportamentului. Astfel, o emoție chiar lipsită de intensitate, schițează imediat un început de acțiune, înainte ca o deliberare conștientă să înceapă. Chiar dacă nu trebuie să ne lăsăm ghidați numai de afecte, există situații în care nu e timp de reflexe și reacționăm în funcție de starea afectivă dominantă, care poate fi salvatoare.
1.3 Formele stărilor afective
În secolul al XIX-lea afectivitatea era cel mai sărac domeniu al vieții psihice, având la bază concepția dualistă ,,placere-neplacere’’, iar toate variațiile vieții afective s-ar datora combinării acestei calități. Această sărăcie afectivă are la bază concepția moraliștilor : binele și răul , iar plăcerea și neplăcerea reprezentau corespondențele lor psihologice ( v. Kantor,p. 443 ). O contribuție însemnată în psihologia afectivității este adusă de către atitudinile pluraliste , cea mai celebră este teoria tridimensională a lui Wundt.
În timp, domeniul se largește și se aprofundează prin detectarea de noi forme ale afectivității, iar caracterizarea acestora prin proprietăți generale devine tot mai anevoioasă pentru simplu motiv că diversitatea de forme înseamnă aici cvasitotală diversitate de proprietăți. Mai mult chiar, o aceeași formă de afectivitate o putem afla în ipostaze atât de diferite, poate chiar diametral opuse, încât pe drept cuvânt ne putem întreba daca se mai justifică desemnarea lor printr-o aceeași noțiune.
,,Dacă în celelalte domenii ale psihologiei terminologia este uniformă, in domeniul afectivității, scria V.Pavelcu in 1937, aproape fiecare autor întrebuințează o terminologie proprie.’’( Pavelcu, V., 1982,P.89).
Încă din 1936 s-au putut departaja șapte categorii afective :sentimentul simplu, sentimentul senzitiv, emoția , dispoziția afectivă, pasiunea, sentimentul propriu-zis și afectul. În prezent, numărul acestora este mult mai mare, Henry Ey susține că stările afective se diversifică după nivelurile subiacente, precum cel endotimic.
Stările afective se pot împărți în două mari grupe ; stări afective dinamice și stări afective statice.
1.3.1Stările afective dinamice
Acestea sunt considerate cele mai puternice si durabile cauze ale comportamentului uman și se împart în :
A.Sentimente
Acestea devin forțe dinamizatoare, puternice motive de activitate și din această cauză sunt considerate ,,procese afective dinamice’’, care nu sunt limitate temporal ( ca emoțiile ) , ci vizează viitorul.
Sentimentele sunt ample structuri de tendințe și aspirații, relativ stabile, care orientează, organizează, declanșează și reglează conduita. La om, sentimentele au același rol cu cel al instictelor la animale. Cu cât sunt mai primitive cu atât sunt dirijate de către instinct. În schimb, comportamentul uman este dirijat de reglemetările sociale care fac să apară deosebiri în modul de manifestare a sentimentelor, cât și între aspirațiile dominante din diferitele pături sociale sau în funcție de caracterul societății. Totusi, în ciuda acestor factori, în timpul liber,oamenii pot acționa potrivit intereselor ce corespund orientării sentimentelor lor.
Varietatea sentimentelor este extrem de mare și de aceea o clasificare a sentimentelor este foarte dificilă. Totuși, se poate realiza o diviziune a acestora in funcție de gradul de complexitate în :
Sentimentele inferioare
-sunt acele sentimente aflate in relație cu trebuințele de ordin biologic sau strict personal;
Sentimentele superioare
-sunt in strânsa relație cu valorile sociale și pot fi împărțite în trei mari grupe :
a) sentimente morale (sunt în raport direct cu viața socială: sentimentul dreptății, dragostea de om, dragostea de muncă, patriotismul );
b) sentimente estetice ( se referă la trăirea frumosului din natură și artă, de creația artistică); sentimentele intelectuale (constau în aspirația de a cunoaște) ;
c) aspirația de a ști cât mai mult (de informare, de a soluționa o problemă științifică, de a descoperi ceva nou).
Sentimentele inferioare nu au stabilitatea și trăinicia celor superioare, astfel satisfacțiile de ordin alimentar sau erotic sunt de scurtă durata și se pot transforma cu usurință în contrariul lor. În schimb, sentimentele superioare sunt importante deoarece favorizează înțelegerea și colaborarea în muncă, fericirea personală și menținerea echilibrului psihic.
B.Pasiunile
Nu există mari diferențe între sentimente și pasiuni, deosebirile se raportează la intensitate. Pasiunile au o dominanță afectivă care chiar deformează totul prin prisma ei. Fenomenul este așa de pregnant încât defectele sunt convertite în calități și calitățile pot fi convertite în defecte. În orice sentiment apare subiectivitatea, dar nu ajunge la cote așa de mari de denaturare ca în cazul pasiunilor. Pasiunile pot fi pozitive și negative. Pasiunile pozitive imbogățesc viața psihică cel puțin într-un domeniu și permit realizări importante, mai ales când se împletesc cu un talent autentic. În schimb, pasiunile negative , conduc la sărăcirea accentuată a vieții psihice, la degradare morală și fizică.
1.3.2.Stările afective statice
Acestea exprimă raportul dintre noi și lume, au un slab efect dinamogen, nu sunt motive de activitate îndelungată, deși pot provoca puternice reacții momentane. Ele se impart în :
A)Stări afective elementare :
● Durerea senzorială se referă la excitarea intensă a unor terminații nervoase. Încă din 1894 Von Frey a identificat puncte specifice de durere declanșată de excitații mecanice sau termice ale pielii ,în care s-au identificat numeroase terminații nervoase. Specificul acestora constă în faptul că substanțele anestezice pot suprima durerea , ramânând senzațiile de contact. În unele boli pot dispărea senzațiile dureroase , rămânând cele de contact sau invers. Nu se cunosc organe senzoriale specifice durerii, ea fiind în funcție de excitația terminațiilor nervoase existente pretutindeni in organism.
●Plăcerea senzorială tactilă a fost pusă în relație cu instinctul sexual. Cu toate acestea, nici orgasmul nu e pe deplin elucidat, Freud explicând orgasmul ( dar si plăcerea în general ) printr-o scădere bruscă a tensiunii. Dar înainte de apariția voluptății, există o perioadă în care tensiunea crește și plăcerea este prezentă, altfel actul s-ar întrerupe, dar sunt cazuri când actul se desfașoară normal, dar lipsește plăcerea și nu se produce orgasmul. Dar oricum, plăcerea erotică este legată de excitarea tactilă în special a unor zone ale corpului , numite ,, zone erogene ‘’.
●Agreabilul și dezagreabilul sunt reacții afective globale de slabă intensitate produse de orice percepție. Agreabilul atrage după sine mișcări de apropiere, o creștere a energiei, a activității, pe când dezagreabilul este însoțit de tendința îndepărtării de sursă și o diminuare a energiei activității. Această idee este însușită de Freud punând în legătură neplăcerea cu existența tensiunii nervoase și plăcerea cu scăderea tensiunii. Acest lucru explică anumite fenomene, dar sunt situații când oamenii caută tensiunea : gustul de aventură, alpinism și jocuri de noroc. Theodule Ribot observă că simțim plăcere atâta timp cât activitatea depusă nu depășește energia pe care activitatea organismului o produce.
Stările afective elementare nu au doar un determinant de ordin cantitativ, ci și un determinant de ordin calitativ. La baza acestei afirmații stă teoria biologică conform căreia în istoria speciilor s-au conservat doar acelea cărora le-au fost plăcute instintele utile supravietuirii, iar cele nocive au fost neplăcute. Cu toate acestea sunt și excepții, de exemplu, acidul cianhidric are un miros plăcut de migdale, dar este o otravă extrem de periculoasă. În ceea ce privește preferințele umane, acestea depind de experiența socială. În acest sens se pot da cateva exemple : fumatul poate să fie o plăcere pentru fumători, dar este dăunator sănătății; alimentele agreate de europeni sunt considerate necomestibile de asiatici și invers.
Stările afective elementare descrise mai sus au o intensitate slabă și sunt de scurtă durată (cu excepția durerii senzoriale care se poate prelungi mai multă vreme, dar în acest caz se transformă în emoție).
B)Dispozițiile au și ele o intensitate slabă , dar durează mai multă vreme, influențându-ne trăirile afective care apar în acest timp. Dispozițiile nu constau numai în a fi bine dispus ori rău dispus, există și stări îndelungate de neliniște, anxietate. Aceste stări de spirit au la bază atât cauze interne (oboseala, proasta funcționare a unor organe interne, sănătate înfloritoare, resurse energetice abundente), cât și cauze externe (conflicte în familie sau la locul de munca, pericole, frustrări).
C)Emoțiile
Prin termenul de emoție, spunea Vasile Pavelcu ( 1969,p.19) , vom denumi ‘’..acele stări care se caracterizează prin intensitatea mare și durata scurtă, stări zguduitoare.’’
Robert Dantzer ( 1988) e de părere că termenul ,,emoție’’ desemnează sentimentele pe care fiecare dintre noi le poate recunoaște în noi inșine prin introspecție sau le poate observa la alții prin extrapolare.
Emoțiile sunt stări afective de scurtă durată, generate in tranzacțiile individului cu mediul de viată, în special cu mediul social, în interacțiunile cu ceilalti.
Emoțiile au patru caracteristici definitorii :
-situații stimul ;
-tonalitate afectivă pozitivă sau negativă conștientă a experienței ;
-anumite manifestări fiziologice produse de sistemul vegetativ și glandele endocrine ;
-un comportament care însoțește în general emotiile.
Psihologii nu au ajuns la un acord in privința tipurilor de emoții. Izard ( 1972 ) considera că există nouă tipuri de emoții de bază : atracție, bucurie, surprindere, mâhnire, furie, dezgust, dispreț, rușine și frică. Celelalte emoții rezultă din combinarea acestora.
Oamenii comunică emoțional. Expresivitatea facială a unei persoane oferă informații despre ce simte persoana respectivă. În același timp, informațiile pe care le primim de la alte persoane reprezintă referințe sociale prin care verificăm propriile noastre interpretări. Un exemplu relevant în acest sens ar fi folosirea sistemului numit panta vizuala imaginat de Gibson și Walk ( 1960 ) în experimentele în care subiecții erau copii de un an, au demonstrat că expresia emoțională a mamei influențează comportamentul copiilor. Dacă mama manifestă teamă atunci probabilitatea ca prăpastia să fie trecută de copii este mai mică, dacă mama pare fericită atunci această probabilitate crește.
Emoțiile au căpătat un loc central în teoriile privind dezvoltarea și funcționarea individului. Ele ne spun mai mult despre individ , despre performanțele cognitive, decât coeficientul de inteligența. Kenneth Dodge spune ca ,, Orice procesare a informației este emoțională pentru ca emoția este energia care conduce ,amplifică ,organizează sau atenuează activitatea cognitivă și pe de alta parte , este rezultatul experienței și al exprimării acestei activități.’’
Charles Darwin,autorul lucrării Originea speciilor s-a preocupat de conduita emotională, plasând-o în perspectiva evoluționistă. În Expresia emoțiilor la om și animale el spunea că expresia e înnăscută și este un proces al evoluției, fiind universală ca formă și mod de manifestare pentru toate ființele umane. Darwin a stârnit un val de critici și a fost respins de contemporanii săi , în schimb astăzi ideile lui sunt acceptate .
Emoțiile pot fi concepute ca evoluând între doi poli :emoții pozitive care sunt protectoare, dând bunastare individului, mobilizându-i capacitațile protectoare, în timp ce emoțiile negative au rolul de a mobiliza individul pentru a se schimba, a se proteja.
Intensitatea emoțiilor este foarte variată : vagă, mijlocie sau foarte mare, în acest ultim caz este vorba de emoții șoc. Ele apar atunci cand există o stare de tensiune nervoasa acumulată și intervine brusc o situație neasteptată. Există patru emoții –soc tipice :
Furia este declanșată când cineva ne ofensează în chip jignitor, de multă vreme, ori ne-a cauzat un rău notabil și apoi se amuză. Accesul de furie se manifestă prin înroșirea feței, venele feței și a gâtului se ingroașă, ochii ies din orbite și se injectează, pulsul se accelerează, persoana gâfâie, începe să urle, se agită, gesticulează.
Frica, teroarea sunt provocate de apariția bruscă a unui mare pericol (de exemplu, în cazul unui cutremur sau apariția neașteptată a unui urs în pădure). Tabloul expresiilor este relativ opus furiei : paloare cadaverică, ochii larg deschiși, pupilele lărgite fixând pericolul,părul ,, se face măciucă ‘’, pe față apar broboane de sudoare, mușchii devin rigizi ori se contractă convulsiv, strigăt de teroare, persoana fie înlemnește, fie pornește într-o fugă disperată. Sunt cazuri când frica provoacă stop cardiac fatal.
Disperarea poate fi cauzată de moartea neașteptată a unei personae dragi sau incendierea locuinței. Disperarea se manifestă prin paloarea feței, sprâncenele devin oblice, fața se alungește, colțurile gurii se lasă în jos, apar cute pe frunte, privirea devine ștearsă, inexpresivă, inima și respirația își incetinesc ritmul, persoana suspină, uneori plânge în hohote, i se înmoaie picioarele, apar tremurături și senzația de frig.
Bucuria explozivă survine când aflăm pe neașteptate despre un eveniment fericit, mult dorit. Spre deosebire de tristețe, bucuria implică manifestări dinamice : unii sar în sus de bucurie, dansează, bat din palme, râd, bătăile inimii se accelerează, fața se îmbujorează A.Cosmovici ,1996,p.226)..
Acestea sunt prezente și în emoțiile obișnuite, dar manifestările sunt abia schițate.
,,Emoția este un fenomen normal, deoarece implică un grad satisfăcător de sistematizare și de sinteză psihică. Lipsa de sinteză nu permite sporirea tensiunii și exclude posibilitatea unei echilibrări interioare. Așa se poate explica indiferența schizofrenicului. Schizofrenia este o discordanță mintală, o fărâmițare psihică; o modificare interioară nu mai aduce în mod necesar variația afectivă de echilibrare a totalității psihice; din lipsa de inhibiție reciprocă a tendințelor antitetice nu se mai produce sporirea tensiunii.’’
( V.Pavelcu, p50 ).
1.4 Teorii ale emoțiilor
1.Teoria lui James- Lange
W.James susține că experiențele din mediu duc la apariția unor răspunsuri musculare și viscerale, iar aceste răspunsuri determină apariția emoțiilor. Astfel ,emoțiile urmează comportamentul și nu-l produce. De exemplu, dacă întalnim un urs în pădure apar modificări fiziologice asociate pericolului (tremur, paloare) Conștientizarea acestor modificări reprezintă emoția. Deci, emoția este simțită după ce comportamentul a apărut. Lange urmează aceeasi linie în explicarea emoțiilor considerând că emoțiile apar ca urmare a răspunsurilor musculare și viscerale.
Limita acestei teorii derivă din faptul că nu se constată o relație direct proporționala a trăirilor afective cu manifestările corporale exterioare. De exemplu, trăirea unui evenimet trist poate provoca multă agitație din partea unor persoane, manifestată pe o durată scurtă de timp, în timp ce alta poate rămâne imobilă, fiind influențată mult timp de evenimentul respectiv.
2.Teoria lui Canon-Bard
Cei doi autori consideră că modificările fiziologice și musculare nu cauzează emoția ci mai degrabă emoțiile și aceste modificări apar simultan. Pornind de la aceste idei au formulat o teorie în care rolul esențial în producerea emoțiilor îl are talamusul. Informația provenită de la un stimul este transmisă talamusului, iar de aici informația este simultan orientată spre cortex unde se produce experiența emotională, și spre hipotalamus și sistemul nervos vegetativ, care produce modificări fiziologice care pregătesc răspunsul.
3.Teoria cognitivă a emoțiilor ( Stanley Schchter )
Această teorie este unitară și pune accentul pe interpretarea cognitivă a stimulilor emoționali luându-se în considerație două aspecte :
1.Interpretarea stimulilor proveniți din mediul extern
Această perspectivă face trimitere la filosoful grec Epicur care spunea, ”oamenii nu sunt afectați de evenimente ci de modul cum le intepretează’’. Deci , interpretarea stimulului și nu stimulul însuși cauzează reacția emoțională. Din perspectiva teoriei cognitive a emoției, informația ajunge mai întâi la cortex, unde este interpretată prin raportare la experiența anterioară, apoi mesajul este trimis spre sistemul nervos vegetativ care determină modificările fiziologice ale organismului.
2.Interpretarea stimulilor interni
Această teorie sugerează că interpretarea stimulilor interni este mai importantă decat stimulii înșiși. Schachter și Singer ( 1962 ) consideră că modificările vegetative sunt difuze și nu sunt specifice pentru diferite emoții. Deoarece senzațiile produse de sistemul nervos vegetativ , în diferite situații emoționale, nu sunt distincte, este ușor să apară interpretări greșite ale acestora.
3. Teoria feedback-ului facial ( Tomkins )
Dispozițiile emoționale ale oamenilor pot fi evaluate în funcție de expresia facială a acestora. În general, oamenii au aceleași expresii faciale universale ca: bucuria, furia, dezgustul, tristețea și frica. Mulți consideră că aceste expresii sunt înnăscute , adică există o organizare predeterminată pentru activarea anumitor mușchi faciali în timpul unor trăiri emoționale.
Evaluarea stărilor emoționale se bazează și pe postura și mișcările corpului. Observarea posturii și mișcării corpului ajută la interpretarea expresiei faciale.
Tomkins considera că feedback-ul transmis de propria noastra expresie este un precursor muscular al emoției. La fel ca și James și Lange, el crede că diferitele acțiuni musculare preced apariția diferitelor emoții.
4.Teoria evoluționistă a emoțiilor ( Plutchnik )
Deși unele dintre comportamentele emoționale sunt rezultat al învățării și proceselor cognitive, unele dintre acestea sunt înnăscute. La baza acestei afirmații stă faptul că există expresii faciale și reacții emoționale care apar la toți membrii speciei umane, precum și de apariția unor expresii faciale similare celor umane la alte specii umane.
Plutchik ( 1980 ) consideră că emoțiile sunt pattern-uri comportamentale înnăscute, ele având funcții importante și putând fi modificate pe parcursul experienței. Autorul definește emoția ca ,, o succesiune complexă de evenimete, care conține elemente de înțelegere cognitivă, sentimente, impulsuri spre acțiune și comportamente direct observabile’’.El considera că anumite emoții sunt fundamentale sau primare, celelate tipuri de emoții fiind o combinare a emoțiilor primare. Există opt emoții primare : tristețe, frică, surpriză, dezgust, bucurie, anticipare și acceptare.
Teoria lui Plutchik nu se referă doar la aspectele comportamentale ale emoțiilor, ci și la cele funcționale, care ajută organismul să supraviețuiască. ( Cornel Havarneanu-Introducere în psihologie ).
1.5Afectivitatea la preșcolari
În preșcolaritate copilul ajunge la un anumit grad de implicare, de formare a unui sistem de atitudini și la trăiri emoționale variate.Acestea se dezvoltă prin repetare, se extind și se îmbogățesc , căpătând un caracter mai stabil și cu o durabilitate mai mare în timp, ceea ce duce la formarea de dispoziții și sentimente. Unele stări afective se dezvoltă pe bază de imitație , când copilul adoptă trăirile celorlalți, în special ale mamei.
Unele modele ale stărilor afective le poate prelua din desenele animate, povești, TV, iar in jurul vârstei de 4-5 ani poate simula unele stări afective pentru a obține de la adult ceea ce dorește. Spectrul stărilor afective se extinde în colectivitatea de la gradiniță sau în cea de joacă, de la familie , de la educatoare și copiii cu care intră în contact.
Identificarea și conștiința morală se realizează în relație cu modelele umane cele mai apropiate și anume cu modelele parentale. Identificarea parcurge patru căi. Prima se realizează prin percepera unor similitudini de înfățișare cu modelele parentale ( păr, ochi ), a doua se referă la perceperea unor similitudini de caracteristici psihice ( este tot așa de inteligent ca tata ), a treia se referă la adoptarea unor conduite, gesturi ale modelelor, iar ultima , prin însușirea de conduite, gesturi și atribute din ceea ce spun alții că seamănă cu modelul. În perioada preșcolară sunt mai active prima și a doua cale. În mod obișnuit identificarea mai activă este cu părintele de același sex. Dar dacă copilul îi admiră pe amândoi , se străduiește să se identifice cu ei.
La copiii care frecventează gradinița se dezvoltă atașamentul față de educatoare și acest rol este deosebit de important în dezvoltarea educației morale, deoarece conștientizează regulile și încălcarea lor in colectiv. Colectivul generează securitate, situații de emoții comune de veselie, încântare, entuziasm, stări de vinovăție, crize de prestigiu, de pudoare. După modelul pe care îl parcurge gândirea, procesul de constituire a conștiinței morale se realizează în două etape : a conduitei moral-egocentrice și a conduitei bazate pe realismul moral. Conștiința morală a preșcolarului nu se poate ridica la nivelul controlului rațional, ea ramânând legată de intuitivitate și de trăirile afective de moment ale copilului.
Pe lângă aceste stări emoționale complexe, există si ,, sindromul bomboanei amare’’, care se referă la situația în care copilul primește o recompensă nemeritată și conștientizează acest fapt printr-o emoție penibilă. Sentimentele de cooperare, de altruism, de culpabilitate , devin active și crează trăiri diferite ca distanță psihologică între modelul acceptat și felul în care a reacționat copilul.
1.6 Dezvoltarea sistemului emoțional la copii
Emoțiile se manifestă devreme în copilărie, în anumite secvențe ale dezvoltării și au valoare adaptativă determinantă. Mesajul emoțional se transmite prin expresia facială, fixarea cu ochii, tonul vocii, gesturile corpului și prin durata unui raspuns și intensitatea lui. Crearea atașamentului nu este posibilă decât prin realizarea integrării, a rezonanței, a comunicării emoționale dintre copil și părinte. Tipul atașamentului diferă în funcție de stările psihice și comunicarea emoțională împărtășite de cei doi parteneri. Deja, de la 4 luni, plânsul copilului poate fi ,,citit’’ de mamă. Ea știe deja dacă este un plâns de foame sau de oboseală ori dacă trebuie schimbat, deoarece țipatul este acum diferit.
Emoțiile sunt contagioase, dacă într-un grup de copii începe să țipe unul dintre ei, vor țipa toți. Exista o rezonanță emoțională (empatie) care face posibilă sincronia in interacțiunea adultului cu copilul pe care îl îngrijește. Această rezonanță emoțională asigură și integrarea socială cu ceilalti, funcționarea în rețeaua socială a copilului. Din primele luni de viața, copilul mic are așteptări și comportamente diferite față de diverși membri ai familie, în funcție de modul lor de interacțiune.
Prima emoție, exprimată la naștere prin țipăt, arată disconfortul trăit de copil în momentul trecerii în noul mediu de viață. Prin țipăt el cere ajutor, fiind o formă adaptativă. Interesul copilului, expresie a unei emoții pozitive, apare devreme (imediat după naștere ) în legătură cu atenția pentru ființele umane din jur. Copilul este atras de față, vocea, mișcarea adultului.
Zâmbetul social exprimând bucuria de a fi cu adultul apare la 4-6 saptamani necontrolat, pe la 3-4 luni e controlat de catre copil. Zâmbetul este un comportament înnăscut, necontrolat, care exprimă starea de confort. De la naștere, copilul zâmbește în somn atunci când este sătul și se simte bine. Zâmbetul apare odată cu ivirea celor mai apropiați membri ai familiei și va avea o putere foarte mare de mobilizare asupra lor. Copilul orb va zâmbi la aceeași vârsta ca și copilul văzător, dar nevăzând zâmbetul de răspuns, va înceta.
Celelalte emoții apar la copil astfel : furia, surpriza, supărarea apar la 3-4 luni; teama la 5-7 luni; rușinea, jena sentimentul de sine la 6-8 luni; mulțumirea, vinovația la 2 ani și jumatate.
Partea afectivă a personalității umane facilitează relaționarea cu ceilalți. Având un set de emoții de bază cu toții la fel, putem să relaționăm, să formăm și să trăim în rețele sociale.
Alfabetizarea emoțională este necesară să înceapă cât mai devreme, la vârsta adecvată, străbătând anii de școală, împletind efortul educatorilor, profesorilor cu cel al părinților. Este necesar ca educatorii să aibă abilitățile necesare pentru a se plia pe ceea ce au nevoie copiii.
Misiunea școlii este dezvoltarea inteligenței emoționale și educarea caracterului încă de la cele mai fragede vârste.D.Goleman ( 1997,p.336 ) considera că profesorii ar trebui să folosească ocaziile ivite la ore , dar și în afara lor,pentru a-i ajuta pe elevi în momentele de criză personală și de a le transforma în lecții de competență emoțională. Dar este necesară o colaborare strânsă între profesori și familie pentru o mai bună dezvoltare emoțională a copiilor.
În viața psihică, gândurile, impulsurile, instinctele, emoțiile și sentimentele necontrolate care apar la omul de azi, purtarea și dorințele nemărturisite sau violent exprimate, grijile,stresul de zi cu zi reprezintă pericolul cel mai mare. A dispărut viața cu norme, au apărut oameni lipsiți de principii, tineri impulsivi, mânați de dorințe necontrolate, provenite din instinctul nestăpânit, care elimină decizia deliberată condusă de rațiune, și duc la apariția indeciziei, a inconstanței, a descurajării, până când “eul conștient și superior’’ nu-și mai exercită controlul asupra ,, eului inferior și inconștient’’, dar voința scapă frâiele care conduc psihicul.
D.Goleman ( p.337) este convins de faptul că acei copii care sunt tratați de educatori și de părinți cu afecțiune și înțelegere, oferă la rândul lor afecțiune și înțelegere celorlalți, au mai puține sentimente negative față de cei din jur, sunt stăpâni pe sentimentele lor, sunt relaxați biologic, psihologic, sunt mai populari, au abilități în rolurile sociale, au beneficii în plan cognitiv (capacitate de învățare, atenția sunt mai bune decat la ceilalți). Acești copii, concluzionează T.B.Brazeldon ( 1992 ) , vor avea mai mult succes decât cei care sunt respinși, criticați, neglijați și care sunt candidați la eșec.
În cadrul activităților instructiv-educative din grădiniță nu se transmit doar cunoștințe și se formează deprinderi de muncă și de conduită, ci se formează și se dezvoltă o gamă variată de sentimente și trăiri afective care au un rol crucial în viața individului și în comportarea sa socială..Părinții trebuie să lucreze cu emoțiile și sentimetele proprii ale copiilor în mod inteligent, pozitiv, constructiv și creativ, respectând realitățile biologice și rolul sentimentelor în natura umană.
1.7 Inteligența emoțională
Temenul de inteligență emțională a fost formulat pentru prima oară de Wayne Leon Payne in 1985 , care considera că ,, inteligența emoțională este o abilitate care implică o relaționare creativă cu stările de teamă, durere și dorință”.
D.Goleman a definit inteligența emoțională astfel:,,capacitatea individului de a fi in stare să motiveze și să persevereze în fața frustrărilor: de a-și stăpâni impulsurile și de a amâna satisfacțiile; de a-și regla și de a împiedica necazurile să-i întunece gândirea, de a fi stăruitor și de a spera.’’ ( Goleman,2001,p.50 ).
În viziunea lui Goleman( 1995 ), constructele care compun inteligența emoțională sunt :
-conștiința de sine-încredera în sine;
-auto-controlul-dorința de adevăr, inovarea, adaptabilitatea, conștiinciozitatea;
-motivația-dorința de a cuceri;
-empatia-a-i înțelege pe ceilalți, diversitatea;
-aptitudinile sociale-influența, comunicarea, stabilirea de relații, colaborarea, cooperarea, capacitatea de a lucra în echipe;
Reuven a denumit inteligența emoțională ,, o gamă de abilități competențe și calități necognitive care pot influența capacitatea unei persoane de a reuși să facă față presiunilor și solicitărilor mediului.’’
Reuven Bar-On consideră că inteligența emoțională era alcatuită dintr-o serie de atitudini și calități diferite, dar care se intersectează și care ar putea fi grupate în cinci teme fundamentale:
1.Aspectul intrapersonal, care se referă la :
-conștientizarea propriilor emoții-abilitatea de a recunoaște propriile sentimente;
-optimism( asertivitate) –abilitatea de a apăra ce este și disponibilitate de a exprimare a gândurilor, a credințelor și a sentimentelor;
-respect-considerație pentru propria persoană;
-autorealizarea-abilitatea de a realiza propriile capacități potențiale;
-independența-abilitatea de a te direcționa și controla singur în propriile gânduri și acțiuni , capacitatea de a fi liber de dependențele emoționale;
2. Aspectul interpersonal
-empatie-abilitatea de a fi conștient, de a înțelege și aprecia sentimentele celorlalți;
-relațiile interpersonale-abilitatea de a stabili și întreține relații interpersonale reciproc pozitive;
-responsabilitatea socială-abilitatea de a-ți demonstra propria cooperativitate ca membru al unui grup social;
3.Adaptabilitate
-rezolvarea problemelor –abilitatea de a fi conștient de probleme și de a găsi soluții;
-testarea realității-abilitatea de a stabili corespondențe între o experiență și trăirile existente;
-flexibilitate-abilitatea de a-ți ajusta gândurile, emoțiile și comportamentul pentru a schimba situațiile și condițiile;
4.Controlul stresului
-toleranța la stres-abilitatea de a te împotrivi evenimentelor și situațiilor stresante, de a le face față;
-controlul impulsurilor-abilitatea de a rezista sau amâna impulsivitatea de a nu acționa în grabă;
5.Dispoziție generală
-fericire-abilitatea de a te simți satisfăcut de propria viață, de a te simți bine;
-optimism- abilitatea de a te simți satisfăcut de propria viață, de a te simti bine;
-optimism –abilitatea de a menține o atitudine pozitivă față de realitățile vieții;
Reuven Bar-On în 1985 a enunțat ,,coeficientul emoțional’’, EQ, o paralelă evidentă la criteriul cunoscut de apreciere a aptitudinilor cognitive și raționale, IQ. Reuven a creat un instrument care a devenit celebru sub denumirea ,,Bar-On EQ-i (Inventarul coeficientului emoțional ), în care el considera că inteligența emoțională este alcătuită dintr-o serie de atitudini și calități diferite, dar care se intersectează.
,,În prezent , există un dezacord dacă inteligența emoțională e mai mult un potențial înnăscut ori dacă ea reprezintă un set de abilități, competențe sau îndemânări învățate.’’( M.Roco, 1988, p.142). D.Goleman ( 1988 ) susținea că ,,spre deosebire de gradul de inteligență, care ramâne același de-a lungul vieții sau de personalitatea care nu se modifică, competențele bazate pe inteligența emoțională sunt abilități învățate.
,,În conceptia lui Goleman orice om își poate ridica gradul de inteligență emoțională prin educație și exerciții, dar unele componente ale inteligenței emoționale sunt tratate ca însușiri de personalitate și deci nu s-ar putea modifica pe parcursul vieții individului.”
CAPITOLUL II
LITERATURA PENTRU COPII
2.1.Conceptul de literatură pentru copii
Literatura pentru copii este parte integrantă a literaturii naționale și universale.,,Ca să fie opere de artă, scrierile pentru copii și tineret trebuie să intereseze și pe oamenii maturi și instituții.Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieții noastre.”( G.Călinescu)
Literatura pentru copii include totalitattea creațiilor care, prin accesibilitate, valoare artistică și prin profunzimea mesajului intră într-o relație afectivă cu copiii.
Pentru a fi incluse în literatura pentru copii, operele literare trebuie să îndeplinească anumite criterii:
-să aibă valoare artistică și estetică;
-să fie accesibile pentru diferite categorii de vârstă;
-să aibă valoare educativă și caracter moralizator;
-să exploreze universul infantil.
Sfera literaturii pentru copii este foarte cuprinzătoare, acoperând aproape toate genurile și speciile literare.
2.2 Genul liric-lirica populară
1.Doina este ,,cântecul specific al poporului român, exprimând melancolia nici prea grea, nici prea ușoară a unui suflet care suie și coboară pe un plan ondulat indefinit, tot mai departe, iarăși și iarăși…”( Lucian Blaga).Cea mai îndrăgită doină populară este Cântecul doinei culeasă de V.Alecsandri și inclusă în colecția Poezii populare ale românilor.
După criteriul tematic, doinele se clasifică în: doine de dragoste și dor, doine de ciobănie, doine de înstrăinare, doine de călătorie.
2.Cântecul de leagăn a luat naștere din necesitatea practică de a crea o atmosferă de calm necesară adormirii copilului mic.Se caracterizează prin simplitate, muzicalitate și are bogate valori afective.Cântecul de leagăn exprimă așteptările și speranțele mamei legate de viitorul copilului .
,,Nani,nani copiliță,
Draga mamei garofiță,
Că mama te-a legăna
Și pe față te-a spăla”.
3.Proverbele și zicătorile
Proverbul este o expresie succintă de obicei ritmică și, uneori rimată, cel mai adesea metaforică, ce concentrează rezultatul unei experiențe de viață sau al unei observații asupra vieții.Deosebit de valoroasă este culegerea de proverbe a lui Anton Pann care se intitulează Povestea vorbei.
Zicătoarea este o expresie populară menită să caracterizeze succint și plastic diferite împrejurări ale vieții. Ion Creangă utilizează frecvent proverbele și zicătorile pentru a caracteriza o situație, introdusă prin formula ,, vorba ceea..”.
4.Ghicitoarea este o specie a literaturii populare foarte scurtă, în care se prezintă cu ajutorul alegoriei sau personificării, un fenomen sau un obiect, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice.
T.Arghezi împrumută procedeul ghicitorilor în poezia Alfabetul:
,,O să-ți fac o întrebare
Cine-i gol, rotund și mare? (O)
Ca să –i rămâie peltică
I-a rămas gura mai mică. (F)
Îi atârnă de căldură
Parcă-n praf limba din gură. ( R).”
5. Folclorul copiilor este un gen de sine stătător care însoțește copiii în toate manifestările. Se caracterizează prin muzicalitate, simplitate și plasticitate. Procedeele artistice frecvent folosite sunt: invocarea, comparația și dialogul.Folclorul copiilor cuprinde mai multe specii literare:
a.Cântecele-formulă sunt desprinse din cântecul magic împotriva forțelor ostile ale naturii și au ca procedeu artistic de bază invocarea soarelui, a lunii, a ploii sau a unor plante și animale, arătând dorința copilului de a influența apariția unor evenimente din natură.
Unul dintre cele mai cunoscute cântece-formulă este adresat melcului :
,,Melc, melc,
Codobelc,
Scoate coarne bourești
Și te du la baltă
Și bea apă caldă..”
Jocul paparudelor este un rit de provocare a ploii în anii secetoși:
,,Paparudă, rudă,
Ogoarele udă,
Ploile să curgă,
Fără de măsură,
Cu găleata, leata
Peste toată gloata!”
b.Recitativ-numărătorile sunt grupuri de versuri cu o ritmică precisă, rostite cu scopul de a alege, prin eliminare, copilul care va avea un rol în joc.
,,Șade barza pe cuibar
Și numără ouăle,
Câte unul, câte doi
Câte zece,
Ieși berbece.”
c. Frământările de limbă au la bază enumerarea unor cuvinte fără un sens anume, rimate de obicei, greu de pronunțat și care contribuie la dezvoltarea auzului fonematic.
,,Boul, breaz bârlobreaz / Din bârlobrezătura bârlobrezenilor.”.
2.3. Genul liric-lirica cultă
Copiii se apropie de poezie încă din primii ani de viață, deoarece sunt atrași de ritm, rimă, onomatopee, de sonoritatea și asocierea cuvintelor.Prin intermediul versurilor, copiii pătrund într-o lume a jocului, a miniaturalului și a mesajelor pozitive.În funcție de tematica abordată, putem clasifica poeziile pentru copii în: poezii religioase, poezii despre copilărie, poezii despre natură și viețuitoare și poezii despre înaintași și patrie.
Una dintre dimensiunile creației eminesciene este cea religioasă.În poezia Rugăciune, Fecioara Maria este considerată ocrotitoarea creștinătății și implicit a poporului romăn.
,,Privirea-ți adorată
Asupra-ne coboară,
O,Maică Preacurată
Și pururea Fecioară, Marie!”
Învierea Domnului este celebrată în pastelul La Paști , capodopera poeziei religioase a lui Coșbuc.Poezia este un pastel al primăverii în care se conturează un tablou pătruns de sfințenia și lumina zilelor Învierii.Cântarea preotului în altar și glasul clopotelor vestesc biruința vieții asupra morții. Dar poezia nu este doar o versificare a unui adevăr evanghelic, deoarece G.Coșbuc simte nevoia să detensioneze acest enunț patetic, prin imagini înduioșătoare ale sfintei sărbători: tineri și bătrâni urcă dealul spre biserică și câte o bătrână își duce nepotul de mână, imagine ce îl duce cu gândul la mamă.
,,La zâmbet cerul azi ne cheamă
Sunt Paștele
Nu plânge, mamă!”
O sursă inepuizabilă de inspirație a poeziilor o constituie copilăria. Lumea universului miniatural a exercitat o atracție puternică asupra lui Arghezi.Sufletul artistic a rămas deschis dragostei pentru copii, animale și plante. În poeziile sale : Cântec de adormit Mitzura, Balet pe 7 silabe, Zdreanță, Tâlharul pedepsit, T.Arghezi prezintă o imagine a copilrăriei plină de gingășie și de candoare.
În volumul Întâmplări din grădina mea, Ana Blandiana valorifică miniaturalul în descrierea anotimpurilor, a elementelor naturii ( flori, buburuze, furnici, omidă), iar copilăria este considerată simbol al purității și al optimismului.
Nina Cassian, în volumul Între noi copiii, îndeamnă la învățare prin joc. Prin intermediul alegoriei și umorului , învață copiii să discearnă valorile supreme, adevărul din viața cotidiană.
,,Hai să ne jucăm!
De-a soarele și de-a luna,
De-a veverița și de-a aluna,
De-a câinele și de-a pisica…
Tot jucându-ne așa,
Învățăm și noi ceva:
Ce se-adună și se scade,
Cine-i rău și cine-i cumsecade…”
Poeta adoptă o atitudine satirică în corectarea unor atitudini reprobabile ale copiilor, prin reacția celor din jur față de aceste comportamente :
,,Dragi copii, povestea-i gata,
Să vă duceți imediat
Și la mama și la tata,
Să le spuneți răspicat:
Iubiții mei părinți, nu vreau
Să fiu și eu un prinț Miorlau!”.
Succesiunea ciclică a anotimpurilor, natura și viețuitoarele constituie izvoare nesecate de inspirație pentru;V.Alecsandri, G.Coșbuc, G.Topârceanu, M. Eminescu, O.Cazimir, T.Arghezi, A.Blandiana, E.Farago.
Creator al pastelului în literatura română, V.Alecsandri valorifică notațiile vizuale și mai puțin cele auditive.Astfel ,eul liric devine element component al naturii, contemplator al spectacolului inedit oferit de acesta.Din ciclul Pastelurilor fac parte creațiile : Serile la Mircești, Sania, Iarna, Floriile, Paștele, Lunca de la Mircești, Secerișul, Dimineața, Noaptea, etc.
G.Topârceanu ,,și-a câștigat reputația de poet popular”, fiind cel mai accesibil dintre toți poeții dintre cele două războaie mondiale.Volumele Balade vesele și triste și Migdale amare cuprind poezii accesibile celor mici. Poezia Balada unui greier mic surprinde gingășia lirică a lui G.Topârceanu și atrage după sine compasiunea poetului și a cititorului pentru soarta micilor viețuitoare.
,,Dar de-acuș,
Zise el cu glas sfârșit
Ridicând un picioruș,
Dar de-acuș s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic și necăjit!”
Lumea animalelor domestice este ilustrată sugestiv în poezia Zdreanță de T.Arghezi. Numeroase pagini sunt consacrate lumii gâzelor, unde furnica devine pentru poet un prilej de admirație și uimire în fața miracolului creației, dar reprezintă și nevoia poetului de a ocroti micile vietăți.
Creațiile închinate patriei, strămoșilor și vetrei străbune izvorăsc din profunda legătură cu ființa națională.Istoria vitregă și îndurerată a neamului de plugari din Transilvania , înrobită de asuprirea națională și socială este descrisă în opera lui Octavian Goga.
,, La noi sunt codri verzi de brad
Și câmpuri de mătasă,
La noi atâția fluturi sunt,
Și-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte țări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece și flori
Și lacrimi multe, multe.”
(Noi)
2.4 Genul epic
Fabula este o specie a genului epic, în versuri, mai rar în proză, în care sunt criticate trăsăturile negative de caracter, în care personajele sunt animale, plante, lucruri puse în situații omenești și din care se desprinde o morală.
În literatura universală au scris fabule : Esop, La Fontaine, Krâlov.Fabula a fost cultivată în literatura română de către Grigore Alexandrescu, Alecu Donici, Tudor Arghezi, Aurel Barang.Grigore Alexandrescu a scris fabule valoroase cum ar fi : Boul și vițelul, Câinele și cățelul, Lupul moralist.Aceste fabule
sunt accesibile copiilor, oferindu-le o lume atractivă, dar totodată dându-le o lecție cu puternice încărcături etice.
Legenda este o specie a genului epic , în versuri sau în proză, în care se îmbină armonios adevărul cu ficțiunea , cu privire la originea unor ființe, lucruri și fapte istorice. Legendele pot fi : etiologice, istorice și religioase.
Vasile Alecsandri prelucrează în ciclurile de versuri Legende și Legende nouă , atât legendele etiologice ( ca de exemplu Legenda rândunicii) , cât și legende istorice ( cum ar fi legenda Dumbrava Roșie în care îi aduce un omagiu lui Ștefan cel Mare).
Balada este o specie a genului epic cu caracter legendar, narativ.
Baladele pot fi:
– mitologice: Monastirea Argeșului, Soarele șiluna, Șarpele, Cerul;
-păstorești: Miorița, Șalga;
-haiducești: Toma Alimoș, Pintea Haiducul, Corbea;
-istorice: Constanti Brâncovanul, Novac și corbul;
Balada cultă este valorificată în literatura română în opera lui George Coșbuc, se deosebește de balada populară prin faptul că are o acțiune mai concentrată și o versificație mai îngrijită.
Snoava este creație populară în proză, de scurtă întindere, în care se relatează o întîmplare cu final hazliu pe sema unor defecte omenești. : lenea, prostia, îngâmfarea, zgârcenia, lăcomia, hoția.
Păcală, erou al snoavelor populare românești este recunoscut pentru ingeniozitatea și hazul său. El reprezintă omul din popor, dotat cu inteligență nativă și poftă de viață. De pe această poziție, el tratează autoritățile de altădată ( boierul, preotul, judecătorul), fără inhibiții, fiind supărător prin curaj și ironie. În folclor, ghidușiile sale sunt reunite într-un ciclu de snoave prelucrate de P.Dulfu, apărute cu titlul Isprăvile lui Păcală.
„Povestirea este o specie a genului epic, în care faptele sunt prezentate cu un pronunțat caracter subiectiv, din perspectiva unui narator martor sau participant direct la întâmplările relatate.
Ion Creangă publică, împreună cu alți colegi, manuale pentru clasele primare.În aceste manuale îi apar primele povestiri: Inul și cămeșa, Prostia omenească, Păcală, Acul și barosul, Ursul păcălit de vulpe.
Volumul Povestiri eroice de Eusebiu Camilar schițează portretele unor domnitori exemplari – Decebal, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara . Acest volum este dedicat copiilor, eroii prezentați constituind adevărate modele pentru micii cititori.
Emil Gârleanu publică în 1910 volumul Din lumea celor
cari nu cuvântă prin care introduce în literatura română povestirile inspirate din lumea plantelor, gâzelor și animalelor.
Schița este o operă epică cu un caracter moralizator, de dimensiuni mici și care are puține personaje. Ideea principală este ironizarea unui personaj, în general personajul principal. Desfășurarea evenimentelor se face la persoana a III-a. O temă fundamentală a schiței lui I.L.Caragiale este educația copiilor în familie și la școală (Vizită, D-l Goe)..Caracteristicile acestor schițe este contrastul dintre aparență și esență, adică dintre ceea ce vor să pară peronajele și ceea ce sunt în realitate.
„Basmul e un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, etică,știință, observație morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale. Ființele neomenești din basm au psihologia lor misterioasă. Ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr-o narațiune lipsesc acești eroi himerici, n-avem de-a face cu basmul.” ( G.Călinescu).
Petre Ispirescu a fost folclorist și scriitor, autor al culegerii de basme Legende sau basmele românilor, adunate din ,,gura poporului” de către acesta în anul 1882 și care îi aduc faima de povestitor.Petre Ispirescu are talentul de a da naștere unor creații inedite, în care îmbină armonios elementul popular cu talentul său creator.Personajele sale se mișcă și acționează asemenea oamenilor din popor,în ciuda calităților fantastice pe care le au. Basme cum ar fi Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Ileana Simziana, Aleodor Împărat, Greuceanu, Prâslea cel voinic și merele de aur surprind prin simplitatea stilistică și bogata încărcătură filosofică. Stilul lui Petre Ispirescu este familiar, potrivit povestirii, el scrie ca și cum ar fi ascultat povestind.
Ion Creangă crede în superioritatea înțelepciunii și culturii populare, fiind mândru de apartenența sa la lumea satului moldovenesc, el retrăiește întâmplările povestite, dând naștere, prin personajele poveștilor sale, unei „comedii umane”, profundă și universală, asemenea celei create de Sadoveanu. Poveștile lui Ion Creangă cuprind teme și motive populare răspândite nu numai în basmele autohtone, ci și în cele universale, dar nu se poate vorbi la Creangă de influențe, el nu este un culegător, el este considerat un scriitor meșteșugar, idee ce nu se află departe de ideea artei ca joc.
Creangă respectă cu destulă strictețe fondul poveștilor populare, dar își ia libertatea să structureze într-o ficțiune liberă fondul acestor povești și realizează adevărate creații.
În povești sale întâlnim numeroase date verosimile:conflictul dintre noră și soacră (Soacra cu trei nurori), iubirea de mamă (Capra cu trei iezi), pedepsirea celor răi în numele eticii populare (Punguța cu doi bani,Povestea lui Stan Pățitul), oglindirea vieții de toate zilele (Povestea porcului),elogiul omeniei, hărniciei, ridiculizarea lenei și a lăcomiei (Fata babei și fata moșneagului), elogiul indirect al muncii (Povestea unui om leneș)..
Alături de Eminescu, Creangă sau Caragiale, Slavici a scris povești și basme proprii, a prelucrat și sintetizat motive și teme folclorice, într-o manieră cultă, respectând însă stilul popular.
Ioan Slavici a publicat în 1908 două volume de Povești, prozatorul observa că același basm apare diferit de la povestitor la povestitor, căci „fiecare revarsă în ea gândirea sa individuală, fiecare o spune așa precum o știe și precum îi place s-o spună.
Originalitatea scrierii lui Slavici constă în faptul că povestitorul își poartă eroii, „într-o lume fantastică, imaginară, cu firescul și simplitatea perceperii unei existențe materiale reale. În aceasta și rezidă originalitatea relatării sale narative.
Barbu Ștefănescu Delavrancea este creator al unor basme pentru copii. Cu Neghiniță reia tema eternă a basmelor – lupta dintre dreptate și nedreptate, dintre adevăr și minciună. Personajul principal este un erou miniatural care „era frumos ca o peatră scumpă; și era mic cât o neghină, și avea niște ochișori ca două scântei albastre, și niște mâini și piciorușe de păianjăn”. Portretul fizic, realizat direct de autor, evidențiază un personaj unic prin aspectul său, micimea lui este compensată prin istețime, inteligență, perseverență și încredere în propriile forțe.
Deși prezent inițial doar în epica populară, basmul a pătruns și în literatura cultă la începutul secolului al XIX-lesa, prin culegerea ,,Basme pentru copii și familie ” a fraților Grimm.Ca alcătuire, basmul cult are o structură asemănătoare cu basmul popular: situația inițială de echilibru, partea de pregătire, intriga, apariția donatorilor și a ajutoarelor, desfășurarea acțiunii, deznodământul.Deosebirea constă în procedeul original al fiecărui scriitor de a prelucra materialul pe care îl are la dispoziție, punându-și amprenta asupra operei literare.
Printre cele mai cunoscute basme culte se pot menționa:
– în literatura română – Făt Frumos din lacrimă scrisă de Mihai Eminescu și Povestea lui Harap- Alb scrisă de Ion Creangă.,
-în literatura străină –Albă ca zăpada, Croitorașul cel viteaz, Hansel și Gretel, Muzicanții din Bremen-scrise de Frații Grimm,;
Cenușăreasa și Tom Degețel –scrise de Ch.Perrault, Crăiasa Zăpezii scrisă de H.C.Andersen.
2.5 Rolul literaturii pentru copii în dezvoltarea personalității copiilor
2.5.1 Limbajul și implicarea cele patru temperamente
Creația literară cunoaște câteva genuri deosebit de atrăgătoare pentru copii.Doinele, baladele, legendele, basmele, poveștile, snoavele, ghicitorile și proverbele sunt comori artistice neprețuite.Rolul literaturii pentru copii este de a stimula gândirea, imaginația, limbajul, de a forma caracterul, de a oferi modele de comportament și de relaționare și sugestii de rezolvare de probleme.Îl ajută pe copil să observe emoțiile sale și pe ale altora, să le experimenteze, să le descrie și să le recunoască.
Din toate aceste creații literare, copiii apreciază și preferă, în primul rând, basmele și povestirile.Deoarece fac parte din viața copilului, pot fi folosite ca un instrument pentru formarea unor reprezentări și concepții ce facilitează adaptarea lui psihosocială.
Cele mai accesibile, ușor de observat și identificat, trăsături de personalitate sunt cele temperamentale. Ele se referă la nivelul energetic al acțiunii, modul de descărcare al energiei și la dinamica acțiunii. De aceea, încercând să descriem pe cineva, vom putea utiliza adjective cum sunt: energic, exploziv, rezistent, rapid, lent și antonimele lor.
Temperamentul se referă la dimensiunea energetico-dinamică a personalității și se exprimă atât în particularități ale activității intelectuale și afectivității, cât și în comportamentul exterior (motricitate și, mai ales, vorbire) .
Temperamentul se construiește în cadrul interacțiunii individului cu mediul fizic și sociocultural.
Cele patru tipuri clasice de temperament sunt (în funcție de activitatea sistemului nervos):
Colericul este o persoană emotivă, irascibilă, oscilează între entuziasm și decepție, cu tendința de exagerare în tot ceea ce face; foarte expresivă, ușor de “citit”, gândurile și emoțiile i se succed cu repeziciune.
Sangvinicul se caracterizează prin ritmicitate și echilibru. Persoanele cu acest temperament au în general o bună dispoziție, se adaptează ușor și economic.
Flegmaticul este o persoană imperturbabilă, inexpresivă și lentă, calmă. Puțin comunicativă, greu adaptabilă, poate obține performanțe deosebite la muncile de lungă durată.
Melancolicul este la fel de lent și inexpresiv ca și flegmaticul, dar îi lipsesc forța și vigoarea acestuia; emotiv și sensibil, are o viață interioară agitată datorită unor exagerate exigențe față de sine și unei încrederi reduse în forțele proprii.
Școala caracterologică franceză a descris 8 tipuri temperamentale prin combinarea a 3 factori: emotivitatea, activitatea și rezonanța. Cele opt tipuri temperamentale sunt: tipul pasional, tipul coleric, tipul sentimental, tipul nervos, tipul flegmatic, tipul sangvinic, tipul apatic și tipul amorf. Reținând doar emotivitatea și activitatea, putem reduce cele opt tipuri la jumătate:
Emotivi inactivi – adică nervoșii care reacționează rapid la evenimente, și sentimentalii, care reacționează lent.
Emotivi activi – în cadrul cărora se încadrează colericii, cu reacții rapide, explozive, și pasionații, care au reacții lente.
Neemotivii activi – adică sangvinicii, cu reacții echilibrate, rapide, și flegmaticii, cu multă forță dar lenți.
Neemotivi inactivi – cuprinzându-i pe amorfi, care deși cu mai puțină energie, sunt bine ancorați în prezent, și pe apatici, a căror lipsă de energie este dublată de un ritm lent al reacțiilor.
Această simplificare face evident faptul că un educator (părinte, profesor) este important să stabilească dacă un copil este activ sau nu și dacă este emotiv sau nu. Astfel, dacă un copil este activ, el ar putea fi harnic, energic, indiferent de gradul de emotivitate, iar dacă este inactiv, ar putea fi lent, leneș, fără inițiativă. De asemenea, dacă este emotiv va avea reacții emoționale puternice, va fi implicat afectiv în tot ceea ce face, iar dacă este neemotiv, astfel de manifestări vor fi minime.
Pentru copiii activi, este necesară orientarea spre activități utile și temperarea tendinței de a lua hotărâri pripite, în timp ce inactivii au nevoie de o stimulare constantă, bine dozată, și de un program de lucru strict supravegheat (temperamentele neemotive și inactive → muncă în grup; sentimentalii – se integrează mai greu în grup și preferă să lucreze singuri)..
Temperamentul ca subsistem al personalității, se referă la o serie de particularități și trăsături înnăscute. Temperamentele nu sunt în relație cu aptitudinile.
Rudolph Steiner a oferit câteva indicații, în special profesorilor, cu privire la cele 4 temperamente care pot fi observate la copii. În cel de-al doilea capitol din cartea Discussions with Teachers, Steiner răspunde la o întrebare referitoare la o lecție de desen , așa :
„ Aici începe munca noastră de individualizare. Am spus că putem împărți copiii in funcție de temperament. În grupurile mai mari , toți copiii pot lua parte la lecția de desen, dar împărțindu-i în grupuri mai mici putem să -i individualizăm într -o anumită măsură. ”
Faptul că profesorul va cunoaște temperamentul copilului îl va ajuta pe acesta să găsească metoda potrivită de învățare pentru elev ca și invidiv. Un alt citat din aceiași carte , ne reamintește pe ce sunt bazate aceste diferențe de temperament.În știința eterică, ființa umană este vazută din mai multe puncte de vedere: eul , trupul astral, trupul eteric și trupul fizic. În perfecțiune , într-un plan cosmic toate aceste patru principii ar guverna ființa umană.În realitate , așa ceva nu există. Fiinta umană este dată planului fizic cu anumite lipsuri . iar cea care poate completa aceste lipsuri este educația. Unul dintre cele 4 elemente cântărește mai mult decât celelalte iar educația și învățarea sunt instrumentele ce aduc armonia dintre cele patru principii.
Dacă Eul predomină , atunci avem temperamentul melancolic, dacă predomină trupul astral, avem temperament coleric, dacă predomină etericul , temperamentul este sangvinic, iar dacă predomină trupul fizic avem temperament flegmatic.În mod frecvent se regăsesc mai multe temperamente într-o singură persoană. Majoritatea dintre noi au câte puțin din toate cele patru.
Copiii cu diferite temperamente se pot ajuta reciproc în completarea unui întreg. Rolul profesorului este de a oferi copilului posibilitatea de a reflecta la experiența altora prin povestire. Dar înainte de asta , copiii trebuie să aibă în mintea lor scenariul activității pregătit de profesor.
Steiner ne recomandă să le permitem copiilor cu același tip de temperament să lucreze în echipă și chiar să stea în aceiași bancă. Tot în lucrarea sa Discussions with teachers, Steiner scoate in evidență arta povestirii, acordând o atenție deosebită modului în care limbajul este folosit pentru a implica toate cele patru temperamente. Pe scurt, putem spune că urmatoarele domenii pot varia în funcție de temperamentul căruia i te adresezi: conținutul povestirii,volumul vocii,ritmul discursului, viteza vorbirii și gesturile care însoțesc vorbirea ..
Sugestii de desfășurare
Povestea Micul păstor și uriașul( poveste creată)-Anexa1
1.Conținutul povestirii
Alegerea unei povestiri poate fi făcută având în minte un anumit tip de temperament.
Colericii vor admira curajul micului păstor , dar vor arăta puțină compasiune și pentru cel învins și vor empatiza cu modul în care se rezolvă conflictele. Vor dori ca profesorii și părinții să le permită să lupte singuri pentru a-și rezolva conflictele.
Copiii sangvinici vor fi destul de neastâmpărați dar profesorul le poate descrie de la început acțiunile din ambele tabere, detaliile legate de zgomot și forfotă.Culorile și mirosurile vor captiva atenția sangvinicilor și vor da șansa celor cărora le va lua mai mult timp să fie interesați, să viseze la poveste .
În cazul flegamticilor întotdeauna se sugerează ca mâncarea să fie menționată, și fără ca să cădem într-o notă negativă asupra acestui tip de temprerament, vorbind despre nevoia de mâncare, fără a aduce în discuție aspectul fizic al copilului, dar folosind această nevoie pentru a evidenția importanța de a te simți bine cu corpul tău. În poveste, deasemenea, se poate descrie cât de bine părinții aveau grijă de cei mici, care erau speriați de zgomotul pregătirii marelui duel. Deseori copiii flegmatici sunt cei care ajută educatorul să se asigure că fiecare copil se simte în siguranță, protejat.
S- ar putea ca această poveste să nu-i atragă deloc pe melancolici. Lor le displace nesiguranța și eroismul care implică violență și empatizează cu suferința personajului. O scurtă introducere despre copilăria ciobănașului îi va ajuta pe copii să se identifice cu personajul.
2.Volumul vocii
O clasă de copii mici este foarte sensibilă la vocea profesorului. Vocea acestuia poate schimba radical atmosfera clasei și de aceea profesorul trebuie să fie conștient de tonul vocii și de modul în care își folosește aceasta unealta de predare. De exemplu, un profesor care folosește un volum ridicat al vocii în mod constant , va crea o atmosferă agitată în care copiii vor fi neliniștiți si obosiți. În schimb, o voce calmă îi poate liniști pe copii .În povestea menționată mai sus, ar fi potrivit ca profesorul să varieze înălțimea sunetului.Totuși aceste variații trebuie făcute cu finețe. Spre exemplu , vocea uriașului va fi una extrem de zgomotoasă, în timp ce vocea ciobănașului va fi clară și calmă.
3.Ritmul vorbirii
Am menționat deja cum îi putem atrage pe copiii sangvinici, la începutul poveștii, cu ajutorul descrierii. Va fi bine să le vorbim în propoziții scurte , însă într- un mod vioi să le descriem personajul din poveste care se pregătește de luptă. Când lupta e gata să înceapă, putem crea o atmosferă de ceremonie micșorând volumul vocii și punând accent pe consoane. Colericilor le la place puterea sunetelor.
În cazul flegmaticilor , fluența în vorbire îi va atrage. Acestora le place sunetul calm, iar accentul pus pe vocale îi va liniști. Nu e nevoie să grăbiți această parte a povestiri.Așteptati ca colericii să devină nerăbdători, nu îi va afecta cu nimic, și permiteți-le flegamticilor să se bucure de vocea voastră și de descrieri..
4.Viteza cu care povestim
Viteza vorbirii merge mână în mână cu ritmul descris mai sus. Cu toate acestea , e important să amintim că profesorul trebuie să varieze viteza povestirii. Avem tendința atunci cand citim o poveste ritmul, sunetul și viteza să rămână aceleași. Asta nu face ca imaginile să prindă viață și culoare. Pauzele puține într-o poveste îi va face pe flegmatici să intre din nou în magia poveștii.
5.Gesturile povestitorului
În majoritatea poveștilor gesturile sunt necesare. Ele pot foarte ușor să atragă atenția copiilor de la suntele cuvintelor. Din acest motiv câteva gesturi, bine alese și gândite , care însoțesc acțiunea poveștii pot completa întreg scenariul creat de profesor. O bătaie din picior ce face referire la uriaș, le va aminti colericilor greutatea acestuia și implicit vor realiza fapta vitejească a ciobănașului.
În timpul descrierii îi puteți păcăli pe sangvinici mișcându-vă ochii rapid stanga -dreapta. Acest truc de mișcare îi va ajuta să se concentreze atunic când veți trece la o etapă a poveștii mai serioasă și liniștită. E un bun moment de eliberare a tensiunii, făcându-i să râdă.
Poziția în care stați și modul în care vă folosiți mâinile atunci când descrieți o scenă sentimentală îi va influența pe melancolici.
Până acum am văzut cum se adresează profesorul diferitelor temperamente din clasă, următorul pas constă în a oferi copiilor posibilitatea ca în urmatoarele zile să își ofere unul altuia aspecte diferite ale experienței trăite în clasă.A doua zi, puteți găsi copiii colerici așteptându-vă în fața ușii , rugându -vă să le permiteți să repovestească sau chiar să interpreteze anumite roluri. Ideal ar fi să alegeți un grup mic de copii cu diferite temperamente și să îi rugați să pregatească o mică scenetă reprezentativă a povestirii. În timp ce ei se pregătesc, eventual pe coridor, voi puteți face o altă activitate mai atragătoare cu melancolicii. De exmplu, copii închid ochii și își imaginează tabăra de dinaintea luptei. Profesorul îi poate ajuta punându- le întrebari de genul :
-Se aud zgomote?
– Vedeți ceva?
-Ce fel de lumină puteți vedea?
-Cum este cerul?
Îi puteți ruga să vă descrie tabăra cu ajutorul adjectivelor.
Aceste cuvinte îi vor ajuta pe copii in ziua următoare când vor trebui să deseneze scene din poveste. Deseori , melancolicilor le place să își amintească lucruri din trecut , așa încât activitatea de mai sus le va veni mănușă. Flegmaticii vor avea nevoie de puțin ajutor din partea colegilor , deoarece atunci când activitatea va începe ei vor fi greu de oprit din desenat. Ei nu sunt genul de copii cărora să le placă să termine primii o activitate.
În aceste activități de repovestire, sangvinicii vor avea momente când vor fi pierduți.Se vor uita la profesor cu privirea pierdută, fiindcă au uitat toată povestea, sau cel puțin așa cred ei. Dar le vor veni în ajutor colegii lor colericii , care vor juca scena povestirii.
2.5.2 Educarea trăsăturilor de caracter la preșcolari
Caracterul vizează suprastructura socio-morală a personalității, calitatea de ființă socială a omului.
Caracterul este un subsitem relațional-valoric și de autoreglaj al personalității și se exprimă printr-un ansamblu de atitudini-valori.
Atitudinea exprimă o modalitate de raportare față de anumite aspecte ale realității și implică reacții afective, comportamentale și cognitive. Nu totdeauna între cele trei tipuri de reacții există un acord deplin; uneori, ceea ce simțim nu e în acord cu ceea ce gândim despre ceva și nu totdeauna acționăm conform sentimentelor noastre.
În structura caracterului se pot distinge trei grupe fundamentale de atitudini: atitudinea față de sine însuși (modestie, orgoliu, demnitate, dar și sentimente de inferioritate, culpabilitate etc.), atitudinea față de ceilalți, față de societate (altruism, umanism, patriotism, atitudini politice etc.), și atitudinea față de muncă.
Spre deosebire de trăsăturile de temperament care sunt înnăscute, trăsăturile de caracter sunt dobândite sub influența modelelor culturale de comportament și a sistemului de valori pe care le propune societatea.
Părinții și educatorii trebuie să asigure, pe lângă o educație intelectuală, fizică și estetică și o orientare morală prin care copiii să dobândească virtuțile existenței umane.La vârsta preșcolară, efectele educative realizate prin creațiile literare se opresc mai mult la însușirea noțiunilor morale și la sensibilizarea vieții afective a copilului.Toate activitățile din grădiniță au , implicit sau explicit și o influență asupra educației morale, dar acest aspect este urmărit mai ales prin acttivitățile experiențiale din cadrul Domeniului om și societate, prin jocurile și activitățile alese și prin activitățile opționale ca : educația religioasă, educația sanitară.
Un moment important al programului din grădiniță în care se pot realiza dezideratele educației morale îl reprezinta ,,Întâlnirea de dimineață”.La această activitate copiii se adună pentru a se saluta, pentru a asculta cu ateenție gândurile colegilor de grupă în legătură cu o problemă ridicată de unul dintre ei, pentru a comenta și a pune întrebări respectuos, apoi aceștia colaborează la desfășurarea unor activități, discută noutățile din ziua respectivă. Comportamentul etic se formează și se dezvoltă în cadrul acestei întâlniri.Totodată se creează o atmosferă vioaie, entuziastă, priettenoasă pentru toată ziua, se stabilesc ritualuri și rutine care dau ocazia perticipării individuale și de grup, se recunoaște contribuția fiecăruia, se exersează deprinderi importante cum ar fi cele de a asculta, a vorbi, a sintetiza informații, a rezolva probleme, a urma indicații și a lua decizii.,,Întâlnirea de dimineață” are numeroase beeneficii : familiarizează copiii cu reguli și responsabilități; facilitează comunicarea și cooperarea de grup a copiilor; dezvoltă gândirea critică și exersează gândirea independentă;dezvoltă respectul și grija față de ceilalți; încurajează atitudinile și comportamentele democratice; educă toleranța și acceptarea.În cadrul ,, Întâlnirii de dimineață ” sunt promovate următoarele valori morale : sociabilitatea, politețea, recunoștința, prietenia, iubirea, dragostea părintească, încrederea, responsabilitatea, adaptabilitatea, hărnicia, disciplina, spiritul critic și autocritic, înțelegerea, devotamentul, independența, autonomia, bunătatea.
Exemple de creații literare ce ar putea fi folosite în acest scop:
Obiceiuri bune de V.Carianopol, Bondarul leneș de E.Dragoș Pedeapsa mâței de E.Farago,Tâlharul pedepsit de T.Arghezi.
Sugestii de desfășurare:
Explozia stelară Tâlharul pedepsit de T.Arghezi
Metoda se aplică după expunerea poeziei de către educatoare pentru înțelegerea textului și a mesajului moral.Copiii formulează întrebări despre conținutul poeziei după care răspund:
-Ce învățăm din această întâmplare?
-Ce credea șoarecle despre albine?
-Cine este tâlharul ?
-Cine l- pedepsit pe șoarece?
-Unde se află casa albinelor?
-Unde l-au prins albinele pe șoarece?
-Când a vrut șoarecele să fure mierea?
-De ce a fost peedepsit șoarecele?
Folosind exemplele de comportamente pozitive în opoziție cu cele negative din povești, povestiri, schițe, poezii despre animale și gâze, poezii cu caracter etic și satiric, putem să le formăm copiilor reprezentări și noțiuni despre ceea ce este bine și ceea ce este rău, ce este urât și ce este frumos.
Sugestii de activități :
1.Punguța cu doi bani scrisă de Ion Creangă are ca personaj principal un cocoș năzdrăvan.Din poveste nu ne dăm seama de la început de calitățile sale. Pe parcursul poveștii, ne dăm seama de puterile sale miraculoase. Toate acestea s-au întâmplat datorită perseverenței și curajului de care a dat dovadă cocoșul în diferiteele încercări la care a fost supus de lăcomia boierului. Cocoșul s-a întors acasă ca un erou, lasându-l pe boier sărac și îmbogățindu-l pe moșneag.Datorita răutății ei, baba a fost pedepsită.
La sfârșitul poveștii se pot spune proverbe care să reflecte moral ce se desprinde din poveste:,,Cu care mână dai, cu aceea primești”; ,,Cine stăruie învinge”;,,Buturuga mica răstoarnă carul mare”.
Se va pune accent pe trăsăturile de caracter pozitive ale cocoșului și se vor dezaproba trăsăturile negative ale babei și ale boierului, arătându-le cum aceștia și-au primit pedeapsa pentru răutatea și lăcomia lor, iar cocoșul a fost ținut la mare cinste de moșneag.
2. Ursul păcălit de vulpe de Ion Creangă.Această poveste vrea să spună copiilor de ce ursul nu are coadă.Șiretenia, vicleenia vulpii este cea care îl face pe ursul lacom și credul până la prostie să-și piardă coada.De aceea oamenii spun uneori că ,,d-aia n-are ursul coadă” pentru că ,,prostia se plătește”.
3.Capra cu trei iezi scrisă de același îndrăgit scriitor, are ca morală : ,,Capul face, capul trage” sau ,,Cine are urechi să audă” sau ,,Ce se întâmplă atunci când copiii nu ascultă sfaturile părintești”
Pentru a arăta deosebirea care era între frați, scriitorul foloseștee zicala : ,,Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul”:Dragostea mamei pentru copiii ei nu are margini și o determină să nu aibă milă față de lup. Lăcomia și fățărnicia lupului sunt pedepsite de către capră: ,,Orice naș își are nașul”.
În urma citirii unei povești, apelând la imaginația copilului, îi solicităm să creeze un alt sfârșit pentru poveste, să se pună în pielea diferitelor personaje, să acționeze ca ele.Acest lucru se poate realiza prin intermediul jocurilor de creație și a dramatizărilor. Valențele educative ale acestora sunt nelimitate: reprezentările morale realizate și reactualizate prin intermediul lor sunt mai clare și mai stabile decât cele formate pe altă cale, logica afectivă reușind să delimiteze și să unească semnificativul emoțional cu cel cognitiv.Comportamentul preșcolarilor este corectat și se formează capacitatea empatică față de personajele apropiate vârsttei, dar și trăiri puternice față de normele morale implicate.
Foarte importante sunt și basmele în care sunt evocate scene din lupta eroică a poporului român prin intermediul unor personaje care –i întruchipează pe cei mai buni luptători ai poporului.Făt Frumos, eroul legendareste redat peste tot ca un exponent al poporului.El este iubit de copii datorită faptelor lui vitejești, bunătății și curajului care merge până la nesocotirea morții.Prin intermediul acestor basme și a acestor eroi copiii învață sâ-și iubească poporul și să îndrăgească faptele vitejești.
Însușirea unor comportamente pozitive de la vârste fragede este o necesitate deoarece în această perioadă se formează cu ușurință automatismele care stau la baza deprinderilor de conduită civilizată.În timp, aceste deprinderi se vor perfecționa și se vor transforma în obilnuințe, iar sub influența literaturii pentru copii se vor transforma în trăsături de personalitate stabile.
Proverbele și zicătorile populare reprezintă un tezaur inestimabil de înțelepciune, ale cărui valori au constituit nu numai norme de comportare, ci și modele de acțiune în cele mai variate împrejurări din viață.Este bine ca părinții și educatoarele să recurgă la ele cât mai des, adaptându-le la orice situație din programul zilnic deoarece acestea contribuie din plin la formarea personalității copiilor.Prin proverbe și zicători le putem educa copiilor calități morale ca : cinstea, hărnicia, bunătatea, răbdarea, dragostea de muncă, de oameni, de șară, respectul față de cei mari, modestia.
Proverbele și zicătorile ar trebui să fie prezente în majoritatea activităților cu preșcolarii.De exemplu, odată citită Povestea omului leneș copiilor li se demonstrează că șenea aduce necazuri prin intermediul următoarelor proverbe:,,Leneșul cată de lucru, dar nu dorelte să-l găsească”; ,,Se însoară leneșul cu somnoroasa.”
S-a constatat eficiența folosiri proverbelor și zicătorilor în evoluția comportării individuale și în grup pentru că la vârsta lor, când încă nu au formate anumite deprinderi comportamentale, își însușesc foarte ușor cele învățate în diferite ocazii.Cu ajutorul proverbului ,,Până nu bați la ușă, nu îndrăzni să intri în casă”, pot fi formate deprinderi de comportare civilizată ( sosind dimineața la grădiniță, se cuvine să bateți la ușă, așa cum trebuie să procedați și acasă).
Prin proverbele :,,Apa curge, pietrele rămân” sau ,, Apa cât de mare vine, piatra tot în vad rămâne” , îi putem face să înțeleagă pe preșcolari că, deși au trecut peste țara noastră și peste poporul nostru o mulțime de necazuri asemuite cu apa învolburată, poporul nostru a luptat și a învins toate greutățile rămânând neclintit , statornic în limbă, fapte și obiceiuri, precum pietrele pe fundul apei.
Zicătorile își au și ele rolul lor, contribuind la educația morală a copiilor preșcolari.Astfel, în povestea Capra cu trei iezi , întâlnim o serie de expresii :,,Iedul cel mare și cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau” sau ,,iedul cel cuminte tăcea molcolm în horn, cum tace peștele în borș la foc.”Iar zicătorile ca :,,Nu vorbi neîntrebat” sau ,,Nu te amesteca nepoftit în vorba altora” folosite la momentul potrivit, pot avea o influență pozitivă asupra copiilor apropiindu-i de noțiunile elementare de bunăvoință.
Literatura pentru copii oferă copilului copilului posibilitatea de a se identifica cu personajele prezentate , de a se recunoaște în ele și de a identifica unele trăsături ale persoanerlor din jur.Preșcolarul poate fi oricine își dorește, poate experimenta roluri diverse: de părinte, de bătrân sau de vrăjitoare, de zână, de zmeu sau de dragon, de orice alt personaj pe care îl îndrăgește sau în care se descoperă.Poveștile îi permit să-și imagineze soluții posibile pentru temerile lui inconștiente și conflictele sale interioare, pentru că personajele trec prin aventuri în care copilul se poate recunoaște.
Pentru a dezvolta personalitatea copilului prin intermediul literaturii pentru copii, trebuie să implementăm idealuri potrivite arătând că un comportament poate duce la fericire, precum și faptul că unele idei greșite pott duce la rezultate nefericite.Textele trebuie atent selectate pentru a dezvolta o personalitate demnă care să ilustreze lupta omului pentru puritate, onestitate, arătând că valorile interioare sunt mai importante decât cele materiale.
Personalitatea copilului este dezvoltată de acele opere care conduc la acțiune. Nu este suficient ca prin intermediul literaturi pentru copii aceștia să-și formeze judecăți morale despre ceea ce este bun sau rău, el trebuie să fie inspirat să facă lucruri și să fie entuziasmat de atracția posibilului.
2.5.3 Aptitudinile la vârsta preșcolară
Definiție (A. Cosmovici): aptitudinile reprezintă însușiri ale persoanei care, în ansamblul lor, explică diferențele constante între oameni în privința posibilității de a-și însuși anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi.
Clasificarea aptitudinilor:
1.Aptitudini simple (care favorizează realizarea a numeroase activități), la rândul lor împărțite în:
-aptitudini generale (prezente în aproape toate domeniile);
-aptitudini de grup (care permit realizarea cu succes a unui grup de activități);
-aptitudini specifice (caracteristice unui domeniu restrâns de activități, existența acestora este destul de contestată).
2.Aptitudini complexe – sunt acele aptitudini care permit realizarea unei activități mai ample, de tip profesional (aptitudine tehnică, aptitudine muzicală).
Singura aptitudine generală admisă actualmente este reprezentată de inteligență. La nivel intuitiv, omul inteligent este cel capabil de a rezolva problemele ce apar în viața de zi cu zi cu mai multă ușurință decât majoritatea oamenilor.
Aptitudinile de grup favorizează realizarea unui număr mai mare de activități. Se admite în general existența a șase aptitudini de grup.
1.Factorul verbal – notat cu V. Acest factor se referă la capacitatea individului de a înțelege rapid sensul cuvintelor, al frazelor. El este evaluat în multe scale de inteligență sau dezvoltare, prin probe de două tipuri:
a.Tip vocabular – i se oferă subiectului o listă de cuvinte , cerându-i-se să le explice sensul;
b.Tip fraze – i se oferă unui subiect ,o serie de fraze cu solicitarea explicării sensului.
2.Factorul de fluiditate verbală – notat cu W. Spre deosebire de factorul V, fluiditatea verbală nu se referă la capacitatea de înțelegere a limbajului, ci la cea de expresie. Se poate întâmpla ca un elev, care prezintă o înțelegere adecvată a cuvintelor si frazelor, să aibă probleme cu exprimarea verbală, aceasta fiind înceată sau confuză.
3.Factorul numeric – notat cu N. Încă din ciclul primar se observă că unii copii lucrează mai ușor cu cifrele decât alții. Aceștia realizează mai ușor calculele simple și precise, dar nu trebuie confundat acest factor cu aptitudinea pentru matematică, care constituie o aptitudine complexă, implicând, pe lângă ușurința în operarea cu numere, și capacitatea de a rezolva probleme (adică inteligența generală).
4.Factorul perceptiv – notat cu P. Acest factor este legat de capacitățile neurosenzoriale ale individului și exprimă posibilitatea de a percepe obiectele în mod rapid și detaliat.
5.Factorul de reprezentare spațială – notat S. Spre deosebire de factorul precedent, factorul S nu se referă la percepția obiectelor prezente în mediul individului, ci la posibilitatea de a imagina aceste obiecte în coordonatele bi- și tridimensionale, de a opera deplasări și transformări ale acestora, totul în plan mintal (acest factor prezintă legături puternice cu inteligența generală).
6.Factorul de dexteritate manuală – notat cu M. Aptitudinea de a utiliza obiectele, de a mânui diverse instrumente sau unelte, exprimă mai degrabă o caracteristică psiho-motorie decât una cognitivă.
Aptitudinile complexe se împart în :
1.Aptitudini tehnice – se referă la posibilitatea de a utiliza instrumente, mașinile și aparatele, de a le înțelege modul de alcătuire și de a le construi, dar nu implică neapărat și existența creativității tehnice.
2.Aptitudinile științifice – reprezintă o categorie mai complexă de aptitudini, dată fiind complexitatea și varietatea științelor. O primă condiție o constituie existența unei inteligențe de un nivel deasupra mediei sau cel puțin normală. Un loc deosebit îl constituie creativitatea, absolut necesară, întrucât orice progres științific are la origine o “scânteie” creativă.
3.Aptitudinile artistice – în domeniul artistic, acceptul înnăscut al aptitudinilor este cel mai vizibil.
La vârsta preșcolară interesele sunt momentane, întâmplătoare și instabile.Abia spre sfârșitul perioadei preșcolare interesele dobândesc la unii copii o orientare caracteristică. Important este să se arate copiilor nu numai ce să facă dar mai ales cum să facă.În acest ,,cum” se găsește cheia formării aptittudinilor care necesită cunoașterea individualității copiilor și a posibilittăților de care dispune acesta la un moment dat.
La preșcolari se manifestă cu precădere aptitudinile artistice, muzicale,coregrafice dramatice. Aptitudinile literare se manifestă de obicei mai târziu, numeroși literați au manifestat încă din copilărie un mare talent de a povesti frumos.Carlo Goldoni a manifestat încă din copilărie aptitudini narative deosebite încă de la 6-7 ani.Un rol important în dezvoltarea aptitudinilor narative la preșcolari o are literatura pentru copii.
Cercetările psiho-pedagogice demonstrează că atât factorul ereditar , cât și cel educațional joacă un rol important în formarea și dezvoltarea aptitudinilor.Încă de la cea mai fragedă vârstă se consideră că ceea ce înregistrează și acumulează copilul în această perioadă este decisiv pentru evoluția sa intelectuală și estetică de mai târziu și nici un fel de de aptitudine , indiferent de domeniu nu se poate forma și dezvolta decât prin activitate, acțiune și exerciții.
Educarea conduitei verbale a preșcolarului constituie o premisă psiho-pedagogică a pregătirii lui pentru școală.În grădiniță există modalități prin care se asigură stimularea verbală a copiilor. Povestirile create de copii constituie un exercițiu de stimulare a gândirii și imaginației, de activizare a exprimării verbale fluente, flexbile și originale.Prin reproducerea textelor cunoscute, copilul își formează priceperi și deprinderi pentru povestiri, condiție esențială pentru compunerea propriilor povestiri.În activitățile de povestire creată de către copii este important să se încurajeze încercările copiilor, ideile originale ( reale sau fantastice), să se îndrume cu tact înclinațiile copilului, exprimarea spontană, deoarece creativitatea stimulată de timpuriu devine un stil de viață, o aptitudine.
Fiecare copil se naște cu o anumită predispoziție artistică , mai mult sau mai puțin dezvoltată, care corespunde unui gen de artă, putănd a fi descoperite și dezvoltate în diverse domenii : literare, plastice, muzicale, coregrafice și în teatru.
În dezvoltarea aptitudinilor contribuie și inteligența, care poate fi definită ca principala aptitudine generală, manifestându-se cu pregnanță în cazul copiilor dotați, indiferent de domeniul artistic la care au predispoziții. Prin urmare, inteligența –definită și drept capacitatea de a gândi corect, oprtun și eficient, reprezintă cea mai importantă punte de legătură ăntre diferitele tipuri de aptitudini.Îm orice domeniu de activitate umană se manifestă și un tip respecttiv de inteligență, în cazul nostru : inteligența artistică, inteligența literară, inteligența de limbaj artistic.
Serbările au o importanță semnificativă în dezvolarea și valorificarea aptitudinilor artistice ale preșcolarilor.Scena creează copiilor posibilitattea de a-și manifesta din plin aptitudinile individuale ale personalității lor.Aceasta impune dezvoltarea intereselor copiilor pentru activități artistice și oferă prilejul de a valorifica unele aptitudini și de a recita expresiv, de cânta melodios, de dansa grațios.Interesele și aptitudinile le vom dezvolta în strânsă legătură cu celelalte procese și însușiri psihice ale copiilor : gândirea, limbajul, atenția, meoria, voința.Ca să poată da replica într-o scenetă, copiii își pun în activitate gândirea și fac asociații înre obiectele ce-i înconjoară, își însușesc expreesii noi, memorează ceea ce trebuie să reproducă, iar conținutul acestora le formează sentimente și trăiri morale.
2.6 Rolul literaturii pentru copii în dezvoltarea vocabularului emoțiilor
O bună dezvoltare emoțională trebuie să înceapă de la vârste mici. Primii pași se referă la construirea vocabularul emoțiilor, precum și la capacitatea copilului de a-și recunoaște propriile emoții și pe ale celor din jur. Cu timpul copilul va învăța cum să își exprime emoțiile într-un mod adecvat, și ce să facă când are anumite trăiri negative. De asemenea va învăța și să înțeleagă emoțiile celorlalți din ce în ce mai bine.Stimularea capacității de a numi emoțiile este foarte importantă deoarece astfel diminuăm puterea emoțiilor inconștiente de a ne conduce gândurile și comportamentele.
Prin activitatea din grădiniță copiii învață nu numai despre regulile sociale și modul de interacțiune cu ceilalți, ci și despre manifestarea adecvată a emoțiilor. Își dezvoltă competențe emoționale referitoare la trăirea, exprimarea, înțelegerea și recunoașterea emoțiilor, și ceea ce este foarte important, faptul că dobândesc unele strategii de reglare emoțională adecvate vârstei, necesare pentru gestionarea corectă a emoțiilor negative, în consecință, o adaptare mai bună la cerințe. Copiii învață despre emoții și modul în care pot fi gestionate corect în contextul interacțiunilor sociale, prin practicile de socializare utilizate de către educatoare și părinți.
Când copilul folosește limbajul pentru a-și exprima emoțiile, demonstrează capacitatea cognitivă de a utiliza imagini și reprezentări mentale în locul acțiunilor.Când copilul afirmă că este supărat , în loc să dea cu piciorul sau să bată un alt copil, demonstrează că este în gradul de a ,, trăi” emoția respectivă, că este conștient de ,,ideea” de emoție.Întâi copiii vorbesc despre propriile emoții ( in jurul vârstei de 3 ani), apoi despre emoțiile celorlalți.Tot în jurul vârstei de 3 ani copiii încep să facă legătura între emoție și cauza care a provocat-o ( Sunt trist pentru că…) și să facă conexiuni între emoție și acțiunile ulterioare ( Eram speriat când…).
Cercetările au arătat că o modalitate de a ajuta copiii să își comunice emoțiile și de a deveni conștienți de emoțiile altora este prin intermediul literaturii pentru copii ( povești, poezii).Literatura pentru copii, în special poveștile ,contribuie la alfabetizarea emoțională a copiilor.Expunerea poveștii decătre educatoare trebuie să fie cât mai plastică, cât mai expresivă. Pentru aceasta, ea trebuie să folosească, ca și în arta actoricească, o serie de mijloace prin care să sublinieze înțelesul cuvintelor, al propozițiilor, al frazelor, să imprime povestirii un caracter emoțional.
Vocea, tonul, constituie unul din mijloacele cele mai importante de care trebuie să se folosească educatoarea pentru a da relief spuselor sale și mai ales pentru a sublinia unele stări afective. Intensitatea timbrului și înălțimea vocii trebuie să varieze conform cu conținutul poveștii. Un ton monoton, o voce indiferentă în orice împrejurare, sau vorbirea cu patos despre fapte mărunte acționează negativ asupra ascultătorilor. Educatoarea trebuie să adopte deci tonul potrivit cu importanța faptelor povestite. Schimbarea ritmului vorbirii, rostirea mai rară sau mai grăbită a cuvintelor, ridicarea sau coborârea glasului în timpul vorbirii, felul în care accentuează un cuvânt, o propoziție, o frază, modificarea timbrului vocii sunt mijloace prin care educatoarea poate să împrime povestirii mai multă expresivitate și să mărească astfel starea emoțională a ascultătorilor.De asemenea, poate reda anumite stări sufletești trăite de personaje, cum sunt tristețea, mânia, duioșia, regretul frica, bucuria, mirarea, amenințarea, etc.
Un rol important în expunere îl au pauzele și accentele. Folosirea atentă a pauzelor determinate de punctuație, de sensul logic al propozițiilor sau al frazelor, sau de diferite situații psihologice ce se degajă dintr-o anumită parte a povestirii, face ca povestirea să fie mai vie, să poată fi urmărită mai ușor și cu mai mult interes. atentă. În expunerea povestirilor, educatoarea trebuie să folosească, în mod just, și accentul.. Deseori, accentele sunt legate de sublinierea elementelor figurative ale vorbirii, cum sunt epitetele, metafora, hiperbola, comparația, repetarea, enumerarea etc.
În expunerea povestirilor trebuie folosite mimica și gesturile. Fiecare gest sau mișcare, cea mai discretă schimbare a feței, atunci când sunt potrivite situației, când vin să însoțească și să întărească mijloacele verbale de exprimare, sau să sublinieze situații, peripeții etc., contribuie la mărirea expresivității povestirii, la stabilirea unui contact mai viu între povestitor și ascultător și mai ales, la asigurarea perceperii afective și conștiente de către copii a textului. Pentru a mări efectele expunerii povestirii, educatoarea poate folosi o serie de mijloace intuitive : imagini, materiale power-point, siluete, machete
Va fi încurajată orientarea și angajarea copiilor spre conversație.Aceștia vor fi încurajați să pună întrebări, să vorbească în propoziții și să învețe cuvinte noi.Cuvintele și expresiile care denumesc emoții e bine să fie inserate în conversațiile zilnice.Astfel, intrănd în permanență cu termeni și expresii noi care denumesc emoțiile își vor dezvolta vocabularul emoțional.
Este important să evidențiem modul în care se simt personajele din poveste:
-Ce personaj este în imagine?
-Cum se simte personajul în această imagine?
-De ce este bucuros / trist..etc?
-Te-ai simțit și tu așa vreodată?
-Cănd te-ai simțit așa?
-De ce crezi că acest personaj a fșcut asta?
-Cum crezi că s-a simțit?
-Spune care personaj ți-a plăcut cel mai mult!
-De ce ?
-Spune care personaj ți-a plăcut cel mai puțin!
-De ce ?
Îmbogățirea vocabularului emoțional se poate realiza și prin alte metode: repovestirea, dramatizarea , joc de rol și jocul didactic.Prin aceste activități copiii reușesc să-și învingă timiditatea și au un rol important în stimularea capacității de exprimare verbală a emoțiilor.Prim intermediul jocului de rol și a dramatizărilor cei mici experimentează cum este să fii altcineva.
Vocabularul emoțional cuprinde toate cuvintele unei limbi care conțin în reprezentarea lor semantică informații despre starea emoțională.Studiile arată că vocabularul emoțiiilor a fost mai mult studiat de psihologi decât de lingviști.Există peste 4000 de cuvinte care denumesc emoțiile.Cu toate acestea, majoritatea dintre noi folosesc doar 5-10 din aceste cuvinte .Atunci când ne exprimăm verbal emoțiile putem da informații despre emoția pe care o trăim și despre evenimentul care a produs-o.Emoțiile pot fi exprimate prin : substantive ( ex. frica, recunoștința, iubirea ); adjective ( furios, trist, vesel); verbe ( mi-e rușine, urăsc, admir); adverbe ( din păcate, cu recunoștință), interjecții ( O!).
Spre deosebire de toate celelate tipuri de cuvinte din lexicul verbal ( substantive, verbe, adverbe, adjective), interjecțiile redau succint diferite emoții, sentimente, impulsuri de voință ale vorbitorului.Interjecțiile apar întotdeauna cu valori afective, pe care le redau mai nuanțat decât cuvintele obișnuite.De aceea, multe interjecții fac parte din vocabularul emoțiilor.Cu toate acestea, interjecția nu ne dă informații despre cauza care a produs emoția și trebuie recuperată din context.Interjecțiile pot exprima atât emoții pozitive cât și emoții negative și pot avea diferite grade de intensitate..Interjecțiile aparțin mesajului vorbit, în text sunt doar mărci ale oralității și apar în stilul beletristic, în vorbirea populară și familiară.
Exemple :
Frica este exprimata prin interjecții de tipul : ,,Aoleu și vai de mine !”; ,,Ah!”; ,,Brr!”; ,,Vai!”
Disprețul este exprimat prin interjecția de tipul ,,Ptiu! Ptiu!”
Supărarea este exprimată astfel: ,, Of!”; ,,Vai!”
Îndoiala apare în expresia : ,, Hm!”
Mirarea este exprimată astfel :,, Aa!”; ,, Ira!”; ,, Oho!”
De cele mai multe ori aceeași interjecție poate reda sentimente foarte variate, care pot fi precizate din context . De exemplu interjecția ,,Ah !” poate să exprime :
-admirație -,,Ah! Muiere cu suflet de bărbat”
-milă-,,Ah! Mamă, tu! Ce slabă ești!
-teama-,,Ah! De-ar afla taica..”
-ciudă-Ah! Fecior lele ce mi-ai fost, cum de ne amăgiși!”
La îmbogățirea vocabularului emoțiilor contribuie și poeziile prin impactul emoțional al limbajului poetic. Lectura poeziei îi ajută pe cei mici să se dezvolte emoțional și social și oferă oportunitatea pentru dezvoltarea personalității într-un mod distractiv și expresiv. În reprezentarea sentimentelor fictive, autorii au de cele mei multe ori succes în a provoca un răspuns emoțional al micilor ascultători.Acest lucru se explică prin predispoziția noastră de a empatiza, adică capacitatea noastră de a simți și a înțelege reacțiile emoționale ale altora și de a le împărtăși.O poezie este , de cele mai multe ori, ca și o ghicitoare și trebuie să intuiești mesajul transmis de poet.
Nu trebuie să uităm aportul deosebit al proverbelor și zicătorilor în imbogătirea vocabularului emoțional .Acestea descriu diferite emoții de bază într-un mod inedit , prin vorbe de duh ce provin din înțelepciunea multi-milenară a poporului romăn.De multe ori au rimă și ritm și sunt ușor de memorat de către copii.
Am să dau câteva de exemple :
-proverbe care descriu frica: ,,De ce îți este frică de aia nu scapi” ; ,,Fricosul se teme și de umbra lui”;
-proverbe care descriu fericirea : ,, Mai multă fericire e în bordeiul săracului decât în palatul bogatului”; ,,Unul umblă și străbate și pe altul fericirea-l bate”;
-proverbe care descriu rușinea : ,A-i crăpa obrazul de rușine”;,,Răde ciob de oală spartă”;
-proverbe care descriu supărarea : ,, Rugina mănâncă fierul, tristețea inima”; ,,În vremea necazului se cunosc prietenii”
-proverbe care descriu furia:,,Omul la mânie cade-n nebunie”; ,,A vedea roșu înaintea ochilor”.
Abilitatea de a folosi vocabularul emoțional este foarte importantă pentru copii deoarece îi ajută să înțeleagă că toate emoțiile sunt utile.Tristețea atrage atenția, frica ne avertizează asupra pericolelor, fericirea întărește experiențele benefice.Indiferent dacaă este plăcută sau neplăcută, emoția ne spune ceva despre o situație sau nevoie din viața noastră.
II.PARTE PRACTICĂ
CAPITOLUL 3
DEMERS INVESTIGATTIV
3.1 Cadrul și metodologia cercetării
Scopul cercetării este de a investiga aportul poveștilor în dezvoltarea abilităților emoționale ale preșcolarilor în ceea ce privește capacitatea de recunoaștere a emoțiilor.
Ipoteza generală
Rezultatele obținute de preșcolari în faza de pos-testare sunt semnificativ ridicate față de rezultatele obținute în pre-testare.
Variabilele
Variabila dependentă
-capacitatea de cunoaștere și recunoaștere a emoțiilor
Variabila independentă
-momentul temporal cu două niveluri: 1.înaintea intervenției
2. după intervenție
Lotul de subiecți : 25 de preșcolari cu vârsta cuprinsă între 5-6 ani
Grupul de copii a participat în ambele condiții experimentale..
Locul desfășurării: Grădinița cu Program Normal-Școala de Artă ,,S.Celibidache”Roman
Perioada
Pretestarea și post-testarea a fost dirijată în mod individual în sala de clasă, după orele de curs, în al doilea semestru al anului școlar 2017-2018
Instrumente utilizate
Am utilizat chestionarul TLE( test di Lessico emotivo-di Ilaria Grazzani, Veronica Ornaghi,Francesca Pirolli).- Anexa 2
Pentru a estima validitatea acestui chestionar am realizat pe un lot de 20 de copii o pretestare.Am folosit testele t pentru eșantioane perechi .În urma analizei a rezultat p≤0,05, deci o corelație semnificativă.
3.2 Structura și desfășurarea programului de intervenție
Cercetarea cuprinde 3 etape :
1.Pretestarea s-a realizat la începutul proiectului tematic ,,Personaje din povești și stările lor sufletești”, și-a urmărit colectarea datelor necesare atingerii obiectivelor investigației, prin aplicarea chestionarului TLE ( imaginile chestionarului sunt la Anexa 2 ),având următorii itemi:
Item de probă
Acum vă voi povesti câteva lucruri despre 2 frati :Pierro și Anna. Voi pune întrebări precum: "Aceasta este Anna sau Piero?" (Administratorul indică cu degetul său Anna); " Pierro poarta un tricou portocaliu sau un tricou albastru?" (După răspunsul copilului, administratorul spune "da, bine" sau dă răspunsul corect ).
Item 1
Pierro și Anna au un câine negru pe care îl iubesc foarte mult. Când s-a trezit Pierro în această dimineață și a ieșit să-l întâmpine în grădină, el nu l-a mai găsit , acesta fugise.
Acum spune-mi: Cum se simte Pierro?
După părerea ta, de ce simte Pierro asta?
Item 2
Anna este în parc.Ea se dă in leagăn.Se apropie de ea o fată un pic mai mare decât ea și îi zice :
-Ridică-te, vreau să mă dau eu!
O împinge făcând-o să cadă și se așează ea în locul Annei pe leagăn.
-Acum spune-mi : Cum se simte Anna?
-De ce crezi că se simte așa?
Item 3
Astăzi, Anna își sărbătorește ziua de naștere. Pentru a-și sărbători ziua de naștere, a organizat o petrecere acasă cu toți prietenii săi. Este timpul să manănce tortul și să deschidă cadourile. Anna primește multe cadouri pe care le-a dorit.
-Acum spune-mi: Cum se simte Anna?
-De ce crezi că se simte așa?
Item 4
E seară și Pierro se joacă singur în camera lui. Brusc, lumina se stinge, lăsându-l complet în întuneric.
-Acum spune-mi: Cum se simte Pierro?
-De ce crezi că se simte așa?
Item 5
Mama a pregătit o supă de legume pentru cină. Lui Pierro și Annei nu le place supa. Când mama ei o aduce la masă, Anna își dă seama că o muscă a căzut și plutește în supă.
-Acum spune-mi: Cum se simte Anna?
-De ce crezi că se simte așa?
Item 6
Astăzi, profesorul lui Pierro a pregătit un parcurs cu obstacole pentru copii.Colegii lui Pierro se aliniază la start și, unul câte unul,la semnalul profesorului, încep să alerge și să depășească obstacolele. Este rândul lui Pierro. Pleacă în cursă, dar se împiedică la primul obstacol și cade pe pământ în fața tuturor.
Acum spune-mi: Cum se simte Pierro?
După părerea ta, de ce simte Pierro asta?
2. Faza experimentală în care s-a urmărit influențarea subiecților, captarea interesului lor pentru identificarea emoțiilor proprii prin activitățile din cadrul proiectului tematic,,Personaje din povești și stările lor sufletești”.
Tema proiectului tematic a fost adusă la cunoștința părinților , prin intermediul unei scrisori de intenție,astfel încât să fie abordată și în familie.
Dragi mămici, tătici, bunici,
În săptămâna 7-11 mai 2018, Grupa Mare desfășoară proiectul tematic
”Personaje din povești și stările lor sufletești” Vă invităm să vă reamintiți poveștile copilăriei și să ni le spuneți și nouă seara la culcare, pentru ca și noi să le povestim colegilor de la grădiniță.
De asemenea, vă rugăm să ne ajutați cu diferite materiale folositoare: cărți de povești, imagini, CD- uri cu povești, sau alte materiale specifice temei pe care să le folosim la grădiniță.
Vă mulțumim,
Preșcolarii grupei mari
și d-na educatoare
PROIECT TEMATIC „Personaje din povești și stările lor sufletești”
Obiective de referință pe domenii experimentale
LIMBĂ ȘI COMUNICARE
– să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor cât și în
calitate de auditor;
-să înțeleagă și să transmită mesaje simple; să reacționeze la acestea;
-să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles;
– să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, activităților personale și a
relațiilor cu ceilalți;
-să recepteze un text care i se citește sau i se povestește, înțelegând în mod intuitiv caracteristicile
expresive și estetice ale acestuia;
– să manifeste interes pentru citit;
ȘTIINȚE
-să-și îmbogățească experiența senzorială, ca bază a cunoaștințelor matematice referitoare la recunoașterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, constituirea de grupuri/mulțimi, pe baza unor însușiri comune (formă, mărime, culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan;
-să numere de la 1 la 10 recunoscând grupele cu 1-10 obiecte și cifrele corespunzătoare
-să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare, precum și interdependența dintre ele;
-să comunice impresii, idei, pe baza observarilor efectuate;
OM ȘI SOCIETATE
-să cunoască și să respecte normele necesare integrării în viața socială, precum si reguli de securitate personală;
-să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute;
-să traiască în relațiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranță, armonie, concomitent cu învatarea autocontrolului;
-să cunoască și să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activități practice;
-să fie capabil să realizeze lucrări practice, valorificând deprinderile de lucru însușite;
ESTETIC ȘI CREATIV
– să redea teme plastice specifice desenului;
– să compună în mod original și personal spațiul plastic;
-să intoneze cântece pentru copii
-să exprime prin mișcare starea sufletească creată de muzica audiată;
-să asculte și să recunoască fragmente muzicale corespunzătoare specificului de vârstă al copilului preșcolar și preocupărilor acestuia;
PSIHOMOTRIC
–să-și formeze o ținută corporală corectă;
– să fie apt să utilizeze deprinderile însușite în diferite contexte;
STRATEGII DIDACTICE:
Metode folosite: jocul, observarea spontană și dirijată, povestirea/lectura educatoarei, demonstrația, exercițiul, învățarea prin descoperire, conversația, problematizarea, brainstorming-ul de grup și individual, cubul, turul galeriei.
Forma de organizare: frontal, individual, pe grupe.
CENTRUL TEMATIC :
În spațiul dedicat „Centrului tematic”, în raza vizuală a copiilor, sunt expuse materiale: cărți de povești, siluete de personaje, imagini din povești, decoruri, măști, accesorii. Macheta și realizată cu ajutorul copiilor va cuprinde siluete ale personajelor îndrăgite, aceasta va fi îmbogățită zilnic cu materiale aduse de aceștia.
Centrul tematic se va îmbogãți pe parcursul derulãrii proiectului cu noi materiale aduse de pãrinți ori lucrate de copii. Copiii au acces sã „citeascã”, sã se informeze, sã mânuiascã, facilitându-se astfel atingerea obiectivelor propuse. În felul acesta, responsabilizăm copiii, iar părinții vor fi la curent cu activitățile desfășurate de copiii lor în grădiniță.
CENTRE DE INTERES DESCHISE ȘI MATERIALE puse la dispoziția copiilor
INVENTAR DE PROBLEME:
EVALUAREA PROIECTULUI
-expoziții cu lucrările copiilor;
-poze realizate în timpul desfășurării proiectului;
-concurs ,,Cine imită mai bine furia /bucuria..etc
BIBLIOGRAFIE:
– Ș. Antonovici, P. Neațu, Jocuri și activități alese, Editura Aramis, București 2008
– M. Bocoș, Antologie de proiecte tematice pentru activități integrate, Editura Diana, Pitești 2008
– L.Culea, A.Sesovici, F.Grama, M.Pletea, D.Ionescu, N.Anghel „Activitatea integrată din grădiniță”, Editura Didactica Publishing House, București, 2008;
– V.Preda, M.Pletea, F.Grama, D.Oprea, M.Călin, „Ghid pentru proiecte tematice”, Editura Humanitas Educaționa, București, 2005;
– xxx „Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani)”, M.E.C.T., București, 2008;
-xxx ”Revista Învățământul Preșcoalar” Nr. 3-4/2010, Editura Arlequin, București 2010;
– www.didactic.ro
TEMA ANUALĂ: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim? T
TEMA PROIECTULUI: „Personaje din poveștti și stările lor sufletești”
3. Post -testarea s-a realizat la finalul proiectului tematic,,Personaje din povești și dtările lor sufletești”, în care s-a aplicat din nou chestionarul TLE și s-au comparat rezultatele celor două etape
COTAREA TESTULUI
-0 puncte- nu recunoaște emoția
-1 punct –recunoaște emoția
-2 puncte –recunoaște emoția și oferă explicații
Tabel 2
Concluzii parîiale.
1.La pre-testare situația s-a prezentat astfel :
TRISTEȚEA-recunoscută de 14 copii-56%
FURIA-nu a fost recunoscută de niciun copil
FERICIREA –recunoscută de 14 copii-56 %
FRICA-recunoscută de 11 copii-44%
DEZGUSTUL-recunoscut de un singur copil-4%
RUȘINEA-recunoscută de 4 copii-16%
2. La post-testare situația s-a prezentat astfel :
TRISTEȚEA-recunoscută de 23 copii-92%
FURIA-recunoscută de 12 copiii-48%
FERICIREA –recunoscută de toți copiii-100%
FRICA-recunoscută de 23 copii-92%
DEZGUSTUL-recunoscut de toți copiii-100%
RUȘINEA-recunoscută de 21 de copii-84 %
Tabel 3-Media înainte și după intervenție
Tabel 5-Diferența dintre medii
Tabel6-frecvența pretestare
Tabel 7-frecvența post-testare
Analiza statistică a permis identificarea unor diferențe semnificative între pre-testare și post-testare.Această ipoteză este argumentată statistic astfel :
1.Înainte de intervenție
– media este de 2,760 cu o abatere standard de 2,06 și o eroare standard a mediei de 0,41,
– media este mai mică decât mediana, în acest caz distribuția scorurilor subiecților la această variabilă este ușor înclinată spre stânga spre valorile mai mici ale variabilei. Deoarece scorurile variază foarte mult distribuția este turtită
2.După intervenție
– media este de 10, 320 cu o abatere standard de 1,49 și o eroare standard a mediei de 0,29.
-media este mai mare decât mediana, în acest caz distribuția scorurilor subiecților la această variabilă este ușor înclinată spre dreapta spre valorile mai mici ale variabilei.
Deoarece scorurile variază foarte puțin distribuția este ascuțită.
3.- r=0,377, p=0,063 ≥0,005 -corelație pozitivă nesemnificativă, deci ierarhia inițială a scorurilor nu se mai păstrează.Intervenția realizată a afectat respondenții în mod haotic.
4.p=0,001≤0,005, există diferențe semnificative între mediile subiecților la capacitatea de recunoașteree a emoțiilor înainte de intervenție și mediile subiectților la capacitatea de recunoaștere a emoțiilor după intervenție..
Acceptăm ipoteza de cercetare și respingem ipoteza de nul.
3.4 Concluzii finale și implicațiile demersului investigativ
În această lucrare mi-am propus să investighez aportul poveștilor în dezvoltarea abilităților emoționale ale preșcolarilor., în ceea ce privește capacitatea de recunoaștere a emoțiilor copiilor de vârstă preșcolară.În partea teoretică am oferit un cadru informațional referitor la afectivitate, inteligența emoțională, precum și la rolul literaturii pentru copii în dezvoltarea personalității și a vocabularului emoțiilor la preșcolari.
În partea de cercetare am realizat un studiu în care am îmbinat elemente ale statisticii descriptive, cu scopul determinării rolului poveștilor în dezvoltarea abilităților emoționale, prin aplicarea unui instrument de măsură și supunerea preșcolarilor la un program de intervenție, ce a constat în derularea unui proiect tematic cu tema ,, În lumea poveștilor”:
Analizând rezultatele obținute putem constata că scopul cercetării a fost confirmat și atins.Am putut constata că activitățile desfășurate au influențat dezvoltarea abilităților emoționale ale copiilor.
După implementarea programului de intervenție putem remarca: :
– îmbunătățirea capacității copiilor de a recunoaște emoțiile proprii și pe ale celor din jur;
-îmbunătățirea capacității de înțelegere a emoțiilor, copiii pot identifica și explica , cu mai multă ușurință, cauza unei emoții;
– îmbogățirea vocabularului emoțional.
Limitele studiului
Cadrul restrâns al cercetării și numărul redus al subiecților sunt principalele limite ale acestui demers investigativ, fapt ce nu poate conduce laa generalizarea rezultatelor asupra populației copiilor preșcolari.
În eventualitatea realizării altor studii se poate alege un număr mai mare de subiecți, cuprinzând o paletă largă a populației preșcolare, din medii diferite de proveniență astfel încât rezultatele obținute să poată fi generalizate.
BIBLIOGRAFIE
1.Ana , Muntean, Psihologia dezvoltării umane, Iași, Editura Polirom
2.Andrei,Cosmovici, Psihologie generală, Editura Polirom, 1996
3.Andrei, Cosmovici, Luminița, Iacob,Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași, 1999
4..Benito , Yolanda, Copiii supradotați-Educație, dezvoltare emoțională și adaptare socială, Iași, Editura Polirom2003
5..Benett-Goleman, Tara, Alchimia emoțională, București, Editura Curtea Veche, 2002
6. Dumitru, Gherghina, Novac Cornel, Craiova,Difactica activităților instructiv- educative pentru învățământul preprimar, Editura Didactica Nova, 2005
7..Elias, Maurice, Tobias Steven, Friedlander, Brian, Inteligența emoțională în educația copiilor, București, Editura Curtea Veche,2001
8.Goleman, Daniel, Inteligența emoțională, București, Editura Curtea Veche,2001
9..Lelord, Francois, Andre, Cristophe, Cum să ne exprimăm emoțiile și sentimentele, București, Editura Trei, 2003
10..Piaget, Jean, Psihologia inteligenței, București, Editura Științifică, 1978
11.Sartre, Jean, Paul, Psihologia emotiei, București, Editura Iri, 1997
12.Stein, Steven, Book, Howard, Forța inteligenței emoționale, Timișoara, Editura Alfa, 2003
13.Steiner, Rudolf, Discuții cu profesorii,Cluj Napoca, Editura Univers Enciclopedic, 2007
14. Șchiopu, Ursula, Verza Emil, Psihologia vârstelor-ciclurile vieții, București, E5P,199
15. Zlate, Mielu, Introducere in psihologie, Ediția III-a, Editura Polirom, 2000 Iași
16.https://www.scribd.com/document/31188733/Rudolf-Steiner-Secretul-19. Temperamentelor-Umane
17..file:///C:/Users/HP/Downloads/Literatura_romana_pt_copii_M_Norel%20(4).pdf
18..http://www.socioemotionalcognition.formazione.unimib.it/wp-content/uploads/2012/09/TLE.pdf
19.https://www.waldorflibrary.org/articles/1082-and-how-goliath- stampedtemperament-and-story-telling
ANEXA 1
,,Micul păstor și uriașul”-poveste creată
A fost odată ca niciodată o familie de țărani care avea 3 fii .Familia trăia în liniște și pace într-un sătuc la poalele munților.Tatăl împreună cu fiii cei mari munceau pe câmp, mama trebăluia prin casă, iar fiul cel mic se ducea zilnic cu oile la păscut. Toată ziua le cânta din fluier și le vorbea oițelor sale pe care le iubea foarte mult.
Dar liniștea și pacea a fost tulburată de o armată dușmană care avea drept conducător un uriaș. Frații cei mari au fost chemați la luptă împreună cu ceilalți săteni pentru a apăra glia cea străbună.În sat au mai rămas doar bătrânii și femeile care aveau grijă de cei mici, care erau speriați de zdomotul și forfota produsă de soldați.
Într-o zi , micul păstor a fost trimis de tatăl său pe câmpul de luptă cu merinde pentru frații cei mai mari.Când a ajuns acolo, mare i-a fost mirarea văzând cum tremură toți de frică din cauza uriașului.Micul păstor s-a înfuriat și s-a hotărât să meargă să-l înfrunte.Nu avea la el decât o praștie și o trăistuță cu câteva pietre de râu.
Când l-a văzut uriașul a început să râdă de micul păstor, dar acesta nu a stat prea mult pe gânduri : a pus o piatră în praștie și l-a lovit pe uriaș direct în frunte.Uriașul a fost doborât pe loc, iar soldații inamici au fugit de frică, crezând că micul păstor are puteri magice.
-Voi ce credeți copii?
ANEXA 2
ANEXA 3
1.Tristețe
2.Dezgust 3,Furie
4.Uimire
5.Fericire
ANEXA
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: G.P.N-Școala de Artă S.Celibidache’’ Roman
NIVEL II / Grupa mare ,,Ștrumfii”
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?
TEMA PROIECTULUI: „Personaje din povești și stările lor sufletești”
TEMA ACTIVITĂȚII: „În lumea poveștilor”
TIPUL ACTIVITĂȚII: consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi
MIJLOC DE REALIZAR E
Activitate integrată : ADP+ALA1+ ADE (DȘ+DEC) + ALA2
FORMA DE REALIZARE: frontal, individual, pe grupuri
DURATA: o zi
SCOPUL:
-Stimularea copiilor în direcția unei exprimări emoționale spontane și descoperirea abilităților empatice.
-Consolidarea deprinderilor de a realiza în mod original o compoziție plastică, obținând efecte plastice, forme spontane și elaborate, prin tehnici specifice picturii.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
ALA1
a)Cognitive
OC1-să denumească materialele de pe măsuțe;
OC2-să interpreteze diferite roluri corespunzătoare emoțiilor de bază (fericire,tristețe,furie,frică,rușine,dezgust);
OC3-să construiască prin suprapunere, îmbinare, alăturare un palat;
OC4-să identifice și să denumească emoțiile de pe jetoane;
OC5-să realizeze corespondența emoticoane-fotografii;
c) Psihomotrice:
OP1 -să-si coordoneze corect poziția corpului față de sarcinile primite;
OP2-să mânuiască corect materialele puse la dispoziție;
b) Afective
OA1 -sa coopereze cu colegii manifestând o atitudine pozitivă în comunicare și relțtionare;
Activități pe domenii experiențiale ( ADE)
● DLC-Educarea limbajului-,,Pe tărâmul emoțiilor”-joc didactic
● DEC-Activitate artistico-plastică:,,Măști cu personaje din povești”-pictură
a)Cognitive
OC1-să recunoască povestea din care face parte textul;
OC2-să identifice propriile emoții produse de povestea audiată;
OC3-să asocieze numele unei emoții cu imaginea corespunzătoare;
OC4-să denumească materialele și instrumentele de lucru utilizate;
b)Psihomotrice
OP1-să se orienteze în spațiul clasei;
OP2-să aplice pe suprafața dată culoarea, prin folosirea unor tehnici specifice picturii ( cu pensula, bețișorul) pentru realizarea temei;
OP3-să execute mișcări de încălzire a mușchilor fini ai mâinii;
OP4-să respecte poziția corectă a corpului față de suportul de lucru, pentru o bună coordonare oculo-motorie;
c)Afective:
OA1-să participe afectiv la joc, manifestându-se liber și creativ;
OA2-să manifeste spirit de echipă în activitatea de grup ;
OA3-să manifeste implicare afectivă în realizarea picturii propuse;
OA4-să exprime liber aprecieri proprii despre lucrarea sa și a colegilor, motivânndu-și părerea;
ALA 2
a)Cognitive:
OC1- să execute corect și grațios pașii de dans;
OC2- să sesizeze diferențele de ritm și să-și armonizeze mișcările raportate la colegii de dans;
b)Psiho-motorii:
OP1- să-și coordoneze mișcările și să execute pașii simpli de dans modern în ritmul muzicii;
OP2- să execute mișcările de bază asociate cu gestică și muzică.
c)Afective:
OA1- să manifeste interes și bună dispoziție;
OA2- să participe activ și afectiv la programul propus, dând dovadă de: inițiativă, cooperare și interes în realizarea unui scop comun;
SARCINA JOCULUI: Recunoașterea și denumirea emoțiilor după prezentarea fragmentelor din povești.
REGULA JOCULUI: Vor fi 2 echipe care se vor întrece.Fiecare răspuns corect va fi recompensat cu un set de măști .Cu fiecare sarcină rezolvată vor avansa până la Palat unde vor picta măștile.
ELEMENTE DE JOC : mânuira materialului, aplauzele, întrecerea, mișcări, recompense;
STRATEGII DIDACTICE :
METODE ȘI PROCEDEE: conversația, observația,explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, jocul, metoda interactivă călătoria misterioasă, mâna oarbă,turul galeriei.
TRATAREA DIFERENȚIATĂ : Voi creea sarcini didactice dintre cele mai variate, care să dezvolte spritul de inițiativă și încredere în forțele proprii. Voi oferi sprijin acelor preșcolari care necesită ajutor în îndeplinirea sarcinilor.
MIJLOACE DIDACTICE: ecusoane ,acuarele, pensoane, bețișoare, măști.
FORMA DE ORGANIZARE: frontal, pe echipe și individual.
RESURSE UMANE: educatoarea și preșcolarii.;
RESURSE TEMPORALE : aproximativ 70 de minute.;
EVALUARE :aprecieri orale,observarea permanentă a comportamentului copiilor, utilizarea produselor activității, corectarea răspunsurilor ( acolo unde a fost cazul), Turul Galeriei și autoevaluarea.
PROGRAMUL ZILEI
ELEMENTE LE COMPONENTE ALE ACTIVITĂȚII
1.Activități de dezvoltare personală (ADP):
Întalnirea de dimineață: „Azi mă simt…”
Salutul;
Noutatea zilei;
Prezența și prezentarea;
Calendarul naturii;
Împărtașirea cu ceilalți;
Rutine:
Sosirea copiilor la grădiniță;
Deprinderea de-a fi respectuos „Vorba dulce, mult aduce!”;
Tranziți
„Bună dimineața, bine v-am găsit!”
,,În lumea basmelor”-cântec;
,,Culorile se ceartă”-cântec;
2.Jocuri și activități liber alese (ALA 1):
JOC DE ROL: „ De-a micii actori”
CONSTRUCȚII: „Palatul Zânei Poveștilor”;
ȘTIINȚĂ: ,,Detectivii emoțiilor”
3. Activități pe domenii experiențiale (ADE)
DLC: "Pe tărâmul emoțiilor"- joc didactic;
DEC: "Măști cu personaje din povești”-pictură;
4.Jocuri și activități recreative (ALA 2):
Dans tematic : ,Carnavalul personajelor din povești”
SCENARIUL ZILEI
Educatoarea intră în sala de grupă însoțită de copii, pe melodia ,,În lumea basmelor’’.
a ) Salutul
Educatoarea îi salută « Bună dimineața, copii! ». Copiii răspund la salut, apoi educatoarea îi va încuraja să o salute și pe doamna educatoare venită în vizită, deoarece a auzit numai lucruri bune despre ei ( noutatea zilei).
b)Prezența : – Salutul copiilor pornește de la educatoare și se continuă prin tehnica rotativă, fiecare copil salutându-și colegul din stănga și din dreapta.
c)Calendarul naturii :
Copiii vor alege jetoanele potrivite zilei și le vor așeza corespunzător în dreptul indicatorilor din calendar. „În ce anotimp suntem?”, „În ce data, zi a săptămânii suntem?, Dar luna și anul?”, Ce zi a fost ieri?”, „ Ce zi va fi mâine?”, „Cum este vremea?”
d) Împărtășirea cu ceilalți
La indrumările educatoarei cu privire la intrebarea ,, Cum vă simțiți azi?’’, copiii vor răspunde punând în valoare cunoștințele cu privire la această temă.
e)Mesajul zilei : Coincide cu momentul de captare a atenției.
Copiii vor descoperi un plic de la prietenii Zânei Poveștilor.
Dragi copii,
Vrăjitoarea inimă de gheață s-a înfuriat pentru că nu a fost invitată la
Balul Primăverii din Ținutul Poveștilor de către Zâna Poveștilor.I-a distrus palatul, i-a împrăștiat în toată împărăția sipetul cu amintiri , iar pe ea a transformat-o într-o zână fără emoții. Ea nu poate plânge dacă o doare ceva,nu mai poate zâmbi chiar dacă cineva face o glumă, dacă se apropie de ea un lup fioros , ea nu se mai sperie, dacă cineva o supără nu se mai poate înfuria, iar daca face o nazbâtie nu îi este rușine.Viața ei fără emoții este un calvar.
Vraja se poate rupe doar dacă o ajutați .
Cu drag,
Prietenii Zânei Poveștilor
Prietenii zânei v-au pregătit niște surprize pe măsuțe.
Prin procedeul măna oarbă, copiii vor extrage jetonul cu unul din cele 3 centre, apoi se vor grupa la cele trei sectoare.
La sectorul jocul de rol , va trebui să imitați diferite emoții astfel zâna își va reaminti cum să se comporte în diferite situații.
La sectorul Știință , veți căuta fotografiile împrăștiate de către Vrăjitoare și le veți sorta în funcție de emoticon.
La sectorul Construcții , veți construi un Palat pentru zână.
Dacă lucrați frumos la centrele de interes, vom merge împreună într-o călătorie imaginară pe Tărâmul emoțiilor. Grupa va fi împarțită în 2 echipe : echipa zâmbâreților și echipa furioșilor.
Va trebui să ascultați un fragment dintr-o poveste, apoi să spuneți din ce poveste face parte, după care va trebui să identificați emoția descrisă.
Pentru fiecare răspuns corect veți primi căte un set de măști cu personaje din povești.V-a câștiga echipa care are cele mai multe măști.
Se propune servirea mesei (R- deprinderi de ordine și autoservire) .
Apoi veți merge la Palat unde veți picta măști cu personaje din povești.
La sfărșitul activității sunteți invitați la Carnavalul personajelor din povești unde veți dansa.
Voi evalua activitatea copiilor prin aprecieri orale, apreciind pozitiv activitatea acestora, felicitându-i pentru reușita zilei, pentru modul în care au lucrat și pentru răspunsurile date.
SCENARIUL DIDACTIC
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I [306889] (ID: 306889)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.