Cap. III Abordarea Firmei de exercițiu din perspectivă organizatională [306866]

CAP. III Abordarea firmei de exercițiu din perspectivă organizatională

3.1. [anonimizat] a unei societăți reale

3.1.1. Concept, avantaje, actorii implicați

3.2. Firma de exercițiu ca grup organizațional. Inteligența emoțională și relațiile psihosociale la nivelul organizației

3.3. Climatul organizațional. Eficiența cooperării versus competiției în obținerea performanței la nivelul firmei de exercițiu

3.4 [anonimizat]

3.4.1 Abordare interdisciplinară.Aplicații practice

3.1. [anonimizat] a unei societăți reale

Firma de exercițiu este un model virtual al unei întreprinderii reale. Este considerată o [anonimizat]-o firmă reală. (Ștefănescu et.al., 2012) . Îmbinarea armonioasă și creativă a [anonimizat].

3.1.1. Concept, avantaje, actorii implicați

Apărut în țara noastră în anul 1996 [anonimizat], o concepție modernă de integrare și de aplicare interdisciplinară a cunoștințelor, o abordare care asigură condiții pentru probarea și aprofundarea practică a competențelor dobândite de elevi în pregătirea profesională.( [anonimizat]! 2012).[anonimizat], [anonimizat], dezvoltarea a capacităților personale în toate domeniile structurii organizatorice a întreprinderii, precum și contactul cu mediul extern al firmei.

Scopul principal al activităților derulate în firma de exercițiu este învățarea. Astfel, [anonimizat].

Obiective ale firmei de exercițiu:

deprinderea elevilor cu activitățile specifice unei firmei reale;

simularea proceselor economice și a operațiunilor întâlnite într-o afacere reală;

însușirea și exersarea limbajului specific afacerilor;

dezvoltarea de competențe necesare unui întreprinzător de succes:[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], organizare și perseverență;

îmbinarea armonioasă a [anonimizat] o absorbție mai ușoară a absolvenților pe piata muncii.

[anonimizat] o multitudine de avantaje:

dezvoltarea competențelor lingvistice prin exersarea limbilor străine;

formarea spititului antreprenorial;

dobîndirea de calificări cheie în domeniul economic;

îmbinarea armonioasă a cunoștințelor teoretice cu cele practice;

asumarea riscului în afaceri;

dezvoltare personală;

oportunitățile încheierii de noi parteneriate.

[anonimizat], iar elevul participă prin propia voință la etapa de formare. [anonimizat]. Are o [anonimizat]ind un avantaj în propria formare.

Având ca principal scop aprofundarea cunoștințelor economice prin activitatea practică, firma de exercițiu ca metodă de predare- învățare are urmatorii actori implicați: elevii, profesorilor coordonatori de firmă de exercițiu, școala, agent economic de profil cu activitate pe piața reală, Centrala ROCT.

Elevii, resursa principală al F.E, se dezvoltă personal și profesional, implicându-se direct în procesul de învățare. În cadrul firmei de exercițiu exersează și dobândește, pe de o parte, competențe cheie, ca de exemplu: stil de conducere, lucru în echipă, autonomie de lucru, spirit critic și rezolutiv, asumarea răspunderii, independență, gândirea creativă, îmbinarea cunoștințelor accumulate cu practica, rezolvare de situații problemă, iar, pe de altă parte, competențe specializate:înființarea și organizarea activității firmei de exercițiu, elaborarea de strategiiși politici, stabilirea organigramei,identificarea macromediului de afaceri, stabilirea oportunităților de piață, elaborarea de decizii,realizarea ofertelor de produse și servicii, analiza evidenței contabile, etc.

Rolul profesorului coordonator de firmă de exercițiu este acela de colaborator în echipă, de consilier, de consultant.Are responsabilitatea asigurării cadrului necesar elevilor pentru exercitarea situațiilor de învățare practice, să verifice cunoștințele și competențele însușite de elevi, sa-i motiveze, să stabilească sarcini clare pentru elevi, să orienteze și să organizeze activitatea în firma de exercițiu.

Instituția de învățământ pune la dispoziția firmei de exercițiu spațiul necesar desfășurării activității, printr-un contractul de închiriere (simulat), încheiat între școală – proprietar/locator și firma de exercițiu – chiriaș/locatar. Sediul social al firmei de exercițiu este același cu sediul real al școlii. De asemenea, școala sprijină firmele de exercițiu prin amenajarea unui laborator/ cabinet „firmă de exercițiu” cu echipamentele (calculatoare, imprimantă, videoproiector etc.), software-ul și alte materialele consumabile, respectiv mobilier de birou și toate mijloacele de informare și comunicare necesare în vederea unei bune desfășurări a activității.

Fima Mamă – este societate comercială parteneră care sprijină firma de exercițiu cu informații de specialitate legate atât de gama de produse sau servicii, cât și de documentele suport pentru derularea proceselor și activităților într-un mediu de afaceri real (Ștefănescu,et. al., 2012).Agentul economic denumit simbolic “Fima Mamă “ își poate adduce contribuția și prin sponsarizări oferite pentru participarea firmelor de exercițiu la diferite competiții interne și internaționale, târguri de profil pentru o mai bună exersare a activitații profesionale.

Centrala ROCT: reprezintă “organismul” (centrala) de coordonare a firmelor de exercițiu din învățământul preuniversitar din România. Are atribuții de autorizare, consiliere, coordonare a firmelor de exercițiu, dar și reprezentarea și integrarea lor la nivel internațional. ROCT deține în portofoliu și servicii de simulare pe care firmele de exercițiu partenere nu le pot oferi, și anume: activitățile desfășurate de instituțiile statului (Registrul Comerțului, Casa de Pensii, Casa de Asigurări de Sănătate și alte Asigurări Sociale, Curtea de Arbitraj, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Administrația Finanțelor Publice, etc.), îndeplinește rolul de bancă, verifică și certifică gradul de îndeplinire a standardelor de calitate de către firmele de exercițiu, etc..

EUROPEN (European Practice Enterprises Network): Asociația Internațională a Centralelor firmelor de exercițiu – asociație non-profit fondată în octombrie 1997 (7 500 firme virtuale; 42 țări afiliate, inclusiv România).

Figura nr….

Relaționarea firmei de exercițiu cu partenerii de interese

Sursa: Ștefănescu M.coord, Ghidul firmei de exercițiu – Cea mai bună practică! 2012, p.22

Se observa din figura precedentă influența factorilor din mediul extern asupra organizării firmei de exercițiu în vederea simulării tuturor proceselor economice dintr-o firmă reală.

3.2. Firma de exercițiu ca grup organizațional. Inteligența emoțională și relațiile psihosociale la nivelul organizației

Profesorul Mielu Zlate definea grupul clasă ca “ansambluri de indivizi (elevi), constituite istoric, între care există diverse tipuri de interacțiune și relații comune determinate” (Zlate, 1984, apud Iucu, 2006, p.56). Prin analogie, putem afirma că firma de exercițiu nou înființată este “un grup de muncă, formal, instituționalizat, alcătuit din elevi de aceiați vârstă și care funcționează în domeniul instructiv-educativ în scopul formării elevilor în conformitate cu obiectivele stabilite ce decurg din idealul educațional” (Truță, 2005, p.10).

Prin funcțiile sale de grup cum ar fi cele de: socializare, învățare socială și integrare, clasa de elevi se afirmă ca “laboratorul în care se însușesc și se experimentează conduitele așteptate de societate”(Zlate,1987, apud Negovan, 2008). Dar, firma de exercițiu ca grup social, nu este numai un mijloc de socializare, de formare și dezvoltare a personalității indivizilor, ci reprezintă un centru activ, dinamic, evolutiv, atât în planul devenirii umane, cât și al autodevenirii sale permanente, dar și al dezvoltării competențelor practice, antreprenoriale, lucru în echipă, stilul de conducere, prelucrarea independentă a informațiilor, gândirea creativă, , rezolvare de situații problemă, perseverență, organizare a locului de muncă. Profesorul Dumitru Vrabie (2002) vorbind despre grupul clasă afirma că acesta are o istorie proprie în funcție de care se configurează atât prezentul, cât și viitorul său. Clasa de elevi este “un grup angajat în activități cu obiective comune, ce crează relații de interdependență funcțională între membrii săi” (Radu,1976, p.180). Ca orice grup primar, clasa de elevi (Păun,1994; Iucu, 2006; Chelcea, 2008)și firma de exercițiu este caracterizată de:

mărimea colectivului: 10–15 / 30-35 de elevi, reuniți într-un colectiv în funcție de,

proximitate față de școală, obiectul de activitate al firmei, etc. Dacă inițial, clasa de elevi, este un grup formal, instituționalizat cu timpul, prin legăturile interpersonale, informale, afective și spontane, a timpului petrecut împreună, atât relațiile, formale dar mai ales cele informale se amplifică, se nuanțează ducând la apariția subgrupurilor dominate de relațiile informale (”bisericuțe”);

relațiile, informale sau formale, din interiorul colectivului de elevi, se bazează pe contactele de tip "face to face" și pe o încarcătură afectivă specifică relațiilor directe și permanente din interiorul clasei;

structura colectivului care, în funcție de relațiile existente între membri clasei, poate fi:

formală, rezultat al investirii oficiale a elevilor cu diferite roluri (manager general, manager de departament,contabil, economist, agent de vânzării, etc.) ceea ce va duce la apariția liderilor oficiali/formali, permanenți /temporari, grupați într-un organism de conducere (exemplu, "consiliul de conducere al F.E.") a căror responsabilitate este urmărirea, îndeplinirea și atingerea obiectivelor firmei de exercițiu;

– informală, rezultată firesc, natural și spontan pe baza relațiilor care se stabilesc între elevi, după un anumit timp, cu o dinamică și dezvoltare proprie, continuă, cu caracter afectiv, bazat pe legături de simpatie, antipatie și indiferența între membri săi.

coeziunea grupului, definită de profesorul Mielu Zlate drept “grad de legătură, de unitate,

de înțelegere reciprocă dintre membri sau, dimpotrivă, tensiunile și conflictele dintre ”(Zlate,1997, apud Iucu, 2006, p.57) apare din interacțiunile stabilite între elevi fără a fi redusă la suma particularităților psihice ale elevilor, dar cu puternice efecte psihologice asupra membrilor grupului. Ea se referă la “gradul de unitate și integrare al colectivului școlar, cât și la rezistența acestuia la destructurare” (Iucu, 2006, p.54).

dinamica colectivului surprinde totalitatea transformărilor care au loc în interiorul firmei.

Succesul firmei de exercițiu presupune obținerea de către elevi a unui randament școlar bun, care să le asigure integrarea socio-profesională și crearea unei personalități receptive față de schimbări, capabile să ia decizii și să se adapteze la nou. Capacitatea de a recunoaște emoțiile și de a le face față duce la performanțe mai mari, atât la școală, cât și în relațiile interpersonale și în muncă.

T. B. Brazelton (1992) afirmă că modul cum învață un copil este în directă relație cu inteligența emoțională, iar pentru obținerea succesului personal trebuie îndeplinite următoarele condiții (apud Roco, 2004):

1. Încrederea în sine – capacitatea de a avea sentimente pozitive față de sine, credința că sunt mai multe șanse de a reuși decât de a eșua în orice activitate;

2. Curiozitatea – înclinația de a avea o gândire pozitivă îndreptată spre lucruri pozitive;

3. Intenționalitatea – capacitatea de a manifesta perseverență în atingerea scopurilor propuse, amânarea satisfacerii imediate a nevoilor;

4. Autocontrolul – capacitatea de a controla propriile acțiuni;

5. Capacitatea de a stabili relații cu cei din jur printr-un comportament prosocial;

6. Abilități de comunicare interpersonală – dorința de a discuta, de a împărtăși emoțiile cu alții și de a avea încredere în aceste persoane;

7. Cooperarea – abilitatea de a combina nevoile proprii cu ale altora.

Psihologii afirmă că inteligența emoțională și abilitatea copilului de a stabili relații cu ceilalți din jur stau la baza succesului școlar, dar și a succesului în viață. Având la bază un coeficient de inteligență emoțională mare, elevul poate să se motiveze în momentul în care întâlnește o frustrare, poate să-și stăpânească pornirile și să amâne satisfacțiile și este capabil să-și înfrâneze emoțiile să-i întunece gândirea. Aceste calități îl ajută să treacă peste unele eșecuri școlare și să continue în realizarea sarcinii, îi dau încredere în sine, subliniind o autoeficiență crescută.

Un rol important în inteligența emoțională îl reprezintă managementul emoțiilor.La elevii anxioși, teama se suprapune cu gândirea logică și memoria, iar în timpul testelor le tulbură capacitatea de a gândi rațional. Elevii care au învățat să-și gestioneze emoțiile se pot folosi de anxietate, motivându-se pentru o pregătire mai bună și pentru obținerea unor rezultate mai valoroase. Automotivarea are un mare rol în obținerea unor rezultate școlare superioare, deoarece utilizând emoțiile pentru a atinge un scop este important pentru stapânire, gândire logică și creativitate.

La fel de importantă este percepția despre sine a adolescentului. Nemulțumit de modul în care arată, el se îndoiește de sine, se crede mai puțin înzestrat intelectual, atractiv, pentru că se percepe pe sine cu nemulțumire. Autopercepția se poate manifesta ca fiind negativă în cazul în care există rezultate școlare slabe sau ca urmare a inadaptării școlare. Tinerilor cu stimă de sine înaltă și bine văzuți în colectivul de elevi le sunt încredințate sarcini cu expectație pozitivă. Ei își susțin întotdeauna părerile cu fermitate și au mai puține probleme personale. Elevii care au stimă de sine scăzută nu arată inițiativă, nu vor să se exprime de teama să nu greșească sau să-i supere pe ceilalți, și, în general, au probleme personale legate de dificultățile lor.

O altă caracterstică a inteligenței emoționale care poate influența performanța în general, iar în particular la nivelul firmei de exercițiu , o reprezintă optimismul definit ca ”o atitudine care protejează oamenii împotriva căderii în depresie, disperare, apatie în fața dificultăților”(Roco, 2004, p.169). Elevii care trăiesc o stare de bună dispoziție, își pot gestiona sentimentele/emoțiile și au răbdare, demonstrează că sunt capabili atât din punct de vedere emoțional și la școală, dar și-n viață și îndeplinesc cu succes sarcinile. Rezultatele școlare mai bune ale elevilor cu inteligență emoțională crescută se datorează avantajelor pe care aceasta le întrunește și care se îmbină ca factori indispensabili în performanța școlară.

3.3. Climatul organizațional. Eficiența cooperării versus competiției în obținerea performanței la nivelul firmei de exercițiu

Climatul organizațional este definit ca „ambianța intelectuală și morală care domnește într-un grup, ansamblul percepțiilor colective și al stărilor emoționale existente în cadrul organizației. (Păun,1999, p.115). Mihaela Vlăsceanu (2003, p.139) vorbind de mediu organizațional, caracterizat ca un ansamblu de “lucruri, persoane, condiții (resurse, constrângeri) sau influențe (culturale, politice, legislative) care interferează cu funcționarea sa”, remarca complexitatea definirii și gama variată de prezentare a mediului organizațional.

Despre cultura organizațională, Emil Păun (1999) afirma, că este puternic “amprentată subiectiv” de semnificațiile atribuite, celor cu care relaționează, de fiecare individ și că determină climatul (dimensiune dominant obiectivă). Cele două concepte deși distincte se găsesc într-un raport de interdependență.

Regulile rigide sunt răspunzătoare de deteriorarea climatului organizațional în număr mare care, în loc să rămână simple repere acționale, sunt aplicate ad litteram de către niște manageri la rândul lor rigizi în planul personalității (Merton,1965). Autorul identifică elementele care promovează rigiditatea climatului organizațional, cum ar fi: sectoare strict delimitate, reguli, structura piramidală, indicatorii de remunerație, primele, treptele ierarhice, disciplina, regulamentele interne etc. Flexibilitatea unei organizații este dată de contactele pe care angajațiii le stabilesc cu exteriorul și care favorizează: negocierea, aranjamentele, deschiderea către nevoile celorlalți, dar și favoritismul, inechitatea (Dupuy și Thoenig, 1983). Acest tip de flexibilitate la care făceau trimitere cei doi autori, pune în evidență un climat organizațional mult mai dependent de numărul și reușita contactelor cu mediul extern, decât de calitatea comunicării sau a contactelor stabilite între membrii organizației respective. Totuși schimbarea într-o organizație poate începe din interior, prin politici de dezvoltare a personalului, de motivare și cointeresare a acestuia. Doar împreună aceste strategii pot influența pozitiv climatul organizațional.

Se spune că numai o cultură organizațională sănătoasă corelează pozitiv cu motivația superioară de învățare a elevilor și cu satisfacția profesională a cadrelor didactice.Firma de exercițiu ca metodă modernă de învățare pune în prim plan relația de colaborare profesor – elev.Elevul și profesorul în FE formează o echipă sudată în care fiecare are rolul său bine stabilit. Ori de câte ori se ia în discuție succesul școlar există un punct comun de vedere cu privire la dependența acestuia de: caracteristicile înnăscute, autoritatea parentală, originea socială, rolul valorilor și cultura la care se raportează familia, abilitățile, tipul de organizare a familiei, mobilitatea socială, dar mai puțin s-a vorbit de modul în care relațiile socio-afective stabilite în mediul educațional, inclusiv relațiile afective elev-profesor influențează performanțele școlare/academice ale educaților cu efect de optimizare/diminuare a acestora (Ionescu, 1997). Relațiile predominante din cadrul firmei de exercițiu pot genera un climat educațional pozitiv, care să încurajeze învățarea și dezvoltarea personală a elevilor.

Un mediu școlar eficient, sub raportul performanței, se caracterizează prin:

• accentul pus pe activitățile academice și pe asigurarea calității în educație, ca prioritate principală;

• libertatea cadrelor didactice de a-și organiza orele și de a-și planifica lecțiile;

• evaluarea permanentă, văzută ca oportunitate de îmbunătățire a instruirii, de către: elevi, cadre

didactice și părinți;

• integrarea școlii în comunitate;

• participarea activă a elevilor la procesul de învățare, răsplătirea creativității și gândirii critice, nu memorarea mecanică (Miclea și Lemeni, 2004).

S-a constatat că există o relație direct proporțională între gradul de coeziune și performanța clasei /grupului, astfel, cu cât coeziunea grupului este mai mare cu atât performanța este mai ridicată (în special în cazul sarcinilor școlare simple, nu și în cazul sarcinilor școlare complexe, când relația este invers proporțională) (Miclea și Lemeni, 2004). Aspectul major al culturii organizaționale a elevilor îl constituie strategiile de adaptare la solicitările școlare. Prin aceste strategii elevii reușesc/încearcă un fel de compromis prin faptul că își construiesc o imagine de supus față de cerințele cadrelor didactice, în timp ce încearcă să-și satisfacă și propriile interese. De exemplu, își însușesc strategii de negociere cu cadrele didactice ori strategii de manifestare a rezistenței (absenteism, obrăznicie, violență) sau cum să se facă remarcați de profesori. Elevii își produc propria lor cultură, transmisă apoi fiecărei noi generații care intră în școală.

Dar climatul școlar nu doar înfluențează activitatea din școală prin intermediul trăirilor afective declanșate (de exemplu, sentimentul de frică, sentimentul de destindere),ci și activitatea unei firme de exercițiu generând performanță sau poate fi expresia unui anumit nivel al acesteia. Climatul explică nu doar comportamentele elevilor și al cadrelor didactice, ci și performanța organizației școlare și implicit a firmei de exercițiu.

Cu siguranță, tonul afectiv pozitiv utilizat de profesor în relația cu clasa contaminează elevii și relațiile dintre ei menținând astfel un climat lucrativ, stenic, fovorabil activității de învățare, cooperării în activitatea la clasă și performanței școlare. În plus, un climat lipsit de tensiuni și favorabil învățării va stimula manifestările creativității și încrederea în propriile forțe și va înfluența opțiunile școlare și profesionale ale adolescenților.

„Competiția este o formă motivațională a afirmării de sine, incluzând activitatea de afirmare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalți pentru dobândirea unei situații sociale sau a superiorității” (Cosmovici și Iacob,1998, p.242). Elevii simt acest mediu competitiv, plecând chiar de la sistemul de notare (pentru că predomină notarea raportată la grup celei individualizate). Astfel, reușita oricărui membru al clasei de elevi înseamnă eșecul altuia, pe când în firma de exercițiu ca metodă inovatoare de învățare nu poate exista fără competiție și cooperare, iar succesul oricărui membru mărește șansele de succes ale celorlalți. Din păcate sunt profesori care încurajează relațiile competitive minimalizând rolul antrenării elevului în procesul de transformare a clasei/grupului într-un mediu de învățare. Efectele competiției se văd, în primul rând, în plan motivațional, elevii depun mari eforturi, lucrează cu pasiune, își fixează aspirații înalte, învăță să lupte, perseverează pentru atingerea obiectivelor și se pregătesc pentru a face față condițiilor unei societăți competitive. Cu siguranță, competiția face mai atractive sarcinile școlare, iar elevii sunt antrenați în aprecierea propriilor capacități prin comparare cu colegii, își dezvoltă spiritul critic și autocritic. Însă, numai competiția moderată „este o formă motivațională a afirmării de sine, incluzând activitatea de afirmare proprie, în care individul rivalizează cu ceilalți pentru dobândirea unei situații sociale sau a superiorității” (Ausubel și Robinson,1981, p.491). Ea stimulează efortul, productivitatea, promovează aspirații înalte, apropie realizările de capacitățile elevului.Dobândirea prestigiului, demonstrarea superiorității personale, obținerea rezultatelor cu orice preț sunt dominantele activității competitive, care pot marca personalitatea elevului. Însă, competiția greșit înțeleasă de către elevi duce uneori la manifestări agresive, favorizează slaba interacțiune și lipsa comunicării între elevi, apare tendința de obstrucționare a elevilor care vor să obțină performanță, dar și: neîncredere reciprocă, rivalități, conflicte, invidie și egoism, frustrare și anxietate (Cucoș,1996). Cum competiția exagerată generează și nesiguranță, neputință, tendința de abandonarea sarcinii primite (în cazul elevilor mai puțin dotați) este de dorit ca acest tip de activitate să se desfășoare între elevii cu niveluri cognitive, relativ apropiate. Dorind să sublinieze rolul negativ al utilizării sistemului premial și de penalizare în clasele structurate competitiv, profesorul Ion Radu atenționa că „se poate răsfrânge negativ în sfera relațiilor interpersonale, se creează rivalități, conflicte, sentimente de invidie, gelozie” (Radu,1976, p.192). Totuși, competiția este benefică când elevii, organizați în grupuri mici, cooperează împotriva altor grupuri (Lemeni și Miclea, 2004). În cadrul activităților derulate în firma de exercițiu apare cooperarea sub diferite forme, de la sprijinirea periodică a colegului de bancă până la lucrul pe echipe, elevii sunt apreciați pozitiv în condițiile în care și colegii au aceleași rezultate. Este știut faptul că printre elevi există temerea că notele mari le scad din popularitate (fiind etichetați ca“tocilari”), motiv pentru care unii, din dorința de a nu pierde aprobarea grupului (uneori mult mai dureroasă decât dezaprobarea propriului părinte) încearcă să nu pară prea “deștepți”. Explicația, elevii cu rezultate foarte bune, în unele colective, nu sunt apreciați ci dincontră, ridiculizați. Totuși, competiția pentru note, în clasele în care elevii au așteptări școlare și profesionale ridicate, este mare. Astfel, dacă performanța școlară este mult apreciată la nivelul clasei, sunt elevi care, pentru a evita obținerea unor rezultate proaste, apelează la mijloace sancționabile în mediul școlar. Cu un status bun la nivelul clasei, elevii, vor fi tot mai atrași de activitățile școlare și mai puțin preocupați de câștigarea aprobării celorlalți.

Cooperarea reprezintă o activitate orientată social, în care individul colaborează cu ceilalți pentru atingerea unui țel comun. În general, elevii lucrează în condiții de cooperare, când sunt organizați în grupuri și au o sarcină comună de învățare. Din păcate, de cele mai multe ori, în învățământul nostru se promovează organizarea individualistă, când succesul sau eșecul unui elev nu are consecințe asupra performanței celorlalți membrii ai clasei (Cosmovici,1998). O soluție ar fi nu notarea individualizată, caracterizată prin „încercarea de raportare a rezultatelor obținute de elevi la alte rezultate individuale, realizate de aceiași elevi, în timp” (Cucoș,1996, p.109) ci una care să încurajeze colaborarea din timpul orei. Cooperarea mai înseamnă și un câștig în planul interacțiunii dintre elevi, al comunicării, al atitudinilor reciproce și al coeziunii grupului. Ea implică o comunicare onestă și deschisă între membrii clasei, fiecare fiind interesat să transmită informații semnificative și relevante. Relațiile de cooperare dezvoltă sentimente de simpatie și prietenie, de încredere, de disponibilitate la solicitările celuilalt. „Cooperarea dă naștere unui climat mai destins, lipsit de tensiuni, în care fiecare poate să lucreze conform propriilor capacități.” (Sălăvăstru, 2004, p.135). Acest fapt generează creșterea stimei de sine, a încrederii în forțele proprii dar și valorizarea competențelor celorlați. Mai mult ca sigur, apartenența la grupurile „cooperative” oferă elevilor satisfacție, echilibru și condiții optime de dezvoltare a personalității. Dintre efectele negative posibile: pierderea motivației individuale și reducerea efortului în condițiile îndeplinirii de către grup a unei sarcini colective.

Un rol deosebit în utilizarea metodelor bazate pe cooperare în activitatea școlară îl joacă dirigintele/alt cadru didactic, care are ca sarcină: coordonarea activității, stabilirea sarcinilor și realizarea obiectivelor educaționale.

O competiție moderată, presupune cooperarea, deoarece un grup care nu are încredere în forțele proprii și nu se simte competent, nu este un grup apt să rezolve în comun o sarcină.

Climatul din firma de exercițiu bazat pe cooperare și competiție, poate fi: cauză și efect al dezvoltării performante a organizației. Cauză, în măsura în care factorul uman (elevi, cadre didactice) este considerat principalul motor în direcția îndeplinirii obiectivelor organizației și în asimilarea valorilor sociale, efect, în măsura în care organizația acționează și reușește să alinieze nevoile organizației cu nevoile indivizilor, făcând astfel posibilă adaptarea organizației la mediul social (Neculau,1977).

În concluzie, reușita activităților școlare la nivelul clasei/grupului de elevi depinde de mai mulți factori, printre care: sintalitatea, stilul de activitate, coeziunea, ethosul, balanța competiție–cooperare, toleranța, reactivitatea pozitivă la succes–insucces, acceptarea diferențelor și a individualității, asumarea responsabilității, permisivitatea la noi experiențe, constrângeri și standarde de învățare-evaluare, comunicarea pe orizontală și verticală, etc.

3.4 Activități derulate – model și mijloc de învățare

Firma de exercițiu are la bază un model valid din economie care se aliniază tuturor cerințelor unei firme reale. Aceasta înseamnă că elevii realizează toate atributele necesare inființării, organizării și funcționării firmei.Sunt simulate toate procesele esențiale care se derulează.

“În centrul activităților nu se află succesul economic al firmei, ci numărul de situații de învățare oferite! Obiectivul prioritar al exersării prin firma de exercițiu nu este rezultatul economic, ci exersarea completă și repetată a diverselor operațiuni economice”. (Ștefănescu,et. al., 2012)

Conceptul firmă de exercițiu are la bază o idee de afaceri, pe care elevii o vor pune în practică exersînd competențele antreprenoriale prin culegerea datelor pentru înființare, alegerea obiectului de activitate și a formei juridice, identificarea concurenței și a oportunităților de piață, exersarea proceselor economice, etc..Este constituită la nivel virtual respectând toții pașii legali din domeniul autorizării constituirii și funcționării unei societăți.

Autorizarea firmei presupune parcurgerea următoarelor etape:

a. rezervarea denumirii prin completarea Cererii de rezervare denumire cu trei denumiri preferate (se verifică disponibilitatea denumirii firmei de exercițiu în secțiunea Rețeaua FE).

b. înregistrarea firmei de exercițiu pe platforma www.roct.ro

c. realizarea documentației pentru validarea firmei

d. validarea firmei și primirea documentelor oficiale ale firmei de exercițiu

Asigurarea necesarului de personal în vederea competitivității și bunei desfășurării a activității prevede parcurgerea următorilor pași:

planificarea resurselor umane prin stabilirea numărului de angajați din firmă, dar și valorificarea politicilor și strategiilor de personal;

pregătirea recrutării prin analiza „Fișei postului” ( Anexa…) și publicarea anunțului de angajare ( Anexa…);

identificarea candidaților prin prospectarea internă sau externă a posibilităților de angajare;

selecția candidaților- identificarea acelor angajați care întrunesc atributele specificate în descrierea postului și cerințele postului prin analiza scrisorilor de intenție (Anexa…) și a Curriculum Vitae ( Anexa…), a aplicării chestionarelor și testelor de selecție, pre- cum și parcurgerea probei interviului;

integrarea noilor angajaților prin familiarizarea lor cu atribuțiile postului pentru care au optat;

instruirea și dezvoltarea profesională a resursei umane prin rotația posturilor elevilor din firma de exercițiu, dezvoltarea competențelor antreprenoriale, exerciții de docu- mentare, studii de caz, contactul cu alți specialiști în domeniu prin vizite de lucru, jo -curi, simululări, discuții în grup în vederea pregătirii lor pentru absorbția pe piața muncii, dar și atingerea unui maxim de performanță.;

salarizare conform responsabilităților și competențelor postului, dar și motivarea angajaților prin recompense;

evaluarea performanțelor –măsura în care angajații își duc la îndeplinire sarcinile ce le revin.

Organizația este „podiumul de manifestare” al elevilor angajați în firma de exercițiu. Stabilirea misiunii, viziunii, valorilor organizației, precum și a obiectivelor se concretizează prin cunoașterea eficientă „rolurile” pe care elevii le au la nivel de organizație, dar și în rezultatele așteptate în urma derulării afacerii. Aspirațiile pe termen lung neconcretizată în cifre se reflectă în viziunea firmei. Misiunea reprezintă unicitatea firmei, impactul pe care firma îl are asupra societății. Valorile fundamentale pe care firma și le asumă sunt concretizate în valorile organizației. Obiectivele sunt ceea ce așteptăm de la afacere. Pot fi de natură economică: productivitatea muncii, profit, cota parte din piață, rata profitului, cifra de afaceri, dar și sociale: relațiile cu furnizorii, autoritățile, sistemul de salarizare, paleta serviciilor oferite, cuantumul prețurilor, controlul poluării,calitatea produselor și serviciilor, durabilitatea.

Planul de afaceri este un demers important pentru o viitoare afacere de succes. Are în vedere creionarea în practică a ideilor,corelate cu mediul real de afaceri și orientarea proceselor economice spre obținerea profitului firmei de exercițiu ți corelarea cu cerințele de pe piața muncii.

Prin organizarea firmei de exercițiu înțelegem totalitatea activităților derulate la nivelul fiecărui department (marketing, secretariat, financiar-contabil, resurse umane, commercial, etc.) care dau posibilitatea elevilor să exerseze metoda interactivă de învățare firmă de exercițiu ce garantează succesul și atingerea obiectivelor propuse.

Firma de exercițiu privită ca sistem

Sursa: Ghidul firmei de exercițiu:Cea mai bună practică!, Ștefănescu,et. al., 2012, p.62

În cadrul unei firme de exercițiu, departamentul de marketing are ca principale atribuții elaborarea și punerea în practică a politicilor de produs, de promovare pe piață a firmei de exercițiu și a produselor sale, de distribuție și politica de preț ce formează mixul optim de marketing.

Departamentul comercial în cadrul firmei de exercițiu asigură: achiziția și desfacerea de bunuri și servicii, redactează cererile de oferte, actualizează lista furnizorilor și compară ofertele acestora, stabilesc necesarul de aprovizionare, întocmesc și înregistrează comenzile,

Întocmesc facturile și notele de recepție, controlează livrările, transmit facturile de achiziție la contabilitate pentru înregistrare, țin evidența stocurilor cantitativ cu ajutorul fișelor de magazie.

Angajații departamentului resurse umane asigură necesarul de personal pentru firma de exercițiu, competitivitatea pe piață și dezvoltarea performanțelor angajaților.

În cadrul firmei de exercițiu, departamentul secretariat este considerat a fi o conexiune între managerul general și managerii celorlalte departamente, dar și între firma de exercițiu și celelalte firme de exercițiu din mediul extern. Are ca obiectiv principal exempțiunea acesteia de unele activități, cu scopul realizării principalelor sale atribuții: programarea ședințelor de lucru a managererilor și realizarea rapoartelor, programarea întrunirilor din cadrul firmei, primirea vizitatorilor și a partenerilor de afaceri, multiplicarea documentelor,traducerea acestora în cazul contactului cu firme din străinătate, îndeplinirea activităților de protocol, primirea, prelucrarea și transmiterea informațiilor.

Printre atribuțiile departamentului financiar – contabil se numără înregistrea cronologic și sistematic a procesele economice, rezultatul activității, evidența înregistrărilor contabile, situația patrimoniului, fluxurile de trezorerie și evidențierea lor în documente justificative.

3.4.1 Abordare interdisciplinară. Aplicații practice

Prin îmbinarea armonioasă a noțiunilor economice aferente proceselor ce se desfășoară intr-o firmă reală cu practica se realizează o sinergie al disciplinelor integrate, modelul firmă de exercițiu dezvoltând o concepție modernă de integrare interdisciplinară a cunoștințelor.

Pentru elev ca angajat virtual, firma de exercițiu presupune cunoștințe IT, cunoașterea unei limbi moderne, abilități de comunicare, întregistrarea unor situații contabile, noțiuni matematice, completarea unor documente în vederea angajării, negocierea unor afaceri, realizarea planului de afaceri, logica, imaginația, activități ce se pot realiza și în cadrul modulelor de Contabilitate, Oraganizarea resurselor umane, Negocierea afacerii, Limba modernă, Marketingul afacerii, Tehnologia informației prin transmiterea interdisciplinară a cunoștințelor.

Altfel spus, noțiunile studiate sunt aprofundate într-un sistem funcțional numit “firmă de exercițiu” prin aplicarea interdisciplinară a noțiunile studiate, dar se creează și cadrul propice pentru aplicarea noilor cunoștințe în derularea unei afaceri de succes.

Pentru profesorul coordonator, firma de exercițiu reprezintă baza perfecționării profesionale continue și cadrul propice pentru dezvoltarea personală (Ștefănescu,et. al., 2012) îmbinănd o bună cultură generală cu cunoștințe IT și economice alături de o strânsă legătură cu colegii din catedră. De asemenea, profesorul are rolul de evaluator al procesului de învățare.

Aplicație practică nr.1

F.E S S.R.L din Brăila având ca obiect de activitate confecționarea articolelor de îmbracaminte și al accesoriilor pentru animale de companie, angajează:

1. Director adjunct

2. Director departament resurse umane

3. Director departament financiar – contabil

4. Director departament comercial

5. Director departament marketing

Cerințe:

Studii economice;

Cunoștințe limbă engleză (scris și vorbit);

Cunoștințe limbă germană (preferabil);

Se oferă: pachet salarial atractiv

Persoanele interesate pot depune CV-ul și scrisoarea de intenție la sediul firmei noastre din localitatea Brăila, cod poștal: 808765, Str. Dimitrie Bolintineanu, nr. 16, Tel.0239/ 613457, ori prin e-mail: fes@yahoo.com

Pentru ocuparea celor 5 posturi scoase la concurs s-au înscris 8 candidați. Doi candidați s-au înscris pentru postul de Director departament resurse umane, doi pentru postul Director departament financiar – contabil și tot doi pentru cel de Director departament comercial. Pentru posturile Director departament marketing și Director general s-au înscris câte un candidat.

Criteriile în funcție de care s-a făcut selecția candidaților înscriși au fost următoarele:

media anuală la disciplina Educație antreprenorială ( ≥ 9,00);

media anuală la disciplina TIC ( ≥ 9,00);

rezultatul la chestionarul de evaluare a stilului de conducere;

rezultat interviu selecție.

Cum primele două criterii au fost îndeplinite de către toți candidații înscriși, alegerea finală s-a realizat pe baza rezultatelor obținute la următoarele probe: chestionarul de evaluare a stilului de conducere și interviul de selecție.

Chestionarul de evaluare a stilului de conducere (C.L.) este destinat evaluării stilului de conducere după modelul clasic care determină două direcții distincte: orientarea spre sarcină și orientarea spre oameni a liderului. Chestionarul este alcătuit din 30 de enunțuri (câte 15 pentru fiecare scală) care fac referire la activitățile de conducere din organizație.

Scala „Orientarea spre sarcină” urmărește evaluarea unor comportamente care privesc planificarea, stabilirea obiectivelor, ordinele, criticile și controlul. Scala „Orientarea spre problematica umană”, urmărește evaluarea unui stil de conducere care se centrează pe cunoașterea intereselor, cunoștiințelor, abilităților și motivației ce fundamentează comportamentul subordonaților și îi determină să acționeze diferențiat în activități. Subiectul trebuie să parcurgă enunțurile alegând categoria comportamentală care îl caracterizează. Răspunsul este formulat pe o scară Likert, în trei trepte: adesea, câteodată, aproape deloc. În cotarea răspunsurilor se acordă câte 2 puncte pentru răspunsul „adesea”, 1 punct pentru „câteodată” și 0 puncte pentru „aproape deloc”.Se observă în tabelul…..scorurile obținute de candidați pe posturile scoase la concurs de F.E S S.R.L la chestionarul de evaluare a stilului de conducere.

Tabel ?– Scorurile obținute de candidați la chestionarul de evaluare a stilului de conducere

În tabelul …..sunt menționate scorurile obținute de candidați la chestionarul de evaluare a stilului de conducere, dar și scorul final în funcție de care s-a făcut prima departajare a candidaților.

Grafic ? – Distribuția grafică a rezultatelor pe candidat și scale stil de conducere

Din analiza reprezentării grafice a scorurilor obținute de candidați (Grafic ?), pe cele două scale ale chestionarului de evaluare a stilui de conducere precum și din Tabel ? se observă o detașare a cadidaților c2, c4, c6 și c7 față de ceilalți participanți.

În vederea realizării unei selecții de calitate a celor 8 persoane care au aplicat pentru angajare pe cele cinci posturi de conducere scoase la concurs se folosește ca metodă de selecție – interviul. Din echipa intervievatorilor fac parte profesorul coordonator al firmei de exercițiu, managerul general al firmei și doi elevi din clasa a XII-a manageri la firme de exercițiu din liceu. Întrebările interviului au vizat aptitudinile de comunicare ale candidaților, aptitudini și cunoștințe specifice posturilor de conducere, pregătirea profesională, motivația în alegerea postului, autocontrolul, experiența, impresie generală.

Tabel ?– Scorurile obținute în selecția pentru ocuparea posturilor de conducere la interviu selecție

În urma interviului s-au detașat candidații c7, c4, c3, c2, și c6. Ei au dovedit că au obiective precise, un plan bine stabilitt, cunosc organizația, își asumă responsabilitatea faptelor lor, lucrează pentru dezvoltarea lor personală, sunt bine pregătiți profesional, sunt echilibrați și buni comunicatori, au calități de lider, experiență și sunt motivați în obținerea postului dorit.

Tabel ?– Rezultatele finale ale selecției și clasamentul cadidaților

În urma procesului de selecție s-au luat deciziile finale cu privire la candidați în functie de punctajul acumulat și clasamentul aferent, astfel: c2 a ocupat postul de Director departament resurse umane, c3 postul de Director departament marketing, c4 postul de Director adjunct, c6 pe cel de Director departament financiar contabil, și c7 postul de Director departament comercial.

Aplicație practică nr.2

Performanța firmei de exercițiu – oglindă a managementului organizațional

Târgurile constituie o componentă importantă a procesului de evaluare a firmei de exercițiu fiind interfața mixului de marketing prin gama variată de produse și servicii oferite și totodată “oglindă” pentru vizitatori în care se reflect imaginea firmei, iar pentru elevi prilej de exersare a procesul de negociere și tranzacționare.

F.E A S.R.L având ca obiect de activitate comerțul cu produse nealimentare are ca obiectiv participarea la Târgul Regional al firmelor de exercițiu organizat de Colegiul Economic “Ion Ghica” din Brăila. Managerul general a înscris firma de exercițiu în concurs la secțiunea „Cel mai bun stand”.

Evaluarea standului s-a realizat în baza unei grile de evaluare (Anexa..) de către o echipă formată din 3 evaluatori (un cadru didactic de specialitate, profesor coordonator firmă exercițiu și 2 elevi din clasele a XII-a), iar punctajul final a rezultat din media aritmetică a punctajelor finale acordate de către membrii juriului.

Grafic ? Distribuția numerică a scorurilor obținute pe criterii de evaluare și tip FE

În Graficul ………… se observă rezultatele obținute de F.E S S.R.L ( FE selectată) și o altă firmă F.E A S.R.L (FE aleatorie) conform criteriilor de evaluare a standului și anume: prezentarea standului, materialele promoționale, profesionalism și serviabilitate cu o detașare clară a F.E S S.R.L pe toate criterii de evaluare impuse în concurs la secțiunea „Cel mai bun stand”.

.

Grafic ? Distribuția punctajului final pe tip FE

Din analiza rezultatelor reprezentării grafice se observă diferența de punctaj obținută de către cele două firme de exercițiu, la faza finală, expresie a managementului diferit al celor două firme de exercițiu în ceea ce privește organizarea, repartizarea sarcinilor pe departamente, transparența și înțelegerea corectă a sarcinilor, implicarea personalului pe departamente, gradul de responsabilizare, maniera de gestionare a bugetului de timp și a materialelor, toate fiind expresia măsurii concordanței dintre profilul angajatului și cerința postului.