Declarația privind asumarea răspunderii [306834]

[anonimizat], absolventă a Facultății de Arte Plastice și Design a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” [anonimizat], declar pe propria răspundere că teza de licență cu tema „Abordarea stilului minimalist în spațiul locativ” a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate.

[anonimizat], [anonimizat] a plagiatului:

– [anonimizat] a sursei;

– redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;

– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Chilat Elena

Cuprins:

INTRODUCERE……………………………………………………………4

ASPECTE ISTORICE ȘI CONCEPTUALE ÎN DEZVOLTAREA STILULUI MINIMALIST…………………………………………..7

Scurt istoric al minimalismului…………………………….………….7

1.2. Influențe ale minimalismului în diverse domenii……………………9

1.3. Premise și manifestări ale minimalismului în designul interior……..15

ABORDAREA STILULUI MINIMALIST ÎN SPAȚIUL LOCATIV…………………………………………………………………………….20

2.1.Principii de proiectare si amenajare a locuintei in stil minimalist……….20

Zonarea functionala a locuintei in stil minimalist………………………….32

Iluminarea si rezolvarea coloristica a spatiului locativ………………..39

Materiale de finisare utilizate pentru interiorul locativ…………………40

CONCLUZII……………………………………………………………….47

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………48

ANEXE………………………………………………………………….…50

INTRODUCERE

Actualitatea temei: O [anonimizat], în ultima perioadă de timp se acordă omului și ambianței care-l înconjoară, [anonimizat], își petrece timpul liber etc. Și, întrucât, [anonimizat], [anonimizat] (casă, apartament). Și, atunci, [anonimizat]-un spațiu plin de culoare? Cu siguranță, s-a [anonimizat]-o [anonimizat], imaginându-[anonimizat]. Poate pe unii i-a [anonimizat] a combina stiluri și culori. Urmează apoi un gând firesc: consultarea revistelor de specialitate.

Amintim, o [anonimizat]; [anonimizat].

Se spune că nu ar trebui să judecăm o [anonimizat], să nu ne ghidăm după aparențe. Totuși, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Simpla amenajare a [anonimizat] o locuiește, și, [anonimizat]. Scurt exercițiu de imaginație: cum ar fi să trăim într-o [anonimizat]? Confortul înseamnă și funcționalitate. [anonimizat]e de la sine înțeles. Ar mai trebui adăugat un ingredient indispensabil: sentimentul de „acasă”. Acasă înseamnă altceva pentru fiecare în parte și se poate regăsi în câteva detalii scoase cu ușurință la lumină printr-o cunoaștere de bază a design-ului interior.

Noțiunile despre stilurile de design, despre culori, lumini și texturi, pot scuti pe oricine de cheltuieli suplimentare și bătaie de cap. Și dacă una dintre nenumăratele activități administrative – amenajarea locuinței – poate fi transformată într-o activitate plăcută, cu atât mai bine.

Cu toate acestea, amintim, importantă este definirea stilului, abia apoi amenajarea în jurul lui.

Nivelul de cercetare.Un interes față de amenajarea interioarelor de locuit (case, apartamente etc.) a fost dintotdeauna, dar apare mai sporit în ultimele decenii și, în special, proiectarea acestora. Din acest motiv și literatura de specialitate datează cu ultima perioadă.

Drept bază științifică și metodologică pentru cercetarea problemei avansate au servit, în special, studiile din domeniul psihologiei (Rock I. etc.) [22], sociologiei (Zamfir C. etc.) [18], artelor plastice (Mureșan P., Șușală I. etc.) [14, 16], designului interior (Cassell J., Eickhorn Th., Miller J., Papanek V., Ponomariov E.) [1, 4, 13, 15, 21] etc. Dar, în studiul realizat, s-a tins la o sinteză, în care rolul predominant revine aspectelor de design.

Obiectul cercetării:Designul locuinței în stil minimalist.

Subiectul cercetării: Aspecte ale proiectării și amenajării spațiului locativ în stil minimalist.

Problema cercetării:Principii de amenajare a locuinței în stil minimalist.

Scopul cercetării:Studierea fundamentelor proiectării și amenajării spațiilor locative în vederea elaborării design-proiectului spațiului locativ în stil minimalist.

Obiectivele cercetării:

studierea cerințelor față de spațiile locative și amenajarea acestora;

studierea și analiza aspectelor psihologice și sociologice necesare în organizarea spațiului locativ;

familiarizarea cu particularitățile și tendințele stilului minimalist în designul interior;

elaborarea unui design-proiect a spațiului locativ în stil minimalist.

Metodele de cercetare

Drept suporturi sigure în cercetare au servit următoarele metode:

documentarea și studiul independent;

analiza și interpretarea;

sinteza;

comparația.

Inovația științifică a lucrării

Teza reprezintă o tentativă de cercetare și investigare în domeniul designului de interior, atingând aspectul proiectării și amenajării spațiilor locative.

Caracterul științific novator al lucrării constă în:

aflarea unei perspective de cercetare mai rar frecventată de autori în domeniu;

cercetarea într-o nouă modalitate a unor aspecte fundamentale ce țin de proiectarea și amenajarea spațiilor locative;

realizarea unui studiu aparte cu privire la problema principiilor de formare și amenajare a locuinței în stil minimalist.

Semnificația și valoarea aplicativă a lucrării:

Rezultatul investigațiilor întreprinse în lucrare pot fi folosite la predarea disciplinelor din domeniul Designului interior, cât și în cadrul unui curs opțional sau special.

De asemenea, aceste rezultate ar putea fi utilizate în vederea cercetării mai aprofundate a temei respective.

Structura lucrării.

Teza cuprinde introducerea, două capitole, cu referințe la aspectele istorice și conceptuale ale designului interior, proiectarea și amenajarea interiorului modern, precum și particularitățile designului în stil minimalist.

Lucrarea teoretică este completată de concluzii generale, o listă a surselor bibliografice și webografice, precum și anexe cu figure incluse în text, destinate pentru argumentarea cercetării realizate

ASPECTE ISTORICE ȘI CONCEPTUALE ÎN DEZVOLTAREA STILULUI MINIMALIST

Scurt istoric al minimalismului

Minimalismul reprezintă un curent artistic, denumit uneori arta ABC, arta minimală sau reductivism.

Minimalismul este, înainte de toate, o mișcare artistică dezvoltată în Statele Unite ale Americii ca o reacție la schimbările produse de către cel de al Doilea Război Mondial. Deși mișcarea minimalistă a luat amploare la începutul anilor ’50, evidențe clare ale acestui stil pot fi observate în operele unuia dintre precursorii artei abstracte – Kasimir Malevich. Prin urmare, precursorul minimalismului este reprezentantul Suprematismului rus, Kasimir Malevich (1878 – 1935) și celebra sa opera „Pătratul negru”. Operele lui Marcel Duchamp pot fi catalogate, de asemenea, ca surse de influență pentru viitorii artiști minimaliști.

Există însă exemple de reprezentări minimaliste în artă încă din secolul al XVIII-lea, când Goethe construia un Altar al Norocului făcut doar din sfere și cuburi de piatră.

Dar, abia în secolul XX mișcarea minimalistă în artă capătă contur. În anii 1920 artiști ca Malevich și Duchamp creau opere de artă în spirit minimalist, dar mișcarea s-a intensificat în anii 1960 în America, unde a fost și atestată drept curent artistic. Printre exponenții de seamă ai minimalismului american se numără Dan Flavin, Carl Andre, Ellsworth Kelly și Donald Judd, ale căror creații veneau ca reacție împotriva Expresionismului Abstract.

Minimalismul american a fost marcat de Frank Stella, ale cărui picturi în negru au fost primele opere ale noului curent expuse la Muzeul de Arta Modernă din New York în 1959. Acestea au reprezentat sursa de inspirație pentru mulți artiști, unii dintre aceștia venind chiar din zona curentului expresionist. Deși nu a fost una dintre mișcările artistice organizate, auto-proclamate, minimalismul a devenit dominant în sculptură, în instalațiile de lucru, dar și în pictură. Expoziția de arta minimalistă „Primary Stucturea” din New York (1966) a fost evenimentul cheie din istoria curentului.

Așadar, mișcarea minimalistă a început să ia amploare în jurul anului 1950, continuând până în anii ’70. În orașul New York, în jurul anului 1950, artiști precum Donald Judd, Dan Flavin și Robert Morris îmbrățișaseră expresionismul abstract ca formă de manifestare artistică pe care nu ezitau să o redea în picturi deosebite. Spre sfârșitul deceniului însă, artiștii au renunțat la mijloacele artistice convenționale, pentru a înlocui materialele folosite în mod tradițional cu alte materiale care în mod normal nu ar fi reprezentat elemente ale unor opere de artă.

Acest mijloc de exprimare artistică a fost cunoscut de-a lungul timpului prin numeroase denumiri, printre care se numără „arta ABC”, „arta reductivă” sau „redare exactă”. Cu toate acestea, minimalism a fost termenul care a caracterizat încă de la bun început orice operă care aparține acestui curent, având în vedere că artiștii au încercat să reducă operele de artă la o formă cât se poate de simplă, folosind cât mai puține culori, linii și forme.

Minimalismul a oferit o noua interpretare și obiectelor din jur, și operei de artă în sine, așa cum explică și teoreticianul, și filosoful Maurice Merleau-Ponty în opera sa „Phenomenology of Perception” [12].

Treptat, minimalismul este abordat ca mijloc de exprimare artistică nu numai de către pictori, ci și de către sculptori. Aceștia și-au simplificat la maximum operele de artă, utilizând doar câteva linii și forme de bază.

Abia la sfârșitul anilor ’60, minimalismul începe să se extindă în întreaga lume și în mai multe domenii, dar, în același timp, mișcarea minimalistă a fost atacată din diverse părți. Unul dintre cei mai de seamă critici ai artei moderne, Michael Fried, a criticat minimalismul în eseul său „Art and Objecthood” [5]. Deși criticul este conștient de puterea minimalismului și de influența acestui curent în dezvoltarea artei moderne, el nu era împăcat cu ceea ce acest curent „prevestea”. Michael Fried considera că operele de artă care aparțin acestui curent sunt mult prea simpliste și există posibilitatea ca acestea să fie confundate cu simple obiecte. Din punctul de vedere al lui Fried, ceea ce creează artiștii minimaliști nu sunt opere de artă în adevăratul sens al cuvântului, ci o exemplificare a unei ideologii politice referitoare la natura operei de artă [Apud 5].

De-a lungul anilor, numeroase școli care au promovat acest curent au luat naștere, în special, pe teritoriul Statelor Unite.

Operele de artă care aparțin acestui curent, indiferent de domeniul cărora aparțin, sunt caracterizate înainte de toate prin simplitate, atât în ceea ce privește forma, cât și în ceea ce privește conținutul, prin unicitate, iar unul dintre aspectele cele mai importante este că exprimarea propriilor trăiri și sentimente ale artiștilor este înlăturată, tocmai pentru a dobândi această simplitate caracteristică stilului minimalist. Scopul artiștilor minimaliști a fost acela de a permite sau mai bine spus de a obliga privitorul să vadă esența operei de artă în afara formei sale, dar și în absența unor teme sau subiecte clare, așa cum presupunea arta tradițională.

Într-o oarecare măsură, minimalismul se aseamănă cu arta conceptuală având în vedere că ambele forme de manifestare artistică pornesc de la o idee, de la un concept sau o teorie. Pe de altă parte, minimalismul poate fi comparat și cu arta pop datorită caracterului impersonal al operelor de artă și datorită formei foarte simple.

Conform teoriei minimaliștilor, puritatea unei opere de artă nu poate fi atinsă decât prin simplitate și unicitate.

Influențe ale minimalismului în diverse domenii

Minimalismul se referă la acele mișcări sau stiluri în diverse forme de artă și design, în special arte vizuale și muzică, unde lucrarea de artă este redusă la părțile fundamentale. În alte domenii ale artelor, minimalismul caracterizează nuvelele lui Ernest Hemingway, arta aranjării florale japoneze, Sogetsu Ikebana, piesele de teatru ale lui Samuel Beckett, filmele lui Jean-Pierre Melville și Robert Bresson, poveștile lui Raymond Carver și chiar planurile de automobile ale lui Colin Chapman.

Minimalismul reprezintă acea mișcare artistică și culturală care s-a resimțit în diverse domenii.

Minimalismul în arhitectură

Mies van der Rohe a spus: „Less is more”: „mai puțin înseamnă mai mult”, pentru a defini strategiile sale estetice de a pune mai mult accent pe structura internă a construcției, de a elimina pereții interni și de a adopta un plan deschis, reducând structura construcției la o „piele”, sau fațadă, puternică, transparentă și elegantă [Apud 3].

Designerul Buckminster Fuller a adoptat un motto similar, „Făcând mai mult cu mai puțin” (Making more with less), dar tehnicile lui erau mai degrabă axate spre tehnologie și inginerie decât estetică [5, 6].

Noi am adaptat acest lucru pentru a reflecta un mod de a trăi, atunci când cineva are nevoie de mai puține lucruri și mai puțin spațiu de a le expune. În anii ’60 termenul de „minimalism” a devenit la modă, definind, în primul rând un stil de artă, iar apoi de design. În termini arhitecturali minimalismul este bazat pe un proces de a reduce arhitectura la concepțiile sale esențiale de spațiu, lumină și formă.

Lucrările arhitecților minimaliști precum Louis Baragan, Claudio Silvestrin si Tadao Ando exploră fundamentele spațiului, lumini și materiale evitând maniera stilată. Minimalismul este un stil popular de design interior, cu toate că recent a început să devină mai delicat și mai standardizat față de trecutul său rigid și rece. Fundamentul minimalismului rămâne însă același: linii clare, suprafețe dure și mobilier jos, dar, mai nou, observăm muchii mai slabe, mai multe culori, textura aducând tot mai mult cu textura organică.

Rezultatul minimalismului nu depinde neapărat de folosirea unor metode elaborate, tehnologie avansată sau materiale specifice, ci doar de un proces rațional și simplu, rezultatul putând fi cu ușurință remarcat. De aceea acest mod de a face lucrurile, această sensibilitate a designului este atât de des întâlnit, având în vedere că a evoluat atunci, când efectele globalizării (în economie) au fost simțite, mai ales în domeniul culturii.

Lumina este una dintre principalele aspecte ale minimalismului, în arhitectură, cât și în designul interior.

Minimalismul în arte vizuale

O pictură minimalistă, de exemplu, va folosi, în general, un număr limitat de culori și va folosi forme geometrice simple. În sculptura minimalistă, accentul se pune pe materialele folosite (vezi David Smith și Donald Judd). Deși mulți cred că minimalismul implică doar reprezentări abstracte-geometrice, această mișcare se extinde în afara acestor limitări.

În mișcarea minimalistă, au existat trei faze importante:

Prima fază a implicat reducerea la esențial a formelor artistice. Cele mai importante contribuții la această fază a minimalismului au fost aduse de constructiviștii ruși și sculptorul român Constantin Brâncuși. Constructiviștii ruși au proclamat că simplificarea formelor a fost realizată ca să lanseze crearea unei limbi universale a artei care să fie înțeleasă de mase. Lucrările lui Brâncuși au avut mai degrabă țelul de a găsi puritatea formei, și au pregătit drumul artistic pentru alte abstracții ale formei, similare minimalismului.

A doua fază a mișcării a început o dată cu lansarea unor artiști așa cum ar fi: Sol LeWitt, Frank Stella, Donald Judd și Robert Smithson.

A treia fază, numită în general „post-minimalism”, a apărut datorită creațiilor unor artiști precum Martin Puryear, Tyrone Mirchell, Melvin Edwards și Joel Shapiro. Această fază include referințe distincte la obiecte fără a avea o reprezentare directă.

Stilul minimalist în artele vizuale a însemnat eliminarea tuturor adaosurilor și revenirea la culori primare sau la o reducere a numărului de culori și geometrizare a suprafețelor. În modă, stilul minimalist pornește de la aceleași principii ce țin de uzul de culori într-un context în care spațiul, lumina și forma sunt primordiale în conturarea produsului finit.

Deși simplitatea pare ușor de atins, întoarcerea la o compoziție primară se dovedește a fi o provocare aproape matematică, dacă ținem cont de precizia tăieturilor, perfecțiunea milimetrică a detaliilor sau a purității culorilor.

Minimalismul în literatură

Minimalismul literar este caracterizat printr-o folosire redusă a cuvintelor. Autorii minimaliști evită adverbe și preferă ca chiar contextul, în locul descrierilor literare, să dicteze înțelesul pieselor. Cititorii sunt așteptați să aibă un rol activ în crearea unei povești, sau să determine înțelesul bazat atât pe contextul lor personal, cât și pe contextul autorului. Personajele în proza minimalistă sunt neexcepționale/banale – adică includ persoane banale ca antrenori de echipe de cartier sau persoane care vând cărți, decât persoane faimoase, excepționale sau foarte bogate.

Precursor al minimalismului literar în Statele Unite ale Americii poate fi considerat Ernest Hemingway. Printre cele mai bune exemple a lucrărilor lui minimaliste este nuvela „Dealuri ca elefanți albi” (Hills Like White Elephants ) [8]. Una dintre caracteristicele importante ale scrierilor lui Hemingway este faptul că el niciodată nu descrie tonul unui personaj când vorbește – cititorul este obligat să interpreteze tonul bazat pe răspunsul celorlalte personaje.

După Hemingway, în anii 1940, diverși scriitori de romane polițiste, ca James M. Cain și Jim Thompson, au adoptat un stil simplu și direct de scris, fapt care le-a adus succese importante.

Alți scriitori minimaliști sunt: Raymond Carver, Chuck Palahniuk, Amy Hempel, Bobbie Ann Mason, Tobias Wolff, Grace Paley, Sandra Cisneros, Mary Robinson și Frederick Barthelme. În plus, scriitorul irlandez Samuel Beckett este cunoscut pentru piesele de teatru și poveștile lui minimaliste.

Minimalismul în filosofie

Minimalismul în filosofie indică o filosofie formată în jurul unor elemente de bază ale vieții, în loc de tot spectrul uman sau al vieții. Persoanele care au adoptat o filosofie minimalistă în general trăiesc viața la un nivel de bază, cu minimul necesar ca să supraviețuiască.

Multe secte radicale afirmă că practică filosofii minimaliste, în timp ce liderii lor își asumă dreptul de a-și însuși tot ce este de valoare de la prozeliții lor, incluzând elemente de bază, precum haine sau dreptul de a menține igiena personală.

De asemenea, diverse filosofii moderne pot fi considerate minimaliste întrucât se axează pe o serie limitată de elemente importante în viață. Acestea includ filosofii care pun în centrul lor banii sau un dumnezeu oarecare.

Minimalismul în muzică

În muzica ultimilor 40 de ani, cuvântul minimalism este uneori folosit pentru muzica care are unele dintre (sau chiar toate) caracteristicile următoare: repetare îndelungată (deseori a unor fraze muzicale scurte, cu variații minime), ostinato-uri sau stasis-uri (deseori sub forma unor sunete joase și/sau lungi); accentuarea armoniei consonante; un puls constant; efect hipnotic; uneori sunt folosite schimbări de fază, în care undele sonore ies din sincronicitate una cu alta puțin câte puțin. Ca exemple pot fi numite compoziții ale lui John Cage sau La Monte Young.

Cuvântul „minimalism”, făcut cunoscut independent unul de altul de către compozitorii Michael Nyman și Tom Johnson, este controversat, dar este des folosit încă de la mijlocul anilor 1970. Aplicarea unui termen din artele vizuale la muzică a fost contestat; totuși, nu numai că muzica de acest fel are aceeași simplicitate și aversiune pentru ornamentări excesive pe care o are și sculptura minimalistă, dar unele dintre primele concerte de muzică minimalistă au avut loc tocmai cu ocazia unor expoziții de arte vizuale minimaliste, de exemplu ale lui Sol Le Witt. Mai mulți compozitori asociați cu muzica minimalistă au criticat termenul, un exemplu notabil fiind Philip Glass.

O formă mai recentă de muzică minimalistă este techno-ul minimalist, un subgen al muzicii techno. În formele ei cele mai simple, această muzică constă doar dintr-un singur motiv ostinato (deseori numit „loop muzical”) cântat cu toba bas bătând pe pulsul de sfert de notă. În alte exemple, structuri ritmice de bază sunt puse unele peste altele creând astfel un acompaniament poliritmic pentru același puls de tobă bas de 4/4. Sherburne (2004) numește această tehnică masificare, iar pe prima scheletalism [34].

Prin urmare, minimalismul s-a făcut simțit, în special, în artele vizuale și muzicale, dar și în literatură, teatru, cinematografie și chiar industria auto. Termenul a fost pentru prima dată folosit în 1929 la New York într-un catalog pentru o expoziție de pictură la Dudensing Gallery, semnată de John Graham. Termenul va fi preluat în anii 1960, când avea să reproducă acea mișcare în artă, care promova reducționismul la un minimum de culori, valori, forme, linii și texturi. Acesta se caracterizează, în principiu, prin reducerea lucrării de artă la părțile fundamentale. Astfel, în pictură, minimalismul se caracterizează prin folosirea unui număr limitat de culori și apelarea la figuri geometrice simple. Prima etapă a fost caracterizată efectiv prin reducerea la esențial a formelor artistice explicată de constructiviștii ruși ca necesară pentru crearea unui limbaj universal al artei pe înțelesul tuturor. Brâncuși a pregătit drumul artistic pentru mișcări similare minimalismului. A doua etapă a fost reprezentată de Frank Stella – cu celebrele sale picturi în negru, iar a treia fază se caracterizează prin referințe pentru obiectul real, nu mai mult. Minimalismul a însemnat, în special, limitare extremă și precizie.

Astfel, minimalismul este o formă de artă în care obiectele sunt reduse la formele lor geometrice elementare și prezentate într-o manieră impersonală. Se încadrează în mișcările artei abstracte și s-a născut ca reacție împotriva subiectivității și prețiozității Expresionismului Abstract. Indiferent că vorbim de pictură sau sculptură, minimalismul descrie simplitate, atât la nivelul conținutului, cât și la nivelul formelor și îndepărtează orice urmă de expresivitate personală. Arta minimalistă însemna precizie și limitare extremă. Incorporează forme geometrice, de multe ori în patternuri repetitive și planuri color solide, iar culorile folosite sunt brute, direct extrase din tub.

Scopul minimalismului este acela de a-l determina pe privitor să treacă prin experiența unei opere de artă fără să fie distras de compoziție sau temă.

1.3. Premise și manifestări ale minimalismului în designul interior

Conceptul de minimalism pornește de la expresia „Less is more”, adoptată ca motto de arhitectul Ludwig Mies van der Rohe, care pornește de la premiza că „puțin înseamnă mai mult”, referindu-se la faptul că renunțând la orice decorare de prisos, poți ajunge la ceea ce este semnificativ și estetic. Pornind de la aceiași idee, designerul industrial Dieter Rams, a adaptat acest motto și a spus „less but better”, adică „puțin, dar bun”.

În designul de interior stilul minimalist este auster, rece, profund masculin, atât prin linii, cât și prin coloristică. Este caracterizat prin simplitatea liniei mobilierului care se regăsește în cantități minimale în cadrul amenajării. Este suficient să ne orientăm către strictul necesar. Nimic în plus. Decorurile, accesoriile elaborate, ornamentele sunt absolut excluse, lăsând locul simplității. Formele sunt rectangulare, masive, atrăgând atenția privitorului asupra contrastelor între plin și gol.

Stilul minimalist este adesea confundat cu designul modern. Specialiștii susțin însă că acesta reprezintă mult mai mult: stilul minimalist este o stare de spirit, o viziune pe care o ai asupra vieții și care îți influențează și spațiul.

Elemente specifice

Simplitate și liniște, iată câteva cuvinte care definesc casa minimalistă. Cel care vrea să abordeze și să se bucure de un astfel de stil nu trebuie doar să urmeze regulile care stau la baza acestuia, ci să aibă și starea de spirit necesară pentru a-și transforma casa într-un sanctuar al relaxării.

Așa cum indică și numele, stilul de viață minimalist va funcționa doar cu strictul necesar, renunțând la tot ce e de prisos, merge pe ideea interioarelor monocrome, renunțarea la pereții interni.

Cele mai importante caracteristici sunt: liniile clare, suprafețele dure, absența decorațiunilor și mobilierul jos.

Este potrivit apartamentelor mici, în care spațiul este limitat, dar în care lumina, culoarea și spațiul deschis sunt doar câteva atuuri pentru care stilul minimalist ales pentru amenajare poate face minuni.

Este stilul ideal de amenajare pentru locuințele mici sau apartamentele de bloc, unde spațiul reprezintă o problemă presantă.

Nu se recomandă acest tip de amenajare interioară colecționarilor de obiecte mărunte și iubitorilor de mici detalii sau numeroase obiecte decorative.

În general acest stil se potrivește persoanelor tinere și active, care lucrează mult, orientate către o profesie intelectuală care își doresc să se întoarcă acasă într-un spațiu simplu, elegant și ușor de întreținut, fără accesorii și zorzoane inutile. Spațiul este masculin, rece, stilat, elegant.

Culorile

Stilul minimalist este caracterizat de culori neutre. Designerii minimaliști se rezumă la folosirea unor tonuri de gri, bej, verde, alb și negru. Pereții sunt vopsiți, de regulă, în alb. Se va adopta ideea interioarelor monocrome. Doar pentru anumite detalii se recurg la culori primare, în cantități reduse.

Culorile adoptate sunt mai degrabă combinații monocrome de pământuri (brun, bej, crem). Sunt preferate nuanțele reci, iar contrastul folosit este închis-deschis. Dacă se dorește pentru pereți o culoare vibrantă, atunci poate fi pictat doar unul dintre pereți, astfel încât acesta să devină centrul de interes al camerei.

Însă, chiar dacă paleta de culori pare săracă și neinspirată, ea urmărește crearea unei senzații de intimitate și relaxare. Totodată, datorită îmbinării acestor culori neutre, se creează iluzia unui spațiu vast.

Pereții

În general, pereții sunt zugrăviți în alb pentru a crea senzația unui spațiu mare și aerisit; totuși, spațiile trebuie să aibă personalitatea lor, motiv pentru care se folosește tapetul pe unul sau mai mulți pereți, sau zugrăvirea unui perete în altă culoare; în oricare din aceste cazuri lumina are un rol deosebit de important.

Lumina

Lumina este una dintre principalele aspecte ale minimalismului, atât în arhitectură, cât și în designul interior. Lumina directă, indirectă, difuză, puncte de lumină care pot mări spațiul, acoperi un zid, reflecta culorile, lumina anumite obiecte de mobilier sau accentua un anumit traseu. Este foarte interesant de observat că prin utilizarea filtrelor de lumină, a materialelor foarte deschise, a sticlei translucide sau luminii difuze, obiectele par să sfideze legile gravitației. Lumina care pătrunde prin acestea estompează muchiile obiectelor, făcându-le să arate de parcă s-ar dizolva în spațiu. Panourile din lemn laminat au efect similar. Aparent solide de la distanță, pot fi modelate în foarte multe modalități fără a strica aspectul final al suprafeței, fiind armonizat de lumina filtrată.

Lumina caracteristică acestui stil decorativ este difuză și conferă o impresie de relaxare și intimitate. În interiorul minimalist, lumina nu vine de la o singură sursă așezată în mijlocul camerei, ci de la mai multe corpuri de iluminat, ascunse în tavanul fals.

Lustrele tradiționale sunt înlocuite cu lămpi înalte metalice, realizate artistic, sau cu unele foarte ușoare, cu abajurul din hârtie.

De asemenea, cu ajutorul luminii artificiale sunt puse în valoare tablourile sau diferite obiecte decorative.

Atunci când decorezi o casă în stil minimalist este indicat de avut în vedere că nimic nu trebuie să încarce atmosfera, să plictisească sau să obosească privirea.

Ferestrele

De cele mai multe ori mari, capătă o notă personală prin decorarea lor; lumina naturală este foarte importantă în amenajarea minimalistă, motiv pentru care la decorarea ferestrelor se folosesc materiale cât mai transparente și deschise la culoare. În tendințe, în funcție de spațiu se folosesc panelurile textile sau roletele tip zebra; pentru o notă elegantă se vor folosi jaluzelele franjuri, atât pentru ferestre, cât și pentru delimitarea spațiilor.

Mobilierul

Influențat de simplitatea japoneză, mobilierul minimalist propune un spațiu simplu, curat, aerisit și exclude orice îngrămădire de obiecte, ce dă adesea o senzație de sufocare, de presiune. Piesele de mobilier au forme simple, fine și sunt de dimensiuni joase. O casă decorată în stil minimalist are numai piese de interior strict necesare, în ideea de spațialitate și evitare a aglomerărilor inutile.

Stilul minimalist înseamnă înlocuirea mobilei masive cu una simplă. De exemplu, biblioteca este înlocuită cu rafturi, mesele și scaunele greoaie și mari sunt înlocuite cu mese joase, tăiate în forme geometrice simple și taburete, iar dulapurile sunt înlocuite cu spatii zidite în pereți, canapele cu brațe impozante în schimbul unei canapea cu o formă simplă, în culori neutre. O canapea albă sau crem în locul uneia cu imprimeuri sau detalii bine conturate este soluția ideală.

Totodată, acest stil susține ideea de open-space, de renunțare la pereții interni și transparență.

Mobila, realizată din pal melaminat, lemn, inox, sticlă mata sau semitransparentă, are o textură ușor lucioasă, dând impresia de finisaj atent realizat.

Mobilierul trebuie să fie în linii drepte și simple; funcțional, ergonomic și practic. Datorită spațiilor atât de variate, mobilierul trebuie să fie făcut la comandă, cu un design creat special pentru fiecare; cele mai strălucite exemple ale genului îmbină designul inspirat și piesele de calitate, producând un rezultat simplu, dar de efect [28].

Singura cerință este „respectul” acordat calității materialelor și simțul spațiului. Există numeroase exemple în care spațiul și lumina se completează reciproc, astfel încât să creeze un spațiu plăcut fără ornamente inutile. Totul va fi la vedere și la îndemână.

Pentru a încălzi spațiul și a tăia din răceala dată de culori și forme geometrice simple, optați pentru mobilier în culori naturale de lemn: salcâm, fag, mesteacăn, nuc, stejar, combinate cu culori simple de alb sau unt; pentru un efect deosebit designul mobilierului ales poate folosi aceleași culori naturale cu unele electrice și stridente.

Pardoseala

Stilul minimalist pledează pentru renunțarea la covoare și mochete, în favoarea parchetului lăcuit sau vopsit în nuanțe neutre. De asemenea, acest stil propune folosirea în baie și bucătărie a gresiei și faianței care imită parchetul.

Nu în ultimul rând, vom înlocui clasicele piese ceramice din băi cu piese mai abstracte, de diferite forme, care imită elemente naturale – lemn, piatră.

Sunt folosite materiale de genul: beton, sticlă, inox în combinație cu materiale naturale: lemn, piatră, piele. Se obișnuiesc alăturări neașteptate între un finisaj foarte fin, al unui material, asociat cu altul într-o stare brută, nefinisată.

Elemente decorative

Într-un interior minimalist, decorațiunile sunt aproape absente. Doar o pânză abstractă, o vază mare, de colecție sau doar o fructieră pe o poliță sau pe masă din living.

Regula de bază: cu cât mai puține accesorii, cu atât mai bine. Uită de perne și pernuțe, reviste aruncate oricum, poze, statuete sau obiecte ornamentale. Rezumă-te în a crea un centru de interes sau în a da mici accente de culoare pereților, fără a-i supraîncărca. De exemplu, o măsuță cu trei glastre, fiecare cu câte o floare simplă, albă, și o poză lângă acestea pot fi suficiente pentru a crea un centru de interes.

Nu se recomandă a umple spațiul cu poze, tablouri sau diverse suveniruri. Un simplu tablou în culori puternice este suficient și va arăta excelent pe un perete în culori neutre. De asemenea, dacă vrei să păstrezi aspectul minimalist și în dormitor, este indicat să folosești elemente textile, ca așternuturi și perne, în nuanțe simple, dar și materiale mai rigide, care să te ducă mai mult cu gândul la liniile precise specifice stilului suedez, decât moliciunea cu care te îmbie așternuturile în stil franțuzesc. Adeptul stilului minimalist nu va avea niciodată biroul de lucru plin cu hârtii și acte. Toate vor fi așezate la locul lor, în ordine. În dulapul acestuia nu vei găsi rufe aruncate la întâmplare, ci toate vor avea o ordine precisa. Stilul minimalist are rolul să te scape de lumea haotică, aducând în casa ta simplitatea și ordinea lucrurilor.

Stilul minimalist este o stare de spirit, pentru că ar trebui să se reflecte în tot ceea ce facem. Doar așa ne vom putea bucura cu adevărat de beneficiile acestuia [26].

ABORDAREA STILULUI MINIMALIST ÎN SPAȚIUL LOCATIV

2.1.PRINCIPII ALE PROIECTĂRII ȘI AMENAJĂRII INTERIORULUI MINIMALIST

Interiorul în stil minimalist – tendință de cult în organizarea spațiului

Viața în marile orașe necesită concentrație constantă și implicare de la fiecare. Această tendință a contribuit la răspândirea în designul de interior a stilului minimalist – stil foarte simplu, cu forme și structuri laconice.

Minimalismul este practic unica modalitate de a scăpa de etanșeitatea și rigiditatea „cutiilor” tipice rezidențiale în condițiile spațiului limitat.

Caracteristicile stilului minimalist în interior:

• forme clare, solide și geometrice;

• paleta de culori reținute;

• suprafețe integre;

• materiale simple și naturale;

• libertate maximă a spațiului;

• ferestre mari;

• odăi combinate și apartamente – studio;

• mobilier funcțional până la limită (incorporat);

• surse ascunse (laconice) de lumină;

• în loc de perdele obișnuite – paravane, jaluzele (ca o opțiune, jaluzele rulouri).

• lipsă totală de decor (este permis un număr mic de detalii clare și spectaculoase, care cel mai bine contrastează cu ambianța generală).

Interiorul casei în stil minimalist

Premisele pentru apariția acestei tendințe în vogă pot fi găsite în constructivismul secolului XX. Atunci, odată cu dezvoltarea de noi tehnologii și o nouă viziune asupra vieții, a și apărut acest stil, cu filosofia sa și viziunea asupra lumii.

Pe unii minimalismul îi uimește prin sterilitate și lipsă de suflet, pe alții – prin volume mari luminoase, logică și funcționalitate. Pentru unii pare plictisitor, dar pentru cineva riguros, stil cu un simț impecabil al măsurii. Dar pentru majoritatea fanilor minimalismului – este singura șansă de a scăpa de tot excesul și a găsi echilibrul sufletesc. El nu va lăsa pe nimeni indiferent.

A amenaja odaia în stil minimalist, și, în final a scăpa de ziduri întunecate voluminoase, mobilier și decor fără gust (inutil) – este visul multora dintre noi. Dar, începând reparația mult așteptată, de multe ori ne pierdem și nu știu de unde să începem.

În acest subcapitol vom încerca să oferim informație valoroasă și, cel mai important, într-o prezentare accesibilă cu referințe la stilul menționat.

Design interior în stil minimalist

Pardoseala în stil minimalist

Accente naturale într-un finisaj al pardoselii sunt pe deplin capabile a sublinia toată reținerea interioarelor minimaliste. Ca cele mai bune opțiuni se prezintă parchetul, granitul ceramic, laminatul și mocheta de culori neutre, fără imagini și ornamente.

Uneori pardoseala este aleasă în funcție de tipul odăii: camera de zi – parchet, bucătărie – teracotă, dormitor – covor cu fire lungi.

Pardoseala auto-nivelată – una dintre opțiunile preferate pentru proiectarea de către designeri a interiorului într-un stil minimalist. Acoperirea cu polimer este avantajoasă pentru evidențierea mobilei și pereților în cameră.

Pereții în stil minimalist

Una dintre trăsăturile caracteristice ale minimalismului sunt pereții de sticlă. Este uimitor cât sunt de spectaculoase interioarele apartamentelor și caselor, în care, în loc de ferestre sunt instalați pereți de sticlă.

Contrar stereotipului, zidurile de beton gol în loc de pereți se pot privi foarte frumos. Mai mult decât atât, beton în interior nu trebuie să fie prea mult, este suficient pentru a face din el una dintre suprafețe.

Drept accent decorativ în interiorul laconic pot deveni panourile de perete din piatră naturală sau piatră artificială.

În finisajele utilizate în mod obișnuit sunt prezente panouri din plută, din relief din ipsos, vopsire monocromă fără desen decorativ.

Tavanul în stil minimalist

În interiorul minimalist nu ar trebui să fie nimic inutil, chiar și în tavan. Acesta nu ar trebui să fie voluminos și să conțină structuri complexe (borduri, muluri, basoreliefuri, etc.). Pentru tavanul în stil minimalist este caracteristică textura luminoasă, monocromă și netedă, geometria precisă și liniile drepte.

Atunci când se lucrează cu tavanul este deosebit de important să se respecte liniaritatea și rigoarea. Cu această sarcină se va descurca cel mai bine tavanul extensibil. Filmul alb lucios extinde vizual spațiul și adaugă lumină.

Mobilierul în stil minimalist

Un mobilier bine ales va permite să trăim într-un loc curat, în camere plin de aer proaspăt.

Dulapul cupeu este alegerea perfectă pentru interiorul minimalist. Nu lăsăm lucrurile să ne inunde! Scăpăm de tot ce interferează sau ne distrage. Cum? Instalăm la domiciliu dulapul care este, dar care creează impresia absenței.

Pentru început, el nu trebuie să aibă părți laterale, din moment ce rafturile sunt atașate direct pe perete. El nu are nici peretele din spate (de ce, în cazul în care funcția sa o îndeplinește peretele). El nu ia mult spațiu, deoarece aproape fuzionează cu unul dintre pereți, dar, în același timp, vă permite să păstrați lucrurile și hainele în perfectă ordine.

Canapele în stil minimalist

Mobilier moale minimalist este, de obicei, jos, reținut, fără cea mai mică urmă de decor.

În mod ideal, dulapurile, scaunele și mesele ar trebui să fuzioneze cu tavanul și pereții, creând un sentiment de spațiu aerisit și mare.

Paturi în stil minimalist

Caracteristic pentru acest stil este decizia – patul fără bordură (platformă sau mat), situat pe podium, care este echipat cu un spațiu de depozitare încăpător. Pe ambele laturi ale patului se pun noptiere simple.

Oglinzi în stil minimalist

Deși în designul interior în stil minimalist domină materiale exclusiv de origine naturală, pentru oglinzi și sticlă intrarea este întotdeauna deschisă.

Respingând materialele de artă tradiționale și tehnicile de artă clasice, minimaliștii chiar și în designul oglinzilor i-au depășit pe ceilalți. Exemplu reușit este oglinda de formă octogonală, fără de care apriori nu poate exista holul decorat într-un stil minimalist.

Oglinzile de multe ori au forme convexe și plane, fără rame. Pe fațade și dulapuri se utilizează oglinzi de grafit și de bronz.

Materiale

La alegerea materialelor pentru decorarea interioarelor într-un stil minimalist, este necesar să ne amintim că ideea cheie a stilului este perfecțiunea în toate.

Pentru finisare se potrivesc:

1. piatra;

2. sticla transparentă și mată;

3. lemnul;

4. stofe din in și piele.

Minimalismul nu exclude posibilitatea vecinătății materialelor naturale cu materialele artificiale moderne: plastic, oțel, aluminiu și altele. Pentru ca această combinație să nu intre în „conflict” și să fie atrăgătoare, trebuie gândit conceptul de interacțiune a suprafețelor lustruite cu cele lucioase, aspre cu mate, a lemnului cu plasticului.

Textile alese de către minimaliști:

• Pentru a atenua austeritatea stilului minimalist se permite decorarea ferestrelor cu tul sau organza.

• A distruge imaginea elegantă pot fețele de masă absurde, șervețelele, prosoapele și, din păcate, chiar și pătura cea mai preferată.

• În calitate de decor pot fi perne pe canapea și pat, care corespunde schemei de culori generale.

• Ordinea în asemenea zone poate fi menținută cu ajutorul unor organizere, cutii și suporturi.

• Accentul permis pe un perete luminos – un ceas care are un aspect neobișnuit.

• Chiar și o bucătărie minimalistă are nevoie de decor. Se potrivesc sfeșnice futuriste, boluri, vaze și suporturi de formă originală.

În scopul de a face interiorul relativ monocrom, dar frumos și confortabil, trebuie folosite în decorarea pereților, podelelor, mobilierului materiale de diferite texturi.

Stilul minimalist în amenajările interioare moderne

Stilul minimalist în amenajările moderne este un concept apreciat și foarte popular în timpurile noastre datorită simplității sale și aspectului ordonat și elegant. Dar, este totodată și destul de dificil de realizat, deoarece de cele mai multe ori alegerea culorilor, mobilierului și accesoriilor necesită cunoștințe în domeniu și experiență în amenajările interioare.

Încercând să minimalizeze numărul de forme, linii, texturi și culori, designul minimalist se caracterizează prin forme simple, linii drepte și printr-o amenajare precisă a spațiului, prin aspectul ordonat și aerisit.

Regula de baza pentru o amenajare de succes în stil minimalist este că vom folosi cât mai puține culori, forme și linii. Vom adopta ideea interioarelor monocrome, vom renunța la pereții interni despărțitori, vom folosi forme geometrice tradiționale. Totul este la vedere și la îndemână. De asemenea, vom înlocui mobilierul masiv și greoi cu piese simple: rafturi, canapele comode, taburete, măsuțe de cafea și spatii zidite în pereți pe post de spații de depozitare.

Podelele sunt simple, acoperite cu parchet sau lemn, vom renunța deci la covoare și carpete.

Nu în ultimul rând, vom înlocui clasicele piese ceramice din băi cu piese mai abstracte, de diferite forme, care imită elemente naturale – lemn, piatră.

Corpurile de iluminat sunt, de obicei, incorporate în mobilier, mai ales, în mobilierul de bucătărie, iar în camerele de locuit sau birouri ele sunt înlocuite cu lămpi de dimensiuni mari, cu aspect metalic sau cu piese artistice, cu abajururi ușoare, uneori chiar din hârtie [29].

Mobilierul adoptat în stil minimalist conferă spațiului simplitate și un aspect curat și aerisit. Vom evita orice aglomerare, colecție de obiecte care ne dă o senzație de presiune și de lipsă de spațiu, de aer. Vom folosi piese simple, practice și plăcute de mobilier, de o calitate excepțională, astfel obținând un rezultat spectaculos, de efect.

Obiectele sau piesele de mobilier din diverse materiale, precum sticla, metalul sau lemnul laminat pot fi modelate de către lumina difuză, astfel contururile fiind estompate și creează senzația că obiectele plutesc, se contopesc cu restul decorului.

Acest tip de amenajare trebuie să se potrivească întru totul cu stilul nostru de viață, trebuie să analizăm înainte dacă îl adoptăm, aceasta fiind și în funcție de cât de multe obiecte avem sau ne dorim și de cât de multe obiecte avem nevoie în viața noastră de zi cu zi.

Nu recomandăm acest tip de amenajare interioară colecționarilor de obiecte mărunte și iubitorilor de mici detalii sau numeroase obiecte decorative.

Designul interior, sau mai bine spus, designul de interior, a fost o ramură a arhitecturii. Aceasta a evoluat în timp foarte mult, devenind, de la o „parte arhitecturală”, un întreg proces separat. Ba chiar mai mult, designul interior a ajuns la statutul de disciplină de sine stătătoare, ce presupune în anumite cazuri angajarea unei persoane specializate în domeniul acesta. Designul interior se ocupă cu amenajări și decorațiuni interioare, bazate, în general, pe anumite stiluri arhitecturale.

Simplitatea este ceea ce definește conceptul de design interior minimalist. Cu gândul acesta în minte ar trebui să înceapă procesul de reamenajare a unei locuințe moderne în acest stil.

Unul dintre primele lucruri care trebuie făcute când se începe decorarea după principiile minimaliste este o mare curățenie. Se scapă de toate obiectele care se păstrează în ideea că vor fi la un moment dat utile și de mărunțișurile strânse de-a lungul timpului, înghesuite prin colțurile casei și păstrate dintr-un atașament căruia nu-i mai găsești rădăcinile. Minimalismul este Regele Caselor Fără Dezordine. Așadar, pentru a-l ajuta pe rege să domnească peste locuință, trebuie pus la dispoziție un „ținut” propice.

Când vine vorba de minimalism, nu e loc de „dacă” și de „parcă”. Japonezii, cei care au dat naștere acestui stil de amenajare interioară, l-au conceput ca pe un stil al strictului necesar. Iubitori ai locurilor întinse, japonezii nu și-au dorit în casele și templele lor obiecte care să le îngrădească spațiul de desfășurare, accentul fiind pus pe piesele de mobilier extrem de interesante, care le permit să profite de suprafața pe care o au la dispoziție.

„Mai bine puțin și bun, decât mult și prost”, ar fi rezumatul popular al acestui stil. Să însușim această gândire atunci când începem reamenajarea casei și n-avem cum să dăm greș.

Minimalismul este o mișcare către perfecțiune printr-o formă geometrică simplă, austeritate și constrângere în culori.

Acesta este unul dintre stilurile moderne și contemporane de interior, făcând concurența stilului high-tech și loft. Se consideră că acest stil este cel mai popular în rândul tinerilor.

Interiorul minimalist modern poate fi descris prin crearea de spațiu și lumină folosind doar obiectele și formele necesare. Diferența față de celelalte stiluri ar fi – prezenta unei lumini difuze, sentimentul de spațialitate, puține compartimentări interioare și un număr mare de ferestre. Sarcina minimalismului este legătura între spațiul de locuit cu lumea exterioară. O altă caracteristică de bază a interiorului minimalist este funcționalitatea. Mobilierul muntifuncțional, echipamentele cu tehnologie modernă și lumina permite de a scăpa de obiecte inutile și de a crea o atmosferă aerisită.

Aspectele esențiale ale stilului minimalist ar fi:

Cât mai puține piese de mobilier și accesorii

Iluminatul indirect, difuz creat din surse de lumină ascunsă

Lipsa corpurilor de iluminat sau cel mult să aibă o formă simplă

Culorile principale – culori neutre – alb, griuri colorate. Culori adiționale – culoarea naturală a lemnului, cărămizii și a metalului.

Obiecte translucide

Materiale foloste: cât mai naturale în forma sa brută – piatra, cărămida, betonul și lemnul

Forme: geometrice simple, cât mai puține și lipsa decorului

Cu ce să începem amenajarea în stil minimalist?

Stilul minimalist este perfect pentru proiectarea spațiilor mici. Cu ajutorul acestui stil putem mări vizual chiar și cele mai mici încăperi, fără să afectăm funcționalitatea sau comfortul.

Crearea unui astfel de stil în interior ar fi de dorit să înceapă de la mobilier. Primul pas ar fi studiul de piață în ceea ce privește producătorii sau furnizorii de mobilier. Cel mai bine ar fi ca achiziționarea pieselor de mobilier să se facă de la același producător, în așa fel va fi mult mai ușor să observați unicitatea stilistică. Minimalismul – este un stil constructiv, de accea tot felul de improvizații nu sunt binevenite.

Să analizăm fiecare încăpere în parte:

BUCĂTĂRIA în stil minimalist (Figurile A1 1.1. – 1.2.)– un minim de obiecte, lipsă de accesorii și decor. Linii drepte și cu obiecte de uz casnic ascunse. Va fi nevoie să ne „despărțim” de toate lucrurile mici care, de obicei, le ținem la vedere (ex. farfurii sau alte vase). Este obligatoriu să folosim finisajul mobilierului în ton cu pereții. Pentru a evidenția spațialitatea, partea inferioară a mobilierului poate fi în culori mai închise, dar nici într-un caz la dulapurile suspendate. Texturile folosite trebuie să fie cât mai netede și cu mânere ascunse.

Imaginea de ansamblu este una ordonată, curată, așa că ne asigurăm că avem parte de destule spații de depozitare. Un zvon fals ce circulă despre minimalism este că acesta n-ar avea personalitate. Nimic mai neadevărat. Acest stil se bazează pe materiale fabuloase, de cea mai bună calitate, și pe finisaje de excepție ce lucrează împreună pentru a face fiecare cameră din casa ta să prindă viață cu stil, într-un mod elegant.

Drept sfat: Să vindem lucrurile de care am hotărât că nu mai avem nevoie, pentru a face loc în casă stilului minimalist și pentru a câștiga, în același timp, câțiva bani pe care să-i investim în „instalarea” lui.

SUFRAGERIA(Figurile A1 1.3. – 1.4.), de obicei, este comună cu bucătăria, creând un open-space. Pentru compartimentări pot fi folosite uși de sticlă transparentă sau panouri perforate tip japonez. Amenajarea este destul de simplă, se va folosi doar piese de mobilier utile și aparate electronice necesare. Cel mai indicat ar fi ca și aceste echipamente să fie ascunse în mobilier. Pentru decor se pot folosi doar câteva obiecte de artă poziționate convenabil. Lumina joacă un rol principal în designul unei sufragerii și trebuie să fie multă, dar cât mai difuză, acest efect este foarte bine obținut prin spoturi incastrate în tavan sau scafe. De obicei, nu se folosesc covoare sau alte tipuri de textile, excepția ar putea fi un covor simplu uni, în contract cu pardoseala și în tonuri cu pereții.

Dining room-ul în stil mimimalist ilustrează cum spațiile de depozitare îi pot adăuga personalitate casei, ținând chiar și locul lucrărilor de artă. O cameră modernă, în care nu ne-ar displăcea să luăm masa.

LIVING ROOM-ul (Figurile A1 1.5. – 1.6.)este imaginea perfectă a echilibrului. Fiecare piesă din cameră își găsește locul în acest decor minimalist, podeaua, cu acele plăci de parchet extrem de late, fiind cea care întregește cu succes atmosfera.

DORMITORUL în stil minimalist (Figurile A1 171. – 1.8.)este caracterizat prin gândirea la detaliu a functionalității, fără decor și în culori neutre. Impresia care exprimă un dormitor în acest stil este lejeritate, foarte aerisit și cât mai spațios. Mobilierul trebuie să fie cât mai jos și simplu. Patul caracteristic ar fi unul fără tăblie și poziționat pe un podium, sub care se depozitează lenjeria și alte lucruri. Se folosesc noptiere cât mai simple și simetric pozitionate față de pat. Pentru depozitare cel mai ideal ar fi un dressing.

BAIA (Figurile A1 1.9. – 1.10.)să fie cât mai spațioasa. Finisajul ideal pentru pereți și pardoseală este piatra naturală sau plăcile ceramice în culori uni. Multă sticlă și oglindă mare deasupra chiuvetei [27].

După cum ne dăm seama, albul este culoarea preferată a acestui concept. Albul imaculat domnește în casele minimaliste din toată lumea, dar nici nuanțele acestuia (alabastru, ivoriu, opalin, albul coajă de ou, etc.) nu ar fi niște alegeri greșite.

Putem adăuga oricând culoare casei, căci aceasta nu interferează cu stilul minimalist. Ținem minte doar să ne rezumăm la una singură. Dacă suntem iubitori ai galbenului, zugrăvim pereții în galben, dacă ne place roșul, îi facem roșii și tot așa. Singura regulă este să nu utilizăm mai mult de o singură culoare, căci altfel camera va părea încărcată, trăsătură ce nu-și are locul în acest stil. Nuanțele neutre, precum bejul, cremul și griul sunt ideale pentru a reprezenta cu succes minimalismul, dar nu trebuie să apelăm la ele dacă nu sunt pe plac.

Cât despre iluminat, lămpile uriașe, așezate pe podea sau suspendate, LED-urile de diferite forme și mărimi sunt recomandate și extrem de utile atunci când încercăm să creăm un decor minimalist. Iluminatul joacă un rol important în designul casei, așa că ne gândim bine înainte să luăm o decizie în legătură cu el. Nu uităm motto-ul cu care am început amenajarea: less is more.

Pereții vor fi preferabil albi, imaculați. Nu exagerăm cu tablourile cu care îi împodobim. Alegem, în schimb, lucrări de artă de dimensiuni mari, neînrămate, cu un aspect brut. Cu cât sunt mari și mai stridente, cu atât mai bine.

Când vine vorba de podea, recomandăm să excludem parchetul cu modele sofisticate și să mergem pe o podea din lemn dur. Plăcile de parchet lungi și late sunt cele mai inspirate alegeri. La fel potrivite sunt și podelele din piatră sau din beton lustruit [33].

Decorul e format din mobilă grozavă, modernă, multifuncțională, accesorizată cu stil, cu câteva obiecte de artă contemporană.

Zonarea functionala a locuintei in stil minimalist

În termeni arhitecturali minimalismul este bazat pe un proces de a reduce arhitectura la concepțiile sale esențiale de spațiu, lumină și formă.

Fundamentul minimalismului rămâne însă același: linii clare, suprafețe dure și mobilier jos, dar mai nou observăm muchii mai slabe, mai multe culori, textura aducând tot mai mult cu textura organică.

Rezultatul minimalismului nu depinde neapărat de folosirea unor metode elaborate, tehnologie avansată sau materiale specifice, ci doar de un proces rațional și simplu, rezultatul putând fi cu ușurință remarcat. De aceea, acest mod de a face lucrurile, această sensivitate a designului este atât de des întâlnit, având în vedere că a evoluat atunci când efectele globalizării au fost simțite, mai ales în domeniul culturii.

Lumina este una dintre principalele aspecte ale minimalismului, în arhitectură, cât și în designul interior. Lumina directă, indirectă, difuză, puncte de lumină care pot mări spațiul, acoperi un zid, reflecta culorile, de a lumina anumite obiecte de mobilier sau accentua un anumit traseu.

Este foarte interesant de observat că prin utilizarea filtrelor de lumină, materialelor foarte deschise, sticla translucidă, sau lumini difuze, obiectele par să sfideze legile gravitației.

Materialele translucide au mai degrabă abilitatea de a sugera contururile, decât de a ni le arăta. Lumina care pătrunde prin acestea estompează muchiile obiectelor, făcându-le să arate de parcă s-ar dizolva în spațiu. Panourile din lemn laminat au efect similar. Aparent solide de la distanță, pot fi modelate în foarte multe modalități fără a strica aspectul final al suprafeței, fiind armonizat de lumina filtrată.

Design de interior – amenajare living, prezentare grafică 3d fotorealistă

Design de interior – amenajare hol, prezentare grafică 3d fotorealistă

Design de interior – amenajare birou, prezentare grafică 3d fotorealistă

Design de interior – amenajare dining, prezentare grafică 3d fotorealistă

Design de interior – amenajare bucătărie (varianta 1), prezentare grafică 3d fotorealistă

Design de interior – amenajare bucătărie (varianta 2), prezentare grafică 3d fotorealistă

Design de interior – amenajare bucătărie (varianta 3), prezentare grafică 3d fotorealistă

Design de interior – amenajare baie, prezentare grafică 3d fotorealistă

Iluminarea si rezolvarea coloristica a spatiului locativ

Pentru un design interior modern, alegerea sursei de iluminat potrivite este la fel de importanta ca alegerea mobilei sau a culorilor pentru pereti.

Fie ca este vorba despre veioze, lampadare, spoturi sau lustre, alegerea solutiei de iluminat poate sa infrumuseteze sau sa urateasca o camera.

Minimalismul ofera o atentie deosebita solutiilor de iluminat, casele amenajate in acest stil trebuie sa fie scaldate in lumina. Geamurile mari care permit patrunderea luminii naturale vor asigura o buna iluminare pe parcursul intregii zile.

Insa daca nu sunt geamuri mari si luminoase va trebui lipsa luminii naturale de suplinit cu ajutorul altor surse de iluminat montate ingenios pentru a acoperi intreaga suprafata a incaperii. Se renunta la banalele plafoniere sau la lustrele greoaie ale stilului clasic si se inlocuiesc cu spoturi incorporate in tavan, cu lampi in forme geometrice si culori pale etc.

Ca si lumina, coloristica la fel are un rol important in arhitectura si design interior. Stilul minimalist este caracterizat de culori neutre . Designerii minimalisti se rezuma la folosirea unor tonuri de gri, bej, verde, alb si negru, care redau tendinta actuala a stilului.

Culorile adoptate sunt mai degrabă combinații monocrome de pamanturi :brun, beige, crem. In general, peretii sunt zugraviti in alb pentru crearea senzatiei de un spatiu mare si aerisit.Totusi, spatiile trebuie sa aiba personalitatea lor, motiv pentru care se foloseste  tapetul pe unul sau mai multi pereti sau zugravirea unui perete in alta culoare. Stilul minimalist nu se rezumă la constrângeri decorative, el poate fi interpretat ca o modalitate de a creaîintregul spțiu ca un obiect de artă care să redea o stare de liniște și calmitate.

Materiale de finisare utilizate pentru interiorul locativ

Materialele nestructurale care acoperă construcțiile propriu zise (în interior sau exterior) – denumite și materiale de finisaj – sunt folosite în funcție de programul de arhitectură și design căruia i se aplică, având roluri multiple: protejează elementele de rezistență, sporesc gradul de izolare a spațiilor contra frigului sau a zgomotului, estompează unele defecte sau contribuie la estetizarea construcțiilor. Finisajele cuprind lucrări de pardoseli, tencuieli, placaje, zugrăveli, vopsitorii, tapete, tâmplărie, pentru care se folosesc diverse materiale.

Inițial au fost utilizate materiale naturale prelucrate, precum: lemnul, piatra, țesăturile, pielea de animale etc., unele dintre ele fiind abandonate treptat. Altele se folosesc mai rar, fiind epuizabile sau sunt recreate artificial, imitând mai mult aspectul exterior decât materialul în esență.

Locurile de aplicare a materialelor de finisaj sunt stabilite în funcție de folosirea lor în interiorul sau în exteriorul construcției, fiind apreciate în legătură cu scara obiectului, concepția stilistică, textura materialelor și culoare.

Odată cu dezvoltarea științelor umaniste s-au descoperit o serie de calități psihologice pe care finisajele le pot transmite, calități confirmate de-a lungul timpului, care s-au extins la toate programele de arhitectură și design, indiferent de complexitatea acestora. Astfel, materialele de finisaj au fost grupate în funcție de impresiile produse la nivelul psihicului uman, diferențiindu-se materiale reci (piatra, de exemplu) sau calde (cum ar fi lemnul), cele cu aspect sobru (cărămida, piatra de carieră) sau vesel (lemn incrustat, piatra de râu), cele care transmit intimitate (lemn) sau exteriorizare (cărămida) etc.

Tencuialareprezintă un element de finisaj din mortar aplicat umed (în stare plastică) sau uscat pe suprafața brută a pereților, a tavanelor sau a altor elemente de construcție (suprafața suport), cu rol de protecție, decorativ, estetic sau igienic.

Tencuiala se aplică pe suprafețe de cărămidă, beton, rabit, etc., operația respectivă numindu-se tencuire.

Tencuiala pe bază de ipsos este o tencuială uscată, prefabricată și de calitate controlată, ce însumează toate calitățile naturale ale gipsului, tencuiala ce poate fi aplicată manual sau mecanizat cu ajutorul mașinii de tencuit (acesta este domeniul la care vom face referire).

Stratul suport pe care urmează să fie aplicată tencuiala este foarte variat, de la zidărie din BCA, cărămidă plină sau cu goluri, la beton turnat în șantier sau blocuri prefabricate din beton. Suportul ce urmează a fi tencuit trebuie pregătit, înainte de această operațiune fiind necesar să nu prezinte desprinderi sau exfolieri, să fie desprăfuit și uscat. În funcție de starea și gradul de absorbție al suprafeței pe care urmează să tencuim se aplică cu traforajul, bidineaua sau mecanizat o serie de amorse sau grunduri specifice de tratare a peretelui, ce au rolul de a crește aderența la suport a tencuielii.

Amestecarea mortarului uscat cu cantitatea de apă necesară și aplicarea pe perete se face cu ajutorul mașinii de tencuit. Grosimea stratului aplicat se poate ajusta din pistonul de sprintare al mașinii și poate să fie mai mică sau mai mare, în funcție de planeitatea suprafeței suport.

Toate operațiunile de prelucrare a tencuielii aplicate mecanizat sunt manuale și se realizează cu ajutorul unor scule specifice.

În final, rezultatul obținut este o suprafață netedă, lucioasă, ce nu mai trebuie gletuită, putându-se trece la vopsirea acesteia.

Tencuiala umedă se obține prin aplicarea mortarului pe suprafața suport, iar tencuiala uscată – prin fixarea pe suprafața suport cu șuruburi, cuie, adeziv, etc. a unor plăci, fâșii sau panouri prefabricate confecționate din mortar.

Tencuiala poate fi, după compoziție, nerezistentă la acțiunea umidității, semi-rezistentă sau rezistentă, când are adaosuri hidrofobe.

După modul de prelucrare a feței văzute, tencuielile pot fi:

a) obișnuite, brute, drișcuite, fin drișcuite, sclivisite sau geluite, executate în două straturi subțiri din pastă de ipsos sau var (glet), netezite pentru a servi drept suport pentru vopsitorii în ulei;

b) decorative, pentru lucrări interioare mai importante: in calcio vecchio și marmură artificială.

Când se optează pentru calcio, se preferă o granulație fină; cea cu profile mari poate deveni depozit de praf, da aspect nedorit și nu este igienică.

Finisarea pereților cu stucco se face, de obicei, în zonele ce se doresc evidențiate (mortar de ipsos amestecat cu praf de marmură, adeziv și diverse substanțe colorate, folosit pentru încăperi cu umiditate relativ mică).

Grosimea tencuielilor depinde de natura suprafețelor – beton, cărămidă, lemn, etc.

Eliminarea, respectiv reducerea proceselor umede și a zugrăvelii tradiționale în încăperi cu umiditatea aerului sub 65 %, se realizează prin aplicarea pe panou a unor straturi subțiri de finisaj sau a tapetelor. Pereții încăperilor cu umiditate relativ mare (băi, wc-uri, bucătării) se finisează prin placare sau vopsire.De aceea, se împarte o locuință în două zone, umedă și uscată (dormitoare, sufragerie, birou etc.).

Vopsele ecologice.Numim ecologice acele vopsele în compoziția cărora nu intră pigmenți toxici sau solvenți. La fabricarea vopselelor eco se folosesc materiale naturale, ecologice. Unele dintre ele sunt de origine animală, cum ar fi cazeina (componenta principala a laptelui de vacă), sau ceara de albine. O a doua categorie ar fi cea pe baza de minerale (calcar, var, pigmenți, faină din diverse roci, de exemplu, marmură). O a treia categorie o reprezintă componentele vegetale, în care se înscriu rășinile, ceara de Carnauba (planta originară din Brazilia), uleiul de in etc. În compoziția acestor vopsele lipsesc conservanții sau lianții sintetici. Cele mai multe dintre vopselele ecologice sunt pe bază de apă, iar când trebuie să fie diluate, se folosește apa de la robinet.

Vopselele ecologice pot fi utilizate și pentru tratarea lemnului, metalului și elementelor de zidărie. În prezent, producătorii continuă să aducă importante îmbunătățiri acestor produse. De exemplu, pe piață se găsesc vopsele de exterior cu adaos ceramic.Particulele de ceramică din compoziția acestora reflectă căldură, pe cea din interiorul casei păstrând-o înăuntru, iar pe cea a soarelui reflectând-o în exterior.

Parchetul laminat. Astăzi un număr larg de consumatori alege parchetul laminat. Secretul popularității laminatului – o combinație excelentă de preț și calitate, în fiabilitatea sa pe termen lung și aspectul estetic plăcut. Toate acestea prezintă avantaje indiscutabile a parchetului laminat în comparație cu alte tipuri de pardoseli.

Podele laminate nu au nevoie de sablare și șlefuire, acestea nu necesită să fie lăcuite. Soarele nu afectează culoarea de acoperire, și petele apariția cărora este inevitabilă în timpul exploatării, pot fi îndepărtate cu ușurință cu acetonă, fără a-i compromite aspectul. Este demn de menționat proprietățile ecologice a laminatului. Chiar și oamenii care suferă de reacții alergice, se simt cu aceste podele confortabil. Parchet laminat este un izolator excelent, și salvează căldura de acasă.

Laminatul este ușor de instalat. Culori bogate și o mare varietate de texturi – o garanție că parchetul laminat se va integra foarte bine în orice decor.

La avantajele deja menționate a parchetului laminat ar trebui să adaugăm încă unul, cel mai important lucru – rezistența. Laminatului nu-i este frică de ghearele animalului, pantofi grei, sau tocuri ascuțite, ceea ce îl face ideal pentru hol și bucătărie.

În Europa era laminatului s-a început în anii 80 ai secolului trecut.

Locul de naștere al laminatului este Suedia. Necătînd la faptul că laminatul are o istorie scurtă, el ocupă mai mult de zece la sută din piață. Este o alternativă ieftină și de încredere pentru parchet de lemn care a pătruns în birouri și locuințe. Acesta este ales atît de de către persoane fizice cît și de agenții guvernamentale importante.Panouri laminate transmit cu precizie aspectul și textura de lemn, cum ar fi faglaminat, bambus, etc, (în total zeci de specii), de piatră, plută, nu diferă de materiale naturale în culoare sau structura vizuală, și alți parametri chiar întrec parametrii parchetului natural.

Faianță și gresie. Pentru zona umedă (baie, bucătărie, grupuri sanitare) lumea faianței și gresiei oferă o mare diversitate de culori ca limbaj de comunicare, completată de elemente grafice, inserții de lemn, sticlă, inox, imprimeuri originale, alături de noi produse profesionale pentru construcții, adezivi rapizi, chituri de rostuire, materiale de etanșare siliconice.

Pentru proiectul în cauză propunem faianță și gresie cu efect de autocurățare: apa se repartizează uniform, dând naștere unei pelicule fine pe suprafața plăcilor, desprinde murdăria și o antrenează cu ea. În plus, mai are și un efect antibacterian sub influența luminii. Oxigenul activ distruge bacteriile, impiedică apariția mucegaiului și distruge mirosurile neplăcute, iluminatul normal din interior fiind suficient pentru declanșarea reacției.

Tot ca o noutate este soluția care permite placarea cu un nou strat direct peste faianța existentă, renovând camera de baie rapid și economic. Aceasta acțiune se face prin utilizarea unui anumit tip de adeziv, nemaifiind necesară grunduirea prealabilă.

MDF laminat. MDF este fabricat din rumeguș fin. Ele sunt tratate cu parafină și lignină, care au rolul de agent de coeziune. Dispunând de toate avantajele lemnului, MDF este mult mai ieftin și mai durabil. Diferența principală a MDF față de PAL este că la acesta poate fi aplicată freza și, prin urmare pe suprafață pot fi realizate diverse modele. Mai mult decât atât, MDF este mai rezistent la schimbările de temperatură, astfel încât acest mobilier poate fi instalat cu siguranță în bucătărie și chiar și în camera de baie. MDF este un material ecologic care nu emite substanțe nocive. Pentru proiect recomandăm MDF de 3, 6, 8, 10, 16, 18, 30, 38, 40 milimetri. La 18 mm folosim MDF laminat cu una și două fețe pentru mobilierul din baie.

Tehnologiile de producție de fațade MDF sunt acoperite cu folie PVC. În primul rând cu ferăstrău sunt tăiate detaliile din foaie MDF pentru fațadele viitoare. Apoi, sunt tăiate cu ajutorul unui CNC pentru a le contura relieful suprafețelor, a lustrui și curăța de praf. Ulterior, în partea dorsală a pieselor tăiate cu ajutorul unui pistol special este aplicat adezivul.

Propunem să fie folosit adeziv pe bază de apă, care nu prezintă nici un pericol pentru sănătate. Pentru a decora fațadele din MDF este folosită folia din PVC. Piese acoperite cu un strat de adeziv uscat, uniform sunt puse pe masă, pe suporturi speciale, care sunt proporționale cu piesa de prelucrat – acest lucru este realizat prin întindere a foliei astfel încât aceasta să mărginească întreaga suprafață a pieselor pregătite. Apoi, deasupra mesei este extinsă folia PVC, este încălzită, și apoi începe procesul de comprimare.Se scoate aerul astfel folia este încălzită uniform, fiind presată până aderează la suprafața piesei de prelucrat, iar temperatura foliei, activează stratul de adeziv. Deține presiunea pentru 1.5-3 minute și procesul de lipire este terminat. Aderența adezivă atinge o fixație maximăla 5-7zile.

Fațadele cu folie comprimată PVC sunt frumoase și practice.

Multiplele calități, precum și ușurința cu care se montează, au făcut ca plăcile din gips-cartonsă fie tot mai utilizate atunci când se amenajează sau reamenajează o locuință.

Plăcile din gips-carton cunosc o largă utilizare. În interior sunt folosite pentru a realiza pereți despărțitori, tavane și podele. În scop decorativ sunt utilizate pentru a personaliza interioarele, deoarece permit construcția ușoară a unor elemente decorative cu forme și dimensiuni diferite, cum ar fi scafele și polițele.

Plăcile din gips-carton pot fi de tip sandwich, compuse dintr-un strat de ipsos între două folii de carton și reciclabile în totalitate. De asemenea, există și plăci din gips-carton pentru suprafețe curbe sau tavane boltite.

Pereții din gips-carton (sistemele constructive uscate) prezintă o serie de avantaje demne de luat în calcul:

Capacitatea de izolare termică și fonică este mai bună decât în cazul pereților masivi. Plăcile din gips-carton elimină senzația de „perete rece” și contribuie la confortul termic al locuinței.

Pereții din gips-carton sunt mai subțiri decât cei din zidărie, ceea ce face ca suprafața utilă a locuinței să fie mai mare.

Necesarul de forță de muncă este redus. De exemplu, crearea unui perete din gips-carton se poate realiza cu doar 1-2 persoane.

Sunt mai ieftini decât cei realizați prin procedeul de construcție umed.

Montarea este uscată, nu există o umezeală inutilă, iar deranjul este mai mic.

Construirea/montarea este mai rapidă, iar timpul de curățare este mai redus.

Greutatea redusă (25 – 50 kg/mp, fața de peste 200 kg/mp pentru un perete masiv), face ca transportul să se realizeze mai ușor.

Nu necesită prelucrare ulterioară, putând fi zugrăviți imediat după montare.

Oferă siguranță în exploatare.

Dacă nu sunt supuși la impact puternic, au o durată mare de viață.

În concluzie, alegerea materialelor pentru finisajele interioare reprezintă un pas important, ce presupune cunoasterea avantajelor pe care le oferă fiecare alternativă. Numai așa se va ajunge la integrarea nevoilor personalizate ale beneficiarului, cu trăsăturile specifice ale spațiului construit și cu posibilitățile tehnologice ale epocii în care trăim. Paleta largă de produse dovedește posibilitatea de proiectare și realizare individuală a fiecărei locuințe.

CONCLUZII

Minimalismul nu s-a manifestat doar prin pictură și sculptură, ci și prin literatură, teatru, arhitectură și design, stilul minimalist fiind unul dintre cele mai apreciate în ceea ce privește design-ul interior.

• În pictură și sculptură, minimalismul presupune folosirea unui număr redus de culori, linii, forme și structuri. Sculptorii minimaliști au pus accentul, în special, pe materialele utilizate, iar formele pe care sculpturile le iau sunt, de cele mai multe ori, abstracte. Sculptorul român Constantin Brâncuși a avut un rol decisiv pentru dezvoltarea mișcării minimaliste, în special, în prima etapă – cea constructivistă, etapă al cărui scop era acela de a crea un limbaj artistic universal.

• Minimalismul s-a manifestat în arhitectură într-un mod cât se poate de inedit, având în vedere că artiștii, adepți ai acestui curent, au încercat să simplifice stilul arhitectural pentru a oferi mai mult spațiu, principalele elemente ale minimalismului reflectat în arhitectură fiind spațiul, lumina și forma. Tot aceste elemente sunt cele mai importante și în ceea ce privește design-ul interior, rezultatul fiind concretizat într-un adevărat stil de viață, un stil de viață redus la utilizarea elementelor de maximă necesitate. Unul dintre cei mai importanți arhitecți care au îmbrățișat acest stil este Ludwig Mies van der Rohe care a adoptat teoria „Less is more” (Mai puțin înseamnă mai mult) pentru a-și evidenția punctul de vedere estetic. Minimalismul în arhitectură și design interior presupune folosirea unor elemente de stil sau a unor obiecte în scopuri diferite, în așa fel, încât un obiect sau o încăpere să aibă mai multe funcții, atât vizuale, cât și funcționale. Mobilierul minimalist este simplu și multifuncțional, iar decorațiunile sunt simple, uneori chiar abstracte și de neînțeles, deoarece diferă foarte mult față de obiectele de decor kitsch pe care le întâlnim la tot pasul.

• În literatură minimalismul s-a concretizat prin folosirea unui număr redus de cuvinte. Este de la sine înțeles că pentru descifrarea mesajului unei opere literare care aparține acestui curent, modul în care cititorul interpretează opera este unul vital. Dacă personajele din operele care aparțin altor curente sunt rotunde, caracterizate cu lux de amânunte, personajele operelor minimaliste sunt plate, am putea spune chiar obișnuite. Unul dintre precursorii curentului minimalist manifestat în literatură este Ernest Hemingway.

• Minimalismul s-a manifestat și în domeniul muzical. Și în prezent întâlnim foarte des stilul „minimal” sau mai bine spus „techno minimal”, caracterizat prin repetarea frecventă a unor note și chiar fraze muzicale întregi [30].

Așadar, pe lângă faptul că minimalismul este o artă foarte complexă, a devenit și un adevărat stil de viață, un stil de viață simplu, caracterizat prin grija față de natură și renunțarea la consumatorism.

Bibliografie:

Cassell J., Parham P., Clothier A. Tot ce trebuie să știți despre tehnica designului interior.Oradea: Aquila´93, 2001

Cerver F. A. Interior Design Atlas

Cohen J.-L. Mies van der Rohe.Paris: Hazan, 1994

Eickhorn Th. Idei creative pentru locuința dumneavoastră.Oradea: Aquila´93, 1999

Fried M. Art and Objecthood: Essays and Reviews. Chicago and London: University of Chicago Press, 1998

Fuller R. B. Synergetics:Explorations in the Geometry of Thinking, in collaboration with E.J. Applewhite with a preface and contribution by Arthur L. Loeb, 1975

Fuller R. B. Synergetics 2: Further Explorations in the Geometry of Thinking, in collaboration with E.J. Applewhite, 1979

Hemingway E.Hills Like White Elephants. 6th Ed. Boston: Bedford/St. Martin’s, 2003

Hodorog A.-M. Încăperile cu suprafețe mici. Mobilarea inteligentă și variată. Oradea: Aquila´93, 2005

Holloway D., Lawrence M., McGowan J. Cartea esențială privind tehnicile de estetizare a locuinței. Oradea: Aquila´93, 2000

Melvin J. …isme, să înțelegem stilurile arhitecturale, Editura Rao, 2007

Merleau-Ponty M. Trans: Donald Landes. Phenomenology of Perception. London: Routledge, 2012

Miller J. Culorile de la stilul clasic la cel contemporan. Oradea: Aquila´93, 2001

Mureșan P. Culoarea în viața noastră.București: Ceres, 1988.

Papanek V. Design pentru lumea reală.București: Editura tehnică, 1997

Șușală I. Culoarea cea de toate zilele.Chișinău: Lumina, 1993

Westgate A. Căminul liniștit. Oradea: Aquila´93, 2001

Zamfir C. Un sociolog despre muncă și satisfacție. București: Ed. Politică, 1980

Борисов К. Встроенная мебель. Москва: Вече, 2005

Лисициан М., Новикова Е., Петунина З. Интерьер общественных и жилых зданий. Москва, 1973

Пономарёва Е. Цвет в интерьере. Москва, 1984

Рок И. Введение в зрительное восприятие. Москва, 1980

Раннев В. Интерьер. Москва: Высшая школа, 1987

Фрилинг Г., Ауэр К. Человек – цвет – пространство. Москва, 1973

Время ремонта/ Журнал о ремонте и строительстве, дизайне и уюте, №2 (19)б 2009

https://www.amolife.wordpress.com/2013/03/22/stilul-minimalist/

http://www.creativ-interior.ro/2014/12/27/stilul-minimalist/

http://www.designinterior-concept.ro/arta-abc-stilul-minimalist-in-amenajari-interioare/

Home

Minimalismul si influentele acestui curent artistic

http://www.hgtv.com

http://www.imobiliare.ro/homedeco/spatiu-si-relaxare

{:ro}Stilul minimalist în amenajările interioare{:}{:en}Minimalism in Interior Design{:}

https://www.wikipedia.org/wiki/Minimalism

ANEXE

Anexa 1

Figura 1.1. Bucătărie în stil minimalist

Figura 1.2. Bucătărie în stil minimalist

Figura 1.3. Sufragerie în stil minimalist

Figura 1.4. Sufragerie în stil minimalist

Figura 1.5. Living room în stil minimalist

Figura 1.6. Living room în stil minimalist

Figura 1.7. Dormitor în stil minimalist

Figura 1.8. Dormitor în stil minimalist

Figura 1.9. Baie în stil minimalist

Figura 1.10. Baie în stil minimalist