STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII FACTORILOR DETERMINANȚI AI CALITĂȚII APEI ÎNTR-UN SISTEM RÂU-LAC [306811]

UNIVERSITATEA TEHNICĂ ”GHEORGHE ASACHI” [anonimizat]. 1

[anonimizat]-LAC

Conducător științific:

Prof. univ. dr. ing. Florian STĂTESCU

Doctorand: [anonimizat]. Lavinia TATARU

IAȘI, 2019

Cuprins

Capitolul I. [anonimizat]-se sub o [anonimizat] a [anonimizat]-o [anonimizat], în special prin stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, [anonimizat] a apei pe baza unei protecții pe termen lung a [anonimizat].

În acest sens a fost dată Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei prin care se solicită un management integrat la nivel de bazin hidrografic în toate Statele membre ale Uniunii Europene cu scopul de a reface și menține calitatea apelor de suprafață la scara Comunității. [anonimizat] (Directiva 2000/60/CE).

S-[anonimizat] ([anonimizat], calitatea apei):

Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei.

Directiva 2006/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase deversate în mediul acvatic al comunității.

Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării.

H.G. nr.188/28.02.2002 (M.O. nr. 187, partea I, 20.03.2002), pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor reziduale. Din H.G. fac parte integrantă următoarele norme:

NTPA-011 care reprezintă adoptarea directivei 91/271/[anonimizat] (anexa 1 a H.G.). Normativul include o [anonimizat].

NTPA-002/2002 prin care sunt reglementate cerințele care trebuie satisfăcute de apele reziduale evacuate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare (anexa 2 a H.G.).

NTPA-001/2002 prin care sunt stabilite limitele de încărcare cu poluanți a apelor reziduale industriale și orășenești la evacuarea în receptorii naturali (anexa 3 a H.G.).

H.G. nr.100/07.02.2002 (M.O. Partea I, nr. 130, 19.02.2002), pentru aprobarea normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare și a normativului privind metodele de măsurare și frecvența de prelevare și analiză a probelor din apele de suprafață destinate producerii de apă potabilă. Din H.G. fac parte integrantă următoarele norme:

NTPA-013/2002 prin care sunt reglementate normele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare.

NTPA-014/2002 prin care sunt reglementate metodele de măsurare și frecvența de prelevare și analiză a probelor din apele de suprafață destinate producerii de apă potabilă.

Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile.

H.G. nr. 202 (M.O. nr.196 /22.03.2002), pentru aprobarea normelor tehnice privind calitatea apelor de suprafață care necesită protecție și ameliorare în scopul susținerii vieții piscicole.

Directiva Consiliului European 75/440/EEC – Calitatea cerută pentru apele de suprafață intenționate pentru captări de apă de băut, anexa I din directivă: definirea metodelor standard de tratare pentru transformarea apelor de suprafață de categoriile Al, A2 și A3 în apă de băut: categoria A1 – tratare fizică simplă și dezinfecție, de exemplu, filtrare rapidă și dezinfecție; categoria A2 – tratare normală fizică, chimică și dezinfecție, de exemplu, preclorinare, coagulare, floculare, decantare, filtrare, dezinfecție (clorinare finală); categoria A3 – tratare fizică și chimică intensivă, tratare extinsă și dezinfecție, de exemplu clorinare la punctul de rupere, coagulare, floculare, decantare, filtrare, adsorbție (pe cărbune activ), dezinfecție (ozon, clorinare finală).

Directiva Consiliului European 78/659 referitoare la calitatea apelor dulci care au nevoie de protecție sau îmbunătățire pentru a proteja viața piscicolă.

Directiva Consiliului European 75/440 privind calitatea cerută pentru apele de suprafață intenționate pentru captări de apă de băut (Căldăraru F. și Căldăraru M., 2010).

La nivel național, Directiva Cadru în domeniul Apei a fost transpusă în legislația națională prin Legea Apelor 107/1996 cu completările și modificările ulterioare. Potrivit Legii Apelor, Schema Directoare de Amenajare și Management este instrumentul principal de planificare, dezvoltare și gestionare a resurselor de apă la nivelul districtului de bazin hidrografic și este alcătuită din Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic (PABH) – componentă de gospodărire cantitativă și Planul de Management al Bazinului Hidrografic (PMBH) – componenta de gospodărire calitativă. Din punct de vedere legal, Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 1.258/2006 aprobă Metodologia și Instrucțiunile tehnice de elaborare a Schemelor Directoare de Amenajare și Management ale Bazinelor Hidrografice.

Principalul instrument pentru punerea în aplicare a Directivei Cadru în domeniul Apei este Planul de Management al Bazinului Hidrografic, în special prin programul de măsuri care este parte componentă a acestuia. Procesul de planificare a început cu transpunerea și cu demersurile administrative (identificarea districtelor, respectiv a bazinelor hidrografice și a autorităților competente), această etapă fiind urmată de caracterizarea districtelor hidrografice, monitorizarea apelor, evaluarea stării, stabilirea obiectivelor, precum și stabilirea programului de măsuri și implementarea acestora.

Schimbările rapide din mediul înconjurător sunt cauzate de creșterea populației globului, de creșterea ratei de consum a resurselor de către societatea umană și de schimbări ale tehnologiilor și ale organizării politico-sociale. Cea mai importantă componentă a schimbărilor globale o reprezintă modificarea climei datorită efectului de seră, care va avea un impact important asupra mediului și activităților economico-sociale. Fenomenul de încălzire globală a condus la creșterea frecvenței evenimentelor extreme, alternanța rapidă între caniculă severă/secetă accentuată și precipitații abundente/inundații fiind din ce în ce mai evidentă.

Potrivit Raportului privind starea mediului în România, variabilitatea climatică va avea efecte directe asupra unor sectoare precum agricultura, silvicultura, gestionarea resurselor de apă, va conduce la modificarea perioadelor de vegetație și la deplasarea liniilor de demarcație dintre păduri și pajiști, va determina creșterea frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme (furtuni, inundații, secete). Schimbările în regimul climatic din România se încadrează în contextul global, ținând seama de condițiile regionale: creșterea temperaturii va fi mai pronunțată în timpul verii, în timp ce, în nord-vestul Europei creșterea cea mai pronunțată se așteaptă în timpul iernii.

În cadrul proiectului ADER- Sistem de indicatori geo-referențiali la diferite scări spațiale și temporale pentru evaluarea vulnerabilității și măsurile de adaptare ale agroecosistemelor față de schimbările globale (2011-2014), elaborat de Administrația Națională de Meteorologie, finanțat prin Planul Sectorial pentru Cercetare-Dezvoltare din Domeniul Agricol și de Dezvoltare Rurală pe anii 2011-2014 – ADER 2020, coordonat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, s-au realizat scenarii climatice pentru perioadele 2011-2040 și 2021-2050 și efectele cuantificabile asupra temperaturii medii multianuale și precipitațiilor medii multianuale în România.

Astfel, în România se așteaptă o creștere a temperaturii medii anuale (figura 1.1.) față de perioada 1980-1990, similară întregului spațiu european, existând diferențe mici între rezultatele modelelor, în ceea ce privește primele decenii ale secolului XXI, și mai mari în ceea ce privește sfârșitul secolului:

între 0,5°C și 1,5°C, pentru perioada 2020-2029;

între 2,0°C și 5,0°C, pentru 2090-2099, în funcție de scenariu (exemplu: între 2,0°C și 2,5°C în cazul scenariului care prevede cea mai scăzută creștere a temperaturii medii globale și între 4,0°C și 5,0°C în cazul scenariului cu cea mai pronunțată creștere a temperaturii).

Sub aspectul regimului de precipitații, pentru perioada 1901-2010 analizele efectuate indică existența, în special după anul 1961, a unei tendințe generale descrescătoare a cantităților anuale de precipitații la nivelul întregii țări și în special o creștere accentuată a deficitului de precipitații în zonele situate în sudul și estul României (figura 1.2.). Astfel, scenariile climatice rezultate în cadrul studiului de cercetare realizat de Administrația Națională de Meteorologie se referă la creșteri ale temperaturilor, modificări ale modulelor de precipitații, evenimente extreme și dezastre naturale legate de vreme.

Figura 1.1. Creșterea temperaturii medii multianuale (°C) în intervalul 2001-2030, comparativ cu intervalul de referință 1961-1990

Figura 1.2. Diferența dintre cantitatea medie multianuală de precipitații (%) în intervalul 2001-2030 și normala climatologică standard (1961-1990)

Pentru corpurile de apă supuse stresului cantitativ și calitativ datorat schimbărilor climatice, s-a analizat posibilitatea aplicării de măsuri care sunt recomandate de documentele europene: Ghidul document nr. 24 privind Planul de management al bazinelor hidrografice în condiții de schimbări climatice (Guidance document No. 24 River basin management în a changing climate) și noul concept care promovează la nivel european stocarea/retenția naturală a apelor (Natural Water Retention Measures – NWRM).

Măsurile de acest tip luate în considerare în programele de măsuri se referă la restaurarea zonelor umede și renaturarea luncilor inundabile ale corpurilor de apă, măsuri care au multiple efecte, respectiv:

refacerea echilibrului hidrologic și ecologic și al funcțiilor naturale specifice zonelor umede;

extinderea habitatelor naturale de interes conservativ;

stabilirea regimului de inundare controlată în incintă în vederea atenuării inundațiilor sau stocarea apei în perioade secetoase;

dezvoltarea durabilă a activităților tradiționale de pescuit, pășunat și ecoturism.

În România, aspectele cantitative ale gestionării resurselor de apă sunt reglementate și implementate prin Schema Directoare de Amenajare și Management a Bazinului Hidrografic care reprezintă instrumentul de planificare în domeniul apelor.

Schema directoare integrează cele două componente ale planificării și managementului, respectiv Planul de Management Bazinal (gestionare calitativă a resurselor de apă) și Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic (componentă de gestionare cantitativă a resurselor de apă).

Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic are ca scop fundamentarea măsurilor, acțiunilor, soluțiilor și lucrărilor pentru:

realizarea și menținerea echilibrului dintre cerințele de apă ale utilizatorilor de apă și disponibilul de apă la surse;

diminuarea efectelor negative ale fenomenelor naturale asupra vieții, bunurilor și activităților umane (inundații, exces de umiditate, secetă, eroziunea solului);

utilizarea potențialului apelor (producerea de energie hidromecanică și hidroelectrică, navigație, extragerea de materiale de construcții, acvacultură, turism, agrement, peisagistică etc.);

determinarea cerințelor de mediu privind resursele de apă.

La determinarea disponibilității resurselor de apă pe bazine hidrografice se utilizează calculul resursei medii de apă (în regim natural și amenajat) pentru perioade caracteristice (1991-2013).

Scurgerea medie, utilă în gestiunea resurselor de apă, oferă informații asupra potențialului resurselor de apă dintr-un bazin hidrografic, reprezentând cel mai general indicator al acestora. În evaluarea resurselor de apă de suprafață este necesară cunoașterea caracteristicilor scurgerii medii pe o perioadă lungă de timp (peste 20 de ani) care pot fi exprimate sub forma următorilor parametrii: debitul lichid (m3/s), debitul de apă mediu specific (l/s/km2), volumul scurgerii medii (mil. m3) și stratul scurs (h, mm). Analiza s-a realizat pe baza debitului mediu și a volumului scurgerii medii lunare și anuale. Volumul de apă mediu sau resursa de apă medie sau stocul mediu reprezintă cantitatea de apă transportată de cursul de apă într-o anumită perioadă de timp.

Pentru determinarea resursei de apă la nivel național s-au luat în considerare datele de la 364 stații hidrometrice (figura 1.3.).

La aceste stații s-au determinat direct valorile debitelor medii lunare, anuale și multianuale pentru perioada 1991-2013. Datele au fost calculate atât în ipoteza regimului natural, cât și influențat (amenajat) de curgere în vederea identificării diferențelor dintre cele două tipuri de regim. Analiza complexă a datelor scoate în evidență marea variabilitate spațială și temporală a scurgerii medii respectiv a volumul mediu de apă, generată de ansamblul factorilor fizico-geografici.

Figura 1.3. Distribuția stațiilor hidrometrice selectate la nivel bazinal și național

Prognoza disponibilului de apă

În prezent, pentru a prognoza disponibilitatea resurselor de apă pe bazine hidrografice este necesar să se ia în considerare efectul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă. Estimarea impactului schimbărilor și variabilităților climatice asupra regimului hidrologic dintr-un bazin hidrografic se bazează pe simulările de lungă durată realizate cu ajutorul unui model hidrologic, utilizând ca date de intrare seriile de precipitații și temperaturi rezultate din simulările de evoluție climatică realizate cu ajutorul unui model meteorologic regional.

Pentru estimarea impactului schimbărilor climatice asupra regimului scurgerii pe râurile din România, în ceea ce privește debitele medii anuale, s-au prelucrat și s-au completat, acolo unde a fost cazul, rezultatele obținute în cadrul studiilor complexe elaborate la nivel național și internațional în cadrul Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor. Într-o primă etapă calculele s-au efectuat pentru 10 râuri din cele 11 bazine/spații hidrografice din România, și anume: Crasna, Iza, Someș, Mureș, Jiu, Olt, Vedea, Argeș, Ialomița și Siret.

Ca urmare a acestor tendințe de variație ale parametrilor meteorologici, în urma analizei simulărilor evoluției debitelor, se observă următoarele modificări ale regimului debitelor medii multianuale, pentru râurile studiate: Iza: scădere de cca. -1,9 %; Someș: creștere de cca.6,2 %; Crasna: scădere de cca.-9,4 %; Mureș: scădere de cca.-9,9 %; Jiu: scădere de cca. -11,0 %; Olt: scădere de cca. -9,5 %; Vedea: scădere de cca.-24,6 %; Argeș: scădere de cca. -8,6 %; Ialomița: scădere de cca. -5,8 %; Siret: scădere de cca. -9,6 %.

Datele și informațiile prezentate mai sus sunt extrase din studiul “Identificarea principalelor zone potențial deficitare din punct de vedere al resursei de apă, la nivel național, în regim actual și în perspectiva schimbărilor climatice”, elaborat de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor.

Din analiza comparativă, pentru perioada viitoare (2021-2050) față de perioada de referință (1971-2000), ca urmare a tendințelor de variație a parametrilor meteorologici, în urma analizei simulărilor evoluției debitelor, a rezultat că bazinele hidrografice cu cele mai mari deficite ale debitelor medii multianuale sunt: Vedea, Jiu, Siret, Olt și Argeș. Se menționează că evaluarea resursei de apă în condițiile schimbărilor climatice s-a realizat pentru următoarele bazine hidrografice: Someș, Tisa, Crișuri, Mureș, Jiu, Olt, Argeș, Vedea, Siret și Prut.

Prognoza cerinței de apă

Prognoza cerinței de apă s-a determinat în cadrul studiului “Actualizarea studiilor de fundamentare a P.A.B.H. – Evaluarea cerințelor de apă (an de referință 2011) la nivelul bazinelor hidrografice pentru orizontul de timp 2020 și 2030”, elaborat de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor.

La realizarea prognozei cerințelor de apă pentru orizontul de timp 2020-2030 a fost aplicată „Metodologia de prognoză a cerințelor de apă ale folosințelor”, elaborată în cadrul Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, metodologie utilizată și la elaborarea Planului Național de Amenajare a Bazinelor Hidrografice, parte componentă a Schemei Directoare de Amenajare și Management a Bazinelor Hidrografice.

Tot în cadrul studiului “Identificarea principalelor zone potențial deficitare din punct de vedere al resursei de apă, la nivel național, în regim actual și în perspectiva schimbărilor climatice”, au fost identificate zonele deficitare din punct de vedere a resursei de apă de suprafață, având în vedere corelarea cu cerința de apă și efectele schimbărilor climatice.

La identificarea zonelor deficitare din punct de vedere a resursei de apă de suprafață, pe baza repartiției spațiale a resursei de apă medii pentru perioada 1991 – 2013, s-a constatat că cele mai mici valori ale stocului mediu de apă se întâlnesc în spațiul hidrografic Dobrogea – Litoral și Dunărea, în bazinele hidrografice Vedea, Bârlad, în cadrul bazinelor hidrografice ale râurilor din Piemontul Getic (figura 1.4.).

Figura 1.4. Regionalizarea resursei de apă medii pentru perioada 1991 – 2013

Se constată că cele mai reduse volume de apă se înregistrează în spațiul hidrografic Dobrogea – Litoral, în bazinele râurilor mici tributare Dunării, în bazinele râurilor Bârzava – Caraș – Nera, în bazinele râurilor Bârlad și Bahlui, în bazinele hidrografice mici din zona montană cu precădere în depresiunea Giurgeu și în Munții Parâng și Retezat Godeanu (ca urmare a prezenței substratului care favorizează infiltrația apei – calcare), bazinul hidrografic Olteț, bazinul hidrografic Vedea și câteva râuri mici din zona superioară a bazinului hidrografic Crișuri.

De asemenea, zonele din interfluviul Jiu – Olt, Jiu – Amaradia și zona Bărăganului de est, unde rețeaua hidrografică are o densitate redusă, volumele de apă sunt disponibile doar din râurile mari, ceea ce face ca folosințele de apă (în speță irigațiile în aceste zone) să fie deficitare în cazul anilor secetoși.

În condițiile climatice din România, irigarea are un caracter complementar față de precipitații. Folosirea regimului de udare necontrolat sau a calității necorespunzătoare a apei conduce, în multe situații, la procese necorespunzătoare de evoluție a solului (Stătescu F. și Cotiusca-Zauca D., 2008).

În concluzie, ca zone potențial deficitare din punct de vedere al resursei de apă se pot încadra, din cele menționate mai sus, doar spațiul hidrografic Dobrogea – Litoral, bazinele hidrografice ale râurilor mici afluenți ai Dunării, bazinele râurilor Prut și Bahlui, spațiul hidrografic Banat, bazinele râurilor Vedea și Olteț.

Capitolul II. Factori determinanți ai calității apelor de suprafață

Poluarea apelor este un fenomen complex care determina schimbarea compoziției apelor, deteriorarea florei și faunei din mediul acvatic, devenind neadecvate pentru întrebuințarea economică sau recreativă și dăunătoare pentru sănătatea oamenilor (Roman C. et al., 2009).

Sursele de poluare a apelor (a cursurilor de apă și a lacurilor) sunt foarte diverse și trebuie analizate luându-se în considerare activitățile antropice din care provin aceste surse ( ape uzate din centrele populate, ape uzate industriale, ape uzate din agricultură, ape uzate radioactive). Descărcarea apelor uzate în emisari poate fi punctiformă, sub formă de jet a cărui confluență depinde de raportul vitezelor și de raportul maselor specifice ale efluentului și emisarului, sau poate fi distribuită, în lungul malurilor, cum este cazul scurgerilor de pe versanți, care antrenează îngrășămintele aplicate pe terenurile agricole (Hâncu S. și Marin G., 2008).

Prevenirea poluării apei poate fi asigurată pornind de la un sistem de supraveghere și control riguros, urmată de implementarea unor măsuri de reducere a poluării apei precum: introducerea pe scară largă a unor tehnologii nepoluante în procesele industriale, reducerea cantităților de ape uzate evacuate în râuri prin introducerea practicii recirculării apei, recuperarea materialelor utile din apele uzate, având astfel avantajul asigurării unor adevărate surse de materii prime, îmbunătățirea randamentului de epurare prin perfecționarea tehnologiilor, instalațiilor și exploatării acestora (Cîrțînă D., 2011).

În conformitate cu cerințele Directivei Cadru în domeniul Apei, se consideră presiuni semnificative presiunile care au ca rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă studiat. După modul în care funcționează sistemul de recepție al corpului de apă se poate cunoaște dacă o presiune poate cauza un impact. Această abordare corelată cu lista tuturor presiunilor și cu caracteristicile particulare ale bazinului de recepție conduce la identificarea presiunilor semnificative.

„Presiunile semnificative” sunt acele presiuni care fie singure, fie în combinație cu alte presiuni, pot împiedica sau contribui la neatingerea obiectivelor de mediu în conformitate cu Articolul 4(1) al DCA. Obiectivele de mediu sunt reprezentate, în principal, de atingerea stării bune, nedeteriorarea stării, împiedicarea tendinței crescătoare semnificative și durabile a poluării apei subterane și atingerea obiectivelor DCA pentru zonele protejate.

Sursele de poluare industriale și agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin evacuarea de poluanți specifici tipului de activitate desfășurată. Astfel, se pot evacua: substanțe organice, nutrienți (industria alimentară, industria chimică, industria fertilizanților, celuloză și hârtie, fermele zootehnice etc.), metale grele (industria extractivă și prelucrătoare, industria chimică etc.), precum și micropoluanți organici periculoși (industria chimică organică, industria petrolieră etc.).

În figura 2.1. se prezintă sursele punctiforme potențial semnificative de poluare, industriale și agricole.

Figura 2.1. Surse punctiforme potențial semnificative de poluare – industriale și agricole

Comparativ cu situația din anul 2007 se înregistrează o scădere substanțială a cantităților de substanțe organice (63,8% CCO-Cr și 60,7% CBO5), nutrienți (41,7% azot total și 63,3% fosfor total) și poluanți specifici (50% Cu și 61,4% Zn). Aceste diminuări ale emisiilor se datorează în principal implementării în perioada 2010-2014 a măsurilor de bază și suplimentare pentru aglomerările umane, activitățile industriale și alte activități (inclusiv activități agricole), dar și reducerii, închiderii sau conservării activităților unor unități economice.

Presiunile difuze datorate activităților agricole sunt greu de cuantificat. Presiunile agricole difuze afectează atât calitatea apelor de suprafață, cât mai ales calitatea apelor subterane. Prin aplicarea modelelor matematice se pot estima cantitățile de poluanți emise de sursele difuze de poluare.

Modelul MONERIS (MOdelling Nutrient Emissions in RIver Systems) este folosit pentru estimarea emisiilor provenind de la sursele de poluare punctiforme și difuze. Modelul a fost elaborat pentru evaluarea emisiilor de nutrienți (azot și fosfor) în mai multe bazine/districte hidrografice din Europa, printre care și bazinul/districtul Dunării. În ultimul timp, modelul MONERIS a fost dezvoltat pentru a fi aplicat atât la nivel național (al statelor din Districtul internațional al Dunării), cât și la nivel de sub-bazine internaționale (Tisa).

În cazul surselor de poluare difuze, estimarea încărcărilor cu poluanți a apelor este mai dificilă decât în cazul surselor punctiforme având în vedere modul diferit de producere a poluării. Pe lângă emisiile punctiforme, modelul MONERIS ia în considerare următoarele moduri (căi) de producere a poluării difuze:

depuneri din atmosferă;

scurgerea de suprafață;

scurgerea din rețelele de drenaje;

eroziunea solului;

scurgerea subterană;

scurgerea din zone impermeabile orășenești.

În figura 2.2. se prezintă contribuția modurilor de producere a poluării difuze cu azot și fosfor pentru perioada 2009-2012, având în vedere căile prezentate mai sus. Se precizează că scurgerea subterană reprezintă principala cale de emisie difuză pentru azot, iar eroziunea solului prezintă contribuția cea mai mare la emisia difuză de fosfor.

Figura 2.2. Moduri (căi) de producere a poluării difuze cu azot (stânga) și fosfor (dreapta), în perioada 2009 – 2012

Se menționează faptul că în categoria surselor difuze „așezări umane” este inclusă doar poluarea de la populația neconectată la sisteme de colectare din toate aglomerările umane, indiferent de dimensiunea acestora. Poluarea rezultată din depunerile atmosferice în zona urbană este cuantificată la categoria „alte surse”.

Poluarea cu nutrienți este cauzată de emisii punctiforme și difuze de azot și fosfor în mediul acvatic. Dintre sursele punctiforme luate în considerare în modelul MONERIS se menționează stațiile de epurare urbane, evacuările de ape uzate neepurate sau epurate de la sistemele de colectare din aglomerările urbane și de la unitățile industriale și fermele zootehnice. În ceea ce privește sursele de emisii difuze, așezările umane, activitățile agricole, fondul natural și alte surse au fost considerate ca fiind importante în producerea poluării cu nutrienți.

Modelul MONERIS a fost utilizat pentru aplicarea scenariilor de bază pentru reducerea emisiilor de nutrienți din surse punctiforme și difuze pentru orizontul de timp 2021. Scenariul utilizat a avut la bază condițiile hidrologice din perioada 2009-2012, iar datele utilizate privind încărcările au avut ca an de referință anul 2012. La evaluarea situației de referință și pentru simularea scenariilor s-a utilizat o variantă a modelului MONERIS care, comparativ cu prima evaluare cu date din anul 2005, a fost îmbunătățită tehnic în vederea creșterii senzitivității și aplicabilității, respectiv modelul a fost calibrat prin folosirea unor date statistice, date hidrologice și date de monitorizare a calității apelor complete pentru o perioadă mai mare timp.

În figura 2.3. sunt prezentate comparativ rezultatele aplicării scenariului de bază în vederea reducerii nutrienților din surse difuze și punctiforme, pentru anul de referință 2012 și orizontul de timp 2021, cu referire la căile de producere a poluării cu nutrienți (figurile 2.3.a. și 2.3.b.) și sursele de emisii de nutrienți (figurile 2.3.c. și 2.3.d.).

Din figurile 2.3.a. (stânga) anul 2012 și 2.3.b. (stânga) anul 2021 se observă evoluția privind căile de producere a emisiilor totale de azot în perioada 2012-2021. Astfel, depunerile atmosferice se reduc cu 5,44%, scurgerea de suprafață crește cu 4,04%, iar scurgerea subterană crește ușor cu cca. 2%. Restul de căi de producere a emisiilor totale de azot se modifică foarte puțin. Aceste tendințe confirmă efectul implementării măsurilor de reducere a poluării aerului produsă de factorii antropici și măsurilor de realizare a sistemelor de colectare și epurare a apelor uzate care contribuie la creșterea scurgerii de suprafață.

Similar, în figurile 2.3.a. (dreapta) anul 2012 și 2.3.b. (dreapta) anul 2021 este reprezentată evoluția căilor de producere a emisiilor totale de fosfor în perioada 2012-2021. Se observă că eroziunea solului se reduce cu cca. 2%, scurgerea din zone impermeabile orășenești scade cu cca. 1%, în timp ce crește aportul surselor punctiforme cu cca. 2%, ceea ce confirmă reducerea poluării difuze și creșterea poluării punctiforme produsă în zonele urbane, urmare a construirii rețelelor de canalizare și stațiilor de epurare în zonele urbane.

De asemenea, din figurile 2.3.c. anul 2012 și 2.3.d. anul 2021 se observă evoluția privind sursele de emisii totale ale azotului și fosforului în perioada 2012-2021.

Figura 2.3.a. Situația de referință privind căile de producere a emisiilor totale de nutrienți (difuze și punctiforme) – azot (stânga) și fosfor (dreapta), în anul 2012

Figura 2.3.b. Rezultatele aplicării scenariului de bază pentru căile de producere a emisiilor de nutrienți – azot (stânga) și fosfor (dreapta), în anul 2021

Figura 2.3.c. Situația de referință privind sursele de producere a emisiilor de nutrienți – azot (stânga) și fosfor (dreapta), în anul 2012

Figura 2.3.d. Rezultatele aplicării scenariului de bază pentru sursele de emisii ale nutrienților (punctiforme și difuze) – azot (stânga) și fosfor (dreapta), în anul 2021

În ceea ce privește aplicarea scenariilor de bază pentru emisiile totale de nutrienți la nivel național, se observă modificarea cantităților de nutrienți emise în anul 2021, comparativ cu anul 2012, respectiv cu 3.329 tone N/an (scădere cu cca. 3,6%) și 286,613 tone P/an (creștere cu cca. 3,7%).

Analiza aplicării scenariului de bază (2021) pentru agricultură indică o descreștere a emisiilor difuze din activități agricole, respectiv reducerea cu cca. 4.104 tone N/an, reprezentând 25%, precum și reducerea cu cca. 152 tone P/an, reprezentând 5%. Aceste descreșteri sunt rezultatul aplicării măsurilor pentru reducerea emisiilor de azot prin implementarea cerințelor Directivei Nitrați – Programe de acțiune și Codul de Bune Practici Agricole, respectiv aplicării măsurilor de tip agro-mediu pentru reducerea emisiilor de fosfor, ex. modificarea rotației culturilor, controlul eroziunii și benzi de protecție riverane etc. Astfel emisia difuză specifică totală de azot din activitățile agricole scade de la 12,08 kg N/ha suprafață agricolă în 2012 la 9,04 kg N/ha suprafață agricolă în anul 2021.

De asemenea, în ceea ce privește aplicarea scenariilor de bază pentru emisiile totale de nutrienți provenite de la așezările umane (punctiforme și difuze), se observă o creștere a cantităților emise de nutrienți în anul 2021, comparativ cu anul 2012, respectiv cu 1.978 tone N/an (creștere cu cca. 7,6%) și 626 tone P/an (creștere cu cca. 18%). Astfel, s-a evidențiat efectul aplicării măsurilor de realizare a sistemelor de colectare și epurare a apelor uzate, prin care cresc emisiile punctiforme de nutrienți și scad emisiile difuze de nutrienți. Se estimează că transformarea poluării difuze din zonele urbane în poluare punctiformă, precum și reducerea remanenței fosforului în sol și subsol, conduc la creșterea cantităților de fosfor emise. Una dintre măsurile luate în considerare în scenariu este implementarea Regulamentului nr. 259/2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în ceea ce privește utilizarea fosfaților și a altor compuși ai fosforului în detergenții de rufe destinați consumatorilor și în detergenții pentru mașini automate de spălat vase destinați consumatorilor, care contribuie la reducerea cantității de fosfor din efluenții evacuați de la stațiile de epurare urbane.

Informațiile despre tipurile și intensitatea presiunilor hidromorfologice la care sunt supuse corpurile de apă de suprafață sunt necesare a fi cunoscute și monitorizate în scopul identificării și desemnării corpurilor de apă puternic modificate și artificiale, precum și pentru luarea măsurilor de renaturare sau atenuare a alterărilor hidromorfologice pentru atingerea obiectivelor de mediu.

Pentru analiza presiunilor și a impactului acestora asupra corpurilor de apă, s-a avut în vedere aplicarea instrucțiunilor metodologice din “Elemente metodologice privind actualizarea identificării presiunilor semnificative și evaluării impactului acestora asupra stării apelor de suprafață. Identificarea corpurilor de apă care prezintă riscul de a nu atinge obiectivele Directivei Cadru Apă”, metodologie actualizată în anul 2013 și bazată pe conceptul DPSIR (Driver – Pressure – State – Impact – Response = Activitate antropică – Presiune – Stare – Impact – Răspuns). S-au analizat posibilele presiuni hidromorfologice semnificative și posibilele schimbări induse de acestea la nivelul stării corpului de apă, cât și răspunsul (măsurile luate pentru a îmbunătăți starea corpului de apă). Evaluarea impactului s-a realizat prin evaluarea stării corpurilor de apă, pentru care s-au utilizat, în principal, datele de monitoring din anul 2013. În acest fel, s-au validat presiunile semnificative având în vedere atingerea sau neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă.

Lucrările hidrotehnice (care constituie presiuni hidromorfologice), executate pe corpuri de apă, pentru diverse scopuri (cum ar fi: protejarea populației împotriva inundațiilor, asigurarea cerinței de apă, regularizarea debitelor naturale, producerea de energie prin hidrocentrale, etc.), pot avea efecte funcționale asupra comunităților umane.

Calitatea resurselor de apă este influențată într-o anumită măsură și de poluările accidentale, care reprezintă alterări bruște de natură fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste limitele admise, cauzate de factori antropici sau naturali. În funcție de tipul poluărilor accidentale, acestea pot avea magnitudini și efecte diferite (locale, bazinale, transfrontaliere) asupra resurselor de apă de suprafață și subterane, cu posibile repercusiuni asupra stării de sănătate a populației din zonele afectate.

La nivel național s-au identificat un număr de 1.272 utilizatori de apă ce pot produce poluări accidentale, utilizatori care și-au elaborat Planuri proprii de prevenire și combatere a poluărilor accidentale. În anul 2013, s-au înregistrat 54 poluări accidentale ale cursurilor de apă de suprafață cu ape de mină, substanțe chimice organice și anorganice, materii în suspensie din aluviuni. Fenomenele au avut impact local/bazinal, iar datorită duratei reduse a naturii poluantului, a lungimii tronsonului afectat și a inerției comunităților din structura biocenozelor acvatice, efectele fenomenelor în discuție s-au redus doar la modificarea pe plan local a valorilor indicatorilor fizico-chimici, fără ca pe termen lung acestea să inducă o modificare semnificativă a biodiversității acvatice.

Concluzionând, au fost identificate un număr total de 8.880 presiuni potențial semnificative, tipul acestora fiind prezentat în figura 2.4. Se constată că ponderea cea mai mare a presiunilor este reprezentată de presiunile difuze provenite din aglomerări umane fără sisteme de colectare și din agricultură.

Figura 2.4. Ponderea presiunilor potențial semnificative

Capitolul III. Indici de calitate pentru apele de suprafață

În funcție de tipul corpului de apă analizat, sursele de degradare existente, volumele de apă vehiculate și caracteristicile morfohidrografice ale spațiului analizat, calitatea apei este foarte diferită și este evaluată prin următoarele categorii de indicatori de calitate a apei:

hidromorfologici (adâncimea apei, debit, lățime, nivel);

fizici (temperatura apei, pH, conductivitate electrică, transparență, turbiditate, duritate temporară, permanentă și totală);

chimici, în care reprezentativi sunt cei care evidențiază regimul oxigenului (oxigen dizolvat, saturație în oxigen, CCO-Mn, CCO-Cr, CBO5), nutrienți (compușii azotului și fosforului), ioni generali (Ca2+, Mg2+, Na+, K+, SO42-, Cl-, HCO3-, Fe2+, Mn4+), metale (Cd, Hg, Zn, Cr, Cu, Ni, As, Ag, Mo, Se, Co) și micropoluanți organici și anorganici (detergenți, AOX – compuși organohalogenați susceptibil de a fi acumulați sau pesticide, fenoli, cianuri, hidrocarburi petroliere);

biologici (plancton, alge bentonice, macrozoobentos);

microbiologici (coliformi, streptococi)

În cazul apelor râurilor și a lacurilor se poate, de asemenea, adăuga indexul saprobic și cel de eutrofizare, ale căror valori pot fi determinate pe baza informaților din Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr.161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii clasei ecologice a corpurilor de apă (Iojă I. C., 2013).

În anul 2016 au fost monitorizate și evaluate din punct de vedere al stării ecologice/potențialului ecologic un număr total de 936 corpuri de apă (din care pentru 2,88 % dintre corpuri de apă s-a evaluat starea/potențialul doar din punct de vedere fizico-chimic) și o lungime totală de 37611,70 km.

În cele ce urmează se prezintă distribuția lungimii cursurilor de apă monitorizate și evaluate, în anul 2016, din punct de vedere al stării ecologice/potențialului ecologic, pe bazine hidrografice:

1. BAZINUL HIDROGRAFIC TISA

În cadrul bazinului hidrografic Tisa au fost evaluate pe baza monitorizării:

13 corpuri de apă naturale – râuri însumând un număr de 1058,074 km. Din lungimea totală (1058,074 km monitorizată), 924,826 km (87,41 %) s-au încadrat în stare ecologică bună, 105,352 km (9,95 %) în stare ecologică moderată și 27,896 km (2,64 %)în stare ecologică proastă;

2 corpuri de apă puternic modificate – râuri, însumând un număr de 106,084 km, corpuri de apă care s-au încadrat astfel: 95,454 km(89,98%) în potențial ecologic bun și 10,630 km (10,02%) în potențial ecologic moderat.

2. BAZINUL HIDROGRAFIC SOMEȘ

În cadrul bazinului hidrografic Someș au fost evaluate:

46 corpuri de apă naturale – râuri însumând un număr de 2748,08 km. Din numărul total de 2748,08 km monitorizați pentru care s-a evaluat starea ecologică, 1445,59 km (52,60 %) s-au încadrat în stare ecologică bună, 1200,49 km (43,57 %) în stare ecologică moderată, 65,49 km (2,51 %) s-au încadrat în stare ecologică slabă și 36,51 km (1,32 %) s-au încadrat în stare ecologică proastă;

6 corpuri de apă puternic modificate – râuri însumând un număr de 325,56 km. Din cei 325,56 km monitorizați pentru care s-a determinat potențialul ecologic, 45,56 km (13,99 %) s-au încadrat în potențial ecologic bun și 280,00 km (86,01 %) în potențial ecologic moderat;

1 corp de artificial – râu cu o lungime de 65,058 km, acesta încadrându-se în potențial ecologic bun.

3. BAZINUL HIDROGRAFIC CRIȘURI

În cadrul Bazinului Hidrografic Crișuri au fost evaluate, din punct de vedere al stării ecologice:

39 corpuri de apă – râuri însumând un număr de 1179,74 km. Din numărul total de 1179,74 km monitorizați, pentru care s-a evaluat starea ecologică, 835,5 km (70,82 %) s-au încadrat în stare ecologică bună, 165,62 km (14,04 %) în stare ecologică moderată, 167,01 km (14,16%) în stare ecologică slabă, 11,61 km(0,98%) în stare ecologică proastă;

9 corpuri de apă puternic modificate – râuri însumând un număr de 296,32 km. Din numărul de 296,32 km monitorizați, pentru care s-a evaluat potențialul ecologic, 211,75 km (71,46 %) s-au încadrat în potențial ecologic bun și 84,57 km (28,54 %) în potențial ecologic moderat.

4. BAZINUL HIDROGRAFIC MUREȘ

În cadrul bazinului hidrografic Mureș au fost evaluate din punct de vedere al stării ecologice:

22 corpuri de apă – râuri însumând 1316,12 km. Din cei 1316,12 km, repartiția pe lungimi în raport cu starea ecologică este următoarea: 1005,38 km (76,39 %) în stare ecologică bună și 310,73 km (23,61 %) în stare ecologică moderată;

32 corpuri de apă puternic modificate – râuri, însumând un număr de 1721,72 km. Pentru cei 1721,72 km, pentru care s-a evaluat potențialul ecologic, repartiția pe lungimi în raport cu potențialul ecologic este următoarea: 1269,15 km (73,71,32 %) în potențial ecologic bun (PEB) și 452,58 km (26,29 %) în potențial ecologic moderat (PEMo).

5. BAZINUL HIDROGRAFIC ARANCA

În anul 2016, la nivelul bazinului hidrografic Aranca a fost evaluat pe baza datelor de monitoring 1 corp de apă din categoria râuri – corp de apă puternic modificat, Aranca + afluenți, cu o lungime de 131,58 km, aflat în categoria tipologică RO06, corp de apă care s-a încadrat în potențial ecologic moderat.

6. BAZINELE HIDROGRAFICE BEGA – TIMIȘ – CARAȘ

În cadrul bazinelor hidrografice Bega – Timiș – Caraș au fost evaluate:

23 corpuri de apă naturale – râuri însumând un număr de 974,18 km. Din lungimea totală de 974,180 km monitorizată, 941,710 km (96,67 %) s-au încadrat în stare ecologică bună, 32,470 km (3,33 %) în stare ecologică moderată;

17 corpuri de apă puternic modificate însumând un număr de 586,98 km. În bazinul hidrografic Caraș nu a fost identificat niciun corp de apă puternic modificat Din punct de vedere al lungimii corpurilor de apă, din cei 586,98 km pentru care s-a evaluat potențialul ecologic pe baza datelor de monitoring, repartiția pe lungimi în raport cu potențialul ecologic este următoarea: 294,87 km (50,24 %) în potențial ecologic bun (PEB) și 292,11 km (49,76 %) în potențial ecologic moderat (PEMo);

1 corp de apă artificial (CAA) – BEGA – cf. Behela-frontieră RO-SMR (RORW5.1_B4), având o lungime de 44,71 km, aflat în categoria tipologică RO11, care s-a încadrat în potențial ecologic bun.

7. BAZINELE HIDROGRAFICE NERA – CERNA

În cadrul bazinelor hidrografice Nera – Cerna au fost evaluate pe baza datelor de monitorizare:

11 corpuri de apă naturale – râuri pe o lungime 596,81 km. În urma evaluării a rezultat că toate cele 11 corpuri monitorizate, reprezentând 596,81 km s-au încadrat în stare ecologică bună;

3 corpuri de apă puternic modificate (48,62 km) pe baza datelor de monitoring. Din cei 48,62 km pentru care s-a evaluat potențialul ecologic pe baza datelor de monitoring, repartiția pe lungimi este următoarea: 42,33 km (87,06 %) în potențial ecologic bun (PEB) și 6,29 km (12,94 %) în potențial ecologic moderat (PEMo).

8. BAZINUL HIDROGRAFIC JIU

În cadrul bazinului hidrografic Jiu au fost evaluate prin monitorizarea elementelor biologice, cât și a elementelor suport, 37 de corpuri de apă naturale – râuri, însumând 1962,7 km. Pentru cei 1962,7 km, repartiția pe lungimi în raport cu starea ecologică este următoarea: 1507,5 km (76,81%) în stare ecologică bună și 455,2 km (23,19%) în stare ecologică moderată.

În bazinul hidrografic Jiu nu au fost monitorizate corpuri de apă artificiale.

9. BAZINUL HIDROGRAFIC OLT

În cadrul bazinului hidrografic Olt au fost evaluate un număr de:

98 corpuri de apă – râuri (2681 km) prin monitorizarea elementelor biologice, cât și a elementelor suport. Pentru cei 2681 km, repartiția pe lungimi în raport cu starea ecologică este următoarea: 1725,00 km (64,34 %) în stare ecologică bună, 937,00 km (34,95 %) în stare ecologică moderată și 19,00 km (0,71 %) în stare ecologică slabă;

13 corpuri de apă puternic modificate (CAPM) din categoria râuri, în lungime totală de 556,5 de km. Cei 556,5 km s-au încadrat astfel: 509,50 km (91,55 %) în potențial ecologic bun și 47 km (8,45 %) în potențial ecologic moderat;

3 corpuri de apă artificiale, în lungime de 42 de km. În urma monitorizării și evaluării din anul 2016 cei 42 km s-au încadrat în potențial ecologic moderat.

10. BAZINUL HIDROGAFIC ARGEȘ

În cadrul Bazinului Hidrografic Argeș au fost evaluate pe baza datelor de monitoring din punct de vedere al stării ecologice:

50 corpuri de apă naturale – râuri, însumând 1870,74 km. Pentru cei 1870,74 km, repartiția pe lungimi în raport cu starea ecologică a fost următoarea: 72,65 km (3,88 %) în stare ecologică foarte bună, 654,88 km (35,01 %) în stare ecologică bună, 886,89 km (47,41 %) în stare ecologică moderată, 169,61 km (9,06 %) în stare ecologică slabă și 86,71 km (4,64 %) în stare ecologică proastă;

11 corpuri de apă puternic modificate – râuri, pe o lungime de 404,75 km. Din numărul total de 404,75 km monitorizați pentru care s-a evaluat potențialul ecologic, 53,99 km (13,34 %) s-au încadrat în potențial ecologic bun, iar 350,76 km (86,66 %) în potențial ecologic moderat;

2 corpuri de apă artificiale însumând un număr total de 26,19 km, în urma evaluării rezultând următoarele: 5,70 km s-au încadrat în potențial ecologic bun și 20,49 km s-au încadrat în potențial ecologic moderat.

11. BAZINUL HIDROGRAFIC VEDEA

În cadrul bazinului hidrografic Vedea au fost evaluate pe baza datelor de monitorizare din punct de vedere al stării ecologice:

11 corpuri de apă naturale – râuri, însumând 446,53 km. Din cei 446,53 km râuri pentru care s-a determinat starea ecologică pe baza datelor de monitoring, repartiția pe lungimi este următoarea: 87,71 km (19,64 %) în stare ecologică bună, 209,58 km (46,94 %) în stare ecologică moderată și 149,24 km (33,42 %) în stare ecologică slabă;

2 corpuri de apă puternic modificate – râuri pe baza datelor de monitorizare (Vedea: confluență Teleorman – localitatea Bujoru și Clanița: aval confluență Viroși – confluență Teleorman), reprezentând 92,59 km, care s-au încadrat în potențial ecologic moderat;

1 corp de apă artificial cu o lungime de 6,33 km care s-a încadrat în potențial ecologic moderat.

12. BAZINUL HIDROGRAFIC IALOMIȚA

În cadrul Bazinul Hidrografic Ialomița au fost evaluate pe baza datelor de monitorizare, din punct de vedere al stării ecologice:

25 de corpuri de apă – râuri, pe o lungime de 1020,00 km. Din cei 1020,00 km pentru care s-a evaluat starea ecologică, 546,00 km (53,53 %) s-au încadrat în stare ecologică bună și 474,00 km (46,47 %) în stare ecologică moderată;

2 corpuri de apă puternic modificate – râuri (67,00 km). În urma evaluării datelor obținute a rezultat că cei 67,00 km s-au încadrat în potențial ecologic moderat;

4 corpuri de apă artificiale, în lungime totală de 24,8 km. Din cei 24,8 km râuri pentru care s-a determinat starea ecologică pe baza datelor de monitoring, repartiția pe lungimi este următoarea: 12,70 km (51,21 %) în potențial ecologic bun și 12,10 km (48,79 %) în potențial ecologic moderat.

13. BAZINUL HIDROGRAFIC SIRET

În cadrul bazinului hidrografic Siret au fost evaluate un număr de:

56 corpuri de apă – râuri prin monitorizarea elementelor biologice cât și a elementelor suport, pe o lungime de 5121,94 km. Pentru cei 5121,94 km, repartiția pe lungimi în raport cu starea ecologică este următoarea: 4383,44 km (85,58 %) în stare ecologică bună și 738,50 km (14,42%) în stare ecologică moderată;

5 corpuri de apă puternic modificate (CAPM) din categoria râuri, în lungime totală de 127,21 de km. Cei 127,21 km CAPM – râuri evaluați, s-au încadrat astfel: 24,82 km (19,51 %) în potențial ecologic bun și 102,39 km (80,49 %) în potențial ecologic moderat;

1 corp de apă artificial Canalul Piatra Neamț – Buhuși cu o lungime de 35,315 km, tipologia RO05, și care s-a încadrat în potențial moderat.

Sub-bazinul Hidrografic Bârlad

La nivelul sub-bazinului hidrografic Bârlad au fost evaluate pe baza datelor de monitorizare un număr total de:

5 corpuri de apă naturale – râuri pe o lungime de 231,15 km. În urma evaluării datelor obținute toți cei 231,15 km s-au încadrat în stare ecologică moderată;

3 corpuri de apă puternic modificate – râuri, pe o lungime de 216,19 km. Cei 216,19 km s-au încadrat în potențial ecologic moderat.

Sub-Bazinul Hidrografic Buzău

În cadrul sub-bazinului hidrografic Buzău au fost evaluate pe baza datelor de monitorizare din punct de vedere al stării ecologice 13 corpuri de apă – râuri, însumând 526,5 km. Pentru cei 526,5 km pe baza datelor de monitoring, repartiția pe lungimi în raport cu starea ecologică fiind următoarea: 408,5 km (77,59 %) în stare ecologică bună și 118,0 km (22,41 %) în stare ecologică moderată.

În sub-bazinul hidrografic Buzău nu au fost monitorizate corpuri de apă puternic modificate.

14. BAZINUL HIDROGRAFIC PRUT

În cadrul bazinului hidrografic Prut au fost evaluate și monitorizate:

8 corpuri de apă naturale – râuri pe o lungime de 536,83 km. Repartiția pe stare ecologică a celor 536,83 kilometri evaluați a fost următoarea: 235,39 km (43,85 %) în stare ecologică bună, 169,70 km (31,61 %) în stare ecologică moderată și 131,74 km (24,54 %) în stare ecologică slabă;

6 corpuri de apă puternic modificate – râuri, însumând 622,15 km. Repartiția potențialului ecologic pe cei 622,15 kilometri evaluați a fost următoarea: 512,22 km (82,33 %) în potențial ecologic bun și 109,93 km (17,67 %) în potențial ecologic moderat;

2 corpuri de apă artificiale, în lungime totală de 157,80 km, s-au încadrat în potențial ecologic moderat.

15. BAZINUL HIDROGRAFIC DUNĂRE

În cadrul bazinul hidrografic Dunăre au fost evaluate pe baza monitorizării un număr total de 32 corpuri de apă (în afara corpurilor de apă localizate pe cursul principal al fluviului Dunărea și pe cele 3 brațe principale).

Repartiția celor cca. 1202,46 km monitorizați și evaluați în raport cu starea ecologică este următoarea: 441,71 km (36,73 %) în stare ecologică bună, 671,4 km (55,84 %) în stare ecologică moderată și 89,35 km (7,43 %) în stare ecologică proastă.

Cei cca 248,12 km monitorizați și evaluați în raport cu potențialul ecologic s-au încadrat în potențial ecologic bun 55,6 km (22,41%) și în potențial ecologic moderat 192,52 km (77,59 %).

16. BAZINUL HIDROGRAFIC LITORAL

În cadrul Bazinului Hidrografic Litoral au fost identificate și evaluate prin monitorizare un număr total de:

11 corpuri de apa de suprafață – râuri (în afara celor tranzitorii și costiere);

9 corpuri de apă naturale – râuri, pe o lungime de 236,6 km. Repartiția celor 236,6 km în raport cu starea ecologică este următoarea : 177,6 km (75,06 %) s-au încadrat în stare ecologică bună și 59 km (24,94 %) s-au încadrat în stare ecologică moderată;

2 corpuri de apă artificiale – râuri (CAA), în lungime totală de 64,41 km, CDMN1 (RORW 15.1.10b_B1) și CDMN2 – CPAMN (RORW 15.1.10b_B2), monitorizate și încadrate în categoria tipologică RO14.

Pe baza rezultatelor obținute, cei 64,41 km s-au încadrat în potențial ecologic bun.

17. FLUVIUL DUNĂREA

Pe cursul principal al fluviului Dunărea, cu o lungime pe teritoriu României de 1075 km, au fost identificate și evaluate un număr total de 8 corpuri de apă (PF I, PF II, PF II-Chiciu, Chiciu- Isaccea, Isaccea-Sulina, Chilia, Sf. Gheorghe și Mila 35). Cele 8 corpuri de apă au fost desemnate ca fiind: 2 corpuri de apă naturale, 5 corpuri de apă puternic modificate (3 corpuri de apă puternic modificate – tip râu și 2 corpuri de apă puternic modificate – tip lac de acumulare ) și 1 corp de apă artificial.

18. STAREA/POTENȚIALUL ECOLOGIC AL CORPURILOR DE APĂ – RÂURI NATURALE, PUTERNIC MODIFICATE ȘI ARTIFICIALE NEPERMANENTE MONITORIZATE

În anul 2016 au fost evaluate și monitorizate la nivelul întregii țări un număr de 112 corpuri de apă naturale nepermanente, tipologiile RO17, RO18 și RO19, cu o lungime totală 3880,701 km. Pentru un număr de 2 corpuri, cu o lungime de 36,28 km, monitorizarea s-a efectuat doar din punct de vedere al elementelor fizico-chimice generale.

Repartiția celor 3916,981 km în raport cu starea ecologică este următoarea:

33,341 (0,85%) km în stare ecologică foarte bună;

1276,579 (32,59 %) km în stare ecologică bună;

2607,043 (66,56 %) km în stare ecologică moderată.

Din punct de vedere al potențialului ecologic au fost evaluate un număr de 49 copuri de apă nepermanente puternic modificate și artificiale, cu o lungime totală de 2057,121 km. Pentru 1 corp de apă, cu o lungime de 10,00 km, monitorizarea s-a făcut doar din punct de vedere al elementelor fizico-chimice generale.

Repartiția celor 2067,121 km în raport cu potențialul ecologic este următoarea:

495,348 (23,96 %) km în potențial ecologic bun;

1571,773 (76,04 %) km în potențial ecologic moderat.

Situația îndeplinirii obiectivului de calitate la nivel global pe lungimi de corpuri de apă cu caracter nepermanent, pentru anul 2016 se prezintă în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. Situația îndeplinirii obiectivului de calitate (starea ecologică bună pentru lungimile corpurilor de apă naturale nepermanente și respectiv potențialul ecologic bun pentru lungimile corpurilor de apă nepermanente puternic modificate și artificiale) la nivel global în anul 2016

În tabelul 3.2. este prezentată ponderea lungimii corpurilor de apă nepermanente din lungimea totală a corpurilor de apă monitorizate, pe bazine hidrografice. Astfel, se poate observa că pentru bazinele hidrografice Vedea, Prut și Bârlad lungimea corpurilor de apă nepermanente monitorizate reprezintă circa 50% din lungimea totală a corpurilor de apă monitorizate în bazinele respective.

Tabelul 3.2. Ponderea lungimii corpurilor de apă nepermanente din lungimea totală a corpurilor de apă monitorizate, pe bazine hidrografice

Datele din tabelul 3.3. prezintă evaluarea principalelor corpuri de apă – lacuri naturale monitorizate din România pentru anul 2016 realizată pe stări ecologice și pe bazine hidrografice.

Tabelul 3.3. Evaluarea corpurilor de apă lacuri naturale, pe stări ecologice și bazine hidrografice

* include lacul tranzitoriu lacustru Sinoe (stare ecologică proastă)

Principala cauză care conduce la neatingerea obiectivului de calitate pentru lacurile naturale este în special procesul de eutrofizare, proces favorizat de următoarele aspecte:

majoritatea lacurilor naturale monitorizate sunt amplasate în zona de șes, au adâncimi mici (cca 3 – 7m) ceea ce favorizează în perioada de vară dezvoltarea rapidă a algelor;

în jurul acestor lacuri se desfășoară activități agricole, fapt ce conduce la îmbogățirea apelor cu nutrienți;

influența zonelor de agrement în proximitatea acestor lacuri;

îmbătrânirea lacului, care este un fenomen natural.

Datele centralizate în tabelul 3.4. prezintă evaluarea principalelor corpuri de apă puternic modificate – lacuri de acumulare monitorizate din România pentru anul 2016 realizată pe clase de potențial ecologic și pe bazine hidrografice.

Tabelul 3.4. Evaluarea potențialului ecologic al corpurilor de apă puternic modificate – lacuri de acumulare, pe bazine hidrografice

* include lacul artificial Ghioroc (potențial ecologic bun)

Capitolul IV. Caracterizarea apelor de suprafață din bazinul hidrografic al râului Prut

4.1. Delimitarea spațiului hidrografic

Spațiul hidrografic Prut-Bârlad, reprezentat în figura 4.1, este format din bazinul mijlociu și inferior al râului Prut, bazinul hidrografic al râului Bârlad și afluenți de stânga ai râului Siret din județele Botoșani și Galați. Este situat în extremitatea nord-estică a bazinului Dunării și constituie granița cu Ucraina (pe 31 km) și cu Republica Moldova (pe 711 km). Se învecinează cu bazinul Siret la vest.

Din 1948, granița de stat a României cu URSS și, ulterior, Ucraina și Ucraina Republica Moldova, a fost înființată pe râul Prut, între satul Oroftiana (intrarea râului pe teritoriul României) și confluența cu fluviul Dunărea. Din cauza statutului frontierei naționale a Prutului, accesul persoanelor fizice, desfășurarea diverselor activități în împrejurimile râului este reglementată de o lege specială. Vechiul tratat oficial dintre vechea URSS și Republica Populară România (un nume precursor al României din acele vremuri) este încă aplicată astăzi în lipsa unui tratat la frontiera de stat româno-moldovenească (Stătescu F. et al., 2016).

Din punct de vedere administrativ, spațiul hidrografic Prut-Bârlad ocupă aproape integral județele: Botoșani, Iași, Vaslui și Galați și parțial județele: Neamț, Bacău și Vrancea.

Populația totală este de circa 2,196 milioane locuitori (din care 1.215.487 în s.h. Prut), densitatea populației fiind de cca. 112 loc/km2. Principalele aglomerări urbane sunt Botoșani, Dorohoi, Darabani, Săveni, Iași, Hârlău, Târgu Frumos, Huși, Galați, Berești, Târgul Bujor, Vaslui, Bârlad, Negrești și Tecuci.

4.2. Hidrografie

Suprafața totală a spațiului hidrografic Prut-Bârlad este de 20569,04 km2 reprezentând o pondere de 8,63 % din suprafața țării. Rețeaua hidrografică cuprinde un număr de 392 cursuri de apă cadastrate, cu o lungime totală de 7.679 km și o densitate medie de 0,38 km/km2. Pe teritoriul României, spațiul hidrografic Prut-Bârlad cuprinde sub-bazinele: bazinul mijlociu și inferior al râului Prut, bazinul hidrografic al râului Bârlad și afluenți de stânga ai râului Siret din județele Botoșani și Galați cu un număr de 392 cursuri de apă cadastrate.

4.3. Relief

Relieful spațiului hidrografic Prut-Bârlad este caracterizat de următoarele forme geomorfologice:

Câmpia Moldovei, situată în totalitate în bazinul râului Prut, are înălțimea medie de cca. 150 m.

Podișul Sucevei, limita vestică a bazinului Prut, unde se regăsește și altitudinea maximă de 587 m (Dealul Mare-Tudora).

În continuare, de la nord la sud, se individualizează următoarele subunități morfologice care aparțin atât b.h. Prut, cât și b.h. Bârlad:

Podișul Central Moldovenesc, alcătuit din suprafețe structurale cu o înălțime medie de cca. 400 m, fragmentate de văi adânci (150-200 m).

Dealurile pliocene (Colinele Tutovei, Dealurile Fălciului, Dealurile Covurluiului) cu altitudini de peste 400 m în nord și cca. 250 în sud, separate de văi consecvente, adânci de 100-150 m, cu versanți afectați puternic de fenomene de eroziune a solului.

Câmpia Tecuciului și Câmpia Covurluiului sunt câmpii de tip colinar, cu lățimi de cca. 20 km în partea de sud și înălțimi cuprinse între 60-200 m.

Principalele unități de relief sunt reprezentate în figura 4.2.

Figura 4.1. Spațiul hidrografic Prut-Bârlad

Figura 4.2. Principalele unități de relief din spațiul hidrografic Prut-Bârlad

4.4. Geologie

Formațiunile geologice din spațiul hidrografic Prut-Bârlad nu sunt foarte variate din punct de vedere petrografic. Din punct de vedere geologic, arealul spațiului hidrografic Prut-Bârlad este caracterizat în special de structuri de tip silicios. Structurile calcaroase aflorează pe suprafețe mici, la partea superioară a platourilor din cadrul Podișului Central Moldovenesc, Podișului Sucevei și văii Prutului (figura 4.3).

4.5. Utilizarea terenului

Modul de utilizare a terenului în spațiul hidrografic Prut-Bârlad este influențat atât de condițiile fizico-geografice, cât și de factorii antropici și prezintă următoarea distribuție: păduri (în b.h. Prut 21,4% și în b.h. Bârlad 27%), pășuni (13,3% în b.h. Prut și 16,1% în b.h. Bârlad), terenuri arabile (54,7% în b.h. Prut și 46% în b.h. Bârlad), luciu de apă (1,19% în b.h. Prut și 0,26 % în b.h. Bârlad) etc. (figura 4.4).

4.6. Clima

Având în vedere așezarea țării noaste în arealul climatului temperat continental, spațiul hidrografic Prut-Bârlad este caracterizat de acest climat cu următoarele particularități: în zonele joase predomină un climat de stepă, iar în cele mai înalte, un climat specific zonelor împădurite.

Sub aspectul regimului termic și al precipitațiilor, se evidențiază o temperatură medie multianuală de 9,0°C și cantități medii multianuale de precipitații care variază între 400 mm și 600 mm pe an.

4.7. Resurse de apă

Resursele totale de apă de suprafață din spațiul hidrografic Prut-Bârlad însumează cca. 3.661 mil. m3/an, din care resurse utilizabile sunt cca. 960 mil.m3/an. Acestea reprezintă cca. 94 % din totalul resurselor și sunt formate, în principal, de râurile Prut, Bârlad și afluenți ai acestora.

În spațiul hidrografic Prut-Bârlad există 72 lacuri de acumulare importante (cu suprafața mai mare de 0,5 km2), din care 49 au folosință complexă și însumează un volum util de 614,85 mil. m3.

Raportată la populația bazinului, resursa specifică utilizabilă este de 437,16 m3/loc/an, iar resursa specifică calculată la stocul disponibil teoretic (mediu multianual) se cifrează la 1.667,12 m3/loc/an. Resursele de apă cantonate în arealul hidrografic Prut-Bârlad pot fi considerate reduse și neuniform distribuite în timp și spațiu.

Debite medii multianuale pentru principalele râuri din spațiul hidrografic sunt: r. Prut 105 m3/s (3.314 mil. m3/an) la confluența cu Dunărea, r. Jijia este de 10 m3/s (316 mil. m3/an), r. Bârlad la 11 m3/s (347 mil. m3/an) la confluența cu Siretul, r. Vaslui 1 m3/s (31,56 mil. m3/an) și r. Tutova 1 m3/s (31,56 mil. m3/an).

Din lungimea totală a cursurilor de apă cadastrate din spațiul hidrografic Prut-Bârlad, cursurile de apă nepermanente reprezintă circa 80%.

În spațiul hidrografic Prut-Bârlad resursele subterane sunt estimate la 251,4 mil. m3 (7,97 m3/s), din care 34,7 mil. m3 (1,1 m3/s) provin din surse freatice și 216,7 mil. m3 (6,87 m3/s), din surse de adâncime.

Figura 4.3. Principalele unități geologice din spațiul hidrografic Prut-Bârlad

Figura 4.4. Harta utilizării terenului din spațiul hidrografic Prut-Bârlad

4.8. Categorii de apă de suprafață

La nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad există următoarele categorii de ape de suprafață:

râuri (naturale, puternic modificate și artificiale) – 7.696 km (râuri cadastrate), din care:

râuri permanente – 2.269 km, ce reprezintă cca. 29,48 % din totalul cursurilor de apă;

râuri nepermanente – 5.427 km, ce reprezintă cca. 70,51% din totalul cursurilor de apă;

lacuri naturale – 7 cu suprafața mai mare de 0,5 km2 și 1 lac natural puternic modificat;

acumulări – 72 cu suprafața mai mare de 0,5 km2 și 262 iazuri.

Categoriile de apă de suprafață sunt ilustrate în figura 4.5.

4.9. Ecoregiuni, tipologia și condițiile de referință

La nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad, din cele 25 de ecoregiuni definite pentru Europa în Anexa XI a Directivei Cadru în domeniul Apei (Ilieș 1978), pe baza caracteristicilor ecologice și a distribuției geografice a faunei acvatice, au fost definite 2 ecoregiuni: Ecoregiunea Pontică – 12 și Ecoregiunea Câmpia de Est – 16, ilustrate în figura nr. 4.6.

Directiva Cadru în domeniul Apei prevede ca, pentru fiecare categorie de apă de suprafață, corpurile de apă dintr-un bazin sau district hidrografic să fie diferențiate după tipul lor.

Clasificarea tipologică a apelor de suprafață, este bazată pe abordarea top-down (parametrii descriptivi abiotici – factori presupuși a se afla în relație indirectă cu comunitățile biologice) și abordarea bottom-up (măsurători directe ale variabilității comunităților biologice). Suprapunerea celor două abordări conduce la definirea tipologiilor semnificative din punct de vedere al comunităților biologice, luându-se în considerare reprezentativitatea anumitor elemente biologice pentru categoriile de apă respective și disponibilitatea datelor.

La nivel european, în cadrul activităților comune de implementare a Directivei Cadru în domeniul Apei, au fost definite tipurile principale generale (Broad types) pentru râurile și lacurile naturale, rezultate prin agregarea (acolo unde a fost posibil) pe criterii abiotice a tipologiilor ce au fost raportate de către Statele Membre ale Uniunii Europene. În cadrul acestui proces au fost definite 20 tipuri generale de râuri naturale și 15 tipuri de lacuri naturale la nivel european.

Figura 4.5. Categorii de ape de suprafață din spațiul hidrografic Prut-Bârlad

Figura 4.6. Ecoregiuni la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad

Tipologia cursurilor de apă

În România caracterizarea tipologică abiotică a cursurilor de apă, s-a realizat pe baza sistemului B de clasificare (Anexa II a Directivei Cadru Apă), luându-se în considerare următorii parametri:

parametrii obligatorii – ecoregiunea, altitudinea bazinului, caracteristicile geologice, suprafața bazinului de recepție;

parametrii opționali – structura litologică a patului albiei, debitul specific mediu multianual, debitul specific mediu lunar minim anual cu probabilitate de 95%, panta medie a cursului de apă, caracteristicile climatice: precipitațiile medii multianuale și temperatura medie multianuală.

În definirea tipologiei cursurilor de apă nepermanente (reprezentate de acele cursuri de apă caracterizate prin debitul specific mediu lunar minim anual cu asigurare de 95% egal cu zero) se consideră și fenomenul secării ca fenomen natural. În cadrul acestui proces, un rol important revine datelor și informațiilor din Atlasul Secării Râurilor din România, care în prezent se află în curs de actualizare.

Pentru tipurile generale definite la nivel european, criteriile abiotice ce au fost luate în considerare în gruparea râurilor sunt: altitudinea bazinului, suprafața bazinului de recepție, caracteristicile geologice.

Caracterizarea biotică și reactualizarea tipologiei cursurilor de apă

În cazul cursurilor de apă caracterizarea biotică s-a realizat prin corelarea informațiilor abiotice cu tipurile de ihtiofaună potențială definite de academicianul Bănărescu în 1964 (zona păstrăvului, zona lipanului, zona scobarului și a cleanului, zona mrenei și zona crapului) și cu datele rezultate prin măsurători directe ale variabilității comunităților de nevertebrate bentice (considerat elementul cel mai reprezentativ pentru cursurile de apă).

În cazul cursurilor de apă nepermanente, având în vedere existența unor date și informații privind nerelevanța ihtiofaunei, precum și existența similarităților la nivelul comunităților de nevertebrate bentice, numărul de tipuri a fost sintetizat (reducându-se astfel de la 4 tipuri la 3). Aceasta s-a realizat prin unirea tipului RO17 (curs de apă nepermanent situat în zona montană) cu RO18 (curs de apă nepermanent situat în zona piemontană sau de podișuri înalte), rezultând noul tip RO17-curs de apă nepermanent situat în zona montană, piemontană și de podișuri înalte. Aceasta s-a realizat având la bază și datele și informațiile din Atlasul Secării Râurilor din România, versiunea Draft 2014.

Consecință a comasării tipului RO17 cu RO18, la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad sunt definite un număr de 7 de tipuri de cursuri de apă a căror prezentare sintetică (tipuri și sub-tipuri) este cuprinsă în tabelul 4.1, iar distribuția acestora este redată în figura 4.7. Dintre acestea, pentru 7 tipuri au fost identificate corpuri de apă naturale, cu excepția tipologiei RO09 pentru care nu s-a identificat nici un corp de apă natural, iar în cadrul tipologiilor RO10 și RO11, pe baza caracteristicilor abiotice (suprafața bazinului hidrografic), s-au definit și tipurile RO10* și RO11*.

Tabelul 4.1. Tipologia cursurilor de apă-râuri la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad

Figura 4.7. Tipologia cursurilor de apă – râuri la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad

Tipologia lacurilor naturale

Criteriile utilizate pentru clasificarea tipologică abiotică a lacurilor naturale sunt: clasa de altitudine la care este situat lacul, adâncimea medie a lacului, geologia bazinului de recepție al lacului (exprimată prin alcalinitate). Referitor la parametrul geologie se precizează că nu există întotdeauna o relație biunivocă între alcalinitatea apei lacului și roca dominantă în bazinul de recepție, în procesul de definire a tipologiei considerându-se geologia reală a zonei, acolo unde natura substratului a fost evidentă.

Valoarea limită minimă pentru criteriul de suprafață a lacului stabilită de Directiva Cadru în domeniul Apei este de 0,5 km2, însă având în vedere relevanța și importanța unor lacuri naturale cu suprafață sub 0,5 km2, au fost incluse în clasificarea tipologică și unele lacuri cu suprafață mai mică de 0,5 km2.

În ceea ce privește tipurile generale la nivel european, criteriile abiotice ce au fost luate în considerare sunt următoarele: altitudinea la care este situat lacul, adâncimea medie a lacului, suprafața lacului, geologia bazinului de recepție al lacului, stratificarea (termică a) lacului.

Reactualizarea tipologiei lacurilor naturale

Pentru stabilirea tipologiei biotice a fost necesară prelucrarea datelor de monitoring, fiind investigate și evaluate elementele biologice: fitoplancton, fitobentos și nevertebrate bentice.

În acest sens, pe baza analizei datelor de monitoring, tipurile abiotice de lacuri naturale au fost redefinite.

Ca rezultat al prelucrării și analizării datelor privitoare la elemente biologice menționate, unele tipuri abiotice de lacuri naturale au fost redefinite, fiind grupate pe baza caracteristicilor biotice comune.

Rezultatul acestui proces a condus la reducerea la 9 tipuri, astfel:

prin gruparea tipurilor: ROLN01 cu ROLN02 (roca dominantă-siliciu, rezultând noul tip ROLN01);

prin gruparea tipurilor: ROLN03 cu ROLN04 și cu ROLN05 (roca dominantă-calcar, rezultând noul tip ROLN02);

prin gruparea tipurilor: ROLN07 cu ROLN08, ROLN09 și cu ROLN13 (substrat dominant-turbă, rezultând noul tip ROLN04);

prin gruparea tipurilor: ROLN10 cu ROLN11 (rezultând noul tip ROLN05);

prin gruparea tipurilor: ROLN15 cu ROLN16 (rezultând noul tip ROLN07);

prin gruparea tipurilor: ROLN17 cu ROLN18 (roca dominantă siliciu, rezultând noul tip ROLN08).

De asemenea, există situații de redenumire a tipurilor: vechiul tip ROLN06 a primit denumirea de ROLN03, iar tipul ROLN14T (lacuri terapeutice) s-a redenumit ROLN06T.

Totodată s-a definit un tip de lac natural puternic modificat încadrat în tipologie separată (ROLNPM02).

La nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad au fost definite 2 tipuri de lacuri naturale, prezentate în tabelul 4.2. și în figura 4.8.

Tabelul 4.2. Tipologia lacurilor naturale la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad

Notă: Suprafața lacului: SS (< 0,5 km2); S (0,5 – 1 km2); M (1 – 10 km2)

Figura 4.8. Tipologia cursurilor de apă – lacuri la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad

Tipologia lacurilor de acumulare

Pentru stabilirea tipologiei abiotice a lacurilor de acumulare s-au luat în considerare următorii parametri: altitudinea la care este situat lacul, geologia bazinului de recepție a lacului, adâncimea medie a lacului și timpul de retenție.

Pentru stabilirea tipologiei biotice a fost necesară prelucrarea datelor de monitoring, fiind investigate fitoplanctonul și fitobentosul.

Reactualizarea tipologiei lacurilor de acumulare

Pe baza analizei datelor de monitoring, tipurile abiotice de lacuri de acumulare au fost reanalizate, validate și regrupate pe baza caracteristicilor biotice comune.

Rezultatul procesului a fost că numărul de tipurile s-a redus de la 14 la 7:

prin gruparea ROLA01 cu ROLA02 a rezultat noul tip ROLA01;

prin gruparea ROLA03 cu ROLA04 rezultând noul tip ROLA02;

prin gruparea ROLA06 cu ROLA08 rezultând noul tip ROLA04;

prin gruparea ROLA07 cu ROLA10 rezultând noul tip ROLA05;

prin gruparea ROLA09 cu ROLA11 rezultând noul tip ROLA06;

prin gruparea tipurilor ROLA12, ROLA13 și ROLA14 a rezultat noul tip ROLA07.

Vechiul tip ROLA05 a primit denumirea de ROLA03.

La nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad s-au identificat 2 tipuri de lacuri de acumulare, prezentate în tabelul 4.3. și în figura 4.8.

Tabelul 4.3. Tipologia lacurilor de acumulare la nivelul spațiului hidrografic Prut – Bârlad

4.10. Delimitarea corpurilor de apă

În primul Plan de Management al spațiului hidrografic Prut-Bârlad, conform cerințelor Art. 2.10 al Directivei Cadru în domeniul Apei a fost definită și stabilită noțiunea de „corp de apă de suprafață” ca fiind un element discret și semnificativ al apelor de suprafață, respectiv: râu, lac, canal, sector de râu, sector de canal, ape tranzitorii și ape costiere.

Corpul de apă este unitatea care se utilizează pentru stabilirea, raportarea și verificarea modului de atingere al obiectivelor țintă ale Directivei Cadru a Apei, astfel că delimitarea corectă a acestor corpuri de apă stă la baza elaborării și implementării tuturor cerințelor directivei.

Delimitarea corpurilor de apă s-a realizat pe baza Instrucțiunilor metodologice pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafață – râuri și lacuri, elaborate de Administrația Națională „Apele Române” având la bază recomandările Ghidului Comisiei Europene Strategia Comună de Implementare a Directivei Cadru Apă (2000/60/EC) – Ghidul nr. 2 privind identificarea corpurilor de apă.

Pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafață s-a ținut cont de următoarele criterii de bază:

categoria de apă de suprafață;

tipologia apelor de suprafață;

caracteristicile fizice (geografice sau hidromorfologice) ale apelor de suprafață.

În contextul necesității revizuirii delimitării corpurilor de apă, pentru o delimitare mai precisă a corpurilor de apă de suprafață s-au reanalizat următoarele criterii:

starea apelor, care ia în considerare și presiunile și impactul acestora. Un element discret de apă de suprafață nu trebuie să conțină elemente semnificative ale unor stări diferite. Un „corp de apă” trebuie să aparțină unei singure clase de stare;

zonele protejate – în procesul de sub-divizare progresivă a apelor în unități din ce în ce mai mici, s-a păstrat un echilibru între limitele zonelor protejate și descrierea corectă a stării apelor, precum și necesitatea evitării fragmentării apelor de suprafață într-un număr prea mare de corpuri de apă;

alterările hidromorfologice, luând în considerare desemnarea în primul Plan de Management a corpurilor de apă puternic modificate (CAPM) și a corpurilor de apă artificiale (CAA);

reanalizarea aprofundată a presiunilor hidromorfologice, care au condus după parcurgerea testului de desemnare, la schimbarea încadrării categoriei corpurilor de apă aferente, în funcție de cazul respectiv;

validarea delimitării actuale a corpurilor de apă cu datele furnizate prin monitorizarea acestora.

Pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafață au fost luate în considerare toate râurile ale căror bazine hidrografice au o suprafață mai mare de 10 km2, lacurile naturale cu suprafața mai mare de 50 ha, precum și lacurile de acumulare cu suprafața la nivelul normal de retenție mai mare de 50 ha.

Deși delimitarea corpurilor de apă mici (râuri cu bazine hidrografice mai mici de 10 km2 și a lacurilor cu o suprafață mai mică de 50 ha) nu este o cerință a DCA, a avut loc un proces de identificare și delimitare a acestor categorii de corpuri de apă bazată pe stabilirea importanței lor pe criterii de localizare în zone protejate, mod de formare etc. Această stare de fapt nu exclude aplicarea pentru aceste categorii de râuri și lacuri a aceluiași nivel de protecție ca și pentru corpurile de apă delimitate. Astfel, s-a ținut cont de abordarea prezentată mai sus și, în anumite cazuri, bazinele de recepție mici au fost integrate corpului de apă delimitat, în cazul în care întreg bazinul este omogen din punct de vedere al presiunilor și impactului antropic.

În urma acestui proces, în spațiul hidrografic Prut-Bârlad s-au identificat: 5 lacuri naturale mai importante cu suprafețe mai mici de 50 ha.

În perioada 2013 – 2015, redelimitarea corpurilor de apă s-a realizat ca urmare a modificării tipologiei corpurilor de apă (de exemplu gruparea tipologiilor RO17 cu RO18 – tipologii specifice corpurilor de apă nepermanente), a rezultatelor studiilor de cercetare elaborate de institutele de specialitate „Studiul pentru finalizarea obiectivelor de mediu/management pentru râurile cu curgere nepermanentă”, având la bază Atlasul Secării Râurilor din România, versiunea Draft 2014, precum și a datelor și informațiilor noi disponibile, obținute din teren, în perioada 2011-2015.

Introducerea acestor aspecte în analiza delimitării corpurilor de apă, au condus la:

gruparea/agregarea și scindarea unor corpuri de apă în funcție de categoria corpului de apă, tipologie, mărimea corpului de apă, presiunile antropice exercitate asupra corpurilor de apă, starea lor etc.;

validarea identificării și delimitării corpurilor de apă în conformitate cu criteriile stabilite în cadrul studiilor de cercetare mai sus menționate ce a avut drept rezultat eliminarea unor corpuri de apă nepermanente care prezentau secare anuală;

schimbarea denumirii și/sau codului corpului de apă.

Având în vedere cele menționate mai sus, la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad, s-a identificat un număr total de 324 corpuri de apă de suprafață, prezentate în tabelul 4.4., clasificate în următoarele categorii:

268 corpuri de apă – râuri, dintre acestea un număr de 235 corpuri de apă (cca. 73%) sunt reprezentate de corpuri de apă nepermanente, iar restul de 33 sunt corpuri de apă permanente;

8 corpuri de apă – lacuri naturale;

45 corpuri de apă – lacuri de acumulare;

3 corpuri de apă artificiale (toate corpuri de apă râuri – canale).

În spațiul hidrografic Prut-Bârlad, cel mai lung corp de apă are 387,41 km, cel mai scurt 1,44 km, iar lungimea medie este de 27,9 km.

În figura 4.9. se prezintă corpurile de apă delimitate la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad.

Tabelul 4.4. Corpurile de apă delimitate la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad

Figura 4.9. Corpurile de apă de suprafață din spațiul hidrografic Prut-Bârlad

4.11. Presiunile semnificative

Elemente metodologice pentru evaluarea presiunilor semnificative

În conformitate cu cerințele Directivei Cadru Apă, se consideră presiuni semnificative presiunile care au ca rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă studiat. După modul în care funcționează sistemul de recepție al corpului de apă se poate cunoaște dacă o presiune poate cauza un impact. Această abordare corelată cu lista tuturor presiunilor și cu caracteristicile particulare ale bazinului de recepție conduce la identificarea presiunilor semnificative.

O alternativă este aceea ca înțelegerea conceptuală să fie sintetizată într-un set simplu de reguli care indică direct dacă o presiune este potențial semnificativă. O abordare de acest tip este de a compara magnitudinea presiunii cu un criteriu sau o valoare limită relevantă pentru corpul de apă. În acest sens, Directivele Europene prezintă limitele peste care presiunile pot fi potențial semnificative și substanțele și grupele de substanțe care trebuie luate în considerare.

Având în vedere noile cerințe de raportare ale Comisiei Europene privind Planul de Management, s-a revizuit metodologia privind identificarea presiunilor semnificative și evaluarea impactului asupra corpurilor de apă de suprafață pentru cel de-al doilea Plan de Management al bazinelor/spațiilor hidrografice. În cadrul acestui proces, s-au utilizat date și informații la nivelul anului 2013, respectiv 2011-2012 (pentru situațiile în care nu au existat date pentru anul 2013), în vederea corelării cu anul/perioada de referință pentru evaluarea stării corpurilor de apă.

Încadrarea presiunilor s-a realizat pe baza tipurilor de presiuni recomandate de Ghidul EU, respectiv: presiuni punctiforme, difuze, alterări hidromorfologice (inclusiv prelevări de apă), presiuni cantitative pentru apele subterane, alte presiuni antropice, presiuni necunoscute etc.

Etapele pentru reevaluarea presiunilor semnificative cuprind:

Analiza și evaluarea presiunilor potențial semnificative

Această analiză a avut ca punct de plecare lista presiunilor identificate la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad.

Astfel, identificarea tuturor tipurilor de presiuni s-a realizat având în vedere integrarea datelor și informațiilor disponibile, și anume:

informații din procesul de implementare și raportare a cerințelor Directivelor Europene;

date cuprinse în avize și autorizații de gospodărirea apelor;

rezultatele aplicării instrumentelor de modelare pentru emisiile de nutrienți din sursele punctiforme și difuze;

date statistice privind utilizarea terenului, aplicarea fertilizanților;

lucrările hidromorfologice ce formează infrastructura națională de gospodărirea apelor.

Analiza și evaluarea presiunilor potențial semnificative s-a realizat pe baza criteriilor din documentul Elemente metodologice privind actualizarea identificării presiunilor semnificative și evaluării impactului acestora asupra stării apelor de suprafață – Identificarea corpurilor de apă care prezinta riscul de a nu atinge obiectivele Directivei Cadru în domeniul Apei.

Validarea presiunilor semnificative cu atingerea obiectivele de mediu ale corpurilor de apă

„Presiunile semnificative” sunt acele presiuni care fie singure, fie în combinație cu alte presiuni, pot împiedica sau contribui la neatingerea obiectivelor de mediu în conformitate cu Articolul 4(1) al DCA. Obiectivele de mediu sunt reprezentate, în principal, incluzând atingerea stării bune, împiedicarea tendinței ascendente semnificative și durabile a poluării apei subterane și atingerea obiectivelor DCA pentru zonele protejate.

În procesul de identificare a presiunilor semnificative punctiforme și difuze se ține cont de presiunile din amonte și care pot avea impact în aval, precum și de efectul lor cumulativ.

4.11.1. Surse punctiforme de poluare semnificative

La stabilirea presiunilor potențial semnificative – surse punctiforme s-a aplicat un set de criterii care au condus la identificarea presiunilor potențial semnificative punctiforme, având în vedere evacuările de ape epurate sau neepurate în resursele de apă de suprafață, respectiv aglomerările urbane, industria și agricultura.

La nivelul spațiului hidrografic Prut – Bârlad sunt inventariate un număr de 208 utilizatori de apă care folosesc resursele de apă de suprafață ca receptor al apelor evacuate. În urma analizării surselor de poluare punctiformă au rezultat un număr total de 89 surse punctiforme potențial semnificative (77 urbane și 12 industriale).

În continuare este prezentată o caracterizare a principalelor surse de poluare punctiforme:

Surse de poluare urbane/aglomerări umane

În general, în conformitate cu cerințele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane (Directiva 91/271/EEC) apele uzate urbane ce pot conține ape uzate menajere sau amestecuri de ape uzate menajere, industriale și ape meteorice, sunt colectate de către sistemele de colectare/canalizare, conduse la stația de epurare (unde sunt epurate corespunzător) și apoi evacuate în resursele de apă, având în vedere respectarea concentrațiilor maxime admise de legislația în vigoare. România a obținut perioada de tranziție pentru implementarea acestei Directive de maximum 12 ani de la aderare (31 decembrie 2018), întrucât sunt aglomerări umane care nu se conformează acestor cerințe, neavând sisteme de colectare și/sau stații de epurare cu dotare și funcționare corespunzătoare (cel puțin cu epurare mecanică și biologică pentru aglomerările cuprinse între 2000 – 10000 locuitori echivalenți (l.e.) și în plus treapta terțiară – pentru îndepărtarea nutrienților – pentru aglomerările cu peste 10000 l.e). Apele uzate urbane conțin, în special materii în suspensie, substanțe organice, nutrienți, dar și alți poluanți ca metale grele, detergenți, hidrocarburi petroliere, micropoluanți organici etc. depinzând de tipurile de industrie existente, cât și de nivelul de pre-epurare al apelor industriale colectate.

În spațiul hidrografic Prut-Bârlad există un număr de177 aglomerări umane (>2000 l.e.), cu o încărcare organică totală de 2.517.062 l.e.

În tabelul 4.5. se prezintă atât numărul aglomerărilor (mai mari de 2000 l.e.), cât și situația dotării cu sisteme de colectare și stații de epurare, având în vedere încărcarea organică biodegradabilă, exprimată în locuitori echivalenți, la nivelul sfârșitului anului 2013.

Tabelul 4.5. Situația aglomerărilor umane, sistemelor de colectare și stațiilor de epurare, precum și a încărcărilor organice totale în spațiul hidrografic Prut-Bârlad

Se menționează că există un număr de 177 aglomerări umane (mai mari de 2000 l.e.) din care 139 nu au încă stații de epurare, iar din numărul total de stații de epurare de 42, 6 se conformează cerințelor legislative. De asemenea, un număr de 131 aglomerări umane (mai mari de 2000 l.e.) nu au încă sisteme de colectare.

În figura 4.10. se prezintă aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) cu sisteme de colectare, iar în figura 4.11. se prezintă aglomerările umane (mai mari de 2000 l.e.) și tipul de stații de epurare existente.

În spațiul hidrografic Prut-Bârlad există 20 aglomerări umane cu mai puțin de 2000 l.e. care sunt dotate cu sisteme de colectare în sistem centralizat și, dintre acestea, 16 au stații de epurare.

Figura 4.10. Aglomerări umane (>2000 l.e.) cu sistem de colectare din spațiul hidrografic Prut-Bârlad

Figura 4.11. Aglomerări umane (>2000 l.e.) cu stații de epurare din spațiul hidrografic Prut-Bârlad

Se precizează că, pe parcursul perioadelor cu ploi intense, nu s-au înregistrat evenimente de depășire a capacității sistemelor de colectare a apelor uzate și pluviale, în cazul rețelelor de canalizare.

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative punctiforme – aglomerări umane cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potențialul ecologic și starea chimică a corpurilor de apă), la nivelul spațiului hidrografic Prut – Bârlad s-a identificat un număr de 31 presiuni semnificative punctiforme urbane.

Surse de poluare industriale și agricole

Sursele de poluare industriale și agricole contribuie la poluarea resurselor de apă, prin evacuarea de poluanți specifici tipului de activitate desfășurat. Astfel, se pot evacua: substanțe organice, nutrienți (industria alimentară, industria chimică, industria fertilizanților, celuloză și hârtie, fermele zootehnice etc.), metale grele (industria extractivă și prelucrătoare, industria chimică etc.), precum și micropoluanți organici periculoși (industria chimică organică, industria petrolieră etc.).

În figura 4.12. se prezintă sursele punctiforme potențial semnificative de poluare industriale.

În urmă aplicării procesului de validare a presiunilor potențial semnificative punctiforme – surse de poluare industriale și agricole cu atingerea obiectivelor de mediu (starea/potențialul ecologic și starea chimică a corpurilor de apă), la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad s-a identificat un număr de 8 presiuni semnificative punctiforme (toate industriale).

Figura 4.12. Surse punctiforme semnificative de poluare – industriale din spațiul hidrografic Prut-Bârlad

4.11.2. Surse difuze de poluare semnificative, inclusiv modul de utilizare al terenului

Modul de utilizare al terenului

Potrivit datelor furnizate de Institutul National de Statistică, în spațiul hidrografic Prut-Bârlad se observă o diferențiere netă a utilizării terenurilor, în concordanță cu relieful. Astfel, suprafața agricolă ocupă cca. 71% din suprafața totală a spațiului hidrografic Prut-Bârlad, urmată de suprafața acoperită de păduri cca. 14% (inclusiv alte terenuri cu vegetație forestieră), suprafața ocupată de construcții cca. 12% și suprafața ocupată de ape cca. 3% (figura 4.13.).

Figura 4.13. Utilizarea terenului din spațiul hidrografic Prut-Bârlad

La stabilirea presiunilor potențial semnificative difuze se au în vedere următoarele categorii principale de surse de poluare difuze:

aglomerările umane/localitățile care nu au sisteme de colectare a apelor uzate sau sisteme corespunzătoare de colectare și eliminare a nămolului din stațiile de epurare, precum și localitățile care au depozite de deșeuri menajere neconforme;

agricultura: ferme agro-zootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de stocare/utilizare a dejecțiilor, localitățile care nu au sisteme de colectare centralizate/platforme individuale a gunoiului de grajd, unități care utilizează pesticide și nu se conformează legislației în vigoare, alte unități/activități agricole care pot conduce la emisii difuze semnificative;

industria: depozite de materii prime, produse finite, produse auxiliare, stocare de deșeuri neconforme, unități ce produc poluări accidentale difuze, situri industriale abandonate.

4.11.3. Presiuni hidromorfologice semnificative

Informațiile despre tipurile și intensitatea presiunilor hidromorfologice la care sunt supuse corpurile de apă de suprafață sunt necesare a fi cunoscute și monitorizate în scopul identificării și desemnării corpurilor de apă puternic modificate și artificiale, precum și pentru luarea măsurilor de renaturare sau atenuare a alterărilor hidromorfologice pentru atingerea obiectivelor de mediu.

S-au analizat posibilele presiuni hidromorfologice semnificative și posibilele schimbări la nivelul stării corpului de apă, cât și răspunsul (măsurile luate pentru a îmbunătăți starea corpului de apă). Evaluarea impactului s-a realizat prin evaluarea stării corpurilor de apă, pentru care s-au utilizat, în principal, datele de monitoring din anul 2013. În acest fel, s-au validat presiunile semnificative având în vedere atingerea sau neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă.

Lucrările hidrotehnice (care constituie presiuni hidromorfologice), executate pe corpuri de apa, pentru diverse scopuri (cum ar fi: protejarea populației împotriva inundațiilor, asigurarea cerinței de apă, regularizarea debitelor naturale, producerea de energie prin hidrocentrale etc.), pot avea efecte funcționale asupra comunităților umane.

Criteriile pentru identificarea presiunilor hidromorfologice au fost utilizate ținând cont de intensitatea presiunii, stabilită pe baza unor parametri abiotici, precum și efectul acestora asupra biotei.

Criteriile abiotice pentru definirea presiunilor hidromorfologice potențial semnificative sunt prezentate în tabelul 4.6.

Tabelul 4.6. Criterii abiotice pentru definirea presiunilor hidromorfologice potențial semnificative

1) se considera doar biota migratoare

2) Q* = Q95% (m3/s)+ 0,1 pentru Q95% > 200 l/s ; Q* = 1,25 x Q95% (m3/s)+ 0,05 pentru Q95% < 200 l/s, S > 3000 km2; dacă S<3000 km2 se va considera debitul salubru din regulamentul de exploatare al acumulării. Pentru bazine având Q95% < 0,1 m3/s, Q*=1,1xQ95%;

Q95% – debitul mediu lunar minim anual cu asigurarea de 95 % (m3/s)

Tipurile de presiuni hidromorfologice potențial semnificative identificate la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad sunt datorate următoarelor categorii de lucrări:

lucrări de barare transversală situate pe corpul de apă – de tip baraje, praguri de fund, lacuri de acumulare – cu efecte asupra regimului hidrologic, stabilității albiei, transportului sedimentelor și a migrării biotei, care întrerup conectivitatea longitudinală a corpului de apă;

lucrări în lungul râului – de tip diguri, amenajări agricole și piscicole, lucrări de regularizare și consolidare maluri, tăieri de meandre – cu efecte asupra vegetației din lunca inundabilă și a zonelor de reproducere și asupra profilului longitudinal al râului, structurii substratului și biotei, care conduc la pierderea conectivității laterale;

prelevări și restituții/derivații – prize de apă, restituții folosințe (evacuări), derivații cu efecte asupra curgerii minime, stabilității albiei și biotei;

șenale navigabile – cu efecte asupra stabilității albiei și biotei.

În spațiul hidrografic Prut-Bârlad au fost identificate următoarele presiuni hidromorfologice potențial semnificative:

Lacuri de acumulare

Au fost identificate un număr de 65 lacuri de acumulare a căror suprafață este mai mare de 0,5 km2. Acumulările au fost construite cu scopuri multiple: apărare împotriva inundațiilor, alimentare cu apă potabilă și industrială, energetic, irigații, piscicultură. Cele mai importante acumulări din spațiul hidrografic Prut-Bârlad sunt reprezentate de Stânca-Costești pe râul Prut, Solești pe râul Vasluieț, Râpa Albastră pe râul Simila, Pușcași pe râul Racova.

Regularizări și îndiguiri

La nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad, regularizările au o lungime totală de 1.057,529 km, iar îndiguirile au o lungime totală de 1.173 km (795 km pe malul stâng și 933 km pe malul drept al cursurilor de apă). Cele mai importante lucrări de regularizare și îndiguiri sunt localizate pe râurile Prut, Bârlad, Jijia, Bahlui.

Derivații și canale

Acestea sunt în număr de 6 (5 plus nodul hidrotehnic Chiperești) și au o lungime totală de 35,43 km. Patru din ele au drept scop suplimentarea debitului afluent pentru anumite acumulări, pentru asigurarea cerinței de apă pentru localitățile aferente. Derivațiile cele mai importante sunt: Cătămărăști, Pușcași și Râpa Albastră pentru asigurarea cerinței de apă potabilă și industrială pentru localitățile Botoșani, Vaslui și Bârlad. Derivația Munteni-Tecuci-Malul Alb are rol de deviere a apelor mari. Există și o derivație ce are rol de suplimentare a debitului pe brațul vechi al râului Jijia (N.H. Chiperești).

Prelevări de apă

Prin aplicarea criteriilor din tabelul 4.6., a reieșit că, la nivelul spațiului hidrografic Prut-Bârlad nu sunt prelevări de apă potențial semnificative implicit nici semnificative.

S-au identificat 196 presiuni hidromorfologice potențial semnificative. În figura 4.14. se prezintă presiunile hidromorfologice potențial semnificative – regularizări, derivații, îndiguiri (lucrări existente) din spațiul hidrografic Prut-Bârlad.

Figura 4.14. Lucrări hidrotehnice potențial semnificative din spațiul hidrografic Prut-Bârlad

Concluzionând, în spațiul hidrografic Prut-Bârlad au fost identificate un număr total de 1341 presiuni potențial semnificative, tipul acestora fiind prezentat în figura 4.15. Se constată că ponderea cea mai mare a presiunilor este reprezentată de presiunile difuze – aglomerări umane fără sisteme de colectare și de presiunile punctiforme – ape uzate evacuate de la sistemele de colectare și epurare a aglomerărilor.

Figura 4.15. Ponderea presiunilor potențial semnificative

Capitolul V. Concluzii și direcții de cercetare

5.1. Concluzii

Dezvoltarea cercetării științifice este orientată către studierea vulnerabilității sistemelor de gospodărirea apelor la schimbările climatice probabile, atât a componentelor structurale cât și cele nestructurale, pentru adaptarea graficelor dispecer și a programelor de exploatare a lacurilor de acumulare la regimul hidrologic modificat și la noile cerințe de apă, care țin seama de schimbările de ordin climatic.

Ca zone potențial deficitare din punct de vedere al resursei de apă se pot încadra doar spațiul hidrografic Dobrogea – Litoral, bazinele hidrografice ale râurilor mici afluenți ai Dunării, bazinele râurilor Prut și Bahlui, spațiul hidrografic Banat, bazinele râurilor Vedea și Olteț.

Au fost identificate un număr total de 8.880 presiuni potențial semnificative. Se constată că ponderea cea mai mare a presiunilor este reprezentată de presiunile difuze provenite din aglomerări umane fără sisteme de colectare și din agricultură.

În spațiul hidrografic Prut-Bârlad au fost identificate un număr total de 1.341 presiuni potențial semnificative. Se constată că ponderea cea mai mare a presiunilor este reprezentată de presiunile difuze – aglomerări umane fără sisteme de colectare și de presiunile punctiforme – ape uzate evacuate de la sistemele de colectare și epurare a aglomerărilor.

5.2. Direcții de cercetare

Obiectul de studiu este concentrat pe următoarele direcții:

stabilirea unor zone caracteristice aplicării metodelor de modelare: hidrologic, hidraulic și hidrodinamic;

faza de cercetare pe teren;

prezentarea unei metode proprii de abordare a lucrării luând în considerare datele existente și generarea altor date noi pentru efectuarea studiului;

faza de interpretare, prelucrare și redare ale observațiilor, analizelor, măsurătorilor și determinărilor efectuate.

Bibliografie

Bănărescu M. P., (1964). Fauna Republicii Populare Române, Volumul XIII. Pisces – Osteichthyes (pești ganoizi și osoși). Ed. Academiei Republicii Populare Române, București.

Căldăraru F., Căldăraru M., (2010). Metode de măsurare și monitorizare a parametrilor de calitate a mediului. Ed. Cavallioti, București.

Cîrțînă D., (2011). Aspecte privind monitorizarea calității apelor de suprafață. Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Inginerie.

Florescu A., Omer I., (2017). Monitorizarea calității apei din zona costieră Constanța. Buletinul AGIR nr. 4/2017, Universitatea „Ovidius” din Constanța, Facultatea de Construcții, Constanța, România.

Hâncu S., Marin G., (2008). Transportul și dispersia poluanților. Cartea Universitară, București.

Ilieș J.,(1978). A Checklist of the Animals Inhabiting European Inland Waters, with an Account of their Distribution and Ecology. 2nd Edition. Gustav Fischer Verlag, Stuttgart. 552 pp. Ed. Limnofauna Europaea.

Iojă I. C., (2013). Metode de cercetare și evaluare a stării mediului. Editura Etnologică, București.

Roman C., Abraham B., Levei E., Senila M., Miclean M., Tanaselia C., (2009). Metode de analiza pentru evaluarea calității apelor, aplicate în Laboratorul Analize de Mediu – ICIA, ProEnvironment 2, pp. 114 – 117, Cluj-Napoca, România.

Stătescu F., Butnariu D. G., Mărgărint M. C., Niculiță M., (2016). The Recent Evolution of the Prut River Channel in the Territorial Administrative Unit of Prisăcani Commune – Iași County. GEOMAT, Iași.

Stătescu F., Cotiusca-Zauca D., (2008). Studies on the influence of irrigation on a calcic chernozem in the eastern region of Romania .Environmental engineering and management journal 7(6):835-841.

Steve Chapra, Greg Pelletier, Hua Tao, (2006). Simulating River and Stream Water Quality, Version 2.04, March 7.

Vădineanu A., Vădineanu R.S., Cristofor S., Adamescu M. C., Cazacu C., Postoloache C., Rîșnoveanu G., Ignat G., (2009). The 6th Symposium for European Freshwater Sciences – SINAIA 2009 – “Scientific arguments for identification of the Lower Danube River System (LDRS) as “Heavily Modified Water Body” (HMWB).

***(2016-2021), Planul de Management actualizat al Spațiului Hidrografic Prut-Bârlad, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Administrația Națională „Apele Române”, Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad.

***Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei.

***(2014), Documentul European de politică în domeniul măsurilor naturale de stocare/retenție a apelor (EU policy document on Natural Water Retention Measures), Comisia Europeană.

***(2013), Comisia Europeană, Strategia Uniunii Europene privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice.

***(2010), Planul de Management al Spațiului Hidrografic Prut – Bârlad 2010.

***(2013), Probleme importante de gospodărirea apelor, Administrația Bazinală de Apă Prut – Bârlad.

***(2007), Directive 2007/60/EC of the European Parliament and of the Council of 23 October 2007 on the assessment and management of flood risks.

***(2013), Commission Decision establishing, pursuant to Directive 2000/60/EC of the European Parliament and of the Council, the values of the Member State monitoring system classifications as a result of the intercalibration exercise and repealing Decision 2008/915/EC, European Comission.

***Strategia Comună de Implementare a Directivei Cadru Apă (2000/60/CE)- Ghidul nr. 03 – Ghid pentru analiza presiunilor și impacturilor în concordanță cu Directiva Cadru Apă, Comisia Europeană.

***Common Implementation Strategy for the Water Framework Directive (2000/60/EC) – Guidance No 13 – Guidance on Overall Approach to the Classification of Ecological Status and Ecological Potential, European Commission.

*** Common Implementation Strategy for the Water Framework Directive (2000/60/EC) – Guidance No 19 – Guidance on surface water chemical monitoring for the Water Framework Directive, European Commission.

***Common Implementation Strategy for the Water Framework Directive (2000/60/EC) – Guidance no. 25 on Chemical monitoring of sediment and biota.

***Common Implementation Strategy for the Water Framework Directive (2000/60/EC) – Guidance No. 24 – River basin management in a changing climate European Commission;

***(2014), Documentul de politică a apei privind Măsurile de Retenție Naturală a Apei, Comisia Europeană.

***Administrația Națională „Apele Române”, Instrucțiuni metodologice pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafată – râuri și lacuri.

***Administrația Națională „Apele Române”, Instrucțiuni metodologice de definire a tipologiei abiotice a corpurilor de apă-râuri.

***Administrația Națională „Apele Române”, Instrucțiuni metodologice de definire a tipologiei biotice a corpurilor de apă-râuri.

***Administrația Națională „Apele Române”, Instrucțiuni metodologice de definire a tipologiei abiotice a lacurilor din România.

***Administrația Națională „Apele Române”, Instrucțiuni metodologice pentru desemnarea corpurilor de apă artificiale și puternic modificate.

***Administrația Națională „Apele Române”, Instrucțiuni metodologice privind modernizarea și dezvoltarea Sistemului Național de Monitoring Integrat al Apelor.

***Administrația Națională „Apele Române”, Metodologie privind actualizarea pentru cel de-al doilea ciclu de planificare a identificării presiunilor semnificative și evaluării impactului acestora asupra stării apelor de suprafață – Identificarea corpurilor de apă care prezintă riscul de a nu atinge obiectivele Directivei Cadru Apă.

***Administrația Națională „Apele Române”, Instrucțiuni privind evaluarea stadiului implementării programelor de măsuri prevăzute în primul Plan de Management al bazinelor/spațiilor hidrografice (2009-2015).

***Administrația Națională „Apele Române”, Instrucțiuni privind stabilirea programului de măsuri pentru cel de-al doilea Plan de Management al bazinului/spațiului hidrografic (2016-2027).

***Administrația Națională „Apele Române”, Instrucțiuni metodologice privind stabilirea evoluției cerințelor de apă (aglomerări, industrie, agricultură, zootehnie, piscicultură, irigații).

***Administrația Națională „Apele Române”, Instrucțiuni metodologice privind restabilirea conectivității laterale a cursurilor de apă.

***Administrația Națională „Apele Române”, Instrucțiuni metodologice privind restabilirea conectivității longitudinale a cursurilor de apă.

***(2013), Administrația Națională „Apele Române”, Elemente metodologice privind identificarea presiunilor semnificative și evaluarea impactului acestora asupra apelor de suprafață – Actualizarea identificării corpurilor de apă care prezintă riscul de a nu atinge obiectivele Directivei Cadru Apă.

***Administrația Națională „Apele Române”, Instrucțiuni metodologice privind raportarea stării corpurilor de apă.

***Administrația Națională „Apele Române”, Metodologia națională privind realizarea inventarului emisiilor, evacuărilor și pierderilor de subsțante prioritare în mediul acvatic, în conformitate cu cerințele directivei 2008/105/CE.

***(2012-2013), Ghidul privind Dezvoltarea Durabilă a Proiectelor Hidroenergetice în bazinul Dunării („Guiding Principles on Sustainable Hydropower Development in the Danube Basin”), Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea.

***(2013), Strategia Națională a României privind schimbările climatice 2013- 2020.

***(2011), Planurile de Amenajare ale Bazinelor Hidrografice, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Administrația Națională “Apele Române” și Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor.

***(2013), Raport național privind starea mediului, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Agenția Națională pentru Protecția Mediului.

***(2014), Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM) 2014-2020, Ministerul Fondurilor Europene.

***(2014), Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014–2020, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

***(2014), Programul Operațional Regional (POR) 2014–2020, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

***(2011-2014), Fondul Mondial pentru Natură (WWF), Planul de Acțiune și Strategia de Adaptare la Schimbările Climatice în Delta Dunării.

***(2008), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului – ICIM București- „Studiu privind elaborarea sistemelor de clasificare și evaluare globală a stării apelor de suprafață (râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere) conform cerințelor Directivei Cadru a Apei 2000/60/CEE pe baza elementelor biologice, chimice și hidromorfologice”.

***(2008), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului – ICIM București – „Studiu pentru elaborarea sistemului de clasificare și evaluare globală a potențialului corpurilor de apă artificiale și puternic modificate în conformitate cu prevederile Directivei Cadru”.

***(2008), Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor – “Studii privind scenarii de evoluție a cerințelor de apă ale folosințelor în vederea fundamentării acțiunilor și măsurilor necesare atingerii obiectivelor gestionării durabile a resurselor de apă ale bazinelor hidrografice”, București.

***(2014), Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor, Studiu pentru finalizarea obiectivelor de mediu/management pentru râurile cu curgere nepermanenta. Studii de caz.

***(2014), Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor, Studii pentru fundamentarea politicilor și strategiilor naționale în domeniul gestionării durabile a resurselor de apă – Studii pentru implementarea Directivei Cadru Apă 2000/60/EC.

***(2014), Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor – Atlasul secării Râurilor din România (versiunea Draft), București.

***(2014-2015), Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, Studiu privind identificarea principalelor zone potențial deficitare din punct de vedere al resursei de apă, la nivel național, în regim actual și în perspectiva schimbărilor climatice, București.

***(2014-2015), Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor, „Actualizarea studiilor de fundamentare a Planurilor de amenajare a bazinelor hidrgrografice – Evaluarea cerințelor de apă (an de referință 2011) la nivelul bazinelor hidrografice pentru orizontul de timp 2020 și 2030”, București.

***(2015), Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor – „Metodologie de determinare a indicatorilor hidromorfologici pentru cursurile de apă din România”, București.

***(2015), Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor – „Studiu privind elaborarea indicatorilor hidromorfologici pentru lacurile naturale, puternic modificate și lacurile de acumulare”, București.

***(2015), Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor, Tema C3.3 – „Studiu pentru finalizarea obiectivelor de mediu/management pentru râurile cu curgere nepermanentă. Studii de caz”, București.

***(2011-2014), Administrația Națională de Meteorologie, Proiect ADER – Sistem de indicatori geo-referențiali la diferite scări spațiale și temporale pentru evaluarea vulnerabilității și măsurile de adaptare ale agro-ecosistemelor față de schimbările globale.

***(2017), Administrația Națională ”Apele Române”. Sinteza calității apelor din România.

http://www.insse.ro.

http://www.baraje.ro/rrmb/rrmb_d1.htm (adresa web a Registrului Român al Marilor Baraje.