Șef. lucr. dr. ing. Liliana BUHU [306746]

PROIECT DE DIPLOMĂ

Conducători științifici:

Șef. lucr. dr. ing. Liliana BUHU

Conf. dr. ing. Luminița CIOBANU

Absolvent: [anonimizat]-Elena Dornescu

UNIVERSITATEA „GHEORGHE ASACHI”, [anonimizat]: DESIGN INDUSTRIAL

TEMA PROIECTULUI:

Proiectarea tricoturilor din fire tip lână utilizate la producerea articolelor de îmbrăcăminte pentru femei destinate sezonului rece

CAPITOLUL I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

I.1. SCURT ISTORIC

Încă din cele mai vechi timpuri tricotajele au fost și vor fi prezente în revistele de modă. [anonimizat], [anonimizat].

Cel mai vechi artefact cu aspect de obiect tricotat constă într-o pereche de ciorapi descoperită în Egipt în jurul anilor 300-500 î.Hr., din acest motiv se consideră că șosetele și ciorapii au fost primele piese fabricate folosind tehnici asemănătoare tricotatului. Aceste șosete au fost lucrate utilizând o [anonimizat].

Fig. 1.1. [anonimizat], s-a ajuns la concluzia că această tehnică de creare a produselor de îmbrăcăminte a [anonimizat], [anonimizat] X-lea, prin intermediul călătorilor nomazi a ajuns și s-a [anonimizat].

Cele mai vechi elemente de tricotaj cunoscute în Europa au fost realizate de către musulmanii angajați de familiile regale spaniole creștine. Nivelul ridicat al tehnicilor de tricotat poate fi observat în mai multe articole găsite în mormintele din mănăstirea Santa Maria de la Real de Las Huelgas, o mănăstire regală din Spania. [anonimizat] a murit în anul 1275. [anonimizat]-lea, au fost găsite în trezoreriile catedralelor din Spania.

Tehnica tricotării s-a dezvoltat rapid în țările europene în timpul secolului al X-lea. Țările creștine unificate cultural vor participa la distribuirea sa în țările europene. [anonimizat] o [anonimizat], dar există și dovezi ale vânzării de pantaloni încă din 1387. 
Meseria de tricoteur reprezenta una din cele șapte mari categorii de meserii (bresle) din perioada medievală.

Fig. 1.2 [anonimizat], [anonimizat] l-a [anonimizat], [anonimizat], începând astfel industrializarea tricotării bumbacului, a lânii și a mătasei.

Curtea regală a Angliei nu a fost impresionată și a pus la îndoială calitatea produsului iar în final i-a [anonimizat] o întâmpina la Londra în cele din urmă s-a mutat la Rouen. [anonimizat] a [anonimizat]e francez i-a acordat un brevet pentru mașina de tricotat, iar mai apoi la Rouen avea să fie fondată și o fabrică pentru producerea mașinilor de tricotat.

Mașina de tricotat a fost un mare pas înainte în industrializarea textilelor. După perfecționare ajunge să lucreze cu viteza de 600 de ochiuri pe minut. De reținut este că modelul inițial al acului s-a menținut până în prezent. Mașina de tricotat a fost o invenție remarcabilă pentru secolul al XVI-lea, durata de tricotare manuală a unui ciorap era estimată la două zile însă cu mașina lui William Lee timpul s-a scurtat de douăsprezece ori.

Fig 1.3. Prima mașină de tricotat inventată de William Lee

În secolul al XX-lea, în contextul istoric al Primului Război Mondial, designerii haute-couture vor dezvolta o nouă pasiune pentru tricotaje și vor încuraja ideea că aceste obiecte considerate călduroase și practice pot deveni chic, comerciale, moderne și foarte la modă. În anul 1916 Coco Chanel va lansa o colecție de tricotaje, iar în anii 50 va reveni cu o colecție de costume și rochii tricotate.

Până în anul 1970 tehnica de fabricare a tricoturilor nu a cunoscut mari imbunătățiri, crearea articolelor de îmbrăcăminte a rămas relativ neschimbată din secolul al XVIII-lea: se realiza în continuare prin croirea tricotului și coaserea pieselor.

În 1970 inventarea unei noi mașini de tricotat a permis tricotarea pieselor la dimensiune (fully fashion), mult mai rapid și fără pierderi de material prin croire, urmate de coaserea lor pentru realizarea produsului.

Cu trecerea timpului, metodele de fabricație au evoluat, făcând posibilă tricotarea unor modele în toate culorile posibile și având forme dintre cele mai inedite. Una dintre cele mai cunoscute inovații în tehnica tricotării îl reprezintă mașina de tricotat integral (conceptul wholegarment), aceasta eliminând procesele de coasere.

Fig. 1.4. Rochii tricot 3D dintr-o singură bucată

Inventatorul japonez Masahiro Shima povestește că sursa de inspirație pentru crearea produselor tricotate 3D a pornit încă de la vedera primei mănuși realizate integral la mașina de tricotat, mănușa fiind ea însăși un produs întreg, de sine stătător. Întorcând mănușa și unind cele trei degete din mijloc se formează reperele de față și de spate ale tricotului, degetul mare și cel mic formând reperele pentru mâneci iar manșeta va forma gulerul noului pulover.

Fig. 1.5. Sursa de inspirație a creării produselor 3D

Diversificarea articolelor textile ca mijloc de înnoire are drept scop satisfacerea numeroaselor cerințe ale modei și îmbunătățirea continuă a parametrilor funcționali ai produselor, care să facă față în măsură cât mai mare exigențelor consumatorilor. De asemenea diversificarea produselor urmărește valorificarea superioară a materiilor prime prin obținerea unor articole folosind cheltuieli materiale cât mai reduse și având o valoare de întrebuințare cât mai largă.

Suprafețele textile, din care fac parte și articolele tricotate, au fost destinate în principal confecționării articolelor de îmbrăcăminte, cu scopul de a asigura funcțiile: de protecție împotriva factorilor externi, de confort, de creare și receptare a frumosului.

Proiectarea produselor tricotate nu trebuie considerată un sistem închis, ea trebuie să se desfășoare conform unor informații, ale căror surse sunt:

– Societățile comerciale care realizează produse similare;

– Piața – cererea, posibilitățile de desfacere;

– Literatura de specialitate;

– Furnizorii de materii prime;

– Instituții de cercetare cu realizări importante în domeniu;

– Firmele constructoare de mașini – utilaje cu performanțe ridicate.

Se conturează astfel ideea că activitatea de proiectare a produselor tricotate este o activitate foarte complexă, care necesită deținerea unor vaste cunoștințe de specialitate, de aceea este recomandat ca aceasta să se desfășoare în echipă și să fie susținută financiar.

În zilele noastre rochiile din tricot sunt în continuare foarte căutate, sunt articole vestimentare călduroase, practice și confortabile, se pot combina cu orice, iar în funcție de accesorizare se pot obține începând de la ținute casual până la unele foarte elegante.

Însă tendința este de ușoară revenire la articolele lucrate manual. Prin intermediul internetului firele și materia primă de proveniență străină sunt accesibile unui număr foarte mare de persoane, care își pot vinde mai apoi creațiile proprii pe piața internațională la un preț foarte ridicat, în timp ce tricotajele produse în serie în marile fabrici continuă să devină din ce în ce mai ieftine.

În cadrul capitolelor ce urmează se dorește prezentarea etapelor de proiectare a unui produs realizat din tricot, considerând alegerea tipului de produs, a ideii de colecție și a materiei prime și finalizând prin proiectarea și tricotarea unor panouri. Acestea din urmă au rolul de a ajuta proiectantul să analizeze corectitudinea structurii desenului dar și a reglajelor folosite la tricotare și să aducă îmbunătățirile necesare pentru a putea mai apoi să realizeze cu succes și produsele de îmbrăcăminte finite.

I.2. DEZVOLTARE IDEE DE COLECȚIE

Sursa de inspirație în întocmirea colecției de produse care va fi prezentată în acest proiect este reprezentată de structurile cu desene tip torsadă.

Desenele tip torsadă reprezintă unele dintre cele mai întâlnite motive decorative care au capacitatea de a înfrumuseța cele mai diverse obiecte de îmbrăcăminte sau accesorii tricotate. Structurile de diferite rapoarte realizate la distanțe mai mici ori mai mari conferă originalitate tricoturilor, imprimându-le, în funcție de destinația produselor, fie o notă simplă dar elegantă, fie o notă sport, casual, fiind astfel potrivite pentru produsele destinate femeilor dar și pentru îmbrăcămintea bărbătească.

Pe scurt, această temă a fost aleasă datorită proprietăților acestor desene care sunt foarte flexibile, pot fi utilizate pe numeroase tipuri de tricoturi și pot fi îmbrăcate de oricine, indiferent de vârsta sau genul persoanei care va îmbrăca produsul.

Aceste desene se creează prin schimbarea reciprocă a pozițiilor ochiurilor cu același aspect; aceste modificări se repetă după un anumit număr de rânduri de ochiuri, determinând astfel un desen asemănător unei funii răsucite, de unde și denumirea de torsadă (Zopf – în limba germană, Cable – în limba engleză).

Fig.1.6 Reprezentare structurală ochiuri încrucișate tip torsadă 3:3

Fig. 1.7. Dispunerea reală în tricot a desenelor tip torsadă 3:3 de orientare Z, fig. a) și orientare S în fig. b)

În majoritatea cazurilor, astfel de modificări de evoluție se realizează folosind legăturile glat, patent sau lincs și lincs cu desene. Ochiurile care se încrucișează pot fi minimum două, dar se pot constitui și în grupuri, cu realizarea torsadelor 2×2, 3×3, 3×2 etc. În cazul colecției de față s-a lucrat cu legătura glat aspect față și spate dar și cu legături patent, pe aceste tipuri de legături realizându-se desene cu ochiuri încrucișate de diferite rapoarte: 1×1, 3×3, 2×2.

Realizarea torsadelor presupune următoarele acțiuni: transferul ochiurilor pe fontura opusă, deplasarea fonturii și readucerea ochiurilor în noua poziție, urmărind succesiunea specifică schemei de lucru adoptate.

Fig. 1.8. Etapele de realizare a unei torsade 3:3 la mașinile de tricotat Shima Seiki

În general, aceleași două grupuri de ochiuri își schimbă reciproc pozițiile, iar în cazul în care încrucișarea se realizează cu alt grup vecin de ochiuri, rezultă o dispunere în diagonală a torsadei în cadrul raportului de desen. În acest sens colecția realizată cuprinde structuri cu desene cu torsade cu dispunere verticală dar și structuri cu dispuneri diagonale.

Un alt aspect important este identificarea regulii privitoare la apariția în prim plan a ochiurilor încrucișate din cadrul raportului desenului de legătură (dependentă de schema de lucru aleasă). Astfel putem deosebi două situații: ochiurile din prim plan au aceeași orientare, ceea ce rezultă răsucituri de tip „S” sau „Z” sau ochiurile din prim plan au orientări diferite. La realizarea structurilor acestei colecții s-a lucrat cu ochiuri de orientări diferite, rezultând răsucituri de variate tipuri la torsadele existente în reprezentare.

Datorită complexității procesului de proiectare a tricoturilor, pe lângă alegerea tipului de desen de legătură ce va intra în structura viitoarelor produse tricotate, un element de mare importanță este și stabilirea tipului de produs ce se dorește a fi realizat, astfel încât acesta să aibă capacitatea de a răspunde la toate cerințele impuse la utilizare.

În acest sens, cunoscând grupa de purtători cărora li se adresează produsul: persoanele de sex feminin cu vârste cuprinse între 15 și 60 de ani și tipul de activități unde va fi utilizat – școală, serviciu sau alte activități de pe parcusul zilei, destinate utilizării în sezonul rece de iarnă, dar și cele intermediare ca toamna și primăvara, s-a ales să se realizeze o colecție de rochii.

Rochia este un produs care face parte din categoria produselor cu sprijin pe umeri. Deoarece se dorește proiectarea unor produse de zi (casual), destinate purtării îndelungate, silueta aleasă pentru produse a fost silueta ajustată, aceasta oferă comoditate dar va accentua silueta feminină a purtătoarei. Datorită structurilor cu desene ce vor intra în alcătuirea rochiilor și le vor da o notă unică, în ceea ce privește croiala s-a ales varianta clasică, pentru a evita supraîncărcarea produselor. Aceste detalii astfel alese vor conferi prin simplitatea lor, o senzație de confort și lejeritate la purtare dar și un plus de eleganță și feminitate.

De asemenea, datorită firelor tip lână alese pentru producerea rochiilor, acestea vor prezenta moliciune, voluminozitate, tușeu plăcut, neșifonabilitate și rezistență relativ crescută la uzură, precum și o masă foarte scăzută.

Produsul este creat special pentru a oferi purtătorului sezația de comoditate. În acest sens rochia va fi realizată astfel încât să aibă o greutate cât mai redusă dar în același timp datorită firului tip lână folosit, va prezenta izolare termică ridicată și protecție împotriva temperaturilor scăzute. De asemenea fibrele de cașmir vor conferi produsului permeabilitate la aer crescută dar și capacitate de menținere a formei și a culorii datorate proprietăților fibrelor acrilice folosite.

Culoarea aleasă pentru realizarea colecției de rochii este verdele. Aceasta este o culoare rece, plăcută, odihnitoare, liniștitoare și calmantă care dă senzația de prospețime. Produsele vor fi de culoare uni, verde mat, deoarece ele trebuie să aibă un aspect echilibrat fără o încărcătură vizuală exagerată, pentru a putea fi purtate perioade îndelungate.

Având stabilite toate aceste date, s-a putut realiza o colecție inițială de modele de produse din care mai apoi au fost alese două cele mai potrivite pentru etapele următoare.

Fig. 1.9. Modele de produs considerate pentru colecție

CAPITOLUL II. PROIECTAREA FIRULUI UTILIZAT LA REALIZAREA TRICOTURILOR

II.1. CARACTERIZAREA FIRELOR ȘI A FIBRELOR

II.1.1 CARACTERIZAREA FIRELOR

Celula de bază a fiecărei structuri tricotate o reprezintă ochiul format prin buclarea firului. Pentru realizarea firelor destinate industriei tricotajelor se utilizează aproape în totalitate majoritatea fibrelor textile existente. Astfel principalele categorii de fire folosite în scopul tricotării sunt:

Fire naturale – obținute din fibre provenite din plante sau de origine animală:

vegetale: bumbac, in, cânepă;

animale: lâna, cașmir, mohair, angora, mătase.

Fire chimice – obținute din polimeri naturali sau sintetici:

artificiale – obținute din materii prime vegetale: viscoză;

sintetice – poliamide (PA), poliesteri (PES), poliacrilonitrilice (PAN).

Fire amestec – provenite din fibre naturale și fibre chimice

Toate categoriile de fire prezentate pot fi folosite în realizarea tricoturilor însă acestea trebuie să respecte o serie de caracteristici specifice tricoturilor, printre care: elasticitatea, flexibilitatea și uniformitatea caracteristicilor fizico-mecanice.

De asemenea în vederea funcționării corecte a mașinilor de tricotat, firele trebuie să respecte următoarele cerințe:

finețe a firului adecvată fineții mașinii;

grad înalt de uniformitate a fineții, torsiunii și a rezistenței la rupere a firului;

echilibrare torsională;

umiditatea firului să fie cuprinsă în limitele admise;

coeficientul de frecare al firului să fie cât mai redus;

firul să fie utilizat corespunzător destinației produsului.

La realizarea panourilor tricotate din cadrul acestui proiect s-a utilizat firul tip lână pieptănată cu finețea Nm 28/2 din 80 % fibre poliacrilice + 20 % cașmir.

Caracterizarea firului

Fig. 2.1 Mostra de fir

Firele textile reprezintă elementele componente ale produselor textile (excepție: unele articole nețesute), utilizate pentru articole de consum sau tehnice, cum ar fi: tricotaje, țesături, ață, etc. Pentru caracterizarea firelor se folosesc criterii care depind de tipul fibrelor (bumbac, lână, liberiene) sau filamentelor și de tipul firului (fir filat, filamentar, compozit).

La caracterizarea firului utilizat în acest proiect au fost utilizate următoarele criterii:

Elementele componente ale firului

Utilizând metoda detorsionării s-a ajuns la concluzia că firul utilizat face parte din categoria firelor filate răsucite. El are în compoziția sa două fire simple, aceste fire fiind obținute prin consolidarea (unirea) fibrelor de cașmir și PAN prin torsionare.

Tipul fibrelor

Fibrele utilizate la realizarea firului sunt fibre tip lână, acestea au lungimea fibrelor cuprinsă între 80 și 120 mm, de asemenea și finețea este specifică fibrelor de lână.

Amestecul folosit este de eterogen deoarece la realizarea firelor simple și implicit a firului răsucit au fost folosite fibre de naturi diferite, 20% fibre de cașmir, care fac parte din categoria fibrelor naturale și 80% fibre poliacrilonitrilice, care sunt fibre chimice sintetice.

Natura materiei prime

La realizarea firelor a fost utilizat un amestec de fibre naturale de cașmir și fibre poliacrilice. Această etapă de stabilire cu exactitate a naturii elementelor componente ale firului s-a realizat prin observarea comportării firului la ardere.

Astfel pe eșantionul de fir analizat s-au putut observa umătoarele reacții specifice acestor tipuri de fibre:

firul se aprinde și arde repede cu flacără mare;

la flacără se scurtează și se plastifiază;

produce un reziduu de culoare închisă – negru-maro, dur dar care se poate sfărâma;

produce un miros de corn ars (specific fibrelor de cașmir).

Finețea firului

Firul are o finețe medie exprimată în Nm 28/2.

Tehnologia de obținere

Tipul tehnologiei folosite se stabilește în funcție de: materia primă, finețea firelor, structura amestecului, finețea și lungimea firelor, uniformitatea firului, gradul de paralelizare, orientare și îndreptare a fibrelor. În acest caz, firul a fost obținut pe tehnologia tip lână pieptănată.

Motivarea deciziei se poate face și prin analiza vizuală a firului și fibrelor care prezintă:

un grad ridicat de finețe și uniformitate;

lungime mare a fibrelor (peste 65 mm);

pilozitate medie;

în fir, fibrele sunt orientate, descrețite și paralelizate.

Procedeul de filare

Procedeul de filare al firelor poate fi clasic sau neconvențional și se poate determina prin analizarea formatului de depunere al firului simplu, în cazul de față firele sunt depuse pe bobine tronconice, ceea ce este specific procedeului de filare clasic.

Sensul de torsiune / răsucire

Sensul de torsiune al fibrelor este Z iar sensul de răsucire al firelor simple este S. Firele simple se paralelizează prin dezrăsucire în sens Z, deci au fost răsucite în S; prin detorsionarea firului simplu în sens S rezultă fibre paralele, deci fibrele au fost torsionate în sens Z.

Echilibrarea torsională

Firul este echilibrat, în stare netensionată acesta nu are tendința de a forma cârcei pe o lungime de 0,5 m de fir.

Culoarea

Firul utilizat este vopsit, culoarea acestuia este verde mat.

Destinația firului

Firul a fost creat special pentru a fi folosit în industria tricotajelor. Ca urmare torsiunea lui este mai mică decât cea a unui fir destinat țesăturilor, de asemenea și finețea firului îl face să fie potrivit pentru realizarea rochiilor tricotate pentru femei destinate sezonului rece.

II.1.2 CARACTERIZAREA FIBRELOR

În cazul acestei lucrări s-a proiectat firul tip lână alcătuit dintr-un amestec de 20% fibre cașmir și 80 % fibre acrilice, având finețea Nm 28/2.

Aspecte generale ale fibrelor de cașmir

Produsele din cașmir au reprezentat dintotdeauna piesele de maximă atracție în colecțiile de modă destinate sezoanelor de toamnă-iarnă. Cu toate acestea, în ciuda reputației sale de a fi cea mai bună materie primă folosită pentru sezoanele reci, fibra de cașmir și proprietățile sale unice nu sunt întotdeauna înțelese și apreciate pe deplin.

Din fibrele de cașmir de calitate nu rezultă doar cel mai fin, moale și călduros fir textil, dar este de asemenea și unul dintre cele mai durabile produse, care poate rezista cu ușurință între 10 și peste 200 de ani în condițiile în care este întreținut corespunzător.

Fibrele de cașmir

Aceste fibre rare cu proprietăți speciale provin de la caprele cașmir, care trăiesc în unele regiuni ale Mongoliei și Chinei, regiuni caracterizate de mari fluctuații ale temperaturilor între anotimpuri. Caprele cașmir au fost nevoite să se adapteze la aceste schimbări climaterice bruște prin dezvoltarea unui strat dublu de cojoc: un strat exterior protector rezistent la apă și un strat interior format din fire subțiri și fine care au foarte bune proprietăți izolatoare. Fibrele din stratul inferior sunt cele mai prețioase. Aceste două straturi de lână vor conferi caprelor căldură pe timpul iernii dar și protecție împotriva caniculei pe timp de vară.

Fig. 2.2 Capre cașmir

Colectarea fibrelor are loc prin procese foarte laborioase și dificile ce implică pieptănarea repetată sau tunderea caprelor, urmând ca firele preluate să fie împărțite în diferite grupe de calitate în funcție de lungimea fibrelor, grosimea și culoarea acestora.

Fig.2.3 Recoltarea prin pieptănare

Etapele următoare presupun vopsirea și filarea fibrelor de cașmir, transformându-le în fire care sunt foarte căutate și utilizate în industria textilă, fie în domeniul tricotajelor (pulovere, cardigane, rochii) fie în domeniul țesăturilor (stofe).

Cele mai cunoscute și respectate fabrici de prelucrare a fibrelor de cașmir se găsesc în Italia și Scoția, însă în ultimii ani au apărut diverse produse din cașmir prelucrate în China, acestea având prețuri mai scăzute dar și calitate inferioară.

Cașmirul autentic și de calitate superioară este extrem de costisitor din cauza rarității sale și a procesului dificil de colectare și prelucrare. În medie o capră cașmir produce 150 g de lână pe an, în condițiile în care pentru un pulover sunt necesare 300 g. În total se produc numai 6000 de tone de cașmir pe parcusul unui an, în comparație cu lâna de la ovine care se produce în cantitate de 1,3 milioane de tone.

Structura și proprietățile fibrelor de cașmir

Izolare termică – capacitatea de protecție a cașmirului este de 3 ori mai mare decât a lânii obișnuite, ceea ce îl face ideal pentru menținerea unei temperaturi constante a corpului; astfel aceste fibre oferă căldură și protecție dar nu se vor supraîncălzi eliminând pericolul transpirației.

Finețea fibrelor – diametrul fibrelor de cașmir este foarte mic, variază între 15 și 19 μm. Din aceste fibre se obțin fire foarte fine (cu cel mai ridicat grad de finețe), care au un impact considerabil asupra gradului de moliciune al produsului, ceea ce le face potrivite purtării direct pe piele fără a crea disconfort.

Fig. 2.4 Fibră de cașmir și lână merinos de același diametru

Masa specifică (densitatea) – fibrele de cașmir sunt la fel ușoare ca fibrele de lână dar în același timp, datorită calităților sale izolatoare, oferă o protecție mai bună; masa specifică este de 1,31 g/cm3.

Rezistența – firele realizate din fibre de cașmir pot rezista până la 10 ani dacă sunt întreținute corect.

Lungimea fibrelor – lungimea fibrelor de cașmir variază între 28 și 42 mm, fibrele cele mai lungi se găsesc în zona gâtului și a abdomenului și sunt cele mai scumpe.

Culoarea – înainte de vopsire fibrele pot fi observate ca având trei nuanțe naturale: alb, maro și bej.

Dezavantaje

Pe lângă numeroasele calități ale produselor realizate din fibre de lux, trebuie avute în vedere și câteva dezavantaje care ajută la conștientizarea importanței întreținerii corespunzătoare pe care o necesită aceste produse.

Efectul de pilling – acesta apare în momentul în care fibrele scurte din fir se rotesc apărând mici scame pe suprafața produsului. Acest fenomen poate apărea chiar și în cazul cașmirului de cea mai bună calitate, dar de obicei va înceta să apară după ce produsul va fi supus câtorva spălări, sau se poate îndepărta prin diferite metode.

Întreținerea – fibrele de cașmir sunt dintre cele mai scurte și mai fine, astfel vor avea nevoie de îngrijire specială, mai ales prin respectarea etichetelor și instrucțiunilor de curățare. Se recomandă curățarea uscată sau spălarea manuală în condiții de atenție maximă.

Aspecte generale ale fibrelor poliacrilnitrilice

Fibrele acrilice constituie principala materie primă textilă utilizată, aflându-se pe locul al treilea după fibrele poliesterice și cele poliamidice și în mare competiție cu fibrele poliolefinice. De asemenea, fibrele acrilice reprezintă un posibil înlocuitor pentru fibrele carbon și grafit, fibre folosite foarte mult în tehnică, mai ales la realizarea materialelor compozite. La noi în țară, fibra poliacrilnitrilică este produsă din 1962, fiind cunoscută sub denumirea comercială de Melană.

Structura și proprietățile fibrelor poliacrilnitrilice

Tendința de cristalizare este destul de scăzută chiar în prezența temperaturilor înalte, fibrele acrilice neputând fi fixate termic. Fibrele prezintă o contracție considerabilă în lungime la expunerea în apă la temperaturi ridicate. Prezența acestei tendințe de contracție permite obținerea firelor la voluminozitatea și tușeul dorite.

Densitatea fibrelor poliacrilinitrilice variază între 1,14 și 1,19 g/cm3.

Higroscopicitatea fibrelor este cuprinsă între 1,2 și 2,5%, dar s-au obținut noi fibre PAN absorbante, care absorb circa 30% apă.

Fig. 2.5 Fibra poliacrilică

Caracteristici termice ale fibrelor poliacrilnitrilice

Fibrele poliacrilnitrilice sunt considerate ca având o bună stabilitate termică. Acestea se înmoaie la temperaturi cuprinse între 190 și 240°C, după care se descompun înainte de a se topi. La temperaturi de peste 170°C se produc transformări ale grupelor –C≡N, care pot cicliza la temperaturi superioare. În aceste condiții ele își schimbă culoarea, fibrele devenind galbene, iar la descompunerea totală devin negre.

Bazat pe aceste modificări structurale, sub acțiunea temperaturii, fibrele acrilice sunt precursori fibroși pentru obținerea de fibre Carbon și Grafit.

Proprietăți mecanice

Proprietățile mecanice sunt puternic dependente de temperatură, în special în mediul umed. Curbele efort–alungire ale fibrelor acrilice scurte seamănă cu cele ale lânii, de aceea aceste fibre se amestecă des în filatură.

Tenacitatea fibrelor este determinată atât de structura polimerilor cât și de condițiile tehnologice de realizare a fibrei. În cazul fibrelor homopolimere, tenacitatea este de 4,25 cN/den, iar alungirea la rupere de 26% (pentru o etirare la 1200%). În cazul copolimerilor, tenacitatea variază între 3,15 și 4,6 cN/den, iar alungirea la rupere între 19 și 50%. În mediu umed, rezistența la rupere scade mai puțin ca la poliamide (păstrându-se între 85 și 90%). Revenirea elastică pentru o extensie de 3% este de 90–95%, mai mică decât a poliamidelor. Prin frecare, la produsele textile realizate din fibre poliacrilnitrilice apare un pronunțat efect pilling. Rezistența la frecare a fibrelor poliacrilnitrilice se plasează în următoarea ordine descrescătoare: poliamide, poliesteri, bumbac, lână și PAN.

Fibrele poliacrilnitrilice prezintă o foarte bună rezistență la acțiunea umezelii, a micro-organismelor și a luminii.

Vopsirea fibrelor acrilice se face, în majoritate, cu coloranți cationici sau bazici, la temperaturi peste temperatura de fierbere a apei, 100°C (sub presiune). Folosindu-se comonomeri corespunzători, se poate realiza vopsirea și la temperaturi normale. O metodă de vopsire cu  coloranți acizi reclamă prezența ionilor de cupru, care complexează cu grupe cianice, formând  centri de fixare a colorantului anionic. Coloranții de dispersie sunt relativi slabi, dar în prezența  unor substanțe însoțitoare se pot obține nuanțe coloristice deosebite.

Față de acizii minerali de concentrație medie au o rezistență relativ bună la temperaturi scăzute. Însă la temperaturi ridicate acestea sunt degradate. Fibrele acrilice prezintă o bună rezistență față de oxidanți și solvenți organici. Ele sunt dizolvabile în carbonatul de etilenă, carbonatul de propilenă, dimetilformamidă etc.

Proprietățile fizico-mecanice ale fibrelor acrilice sunt prezentate în Tabelul II.1.

Tabelul II.1

Proprietățile chimice ale fibrelor acrilice

Tabelul nr.1.2

Destinații ale fibrelor poliacrilnitrilice

Se utilizează preponderent în filatura de lână, în stare pură sau în amestec cu alte tipuri de fibre, pentru obținerea de fire voluminoase destinate produselor tricotate de îmbrăcăminte exterioară. Se folosesc și la obținerea de țesături pentru draperii, pături, cuverturi, covoare, blănuri artificiale.

CAPITOLUL II.2 DESIGNUL FIRELOR

II.2.1 ADOPTAREA CARACTERISTICILOR FIRELOR ȘI A FIBRELOR

Firele pentru tricotaje din fibre acrilice sunt fire voluminoase, care se obțin prin aplicarea unui tratament umido-termic firelor răsucite, în urma căruia firul este contractat cu o contracție de aproximativ 20 %. Ca urmare, firul simplu din fibre acrilice necesar pentru obținerea firului Nm 28/2, utilizat la realizarea tricotului este Nm 35, fir ce se va răsuci, rezultând un fir răsucit Nm 35/2.

Caracteristicile impuse în norma internă pentru firul simplu necontractat Nm 35 din fibre acrilice, corespunzător firului simplu contractat Nm 28 sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Caracteristicile firelor simple voluminoase din fibre poliacrilice

Tabelul nr.1.3

Caracteristicile impuse în norma internă pentru firul răsucit necontractat Nm 35/2 din fibre acrilice, corespunzător firului răsucit contractat Nm 28/2 sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 1.4

Caracteristicile palelor voluminoase din fibre acrilice tip lână nevopsite

Tabelul nr.1.5

II.2.2 DESIGNUL AMESTECULUI

2.1. Caracteristicile medii ale fibrelor componente

Caracteristicile amestecului se determină cunoscând caracteristicile fibrelor din cei doi componenți (tabelul 2.1.).

Tabelul 2.1

Caracteristicile fibrelor din cei doi componenți

d – diametrul fibrelor, în μm; se calculează cu relația , unde: ρ – densitatea fibrelor, în g/cm3; Nm – finețea fibrelor, în m/g.

2.2. Caracteristicile medii ale fibrelor amestecului

Caracteristicile medii ale fibrelor din amestec se determină utilizând diversele tipuri de cote de participare (tabelul 2.2).

Tabelul 2.2.

Tipuri de cote de participare

2.2.1. Finețea medie a amestecului

2.2.2. Lungimea medie a fibrelor amestecului

2.2.3. Rezistența la rupere medie a fibrelor amestecului

2.2.4. Alungirea la rupere medie a fibrelor amestecului

2.2.5. Tenacitatea (rezistența specifică) medie a amestecului

2.2.6. Repriza (umiditatea legală) medie a amestecului

2.2.7. Densitatea medie a fibrelor amestecului

Tabel centralizator – Caracteristicile medii ale fibrelor amestecului

II.2.3. DESIGNUL FIRULUI SIMPLU

Studiul proprietăților fizico – mecanice ale firelor produse din amestecuri de fibre textile constituie un domeniu de cercetare foarte important, pe de-o parte, ca urmare a diversității amestecurilor de fibre și a structurii firelor, iar pe de altă parte, a creșterii interesului practic pentru investigarea și proiectarea unui număr tot mai mare de caracteristici ale firelor.

În scopul obținerii unor fire cu însușiri deosebite și cu influențe pozitive asupra produselor cărora le sunt destinate, combinarea judicioasă a proprietăților fibrelor este o problemă de mare actualitate.

Proiectarea caracteristicilor firelor se face folosind relații empirice stabilite pe baza datelor din literatura de specialitate sau furnizate de diferite STAS-uri, statistici (Statistici Uster), norme de întreprindere etc. Caracteristicile limită ale firelor (caracteristici ale căror valori nu pot fi depășite) sunt calculate sau impuse în funcție de finețea proiectată.

Designul firului simplu se face ținând cont de filabilitatea fibrelor, prelucrabilitatea lor și funcționalitatea firului.

3.1. Filabilitatea

Filabilitatea reprezintă capacitatea de prelucrare a fibrelor dintr-un amestec în scopul obținerii unui fir optim din punct de vedere tehnico-economic. Se apreciază prin finețea efectivă (Nmef), variația secțională (CVef) și torsiunea efectivă (Tef), rezerva de filare (RF).

3.1.1. Finețea efectivă

Finețea efectivă (Nme) a firului se determină cu relația: , Nm – finețea proiectată a firului, în m/g; a – abaterea la finețe, în %; ,

unde: t – valoarea testului student: t = 2,043 pentru n = 30 și siguranță statistică de 95%;

n – numărul de probe: n = 30;

σ – abaterea medie pătratică a fineții firului: ,

unde:

CVNm = 0,8 – 3,4% pentru fire de lână pieptănată (nivel mediu de calitate CVNm = 1,8%).

Tabelul nr.3.1

3.1.2. Variația secțională maximă

Variația secțională se apreciază prin neregularitatea pătraticã a variației numărului de fibre din secțiunea transversală și se calculează cu relația: ,

unde: I este indicele de neregularitate; pentru fire tip lână pieptănată: I = 1,2 – 1,35 (valori mici pentru fire foarte uniforme);

Cvlim – coeficientul de variație limită la finețe se determină cu relația:

,

unde:

ns – numărul de fibre din secțiunea transversală a firului:

,

unde:

Nmf – finețea fibrelor acrilice, în m/g; Nm = 3000 m/g (Tt = 3 den);

Nm – finețea proiectată a firului, în m/g; Nm 35 pentru firul simplu

cs – coeficientul de scurtare a firului; cs = 0,98

Tabelul nr.3.1.2

3.1.3. Torsiunea efectivă

Torsiunea efectivă (Tef) a firului se determină cu relația: (tors./m),

unde: T – torsiunea proiectată a firului, în tors./m ; , m – gradul de torsionare;

a – abaterea la torsiune, în %; a = 6 – 10 % din torsiunea proiectată.

Tabelul nr.3.1.3

3.1.4. Rezerva de filare

Rezerva de filare (RF) se determină cu relația:

unde: ns – nr. de fibre din secțiune; nSmin – numărul minim de fibre din secțiunea transversală a firului; nSmin = 25 36, valori mai mici pentru fibre foarte fine prelucrate pe utilaje moderne.

Rezerva de filare în condiții tehnico-economice optime pentru prelucrarea fibrelor este între 15 – 30%. Dacă rezerva de filare depășește 30 %, înseamnă că firul este unul neeconomic.

Tabelul nr.3.1.4

3.2. Prelucrabilitatea firului

Prelucrabilitatea reprezintă capacitatea de prelucrare a firelor în produse textile (țesături, tricoturi etc.) cu un randament maxim de funcționare a utilajelor.

3.2.1. Rezistența la rupere

Rezistența medie minimă (R) se determină cu relația: , unde:

kUR – coeficientul de utilizare al rezistenței fibrelor în rezistența firului:

kUR = 0,3 – 0,5, pentru fire Nm 26 – Nm 64 din amestec de poliester cu celofibră sau alte amestecuri de fibre chimice, valori mai mici pentru fire mai fine.

Tabelul nr.3.2.1

Coeficientul de variație maxim al rezistenței (CVR) se determină cu relația:

(%) – pentru fire din amestecuri de fibre chimice.

Tabelul nr.3.2.1.1

3.2.2. Alungirea la rupere

Alungirea medie minimă la rupere (A) a firului se determină cu relația: ,

unde: kUA – coeficientul de utilizare a alungirii fibrelor în alungirea firului; kUA = 0,5 – 0,8 valori mai mari pentru fire din fibre natur și valori mai mici pentru fire din fibre vopsite;

af – alungirea relativă la rupere a fibrelor, în %.

Tabelul nr.3.2.2

3.2.3. Rezistența specifică (tenacitatea) minimă

Rezistența specifică (tenacitatea) minimă (RS) se determină cu relația:

(cN/tex) , unde: R – rezistența medie minimă, în cN; Ttex – finețea firului exprimată în g/km:

Tabelul nr.3.2.3

3.3. Funcționalitatea produsului

Funcționalitatea este apreciată prin capacitatea firului de a oferi produsului anumite proprietăți, analizând proprietățile de confort.

3.3.1. Voluminozitatea

Voluminozitatea se apreciază prin densitatea firului sau volumul specific.

Densitatea firului (ρ) se calculează cu relația: (g/cm3), unde: ρf – densitatea fibrelor, în g/cm3; – gradul de compactitate mediu.

Volumul specific (VS) se determină cu relația: (cm3/g).

Tabelul nr.3.3.1

3.3.2. Repriza ()

Repriza medie calculată este egală cu 4,86 având un fir din amestec neomogen de fibre cașmir și fibre acrilice.

II.2.4 DESIGNUL FIRULUI RĂSUCIT

Firul răsucit cu finețea Nm 35/2 este obținut prin răsucirea în sens S a două fire simple, fiecare cu finețea Nm 35 și torsionat în sens Z. Firul răsucit se caracterizează printr-o uniformitate mai mare a caracteristicilor, un aspect mai neted, pilozitate mai mică, rezistență mai mare, ceea ce conferă produselor un aspect mai uniform, o rezistență la uzură mai mare, în schimb confortul este afectat, mai ales din cauza masei pe unitatea de suprafață.

Caracteristicile fibrelor sunt mai bine folosite în firele răsucite decât în cele simple. Rezistența la întindere fiind cu 6 – 8 % mai mare decât la firele simple alăturate.

Caracteristicile firelor răsucite depind de:

Caracteristicile firelor simple;

Condițiile tehnologice în care are loc răsucirea;

Structura firelor răsucite prin:

Numărul de fire;

Torsiunea de răsucire;

Sensul răsucirii.

4.1. Finețea firului răsucit

4.1.1. Finețea medie

Finețea firului răsucit (NmR sau TtR) se determină cu relația: (m/g) sau (tex), unde: Nm, Tt reprezintă finețea firelor simple, în m/g, respectiv tex – g/km; N – numărul de fire simple.

Tabelul nr.4.1.1

4.1.2.Neregularitatea la finețe a firului răsucit

Neregularitatea la finețe a firului răsucit se apreciază prin coeficientul de variație la finețe care se calculează cu relația: (%) unde: CVef reprezintă neregularitatea efectivă a firului simplu; N – numărul de fire simple din firul răsucit.

Tabelul nr.4.1.2

4.2. Răsucirea

4.2.1. Răsucirea medie

Pentru firele tip lână pieptănată, răsucirea medie se determină cu relația: (răs./m), unde: TR este torsiunea de răsucire (răsucirea); T – torsiunea firului simplu (tors./m); kt – coeficient ce ține seama de tipul amestecului, finețea firului și culoarea firului.

kt = 0,5 – 0,7 pentru firele destinate tricotajelor.

Tabelul nr.4.2.1

4.2.2. Gradul de răsucire

Gradul de răsucire se determină cu relația:

Tabelul nr.4.2.2

4.2.3. Coeficientul de scurtare prin răsucire

Coeficientul de scurtare prin răsucire (csR), la firele ZS, se determină cu relația:

unde:este gradul de răsucire; Nm – finețea firului simplu, în m/g; m – gradul de torsionare al firului simplu.

Tabelul nr.4.2.3

4.2.4. Recalcularea fineții firului răsucit

Finețea firului răsucit (NmR sau TtR) recalculată se determină cu relația: sau , unde: Nm, Tt reprezintă finețea firului simplu, în m/g, respectiv g/km; cSR – coeficientul de scurtare prin răsucire; N – numărul de fire simple din firul răsucit.

Tabelul nr.4.2.4

4.2.5. Diametrul firului răsucit

Diametrul firului răsucit ZS, format din două fire (DR), se determină cu relația empirică:

(mm), unde: D este diametrul firului simplu; αmR – gradul de răsucire; Rr – raza firului răsucit.

Tabelul nr.4.2.5

4.2.6. Densitatea

Densitatea firului răsucit, din două fire (ρR) și cu sensul ZS, se determină cu relația empirică:

(g/cm3) , unde: ρ este densitatea firului simplu, în g/cm3; αmR – gradul de răsucire.

Tabelul nr.4.2.6

4.2.7. Unghiul de înclinare al firului simplu în firul răsucit

Unghiul de înclinare al firului simplu în firul răsucit se determină cu relația:

, unde: βr este unghiul de înclinare al firului simplu față de axa firului răsucit; Rr – raza de răsucire, care se determină cu relația: , unde: R – raza firului simplu; N – numărul de fire; TR – răsucirea, în răs./m.

Raza firului simplu (în mm) se determină cu relația:

Tabelul nr.4.2.7

CAPITOLUL II.3. STABILIREA FLUXULUI THNOLOGIC PENTRU REALIZAREA FIRULUI

Fazele tehnologice și succesiunea lor în cadrul fluxului tehnologic depind de mai mulți factori dintre care cei mai importanți sunt:

materia primă folosită (fibre acrilice);

forma de prezentare a materiei prime (cablu de filamente);

etapa tehnologică în care are loc vopsirea (fir);

procedeul de filare (din pretort);

utilajul din dotare.

Cracarea (ruperea necontrolată)

Este faza tehnologică prin care cablul de filamente este transformat într-o bandă de fibre prin ruperea necontrolată a filamentelor, fapt ce va conduce la obținerea unei benzi de fibre cu o anumită diagramă de distribuție a lungimii fibrelor.

Laminarea pasaj I, II (după cracare)

Cele două pasaje de laminor situate după cracare au rolul de a uniformiza distribuția lungimii fibrelor din bandă și de uniformizare a fineții benzii.

Repieptănarea

Are rolul de a elimina nopeurile apărute după cracare. Coeficientul de variație al lungimii fibrelor scade iar fibrele sunt mai individualizate și paralelizate.

Laminarea pasaj I, II (după repieptănare)

Laminarea după repieptănare are rolul de a redistribui fibrele în lungul benzii pentru că banda rezultată la faza anterioară prezintă grupări de fibre.

Laminarea pasaj I, II, III din preparația filaturii

Aceste pasaje au rolul de a individualiza și paraleliza fibrele din bandă, precum și de a uniformiza și subția (lamina) benzile, astfel încât la ultimul pasaj de laminor banda să prezinte finețea corespunzătoare alimentării la laminorul frotor (finisor).

Filarea preliminară

Această fază tehnologică laminează înșiruirea de fibre până la finețea corespunzătoare alimentării la mașina de filat cu inele, realizând totodată torsionarea falsă a înșiruirii pentru a da semifabricatului o ușoară rezistență, care permite înfășurarea pretortului pe formate corespunzătoare mașinii de filat cu inele, respectiv desfășurarea la mașina de filat cu inele.

Filarea

La mașina de filat cu inele se realizează firul simplu, prin laminarea pretortului, torsionarea și înfășurarea înșiruirii de fibre. Firul este înfășurat pe format numit cops.

Bobinarea

Are rolul de a elimina porțiunile slabe din fir, reduce numărul imperfecțiunilor firului simplu (subțieri, îngroșări, nopeuri), asigură parafinarea firelor în cazul firelor pentru tricotaje și se obțin formate cu o lungime de fir mult mai mare.

Dublarea și răsucirea

În această fază tehnologică se realizează dublarea și răsucirea simultan pe o mașină de răsucit cu dublă torsiune. La această mașină se alimentează bobine cu fir simplu Nm 35 și se obține o bobină cu fir răsucit Nm 35/2 destinat tricotajelor.

Contracția termică

În această fază tehnologică are loc contracția termică a firelor simple, care constă în fixarea procentului de 45% fibre contractabile din cablu (restul de 55% sunt formate din fibre necontractabil – fixate). Firul alimentat are finețea Nm 35/2, rezultând un fir contractat cu finețea Nm 28/2.

CAPITOLUL II.4. ADOPTAREA UTILAJELOR, A PARAMETRILOR TEHNOLOGICI ȘI A PLANURILOR DE PRELUCRARE

II.4.1. ADOPTAREA CARACTERISTICILOR UTILAJELOR

MAȘINA DE RUPT CABLU SEYDEL 871

Tabelul nr.1

LAMINORUL CU CÂMP DUBLU DE ACE SANT’ ANDREA NOVARA – SN10

Tabelul nr.2

MAȘINA DE PIEPTĂNAT N.S.C. – PB 30

Tabelul nr.3

LAMINORUL FROTOR (FINISOR) SANT’ ANDREA NOVARA – SSR 2

Tabelul nr.4

MAȘINA DE FILAT CU INELE SAVIO-CONETEX

Tabelul nr.5

MAȘINA DE BOBINAT SAVIO ORION SUPER M

Tabelul nr.6

MAȘINA DE RĂSUCIT CU DUBLĂ TORSIUNE SAVIO COSMOS

Tabelul nr.7

MAȘINA DE CONTRACTAT SUPERBA DUOVAP

Tabelul nr.8

II.4.2. ADOPTAREA PARAMETRILOR TEHNOLOGICI

Caracteristicile materiei prime de care trebuie să se țină cont la proiectarea tehnologică sunt următoarele:

– finețea fibrelor;

– proprietățile de suprafață ale fibrelor;

– lungimea fibrelor;

– conținutul de impurități al fibrelor;

– gradul de încrețire al fibrelor;

– rezistența și alungirea fibrelor;

– conținutul de fibre aditive și de umiditate.

Pentru fiecare fază tehnologică unde se folosește laminorul se precizează următoarele elemente:

– tipul utilajului;

– felul alimentării și debitării (bobine sau căni);

– valori propuse a fi realizate:

– finețea alimentată (g/m);

– încărcarea trenului de laminare (g/m);

– dublajul;

– laminajul;

– finețea debitată (g/m);

– neuniformitatea, exprimată prin indicele de neuniformitate;

– numărul de căderi ale baretelor în unitatea de timp (adoptat din caracteristicile utilajului);

– viteza de debitare.

În funcție de materia primă utilizată și de poziția laminorului în fluxul tehnologic, proiectarea tehnologică în faza de laminare – dublare presupune stabilirea valorilor optime în ceea ce privește:

– încărcarea trenului de laminare;

– stabilirea laminajelor;

– adoptarea vitezelor de lucru.

Pentru încărcarea maximă a trenului de laminare se recomandã valori între 230 – 250 ktex (g/m). Alcătuirea planurilor de prelucrare are la bază următoarele elemente:

– caracteristicile fibrelor, în special finețea, lungimea, conținutul de impurități, gradul de ondulare, starea de suprafață etc.;

– posibilitățile tehnologice ale utilajelor, încărcarea maximă la alimentare, posibilitățile de alimentare, laminajul, limitarea vitezelor de lucru;

– caracteristicile semifabricatelor și uniformitatea lor, imperfecțiunile și defectele rare ale firelor;

– randamentele de funcționare ale utilajelor;

– consumurile specifice pe faze tehnologice.

4.2.1. Planul de prelucrare pentru cracare

Cracarea (transformarea cablurilor de filamente în benzi de fibre) presupune rupererea propriu-zisă a cablurilor pe mașina de rupt și trecerea pe două pasaje de laminor pentru uniformizarea distribuției lungimii fibrelor din bandă.

Finețea cablului alimentat la mașina de rupt este de 120 ktex, iar cea debitată este de 30 ktex (g/m).

Laminarea după ruperea necontrolată a cablului (pasajele I și II) are rolul de uniformizare a distribuției lungimii fibrelor din bandă, debitându-se la pasajul I o bandă în cană, iar la pasajul II două benzi în cană. Laminarea – dublarea pasaj II are rol și de pregătire a benzilor pentru repieptănare.

Valoarea încărcării la alimentare pentru repieptănare adoptată este de 280 ktex.

După repieptănare este necesară finisarea benzii ce este asigurată cu două pasaje de laminare prin care se urmărește reformarea benzii și creșterea uniformității ei. Se urmărește realizarea aceleiași încărcări la alimentare, aceeași finețe debitată, egalitate între laminaj și dublaj la pasajul II.

Fazele tehnologice pentru preparația filaturii sunt reprezentate prin trei pasaje de laminare și unul de filare preliminară realizat pe laminor finisor, urmate de faza tehnologică de filare. După filare în fluxul tehnologic se găsesc bobinarea, răsucirea pe mașini de răsucit cu dublă torsiune și tratarea umido-termică.

Stabilirea fineții semifabricatelor din preparația filaturii se face ținând cont de capacitatea de laminare optimă a utilajelor din fazele de filare preliminară și filare și de finețea firului proiectat.

Laminajul optim la mașina de filat cu inele pentru obținerea firului Nm 35 din amestec 80% PNA este între 18 și 30; se adoptă LMFI = 20. Finețea firului obținut este Nm 35, deci finețea pretortului alimentat la mașina de filat cu inele este:

Adoptând finețea benzii debitate pentru pasajul III de 6 ktex și ținând cont de faptul că la filarea preliminară laminajul optim este între 10 și 12, pentru finețea benzii alimentate la laminorul frotor (finisor) se obține:

La pasjul II din preparația filaturii încărcarea la alimentare se păstrează ca la pasajul I, laminajul rămâne același.

La pasajul III din preparația filaturii încărcarea la alimentare este aceeași ca la pasajul I și II, finețea debitată se cunoaște.

Notă. La pasajul II se debitează în două căni cu o bandă în cană, iar la pasajul III se debitează în două căni cu două benzi în cană.

Vitezele de debitare se calculează cu următoarele relații:

Vd – viteza de debitare, în m/min;

VC – viteza câmpului cu ace (viteza de alimentare);

L – laminajul.

Vd0 = 240 m/min – pentru cracare;

Vd1 = 18 · 8 = 144 m/min – pentru laminare pasaj I (după cracare);

Vd2 = 18 · 7,5 = 135 m/min – pentru laminare pasaj II (după cracare);

nRP = 175 cicli/min – pentru repieptănare;

Vd3 = 18 · 7 = 126 m/min – pentru laminare pasaj I după repieptănare;

Vd4 = 18 · 7 = 126 m/min – pentru laminare pasaj II după repieptănare.

Vd5 = 18 · 6 = 108 m/min – pentru laminare pasaj I (preparația filaturii);

Vd6 = 18 · 8 = 144 m/min – pentru laminare pasaj II (preparația filaturii);

Vd7 = 18 · 6 = 108 m/min – pentru laminare pasaj III (preparația filaturii).

– Pentru filarea preliminară din preparația filaturii, viteza de debitare este în funcție de tipul fibrei și de numărul de curse duble ale mașoanelor de frotare:

VdFPr = (m/min)

unde:

ncd este numărul de curse duble ale manșoanelor de frotare, în curse duble/min.

Se adoptă ncd = 900 c.d./min, rezultând vdFPr = 180 m/min la filarea preliminară;

Ifr =

– Pentru filare se determină viteza de debitare:

VdMFI = (m/min)

unde: nf este turația fuselor, rot/min;

T – torsiunea firului;

cs – coeficientul de scurtare al firului;

– gradul de torsionare al firului;

NmF – finețea firului, în Nm.

Din Norma internă a firului, se cunoaște valoarea torsiunii: T = 380 tors/m. Rezultă că gradul de torsionare este: = = 64,23.

Coeficientul de scurtare al firului se determină cu relația:

unde: ρF este densitatea firului: , – gradul de compactitate: 0,4 – 0,7, valori mai mari pentru urzeală; – densitatea fibrelor. Se adoptă υ = 0,5 ;

αm – gradul de torsionare.

ρf = 1,14 g/cm³ – fiind fibre acrilice 100%;

ρF = 0,5 · 1,14 = 0,57 g/cm³ .

= 0,978

Turația fuselor este determinată de viteza maximă a cursorului, calculându-se cu relația:

nf = nc + 5 % nc

nf – turația fuselor, în rot/min;

nc – turația cursorului, în rot/min.

Se calculează turația cursorului: nc = (rot./min),

unde: VC – viteza cursorului; se adoptă viteza cursorului între 30 și 34 m/s; Vc = 30 m/s ;

Di – diametrul inelului (Di = 51 mm)

nc = = 11240,2 rot/min.

nf = 11240,2 + 0,05 · 11240,2 = 11802,2 rot/min.

Se adoptă nf = 12000 rot./min.

Se determină Vd MFI = = 32,23 m/min – pentru filare.

– Pentru bobinare se adoptă viteza de bobinare de 1200 m/min pentru firul Nm 35.

Vd Bob = 1200 m/min

– Pentru răsucirea pe mașini cu dublă torsiune rezultă că viteza de debitare este de 40 m/min, doarece turația fuselor este adoptată la 10000 rot/min și răsucirea firului este de 250 răs/m.

VdRas == 40 m/min

– Pentru tratarea umido-termică (contractare) prin care se obține firul contractat Nm 28/2 se adoptă viteza de debitare de 1000 m/min.

Vd C = 1000 m/min

Planul preliminar de prelucrare

Tabelul nr.9

Producția teoretică:

– pentru laminare

Pt = (kg/h)

– repieptănare

kg/h,

unde: la – lungimea de alimentare; se adoptă la = 7 mm/ciclu;

TtAMP – încărcarea la alimentarea mașinii de pieptănat

TtAMP = Tta · D = 16 · 24 = 384 g/m;

p – procentul de pierderi (p = 2 – 3 %); se adoptă p = 2,5 %.

Pentru preparația filaturii și filare: Pt = (kg/h)

S – nr. de semifabricate debitate pe mașină (benzi/pretorturi/fire);

, unde: k – nr. de capete; c – nr. de căni pe cap; b – nr. de benzi pe cană

Pentru finisarea mecanică (bobinare, răsucire, contracție termică): Pt = (kg/h)

N – nr. de semifabricate debitate pe mașină (fire);

Pt 0 = = 432 kg/h – cracare;

Pt 1 = = 259,2 kg/h – pasaj I (după cracare);

Pt 2 = = 241,92 kg/h – pasaj II (după cracare);

= 27,51 kg/h – repieptănare;

Pt 3 = = 181,44 kg/h – pasaj I (după repieptănare);

Pt 4 = = 155,52 kg/h – pasaj II (după repieptănare).

Pt 5 = = 181,44 kg/h – pasaj I (preparația filaturii);

Pt 6 = = 181,44 kg/h – pasaj II (preparația filaturii);

Pt 7 = = 155,52 kg/h – pasaj III (preparația filaturii);

Pt F Pr = = 246,24 kg/h/maș – filare preliminară (preparația filaturii);

Pt MFI = = 31,82 kg/h/maș – filare;

Pt Bob = = 148,11 kg/h/maș – bobinare;

Pt Ras = = 32,91 kg/h/maș – răsucire;

Pt C = = 85,42 kg/h/maș – contracție termică.

Producția practică:

Pp = Pt

Randamentul pentru laminoare:

– cracare: η = 70 – 75 %; se adoptă: η = 75 % ;

– laminare: η = 80 – 90 %; se adoptă: η = 85 % pentru pasaj I și η = 90 % pentru pasaj II;

– repieptănare: se adoptă: η = 86 % ;

– laminare în preparația filaturii: η = 80 – 90 %; se adoptă: η = 85 % pentru pasaj I și η = 90 % pentru pasajele II și III;

– filarea preliminară:  = 55 – 95 %; se adoptă: = 81 %;

– filare: = 84 – 95%; se adoptă: = 93 %;

– bobinare: = 80 – 85%; se adoptă: = 82 %;

– răsucire: = 85 – 95%; se adoptă: = 90 %;

– contracție termică: = 80 – 90 %; se adoptă: = 85 %;

Pp0 = 432 · 0,75 = 324 kg/h – cracare;

Pp1 = 259,2 · 0,85 = 220,32 kg/h – pasaj I (după cracare);

Pp2 = 241,92 · 0,9 = 217,73 kg/h – pasaj II (după cracare);

Pp RP = 27,51 · 0,86 = 23,65 kg/h – repieptănare;

Pp3 = 181,44 · 0,85 = 154,22 kg/h – pasaj I (după repieptănare);

Pp4 = 155,52 · 0,9 = 139,97 kg/h – pasaj II (după repieptănare);

Pp5 = 181,44 · 0,85 = 154,22 kg/h – pasaj I (preparația filaturii);

Pp6 = 181,44 · 0,9 = 163, 3 kg/h – pasaj II (preparația filaturii);

Pp7 = 155,52 · 0,9 = 139,97 kg/h – pasaj III (preparația filaturii);

PpF Pr = 246,24 · 0,81 = 199,45 kg/h – filare preliminară (preparația filaturii);

Pp MFI = 31,82 · 0,93 = 29,59 kg/h – filare;

Pp Bob = 148,11 · 0,82 = 121,45 kg/h – bobinare;

Pp Ras = 32,91 · 0,9 = 29,62 kg/h – răsucire;

Pp C = 85,42 · 0,85 = 72,61 kg/h – contracșie termică.

Planul final de prelucrare

Tabelul nr.10

CAPITOLUL III. PREZENTAREA COLECȚIEI DE PRODUSE ȘI REALIZAREA MOSTRELOR

III.1. PREZENTARE COLECȚIE DE PRODUSE

Pentru această etapă, din modelele prezentate în primul capitol au fost selectate: produsul numărul 1 și produsul numărul 4, pentru care s-au stabilit următoarele caracteristici:

Rochii tricotate, de croială clasică, cu siluetă ajustată, lungime deasupra genunchiului și peste genunchi (produsul al doilea), decolteu închis, cu guler la baza gâtului și mâneci de croială clasică. Se recomandă ca produsul să fie realizat din tricot cu legătura glat aspect față sau spate, iar manșetele, terminația gulerului și a tivului să se realizeze din tricot cu legătura patent 2:2.

Rochiile sunt formate din patru repere mari: un reper Față, un reper Spate și două repere Mâneci.

Tabel nr.III.1. Dimensiunile produselor alese

Fig. 3.1. Produsele finale alese

Definirea dispunerii desenelor tip torsadă în produsele alese este prezentată în Fig. 3.2., Fig. 3.3., Fig.3.4., Fig.3.5., Fig.3.6. și Fig.3.7.

Fig. 3.2. Varianta de produs nr. 1 – dispunerea desenului în produs

Desenul realizat pentru această variantă de produs cuprinde trei șiruri de torsade 3:3 de sens Z amplasate pe mijlocul desenului între două desene lincs în formă de zig-zag cu aspect de ochiuri spate. Acest desen este așezat pe produs pe mijlocul reperului față și pe mijlocul celor două repere ale mânecilor, reperul spate și restul rochiei sunt realizate din legătura simplă glat aspect față, cu excepția manșetelor, gulerului și terminației tivului care au legătura patent 2:2.

Fig.3.3. Varianta de produs nr. 2 – dispunerea desenului în produs

Această variantă de produs conține desene tip torsadă 3:3 și 1:1, dispuse pe direcție longitudinală, apărând astfel un efect de alternanță de dungi verticale groase și subțiri. Desenul este amplasat pe reperele față și spate ale produsului, reperele mânecilor fiind realizate din legătura glat aspect față. Terminația gulerului a manșetelor și a tivului se recomandă a fi făcute cu legătura patent de raport 2:2.

Fig. 3.4. Varianta de produs nr. 3 – dispunerea desenului în produs

Produsul cu numărul 3 prezintă o structură cu desen tip aran. Aceste tipuri de desene se caracterizează prin prezența desenelor în formă de romb, realizate prin transferal ochiurilor dintr-un rând în sensuri contrare, pe ace libere, plasate în același suport.

Pe acest produs desenul este prezent pe întreaga suprafață, inclusiv pe cele două mâneci și spate, excepție făcând manșetele, gulerul și tivul care au structură patent 2:2.

Fig.3.5. Varianta de produs nr. 4 – dispunerea desenului în produs

Această variantă conține desene cu torsade 3:3 de orientări S și Z dispuse pe direcție longitudinală. Datorită amplasării desenelor în grupuri decalate, se creează un efect de romburi pe toată suprafața rochiei.

Desenul este prezent pe toate reperele produsului, terminația mânecilor, a gulerului și tivului fiind realizată de asemenea cu legătura patent de raport 2:2.

Fig. 3.6. Varianta de produs nr. 5 – dispunerea desenului în produs

Desenul acestui produs este format din grupuri de șiruri de torsade 3:3 și 1:1 care formează imaginea unor forme dreptunghiulare care se suprapun în mod aleatoriu. Suprafațele produsului pe care nu sunt prezente desene tip torsadă sunt realizate din tricot cu legătura glat aspect spate. Desenul este inclus pe toate reperele produsului.

Fig. 3.7. Varianta de produs nr. 6 – dispunerea desenului în produs

Varianta de produs cu numărul 6 este realizată cu desene cu torsade 3:3 de orientări S și Z dispuse pe direcție longitudinală, similar desenelor realizate pentru produsul numărul 4. Desenul este prezent pe toate reperele produsului, terminația mânecilor, a gulerului și tivului fiind realizată cu legătura patent de raport regulat 2:2.

III.2 REALIZAREA MOSTRELOR

III.2.1 PROIECTAREA PROGRAMELOR DE TRICOTARE

Proiectarea asistată de calculator în tricotaje denumită pe scurt CAD (Computer Aided Design) reprezintă activitatea integrată de design și proiectare într-un singur sistem, sub controlul direct a cel puțin unui computer.

Sistemele CAD în tricotaje au apărut ca urmare a dinamicii unor elemente precum:

dezvoltarea mașinilor de tricotat cu selectare electronică și control prin microprocesor;

necesitatea prelucrării și stocării unui volum mare de date;

diversificarea gamelor de tricoturi și produse din tricot;

asigurarea unei mari flexibilități și facilități în programare;

răspuns rapid la comenzi al firmelor producătoare de tricoturi.

Fiecare ciclu generic de obținere a tricoturilor pe mașinile rectilinii controlate prin microprocesor include următoarele etape:

Fig. 3.8. Etapele programării și realizării tricoturilor

Sistemul CAD dezvoltat pentru mașinile marca Shima Seiki și folosit la proiectarea desenelor realizate în acest proiect este cunoscut sub numele de SDS-ONE. SDS-ONE lucrează sub Microsoft Windows Vista Business permițând utilizatorului să beneficieze de o rețea completă, acces la internet și trecere rapidă de la un soft la altul.

Pentru operare sunt folosite meniuri interactive, tabletă digitizoare în format A4, mouse cu bilă și butoane cu funcțiuni, tastatură cu 104 taste.

Fig. 3.9. Stația grafică SDS-ONE

Etapele de realizare a programului de tricotare cuprind următoarele etape și sunt exemplificate pentru tricotul folosit pentru varianta 1 de produs.

Fig. 3.10. Principalele etape ale procesului de programare

1. Deschiderea programului și a ferestrei de lucru:

2. Definirea structurii panourilor (legături și desene) folosind instrumentele de desenare:

3. Copierea modulului și finalizarea desenului:

4. Definirea dimensiunilor panoului:

Setările automate ale software-ului nu au fost modificate, acestea oferă informații despre:

– lățimea maximă a tricotului – 110 cm;

– tipul mașinii – rectilinie;

– finețea masinii – 7 inch;

– tipul tricotării – standard, pe toate acele;

5. Comanda Edit Area permite editarea rapidă a valorilor lățimii și lungimii panoului tricotat:

6. Fereastra Auto Process Parameters conține setări automate despre fir, conducătoarele de fir. Nu s-au efectuat modificări ale acestor setări.

7. Verificarea setărilor conducătoarelor de fir, Carrier Setting, se lucrează cu setările automate ale programului:

8. Fereastra Output Data prezintă informații ca: numele fișierului, numărul total de curse al saniei. Nu se efectuează modificări.

9. Fereastra Knit Simulation, comanda Knitting Assist permite depistarea și corectarea erorilor apărute în timpul relizării desenului. Se vor remedia greșelile până la apariția mesajului No Error Found, astfel se va evita crearea defectelor în timpul tricotării.

10. Apariția ferestrei cu mesajul no assist information permite salvarea desenului și realizarea următorului pas – tricotarea propriu-zisă a panourilor.

11. Vizualizarea reprezentării în secțiune a desenului realizat:

Reprezentarea în secțiune ilustrează pașii realizați la fiecare deplasare a saniei cu came, astfel:

– la începutul tricotului se realizează o porțiune de rânduri tehnice;

– bordură cu legătura patent 2:2, 5 rânduri;

– marginile laterale ale panoului, necesare pentru a conferi stabilitate tricotului;

– desenul structurii, desen în formă de zig-zag realizat din ochiuri cu aspect spate, trei șiruri de desene tip torsadă 3:3 ochiuri față, sens Z, se poate observa adăugarea unui rând OS între torsade pentru a fi evidențiate în panou.

Pentru toate celelalte variante au fost urmați aceiași pași prezentați anterior, obținându-se astfel:

Modulul de desen al acestei variante conține:

bordură realizată cu legătura patent 2:2;

marginile tricotului desenate cu ochiuri față, de 3 ori, la marginea din stânga și din dreapta, cu scopul ca marginile tricotului să fie stabile;

o coloană formată din 12 ochiuri față ce conțin desene tip torsadă 3:3 ochiuri față, orientare Z;

un șir de ochiuri spate; șir de desene tip torsadă 1:1 ochiuri față, orientare Z.

Această structură conține:

structură patent cu desen aran în formă de romb;

desenul aran are o lǎțime de 4 ochiuri cu aspect fațǎ si are în componența sa un modul de începere, unul de încheiere și module pentru cele douǎ sensuri de înclinare.

Această structură cuprinde:

legătura patent de raport 2:6;

grupări de câte două șiruri de torsade 3:3 de orientări S și Z;

raportul desenului cuprinde 36 de rânduri pe verticală, iar pe orizontală se repetă după 16 șiruri de ochiuri.

Această structură conține:

desene tip torsadă 3:3 aspect față orientare Z și desene tip torsadă 1:1 aspect față orientare Z;

restul corpului panoului este format din ochiuri cu legătura glat aspect spate.

Structura cuprinde:

legătura patent de raport 2: 2;

grupări de câte două șiruri de torsade 3:3 de orientări Z și S;

raportul desenului cuprinde 36 de rânduri pe verticală, iar pe orizontală se repetă după 14 șiruri de ochiuri.

Tipurile de structuri folosite în combinațiile de desene ale panourilor realizate

Realizarea desenelor aran

Desenul aran, plasat pe toată suprafața tricotului, are o lǎțime de 4 ochiuri cu aspect fațǎ și cuprinde un modul de începere, unul de încheiere și module pentru cele douǎ sensuri de înclinare.

Fig. 3.16. Desen Aran – secvență de tricotare

1. Tricotare pe acele celor 2 fonturi în raport 2×1 (al doilea rând al modulului);

2. Transfer F→S de pe acul 2 al modulului;

3-4. Tricotare ochiuri pe F și S pe noua poziție a ochiurilor;

5. Transfer F→S de pe acele 1, 3 și 4 ale modulului ;

6. Deplasarea laterală a fonturii spate cu 2 pași spre stânga și transfer S→F – ochiurile de pe acele 3 și 4 în locul ochiurilor 1 și 2;

7. Deplasarea laterală a fonturii spate cu 4 pași de ac și transfer S→F – ochiurile de pe acele 1 și 2 sunt transferate în locul ochiurilor 3 și 4;

8. Transfer F→S de pe acul 3 al modulului;

9. Tricotare ochiuri pe F și S pe noua poziție a ochiurilor.

Realizarea torsadelor 1:1

Aceste torsade se obțin prin încrucișarea a două șiruri de ochiuri, în prim plan se situează flancurile cu înclinare spre dreapta.

Realizarea torsadelor 3:3

În acest proiect, cel mai frecvent au fost utilizate combinații de desene tip torsadă 3:3 de orientare S și Z.

Ultimul pas după realizarea programelor de tricotare necesită ca, în funcție de tipul mașinii de tricotat și modul său de operare, programele realizate să fie trecute pe un suport intermediar: USB memory stick sau floppy disk.

Pentru mașina SSR 112 folosită pentru tricotarea mostrelor se trece programul de tricotare pe USB stick, pentru a fi încărcat în memoria mașinii de tricotat.

III.2.2. TRICOTAREA MOSTRELOR

Pentru această operație a fost utilizată mașina rectilinie de tricotat Shima Seiki, modelul SSR 112 de finețe 7 E.

Fig. 3.17. Mașină de tricotat Shima Seiki SSR 112

Tricotarea s-a realizat folosind 104 ace. Lățimea maximă a unui panou tricotat pe această mașină poate fi de 114 cm iar viteza maximă poate ajunge la 1,2 m/s.

Mașina este comandată electronic, fiind posibilă realizarea editării setărilor de viteză, desime, tensiune a firului.

Setările utilizate au fost aceleași pentru toate mostrele realizate și sunt prezentate în tabelul III.1.

Tabel III.1. Prezentarea reglajelor pe mașină

Pentru alimentarea mașinii de tricotat s-au folosit două bobine tronconice cu bază normală cu fir tip lână Nm 28/2. De asemenea s-au mai folosit și bobine cu ață contrastantă și elastic pentru realizarea bordurilor tricotului.

III.2.3 FINISAREA PANOURILOR TRICOTATE

Finisarea mostrelor tricotate a implicat pregătirea mostrelor împotriva deșirării, prin încheierea ultimului rând din panou la mașina kett de finețe 10, de încheiat ochi pe ochi cu sistem „VARIO” de cusut cu diferite tensiuni (Conti Complett).

După cum se observă în imagine, mostrele au fost așezate ochi cu ochi pe capul rotativ al mașinii, pe dos, aplicându-li-se mai apoi o cusătură lănțisor, de încheiere. După realizarea cusăturii lănțișor s-au putut îndepărta rândurile suplimentare de tricot, rămânând doar corpul panoului.

Fig. 3.18. Mașină kett de încheiat ochi cu ochi

Aspectul mostrelor înainte și după prelucrarea la mașina kett:

Fig. 3.19. Mostra de tricot înainte și după finisare

Finisarea s-a realizat cu aplicarea unui tratament umido-termic prin călcarea mostrelor de tricot la presa de călcat dreptunghiulară, cu aspirație și vaporizare.

Fig. 3.20. Călcarea mostrelor la presă

Mostrele au fost așezate pe perna inferioară încălzită, pernă care poate genera aburi pentru a umezi materialul și au fost presate pe această suprafață până la dispariția efectului de rulare a marginilor tricoturilor.

III.2.4 CARACTERIZAREA MOSTRELOR DIN PUNCT DE VEDERE AL PARAMETRILOR DE STRUCTURĂ

Caracterizarea s-a realizat mai întâi pentru o mostră cu legătură simplă glat fără desen prin determinarea parametrilor de structură ai acesteia.

Fig.3.4.1 Mostra fără desen

Finețea firelor utilizate este de Nm 28/2. Au fost determinați următorii parametri:

Determinarea desimilor ochiurilor

Desimile se determină prin numărarea ochiurilor pe o unitate de lungime de 5 cm, conform standardului românesc. Desimea pe orizontală se obține prin măsurarea numărului de șiruri (considerată pe o parte a tricotului), în timp ce desimea pe verticală se determină ca numărul de rânduri aflate în unitatea de lungime de 5 cm.

Tabel III.2.

Determinarea lungimii de fir din ochi

Măsurarea lungimii de fir din ochi s-a realizat prin metoda deșirării unui număr prestabilit de ochiuri, în cazul de față un număr de 20 de ochiuri dintr-un rând și măsurarea lungimii segmentului respectiv căruia i s-a adaugat o greutate, pentru a spori acuratețea măsurării.

Tabel III.3. Determinarea lungimii de fir din ochi

Determinarea masei pe unitatea de suprafață

Tabel III.4. Determinarea desimii

DETERMINAREA PARAMETRILOR DE STRUCTURĂ PENTRU TRICOTURILE CU DESENE

Pentru tricoturile cu desene s-au determinat în mod practic desimile, lungimea de fir din ochi masa și suprafața, obținându-se astfel:

Mostra 1

Fig.3.4.2 Mostra nr.1

Tabel nr. III.6

Mostra nr. 2

Fig.3.4.3 Mostra nr. 2

Tabel nr. III.7

Mostra 3

Fig.3.4.4 Mostra nr.3

Tabel nr. III.8

Mostra 4

Fig.3.4.5 Mostra nr. 4

Tabel nr. III.9

Mostra 5

Fig.3.4.6 Mostra nr.5

Tabel nr. III.10

Mostra 6

Fig. 3.4.7 Mostra nr. 6

Tabel nr. III.11

CAPITOLUL IV. CONCLUZII

Scopul principal al acestui proiect a fost cel de a proiecta mostrele potrivite care să facă posibilă realizarea unui produs de îmbrăcăminte pentru femei.

Primul pas realizat a fost stabilirea unei idei și întocmirea unei colecții de produse care se doresc a fi proiectate. În cazul de față produsele constau în rochii tricotate de zi, destinate sezoanelor intermediare sau sezonului rece, având siluetă ajustată, croială clasică și modele de desene de legătură ce conțin structuri cu ochiuri încrucișate de tip torsade.

Pentru a satisface cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un astfel de produs este nevoie de o materie primă optimă, astfel, pasul următor a constat în alegerea firului care se va folosi la tricotarea produselor.

Condiția esențială avută în vedere o reprezintă confortul și lejeritatea în mișcare a beneficiarilor produselor. Firul ales face parte din categoria firelor filate, tip lână pieptănată de finețe Nm 28/2, având în compoziție un amestec eterogen de 80% fibre acrilice și 20% fibre naturale de cașmir. S-a avut în vedere și o masă scăzută a firului, pentru lejeritate, dar cu o capacitate termică ridicată și un preț redus față de produsele realizate integral din fire naturale, alegându-se în acest sens un fir cu capacitate de izolare foarte ridicată datorată fibrelor de cașmir, însă accesibil unui grup mai mare de clienți prin prezența fibrelor acrilice.

Firul are o finețe medie, potrivită anotimpului în care va fi purtat articolul vestimentar, cu proprietăți mecanice ridicate datorită cărora produsul va putea fi utilizat un timp îndelungat. Firul este echilibrat din punct de vedere al torsiunii ceea ce îl califică pentru a fi folosit în operația de tricotare.

Având stabilite ideea de colecție și materia primă care se va utiliza, s-a putut realiza etapa de tricotare a mostrelor care conține următorii pași: proiectarea programelor de proiectare, transferarea acestora la mașina de tricotat și realizarea unor mostre de tricoturi, pentru a putea observa în primă fază comportamenul firului la tricotare, compatibilitatea acestuia cu structurile cu desene alese și la setările mașinii.

După finalizarea acestor pași s-a început procesul de caracterizare a mostrelor, pentru a analiza dacă variantele de tricot realizate respectă într-adevăr cerințele produselor finite. În acest scop au fost determinați practic și apoi prin calcul parametrii de structură esențiali: desimea, lungimea de fir din ochi, finețea, masa pe unitatea de suprafață.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

***, Manualul inginerului textilist, Cap. 3, Bazele structurii și proiectării tricoturilor, Editura AGIR, 2002

Avram, D., Buhu, L., Proiectarea tehnologică în filaturile de lână. Editura Casa de Editură Venus, Iași 2001

Avram, D., Buhu, L., Procese și mașini în filaturile de lână – proiect, Editura Performantica, Iași, 2004

Avram, D., Buhu, L., Ciubotaru, G., Optimizarea amestecurilor din filaturile de lână. A XI-a Conferință română de Textile – Pielărie, Iași 1997

Avram, M., Avram, D., Buhu, L., Structura firelor, Editura ”Gh. Asachi”, Iași 2002

Buhu, L., Design Industrial – fire, Note de curs 2016-2017, îndrumar proiect

Ciobanu, L., Design Industrial – tricoturi, Note de curs

Comandar, C., Structura și proiectarea tricoturilor. Tricoturi din bătătură (simple), Ed. CERMI, Iași, 1998

Hagiu, E., Structura și proiectarea tricoturilor, Rotaprint, I.P.Iași, 1982

Loghin, C., Tehnologii și utilaje în confecții textile, Ed. Performantica, Iași, 2003

Lutic, L., Inginerie generală în Textile – Pielărie, Ingineria tricoturilor și confecțiilor, Ed. Performantica, Iași, 2012

Lutic, L., Ingineria tricoturilor și confecțiilor, Aplicații, Ed. Performantica, Iași, 2012

Mâlcomete, O., Fibre textile, Rotaprint, Iași, 1994

Roth, Șt., Netea, M., Proiectarea și alcătuirea amestecurilor în industria lânii, Editura tehnică, București 1978

Ursache, M., Tehnologii industriale – Tricoturi, Suport de curs, Iași, 2012

https://prezi.com/lozap5pvfw1s/istoria-tricotajelor/

https://vdocuments.net/cercetari-privind-produsele-tricotate.html

https://lucafaloni.com/blogs/news/89408774-all-you-need-to-know-about-cashmere-a-guide-for-the-connoisseur

http://www.dex-tex.info/clasificarea-fibrelor-chimice-sintetice/fibrele-acrilice poliacrilnitrilice-pan