În primul capitol sunt prezentate noțiunile generale ale unui sistem informatic, descrierea, importanța acestuia cât și componentele de bază. [306723]

CUPRINS

INTRODUCERE

Năpustiți de o [anonimizat], lumea noastră de astăzi este cea a tehnologiilor și a sistemelor informatice.

În această epocă în care schimbările tehnologice accelerate se conjugă cu o [anonimizat] a sistemelor informatice se evidențiază în a fi considerabilă la nivelul oricărei organizații. [anonimizat], [anonimizat].

Sistemul informatic este componenta automatizată a [anonimizat], stocarea informațiilor și transmiterea acestora.

[anonimizat] a deciziilor.

Scopul unui sistem informatic modern este de a oferi o bună organizare a documentelor, o rapiditate mai mare de a înregistra atât clienții cât și facturile emise în baza contractelor.

[anonimizat], importanța acestuia cât și componentele de bază.

[anonimizat] o analiză în peransamblu a evoluției generale a contractelor cât și detalierea aprofundată a unui anumit tip de contract și anume “[anonimizat]”. S-a punctat pe descrierea generală a acestui tip pentru explicarea amănunțită a trăsăturilor, a clasificării, a elementelor esențiale și a obiectivului. Un alt punct atins este “retailul modern” [anonimizat].

[anonimizat] a acestei lucrări fiind sistemul informatic în urmărirea contractelor și gestionarea acestora cu ușurință.

În finalul lucrării vor fi prezentate concluziile care au fost extrase după realizarea acestui proiect.

CAPITOLUL 1. SISTEM INFORMATIC

Conceptul de sistem informatic a [anonimizat]-[anonimizat]-i eficiența și securitatea ajungând astăzi să fie o parte importantă a lucrurilor fiind la fel de clasic precum și cel "mecanic" [anonimizat], definită în moduri diferite.

1.1. [anonimizat], [anonimizat]. Delimitarea celor două sisteme este totuși destul de clară.

[anonimizat], ce furnizează informații pentru a sprijinirea activităților de nivel operațional și activităților de mangement într-o [anonimizat], o [anonimizat], control și luarea deciziilor.

[anonimizat] a deciziilor.

Întocmirea sistemelor informatice impune modelarea sistemului informațional al organizației cu ajutorul unui formalism prin care să poată fi reprezentată cât mai sugestiv și fidel realitatea din cadrul sistemului informațional.

Pentru a defini un sistem informatic trebuie să se precizeze concret regulile, procedurile și mijloacele precum și metodele utilizate în cadrul sistemului.

Sistemul informatic este colectivitatea organizată de resurse (materiale, software, personal, date, proceduri) ce permit achiziționarea, prelucrarea, stocarea și permiterea informațiilor sub formă de texte, imagini sau sunete.

Principalele categorii de resurse în sistem sunt:

Persoane – reprezentând fie utilizatorii care "consumă" informația produsă de un sistem , sau contribuie la achiziția, stocarea și prelucrarea ei, fie specialiști ai sistemelor( analiști, programatori, operatori, ingineri).

Materiale – semnificând totalitatea dispozitivelor fizice utilizate (unități centrale și periferice, stații de lucru, rețele de comunicare), precum și diferitele suporturi informatice (discuri magnetice, optice).

Programe și proceduri – constau în ansamblul programelor de aplicație și a serviciilor necesare funcționării sistemului informatic.

Date – prezente în cadrul sistemului sub formă variată (texte, imagini,sunete) corespunzând atât materiei prime de prelucrat (date brute care urmează a fi prelucrate, date care corespund unor evenimente noi în cadrul sistemului organizației), cât și modelelor ca reprezentare a fenomenelor (daca modelul este cu totul automatizabil, el se va conserva sub formă de software).

1.2. COMPONENTELE SISTEMULUI INFORMATIC

Sistemul informatic este compus din bază informaționala,bază tehnic, sistem de programe, bază științifică și metodologică, factorul uman (resurse umane), cadrul organizatoric.

Baza informațională cuprinde:

– datele supuse prelucrării;

– fluxurile informaționale;

– sistemele și nomenclatoarele de coduri;

Pentru o întreprindere entitățile bazei informaționale pot fi grupate după cum urmează:

– Pentru activitatea de aprovizionare: stocuri de materiale, intrări materiale, consumuri materiale, contracte cu furnizorii, programe de aprovizionare;

– Pentru activitatea de producție: tehnologii și rețete de fabricație, program de lucru, norme de muncă și consumuri de manoperă;

– Pentru activitatea de desfacere: stocuri de produse, contracte cu clienții, realizări contracte;

– Pentru activitatea financiar-contabilă: solduri și rulaje contabile, calculația costurilor, bugete de venituri și cheltuieli, contabilitatea analitică și sintetică;

– Pentru activitatea de personal: evidența personalului, salarizări, dotări social-culturale și gestiunea lor;

– Pentru activitatea de cercetare- dezvoltare: studii tehnico-economice, proiecte tehnice, investiții.

Baza tehnică este constituită din totalitatea mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, stocare și prelucrare a datelor, locul central revenind calculatoarelor electronice.

Sistemul de programe cuprinde totalitatea programelor utilizate pentru funcționarea sistemului informatic în concordanță cu funcțiunile și obiectivele stabilite. Sunt puse în vedere atât programele de bază (software de bază) cât și programele aplicative (software de aplicație).

Baza științifică și metodologică este constituită din algoritmi, formule, modele, tehnici de realizare a sistemelor informatice.

Resursele umane constau din:

– personalul de specialitate: analiști, programatori, operatori;

– beneficiarii sistemului ;

Cadrul organizatoric este cel specificat în regulamentul de organizare și funcționare al unității în care va fi utilizat sistemul informatic.

Pentru înfăptuirea și utilizarea unui sistem informatic trebuiesc luate în considerare urmatoarele componente hardware si software: rețele, echipamente, produse software de bază, produse software de aplicație.

1.3. CLASIFICAREA SISTEMELOR INFORMATICE

Clasificarea sistemelor informatice a fost impusă de anumite criterii, și anume: domeniile de activitate cărora li se adresează; gradul de concentrare sau disperare a capacităților de prelurare și memorare a datelor; modul de tratare a lucrărilor.

După domeniile de activitate cărora li se adresează sistemele informatice pot fi: economice, științifice, de documentare, de inginerie tehnologică.

În funcție de gradul de dispersare a capacităților de prelucrare și memorare a datelor, ies în evidență următoarele sisteme: sisteme concetrate și sisteme distribuite. Dezvoltarea tehnologiei calculatoarelor electronice, în primele două decenii de la apariția acestora a fost orientată către realizarea unor capacități de calcul și de memorare tot mai mari, concentrate în sisteme independente cu potențial din ce în ce mai ridicat. Din cauza acestui fapt, s-au dezvoltat sistemele concentrate care au toate capacitățile care cooperează pentru prelucrarea datelor pe o arie restrânsă și nu presupun o abordare speciala din punct de vedere al realizării și utilizării lor.

Dezvoltarea telecomunicațiilor a permis realizarea unor rețele de calculatoare pe arii întinse (chiar sute de mii de km) capabile să prelucreze și să transmită rapid informația.

Creșterea nevoilor de informare în timp real a determinat conectarea treptată a stațiilor de lucru în rețea pentru prelucrarea și transmiterea informațiilor între ele. În acest fel s-a ajuns de la rețele de comunicație și calculatoare electronice izolate la sisteme distribuite, caracterizate prin:

– partajarea funcțiilor de memorare date și de prelucrare pe un complex de calculatoare și linii de comunicație;

– executarea unor prelucrări complexe în mai multe puncte (multiuser); minimizarea timpului de răspuns;

– prelucrarea integrală a sarcinilor unui calculator defect de către alt calculator din rețea;

– extinderea capacităților de calcul și de memorie prin modularitate;

– transmiterea către calculatorul central numai a datelor centralizate privind tranzacțiile prelucrate;

– sporirea siguranței în funcționare și a securității;

Apariția minicalculatoarelor a determinat realizarea unor sisteme interactive bazate pe terminale dispersate geografic si pe rețele de comunicație.

1.4. SISTEM INFORMATIC MODERN

Pe măsura evoluției, uneori incontrolabilă a contextului economic, social, politic, precum și în condițiile unei dinamici permanente a pieței concurențiale s-a făcut resimțită în cadrul organizațiilor necesitatea supervizării întregului proces decizional prin intermediul unor tehnologii informatice tot mai complexe. Astfel, au apărut sisteme informatice al căror obiectiv fundamental îl constituie asistarea decidentului, în diferite faze ale procesului de decizie. Incluse în categoria de "moderne", aceste sisteme informatice, deși bine fundamentate și puse la punct, sunt încă dificil de implementat în practică, datorită existenței unor constrângeri importante pe plan uman, informațional, financiar și tehnologic.

În funcție de scopul acestora, sistemele informatice pot ajuta decidentul la fundamentarea deciziei și anume:

Identificarea problemei se referă la date interne și externe; evidențierea factorilor pentru previziune;

Modelarea fenomenelor asistă în elaborarea modelelor; testarea modelelor și generarea de modele alternative;

În timpul fazei de identificare a problemei, asistența în procesul de decizie constă în a furniza informații externe și interne, care indică existența unei probleme de rezolvat.

În faza de modelare a fenomenului real, care a generat problema pentru care trebuie adoptată decizia, asistarea decidentului de către sistemul informatic se constituie în conceperea unui model adecvat, care leagă variabilele de acțiune și rezultatele, plecând de la reprezentări ale realității. Dacă decizia este bine structurată pe baza unor informații complete și exacte, modelul poate fi descris sub o formă algoritmică, calculabilă (de exemplu, un model clasic de reaprovizionare). În alte cazuri modelul este incomplet, variabilele nu sunt în totalitate măsurabile, relațiile între variabile sunt neclare și rezultatele au caracter probabilist. Acesta este contextul deciziei incomplet structurate.

În timpul fazei de elaborare a variantelor de soluții și alegere a celei optimale, asistența din partea sistemului informatic se reflectă în selecționarea unei alternative decizionale, uneori prin procese de simulare.

În faza de implementare și evaluare a soluției, asistența furnizată de sistemul informatic constă, în primul rând, în asistarea comunicării, de la difuzarea și explicarea deciziei, până la sarcinile necesare punerii ei în practică.

O analiză a posibilităților de asistare a procesului decizional de către sistemul informatic arată "grade de asistare" foarte diverse.

.

CAPITOLUL 2. URMĂRIREA CONTRACTELOR

2.1. CONCEPT ȘI CONDIȚII GENERALE CU PRIVIRE LA ROLUL, FUNCȚIILE ȘI EVOLUȚIA CONTRACTULUI

Contractul este actul juridic civil ce semnifică acordul de voință a două sau mai multe persoane cu scopul de a crea, modifica între ele drepturi și obligații.

Definiția cuprinde elementele esențiale pentru precizarea noțiunii de contract. Ceea ce este hotârîtor în această definiție este acordul de voință, bilateral sau multilateral, care dă naștere, modifică ori stinge drepturi și obligații. Din definiție rezultă că acesta este un act juridic, și anume un act juridic de formație bilaterală, plurilaterală, multilaterală. Factorul esențial al contractului este acordul de voință al parților voința lor juridică.

Încheierea oricărui contract este liberă în acest sens se vorbește de principiul libertății de voință în materialul contractelor. Acest principiu trebuie să fie înțeles în sensul său exact nu este vorba de o libertate în general în sensul unui desăvârșit liber arbitru, ci de libertatea pe care o condiționează și o determină viața socială, pe de o parte, și dispozițiile cuprinse în normele legale, pe de altă parte.

Contractul ca instituție juridică de drept civil a cunoscut o evoluție paralelă cu aceea a dreptului de proprietate. Născut din nevoile schimbului de activități și, în primul rand ale schimbului de mărfuri, contractual își afirmă prezența în societate nu numai în domeniul circulației, dar și in cel al producției, el fiind instrumental juridic prin care se înfăptuiesc aceste două importante componente ale activității economice.

Baza contractului este concepția autonomiei de viață, concept ce și-a găsit exprimarea în codul civil francez din 1804, al cărui exemplu a fost urmat de legislațiile a numeroase țări, printre care și de codul civil roman adoptat în anul 1864.

Contractul este cel mai adecvat mijloc de stabilire a relațiilor dintre producători și consumatori. Datorită contractului oamenii au obținut posibilitatea să-și satisfacă necesitățile de produse și servicii. Contractul este forma juridică care organizează schimbul valorilor în societate. Categoria contractului era cunoscută dreptului roman. .Însuși noțiunea contractului e de origine latină și provine de la verbul “contrahere” ce înseamnă a lega, a constrânge.

Dezvoltarea producției de mărfuri și intensificarea schimburilor comerciale au determinat înlaturarea formalismului excesiv și accentuarea importanței acordului de voință în procesul încheierii contractelor. În epoca medievală dreptul contractelor este marcat prin dezvoltarea conceptelor: consensualismului, obligativității contractului, echității contractuale.

2.2. CLASIFICAREA CONTRACTELOR

În literatura juridică au fost prezentate concret mai multe criterii de clasificare a contractelor printre care: după modul de formare (după condițiile de validitate cât privește forma); după conținutul contractelor; după scopul urmărit de părți; după efectele produse, dupa modul (durata) executării, după cum sunt sau nu nominalizate în legislația civilă, după corelația existentă între contracte.

După modul de formare sunt contracte consensuale, solemne si contracte reale. Prin contracte consensuale se înțelege contractele care sunt încheiate prin simplul acord de voință al părților, simpla lor manifestare de voință, neînsoțită de nici un fel de formă, fiind suficientă pentru formarea valabilă a contractului. Contractele consensuale constituie regula. Astfel sunt contractele de vânzare-cumpărare cu unele excepții prevăzute de lege, cum este cazul înstrăinărilor de terenuri agricole.

Contractele solemne sunt acelea a căror încheiere valabilă se cere respectarea unei anumite forme autentice. Nerespectarea acestei forme solemne atrage nulitatea absolută a contractului.

Contractele reale sunt caracterizate prin aceea că pentru formarea lor nu este suficientă simpla manifestare a voinței părților, ci trebuie să aibă loc și remiterea materială a lucrului. Sunt considerate contracte reale: împrumutul atat consumație cât și împrumutul de folosință (comodatul).

După conținutul lor sunt contracte sinalagmatice (bilaterale) și contracte unilaterale.

Contractele sinalagmatice se caracterizează prin solidaritatea obligațiilor ce revin părților și prin corelația obligațiilor reciproce. Obligația ce revine uneia dintre părți își are cauza juridică în obligația reciproca a celeilalte părți. Fiecare parte are simultan atât calitatea de creditor cât și calitatea de debitor. Sunt sinalagmatice contractele de vânzare-cumparare, transport, incheiere.

Contractele unilaterale sunt acele contracte care dau naștere la obligații în sarcina numai a uneia din părți, cealaltă având numai calitatea de creditor.

Sunt considerate sinalagmatice imperfecte contractele concepute inițial drept contracte unilaterale, când pe parcursul existenței lor se naște o obligație și în sarcina creditorului față de debitorul contractual. Categoria contractelor sinalagmatice imperfecte este dezbătut în literatura de specialitate. Două argumente sunt invocate pentru negarea acestei categorii.

Primul argument este acela ca cea de-a doua obligație este accesorie, accidentală, și se naște ulterior încheierii contractului, dintr-un fapt extracontractual.

Cel de-al doilea argument se înființează pe ideea că pentru a ne gasi în fața unui contract sinalagmatic trebuie ca obligațiile născute să fie nu numai reciproce, dar și interdependente, fiecare dintre obligațiile reciproce trebuie să fie cauza juridică a celeilalte.

După scopul urmărit de părți , prin incheierea contractului scopul mediat urmărit de părți îl reprezintă fie contraprestația celeilalte părți, fie gratificarea ei. Prin urmare contractele încheiate, fie cu titlu oneros fie cu titlu gratuit.

Cu titlu oneros sunt acele contracte în care fiecare parte urmărește a-și procura un avantaj patrimonial fără a obține un echivalent. Acestea sunt de două feluri: comutative și aleatorii. În cazul contractelor comutative părțile stiu de la început care sunt drepturile și obligațiile lor precum și întinderea acestora. În cazul contractelor aleatorii sunt cele în care cel puțin o parte are șansa unui câștig, expunând-o pe cealaltă la riscul unei pierderi. Cu alte cuvinte, existența sau întinderea prestațiilor depinde de un eveniment incert.

Contractele cu titlu gratuit sunt cele în care partea ce își asumă o obligație face asta fără a urmări procurarea unui avantaj. Aceste contracte sunt și ele de două feluri si anume: libertăți și dezinteresate. Libertățile sunt contractile cu titlu gratuit prin care o parte își micșorează patrimoniul fără a primi un echivalent. Contractele dezinteresate sunt cele prin care o parte se obligă să facă un serviciu, fără a se diminua pe sine și fără a urmări să o îmbogățească pe cealaltă.

Deosebirea dintre contractele cu titlu oneros și contractele cu titlu gratuit este foarte netă. În realitate însă, foarte adesea, titlul oneros se întrepatrunde cu titlul gratuit, astfel încât precizarea naturii unui contract necesită un efort de analiză.

Contracte dupa efecte produse sunt de feluri: O prima grupă este aceea are cuprinde (contracte constituitive sau translative de drepturi reale) și contracte generatoare de drepturi de creanță (de raporturi de obligații).

Prima categorie înglobează contractele prin care se constituie ori se transferă un drept real: dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, dreptul de uz.

Cea de-a doua categorie de contracte dă naștere numai unor drepturi de creanță – raporturi de obligații. Varietatea și multitudinea drepturilor de creanță facea ca și numărul acestor contracte să fie practic nelimitat.

O a două grupă cuprinde contracte constituitive sau translative de drepturi si contractele declarative de drepturi.

Contractele constituitive sau translative se caracterizează prin aceea ca produc efecte din momentul încheierii lor în viitor, întrucât creează între părți o situație juridică nouă, necunoscută anterior.

Contractele declarative de drepturi se caracterizează prin aceea că stabilesc între părți situații juridice preexistente. Ele au, așadar nu numai efecte pentru viitor, dar și efecte retroactive deci anterioare încheierii lor.

După modul de executare contractele se împart în contracte cu executare imediata și contracte cu executare succesivă.

Contractele cu executare imediată sunt contractele care au ca obiect una sau mai multe prestații care se execută dintr-o dată.

Contractele de executare succesivă sunt contractele care se execută în timp, fie ca o prestație continuă (contractul de locațiune), fie ca o succesiune de prestații (vânzarea-cumpărarea cu plată în rate). Contractele cu executare succesivă, se împart în contracte cu executare continuă și contracte cu executare eșalonată.

2.3. ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR

Într-o formulare sintetică, prin încheierea contractului se înțelege realizarea acordului de voință al părților asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizează prin întânlirea, pe deplin suprapunerea sub toate aspectele, a unei oferte de a contracta, cu acceptarea acelei oferte.

Oferta de a contracta și acceptarea ei reprezintă cele două laturi ale voinței de a contracta, laturi care, inițial apar separate dar care, prin întânlirea lor ajung a se reuni în ceea ce numim acordul de voință.

Mecanismul prin care se realizează această reunire a ofertei cu acceptarea reprezintă mecanismul însuși al încheierii contractului și el va constitui obiectul expunerii din prezenta secțiune.

Faptul că în unele situații acordul de voință trebuie să îmbrace o anumită formă – cazul contractelor solemne ori trebuie să fie însoțit de înmânarea materială a lucrului cazul contractelor reale.

Încheierea contractelor nu poate fi despărțită de elementele ținând de validitatea contractului încheiat: orice contract se încheie în ideea validității sale.

Cercetarea validității contractului presupune, așadar, examinarea capacității părților contractante persoane fizice ori persoane juridice.

2.4. CONTRACT DE VÂNZARE – CUMPĂRARE

Contractul de vânzare-cumpărare comercială este un contract bilateral (sinalagmatic), consensual, translativ de prorietate, cu executare dintr-o dată sau succesivă, după caz, caracterul de comercialitate derivă din intenția de revânzare și obținere de profit, deci are un scop oneros.

Vânzarea-cumpărarea este un contract prin care una dintre părți (vânzătorul) schimbă proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părți (cumpărătorul) care se obligă în schimb la plata unei sume de bani ca și echivalent pentru bunul vândut.

2.5. TRĂSĂTURILE CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

Este un contract sinalagmatic (bilateral) unde prin încheierea sa dă naștere la obligații reciproce între părțile contractante vânzătorul este obligat să predea lucrul vândut și să garanteze pe cumpărător, iar cumpărătorul are obligația să plătească prețul.

Este un contract cu titlu oneros, ambele părți urmăresc anumite interese patrimoniale, primirea unui echivalent în schimbul prestației la care se obligă.

Este un contract consensual, în principiu putând fi încheiat prin simplu acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități și fără remiterea lucrului vândut și a prețului în momentul încheierii contractului.

2.6. OBIECTUL CONTRACTULUI

Obiectul contractului constă în orice fel de bunuri: mobile, imobile, corporale, incorporale, mărfuri, titluri de credit,având condiția ca acestea să se afle în circuitul public. Atât obiectul contractului cât și obiectul obligației trebuie să fie determinat și permis, sub sancțiunea nulității absolute. Obiectul obligației poate să fie si determinabil.

Obiectul contractului este reprezentat de obligațiile ( prestațiile) la care s-au obligat părțile contractante.Obligațiile părților se referă la bunuri (lucruri) corporale, respectiv lucrul vândut și pretul.

Prețul constituie concordanța lucrului vândut, în bani, apreciat obiectiv de ambele părți contractante. Acesta trebuie să fie determinat sau determinabil.

Un contract este clasificat contract de vânzare – cumpărare dacă, în schimbul prestației pe care o face cumpărătorul, vânzătorul primește de la acesta o sumă de bani.

Clauzele contractuale privind prețul :

Indexarea prețului unde părțile contractate au posibilitatea ca în cuprinsul contractului să prevadă o clauză prin care prețul care se va plăti va depinde de un anumit indice convenit de către părți, denumit “mondea de cont a contractului”.

Vânzarea cu plată prețului în rate, poate fi calificată ca o vânzare pe credit, prețul fiind fracționat și plătibil la diferite perioade de timp. În momentul încheierii contractului se achită un avans (parte din preț) după care sunt evaluate ratele în cote progresive egale sau regresive. Creditul poate fi acordat de către vânzător sau de o terță persoană.

Altă condiție pe care trebuie să o îndeplinească prețul este ca el să fie sincer și serios. Prețul este sincer dacă el corespunde realității. Dacă prețul este fictiv (simulat) contractul este nul ca vânzare cumpărare dar poate fi valabil ca o donație deghizată în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale în materia donației. Dacă prețul nu îndeplinește condițiile referitoare la sinceritate și seriozitate, contractul va fi de nulitate absolută.

2.7. ELEMENTELE ESENȚIALE ALE VÂNZĂRII – CUMPĂRĂRII

Consimțământul, vânzarea – cumpărarea este un act consensual fiind considerat încheiat în momentul realizării acordului de voință, fără să fie afectat de viciile de consimțământ: eroarea, leziunea. Pentru a fi valabilă manifestarea de voință trebuie să îndeplinească o condiție esențială, de fond și generală a actului juridic, ce constă în hotărârea de a încheia un act juridic, manifestată în exterior.

Promisiunea de vânzare este un element obligatoriu unde trebuie să existe o promisiune unilaterală de vânzare sau de cumpărare a lucrului, la un preț și la termen ce au ca efect încheierea contractului.

Vânzarea după mostră prezintă avantajul caracterului obiectiv al condiției. Părțile încheie contractul, luând drept criteriu de referință, determinat o fracțiune dintr-o cantitate mai mare, iar cumpărătorul poate refuza marfa dacă aceasta nu corespunde mostrei.

2.8. EFECTELE CONTRACTULUI DE VÂNZARE – CUMPĂRARE

Prin efectele unui contract se înțeleg obligațiile pe care acesta le creează în sarcina părților contractante. În cazul în care contractul cuprinde clauze îndoielnice, interpretarea acestora se face potrivit regulilor generale înscrie in Codul civil. Dacă după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea debitorului.

Obligațiile principale ale vânzătorului sunt: obligația de a transmite proprietatea bunului său, după caz, dreptul vândut, obligația de a preda bunul vândut, obligația de a-l garanta pe cumpărător contra pierderea posesiei și viciilor bunului.

Transmiterea proprietății bunului sau după caz dreptul vândut vânzătorul este obligat să transmită cumpărătorului proprietatea bunului vândut. Odată cu proprietatea, cumpărătorul dobândește toate drepturile și acțiunile accesorii care au aparținut vânzătorului.

Predarea lucrului vândut de către vânzător se înțelege punerea bunului la dispoziția cumpărătorului, împreună cu ceea ce este necesar, după împrejurări, pentru exercitarea liberă și neîngrădită a posesiei. Vânzătorul are și obligația accesorie de a păstra și conservă lucrul vândut până la predarea sa cumpărătorului. De asemenea, vânzătorul trebuie să predea și toate accesoriile bunului și tot ceea ce este destinat folosinței îndelungată a bunului, precum și toate titlurile și documentele privitoare la proprietatea sau folosința bunului.

Dacă părțile nu au prevăzut un termen bunul se va preda de îndată ce a fost plătit prețul. Dacă datorită unor împrejurări cunoscute de cumpărător la momentul încheierii contractului, bunul nu poate fi predat decât după trecerea unui termen se estimează că părțile au convenit ca predarea să se facă după trecerea acelui termen.

Obligațiile cumpărătorului este să preia bunul vândut și să plătească prețul vânzării. Cumpărătorul trebuie să plătească prețul la locul în care se află bunul în momentul încheierii contractului. În privința momentului în care trebuie facută plata, prețul trebuie achitat de îndată ce a fost transmisă proprietatea. În ceea ce privește modalitatea de plată a prețului aceasta se poate realiza fie sub forma unei sume globale care să facă obiectul unei prestații unice, fie in mod fracționat, eșalonat în timp, în rate la anumite termene, de regulă lunar.

Luarea in primire a lucrului, cumpărătorul este obligat să ia în primire lucrul vândut la locul și la termenul la care vânzătorul este obligat să-l predea. Prin urmare, această operație trebuie executată la termenul stabilit în contract iar, în lipsa unei asemenea prevedere, potrivit obiceiului locului; daca nu există un obicei, îndată după încheierea contractului. În cazul în care cumpărătorul refuză preluarea și plata bunului mobil, el este drept de întârziere, iar dacă cumpărătorul persist în refuzul său, vânzătorul are un drept de opțiune între consemnarea bunului în depozit, la dispoziția și pe cheltuiala cumpărătorului și vânzarea bunului

2.9. RETAILUL MODERN

Retail sau vânzare cu amănuntul este acea activitate comercială ce presupune vânzarea unui produs direct către consumatorul final.

Comerțul cu amănuntul implică procesul de vânzare a bunurilor și serviciilor de consum către clienți prin mai multe canale de distribuție pentru a obține un profit.

Comercianții de retail satisfac cererea identificată printr-un lanț de aprovizionare. Unii dintre cei mai vechi comercianți de retail erau comercianții itinerati.

Retailerii moderni, de obicei, fac o varietate de decizii la nivel strategic inclusiv tipul de magazin, piața care urmează să fie servită, sortimentul optim de produse, serviciul pentru clienți și poziționare globală a pieței. Odată ce planul strategic pentru retailul modern este în vigoare, comercianții cu amănuntul elaborează mixul de vânzare cu amănuntul care include produsul, prețul, locul, promovarea, personalul și prezentarea. În eră digitală, un număr tot mai mare de retaileri încearcă să ajungă la piețe mai largi prin vânzarea pe mai multe canale, incluzând cât și comerțul cu amănuntul online. Tehnologiile digitale modifică, de asemenea, modul în care consumatorii plătesc pentru bunuri și servicii. Serviciile de suport pentru retail pot include de asemenea, furnizarea de credite, servicii de consiliere și o serie de alte servicii de asistență.

Termenul de “retail” se aplică în mod obișnuit atunci când un furnizor de servicii umple comenzile mici ale unui număr mare de persoane, care sunt utilizatorii finali, mai degrabă decât comenzile mari ale unui număr mic de clienți angro, corporativi sau guvernamentali.

Activitatea de retail se poate desfășura prin unități de desfacere specializate pe un anumit produs (panificație, alimentație) sau prin unități de genul supermarket-urilor sau hipermarket-urilor.

Retailer-ul este acea entitate comercială care vinde cu amănuntul o singură gamă de produse sau mai multe categorii (de la produse electrocasnice la produse alimentare) direct către consumatorul final.

Marii jucători de retail au la vânzare mărci proprii la un preț mai mic decât produsele similare ale unor producători de renume. Mărcile proprii sunt produse de diverse firme în baza unor contracte ce permit punerea în vânzare a produselor respective, fără ca pe etichetă să apară denumirea reală a producătorului.

CAPITOLUL 3. PROIECTAREA ȘI IMPLEMENTAREA APLICAȚIEI

MICROSOFT ACCESS

Microsoft access este sistemul de gestiune pentru baze de date realaționale (SGBD). SGBD este un program care facilitează stocarea și găsirea informațiilor structurate pe un computer. Exemple de SGBD-uri cunoscute pe arhitectură “client și server”: Microsoft Access, Microsoft FoxPro.

Caracteristicile definitorii ale sistemului de gestiune a bazelor de date Microsoft Access se pot sintetiza în următoarele:

Posibilitatea creării unei baze de date care să poată fi utlizată de către un utilizator sau mai mulți utilizatori în mod partajat;

Interogarea bazei de date se poate realiza în mod grafic prin interfață Query By Example, sau prin limbajul Standard Query Language;

Automatizarea unor activități/acțiuni prin programare în limbajul VBA ( Visual basic for applications) sau prin macrocomenzi;

Realizarea importului/exportului de către alte aplicații ale pachetului Microsoft Office sau alte SGBD-uri relaționale;

Interfața utilizator GUI (graphical user interface) este ușor de folosit și respectă principiile de utilizare caracteristice tuturor aplicațiilor pachetului MS Office, ceea ce face ca utilizatorul să regăsească un mediu de lucru familiar la care să adapteze cu ușurință;

Fundamentarea pe concepte noi, cum sunt conceptele de obiect, proprietăți ale obiectelor, eveniment, procedură declanșată la apariția unui eveniment, metode la care obiectele reacționează în momentul procedurii unui eveniment, programare orientată pe obiecte și evenimente;

Asistență în dezvoltarea de aplicații și utilizarea bazei de date;

Permite personalizarea bazei de date;

3.2. OBIECTE MICROSOFT ACCESS

Obiectele principale și legăturile stabilite în sistemul de gestiune al bazelor de date Microsoft Access sunt redate în figura 1.1.

Pentru a crea o legătură cu datele, Microsoft Access se folosește de obiecte. Aproape toate elementele din Ms Access cu excepția datelor sunt obiecte. Chiar și aplicația este considerată un obiect care face parte dintr-o structură de nivel înalt: Microsoft Access Object Model. Obiectele aparținând acestei structuri permit modificarea și dirijarea directă a datelor prin intermediul unor obiecte de date folosind în acest scop Visual Basic, fără a interacționa de fapt cu obiectele de date.

Obiectul Application conține toate obiectele Microsoft Access native ( controale, formulare, rapoarte și module) cu care are o legătură în cadrul sesiunilor de lucru. Obiectele native sunt acele obiecte care există în cadrul unei aplicații gazdă; ele aparțin unor structuri de nivel înalt numite colecții. O colecție este un obiect care conțtine elementele de același tip.

Execută (funcții)

Tipărește/

Deschide/ Vizualizează

Filtrează Filtrează

Execută interogări sau deschide tabele

Acțiune

Fluxul de date

Fig 3.1. Principalele obiecte și legături din Ms Access

PARȚILE COMPONENTE ALE UNEI BAZE DE DATE ACCESS

Următoarele clasificări sunt scurte descrieri ale părților ce formează o bază de date Access obișnuită: Tabele, Formulare, Rapoarte, Interogări, Macrocomenzi, Module.

Un tabel dintr-o bază de date este același cu o foaie de calcul, în sensul că datele se stochează în randuri și coloane. Astfel, este de obicei simplu să se importe o foaie de calcul într-un tabel dintr-o bază de date. Diferența principală dintre stocarea datelor într-o foaie de calcul și stocarea datelor într-o bază de date constă în modul în care se organizează datele.

Fiecare rând dintr-un tabel se numește înregistrare. Înregistrările reprezintă locul în care se înregistrează elemente informaționale individuale. Fiecare înregistrare este compusă dintr-unul sau mai multe câmpuri; câmpurile corespund coloanelor din tabel.

Formularele sunt denumite uneori „ecrane de introducere de date”. Ele reprezintă interfața pentru a lucra cu date și conțin deseori butoane de comandă care efectuează diverse comenzi. Formularele oferă un format ușor de utilizat pentru lucru cu date și se pot adăuga elemente funcționale, cum ar fi butoanele de comandă. Există posibilitatea programarea butoanelor să determine ce date apar în formular, să deschidă alte formulare sau rapoarte sau să efectueze diverse alte activități.

Formularele permit, de asemenea, să se controleze modul în care utilizatorii interacționează cu datele din baza de date.

Rapoartele folosesc la extragerea datelor din tabele și interogări si trimiterea lor la imprimantă, sau în vederea afisării pe ecranul monitorului. Rapoartele pot conține antete și subsoluri de pagină (afisată la începutul și la sfârșitul fiecărei pagini în care pot fi introduse, nume de câmpuri, numărul paginii curente.) precum și un antet și un subsol de raport afisată pe prima și ultima pagină a raportului, rapoartele oferă o modalitate de a vizualiza, a formata, a rezuma informațiile din baza de date Microsoft Access.

Interogările se întrebuințează la selectarea pe baza anumitor criterii a anumitor articole din tabele. Există posibilitatea combinării datelor provenite din mai multe tabele asociate, deci rezultatele interogării pot fi vizualizate într-o singură fereastră. O interogare poate să destituie informațiile din diverse tabele și să le ansambleze pentru a le afișa în formular sau în raport.

Macrocomenzile sunt acțiuni care efectuează activități, cum ar fi deschiderea unui raport, executarea unei interogări sau închiderea bazei de date.

Modulele ca și macrocomenzile sunt obiecte care pot fi utilizate pentru a adăuga funcționalitate la baza de date. Macrocomenzile se creează în Access, modulele se scriu în limbajul de programare Visual Basic for Applications. Un modul este o colecție de instrucțiuni și proceduri care se stochează împreună ca o unitate.

PROIECTAREA BAZEI DE DATE

O bază de date (database) este o colecție de date centralizate, create și menținută computerizat, în scopul prelucrării datelor în contextul unui set de aplicații. Prelucrarea datelor se referă la operațiile de introducere, ștergere, actualizare și interogare a datelor.

Există două forme de baze de date :

baze de date fizice, care sunt reprezentări pe medii de memorare a entităților, atributelor și a relațiilor dintre ele;

baze de date logice, care reprezintă entități, atribute și relațiile independente de modul în care datele și relațiile sunt reprezentate și memorate într-o bază de date fizică.

O bază de date este memorată într-unul sau mai multe fișiere, sunt manevrate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date. Cel mai răspândit tip de bază de date este cel relational, în care datele sunt memorate în tabele, pe lângă tabele o bază de date relațională mai poate conține: proceduri stocate, declanșatori, utilizatori și grupuri de utilizatori, tipuri de date. Alte tipuri de baze de date sunt modelul ierarhic, modelul orientat pe obiecte.

Realizarea unei baze de date face parte din multitudinea activităților care trebuiesc desfășurate pentru realizarea sistemului informatic pe care îl servește baza de date. Caracteristicile tehnice ale unei baze de date depind de cerințele impuse sistemului informatic. Totodată, modul de proiectare și realizare a sistemului informatics determină caracteristicile tehnice ale bazei de date. Totalitatea caracteristicilor ce descriu un subiect din baza de date alcătuiesc o înregistrare, baza de date fiind o reuniune de înregistrări. Fiecare caracteristică poartă numele de camp, iar o înregistrare este reuniunea tuturor câmpurilor (caracteristicilor) ce compun o înregistrare.

Activitățile care trebuiesc efectuate pentru a realiza o bază de date se pot împărți în două categorii și anume: activități de caracter general, care nu au legătură cu modul concret de organizare a datelor în cadrul bazei de date, și activități specifice fiecărui model de date în parte.

Orice bază de date are următoarele proprietăți și anume: baza de date este o colecție logică coerentă de date ce are cel puțin un înțeles, este destinată, construită și populată de date despre un domeniu bine precizat.

Sunt trei tipuri de proiectări, conceptuală, care se referă la dezvoltarea unui model informațional dependent de orice considerent privitor la aspectul fizic al datelor, logică care vizează construirea unui model informațional bazat pe unul din modelele tradiționale (entitate-relație, orientat obiect, obiectual relațional), dar independent de tipul SGBD-ului ales și de alte aspecte fizice ale modelului și fizică urmărind implementarea efectivă a bazei de date pe suportul de stocare, inclusiv acele aspecte care țin de asigurarea și garantarea securității datelor.

PREZENTAREA APLICAȚIEI

Pentru construirea unei baze de date trebuie sa generăm structura bazei de date, să stabilim din ce câmpuri alcătuim o înregistrare. Pentru fiecare câmp se alege un nume, un tip de date (numeric, text, dată calendaristică). În continuare sunt stabilite tabelele în care distribuim înregistrările precum și legăturile dintre tabele.

În acest subcapitol sunt prezentate tabelele ce alcătuiesc baza de date folosită în realizarea aplicației:

Tabelul folosit pentru a stoca informații despre:

Clienți, cu următoarele atribute:

ID [ Autonumber] ( cheie primară a entității)

Cod Client [Number]

Denumire client [Text]

Adresa client [Text]

Oraș [Text]

Localitate [Text]

CNP [Text] (13)

2. Tabelul folosit pentru a stoca informații despre contracte cu următoarele atribute:

ID [ Autonumber] ( cheie primară a entității)

Cod Contract [Number]

Nr. Contract [Number]

Dată Contract [Date/Time] ( Short Date)

Tip Contract [Text]

Durată Contract [Text]

3. Tabelul folosit pentru a stoca informații referitoare la facturi și suma facturată cu următoarele atribute:

ID [ AutoNumber] (cheie primară a enitității)

Cod Factură [Number]

Nr. Factură [Number]

Dată Factură [Date/Time] (short date)

Sumă Facturată [Currency] (currency)

Cod Client [Number]

Serie Factură [Number]

4. Tabelul folosit pentru a stoca informații cu privire la cumpărători cuprind următoarele atribute:

ID [ AutoNumber] (cheie primară a entității)

Nume [Text]

Prenume [Text]

Cod Cumpărător [Number]

Denumire Firmă [Text]

Localitate [Text]

5. Tabelul folosit pentru a stoca informații despre produs contractat cu următoarele atribute:

ID [AutoNumber] (cheie primară a entității)

Nr. Contract [Number]

Termen Livrare [Date/Time] (medium date)

Cod Produs [Number]

TVA [Currency] (percent)

După crearea tabelelor vom insera înregistrări pentru fiecare tabel în parte si vom stabili relația dintre tabele.

Relația unu-la-unu, fiecare înregistrare din tabel poate avea o singură înregistrare potrivită în al doilea tabel și fiecare înregistrare din al doilea tabel poate avea o singură înregistrare potrivită în primul tabel. Acest tip de relație nu este comun, deoarece, de cele mai multe ori, informațiile asociate în acest mod se stochează în același tabel. O relație unu-la-unu poate fi utilizată pentru a fragmenta un tabel cu mai multe câmpuri, pentru a izola o parte dintr-un tabel din motive de securitate sau pentru a stoca informații care se aplică numai pentru un subset al tabelului principal.

Fig 3.2. Relația dintre tabele rezultată

Interogarea reprezintă un obiect al bazei de date care permite extragerea datelor din baza de date. Rezultatul interogării este un set de date ce conține câmpurile specificate ale înregistrărilor din tabelele selectate care îndeplinesc condițiile indicate.

Pentru simplificarea căutării înregistrărilor privind clienții al căror nume începe cu litera “M” se adaugă în criteria condiția „ Like ”M*””, iar la câmp se selectează denumire client. Rezultatul obținut îl vedem in figura 3.3

Figura 3.3. Clienții al căror nume încep cu o anumită literă

La fel vom proceda și pentru clienții cuprinși între literele “A-M” adăugând condiția „Like [ A-M]*”.

În afara de opțiunea “query design”, putem realiza interogări și prin intermediul instrucțiunii SQL. Operația de interogare produce o tabelă cu datele cerute, care se va numi în continuare tabela rezultat. Instrucțiunea SQL cu care se interoghează baza de date este Select. La fel ca o propoziție, o instrucțiune SQL are clauze. Fiecare clauză efectuează o funcție pentru instructiunea SQL. „Select”, listează câmpurile care conțin date de interes, “From” listează tabelele care conțin câmpurile listate în clauza “select”, “where”specifică criteriile de câmp ce trebuie îndeplinite de fiecare înregistrare pentru ca aceasta să fie inclusă în rezultate.

Pentru afișarea clienților dintr-un anumit oraș folosind instrucțiunea SQL s-a realizat următoarea interogare:

SELECT *

FROM CLIENȚI

WHERE ORAȘ=”PLOIEȘTI”;

Rezultatul obținut este următorul:

Fig 3.4. Afișarea clienților din Ploiești

Pentru afișarea înregistrărilor din tabela “contracte” într-o anumită perioadă, introducem la criteria condiția “ >=#25.02.2017# And <=#08.06.2017#”, afisând tipul de contract în perioada respective. Rezultatul obținut în urma condiției este:

Fig 3.5. Afișarea contractelor pe o anumită perioadă

Funcția “Count” face parte dintr-un set numit funcții agregate, pentru efectuarea unui calcul pe o coloană de date și returnează o valoare unică. Access furnizează un număr de funcții agregate în plus față de numărul, cum ar fi: “Sum” (pentru însumarea unei coloane de numere), „medie” (pentru calcul mediei aritmetice), „maxim & minim” ( pentru a găsi cea mai mare și cea mai mică valoare dintr-un câmp). Din tabela “facturi”, am selectat câmpul “Nr. Factură”, iar la total am ales “count”, rezultatul obținul îl obervăm în Fig. 3.6.

Fig 3.6. Funcția Count

Fig 3.7. Minimul “Sumei facturate”, al tabelei “Facturi”

Funcția “Between”, determină o valoare numerică sau de dată se află într-un interval. Din tabela “Facturi” am selectat “Nr. Factură” și “Sumă Facturată“ iar în al doilea câmp în criteria punem condiția “Between 123,2 And 310,26”. Am obținut următoarea structură:

Fig 3.8. Funcția “Between” al tabelei “Facturi”

Like “*ura”, returnează înregistrările pentru toate localitățile al căror nume se termină în “ura”, cum ar fi Ceptura. Rezultatul funcției Like “*ura”, din tabela “Cumpărători”:

Fig 3.9. Interogare pentru selectarea localității dintr-un grup de litere

Un parametru este un element informational pe care îl înzestrăm unei interogări atunci când se rulează. Parametrii pot fi utilizați individual sau ca parte dintr-o expresie mai mare, pentru a forma un criteriu de interogare. Putem adăuga parametru la oricare dintre următoarele tipuri de interogări: selectare, tabel încrucișat, adăugare, creare tabel, actualizare. În tabela “Produs contractat”, câmpul “termen livrare” am introdus la criteria condiția “Between [Data de inceput:] And [Sfarsit:]”, iar rezultatul obținut este următorul:

Fig 3.10. Interogare cu parametru într-un interval de timp

Funcția “>0,1” returnează înregistrările mai mari decât 0,1 din tabela “Produs contractat” , selectând câmpul “TVA” iar la criteria punem condiția definită mai sus.

Pentru a crea un formular se execută în trei moduri: Autoforms (oferă rapid formulare care conțin toate câmpurile într-un singur tabel), form wizard (ajută crearea unui formular furnizându-se o serie de casete de dialog din care poți alege câmpurile și stilul pentru formular) și un formular pornind de la zero având o grilă de machetare în care se pot plasa câmpuri. La crearea unui formular utilizăm următoarele:

tabela sursă de date

câmpurile din tabelă

modul de aranjare a câmpurilor în formular

stilul formularului

Prin varianta “Form wizard”, se deschide tabela sursă, se selectează câmpurile care vor fi conținute în formular și se alege aspectul formularului și stilul acestuia (columnar, tabular, datasheet, justified), iar în Fig 3.11 se obervă un formular de tip columnar structurat după termenul de livrare și TVA.

Fig 3.11. Form wizard în funcție de câmpuri

Un formular de elemente multiple, denumit și formular continuu permite afișarea informațiilor de la mai multe înregistrări la un moment dat. Un formular de elemente multiple seamănă cu o foaie de date. Datele sunt aranjate în rânduri și coloane care permite vizualizarea mai multor înregistrări deodată, limitează câmpurile în funcție de ceea ce dorim să se afișeze ca în figura de mai jos din tabela produs contractat afișând doar termenul de livrare și TVA.

Fig 3.12 Formular cu elemente multiple

Lucrul cu “Split Forms” (formulare divizate) oferă avantaje ambelor tipuri de formulare într-o singuă formă. Putem utiliza o parte din foaia de date a formularului pentru a găsi rapid o înregistrare și apoi utilizarea porțiunii de formular pentru a vizualiza sau edita înregistrarea, iar în partea din stânga putem selecta câmpurile ce le dorim afișate.

Fig 3.13 Formulare divizate afisând anumite câmpuri ale tabelei

O diagramă pivot reprezintă colecția de forme aranjate într-o structură arborescentă care ajută la realizarea analizei și rezumarea datelor într-un format vizual ușor de înțeles. Poate afișa date în diferite vizualizări și totodată poate filtra date.

“Pivot Chart” oferă afișarea valorilor în funcție de “data factură” și “cod client” pentru a crea o analiză amănunțită a tabelei “Facturi” existentă în baza de date creată precum și sumele calculate în funcție de ani.

Fig 3.14 Pivot Chart în funcție de suma facturată si dată

Instrumentul Raport este cel mai rapid mijloc de a crea un raport imediat fără a solicita informații. Afișează toate câmpurile din tabelul sau interogarea subiacentă. În tabelul “Facturi” se creează un instrument raport având posibilitatea de a-l sorta în funcție de câmp, afișarea totalului înainte de tipărire. Prin opțiunea “Design View” există posibilitatea de a modifica aspectul raportului în funcție de ceea ce vrem să evidențiem prin tipărirea acestuia.

Fig 3.15 Raport privind sortarea și editarea acestuia în Design View

Modul Report Wizard este mai selectiv cu privire la câmpurile care apar în raport. Se poate specifica modul în care datele sunt grupate și sortate, putem utiliza câmpuri din mai multe tabele și interogări.

Macrocomenzile pot mecaniza activități complexe și reduce numărul de pași necesari pentru a termina activitățile care se execută frecvent. Înainte de înregistrarea sau scrierea unei macrocmenzi trebuie planificați pașii și comenzile pe care să le execute macrocomanda.

Pentru a afișa un oarecare formular din baza de date, se deschide design view și se alege formul dorit iar la “data mode” se selecteaza opțiunea “read only” pentru afișarea formului.

Fig 3.16 Macrocomandă pentru afișarea unui formular

Macrocomanda “Message Box” este o casetă de mesaje care conține un avertisment sau un mesaj informațional. Se poate aplica acțiunea din macrocomanda “Message Box” cu macrocomanda de validare. Când un control sau o înregistrare nu reușește o condiție de validare în macro, o casetă de mesaj poate afișa un mesaj de eroare sau instrucțiuni cu privire la tipul de date care ar trebui introduse.

Fig 3.17 Macrocomandă de avertizare

INTERFAȚA APLICAȚIEI

În aplicația realizată în figura 3.6.1 este prezentat un produs care poate fi folosit de orice firmă posibilă contractuare deoarece aceasta permite situația clienților, facturilor, contractelor, înregistrările clienților, a rapoartelor, a facturilor cât și rapoartele în funcție de anumite criterii și modificarea acestora.

Avantajul acesteia constă în folosirea ușoară a programului accesibil pentru orice tip de utilizator, chiar și cei care nu au cunoștințe generale în acest domeniu. Permite simplificarea căutării datelor, a informațiilor referitoare la clienți cât și posibilitatea de noi înregistrări și detalierea contractelor.

Pentru căutarea rapidă a informațiilor meniul este structura în trei etape: Contracte, Clienți și Facturi.

Fig 3.6.1 Interfața aplicației

Fig 3.6.2 Meniul aplicației

Pagina Home, reprezintă și prima pagină afișată de program, atunci când orice utilizator intră în aplicație. Simplitatea sa face în așa fel încât rularea sa este extrem de rapidă și ușor de accesat.

În pagina de “Home”, s-au inserat două butoane, unul pentru intrarea în meniu și altul pentru ieșirea din aplicație, pentru titlu un buton Label iar pentru fundal s-a introdus o imagine din bara de stare , Design.

Pentru crearea meniului principal s-a construit un “ Tab Control” ce conține trei pagini.

În meniul principal s-au inserat patru butoane fiecare având o funcție diferită. Pentru butonul “clienți” s-a creat o legătură pentru un formular din tabelul “clienți”, formular ce a fost editat pentru afișarea unui anumit client. Pentru realizarea acestor modificări, din “property sheet” se editează astfel:

Fig 3.6.3 Editarea “Command Button”

La realizarea active a butonului (command button contracte) a fost nevoie de crearea unui formular ce are în vedere afișarea unui subform cu privire la detaliile contractelor, ce permite adăugarea unei noi înregistrări, ștergerea, salvarea cât și printarea acestuia. Subformularele sunt eficiente atunci când datele din tabele sau interogări au o relație unul –la- mai- mulți.

O relație unu- la- mai- mulți este o asociere între două tabele în care valoarea cheii primare a fiecărei înregistrări din tabelul primar corespunde valoarea din câmpul sau câmpurile de mai multe înregistrări în tabelul asociat potrivite.

Fig 3.6.4 Subformular al butonului “Contracte”

Pentru butonul facturi se realizează un raport cu privire la situația facturilor după suma facturată și codul facturii, privind contractele. Rezultatul obținut este următorul:

Fig 3.6.5 Raportul pentru butonul “facturi”

Aceeași operație se reia și pentru butonul “clienți” pentru afișarea unui formular ce indică informații despre un anume client.

În pagina a doua a meniului principal, denumită “înregistrări”, se pot întocmi înregistrări referitoare la clienți, facturi cât și vizualiarea detaliată privind contractele.

Fig 3.6.6 Pagina înregistrări a meniului principal

Utilizând expertul Buton de comandă, există posibilitatea de a crea rapid butoane de comandă care efectuează diverse activități, cum ar fi închiderea unui formular, deschiderea unui raport, găsirea unei înregistrări sau executarea unei macrocomenzi. Transformând butoanele de comandă în butoane transparente, este posibilitatea plasarea lor peste orice obiect din formular.

În butonul de comandă “înregistrare client” apare fereastra formularului “form clienți” unde este posibilă adăugarea unei noi înregistrări precum și salvarea acesteia. Pentru estetica formularului s-a construit un buton de comandă pentru închiderea formularului.

Fig 3.6.7 Formularul clienților pentru butonul de comandă “înregistrare client”

Pentru butonul “facturi” se realizează un formular principal căruia îi este asociat atribute precum ștergere, adăugare, printare și salvarea unei noi înregistrări cât și ieșirea din aceasta. Rezultatul este prezentat în figura următoare:

Fig 3.6.8 Formular pentru butonul de comandă “facturi”

Pentru butonul de comandă “detalii contracte” s-a făcut legătura cu un formular cu elemente multiple denumit “produs contractat”. Acest formular prezintă informațiile referitoare la numărul contractelor , Tva pe fiecare contract în parte, termenul de livrare cât și simplul mod de a vizualiza datele.

Fig 3.6.9 Formular cu elemente multiple pentru butonul de comandă “produs contractat”

În cea de-a treia pagină a “tab-ului de control”, sunt prezentate rapoartele pe diferite criterii, în funcție de fiecare tabelă. Rapoartele sunt cea mai eficientă cale de afișare sau listare a datelor mai des folosită în baza de date, rapoartele pot fi folosite și pentru gruparea articolelor pe mai multe niveluri, pentru a calcula totaluri pe grupuri sau pe întregul raport.

Fig 3.6.10 Pagina Rapoarte din meniul principal al aplicației

În butonul de comandă “raportul clienților după localitate” după cum este denumit și numele raportului sunt afișați clienții după localitate.

Următorul buton “raport contracte” prezintă un raport ce conține un subraport despre un anumit client. În raportul principal sunt prezentate contractele și informațiile aferente despre acestea.

Fig 3.6.11 Subraport al raportului “clienți”

În ultimul buton de comandă numit “raportul produselor contractate după TVA”, prezintă situația contractelor dupa TVA si după ID.

Fig 3.6.12 Raportul produselor contractate după TVA

În cadrul aplicației s-a urmărit ușurința timpului de căutare a anumitor informații precum rapoartele privind tipurile de contracte, un anumit client, înregistrarea a clienților, căutarea după o anumită localitate, evidența facturilor în funcție de TVA aceasta îndeplinindu-și obiectivele de a simplifica lucrul cu interfața și de a permite oricărui utilizator de a lucra cu ușurință.

CONCLUZII

Una din principalele motive ale alegerii unei astfel de teme este cel de a avea placerea să lucrez cu o bază de date precum și realizarea unei interfețe grafice pentru buna coordonare a tuturor informațiilor și designul acesteia.

Obiectivul urmărit de această aplicație a fost realizarea unui sistem informatic de prelucrare a contractelor și gestiunea în funcție de anumite criterii,interfața grafică cât mai fascinantă pentru utilizatorii normali și modul de utilizare a acestuia cât mai simplu.

Se pot aduce îmbunătățiri din punct de vedere al designului precum și a formularelor, rapoartelor și sinteza acestora.

S-au urmărit următoarele principale obiective: crearea unor tabele cu înregistrările aferente și relația dintre acestea, introducerea formularelor de tip wizard cât și formulare simple, macrocomenzi cu funcție de eroare și avertizare, construirea de rapoarte si subrapoarte respectiv subformulare și implementarea interfeței grafice pe baza unor formulare.

Consider că, lucrarea are un puternic caracter de noutate prin întreg conținutul său, și se adresează unui cerc larg de utilizatori.

Pentru realizarea interfeței a fost nevoie de implementarea de butoane denumite în program “Command button” pentru o mai buna deplasare către diferite ferestre principale, label pentru adăugarea de titluri, editarea formularului prin introducerea de imagini, fontului dorit, alegerea culorii și a temei pentru butoane.

În concluzie, după parerea mea au fost atinse obiectivele principale pe care mi le-am propus în alcătuirea acestei aplicații, bineînțeles informațiile pot fi mult mai complexe, designul mult mai îmbogățit, formularele , rapoartele, interogările mult mai bine structurate din punct de vedere compozițional.

BIBLIOGRAFIE

1. Andrei Jean Vasile, Olteanu Florin Nicolae, (2006), Dreptul Afacerilor Manualul economistului,Editura Printeuro, Ploiești.

2. Bîrsan Corneliu, Stătescu Constantin, (1993), Drept Civil teoria generală a obligațiilor,Editura ALL, București.

3. Dogaru Ion, (1983), Contractul considerații teoretice și practice,Editura Scrisul Românesc, Craiova.

4. Dușmănescu Dorel, (2005), Baze de date, Editura Universității din Ploiești.

5. Ursăcescu Minodora, (2002) ,Sisteme informatice o abordare între clasic și modern, Editura Economică, București.

6. http://proagora.net/clasificarea-contractelor-civile/

7.http://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/028_-_Drept_civil__partea_general%C4%83_III.pdf

8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Contract#cite_note-1

9. http://anale-informatica.tibiscus.ro/download/lucrari/2-2-16-Munteanu.pdf

10.http://www.seap.usv.ro/~sorinv/Proiectarea%20Sistemelor%20Informatice%20Curs%201-3.pdf

11.http://www.academia.edu/19523616/CLASIFICAREA_%C8%98I_DESCRIEREA_CONTRACTELOR_COMERCIALE

12. https://www.scribd.com/document/39966546/Contractul-Civil

13. https://www.academia.edu/16262416/Contractul_de_vanzare-cumparare

14. https://www.scribd.com/document/39966546/Contractul-Civil

15. https://www.academia.edu/16262416/Contractul_de_vanzare-cumparare

16. https://despretot.info/retail-dex-definitie/

18. https://en.wikipedia.org/wiki/Retail

19. http://www.scrigroup.com/calculatoare/access/Macrocomenzi92245.php

20. https://support.office.com/ro-ro/article/Introducere-%C3%AEn-formulare-e8d47343-c937-44e8-a80f-b6a83a1fa3ae

21. https://support.office.com/ro-ro/article/Crearea-unei-interog%C4%83ri-de-tip-creare-tabel-96424f9e-82fd-411e-aca4-e21ad0a94f1b

22. http://www.seap.usv.ro/~sorinv/CursBD%20Cibernetica.pdf

23. http://www.academia.edu/7376517/BAZE_DE_DATE_ACCESS

24. http://www.academia.edu/8811783/Proiectarea_bazelor_de_date

25. http://info.mcip.ro/access2013.pdf

26. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap3

27. http://info.mcip.ro/access2013.pdf

28. http://www.cs.ubbcluj.ro/~vcioban/Matematica/Anul3/BD/Bd.pdf

29. http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/carti/ai/1d.htm

30. https://support.office.com/ro-ro/article/Crearea-unui-formular-utiliz%C3%A2nd-instrumentul-Elemente-multiple-881524d6-ef67-46e8-a205-2a05b7ec380b

31. https://support.office.com/ro-ro/article/Utilizarea-unui-buton-de-comand%C4%83-pentru-a-porni-o-ac%C8%9Biune-sau-o-serie-de-ac%C8%9Biuni-c7bf2827-2f3e-42b8-83d6-6c4f0de78990

32. https://support.office.com/ro-ro/article/Crearea-unui-formular-care-con%C8%9Bine-un-subformular-un-formular-unu-la-mai-mul%C8%9Bi-ddf3822f-8aba-49cb-831a-1e74d6f5f06b

33. https://support.office.com/en-us/article/MessageBox-Macro-Action-af01a015-8b69-4be0-a4ab-57bc32497c31

34. https://answers.microsoft.com/en-us/msoffice/forum/msoffice_access-mso_windows8/pivottable-and-pivotchart-in-access-2013/f9fcb4a9-643c-4bed-b109-5215e0887aff

35. https://docs.microsoft.com/en-us/dynamics365/unified-operations/retail/retail-modern-pos-device-activation