Muzeul Farmaciei din Sibiu [306680]

MUZEUL DE ISTORIE A FARMACIEI DIN SIBIU

(seminar)

Programe de dezvoltare interculturală

Student: [anonimizat]: Asistență și Dezvoltare Comunitară

Anul: I

Brașov,

2019

MUZEUL DE ISTORIE A FARMACIEI DIN SIBIU

Muzeul de Istorie a Farmaciei, administrat de Muzeul Național Brukenthal (deschis în anul 1972) reprezintă prin profilul său o [anonimizat].

Înființarea unui muzeu de istorie al farmaciei în Sibiu a avut o dubla motivare: pe de o parte aici a [anonimizat] 1494; pe de altă parte în zona Sibiului s-a dezvoltat o bogată tradiție a activității farmaceutice. [anonimizat]. 26, a [anonimizat] o pagină de istorie sibiană de acum câteva secole.

În România farmacia de oficină a [anonimizat] a progresat mai lent. Prima atestare documentară se găsește în anul 1494 [anonimizat] s-[anonimizat], Făgăraș.

[anonimizat] a doua jumătate a [anonimizat], [anonimizat], teriac, piper, datează cu 3 secole mai devreme.

[anonimizat] o legătură vie a epocii, [anonimizat].

[anonimizat], acestea au reprezentat o [anonimizat] 1918, au preluat vechile farmacii medievale. în 1494, cam la o [anonimizat], menționa Sibiul ca fiind ,,un bastion de apărare pentru toata creștinătatea’’, [anonimizat]. (Lipan, 2009).

De-a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], terminase cursuri de specialitate la Universitatea din Viena.

Rețetele farmaciei au scos în evidentă faptul că aceasta era frecventată de clienți din toate cele trei țări românești din acea perioadă.

[anonimizat], era solicitat și ca medic. [anonimizat], pilule, siropuri, [anonimizat]. [anonimizat]-lea, [anonimizat], și calmante pentru bolile psihice.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] 1568. [anonimizat], [anonimizat], stucatura plafoanelor decorată cu tâmplărie de epocă. În această clădire a funcționat una dintre cele mai vechi farmacii sibiene, a [anonimizat] 1600 și denumită La Ursul Negru.

La Ursul Negru este cea 3-a farmacie din Sibiu ca vechime datează din jurul anului 1600. Din 1760 farmacia este mutată în Piața Mică (nr 26), farmacist fiind Josef Schäffer. În 1809 farmacia este cumpărată de John Georg Kayser care îi dă numele de “La Ursul Negru” Zum schwarzen Bären. Din 1852 farmacia trece în proprietatea lui Gustav Adolf Kayser, iar farmacist era Friedrich Krauss între 1867-1874. Între 1875-1878 farmacist vine Karl Henrich care după moartea lui Kayser în 1878 cumpără farmacia devenind astfel și proprietar până în 1898 când moare. A fost șeful cabinetului de istorie naturală (Naturhistorisches Kabinet). Din 1903 este preluată de Guido Fabritius care o are în proprietate până la moarte în 1949, an în care este și naționalizată. A continuat să funcționeze ca farmacie până în 1972 când spațiul a fost transformat în Muzeul Farmaciei, în prezent sectie a Muzeului National Brukenthal (Roth, 1971). Clădirea a fost restaurată între anii 1968-1972, urmând ca în 1972 să se deschidă Muzeul de Istorie al Farmaciei. Expoziția este organizată pe tiparul unei farmacii clasice: oficina și laboratorul, la care s-au adăugat holul truselor medicale și un sector al homeopatiei. Gruparea exponatelor în cadrul sectoarelor tematice încearcă să ofere o imagine cât mai cuprinzătoare a funcționării farmaciei și a instrumentarului farmaceutic, în evoluția lor istorică.

După ce colecția a stat mai bine de 20 de ani în regim de depozitare, începând cu anul 1972, se pot admira în prezent dispozitive și ustensile farmaceutice din diferite epoci: vase din lemn, porțelan, sticlă, mojare din bronz sau fontă, balanțe și greutăți farmaceutice în sistem vienez, ustensile tehnica-medicale, truse chirurgicale, și microscoape folosite în secolele XVII-XIX. Colecțiile muzeului cuprind peste 6.600 de piese ce aduc mărturii valoroase pentru evoluția medicamentației și a tehnicilor farmaceutice dea lungul a mai mult de trei secole și jumătate. Ele provin din 67 de surse și anume: Farmacii, Oficii farmaceutice, instituții medicale și persoane particulare din diferite zone din tara și străinătate.

OFICINA

De îndată ce intrăm în muzeu, pătrundem în Oficină. Oficina constituie componenta tradițională a unei farmacii, având funcția de prezentare a produselor medicamentoase.

Mobilierul acestei încăperi a fost executat la Viena în anul 1902 și a aparținut fostei farmacii sibiene La Vulturul Negru.

Încăperea și decorul, balanțele de diferite tipuri, mojarele, piesele și preparatele farmaceutice folosite în secolele XVII-XIX aduc aminte de vremuri trecute și de specificul farmaciilor din acea perioadă.

Piesele expuse – vase farmaceutice din lemn, ceramică, faianță, porțelan, sticlă, mojare din bronz sau fontă, balanțe și greutăți în sistem vienez – ilustrează atât natura și evoluția medicamentației și a instrumentarului farmaceutic.

Sunt expuse recipiente din lemn utilizate pentru păstrarea pulberilor medicamentoase, recipiente farmaceutice din sticlă mată și porțelan, din secolul XIX, utilizat la păstrarea siropurilor, extractelor, pulberilor și unguentelor, flacoane și borcane farmaceutice din sticlă manufacturată și vase din ceramică, destinate păstrării tincturilor și soluțiilor medicamentoase.

O serie de piese prezintă inscripții în limba latină privind medicamentația practicată în terapeutica de-a lungul timpului.

Aici atrag atenția îndeosebi borcanele din lemn, datate în sec. XVIII, cu signatură pictată, pe unele dintre ele putându-se observa prezenta simbolurilor alchimice, folosite in farmacii până la a doua jumătate a secolului XVII

Unele borcane mai conțin încă cantități din produsele medicamentoase originale, fiind o mărturie vie a anilor de muncă acerbă a farmaciștilor.

Masa de receptură este locul unde sunt expuse stative cu balanțe și greutăți farmaceutice în sistem vienez, care au fost utilizate in secolul XIX până la 1876, când au fost înlocuite cu greutăți în sistem metric.

Dintre instrumentele folosite în operațiile preliminare de preparare a medicamentelor reține atenția un mojar din bronz, datat 1597, ca fiind cel mai vechi obiect din colecție.

Un obiectiv de interes îl constituie dulapul datat 1703 al medicului Andreas Teutsch (1669-1730) personalitate marcantă Sibiului, unde a funcționat ca medic, apoi ca notar și primar al Orașului, între anii 1704-1711, iar în 1710 a fost numit Conte Săsesc (rangul politic cel mai înalt). Datând de peste trei secole și jumătate în urmă (sec. XVII – 1 sec. XX), exponatele pun în evidentă preocuparea constantă de îmbinare a utilului cu esteticul. Pentru a ajunge in laborator traversezi o încăpere, unde colecția este completată prin expunerea de ustensile tehnico-medicale și dispozitive farmaceutice, folosite de-a lungul timpului în spațiul transilvan: truse chirurgicale, microscoape, inhalatoare, seringi, tăvițe renale.

LABORATORUL

Următorul sector principal al activității farmaceutice îl reprezenta laboratorul, care prin bogăția și diversitatea obiectelor prezentate aici ilustrează, complexitatea și evoluția proceselor de elaborare a medicamentelor, în strânsă concordanță cu evoluția științei tehnicii farmaceutice.

Exponatele din laborator sunt de o mare diversitate: balanțele de diferite tipuri, mojare din bronz, fontă și marmură, mașini de zdrobit și pulverizat, piese pentru tablete si supozitoare, percolatoare pentru obținerea tincturilor din plante medicinale, recipiente ceramice și metalice, creuzete, mensuri de cositor pentru dozarea lichidelor, site, filtre și sticlărie de laborator. Toate obiectele sunt grupate funcțional, remarcându-se prin unitatea lor tematică.

Impresionante mașini pentru zdrobirea și măcinarea materiilor prime, filtre, distilatoare, recipiente metalice si ceramice, iți atrag privirea de cum pășești în laborator.

Activitatea vechiului laborator, farmaceutic, foarte diversificata, vorbește despre prepararea medicamentelor, încăpând de la prelucrarea primara a materialelor animale si vegetale

Exponatele din laborator, exponatele de diferite tipuri, mojarele de bronz, fonta și marmura, mașinile pentru zdrobirea si pulverizarea materiilor prime, sunt rarități muzeografice.

Presele pentru tablete, percolatoare pentru obținerea tincturilor recipiente ceramice si metalice, creuzetele sunt grupate, pentru a creuzetele sunt grupate, pentru a reaminti funcționalitatea lor in decursul timpului.

Dintre obiectele expuse pe masa de receptură menționăm pilularul din secolul XVIII dispozitiv utilizat la prepararea pilulelor, ce sunt considerate primele forme farmaceutice utilizate în diferite afecțiuni de-a lungul timpului.

Distilatorul și baia marină completează aspectul din vechiul laborator farmaceutic. Este important de menționat faptul că distilatorul provine de la farmacia din Biertan, prima farmacie rurală din Transilvania, atestata documentar în anul 1810.

SECTORUL HOMEOPATIEI

Ultima sală este rezervată homeopatiei, aceasta practică bucurând-se de o mare popularitate. Colecția de Homeopatie ilustrează tradiția terapiei homeopate la Sibiu.

Nu este lipsit de semnificație faptul ca fondatorul acestei doctrine terapeutice, Christian Friedrich Samuel Hahnemann (10 aprilie 1755 – 2 iulie 1843), a trăit și activat la Sibiu, între anii 1777-1779, ca medic și secretar al baronului Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei.

Se apreciază că în aceasta perioada el a avut posibilitatea de a cunoaște multe aspecte privind medicația populară practicata în Transilvania, aspecte care au contribuit și ele la inspirarea fundamentării doctrinei homeopate.

Colecția de Homeopatie a muzeului cuprinde peste 2900 de piese, respectiv truse și flacoane cu preparate homeopate, care au fost preluate de la vechea farmacie sibiană La Înger, „Zum Engel” una dintre cele mai vechi farmacii din Sibiu, deschisă în 1903.
Continuă să fie farmacie și astăzi fiind a treia farmacie în activitate ca vechime din oraș (Roth, 1971).

Aria de reprezentare a colecției este europeană, având în vedere sursa primară de proveniență a remediilor, respectiv farmacii și laboratoare din Leipzig, Stuttgart, Dresda, Berlin, Budapesta și Londra, dovedind în egală măsura amploarea practicării terapiei homeopate cât și relațiile farmaciei sibiene.

Materiile prime folosite la prepararea remediilor homeopate sunt de origine vegetală, animală, produși chimici si bioterapeutici.

Formele farmaceutice de prezentare sunt următoarele: tincturi mame vegetale și animale, soluții, pulberi, granule, globule și tablete Aceste forme farmaceutice sunt preparate sub formă de diluții și triturații decimale notate cu D și centezimale notate cu CN.

HOMEOPATIA este o doctrină terapeutică ce constă in prescrierea pentru bolnav a unei substanțe sub formă extrem de diluată, capabilă sa-i producă tulburări asemănătoare bolii de care suferă. Cele două principii de bază ale homeopatiei definesc însăși esența metodei:

principiul similitudinii („similia similibus curantur") conform căruia orice substanță capabilă să producă la un individ sănătos anumite simptome este în același timp capabilă să și vindece un individ bolnav care prezintă simptome asemănătoare

principiul diluției, conform căruia, administrarea substanței medicamentoase trebuie să se facă prin diminuarea treptată a dozei, ajungându-și la cantități infinitezimale. în scopul de a îi consolida sfera de acțiune și de a-i diminua efectul toxic.(Lipan, 2009).

Deși de-a lungul timpului terapia homeopată a avut o evoluție inegală. în prezent interesul este în creștere, metoda câștigând din ce în ce mai mulți adepții.

Este important de menționat faptul ca majoritatea flacoanelor cu preparate homeopatice, au înscrise pe etichete sursa de proveniență, respectiv laboratoarele din Leipzig, Viena Dresda.

Colecția homeopată, prin diversitate si conținut, constituie o veritabilă sursa documentară atât pentru istoriografie doctrinei homeopate cât si pentru practica homeopată contemporană, care încearcă sa contrapună o alternativa fata de agresiunea chimica pe care o presupune terapia alopată.

Sute de borcane cu pulberi colorate, mobilier specific, tratate sau culegeri de farmacologie, te fac sa pătrunzi într-o lume de mult apusă.

Unul dintre dulapuri, prezinta inscripții care conțin diverse învățături pentru cititori, ca de exemplu, „Memento mori” (Amintește-ți că vei muri) aceasta fiind doar unul dintre mesajele pe care ni le transmite farmacistul căruia i-a aparținut dulapul din anul 1615.

Activitatea farmaceutica este sugerată și printr-o colecție de documente rare, rețete de epocă sau cârti de specialitate, prima ediție a Farmacopeei Române apărută la București în anul 1862 farmacopee austriece, maghiare, un atlas medico-farmaceutic, tipărit la Berlin în anul 1887, colecția de legi și regulamente sanitare, publicată la București în 1889, diferite notițe farmaceutice și un vestit atlas de botanică apărut la Sibiu în anul 1866.

Muzeul de Istorie a Farmaciei din Sibiu reconstituie un întreg drum parcurs în istoria farmaciei în România și Europa, de o deosebită valoare științifică și istorică. Vechimea pieselor și informațiile pe care acestea le furnizează, dau muzeului unicitate și complexitate.

Bibliografie

***, Despre Muzeul de Farmacie, disponibil la adresa: http://www.brukenthalmuseum.ro/farmacie/index.html, accesat la data 30 aprilie 2019, ora 12:30

***, Muzeul de Farmacie, expoziția de bază, disponibil la adresa: http://www.brukenthalmuseum.ro/farmacie/expo.htm, accesat la data 30 aprilie 2019, ora 13:15

***, Sectorul Homeopatiei al Muzeului de Farmacie, disponibil la adresa: http://www.brukenthalmuseum.ro/farmacie/03.htm, accesat la data 1 mai 2019, ora 17:25

***, Sectorul Oficină al Muzeului de Farmacie, disponibil la adresa: http://www.brukenthalmuseum.ro/farmacie/01.htm, accesat la data 1 mai 2019, ora 14:00

***,Sectorul Laboratorul al Muzeului de Farmacie, disponibil la adresa: http://www.brukenthalmuseum.ro/farmacie/02.htm, accesat la data 1 mai 2019, ora 15:45

Lipan, I., V., (2009), Istoria farmaciei române în date, Editura Farmaceutică, București

Roth, F., I., (1971), Primele farmacii din Sibiu și evoluția lor până în sec. XIX, disponibil la adresa: https://patrimoniu.sibiu.ro/istorie/detail/75, accesat la data 2 mai 2019, la ora 13:45