Desigur, turismul în natură cu țel recreativ e în continuă creștere. [306667]

Introducere

Petrecerea timpului liber a ajuns o preocupare din ce în ce mai mare a [anonimizat].

Turismul, [anonimizat], [anonimizat], a [anonimizat].

Desigur, turismul în natură cu țel recreativ e în continuă creștere.

[anonimizat], sunt asaltate de numeroși turiști la sfârșit de saptamână.

[anonimizat]. Dorința omului de a petrece timpul liber în natură a ajuns din ce în ce mai puternică;

Turismul constituie o trebuință vitală pentru omul modern.Natura începe să patrundă din ce în ce mai mult în viața noastră; ea înlocuiește universul de beton și sticlă al marilor orașe.

[anonimizat].

Trebuința de relaxare și de contemplare a [anonimizat] o [anonimizat].

CAPITOLUL 1.

Tipuri de impact și direcțiile de manifestație

1.1. Generalități

Mediul înconjurător e [anonimizat].

Calitatea vieții e condiționată de cantitatea suficientă și calitatea adecvată a [anonimizat] a materialelor neprelucrate.

[anonimizat], evidențiază resursele de fundament ale turismului. [anonimizat], modificându-i componentele și evidențiază motivația esențială a călătoriilor, compune “materia primă” a turismului. Deci, păstrarea resurselor naturale alcătuiește cerința consumului turistic trebuincioasă spre perpetuare și dezvoltare continuă.

Turismul are o [anonimizat]..

Degradarea mediului constituie o chestiune apărutǎ și accentuatǎ o datǎ [anonimizat] a provocat transformarea de cǎtre om a anumitor zone din ce în ce mai mari de pe planetǎ. Încǎ din deceniul 7 [anonimizat] "Limitele creșterii" s-a [anonimizat] a tuturor reziduurilor și deșeurilor rezultate.

[anonimizat]ǎrile antropice cu rol pozitiv (împǎduriri, îndiguiri, desecǎri, etc.) au avut loc și fenomene negative: s-au degradat stațiuni și localitǎți turistice montane.  [anonimizat]ǎrut specii de animale și plante, s-au epuizat unele zǎcǎminte minerale, s-a intensificat fenomenul de poluare.

Dezvoltarea intensivǎ [anonimizat]-se în așa fel fundamentele unui nou concept de dezvoltare durabilǎ. Constituirea și proiectarea de noi arii de protejare a naturii, în special a parcurilor naționale și a rezervațiilor, evidențiazǎ  – în acest context alarmant al epuizǎrii resurselor naturale – o sperantǎ și chiar o certitudine.

1.2. Tipuri de impact

Impactul activitǎților turistice asupra unei zone este dat de cadrul natural și diversitatea potențialului turistic, de existența unei infrastructuri generale, de prezența unor structuri turistice de cazare, de alimentație, agrement. Aceste elemente definitorii ale turismului determinǎ mai multe tipuri de impact (politic, social, economic, cultural, s.a.), care pot îmbrǎcă forme pozitive sau negative de manifestare.

Turismul produce impact asupra cadrului natural și social, în viziune ecologicǎ, se află în interacțiune cu elementele abiotice, biotice, antropice, sociale, culturale ale mediului, și depǎșește sfera strictǎ a mediului înconjurǎtor.

Fig.3. Medii de influența turismului Sursa: proprie

Aceste impacturi pot fi grupate în douǎ mari categorii: impacturi bio-fizice și impacturi sociale.

1.2.1. Impacturile bio-fizice

Au ca efect deteriorarea resursei naturale întindemea acestora constituie un indicator al nivelului eficienței programelor de management. Monitoringul impacturilor bio-fizice nu a ajuns să se facă la un nivel acceptabil totuși, în cele mai multe Parcurilor Naționale. Principalul risc bio-fizic esteeroziunea solului.

Eroziunea solului e permanentă și prin consecință cel mai serios dintre toate impacturile asupra solului. Chiar dacă compactarea solului și pierderea de materie organică va fi acoperită în oarecare măsură în sezonul de non-folosire, eroziunea de regulă continuă.

Activitdățile de recreare ar putea induce eroziune și să ridice rata de ivire a acesteia. Potecile sunt cele mai afectate datorită utilizării lor sporite. Deteriorarea potecilor ar putea lua oricare din următoarele forme:

– eroziune de tip făgas;

– ivirea de porțiuni înnoroiate;

– ivirea de poteci secundare nedorite.

O cauză comună a eroziunii o constituie scurtarea potecilor stabilite formând noi poteci mai abrupte. Tipul și nivelul de folosire sunt principalele cauze a deteriorării potecii, dificultățile putând fi diminuate prin localizarea, designul și operațiunile de întretinere a potecii.

Eroziunea solului ar putea avea loc în locurile de campare, punctele de belvedere, locuri de plecare ori îmbarcare sub formă de bătătorire. Deteriorarea zonei, ar putea rezulta din folosirea neadecvată ca și grupuri mari împrăstiate.

În zonele de campare eroziunea conduce la dezvelirea solului, dezvelirea rocilor, expunerea rădăcinilor copacilor, întinderea arealului impactat (întinderea locului de campare) și proliferarea mai multor locuri de Campare. Dacă zonele sunt bine alese, eroziunea ar putea fi controlată eficient prin lucrări regulate de întretinere. Eroziunea e aproape ireversibilă a vreme e așa de dificilă atenuarea să, întindemea eroziunii fiind trebuincios a fi reflectată prin monitorizare.

Un număr mare de Parcuri Naționale indică realitatea că eroziunea solului a trecut peste nivelul acceptabil. Numărul Parcurilor Naționale unde parametrii ce măsoară eroziunea (lărgimea/adâncimea potecii, întinderea zonelor afectate și eroziunea) au trecut peste nivelul acceptabil e dublu în tările dezvoltate față de tările în curs de dezvoltare.

Dar astfel pentru multe tări monitoringul impacturilor constituie un concept nou și multe administrații de Parcuri Naționale nu au totuși, cunoștințele trebuincioase pentru realizarea lui.

1.2.2. Impacturi asupra vegetației

Recrearea ar putea avea impact asupra: covorului de vegetație, compoziția speciilor și schimbarea condițiilor. Covorul vegetal e cel mai adesea impactat de la vizitatori datorită bătătoririi, care reduce înmultirea prin semințe. Arborii maturi aflați în zonele de recreere sunt avariati mecanic prin tăierea crengilor ori inscripționarea pe scoarța lor.

1.2.3. Impacturi asupra vieții sălbatice

Diferite specii sălbatice au o tolerantă diferită a oamenilor și activitdtii umane. Chiar și în cadrul unei specii, nivelul de tolerantă variază în timpul anului, în durata sezonului de împerechere, cu vârsta animalului, tipul de habitat și experiență individuală a animalului fată de turiști. În general activitătile de recreere duc la micșorarea diversitătii distincte.

Impactul asupra vieții sălbatice include:

– perturbarea neintentionată datorată anumitor condiții de stres asupra mamiferelor mari ori a păsărilor, spre exemplu, perturbarea cauzată de vehicolele turiștilor din apropiere;

– acomodarea aninamelor cu oamenii datorată în specal hrănirii lor de la turiști ori a hrănirii cu resturile menajere;

– transmiterea directă a bolilor de la câini la animalele sălbatice;

– braconajul ori supra-recoltare

Desigur animalele sălbatice ar putea fi afectate prin alterarea habitatului, fragmentarea ori distrugerea lui, drenarea zonelor umede pentru agricultură ori construcția de baraje.

1.2.4. Impactarea asupra calității apei

Calitatea apei constituie o preocupare majoră, dar nu e un impact predominant. Recrearea în ape termale ar putea duce la schimbarea ratelor de creștere a unora din plantele acvatice. Câteodată există și germeni patogeni dăunători omului, Giardioza fiind una dintre cele mai răspândite boli contactate în zonele naturale.

Materiile în suspensie ar putea fi cel mai adesea un factor vizibil în ochii vizitatorilor. Traversarea apelor, baia, eroziunea ori schimbarea utilizării terenurilor ar putea duce la creșterea volumului de materii în suspensie, reducând claritatea apei și satisfacția vizitatorilor.

Testarea anumitor parametrii ai apei necesită echipamente ce nu există în mod uzual în multe Parcuri Naționale, dar destui parametrii sunt ușor de mășurat.

Fig.2. Sursa: http://www.scritub.com/geografie/turism/LUCRARE-DE-LICENTA-IMPACTUL-TU245321119.php

1.2.5. Impactul mediului asupra turismului

Un factor ce influențează cererea turistică, e mediul înconjurător. Parțial condiționată de calitatea lui, cererea spre produsele turistice ar putea avea impact asupra turismului.

Necesitățile oferite de mediul natural, prin componentele sale îșî aduce aportul la atragerea fluxului turistic și își aplică influența asupra activității turismului, condiționând, formele de manifestare a lui.

Potențialul natural și antropic prin componentele arată interes prin valoarea sa estetică, cognitivă și recreativ-distractivă, probabilitatea practicării unor activități formative și instructiv-educative.

Dezvoltarea durabilă, arată limitarea numărului construcțiilor noi, mai ales în zonele vulnerabile, înălțarea structurilor spre scăderea pericolului de inundații ori riscuri, reducerea pierderilor în viitor.

Relocalizarea comunităților acestora face improbabilă exploatarea zonelor din circuitul touristic mondial.

1.2.6. Impactul pozitiv al turismului asupra mediului

Turismul constituie una dintre însemnatele industrii și are o dezvoltare continuă. Oamenii devin interesați în explorarea destinațiilor ori culturilor mai depărtate. În așa fel, zonele care prezintă de resurse naturale neobișnuite atrag tot mai mulți vizitatori, mai ales dacă ele oferă și probabilitatea de a cunoaște alte culturi.

Conservarea mediului arată păstrarea și folosirea în cunoștință de cauză a mediiilor, natural și antropic.

Monumente istorice și arheologice numeroase au fost salvate de la paragină din cauza interesului turiștilor spre ele, fiind salvate de la demolare.

Necesită avut mereu în atenție situația că resursele naturale și antropice necesită păstrate pentu că acestea sunt disponibile doar o singură dată. Existența destinației turistice, odată consumate, e terminată.

Deci, dezvoltarea turismului necesită orientată spre beneficiul social net și parțial spre contul de profit și pierdere. Conceptul de beneficiu social net admite acea combinare de activități care să condiționeze o dezvoltare locală prin deteriorarea parțial probabilă a mediului natural și social.

Spre a ține subcontrol acest fenomen necesită ca toți participanții să înțeleagă trebuința de dezvoltare durabilă și să cunoască situația că, succesul afacerii e dependent de resurse și de protecția lor.

1.2.7. Efectele negative ale turismului asupra mediului

Influențele distructive ale câtorva activități turistice se manifestă, în special, prin utilizarea necorespunzătoare a mediului ambiant, în țeluri recreative și de agrement, dublată de o intervenție brutală a omului asupra peisajului și resurselor naturale.

Turismul constituie un consumator de spațiu și resurse, asistând inclusiv la degradarea și poluarea mediului înconjurător și a potențialului turistic. Aceasta se efectuează prin presiunea directă sau prin concepția greșită de valorificare a anumitor zone, puncte și obiective turistice.

Presiunea omului asupra mediului natural crește zilnic, oamenii deplasându-se mai frecvent și pe distanțe mai mari raportat la trecut.

Cu efecte negative asupra mediului, ieșirea din oraș spre zonele verzi a ajuns un obicei social.

În zonele de atractivitate e facilitată desfășurarea de activități care pun în pericol calitatea mediului. Așa fel de zone sunt situate înafara traseelor marcate și acolo circulația turistică e necontrolată.

Circulația turistică necontrolată realizată la obiectivele turistice naturale ori antropice provoacă de foarte numeroase ori distrugerea ireversibilă a unora dintre componentele care le-au consacrat că atracții turistice.

Un alt fel de degradare a mediului îl alcătuiește efectuarea investițiilor cu caracter turistic neștiințific și nerațional, investiții care se concretizează prin: supradimensionarea stațiunilor din prisma capacității de primire și de tratament, nerespectarea principiilor generale deexploatare a resurselor naturale.

Aspectele analizate sugerează că alături de celelalte activități economico-sociale, turismul alcătuiește o însemnată sursă de poluare ceea ce impune o dezvoltare ecologică a lui.

1.2.8. Principalele domenii unde presiunea asupra mediului e puternică

Domeniile majore unde turismul exercită o puternică presiune asupra mediului, prezentate într-o oarecare ordine a impacturilor, sunt:

→ consumul de spațiu și de resurse, provocat deextinderea amenajărilor în funcție decerintele consumatorului turistic. Amenajările turistice conduc la scoaterea din circuitul agricol, a însemnate suprafețe, mai ales din apropierea marilor orașe, unde s-au construit parcuri de recreere și distracții;

→ presiunea asupra mediului înconjurător, reflectată în ivirea supra aglomerării anumitor zone, conducând chiar la ivirea anumitor stări conflictuale.;

→ degradarea mediului înconjurător că efect al poluării.

→ acte de vandalism și inscripționare rebelă;

→ distrugerea iremediabilă a resurselor și caracteristicilor mediului înconjurător .

Tabel nr. 1 Categorii majore de impact produse de turism asupra mediului înconjurător

Sursa: M.Cândea, G. Erdeli, T.Simon, România-potențial turistic și turism, 2001, edit.Univ Buc, pag. 256-257

Impactul turismului ar putea fi adeseori redus crescând informarea și modificând comportamentul al turiștilor, și al lucrătorilor în industria turismului local.

1.2.9. Alte tipuri de impact

Turismul prezintǎ o serie de impacturi asupra mediului economic, social,  politic și natural. Turismul, prin realitatea cǎ constituie un mare consumator de muncă vie, joacǎ un însemnat rol în economie. El creeazǎ noi locuri de muncǎ, asistând în așa fel la atragerea excedentului de fortǎ de muncǎ din alte sectoare, contribuind în așa fel la atenuarea șomajului.

Turismul are și o profundǎ semnificație socio-umanǎ.; actioneazǎ, prin natura sa, asupra turiștilor în fel direct, și asupra populației din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se răsfrâng și asupra calității mediului, a utilizării timpului liber și nu în ultimul rând asupra legăturilor dintre regiuni.

Existența a numeroși factori exogeni care contribuie la degradarea accentuatǎ a mediului înconjurator impune cu maximă stringența folosirea raționalǎ și eficientǎ a resurselor turistice.

Comportamentul turiștilor ar putea afecta satisfacția vizitatorilor direct ori indirect prin impacturi asupra mediului cum ar fi deșeurile ori vandalismul. Alte elemente ar putea afecta vizitatorii prin zgomot, poluarea aerului ori elemente vizuale.

Sursa: Erdeli, G., Istrate, I., Potentialul turistic al Romaniei, Editura Universitatii Bucuresti, 1996, p. 11

1.3. Acțiuni de protecție și conservare a mediului și a potențialului turistic

O activitate distinctă conturează protecția și conservarea potențialului turistic precum și a mediului se ca, având dificultăți distincte, care solicită colaborarea specialiștilor din domenii variate.

Formarea în contextul unei dezvoltări durabile necesită să înceapă cu școala, mai bine zis, cu grădinița, deoarece pilda părinților și ulterior al educatoarelor constituie prima lecție învațată de copiii.

Chestiunea conservării și protejării mediului și resurselor turistice necesită situată la același nivel de însemnătate ca și dificultățile de dezvoltare generală a economiei.

Educația ecologică pentru ocrotirea naturii și a potențialului touristic necesită să aibă un caracter permanent, să debuteze din perioada copilăriei și să fie consolidată de instituțiile de învățământ de toate genurile și gradele.

Ulterior, ea s-ar putea perfecționa prin intermediul mass- media în cadrul anumitor cercuri de “ prieteni ai naturii”, prin diverse publicații de specialitate spre ghizi și însoțitori, pe perioada desfășurării anumitor excursii.

1.4. Relațiile dintre turism și mediul înconjurător

Relația turism – mediu înconjurător are o însemnătate aparte, ocrotirea și conservarea mediului evidențiind condiția primordială de desfășurare și dezvoltare a mediului.

Legătura complexă și se manifestă în două direcții:

mediul natural prin componentele sale evidențiază resursele de fundament ale turismului,

activitatea turistică are influență pozitivă cît și negativă asupra mediului ecologic, schimbându-i elementele component.

Creșterea populației constituie speciala presiune asupra mediului și e inoxorabilă. Industria turismului e privită ca fiind legată de mediu mai mult decât alte industrii, dar întindemea și prezența ei au creat impacte de natură fizică și social negative asupra mediului.

În consecință, a apărut trebuința unei conduceri noi, profesionale a turismului care să atragă mai mult guvernele și partenerii din sectorul privat și public pe fundamentul anumitor principii de dezvoltare a mediului și anume:

• mediul are o valoare intrinsecă care e foarte mare pentru turism, de care necesită să se bucure și generațiile viitoare;

• turismul necesită văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze: mediul ambient, comunitățile locale și vizitatorii;

• relația dintre mediu și turism ar putea fi dezvoltată în așa fel încât mediul să susțină activitatea turistică pe termen lung, turismul, la rândul său, fiind “ obligat “ să nu cauzeze prin derularea sa degradarea mediului înconjurător;

• dezvoltarea activității de turism necesită să respecte caracteristicile ecologice, sociale, economice, politice, cultural ale spașiului geographic unde se desfășoară;

• țelul dezvoltării turismului necesită a fi întotdeauna echilibrarea trebuințelor turiștilor cu cele ale destinațiilor și gazdelor lor;

• industria turistică, guvernele autoritățile responsabile cu protecția mediului și organismele internaționale necesită să respecte aceste principii și să conlucreze pentru a le pune în practică.

În acest sens, alegerea zonei, a amenajării ecoturistice, e decisivă pentru a evita conflictele ulterioare în relația cu mediul înconjurător:

► limitarea daunelor aduse peisajului prin :

– amplasarea stațiunii

– organizarea transportului

– arhitectură

► respectarea responsabilităților ce le revin:

– autorităților locale

– agenților economici

– populației locale

► evaluarea impactului de mediu, conform directivelor Uniunii Europene, fiecare țară membră fiind ogligată să introducă în legislația națională prevederi referitoare la impactul marilor proiecte turistice și de altă natură, în mediu.

Figura 4. Diagrama evaluării impactului asupra fluxului de vizitatori. Diagrama conceptuală arătând legăturile și diferențele dintre analizarea impactului vizitatorilor și monitorizarea impactului vizitatorilor în sriile protejate. (Săgetile negre reprezintă componente ale unui proces care cel mai probabil va fi realizat de personalul administrației ariei protejate). (Hoyer, W. D. & MacInnis, D. J., 2001) Sursa: https://bsc.smebg.net/ecotourguide/ro/resources/module_5.pdf

1.5. Protecția și conservarea mediului, necesitate obiectivă a dezvoltării turismului

Calitatea mediului e afectată, în general, de două grupe de factori esențiali: factori cu caracter obiectiv, rezultați prin manifestarea anumitor fenomene naturale nefavorabile și factori subiectivi, cauzați de activitățile umane.

Printre multiplele activități prin care omul ar putea contribui la distrugerea mediului se includ și activitățile turistice, desfășurate nerațional și necontrolat, în teritoriu.

Spre deosebire însă de rezultatele nocive pentru mediu, ce le generează unele îndeletniciri, ale căror efecte ar putea fi limitate, turismul ar putea aduce o contribuție proprie, semnificativă, nu doar la stoparea degradării cadrului natural, cauzată de activitățile desfășurate, dar și în direcția protejării și conservării mediului, prin adaptarea anumitor reglementări specifice și eficiente.

Relieful, rețeaua hidrografică, peisajul, resursele naturale de factură balneară, monumentele naturii, la care se adaugă și resursele antropice ca monumente de arhitectură și artă, evidențiază componente ale mediului ambiant și se constituie în resurse de ofertă și atracție turistică, facilitante pentru desfășurarea anumitor multiple forme de turism: de la drumeție, odihnă și recreere, la turismul de sănătate ori cel cultural.

Cu aceste resurse sunt mai variate și complexe, dar mai ales nealterate și neafectate de activitățile distructive, cu cât atracția ajunge mai puternică și generează activități diversificate, răspunzând, în așa fel, anumitor variate motivații turistice.

Rezultă că relația turism – mediu ambiant are o însemnătate neobișnuită, ocrotirea și conservarea mediului ambiant înfățișând cerința primă de desfășurare și dezvoltare a turismului.

Fiecare intervenție distructivă ori de schimbare a proprietăților primare ale lui aduce prejudicii potențialului turistic, care constau în diminuarea ori anularea resurselor sale, dar și a echilibrului ecologic, putându-se periclita, în ultimă instanță, sănătatea sa uchiar existența generațiilor viitoare.

4.3. Nivelul poluării mediului înconjurător în România

România se situează pe locul trei la nivel mondial în clasamentul care ierahizează statele lumii în funcție de progresele efectuate la capitolul ameliorarii politicilor de protecție a mediului înconjurător, potrivit datelor Indicele de Protecție a Mediului. Potrivit indicelui EPI, care măsoară în special controlul poluării, asigurarea biodiversității și gestiunea resurselor naturale, Elveția se află pe primul loc, fiind urmată de Letonia, Norvegia, Luxemburg și Costa Rica, pe ultimele poziții situându-se Africa de Sud, Kazakhstan, Uzbekistan, Turkmenistan și Irak. În acest clasament, România se află pe poziția a treia, înaintea sa situându-se Letonia și Azerbaidjan, fiind urmată de Albania și Egipt. Pe ultimele locuri găsim Estonia, Bosnia-Herțegovina, Arabia Oridită, Kuwait și Rusia.

În privința promovării unui comportament eco-responsabil în rândul turiștilor din toate zonele țării desigur și în privința deplasărilor în străinătate, Unitatea de Politici Publice din cadrul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, a elaborat prezentul ghid care prezintă instrumente practice simple și concrete, la îndemâna fiecărui turist ori a oricărui cetățean, pentru a reduce impactul negativ asupra mediului. Pentru a avea un comportament eco-responsabil necesită ca la nivel de individ și de grup, să ne modificăm mentalitățile și obiceiurile. Necesită să fim conștienți că în fiecare zi de muncă ori de vacanță avem ocazia să reducem impactul negativ asupra mediului, generat de activitățile noastre.

Pe lângă mijloacele economice de constrângere, ori de dezvoltare a activității, de cele tehnice și tehnologice pentru reducerea emisiilor de poluanți și controlul lor, strategia de protecție a mediului impune existența unui cadru legistativ și organizatoric adecvat pentru fiecare țară și anumite momente.

Dreptul mediului evidențiază ansamblul complex al normelor juridice care reglementează realțiile ce se stabilesc între oameni, referitoare la activitatea lor față de componentele caturale și artificial ale mediului înconjurător și de conservare a acestor componente.

Autoritatea supremă în România pentru protecția mediului e Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, organizat pe trei departamente: Pădurile, Politici de Mediu și Managementul integrat al mediului.

Alte aurotități sunt: primăriile, persoanele fizice și juridice, agențiile pentru protecția mediului din București și din fiecare județ.

Fondul pentru mediu e constatat de Agenția pentru protecția mediului din: taxe de autorizare, amenzi, penalități, donații, vărsăminte, asistență financiară, încasări de la diferite manifestări organizate cu țel ecologic. Acest fond se utilizează pentru: reducerea poluării, reconstrucții ecologice, protejarea unei zone, monumente naturale, salvarea anumitor specii și propaganda ecologică.

Pentru conservarea anumitor zone naturale de mare valoare biologică, ecologică și estetică, în România, peste 1 200 000 de hectare sunt declarate arii protejate de lege, sub forma rezervațiilor biosferei, rezervații naturale și a parcurilor naționale. Acestea sunt complexe floristice, forestiere, faunistice, geologice, geomorfologice, speologice și paleontologice foarte interesante cu component unicat.

Nivelul poluării apelor. http://www.topfiltreapa.ro/ape-naturale-%E2%80%93-proprietati

Capitolul 2: Date statistice privind turismul la nivel național

Date statistice privind turismul din România (2016)

1. Capacitatea de cazare turistică

„Prin structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică se înțelege fiecare construcție ori amenajare, care furnizează în fel permanent ori sezonier serviciul de cazare și alte servicii distincte pentru turiști.

Structura de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_romaniei_2017.pdf

Capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) evidențiază numărul de locuri de cazare de folosință turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare ori clasificare al structurii de primire turistică, exclusiv paturile suplimentare care se ar putea instala în situație de trebuință. Numărul de locuri a fost provocat pentru structurile existente la 31 iulie din anul respectiv.

Indicii de folosire netă a capacității de cazare în funcțiune, pe categorii de confort, în anul 2016

Cercetările statistice cuprind structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică cu o capacitate de cazare instalată de cel puțin 5 locuri-pat.

Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe forme de proprietate, în anul 2016

Gruparea indicatorilor s-a realizat după forma de proprietate asupra capitalului social al unității și anume: – proprietate majoritar de stat care cuprinde capitalul integral de stat, public de interes național și local, mixt (unde statul deține peste 50% din capital); – proprietate majoritar privată, care cuprinde capitalul integral privat, mixt (peste 50% capital social privat), integral străin, cooperatist și obștesc.

Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și capacitatea de cazare turistică, pe tipuri de structuri

Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică și capacitatea de cazare turistică, pe tipuri de structuri și categorii de confort, în anul 2016

ACTIVITATEA DE CAZARE TURISTICĂ

Numărul turiștilor cazați în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică cuprinde toate persoanele (români și străini) care călătoresc în afara localităților unde își au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și stau cel puțin o noapte într-o structură de primire turistică în zone vizitate din țară; motivul special al călătoriei constituie altul decât acela de a desfășura o activitate remunerată în locurile vizitate.

Turiștii cazați în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Sursa: http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_romaniei_2017.pdf

Înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Sursa: http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_romaniei_2017.pdf

Turiștii cazați în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe destinații turistice, în anul 2016

Sursa: http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_romaniei_2017.pdf

Indicii de folosire netă a capacității de cazare turistică în funcțiune se calculează prin raportarea numărului de înnoptări efectuate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă

Turiștii cazați în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri

Sursa: http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_romaniei_2017.pdf

Sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe principalele destinații turistice, tipuri de structuri și categorii de confort, în anul 2016

Sursa: http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_romaniei_2017.pdf

Privind sosirile și plecările, în și din țară, România, în 2016 a înregistrat următoarele valori statistice:

Sursa: http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_romaniei_2017.pdf

ACTIVITATEA AGENȚIILOR DE TURISM

Turiștii participanți la o acțiune turistică sunt persoanele care beneficiază de serviciile oferite și vândute de agentul economic care organizează activitatea turistică respectivă.

Numărul turiștilor participanți la acțiunile turistice organizate de agențiile de turism

Numărul turiștilor participanți la acțiunile turistice interne, pe zone turistice

Oferta de cazare turistică

Vizitator internațional este, din privință statistică, fiecare persoană care călătorește spre o țară, alta decât aceea unde își are reședința, pentru o perioadă care să nu depășească 12 luni, țelul special al vizitei fiind altul decât exercitarea unei activități remunerate în țara vizitată.

Sosirile vizitatorilor străini în România și plecările vizitatorilor români în străinătate, după mijloacele de transport folosite

Indicii sosirilor vizitatorilor străini în România și indicii plecărilor vizitatorilor români în străinătate, după mijloacele de transport folosite.

CEREREA TURISTICĂ A REZIDENȚILOR ÎN ROMÂNIA

Sfera de conținere a anchetei o alcătuiește persoanele rezidente în România, cu vârsta de cel puțin 15 ani împliniți, din ineriorul unui eșantion reprezentativ de gospodării.

Unitatea de observare constituie gospodăria, prin care se înțelege un grup de două ori mai multe persoane, care în fel obișnuit locuiesc împreună, au în general legături de rudenie, se gospodăresc (fac menajul) în comun, câteodată lucrează împreună în gospodărie, consumă și valorifică în comun produsele obținute, iau parte integral ori parțial la formarea și folosirea bugetului de venituri și cheltuieli al gospodăriei.

Înregistrarea datelor a fost făcută prin metoda interviului față în față, rolul special revenind anchetatorilor, care s-au deplasat la domiciliul gospodăriilor ce au făcut obiectul anchetei.

Perioada de referință pentru înregistrarea datelor o constituie trimestrul. Date din Breviar prezintă cumulat datele rezultate din anchetele trimestrelor I-IV 2016.

Călătorii și înnoptări, după motivul special al călătoriei, în anul 2016

Călătorii interne pentru vacanțe și afaceri , pe zone turistice, după durata și organizatorul călătoriei, în anul 2016

Pentru capacitatea și activitatea de cazare turistică, datele provin din cercetări statistice completate de persoanele juridice și fizice care au în proprietate ori administrează structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică. Pentru activitatea agențiilor de turism privind acțiunile turistice organizate, datele provin din cercetări statistice completate de agențiile de turism. Datele privind turismul internațional sunt furnizate din partea Ministerului Administrației și Internelor – Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

și privitor la numărul locurilor de cazare, unde s-a înregistrat o creștere cu peste 20%, situația structurilor de primire turistică prezentându-se așa:

În funcție de destinațiile turistice, numărul de unități de cazare a înregistrat creșteri în zona montană (peste 30 % în anul 2015 față de 2013) urmată de zona Deltei Dunării (peste 28 % în anul 2015 față de 2013), iar privitor la numărul locurilor de cazare, cele mai însemnate creșteri au fost înregistrate în Delta Dunării (peste 27 % în anul 2015, față de 2013), așa:

Numărul turiștilor străini care au vizitat România a crescut cu 322.415 turiști în anul 2015, față de anul 2014, respectiv cu 16,8%, creșteri semnificative fiind înregistrate la nivelul turiștilor proveniți din SUA unde s-a înregistrat o creștere cu 16.781 turiști în anul 2015, față de anul 2014, respectiv de 14,80%, în timp ce numărul turiștilor din Israel a înregistrat o creștere cu 79.882 turiști în anul 2015, față de anul 2014, respectiv de 57,29%:

La nivel național, pe tipuri de unități de cazare, cele mai mari creșteri ale numărului de turiști străini cazați în anul 2015, comparativ cu anul 2014, s-au înregistrat la hosteluri (51,75%), pensiuni turistice (34,33%) și vile (23,29%), iar în ceea ce privește turiștii români, cele mai mari creșteri s-au înregistrat la hosteluri (33,67%), vile turistice (26,31%) și pensiuni turistice (26,95%), în timp ce hotelurile, pensiunile agroturistice și ale tipuri de unități, au înregistrat procente mai moderate de creștere, cuprinse între 15% și 22%:

În dubla sa calitate, de organism de încurajare și de îndrumare a inițiativei particulare și de organism de inițiative ale statului, O.N. T. și-a orientat activitatea în trei direcții și anume:

coordonarea și controlul inițiativelor publice și private în domeniul turismului;

coordonarea investițiilor directe din partea statului și a celor indirecte prin subvenționarea inițiativei private;

propaganda și informarea turistică în țară și în străinătate, în primul rând cu țeluri de publicitate comercială de specialitate și, în al doilea rând, de propagandă generală a țării.

Capitolul 3

Studiu de caz privind turismul românesc

INDICATORII DEZVOLTĂRII DURABILE

În privința indicatorilor dezvoltării durabile ființează mai multe domenii de referință din care se ar putea aminti:

1, Calitatea vieții în mediul urban și-a mediului în general

– procentul populației cu acces la sursele de apă

– gradul de echipare cu rețele de apă a străzilor

– numărul de stații de epurare

2, Folosirea resurselor naturale și generarea deșeurilor

– colectarea deșeurilor, gropile de gunoi, în kg / loc

– modificarea utilizării terenurilor

– extragerea apei subterane și de suprafață, resurse disponibile

3, Transport

– volumul de marfă transportat raportat la PIB

– volumul de pasageri transportat raportat la PIB

– transportul de marfă pe tipuri de transport

Practicile dezvoltării durabile

Impactul turismului asupra mediului admite analiza relației turist – rezervǎ turisticǎ – produs turistic. Existența a numeroși factori exogeni care contribuie la degradarea accentuatǎ a mediului înconjurǎtor impune cu maximǎ stringențǎ folosirea raționalǎ și eficientǎ a resurselor turistice.

Multe destinații și mulți organizatori de turism sesizează astăzi valoarea conservării mediului și își modifică practicile profesionale spre protejarea resurselor naturale și ameliorarea calității mediului, spre educarea turiștilor în țelul minimizării influenței lor asupra habitatelor umane, culturale și ambientale. Cheltuirea banilor cu raționament de la turiști ar putea ajuta la crearea anumitor oportunități mai bune pentru afacerile, gospodăriile și artizanii locali, sprijinind creșterea economică din zonele de destinație.

Conservarea arată păstrarea și folosirea în cunoștință de cauză a mediului natural și antropic.

Parcurile și rezervațiile naturale au protejat numeroase specii care altfel puteau fi distruse de vânatul necontrolat. Turismul nu doar oferă un motiv spre conservarea mediului natural și antropic, ci și furnizează banii spre conservare: o parte din venitul din turism ar putea fi folosit spre păstrarea mediului înconjurător. De pildă, donațiile primite de la vizitatori sunt folosite spre reparații și restaurații.

Cu toate cǎ are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are și o contribuție aparte la efectuarea valorii adǎugate. Având că specific consumul mare de muncǎ vie, de inteligentǎ și creativitate, turismul participǎ la crearea valorii adǎugate într-o masurǎ mai mare decât alte ramuri apropiate din prisma nivelului de dezvoltare.

De asemenea, turismul antreneazǎ și stimuleazǎ producția din alte domenii. Studiile de specialitate au evidențiat realitatea cǎ activitatea anumitor ramuri e provocatǎ în mare parte de trebuințele turismului.

Turismul evidențiazǎ totodatǎ un mijloc de diversificare a structurii economiei unei țǎri. În așa fel, trebuința de adaptare a activitǎții turistice la trebuințele tot mai diversificate, mai complexe ale turiștilor provoacǎ ivirea anumitor activitǎți specifice de agrement, transport pe cablu.

1.3.1. Locul turismului în economia națională

Ca arie de activitate, cuprinzând ansamblul proceselor și relațiilor generate de satisfacerea trebuințelor de consum ale călătorilor, turismul se conturează ca un domeniu distinct de activitate din sfera sectorului terțiar. Apartenența la acest sector e argumentată de conținutul și caracteristicile sale, ca și de comportamentul economic ce îl manifestă.1)

În așa fel, privitor la conținutul, activitatea turistică înglobează servicii de tipul: realizarea de prestații de cazare, alimentație, agrement, tratament, transport, furnizarea de informații, comercializarea de vacanțe etc.

Aceste servicii prezintă trăsăturile serviciilor în general și anume: formă nematerială, nestocabilitate (tratată de unii autori ca perisabilitate ori nondurabilitate), intangibilitate, coincidența în timp și spațiu a producției și consumului lor (inseparabilitate ori indivizibilitate), inseparabilitate față de persoana prestatorului, eterogenitate (variabilitate)1), dar și trăsături distincte: serviciile turistice se individualizează la nivelul grupului ori persoanei, au un caracter dinamic și prezintă o puternică fluctuație sezonieră, complexitate provocată de combinarea elementelor de resurse naturale și antropice distincte fiecărei zone cu serviciile furnizate de organizatori2), prin care serviciile turistice se conturează ca activitate distinctă în economia națională.

Principalele motivații și implicații ale activității turistice în economie sunt:

optimizarea experienței turistice, provocată de existența constrângerilor de timp și

de venituri individuale. Constituie trebuincioasă optimizarea experienței turistului deoarece acesta să poată efectua cea mai bună combinație între destinațiile preferate și posibilitățile reale de satisfacere a dorințelor sale. În acest sens, lansarea pachetelor de servicii turistice vine în sprijinul cunoașterii anticipate a duratei și costului sejurului, ceea ce și explică succesul lor aparte;

– optimizarea beneficiilor, cerință care în turism cunoaște anumite particularități provocate de sezonalitatea acestei activități.

Pentru a stabili locul turismului în economia unei țări, în literatura de specialitate sunt precizate criteriile ce ar putea fi luate în considerare, atunci când turismul e considerat activitate distinctă în economie, componentă a sectorului terțiar și anume:1)

ponderea populației active ocupată în turism în totalul populației active;

contribuția turismului la crearea Produsului Intern Brut;

– ponderea încasărilor din turismul internațional în totalul exportului;

ponderea capitalului fix din turism în volumul total al capitalului fix din economie;

specializarea forței de muncă.

1.3.2. Locul turismului internațional în balanța de plăți și comerțul exterior

Contul turistic al balanței de plăți, elaborat de Organizația Mondială a Turismului și OECD evidențiază un instrument util pentru trasarea politicii macroeconomice în domeniul turismului.

Balanța de plăți prezintă fluxurile monetare care corespund fluxurilor reale de mărfuri și servicii. Operațiunile turistice derulate în plan internațional influențează, la credit și la debit, balanța comercială, balanța serviciilor și balanța capitalurilor.

Cheltuielile și încasările cuprind cazarea și transportul intern, alte consumuri de servicii, exclusiv transporturile internaționale.

Pentru cheltuielile și veniturile legate de transporturile internaționale s-a elaborat un post special în cadrul balanței de plăți. Acesta cuprinde veniturile obținute de casele de transport naționale prin serviciile prestate pentru turiști străini care intră în țara primitoare ca și cheltuielile turiștilor naționali datorită plăților făcute spre transportatorii străini pentru deplasările în străinătate. Soldul balanței transporturilor internaționale ar putea schimba substanțial veniturile nete ale balanței turistice.

Tabelul 1.1. Contul de exploatare turistică

Sursa: Cristureanu, C., Economia și politica turismului internațional, Casa Editorială pentru Turism și Cultură ABEONA, București, 1992, p. 210

Creșterea considerabilă a încasărilor și respectiv a plăților pentru turismul internațional a provocat sporirea influenței lui în cadrul operațiunilor de “comerț invizibil” și a balanței de plăți externe. Statisticile internaționale arată că în unele țări, cum sunt Spania, Austria, turismul ocupă primul loc în capitolele balanței de plăți (locul doi în situația Elveției, locul patru în situația Greciei). Privitor la ponderea încasărilor din turismul internațional în balanța de încasări și plăți a anumitor țări, ea evidențiază 35% în situația Spaniei, 25% în situația Austriei, aproximativ 15% în situația Elveției, aceasta comparativ cu o pondere medie de 4-5%. Ființează și excepții, Cipru, de exemplu, efectuând un procent de 90%.2)

Specializarea internațională în turism are la fundament teoria dotărilor factoriale, teoria costurilor comparative și teoria cererii.1)

În cele mai multe țări cu economii dezvoltate unde turismul constituie ramură de export, el evidențiază, astfel și o însemnată sursă de cheltuieli valutare. În aceste țări se investește masiv pentru turism.

Câteva date sunt edificatoare privitor la dimensionarea cheltuielilor destinate turismului internațional față de totalul importurilor de mărfuri și servicii și anume: în Austria ele se ridică la 12,0%, în Danemarca la 7,3%, în Suedia la 6,8%, în Elveția la 6,4% etc.1) Cea mai mare parte a acestor importuri sunt cele de completare, evidențiind volumul valoric al consumului turistic. În așa fel, cu numărul turiștilor străini crește, cu cresc cheltuielile valutare destinate satisfacerii necesităților lor de consum. Soluția pentru aceste țări constituie restructurarea ofertei lor turistice, modificarea imaginii turistice prin folosirea produselor de proveniență autohtonă în detrimentul celor din import.

Tabelul 1.2. Ponderea încasărilor din turism

față de exporturi în anul 2014

Sursa: http://www.caleaeuropeana.ro/institutul-national-de-statistica

Graficul nr. 3.3. Ponderea încasărilor din turism față de exporturi în anul 2014

Deoarece turismul internațional ori regional să cunoască o evoluție stabilă necesită să se pună în practică o serie de inițiative referitoare la: consolidarea politicii monetare și fiscale, reforme structurale de amploare pentru obținerea resurselor trebuincioase dezvoltării turismului, orientarea forței de muncă disponibilizată ori slab folosită în alte sectoare spre turism.

Cuantificarea influenței veniturilor asupra cererii turistice se face cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii la venituri, dat de relația:

, (1.9)

unde:

c evidențiază cererea ori consumul turistic;

evidențiază variația cererii;

v evidențiază veniturile;

evidențiază variația veniturilor.

Valorile acestui coeficient sunt cuprinse în intervalul [+1,2; +1,4], indicând o legătură directă și puternică între schimbarea veniturilor și a cererii/consumului turistic. În situația țărilor cu o activitate turistică bogată, dar și cu un nivel de dezvoltare economico-socială superior, pentru care cererea turistică se apropie de pragul de saturație, coeficientul variază în limite mai strânse în jurul lui +1. Sensibilitatea ridicată a cererii față de venituri e confirmată și de evoluția acestor indicatori în țara noastră. Prețurile și tarifele se constituie într-un alt factor major de stimulare a dezvoltării turismului, influența prețurilor desfășurându-se pe mai multe planuri și anume:1)

asupra produsului turistic în ansamblul său ori doar asupra uneia din componentele sale: transport, cazare, alimentație, agrement etc.;

asupra pieței interne ori/și internaționale, asupra căreia produce mutații cantitative și/ori calitative.

Oferta turistică, constând în resurse naturale și antropice, la care se adaugă oferta creată, respectiv dotări și echipamente ori fundamentul tehnico-material, influențează câteodată decisiv activitatea turistică. În așa fel, bogăția potențialului natural (relief, climă, ape, floră, faună, peisaj) și a celui antropic (valori istorice, de civilizație și cultură) de care dispune o zonă ori o țară, desigur și gradul lor de amenajare exercită o mare forță de atracție asupra fluxurilor turistice, provocând volumul circulației turistice, structura acesteia și direcțiile lor de orientare. Cel mai des, resursele turistice și nivelul și calitatea bazei tehnico-materiale sunt în strânsă relație cu nivelul și calitatea prestațiilor turistice.

Progresul tehnic are implicații directe asupra gradului de mobilitate a populației, influențând deplasările în interes turistic. Acest factor are impact și asupra altor fenomene, cum sunt urbanizarea, industrializarea, poluarea, dar și conservarea mediului înconjurător etc., fenomene care au implicații asupra activității turistice.

În legătură cu influența directă a progresului tehnic asupra activității turistice, necesită să se arate că nu toate prestațiile turistice sunt la fel de receptive la evoluția tehnologiilor. În așa fel, progresul tehnic influențează mobilitatea populației prin perfecționarea mijloacelor de transport (creșterea vitezei de circulație și a gradului de confort), ameliorarea infrastructurii, creșterea gradului de dotare a populației cu automobile etc., asigurând condiții spre deplasarea unui număr în creștere de persoane, paralel cu creșterea confortului, reducerea duratei călătoriei, reducerea costurilor de transport.

= Timpul liber constituie un alt factor condiționant al turismului, evoluția lui influențând formarea fluxurilor turistice, manifestarea cererii pentru călătorie, facilitând transformarea turismului într-o adevărată industrie.

În analiza procesului de formare a timpului liber la societate și a factorilor care provoacă acest proces un rol însemnat are bugetul de timp:

Figura 1.3. Structura bugetului de timp

Sursa: Angelescu, C., Jula, D., Timpul liber. Condiționări și implicații economice,

Editura Economică, București, 1997, p. 26

S-ar putea constata deci că fenomenul turistic e influențat de un complex de factori, a căror intensitate și direcție de acțiune variază în funcție de condițiile de timp și spațiu, de formele concrete de circulație, iar rezultatul influenței lor la nivel mondial e pozitiv, concretizându-se în impulsionarea circulației turistice.

GRUPAREA JUDEȚELOR, PE MACROREGIUNI ȘI REGIUNI DE DEZVOLTARE

4.3. Potențialul turistic al României

Potențialul turistic constituie condiția esențială a dezvoltării turismului într-un anumit perimetru și ar putea fi descris, într-o abordare generală, prin ansamblul componentelor ce se alcătuiește ca atracții turistice și care se pretează unei amenajări spre vizitare și primirea călătorilor.1)

În literatura de specialitate, spre definirea potențialului turistic, sunt utilizate noțiuni ca atracții turistice și resurse turistice, la care unii autori le acordă semnificații diferite. În așa fel, atracțiile turistice au o arie de conținere mai restrânsă, limitându-se la componentele care atrag atenția, produc impresie, incită la călătorie. Resursele turistice acoperă o sferă dificilă mai largă, pe de o parte noțiunea fiind folosită spre a desemna motivul călătoriei și, în acest situație se referă la atracția propriu-zisă, și la modul de exploatare, la urmările economice asupra turismului iar, pe de altă parte, e utilizată spre a defini mijloacele, sursele trebuincioase desfășurării activității turistice, deci resurse naturale, materiale, precum și umane și financiare.

De asemenea, spre exprimarea ansamblului atracțiilor se uzează și concepte de fond turistic, care indică resursele naturale și culturale în totalitate, cu destinație turistică (ar putea fi și potențial). Noțiunea de patrimoniu turistic, are o arie de referință mult mai mare, conținând componente care asigură exploatarea de resurse turistice.

Potențialul turistic natural conține ansamblul necesităților ce le oferă mediul natural, prin componentele sale.

Potențialul turistic antropic conține creațiile omului în timp, concretizate în componente de cultură, istorie, artă și civilizație, tehnico-economice și socio-demografice care, prin caracteristicile lor atrag fluxurile turistice.

4.3.1. Potențialul turistic natural

Potențialul turistic natural conține ansamblul necesităților mediului natural, care își aplică influența asupra activității turistice, condiționând forme particulare de manifestare a turismului.

Relieful, prin tipurile sale, glaciar, carstic, vulcanic etc., prin treptele și altitudinile sale, prin peisajul geomorfologic, formele sale bizare, fenomenele geologice, monumentele naturii etc. se alcătuiește ca atracție turistică de sine stătătoare, stimulând drumeția, alpinismul ori odihna și recreerea, ca modalități de petrecere a vacanței.

Carpații românești dețin circa 36% din suprafața țării și se impun ca o însemnată zonă turistică, analizați chiar în context european.

Ființează unele particularități care individualizează zona montană și anume:1)

– se compune din munți ușor accesibili (8,5% din zonă depășește 1.500 m altitudine);

– dispune de o rețea densă de popasuri și trecători care au facilitat construirea de drumuri modernizate ori forestiere;

– la poalele ori pe culmile anumitor masive montane s-au construit stațiuni montane ori cabane de interes național ori internațional;

– domeniul schiabil este, în general, lipsit de avalanșe și ferit de viscole;

– fizionomia și expunerea reliefului, ca și condițiile meteorologice sunt factori facilitanți pentru sporturile de iarnă.

Potențialul speologic e foarte bogat, cuprinzând peste 10.900 peșteri, (ceea ce situează România pe locul 3 în Europa), unele de o excepțională valoare științifică ori estetică, cu statut de monument al naturii ori rezervație.1)

Zona carpatică a României prezintă un imens domeniu schiabil, care se desfășoară pe o altitudine de circa 1.200-1.400 m (de la 800 la 2.200 m), în general, lipsit de avalanșe și ferit de viscole. În așa fel, cele mai întinse și mai însemnate domenii schiabile se localizează între 1.500 și 1.800 m altitudine (de exemplu, în munții Bucegi, Parâng, Muntele Mic, Postăvaru, Retezat, Rodna, Vlădeasa etc.), dar în unele zone (Făgăraș, Rodna și Retezat) ori în stațiunile montane Scărișoara și Stâna de Vale, situate la doar 1.200-1.400 m altitudine, dar în calea anumitor mase de aer oceanic, schiatul se practică peste patru luni pe an.

Unele masive montane ca Muntele Mic-Țarcu, Parâng, Rodna, Făgăraș, Bucegi au amenajate pârtii și mijloace de transport pe cablu în sistem cascadă, de la etajul inferior (900-1.000 m) la cel superior, montan (2.200 m), ceea ce permite valorificarea succesivă a domeniului schiabil și prelungirea sezonului de sporturi de iarnă până în aprilie-mai.

În partea de est a Carpaților Meridionali, centrele de alpinism de la Bușteni, Brașov și Sibiu, fiind recunoscute pe plan național și internațional, fac posibilă practicarea unei alte forme distincte de turism, anume cel pentru alpinism. Sunt cunoscute peste 1.000 de trasee cu grade diferite de dificultate, pentru alpinismul de iarnă și de vară, localizate, cu precădere, în masivele unde predomină formele glaciare ori abrupturile calcaroase, cum sunt: Bucegi (256 trasee), Piatra Craiului (218 trasee), Retezat (71 trasee), Apuseni (69 trasee), Cheile Bicazului (42 trasee), Făgăraș (11 trasee), Cernei (21 trasee) etc.2)

Hidrografia, prin existența și debitul râurilor, prin suprafața lacurilor și mărilor și a țărmurilor aferente, prin delte și estuare, prin apele minerale și termominerale etc. creează principalele motivații de călătorie spre turismul de week-end, de pescuit, de cură heliomarină, de practicare a sporturilor nautice, de tratament balneomedical.

Vegetația, prin bogăția și diversitatea speciilor, prin prezența unei flore distincte ori a anumitor monumente ale naturii, generează forme distincte de turism și anume: turism științific, de vizitare a parcurilor și rezervațiilor ori completează celelalte resurse, sporindu-le valoarea peisagistică, estetică. Sunt intrate deja în circuitul turistic cunoscutele făgete seculare din Semenic, codrii de la Slătioara și din Giumalău, pădurile Ciornuleasa, Comana, Frasinu din Câmpia Română, dar și zonele de vegetație submediteraneeană din defileul Dunării, Munții Banatului și Valea Cernei, ca și Pădurile de liliac din județul Caraș-Severin și, nu mai puțin cunoscuta vegetație distinctă a Deltei Dunării.

Fauna, prin valoarea sa cinegetică și piscicolă, dar și cea estetică și științifică, contribuie la dezvoltarea activității turistice, datorită diversificării obiectivelor de atracție turistică. Fauna face posibilă stimularea turismului de vânătoare (pe zone, animalele cele mai căutate în acest țel fiind: ursul, mistrețul, cerbul, căprioara, cocoșul de munte etc. în masivele Călimani-Harghita, Rodna-Maramureș, Ceahlău-Bistrița-Tarcău, Godeanu-Țarcu etc., căpriorul și mistrețul în pădurile de deal și câmpie, diverse specii de păsări în bălțile și Delta Dunării).

Fauna acvatică și cea ihtiologică (păstrăvul și lipanul în lacurile de deal și de munte, cleanul, mreana, crapul, știuca, bibanul și carasul în lacurile de dealuri și câmpie, crapul, știuca, somnul, șalăul și sturionide ca: nisetrul, cega, păstruga etc. în Dunăre și Delta Dunării) întregesc celelalte componente ale potențialului turistic natural al României.

Fondul de factori naturali de cură ai României, de o recunoscură valoare națională și internațională, e format din mofetării, complexul de factori terapeutici ai litoralului (elemente clasice de talasoterapie, nămoluri sapropelice și de turbă, ghiolurile, apele mezotermale, sulfuroase etc.), plantele medicinale, apele minerale și termominerale, lacurile terapeutice, nămolurile terapeutice, salinele etc.1)

4.3.2. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic al României se compune din valorile cultural-istorice ale țării (vestigiile arheologice, monumentele istorice și de artă, instituțiile și evenimentele cultural-artistice, arta și tradiția populară), obiectivele economice de interes turistic, fundamentul material distinctă turismului și potențialul socio-demografic (forța de muncă).

Deci evoluția populației României și a cererii turistice nu se înscrie în tendința globală de evoluție, datorită regresului economic general din țara noastă.

În activitatea turistică, un rol însemnat revine segmentului populației de vârsta a treia, situată la 55 ani și peste, care alături de populația activă, dețin ponderea cea mai mare în cererea turistică.

România – prezentare turistică

România e situată în sud-estul Europei Centrale, în interiorul și exteriorul arcului munților Carpați, pe cursul inferior al Dunării (1075 km), cu ieșire la Marea Neagră, la o distanță față de extremitățile continentului, ce variază între 1050 km și 2800 km.

Teritoriul României e situat la intersecția paralelei 45o N cu meridianul 25o E. România e o țară carpatică și dunăreană, cu ieșire la Marea Neagră. Litoralul românesc al Mării Negre se desfășoară pe 245 km, între gârla Musura (granița cu Ucraina) și localitatea Vama Veche (granița cu Bulgaria).

Capitala: Municipiul București.

Orașele principale: București, Iași, Constanța, Cluj-Napoca, Timișoara, Galați, Craiova, Brașov, Ploiești, Brăila. Porturile principale: – la Marea Neagră: Constanța, Mangalia; – la Dunăre: Moldova Nouă, Orșova, Drobeta Turnu-Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenița, Călărași, Cernavodă, Hârșova, Măcin, Brăila, Galați, Tulcea, Sulina.

Aeroporturile principale: București (Otopeni, Băneasa), Constanța (Mihail Kogălniceanu), Timișoara, Cluj-Napoca, Iași, Arad, Oradea, Baia Mare, Târgu Mureș, Suceava, Bacău, Deva, Sibiu, Craiova, Tulcea.

Potențialul turistic de excepție al României e marcat prin două componente esențiale: – componenta naturală, reprezentată prin peisaje spectaculoase, configurația variată a reliefului, condițiile climatice favorabile, valoarea terapeutică și abundența anumitor factori naturali de cură; – componenta antropică, reprezentată prin vestigii ale civilizațiilor ce s-au succedat pe teritoriul României din vremuri imemoriale, monumente și obiective de artă laică ori religioase, muzee și colecții muzeale, elemente de etnografie și folclor de mare frumusețe și originalitate, realizări actuale de prestigiu.

Aceasta alcătuiește componentele de atractivitate ale ofertei turistice românești: de sejur (de litoral, m,ontan, balnear), vânătoare și pescuit sportiv, turism itinerant cu valențe culturale, turism profesional etc.

Poziția geografică îi conferă României statutul de țară carpato-danubiano-pontică, datorită celor trei elemente naturale descrisorii în structura peisagistică și a teritoriului: Munții Carpați, fluviul Dunărea și Marea Neagră. Fiecare formă a cadrului natural deține, după distinctul său, o anumită capacitate de potențial turistic, urmărită pe treptele majore de relief, crește de la câmpie, la dealuri și podișuri până la unitățile montane, excepție făcând litoralul românesc al Mării Negre și Delta Dunării, care prezintă aspecte fizico-geografice originale.

România e deținătoarea unui tezaur imens de vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură ori de artă, ca și a unui inestimabil patrimoniu care atestă evoluția și continuitatea de muncă și de viață pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și artei poporului român.

Resursele turistice antropice sunt în principal, următoarele: – vestigiile arheologice; – monumentele istorice, de arhitectură și de artă cu o valoare de unicat; – muzeele și casele memoriale; – mărturiile civilizației și culturii populare; – satele turistice.

Zone turistice din România cu caracteristici neobișnuite:

– București – capitala României cel mai mare centru politic, industrial, administrativ, cultural, științific și turistic al țării;

– Munții Carpați – prin întindere, ușoară accesibilitate, originalitatea și frumusețea peisajelor montane, bogăția de ape minerale și multiple posibilități de practicare a sporturilor de iarnă, constituie cea mai mare și mai complexă zonă turistică a țării.

Aici se găsesc renumitele stațiuni montane internaționale Poiana Brașov, Sinaia, Predeal, care, alături de Borșa, Stâna de Vale, Păltiniș, Durău, Semenic, Muntele Mic, Bâlea, dispun de hoteluri moderne și vile cochete, restaurante, frecvente posibilități de agrement, pârtii și instalații pentru sporturile de iarnă și transport pe cablu.

Turismul balnear are, de asemenea, puternice baze de tratament, cazare și agrement în frumoasele stațiuni din depresiunile ori culoarele de văi carpatine: Băile Herculane, Băile Felix, Călimănești-Căciulata, Slănic-Moldova, Băile Tușnad, Covasna, Vatra Dornei etc.;

– Litoralul românesc al Mării Negre – zona respectivă are o alcătuire complexă care-i mărește valoarea turistică. Ea se desfășoară pe o lungime de 245 km, cu Delta Dunării și lagunele Razim-Sinoe la nord, la sud pe aprox. 70 km se întinzându-se litoralul turistic propriu-zis.

Stațiunile de pe litoral, arhicunoscute în turismul internațional: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, au baze de cazare și tratament moderne cu diverse posibilități de agrement;

– Delta Dunării, e situată în partea de nord a litoralului românesc, la 122 km de Constanța. Se prezintă ca o imensă suprafață cu stuf, din care se desprind plauri cu nuferi, plante amfibii și carnivore, păduri de plopi și sălcii pletoase. Delta Dunării constituie astfel și cel mai bogat parc faunistic din Europa, cu peste 300 specii de păsări, 60 specii de pești de mare valoare economică;

– Moldova de Nord, Bucovina ori “țara de Sus a Moldovei” – e renumită pe plan internațional prin mănăstirile și bisericile sale – Voroneț, Moldovița, Sucevița, Humor, Arbore, Dragomirna, Putna etc.;

– Maramureș – Oaș – perimetrul respectiv evidențiază una dintre cele mai originale zone istorico-etnografice ale țării. Bisericile de lemn, porțile masive, au înscrustări originale și ornamente variate, ceramică cu motive decorative dacice (Vama-Oaș); –

Zona Oltenia se constituie ca o zonă turistică însemnată, situată între Carpații Meridionali și Dunăre;

– Zona Transilvania – sub acest nume e cunoscută, din vremea cuceririi romane, regiunea geografică din România cuprinsă în interiorul arcului carpatic;

– Moldova Centrală – constituie provincia istorică românească situată la est de Carpații Orientali;

– Dunărea – a constituit încă din antichitate o arteră de comunicație între Europa Centrală și Peninsula Balcanică;

– Banatul – străveche vatră de locuire și de cultură românească, e situat în sud-vestul României, între Dunăre, Mureș și lanțul Carpaților Meridionali.

Sursa: http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_romaniei_2017.pdf

Ponderea încasărilor din turism la PIB

Țara noastră se situează pe ultimul loc în UE în privința ponderii încasărilor din turism la nivel de produs intern brut, potrivit datelor statistice, citate într-o analiză KeysFin. Dacă pentru Malta, Cipru și Croația, turismul evidențiază peste 12% din PIB, România raportează abia 1% din PIB.

Conform analizei, pentru a ajunge din urmă celelalte țări, România necesită să investească în primul rând în infrastructura de transport și în dezvoltarea facilităților de cazare la standarde internaționale.

Analiștii precizează: "Deschiderea noilor unități de 5 stele de pe litoral, cum o constituie Phoenicia Royal din Năvodari, evidențiază un pas înainte, însă avem în continuare dificultăți cu traficul rutier, aerian și feroviar spre stațiuni, cu calitatea serviciilor de cazare și masă și, mai ales, cu profesionalismul angajaților din acest sector".
     Potrivit studiului realizat de KeysFin, pe litoralul românesc cele mai mari afaceri cu sediul social în Constanța și Tulcea le-a făcut, anul trecut, M.W.Import Export SRL (hoteluri), din Mangalia, 28,9 milioane de lei. Compania e urmată în clasament de Georgio Fast SRL din Constanța, specializată în restaurante, care a înregistrat afaceri de 23,3 milioane lei, și de Complex Delta SRL din Tulcea, al cărei business hotelier a depășit 22,3 milioane lei în 2016.

România prezintă încasări din turism de 2,24 miliarde de euro, dar românii cheltuie în străinătate pentru servicii de turism de 3,12 miliarde de euro.

Specialiștii INACO solicită Guvernului României să țină cont de trei teme speciale ce țin de dezvoltarea turismului, respectiv: deficitul balanței de plăți în turism, forța de muncă și promovarea inexistentă.

Deficitul imens de 874 milioane de euro înregistrat în anul 2017, e aproape de două ori și jumătate mai mare față de anul 2016, când deficitul se ridica la 363 milioane de euro.

Datele Institutului Național de Statistică (INS), publicate la începutul lunii aprilie, arată că numărul sosirilor înregistrate în structurile de primire turistică din România, în primele două luni din 2018, a crescut cu 6,7%, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, în timp ce, în situația înnoptărilor, s-a înregistrat o creștere cu 6,4%.

Din numărul total de sosiri în structurile de primire turistică având funcțiuni de cazare, cele ale turiștilor români au reprezentat, în perioada menționată, 79,4%, iar ale turiștilor străini 20,6%, ponderi similare cu cele din primele două luni din 2017.

Durata medie a șederii în România a fost de 1,9 zile, în situația turiștilor români, și de două zile la turiștii străini.

Cât privește cheltuielile efectuate de la turiștii nerezidenți, cazați în România în cursul anului 2017, statistica oficială relevă realitatea că acestea au depășit 6 miliarde de lei. Turiștii nerezidenți (circa 2,75 milioane) care au ales, anul trecut, ca destinație țara noastră, au cheltuit, în medie, 2.183 lei/persoană.

Mai mult, deși în 2015 s-a înregistrat, la nivel național, o creștere de la 3,76 milioane nopți de cazare în 2014 la 4,46 milioane nopți de cazare, însemnând cu 18,5%, nivelul încasărilor din turismul internațional s-a diminuat în 2015 de la 1.832 milioane de dolari în anul 2014 la 1.704 milioane de dolari”.

Nivelul mic al veniturilor efectuate de România din sectorul turismului, comparativ cu alte state cu un potențial mult mai mic decât al țării noastre, reflectă incapacitatea factorilor decidenți din acest sector în a crea politici durabile, care să genereze o dezvoltare continuă și o creștere a nivelului veniturilor înregistrate în cadrul acestui sector, s-arată în raportul Curții de Conturi.

În concluzie, fără implicarea tuturor factorilor decidenți, din domeniul turismului, și din sectoarele adiacente, care ia parte în fel indirect la dezvoltarea acestui sector, și fără stabilirea anumitor strategii și politici comune între aceste sectoare, nu s-ar putea efectua performanță în sectorul turismului.

Ponderea veniturilor din turism în Produsul Intern al României (PIB) a manifestat o tendință de scădere în perioada 2008-2010, deoarece din anul 2011 să se înregistreze o tendință de creștere, ajungând să se situeze în anul 2013 la nivelul de 1,929%, puțin peste nivelul de 1,901% înregistrat în anul 2008, respectiv:

Raportat la ponderea veniturilor din turism în PIB, România prezintă aproximativ 47% din media înregistrată în cele 34 țări membre ale OECD12 , la nivelul anului 2014, ponderi mai reduse înregistrând doar 3 state (Canada, Danemarca și Luxemburg). Nivelul mic al veniturilor efectuate de România din sectorul turismului, comparativ cu alte state cu un potențial mult mai mic decât al țării noastre, reflectă incapacitatea factorilor decidenți din acest sector în a crea politici durabile, care să genereze o dezvoltare continuă și o creștere a nivelului veniturilor înregistrate în cadrul acestui sector. În ceea ce privește cheltuielile turistice realizate în perioada 2013-2015, s-a constatat o creștere la nivelul cheltuielilor realizate de turiștii români (cu 12% în anul 2015, față de anul 2013), și la nivelul cheltuielilor realizate de turiștii străini (cu 17,6% în anul 2015, față de anul 2013), după cum urmează:

Grafic nr.3. Cheltuieli efectuate de turiști la unitățile de cazare

Raportat la numărul de turiști sosiți din alte state, comparativ cu alte 5 state din regiune, în anul 2014, România prezintă un nivel extrem de redus, situându-se pe penultimul loc cu un număr de 1,9 milioane turiști și un nivel al încasărilor înregistrate din turism internațional de 1,8 mld $, respectiv

În funcție de nivelul de confort și a ofertei de servicii, numărul structurilor de primire turistică la nivel național a înregistrat o creștere, privitor la numărul de unități de cazare, înregistrându-se o creștere de la 8.387 unități în anul 2013 la 10.569 unități în anul 2015, cu peste 26%.

În funcție de destinațiile turistice, numărul de unități de cazare a înregistrat creșteri în zona montană (peste 30 % în anul 2015 față de 2013) urmată de zona Deltei Dunării (peste 28 % în anul 2015 față de 2013), iar privitor la numărul locurilor de cazare, cele mai însemnate creșteri au fost înregistrate în Delta Dunării (peste 27 % în anul 2015, față de 2013).

În ceea ce privește numărul de turiști sosiți în perioada 2013-2015 în structurile de primire turistică, s-a constatat o creștere privitor la numărul de turiști români, respectiv cu 23,5% în anul 2015, față de anul 2013, și privitor la numărul turiștilor străini, respectiv cu 30%:

Capacitatea României de a atrage turiști e însemnată, cu mai mult cu aceștia provin din statele unde condițiile economice sunt mai bune, iar reprezentarea grafică se prezintă astfel:

1.3. CADRUL LEGAL PENTRU PROTEJAREA MEDIULUI ECONOMIC, CULTURAL ȘI ECOLOGIC

Conform Ghidului de Legislație Turistică editat de Ministerul Transporturilor în anul 2007, Construcțiilor și Turismului; Cap.II, Art.III se specifică : “ patrimoniul turistic este constituit din bunuri proprietate privată și este valorificat și protejat în condițiile legii “.

Pentru protejarea mediul ecologic este cunoscută Legea nr 137 din 1995 “ Legea protecției mediului “ în care sunt stipulate norme juridice pentru protecția cadrului natural , a elementelor de floră, faună și peisaj.

Mai poate fi amintită Hotărârea Guvernului nr 511 din anul 2001, privind unele masuri de organizare a activității de agrement în stațiunile turistice. Interesantă este si Hotărârea Guvernului nr 31 pe 1996 pentru aprobarea Metodologiei de avizare a documentațiilor de urbanism privind zone și stațiuni turistice și a documentațiilor tehnice privind construcții din domeniul turismului. Tot în aceeași notă se înscrie si Legea nr 597 din 2001 privind unele măsuri de protecție și autorizarea construcțiilor în zona de coasta a Mării Negre. Ordonanța de urgență a Guvernului nr 19 din 2006 are în vedere utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă.

Pentru protejarea turiștilor dar și a cadrului economic în general a fost dată Hotărârea Guvernului nr 559 din 2001 privind comercializarea produselor alimentare și nealimentare în stațiunile turistice. Hotărârea de Guvern nr 306 din 2001 se referă la practicarea de către agenții economici din turism și de către instituțiile de cultură de tarife nediscrimatorii pentru turiștii și vizitatorii români și străini.

Hotărârea de Guvern nr 805 din 2001 se referă la unele masuri de informare asupra tarifelor maximale pentru serviciile de cazare în structurile de primire turistice cu funcțiuni de cazare turisticăla turismul neorganizat.

În privința activității de comercializare a pachetelor de servicii turistice avem în vedere Ordonanța Guvernului nr. 107 din 1999.

În ceea ce privește cadrul economic se poate aduce în vedere Ordinul Ministrului Turismului nr 235 din 2001 privind asiguraea turiștilor în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism

Hotărârea de Guvern nr.709 din 10 iunie 2010, art.1 aliniatul 2 prevede foarte clar, în scopul protecției turiștilor, serviciile de cazare și alimentație publicã se asigurã numai în structuri de primire turistice clasificate . Tot în această lege, la art.7 , se specifică tot în acest sens următoarele :

În scopul protecției turiștilor și al alinierii la standardele europene privind calitatea serviciilor, operatorii economici proprietari sau administratori de structuri de primire turistice au obligația sã asigure ca activitatea acestor structuri sã se desfãșoare cu respectarea urmãtoarelor reguli de bazã.

a) menținerea grupurilor sanitare în perfectã stare de funcționare și curãțenie;

b) furnizarea apei calde la grupurile sanitare și în spațiile de producție din structurile de

primire turistice unde acest criteriu este obligatoriu, potrivit criteriilor prevãzute la art. 6;

c) asigurarea unei temperaturi minime de 18 grade C în timpul sezonului rece în spațiile de

cazare și de servire a mesei;

d) deținerea autorizațiilor: sanitarã, sanitar-veterinarã, de mediu și de prevenire și stingere a incendiilor – PSI, în cazul unitãților pentru care, potrivit legii, este obligatorie obținerea

acestora;

e) organizarea programelor artistice, a audițiilor muzicale, video, TV, organizate în aer liber, în construcții deschise, cum sunt cele care nu au toate laturile și acoperișul izolate fonic, precum și în construcții provizorii, cum sunt corturile, terasele acoperite și altele asemenea, sã respecte nivelul maxim de zgomot stabilit prin reglementãrile specifice;

f) funcționarea structurilor de primire turistice numai în clãdiri salubre, cu fațade zugrãvite și bine întreținute;

g) respectarea reglementãrilor legale în vigoare ce privesc activitatea desfãșuratã prin

structura de primire turisticã

Ordinul Ministrului nr.1269 din 15 aprilie 2010, are în vedere aprobarea Normelor Metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice.

La punctul nr. 4. Tipuri de structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare

Conform prezentelor norme metodologice, în România pot funcționa următoarele tipuri de structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare, clasificate astfel:

1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;

3. moteluri de 3, 2, 1 stele;

4. hosteluri de 3, 2, 1 stele

5. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;

7. bungalowuri de 3, 2, 1 stele;

8. cabane turistice de 3, 2, 1 stele;

9. campinguri, sate de vacanță, popasuri turistice, căsuțe tip camping, de 4, 3,

2, 1 stele;

10. pensiuni turistice și pensiuni agroturistice de 5, 4, 3, 2, 1 stele/flori;

11. apartamente sau camere de închiriat de 3, 2, 1 stele;

12. structuri de primire cu funcțiuni de cazare pe nave fluviale și maritime de 5,

4, 3, 2, 1 stele.

Tot în cadrul acestei legi se precizează și reguli generale privind clasificare structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare.

1. Structurile de primire turistice vor avea firme exterioare, în concordanță cu certificatul de clasificare, în ceea ce privește denumirea, tipul și categoria unității. Pentru categoriile 5, 4 și 3 stele, firmele vor fi luminoase.

2. În spațiile de cazare, precum și în grupurile sanitare, cu excepția WC exterioare, se va asigura în sezonul rece o temperatură minimă de 18 grade C și în sezonul cald de maxim 25 grade C.

3. La grupurile sanitare se va asigura în permanență apă caldă și rece

4. Construcțiile vor fi astfel realizate încât să se evite deranjarea turiștilor

din cauza zgomotelor produse de instalațiile tehnice ale clădirii sau a altor factori de poluare

4.1. Nu se admit spații de cazare situate la subsol sau fără aerisire și lumină naturală directă. Spațiile comune vor fi bine aerisite și iluminate

4.2. Pardoselile și pereții grupurilor sanitare vor avea finisaje din materiale ușor lavabile și de bună calitate.

4.3. Inventarul moale (lenjeria de pat, prosoapele și halatele) va fi de regulă de culoare albă. La categoriile de 4 și 5 stele, materialele folosite pentru perdele, draperii, lenjerie, vor fi din mătase, bumbac sau alte materiale de calitate superioară.

5. Starea generală de curățenie, salubritate și igienă se asigură în condițiile prevăzute de Normele de igienă aprobate prin Ordinele ministrului sănătății publice

6. Lenjeria de pat, prosoapele și halatele vor fi schimbate la eliberarea camerei, iar pentru sejururile mai lungi, ori de cate ori este nevoie, dar nu mai târziu de:

Sunt precizate de asemenea în anexele prezentei legi criteriile pe care unitățile de cazare și alimentație trebuie să le îndeplinească pentru obținerea unei anumite clasificări.

3. Evaluarea modului unde s-au efectuat și implementat politicile și strategiile Guvernului în domeniul dezvoltării turismului și a programelor de promovare turistică

În fapt, în anul 2007, Guvernul României a stabilit că e trebuincioasă elaborarea unui Master Plan al dezvoltării turismului, pentru a pune fundamentele implementării unei abordări durabile a dezvoltării turismului din România. În așa fel, a fost elaborat Master Planul pentru turismul național al României 2007 – 2026, în urma încheierii unui contract cu Organizația Mondială a Turismului (UNWTO), care, deși a fost asumat de reprezentanți ai instituțiilor din România, nici până la data finalizării misiunii de audit acesta nu a fost aprobat printr-o Hotărâre de Guvern. Printr-o Strategie de dezvoltare a turismului bine fundamentată și cu obiective bine conturate s-ar putea asigura, pe de o parte, dezvoltarea durabilă a acestui sector, iar pe de altă parte creșterea nivelului veniturilor efectuate de acest sector. În ultimii ani, în România au ființat frecvente încercări de elaborare a anumitor strategii de dezvoltare a turismului, care au eșuat, nefiind finalizate și aprobate de Guvernul României.

Având ca fundament de pornire Master Planul elaborat în anul 2007, au fost elaborate câteva Planuri și Strategii, respectiv:

Planul de Marketing Strategic și Operațional pentru turismul României; Multe din acțiunile propuse în acest plan au fost preluate în Programul multianual de marketing și promovare turistică, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 20/18.01.2012.

Strategia de turism balnear. Turismul balnear constituie o formă de turism care se fundamentează pe un potențial permanent, de mare complexitate, multitudinea de izvoare naturale, nămol și gaze cu proprietăți de tratament din Romania fiind binecunoscută.

Deși a fost elaborat în anul 2010 și reactualizat în anul 2015, Master Planul pentru dezvoltarea turismului balnear nu a fost aprobat printr-o hotărâre de Guvern.

Strategia de ecoturism – deși a fost elaborată în anul 2009 și reactualizată în anul 2015, nu a fost aprobată printr-o hotărâre de Guvern -2016.

România e în acest moment printre primele țări care a dezvoltat un sistem de recunoaștere a destinațiilor de ecoturism pe fundamentul Standardului European de Ecoturism (EETLS), primul sistem recunoscut la nivel global de Consiliul Mondial pentru Turism Durabil (GSTC) în septembrie 2012, iar calitatea serviciilor și destinațiilor în ecoturism se raportează deja la acesta.

nu a fost elaborată o Strategie a turismului cultural, deși multe obiective fac parte din patrimoniul UNESCO, iar diversitatea si răspândirea lor evidențiază un beneficiu mare în încurajarea dispersiei vizitatorilor în țară și în special în zonele rurale. În ceea ce privește monumentele istorice, România are șapte obiective turistice incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Unele din acestea sunt aparte prin realitatea că evidențiază puncte de atracție într-o anumită zonă și nu un singur centru de interes: Delta Dunării (desemnată in 1991); Mănăstirile din Moldova (1993) – 7 puncte de interes; Mănăstirea Horezu (1993); Satele cu biserici fortificate din Transilvania (1993, 1999) – 7 puncte de interes; Cetățile Dacice din Munții Orăștie (1999) – 6 puncte de interes; Centrul istoric din Sighișoara (1999); Bisericile de Lemn din Maramureș (1999) – 8 puncte de interes. Astfel, Muzeele evidențiază o componentă semnificativă a punctelor de atracție frecventate de la vizitatori, în România fiind acreditate oficial un număr de 82 de muzee.

În contextul celor prezentate anterior, se constată, pe de o parte, neelaborarea de strategii în cadrul acestui sector, iar pe de altă parte neaprobarea de la Guvernul României a celor elaborate de ANT, remarcându-se în așa fel trebuința stringentă a elaborării și aprobării acestor Strategii, cu obiective bine descrise și cu stabilirea anumitor modalități de sprijin pentru efectuarea lor, cu termene și responsabilități clare pentru factorii implicați.

În acest context, se recomandă extinderea verificărilor asupra investițiilor în infrastructura turistică, în privința inventarierii investițiilor efectuate desigur și a celor aflate în curs, pentru care se va stabili (inclusiv cu deplasări la fața locului) stadiul actual al lucrărilor de investiții, a identificării investițiilor începute și abandonate, a investițiilor aprobate și neîncepute, a investițiilor finalizate dar care nu funcționează în scopul unde au fost aprobate și efectuate, pentru care se vor stabili cauzele, iar pentru cazurile identificate se recomandă stabilirea anumitor criterii de prioritizare a efectuării proiectelor de investiții, identificarea nevoii de fonduri ce necesită alocate în privirea finalizării obiectivelor, raportat la sursele proprii ale Unităților Administrativ Teritoriale beneficiare, desigur și dispunerea de măsuri conform atribuțiilor și competențelor stabilite de lege.

Concluzii

Se poate afirma că turismul poate să aibă un impact benefic asupra unei regiuni geografice prin infuzia de capital, creșterea bugetului local, punerea în valoare a unor obiective turistice, astfel multe obiective turistice naturale sau antropice pot fi salvate de la distrugere sau degradare.

Impactul turismului poate fi si unul negativ atunci când capacitatea de primire este depășită, și atitudinea turistilor nu este una civică și de bun simț, degradând elementele turistice.

Totuși, turiști pot să devină victime ale dorinței de profit lucru practicat frecvent în prezent, de aceea legislația în vigoare ar trebui să protejeze turiștii. Necesită prevăzute sancțiuni pentru persoanele, managerii care nu-și îndeplinesc obligațiile de oaspeți, dar și pentru turiștii care nu au o atitudine corespunzătoare.

Dacă turismul și mediul înconjurător sunt în armonie, mediul are beneficii din turism.

Chestiunea impactului turismului asupra mediului e pe de însemnată pe de diversificată. Ea ajunge, practic indispensabilă pentru a completa inventarul general de dificultăți și de a-l focaliza asupra aspectelor metodologice, prospective, care să urmărească, în final, conservarea, protejarea și reconstrucția ecologică pe principii durabile.

În anul 2017, turiștii români au optat mai mult, decât în 2016, pentru zona Delta Dunării, stațiunile din zona montană și alte localități și trasee turistice. S-a diminuat interesul pentru București și orașele de reședință de județ. Cu privire la turiștii străini se constată interes sporit pentru Delta Dunării și orașul Tulcea, stațiuni din zona balneară și alte localități și trasee turistice. S-a diminuat numărul de turiști străini primiți în zonele montane și București ori orașele reședință de județ.

Activitatea turistică în România necesită să evidențieze un domeniu însemnat căruia să i se acorde atenția cuvenită. constituie domeniul care ar putea aduce venituri suplimentare, să asigure locuri de muncă și să asigure venituri destul de consistente celor care lucrează în acest domeniu. De asemenea, resursele turistice ale României necesită valorificate, un exemplu ar fi agroturismul care ar putea să ofere condiții de excepție vizitatorilor români.

Mediul geografic se prezintă ca un sistem complex care poate oferi importante resurse turistice naturale dar și antropice prin componenta umană, însă are nevoie de protecție pentru că este un mediu fragil, sensibil la cele mai mici variații, la fel cum și un turism agresiv duce la distrugerea elementelor naturale și culturale.