Este cunoscută incă din antichitate dorința oamenilor de a călători, indiferent de scopul ales, aceasta dorință se manifestă in zilele noastre din ce… [306608]

INTRODUCERE

Este cunoscută incă din antichitate dorința oamenilor de a călători, [anonimizat], a tradițiilor și obiceiurilor unui popr, a unei zone turistice, a unui fenomen.

Istoria vinului este strns legată de importanța pe care acesta o are in consumul casnic. Pastrarea intactă a obiceiului de cultivare a vitei de vie pe teritoriul Romaniei precum și modul tradițional de culegere a acesteia și perpetuarea tehnicilor folosite de generații in obșinerea unui vin calitativ au determinat din ce in ce mai multe persoane atat din țară cât și din străinătate să iși dorească a purcede intr-o [anonimizat], fapte și locuri.

In sprijinul acestor dorințe, s-a [anonimizat] o serie de experiențe inedite din punct de vedere gastronomic și al dezvoltării interpersonale.

Dezvoltarea turismului tematic ce vizează parcurgerea Drumurilor Vinului in județul Prahova, a drumului Cramelor in județul Buzău și a Drumului Podgoriilor din Județul Vrancea a condus la integrarea Romaniei in planul internațional de călătorie privind zonele rurale.

[anonimizat].

Lucrarea de față prezintă pe parcursul a [anonimizat] o serie de noțiuni referitoare la importanța și dezvoltarea turismului tematic in cateva dintre țările Europei și in Romania.

Accentul cade insă pe particularizarea turismului oenologic si prezentarea anumitor regiuni importante din acest punct de vedere atât in Rommania cât și in unele state ale Europei.

In ultimul capitol am abordat prezentarea amanunțită a celor trei drumuri de o factura importanță la nivel inernațional din țara noastră și anume: [anonimizat]. Studiul de caz prezintă particularitățile acestor trasee trustice tematice cu referire strictă pentru obiectivele turistice vizate si o serie de strategii de abordare in promovarea acestora. In incheierea acestei lucrări am adus in vedere rorlu promovării drumurilor tematice și metodele prin care se realizează aceasta in țara noastră. Lucrarea se incheie cu prezentarea surselor bibliografice de inspirație in realizarea sa.

CAPITOLUL 1 [anonimizat], să fie protejat spre binele generațiilor viitoare.

“În ultimii 50 de ani turismul a devenit una din cele mai importante industrii aflată în continuă dezvoltare. Turismul a devenit însă de asemenea o mare problemă culturală și de mediu în multe zone datorită dezvoltării puternice pe termen scurt care nu ține cont de schimbările pe termen lung pe care le produce.

Conceptele care puse cap la cap alcătuiesc o strategie de turism durabil au fost proiectate și testate tocmai pentru a evita deteriorarea echilibrului zonelor unde se desfășoară activități turistice și sunt potrivite pentru a fi aplicate și în România. Timp de mulți ani, România a fost ținută oarecum separat de sistemul turistic internațional din motive politice. Acum, cu ajutorul strategiilor de turism durabil România poate începe să obțină beneficii din turism cu evitarea greșelilor care s-au făcut în alte zone”. (13).

Dezvoltarea durabilă înseamnă în plan material menținerea posibilităților și condițiilor de viață pentru generațiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile cel puțin la nivelul celor existente pentru generația actuală, precum și redresarea factorilor de mediu afectați de poluare. În plan spiritual, dezvoltarea durabilă înseamnă mult mai mult; înseamnă conservarea moștenirii faptelor de cultură, realizate de cei din trecut și de cei de azi și dezvoltarea capacității de creație în viitor, a elitei celor care ne urmează.

În ultimii ani, deceniile noua și zece ale secolului XX, s-a urmărit ca expansiunea turismului să se realizeze echilibrat, în conformitate cu standardele care garantează păstrarea echilibrului ecologic și evita suprasolicitarea resurselor, poluarea și orice alte impacte negative asupra mediului.

Turismul durabil presupune dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile viitoare.

Noțiunea de impact presupune analiza relației turist – resursa turistică – produs turistic, care se desfășoară de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, până la asigurarea pachetului de servicii și acțiuni turistice, menite să pună în valoare obiectivul respectiv. Impactul asupra unei zonei turistice este dat de : (Istrate, I.; Bran, F; Roșu, A., G, 1996, p. 258).

Cadrul natural și varietatea potențialului turistic;

existența unei infrastructuri generale, care asigura circulația, accesul și informarea;

prezența unor structuri turistice de cazare, alimentație publică, agrement.

Aceste elemente definitorii ale turismului determina mai multe tipuri de impact, care pot îmbrăca forme pozitive sau negative de manifestare. Industria turismului a acceptat conceptul de dezvoltare durabilă și a adoptat noțiunea de turism durabil (WTO, OMT, WTTC, 1995).

În ceea ce privește turismul durabil și formele acestuia, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a început să facă primii pași în vederea dezvoltării acestuia (Mazilu, 2009, p.122).

La inițiativa Ministerului, Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Turism a realizat „Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România” în două faze: Faza I – Experiența ecoturistică la nivel național și internațional, în septembrie 2009 și Faza a II-a – Planul strategic de dezvoltare a ecoturismului în România, în noiembrie 2009.

Turismul durabil reflecta 3 aspecte importante:

calitate – turismul durabil prevede o experiență valoroasă pentru vizitatori, îmbunătățind în același timp calitatea vieții comunității gazda și protejând mediul;

continuitate – turismul durabil asigura continuitate resurselor naturale pe care se bazează și o continuitate a culturii comunității gazda cu experiențe satisfăcătoare pentru vizitatori;

echilibru – turismul durabil asigura un echilibru între nevoile industriei turistice, ale partizanilor mediului și comunității locale.

Scopurile turismului durabil după (Băltărețu., A., 2007) sunt:

să îmbunătățească calitatea vieții comunității gazda;

să prevadă echitate intra și între generații;

să protejeze calitatea mediului prin menținerea diversității biologice și a sistemelor ecologice;

să asigure integritatea culturală și coeziunea socială a comunității;

să prevadă experiențe de o înaltă calitate pentru vizitatori.

Obiectivul general al Planului strategic de dezvoltare a ecoturismului în România este: Crearea condițiilor de dezvoltare a ecoturismului la nivelul ariilor protejate și în zonele din vecinătatea acestora, urmărindu-se realizarea unui produs ecoturistic competitiv pe plan național și internațional (INCDT, 2009, p.10).

Dezvoltarea turistică vizează creșterea cantitativă și calitativă a ofertei turistice și satisfacerea în condiții optime a cererii consumatorilor (Albu, R.G, 2005, p.13).

1.2 TURISMUL – TIPURI ȘI FORME

Turismul constituie o activitate economică ce se regăsește ca impact asupra tuturor sectoarelor sociale. Turismul nu se referă doar la unele persoane, care își petrec periodic vacanțele prin serviciile oferite, turismul are un efect pozitiv asupra întregii comunități. (Băltărețu A., 2003, p.27).

Organizația Mondială a Turismului definește turismului sustenabil astfel: "Dezvoltarea sustenabilă a turismului satisface necesitățile actuale ale turiștilor și ale regiunilor de primire, protejând și dezvoltând oportunitățile pentru viitor. Managementul tuturor resurselor este necesar să se efectueze într-un mod care ar permite să fie satisfăcute necesitățile economice, sociale și estetice, conservând moștenirea culturală, procesele ecologice de bază, diversitatea biologică și nu în ultimul rând sistemele de suport ale vieții" (Băltărețu A., 2003, p.29).

Dezvoltarea turismului trebuie să fie sustenabilă sub aspect ecologic, viabilă din punct de vedere economic dar și echitabilă din punct de vedere etic și social pentru populația națională. La nivel de comunitate, turismul se dezvoltă în context cu regiunea, național și internațional.

Turismul mondial este evaluat în mod tradițional prin sosirile turistice internaționale și încasările de la turismul internațional. Evoluția indicatorilor circulației turistice demonstrează tendința permanentă de creștere în cadrul industriei turistice mondiale.

Expansiunea turismului internațional a început cu anii '60 ai secolului XX, când fenomenul turismului capătă o amploare globală, cu un număr de sosiri turistice internaționale de peste 50 de milioane, ulterior anilor '60 – '70 caracteristicile turismului de masă global, ritmul de creștere al turismul internațional are dimensiuni spectaculoase (Băltărețu A., 2004, p.43).

Drumul străbătut de omenire pe calea progresului economic a fost întotdeauna sprijinit, și de cele mai multe ori, depășit de victoriile obținute în cucerirea spațiului demografic. Exploratorii, cei ce dezvoltau comerț oamenii de știință și extinderea culturii au deschis calea spre noi orizonturi in cunoaștere și au transmis contemporanilor vremurilor posibilitatea și dorința de a călători.

În comună primitivă nu se semnalau călătorii turistice, dar putem afirma apariția acestora din necesități materiale, in sensul că oamenii căutau la distanța ceea ce nu puteau găsi în jurul locului de baștină.

Călătoria s-a dezvoltat ca amploare odată cu practicarea războaielor dar și a schimburilor comerciale care au împins oamenii dincolo de sfera de influență a grupului social din care făceau parte. Astfel, au trezit dorința de deplasare și curiozitatea oamenilor de a cunoaște și de a afla ceea ce se află dincolo de domeniul in care locuiesc. Putem spune că în antichitate apare călătoria turistică.

În perioada călătoriilor dintre statele grecești au fost mișcate mase relativ importante de oameni pentru vizitarea: locurilor sfinte, băilor curative, jocurilor festive organizate la perioade regulate (Snak O., Baron P., Neacșu N., 2003, p. 38).

În Roma Antică aproape toți călătoriilor aveau scopuri comerciale, sau culturale și militare/. Ei circulau spre băile curative. Dezvoltarea călătoriilor a fost sprijinită de apariția și construcția de drumuri precum și de tehnica comunicațiilor dezvoltate și de apariția primelor unități de cazare din lume.

În perioada Evului Mediu călătoreau comercianții, ambasadorii, preoții, în scopuri religioase, pelerinii, oamenii care vizitau locurile sfinte; oamenii de știință, artiști, studenți care se îndreptau spre universități pentru studiu și în diferite centrele culturale. Intelectualii săraci, actorii, muzicanții, cântăreții, scamatorii, evocatorii de spirite, alchimiștii, studenții, călugării reunite în grupuri pestrițe, prigoniți de lege și de biserică, călătoreau pe drumurile ce legau orașele Europei Centrale și Occidentale (Snak O., Baron P., Neacșu N., 2003, p.45).

În această perioadă se dezvoltă și transporturile pe apă. În perioada marilor descoperiri geografice lumea descoperă drumul spre India și America, se deschid noi orizonturi de cunoaștere, ceea ce conduce la accentuarea diviziunii internaționale a muncii și determină dezvoltarea comerțului intern dar și internațional.

Multe dintre produse se transforma în marfă, iar acest lucru determină creșterea circulației banilor și transformarea economiei naturale într-o economie de piață. Are loc și o reforma religioasă care, în domeniul turismului, conduce la apariția predicatorilor, a misionarilor, a oamenilor care călătoreau la distanțe mari față de casă, pentru propaganda religioasă, profesori și studenți care studiau în străinătate.

Transformarea circulației de călători în turism propriu-zis are loc odată cu sfârșitul războaielor napoliene. Inventarea motorului cu aburi și aplicarea să la trenuri și vapoare au dat un puternic avânt dezvoltării circulației turistice (Bran., F,. Marin .,D., Simon., T., 1997, p. 29).

În țările în care circulația turistică era liberă, a apărut o nouă ramură industrială și anume industria hotelieră, precum și noi activități cum ar fi editarea ghidurilor, meserie de ghid, restaurator. Circulația turistică internațională rămâne dominată de turiștii englezi; “nu se poate închipui un lamai Italian să nu aibă sub el o englezoaică care se miră” (Heine) (Snak O., Baron P., Neacșu N., 2003, p.48).

Construirea rețelei mondiale de căi ferate determină mutații importante în circulația turistică din intreaga lume, perfecționarea tehnică a vapoarelor stimulează călătoriile transcontinentale din ce in ce mai mult. Rețeaua unităților de cazare cunoaște o mare extindere apăr noi hanuri și hoteluri destinate călătoriilor aflați în tranzit, apar hotelurile de lux în marile orașe și hotelurile în stațiunile balneare și climaterice (Băltărețu A., 2004, p. 56).

1.3 TURISMUL TEMATIC – PARTICULARITĂȚI ȘI FORME DE MANIFESTARE

Turismul cultural implica, alături de condiția de amplasare turistică și împlinirea unor condiții suplimentare și anume dorința de a cunoaște și a înțelege oamenii și creațiile lor, consumul unui produs cultural tematic de tipul unui monument, operă de artă, spectacole sau alte activități și prezența unui mediator ca persoană, document, material audiovizual care să facă legătura dintre turiști și produsul tematic prin punerea în valoare a acestuia. Într-un sens determinant, turismul de agrement se interferează cu turismul cultural. (Snak., O., Baron., P., Neacșu., N., 2001, p 50).

Termenul de turism cultural s-a inclus relativ recent în literatura de specialitate alături de turismul balnear, montan, de litoral, s.a. (Bran., F.,, Marin., D., Simon., T,. 1997).

Această formă de turism și-a dobândit locul, după părerea profesorului grec Georges Daskalachis, datorită influenței sale asupra oamenilor în general și asupra tinerilor în special de a-și cunoaște originea și continuitatea lor istorică, a participării, nu numai ca spectatori, la progresul vieții și societății, conștientizând astfel importanta progresului omenirii. Prin obiectivele sale turismul tematic leagă trecutul de prezent, în sensul” demn de a fi văzut”, care permite cunoașterea personală a realității. (Cândea., M., Erdeli., G., Peptenatu., D., Simon T,. 2003. p 17).

Tipologia produselor cultural tematice este foarte vastă, termenul de turism tematic fiind utilizat pentru a defini consumul de artă, tradiție, folclor și manifestări culturale diverse. Diversitatea produselor cultural – tematice își are originea în lipsa unei definiții general acceptate a turismului cultural.

Dezvoltarea și oferirea moștenirii cultural-istorice „îmbrăcată” într-un pachet atractiv pentru consumul turistic trebuie să fie echilibrată cu responsabilitatea și seriozitatea necesare atunci când vorbim de istorie și valori naționale. Natură globală a turismului a creat o serie de provocări pentru multe comunități (Băltărețu A., 2003, p 36).

Confruntându-se cu o unificare din ce în ce mai pronunțată a arhitecturii hoteliere, lanțurilor de restaurante, mobilierului stradal și a altor asemenea, comunitățile au nevoie să-și păstreze identitatea locală și, în același timp trebuie să întrunească așteptările turiștilor în ceea ce privește calitatea și standardele.

Pentru identificarea și diferențierea principalelor caracteristici definitorii ale turismului cultural tematic, la nivel național trebuie să se țină cont și de următoarele elemente : (9)

• Turism auto-dependent, poate fi stabilit în funcție de motivele și obiectivele vizitei;

• Călătoria și staționarea temporară a turistului ce are la baza țeluri și scopuri influențate în special de nevoile sale spirituale;

• Consum de valori materiale și spirituale bazat pe produse specializate de turism pentru vizitări de locuri și situri cu un context cultural – istoric specific;

• Totalitatea organizațiilor, instituțiilor și subiecților care oferă informații tematice, specializate, transport și alte tipuri de servicii, recepție, cazare, mese și însoțire a turiștilor;

• Nișă specifică a solicitărilor turiștilor ce formează o parte independentă a industriei moderne specifică turismului.

România are un patrimoniu cultural-istoric și etnofolcloric de mare valoare și atractivitate turistică. Exista peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes național și internațional, între care se remarca: biserici și ansambluri manăstirești, monumente și ansambluri de arhitectură și de artă, ansambluri arhitecturale urbane, centre istorice și situri arheologice la care se adauga tradițiile și obiceiurile culturale zonale. O parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO (Cândea M., Erdeli G., Peptenatu D., Simon T,. 2003 p.91).

Tezaurul etnografic și folcloric românesc de mare originalitate, este reprezentat prin: arhitectura specifică satelor din provinciile istorice romanești; bisericile de lemn; prelucrarea lemnului; portul popular; arta decorării; manifestări etnoculturale și religioase tradiționale; târguri și expoziții muzeale; etnografice în aer liber sau pavilioane expoziționale. Prestigiosul patrimoniu cultural, istoric și artistic, tezaurul folcloric și etnografic au constituit din totdeauna atracții turistice pentru vizitatorii din țară și străinătate. (Snak O., Baron P., Neacșu N., 2003. p 185).

Pentru economia județului Prahova, activitatea turistică reprezintă un sector important, al cărui potențial în continuă dezvoltare se alimentează din bogăția și diversitatea elementelor și resurselor naturale, precum și a celor de natura antropică (10).

Regiunea Prahovei oferă atracții turistice cu totul remarcabile, care ilustrează într-o manieră cvasi-completa întreaga paletă de atracții specifice turismului peisagistic – montan, turismului balnear, turismului cultural – istoric, turismului tematic, turismului religios, turismului de afaceri etc (Profilul economic al Județului Prahova, p.5).

Cadrul natural deosebit oferit de Valea Prahovei, Valea Teleajenului, Valea Slanicului, Valea Doftanei, de Munții Bucegi, la care se adauga numeroasele stațiuni turistice și dotările de care acestea dispun, alături de o serie de alți factori (populație numeroasă, important centru de afaceri, universitar, traversat de principalele căi rutiere și feroviare ce fac legătura cu restul țării și cu celelalte țări din Europa) fac ca județul Prahova să se situeze între primele județe ale țării, din punct de vedere al numărului de turiști cazări (10).

CAPITOLUL 2 TURISMUL TEMATIC

2.1 TURISMUL TEMATIC ÎN EUROPA: FRANȚA, SPANIA, GERMANIA, ITALIA

Cultura înglobează dincolo de artă și literatură, modul de viață, sistemul de valori, tradițiile și credințele oamenilor. Istoria și civilizația proprii fiecărui popor îmbogățesc valorile materiale ale țării respective și impun o anumită "marcă cultural-tematică" (Glăvan V,. 2000, p 2).

Prin tradiție și cultură omul cunoaște și valorizează natura, o raportează la scopurile și nevoile sale. Sunt numeroși turiști care caută locuri în care să-și satisfacă nevoia de a cunoaște istoria, cultura, obiceiurile oamenilor din alte zone ale lumii. Dorința de a vedea valorile tradiționale, de a culege direct informațiile de istorie, au generat adevărate revărsări de oameni spre anumite locuri pline de cultură și bogate în tradiții străvechi din Europa. În cadrul ecuației turismului o variabilă independentă o constituie nivelul de cultură. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au dorit foarte mult să cunoască, să descopere mai mult însă din nevoi spirituale.

Curiozitatea l-a împins pe om să verifice cele citite în cărți sau cele auzite si să exploreze. Aproape toate țările europene se pot mândri cu monumente sau zone istorico-culturale ce le reprezintă cel mai bine spiritul său talentul lor. Dintre toate se desprind unicate, creații de excepție ce dețin o poziție emblematică sau concentrează sufletul și perenitatea națională. Particularitățile regionale și locale ale cadrului natural, ale istoriei, culturii și civilizației create de-a lungul veacurilor de fiecare popor și națiune europeană fac posibilă separarea unor zone distincte, care să reflecte specificitatea turistică în teritoriu.

Tradiția viticulturii și a vinului se regăsește nu numai în Grecia Antică, în Imperiul Roman sau în Bizanț dar și în Spania și Portugalia epocii marilor descoperiri geografice, în Franța secolelor XVII și XVIII. An de an, Franța și Italia concurează pentru primul loc între țările producătoare de vin din lume.

Așa cum specific unii autori, istoria turismului vitivinicol are ca punct de plecare începutul secolului al XIX-lea , moment in care incep viță de vie devine un punt de atracție turistică, o parte din destinațiile de călătorie iar pe la mijlocul secolului al XIX-lea , vinul devine factor primar de motivare pentru pachetele turistice organizate. Astfel, regiunile viticole devin rând pe rând atractii importante aducând o mare contribuție la dezvoltarea acestei forme de turism (Nedelcu., A., Potential of Wine Tourism in Romania. Case study: Dealu Mare Vineyard 2014., p.50 ).

Când vorbim despre Franța ne gândim la un vin bun, fin, de calitate superioară, celebru in intreaga lume, ce a ridicat statutul țării la cel de reprezentant de seamă al viticulturii pe plan mondial. Franta, este împânzită de vite de vie, de aceea pentru iubitorii de vin, orice colț al Hexagonului reprezintă o destinație de vis pentru petrecerea vacanței. Franța are o suprafață viticolă de 792 de mii de hectare pe care se cultivă soiuri celebre in podgorii renumite ca: Bordeaux, Champagne, Provence și Beaujolais, unde ciorchinii de struguri se întind ușor sub soare dând naștere unor vinuri celebre. (Fg 2.1).

Aici au fost și sunt create soiuri de mare valoare, cultivate peste tot în lume, dintre care amintim: Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, pentru vinuri roșii, Chardonnay, Sauvignon și Pinot Gris, pentru vinuri albe. Franța este partia maternă a șampaniei și a coniacului, băuturi produse pretutindeni in lume folosind rețeta tradițională, sub denumiri diferite (15).

Figura 2.1 Regiuni viticole importante in Franța

Asa cum se precizează intr-un articol de specialitate referitor la domeniul vinului Dealu Mare, începând cu anul 1990 viticultura și industria vinului a cunoscut transformări ample și radicale: podgoriile au devenit proprietatea producătorilor de struguri; soiuri hibride au fost înlocuite cu cele de viță nobilă, în vederea obținerii vinurilor de calitate admise in Europa; s-au înființat noi plantații viticole pe care se cultivă soiuri nobile menite să se evidențieze calitatea și potențialul productiv al zonelor de cultură (Nedelcu., A., Potential of Wine Tourism in Romania. Case study: Dealu Mare Vineyard 2014., p.50).

Romanii au fost cei care au introdus in Galia viticultura.Aceștia o preluaseră de la grecii care au sădit primii butuci de viță de vie, în regiunile Provence și Languedoc, în jurul anului 600 î.Hr. Acestea s-a extins cu timpul în regiunile Bordeaux și Gironde, în nordul provinciei iberice și până pe malurile Rhonului, apoi au fost aduse din Cipru, Creta și Corint soiuri noi. Configurația viilor din Franța este păstrată incă din ecolul al IV-lea iar renumele de care se bucură astăzi vinurile franțuzești datează din perioada Renașterii, având la bază "Les grands crus" din Gironde și Côte d'Or ce erau servite la marile curți ale Europei. "Grand cru" este o clasificare regională a vinului, prin care se indică potențialul locului din care provine, arătând o podgorie celebră pentru producerea de vinuri de mare calitate. Le Clos de Vougeot era considerat odată vinul papilor și al regilor. Celebrul Voltaire prefera vinul de Corton, iar Alexandre Dumas prefera Montrachet, despre care se spune că îl bea în genunchi scoțându-și pălăria. Napoleon prefera vinul de Chambertin.

Franța este primul stat care introduce un sistem național de control al originii și calității vinurilor in anul 1935, când înființează Institutul Național des Appellations d'Origine. În Franța se produc patru mari categorii de vinuri: de masă-Vins de Table, cu indicație geografică -Vins de Pays, de origine controlată – Vin Délimité de Qualité Supérieure conform notițelor oenologul Mihai Macici, în volumul "Lumea vinurilor. Vinurile lumii".

O altă regiune importantă a Franței este Champagne. Aceasta se întinde pe 34,000 ha și este situată la 144 km de Paris. Aici se produce o medie de un milion de sticle de șampanie pe zi, iar orașele Épernay și Reims sunt locurile unde vin unii din cei mai mari producători de șampanie din lume ca: Moet Chandon și Mumm. Zona Champagne s-a impus în timpul „Epocii Frumoase” (14).

La 500 de km de Paris, o altă regiune Bordeaux, aflată în sud-vestul Franței, este renumită pentru vinurile sale scumpe. Producători de aici au investit în viticultura organică și biodinamica.

Beaujolais este o altă zonă viticolă cunoscută și amplasată la sud de Burgundia regiune care nu se pretinde pretențioasă. Vinurile de Beaujolais sunt vândute imediat ce au fost îmbuteliate. Aici există o sărbătoare anuală numită "Beaujolais Nouveau" unde are loc prima degustare a vinului produs în anul respectiv, sărbătorită în întreaga lume. În Bourgogne, drumurile tematice ale vinului pot fi parcurse pe jos, cu bibicleta sau în balon. Tot aici există o școală a vinului, ce are o programă pentru toate gusturile.

Alsacia este o altă regiune din estul Franței, ce se invecinează cu Germania fost camp de luptă intre cele doua țări secole întregi de aceea mâncarea și vinurile sunt un mix între cele două popoare. Soiurile dominante sunt Gewurztraminer și Riesling produse in mod diferit. Regiunea este celșebră prin: Dry Riesling și Riesling sec. Un număr de 75 de muzee, dedicate vinului sunt puse la dispoziția turiștilor aici.

Frumoasa Provența, cunoscută pentru lanurile de levănțică superbe este o regiune mai subestimată deși renumită pentru climatul favorabil și celebrul vânt «Mistral» care menține vițele de vie cu un buchet special, concentrandu-se pe vinurile rose.

Situată la sud, în continuarea Coastei de Azur, regiunea Languedoc Roussillon intinsă de-a lungul Mării Mediterane este o zonă subestimată ca și Provența apreciată de către cunoscători pentru blendurile unice, cu arome intense și bogate.

Regiunea Provance, cunoscută ca și «colțul ascuns al Franței», mărginită de Pirinei și Spania și Atlantic este de pe locul 5 ca mărime a zonei viticole, puțin populată locuitorii fiind plasați mai mult la țară. Poziționarea geografică în apropierea Bordeaux-ului face ca vinurile de aici să fie asemănătoare ca varietate, calitate și metoda de producere.

Peninsula Medoc o fâșie de uscat lungă de 80 de kilometri și lată de 4 kilometri este înconjurată de ocean practic un estuar, cu păduri stufoase care protejează culturile viticole de vântul puternic. Aici există o varietate arhitecturală mare specifică clădirilor cramelor amplasate in forturi medievale cu șanțuri cu apă și palate renascentiste sau de inspirație greacă precum: Chateau La Tour Carnet sau Château de Lamarque. Aici se produc soiuri de vinuri de calitate, iar clădirile au fost transformate in muzee. Chateau Margaux este o cramă foarte cunoscută in intreaga lume. Clădirea are o fațadă paladiană și alei umbroase ce datează din secolul al XII-lea, Aici producția de vin a început în secolul al XV-lea.

Continuând călătoria pe drumul vinului in lume, ne oprim in Italia, țară ce intregistrează peste 400 de varietăți de struguri și peste 2.400 de soiuri de vin, fiind considerată un adevărat paradis pentru enofili datorită celebrelor Barolo, Soave sau unui Super Toscan, varietatea de vinuri italienești reflectă diversitatea geografică a acestei țări, cu peisajele proaspete alpine din Friuli, Alto Adige și Valle d’Aosta și dealuri înverzite din Toscana, sau terenuri aride in sud (16).

Vinurile din Italia cele mai prestigioase sunt denumite DOCG -Denominazione di origine controllata e garantita, supuse unor teste de degustat pe nevăzute, produse cu reguli stricte referitoare la locul de cultivare a strugurilor, la tehnologia specifică și a soiurilor de struguri folosite in procesul de fabricație. Aici intâlnim amestecuri luxoase și revigorante de Chardonnay, Pinot Nero și Pinot Bianco, iar Franciacorta DOCG este șampania Italiei.

Vinurile DOC (Denominazione di origine controllata), au cel mai popular soi de vin sec și ușor Soave DOC, denumit după un mic sat medieval aflat la est Verona. Notele acestui soi variază de la pepene galben, piersică și caisă, până la citrice. Vermentino principalul strugure din regiunea viticolă Colli din Luna DOC, acid, proaspăt, cu note savuroase și o mineralitate salină provine din dealurile de coasta orașului Massa, din Toscana, și La Spezia, în Liguria.

Vinurile IGT – Indicazione geografica tipică sunt rezultate din amestecuri experimentale. VDT – Vino da tavola, sunt vinurile de masă produse in cantități mari in Italia..

Denumită „inima verde” a Italiei, Umbria se laudă cu dealuri verzi și o mulțime de vii, sate medievale, dar și o bucătărie autentică. Orașul Norcia, faimos pentru trufe și cârnații din carne de mistreț oferă posibilitatea degustării din vinurile cramei Montefalco, recunoscută pentru strugurii din soiul Sagrantino. Piedmont. Regiunea este cunoscută pentru satele medievale și peisajele superbe, aflate la poalele Alpilor. Aici se poate explora satul Cabelli, unde se află” o catedrală subterană” formată din mai multe crame legate prin tunelur și se poate să degustați mai multe soiuri de vin spumant, de la diferite alte crame. Turiștii se pot alătura vânătorilor profesioniști în căutarea faimoaselor trufe albe, iar apoi se pot bucura de un prânz delicios bazat pe aceste ciuperci, împreună cu un vin roșu și alte specialități locale.

Se spune că cele mai bune vinuri, reprezentative pentru întreaga regiune, se găsesc în podgoriile din Langhe și Alba. Foarte interesant este turul regiunii Langhe pe Vespa, pe parcursul a două zile. În regiunea Toscană din centrul țării sunt de parcurs 14 “strade del vino”, fiecare cu un anumit specific în funcție de tipul de vin, tehnicile folosite sau tradiții locale. Unul dintre traseele cele mai populare este Chianti-Rùfina-Pomino, de parcurs fie cu mașina, fie cu bicicleta sau Strada del Vino Vernaccia di San Gimignano, cu o tradiție de pe vremea lui Dante. Tot aici, vizitați și Muzeul Vinului din oraș.

Ajungând in Spania, țară dintre cele mai mari producătoare de vin din lume, cu cel mai mare număr de podgorii, 1,032 milioane de hectare după cereale și măsline (17).

Aici este imposibil să se determine originea exactă a viței de vie care se crede că a fost cultivată cu mai mult de 4000 ani în urmă. Spania este considerat al doilea mare exportator de vin din lume după Italia.

Fiecare Regiunea Autonomă în Spania cultivă viță de vie, după propriile caracteristici și tradiții. Spania oferă o gamă largă de vinuri, de la cele dulci, roșii complexe la cele albe proaspete și până la vinuri spumante.

În Spania sunt cultivate 89 zone din care 67 sunt De Origine Centrală (DOC), 2 sunt Denumire de Origine Calificată, 6 sunt vinuri de calitate cu Indicație Geografică vin de Calitate și 14 sunt Wine Single Estate -Vino de Pago. Această diviziune este realizată după modelul de producție european, bazat pe un control strict asupra calității și cantității produse, controlul autenticității zonal viticole, și controlul de creștere și de producție.

Podgoriile din Spania se împart în zece regiuni: Rioja, Navarra, Aragon, Castilia-La Mancha, Catalonia, Valencia, Murcia, Galicia, Andaluzia și Insulele Baleare. Sortimentul soiurilor este foarte mare, 20 ocupă 80% din suprafața viticolă, fiind cu soiuri locale la care se adaugă și câteva soiuri străine.

Cea mai renumită regiune de vinificație este Rioja. Aici se practică metodele Bordeaux incă din anii 1850 iar tipul de sol pentru vinificație, este unul dintre cele mai bune soluri din lume. Soluri calcaroase bogate în carbonat de calciu cu concentrații de lut, cretă, elemente din fier și semințe, sau soluri cu argilă și aluviuni unde sunt veri calde și reci, toamne blânde cu variații substanțiale de temperatură , benefice pentru dezvoltarea boabelor de struguri copți fac din acesată regiune una de top. Regiunile viticole importante ale Spaniei se intind de-a lungul râurilor cunoscute: (20).

Râul Ebro – producție La Rioja;

Râul Duero – producție Ribera del Duero;

Râul Tagus – producție Manca;

Râul Guadalquivir – producție Sherry.

În Spania există următoarele categorii de vinuri: Vin de masă, ce provin din podgorii sau struguri neclasificati; Vino de la Tierra provenite din regiuni geografice mari cunoscute ca și Comunitatea Autonomă; Vinurile de calitate produse în Regiunea Determinada

Sistemul de clasificare Spaniol este: Denumirea de origine (D.O.): Denumire de origine protejată (DPO): Denumire de origine (D.O.Ca).

Cele mai utilizate vinuri in Spania sunt: (19)

Vinurile roșii – Tempranillo, Garnacha sau Monastrell;

Vinurile albe – Airen, Albariño, Macabei;

Cava – Parellada, Xarel·lo și Cariñena;

Soiurille de Tempranillo și Garnacha produc vinuri roșii corpolente utilizate pe scară largă în La Rioja, Ribera del Duero, Regiunile Valdepeñas și Penedès. Garnacha este cccuuultivat mai mult în Aragon și în Priorat. Palomino este cultivat pentru producerea de vinuri de Jerez -Sherry în sud-vestul Spaniei. Albariño este cultivat în Rías Baixas. Spania menține topul in circuitele turistice tematice pentru degustări.

În Germania, viticultura este practicată pe suprafețe mici, cea mai mare parte a lucrărilor fiind efectuate încă manual de aceea vinul este de o calitate superioară și peisajul este idilic. Germania are 13 regiuni viticole și o diversitate mare de vinuri. Cele mai răspândite soiuri albe sunt Riesling, Silvaner și Rivaner, iar roșii, Pinot Noir și Spätburgunder. Drumul Vinului din Germania numit Deutsche Weinstraße, este paralel cu șoseaua federală B 38 și șoseaua L-271 și incepe de la granița cu Franța spre nord intinzându-se pe o distanță de 85 de km spre localitatea Bockenheim an der Weinstraße trecând printr-o regiune deluroasă din sudul landului Renania-Palatinat de unde iși imprimă și numele.

Regiunea este mărginită la vest de Pădurea Palatină și Pfalz, iar la est de depresiunea Oberrheinische Tiefebene, are o lățime de 15 km și este invecinată la sud-vest cu regiunea Alsacia din Franța. La capătul de sud al drumului a fost contruit in anul 1936 „Deutsches Weintor” – Poarta germană a vinului, împodobită cu ciorchini de viță de vie. La capătul nordic a fost construita in anul 1995 „Casa Drumul Vinului”.

Vinul german provine din viile cultivate pe malurile râurilor Rhin și Moselle unde se se produc de peste 2.000 de ani. Aici intâlnim celebrele Straußwirtschaften, taverne sezoniere, deschise între lunile mai și octombrie ale fiecărui an unde se servesc cele mai bune vinuri și gustări ale producătorilor locali. O altă zonă renumită pe drumului vinului este Franken. Aici, vinul alb specific i este vândut în sticle rotunde,care se numesc bocksbeutelspecifică doar in această regiune, protejată prin reglementările europene. Un alt obiectiv important este Juliusspital din Würzburg care datează din anul 1576, și este un spital care dezvoltă comerțul cu vinul produs din pogdoria proprie. Aici podgoriile din regiune pot fi vizitate cu bicicletele închiriate.

Viile Saxoniei, ce sunt plantate în bazinul hidrografic al râului Elba, pe malurile Rinului au cele mai celebre regiuni viticole ale Germaniei. Baden, amplasate pe coastele Haardt-ului din Palatinat, Hessen, Rheigau, Nahe și Mittelrhein.

Aproximativ 60% din cantitatea totală de vin este produsă în Rhineland-Palatinate. Aici se afla 6 din cele 13 regiuni vitivinicole ale Germaniei . Producția totală de vin este în medie la 9 milioane de hectolitri anual ceea ce inseamnă 1,2 miliarde de sticle de vin, acest lucru clasând Germania pe locul 8 în lume.

O parte dintre consumatorii de vinuri, asociază vinurile nemțești albe cele mai elegante și aromate vinuri din lume, alții văd în această țară doar o sursă de vinuri demidulci, ieftine și de calitate medie. Germania este cunoscută pentru vinurile din soiul Riesling, de la cele seci, proaspete și echilibrate, la cele dulci cu o concentrație aromatică bogată intrucât producția de vin alb reprezintă aproape două treimi din producția totală din Germania (18).

Vinurile germane se disting prin nivelul ridicat al acidității, soiul Riesling este punctul de referință pentru întreaga industrie fiind plantat pe suprafețe considerabile. Aromatic acid, sec, demi-sec sau dulce, este folosit cu succes în prepararea spumantelor. Soiul prezinta un dezavantaj mare prin faptul că are nevoie de 130 de zile de coacere, iar în anii mai slabi producția scade major.

Dintre soiurile roșii, sunt cultivate Spatburgunder Pinot Noir, și Dornfelder, soi ce a devenit tot mai popular în ultima vreme datorită vinurilor puternic colorate, corpolente și foarte aromate. Sectorul vitivinicol nemțesc este format din producători mici. Dintre marii producători de vinuri din Germania puțini ajung la nivelul de producție asemănător din Franța. In ultimii ani, exporturile de vinuri din Germania au înregistrat creșteri pe piață de desfacere a vinurilor din Marea Britanie.

Valea Mosel, din vestul Germaniei, este împodobită cu sătucuri romantice, ordonate pe pante domoale acoperite de podgorii generoase,unde se află multe castele minunate ce veghează mândre de pe înălțimi și adorabilele orașe vechi precum Cochem și Bernkastel-Kues.

In periplul prin lume pearcurgând drumul vinului, se remarcă vechiul Israel, cel cunoscut cu radacini adânci în vremuri biblice, considerat ca unul dintre pionierii vinului, producând cu cel putin 2.000 de ani înainte ca romanii si grecii sa aduca sortimentul în Europa.

Cel care a construit doua vinarii cu crame la Rishon Le Zion si Zichron Ya’acov, din Israel este Baronul Edmond de Rotchild, proprietarul Chateau Lafite din Franta, în anul 1882.

În Israel există aproximativ 30 de producatori de vinuri care vând mai mult de 50 de tone anual. Printre primii 10 producatori care acopera aproximativ 90% din piața de vinuri sunt: Carmel, Balkan, Golan, Taperberg, Benyamina, Tishbi, Galil Mountain, Dalton si Tarbor.

Israelul produce in jur de 35 milioane de sticle de vin pe an ceea ce reprezintă circa 50% din exportul de vin al țării care merge catre America de Nord și către Europa de Vest.

Producatorii de vin din această țară au aparut dupa anii 90, după ce o serie de specialisti studiand în Franta, Italia sau California s-au decis să cultive Merlot, Cabernet Sauvignon sau Shiraz. Dintre vinurile albe cel mai raspândit este Chardonnay.

În viticultura israeliana accentul cade pe investitii, unde se plasează capital în tehnologie si cercetare, dar si în publicitate de cea mai buna calitate. Oferta de vinuri a multora dintre producători arată usor neuniformaintrucât aceștia se afla la stadiul de testare a soiuri și a metodelor de vinificare.

Prețurile practicate în această țară sunt intre 10-12 euro, 30-60 de euro si peste 60 de euro iar cramele din Israel produc vinuri Kosher, ce nu trebuie confundate cu vinurile dulci ritualice. Cele de calitate, care se întâmpla sa fie si Kosher sunt recoltate, fermentate si maturate în acelasi fel ca si vinurile non-Kosher. Vinurile Kosher nu sunt destinate cu strictețe către persoanelor din ritul iudaic.

2.2 TURISMUL TEMATIC ÎN ROMÂNIA

Turismul tematic este menit să valorifice potențialul de tradiții, de obiceiuri, filonul de specificitate al fiecărei zone în parte, pornind de la locuri speciale și îndeletniciri specifice. Turismul tematic are la bază degustările vinului.

În România, acesta cunoaște o dezvoltare importantă, datorită investițiilor realizate in crame și a cererii din partea clienților pentru turismul uval orienta către experiențe diferite. Potențialul de dezvoltare al țării noastre este mare, pasionații de vin sunt atrași de vizitele în vii și în crame, de discuțiile purtate cu specialiștii in oenologie și de peisajele deosebite, pitorești. Conacele vechi aflate prin apropierea podgoriilor au fost recondiționate și transformate în spații de cazare atragând cu poveștile lor turiștii români și străini. Istoria și soiurile autohtone sunt avantaje mari folosite de către proprietarii cramelor pentru a atrage turiștii în zonele viticole locale.

Ața cum specifică specialiștii, Romania are o experiență lungă și bogată in cultivarea viței de vie și a dezvoltării unui turism tematic referitor la drumul vinului, comparativ cu orice altă țară din Europa cu referire directă la Franța. (Journa of Tourism Challenges and Trends., p. 26).

Pe teritoriul Romaniei există peste 250 de crame, insă doar 140 produc și vând vin îmbuteliat la sticlă. Dintre acestea, un sfert susțin turismul viticol.

Drumul vinului este un traseu turistic bine marcat, delimitat ce trece printr-o zonă cu potențial viticol și multe atracții turistice naturale și antropice.

Acest drum, poate fi parcurs pe jos, cu bicicleta cu autoturismul și chiar cu trăsura. În Austria mai mult de jumătate din aceste drumuri sunt proiectate ca trasee pentru biciclete.

Numărul turiștilor interesați de a călători de-a lungul timpului in Romania au avut la bază nevoia de a iși satisface curiozitatea cu privire la obiceiurile și tradițiile locale, practicate cu pasiune in arta obținerii vinului, inscriind Romania pe lista țărilor in care se dezvoltă turismul oenologic (Journa of Tourism Challenges and Trends., p.26).

Programele și pachetele turistice axate pe conceptul de „Drumul vinului” au prins tot mai mult contur, odată cu dezvoltarea unităților de cazare în cadrul cramelor și podgoriilor autohtone. Programele beneficiază de o bună promovare, tot mai multe agenții de turism și de evenimente preluând acest tip de turism, extrem de apreciat de grupuri și de vizitatorii străini. „Drumul Vinului” din județul Buzău acoperă o suprafață de 639,95 de kilometri pătrați, având 44.713 de locuitori (21).

In Vrancea, din Panciu, din zona hrube pleaca ”Drumul podgoriilor ”, un drum care serpuieste lin, pe o distanta de aproximativ 70de kilometri, printre viile nobile din cea mai mare podgorie a Romaniei. Vrancea este unica prin podgoriile renumite ca Panciu, Odobesti sau de Cotesti, pentru vinurile sale de exceptie, pentru beciurile in care licoarea lui Bachus este pusa la invechit, dar si pentru istoria minunata a acestor locuri bogate.

Drumul Cramelor din Buzau este un alt proiect dezvoltat in țara noastră in parteneriat cu ANTRAC. Acesta prezintă harta drumului vinului aferent podgoriilor buzoiene. Programul intitulat sugestiv „Drumul Cramelor” are o lungime de aproximativ 60 km, pornind din drumul național DN 10 și ajungând în zona Pietroasele-Monteoru. Un program similar poate fi întâlnit și în județele Prahova și Vrancea. Proiect asemănător „Drumul Podgorenilor”.

Drumul Vinului din Județul Prahova reeditează un segment dintr-un vechi drum al vinului folosit de romani. Acesta străbate podgoriile renumite ale județului și include popasuri la crame, conace, curți domnești și mănăstiri. Traseul însumează circa 100 km și parcuge 20 localități: Băicoi, Boldești, Bucov, Pleașa, Valea Călugărească, Iordăcheanu, Mizil, Urlați, Ceptura, Fântânele, Tohani, Gura Vadului și Călugăreni (11).

Drumul Fructelor se desfășoară în partea de nord a județului și străbate de la vest la est mai multe localități, această rută având drept scop dinamizarea dezvoltării zonei de nord a Prahovei, recunoscută pentru producția bogată de fructe (11).

Drumul Voievozilor pune în valoare traseele străbătute de ostile unor importanți voievozi romani. Traseul transversal al acestui drum pornește de la Mănăstirea Dealu, din Județul Dâmbovița, continuându-se spre sud (11).

Drumul Sării parcurge Drumul Comunal 11C Buștenari (comună Telega) – Cosminele face legătura între Salina Slănic și băile sărate de la Telega (11).

Turismul de vânătoare – Bogăția reliefului județului a înzestrat aceste locuri cu o comoară neprețuită: tazaurul cinegetic. Astfel, în Prahova, amatorii de vânătoare pot vâna vulpi, porci mistreți, lupi, iepuri, căprioare, rate și gâște sălbatice, dihori, jderi, fazani, urși, rași. Partidele de vânătoare sau competiile de tir sunt organizate fie de Asociația Județeană a vânătorilor și Pescarilor Sportivi, fie de agenți locali, în zonele Ploiești, Măneciu, Slănic, Urlați și Vălenii de Munte (11).

2.3 POTENȚIALUL TURISTIC VITICOL AL ROMÂNIEI

România este unul dintre cei mai mari producători de vinuri din lume, cu o producție în 2003 de aproximativ 545.700 de tone de vin. Cultivarea viței de vie a fost o preocupare străveche a străbunilor noștri. Getodacii, locuitorii străvechi ai pământurilor de la Dunăre, Marea Neagră și Carpați, prețuiau vinul în mod deosebit, iar vița de vie era una din cele mai de seamă bogății ale lor. Plantațiile cu vița de vie sunt dispersate pe întreaga suprafață țării (vezi harta) în areale ce prezintă deosebiri din punct de vedere ecoclimatic, ele fiind din ce în ce mai mult reunite în mod sintetic sub genericul terroir (19).

România ocupă locul 5 ca suprafața cultivată cu vița de vie (5,8% din totalul suprafețelor astfel cultivate în Europa, după tari ca Spnia, Franta, Italia și Portugalia, locul 6 din punctul de vedere al producției de struguri 3,6% din totalul producției europene, după Italia, Franta, Spania, Germania și Grecia și locul 6 al producției de vin 2,9% din totalul producției europene, după Franta, Italia, Spania, Germania și Portugalia (20).

Podgoriile romanești au o mare varietate, ceea ce dă șansa industriei vinului de a produce o mare gama. Potrivit specialiștilor, România oferă până la 400 tipuri diferite de vinuri, din care 11 tipuri sunt destinate pentru consumul curent, fiind vinuri de masă -VM, 42 tipuri de vinuri superioare sunt superioare -VS și 349 tipuri de vinuri sunt cu denumiri de origine controlată -DOC.

Din soiurile de struguri ce au calități enologice foarte cunoscute se produc: Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir clasate ca vinuri roșii, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Gris și Mușcat Ottonel clasate ca vinuri albe.

România produce o gamă de vinuri rafinate din soiurile autohtone de struguri, după cum urmează: Băbeasca și Feteasca Neagră – vinuri roșii, Feteasca Regală, Frâncușa, Grasă, Galbenă, Busuioaca și Tămâioasa – vinuri albe.

Figura 2.2 Podgorii intâlnite in Romania

Podgoria Dealu Mare a avut un rol important încă din vremuri străvechi, dovezile scrise apar însă în secolul al XV-lea, ca în cazul multor altor podgorii. Clima temperat-continentala de aici oferă un context favorabil pentru cultivarea viței de vie, susținută și de relieful deluros, care coboară spre câmpie, de la altitudinea de 700 m până la 100 m. Podgoria Dealu Mare se remarca prin producția de soiuri roșii: Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Merlot, Busuioaca de Bohotin și Feteasca Neagră etc. Centre viticole reprezentative ale acestei podgorii sunt Boldești, Breaza, Merei, Seciu, Pietroasă, Tohani, Zorești, Valea Călugărească, Urlati-Ceptura.

Podgoria Cotnari este situată în județul Iași, într-o regiune preponderent deluroasă și aparține de regiunea viticolă a Podișului Moldovei. Calitatea vinurilor de aici este atestată de premiile obținute de vinul de Cotnari începând cu secolul al XIX-lea la concursuri internaționale. Cultivarea viței de vie în această zonă este favorizată de contitiile climatice – vânturi de tip fohn, ce asigură încălzirea atmosferica–, iar depresiunile care înconjoară podgoria sunt un scut de protecție pentru plantații. Principalele soiurile cultivate aici sunt Grasă de Cotnari, Busuioaca de Moldova, Feteasca Alba, Frâncușa. Printr-un amestec echilibrat al acestor soiuri se obține cunoscutul vin de Cotnari.

Podgoria Murfatlar este o podgorie din regiunea viticolă a Dobrogei, foarte apreciată încă din secolele VI-VII și până în prezent. La sfârșitul secolului al XIX-lea au fost plantate în Valu lui Traian soiuri franțuzești de struguri pentru vin spumant: Chardonnay, Pinot Noir, Pinot Meunier. „Lacrimă lui Ovidiu” a fost produs pentru prima dată în 1915 (vin licoros românesc, cu grad de măturare și învechire ridicat). Podgoria se afla la mică distanță de Constantă, este traversată de răul Carasu și are o altitudine de aproximativ 100 m. Clima este continentala, aridă, foarte călduroasă, iar iernile destul de blânde.

Podgoria Tarnave este cea mai mare podgorie a regiunii viticole Transilvania, care se bucura de o istorie bogată și un prestigiu obținut prin calitatea vinurilor produse aici. Relieful din această zonă are o altitudine cuprinsă între 300-600 m, este deluros și face parte din Podișul Tarnavelor, iar regiunea este traversată de râurile Târnava Mica și Târnava Mare.

2.4 VALORIFICAREA DRUMURILOR TEMATICE

Turismul viticol, cunoscut și sub denumirile de oenoturism sau enoturism, reprezintă mai exact circuite organizate la crame, cu prezentarea proceselor tehnologice, vizite în vii, degustări de vin ghidate și cazări la crame sau în apropierea acestora. Turismul viticol poate fi făcut oriunde în România pentru ca în toate colțurile din țară există podgorii și crame.

2.4.1 BAZA TEHNICO MATERIALĂ ȘI DE CAZARE

O vizită de degustare la cramele și podgoriile din Romania te conduce pe drumul poveștilor conacelor al traseul vinului de la vița de vie la presa, la modul cum sunt sortați strugurii, în ce utilaje este produs vinul industrial, cum capătă anumite arome și cum recunoști un vin bun la restaurant sau magazin (22).

Pe teritoriul țării noastre sunt 30 de crame ce se pot vizita și unde se poate degusta vin. Cramele pot fi vizitate pe tot parcursul anului, dar cele mai atractive peisaje sunt în perioada aprilie-octombrie.

Tabelul 2.1 Turismul uval. Pachetele de servicii turistice promovate de principalele crame Romanești

Sursă: informații tabel: www.ReVino.ro

Cazarea pe parcursul deplasării pe drumurile tematice viticole se realizează prin baza de date a pensiunilor ANTREC din fiecare județ. Acestia pun la dispoziția turiștilor o hartă pe care sunt marcate cramele existente pe această rută.

Exista cateva pensiuni celebre ca particularitate de construcție și servicii oferite, printre care amintim pensiunea „La Butoaie”. Povestea pensiunii tradiționale de la numărul 461 din localitatea Pietroasele a ajuns să fie din ce în ce mai cunoscută în întreaga lume. În ultimii ani, turiștii s-au emancipat, fiind din ce în ce mai dinamici. In alegerea unui sejur turistic ei pun accentul pe experiențele trăite.

Pensiunea buzoiană pune la dispoziția turiștilor 12 locuri aferente celor șase butoaie dispuse circular în curtea pensiunii și alte 10 locuri în cele cinci camere duble din pensiune. Turiștii beneficiază de o bucătărie complet utilata, terasă, grătar în curte, masa de biliard și, bineînțeles, nelipsita crama. Programe de degustări de vinuri premiate in cocheta crama a pensiunii „La Butoaie” reprezintă un veritabil reper oenologic pentru zona Buzăului. În crama de sub pământ, turiștii sunt ademeniți să descopere vinurile casei, dincolo de zidurile răcoroase (23).

Localizat în Odobești, un alt complexul de agrement celebru, Green Garden Resort apărut din nevoia de a oferi numărului tot mai mare de turiști un loc de popas și relaxare incă de când a început să funcționeze în anul 1995, ca o bază de agrement situată în apropierea parcului din localitate. Pe langă pensiunea cu camere pentru cazare complexul oferă club pentru evenimente/ sală biliard/ loc de joacă pentru copii, restaurant / sală conferințe, teren de fotbal sintetic acoperit, piscină, terase și bar în aer liber, cafenea, cramă / spațiu oenologic pentru degustări de vinuri, terasa rustica (24).

Un alt exemplu este Casa Colinelor și Conacul dintre vii clasificat la 4 stele și amplasat in localitatea Urlați, loc de cazare pe Drumul Podgoriilor. Hotelul poate găzdui in cele 20 de camere, 48 de persoane și dispune și de2 apartamente.

Situată pe drumul vinului, în satul Tohani, comuna Gura Vadului, județul Prahova, Ferma Dacilor pune la dispoziția oaspeților săi un restaurant cu o capacitate de 120 de persoane și locuri de cazare în 8 camere duble. Pentru grupuri mai mari, capacitatea de cazare poate fi mărită cu încă 30 locuri situate la 7 kilometri, în orașul Mizil, ferma putând organiza în acest caz și transportul oaspeților între cele două locații.

Pe lângă delicioasele preparate tradiționale românești, realizate din ingrediente naturale, produse local, Ferma Dacilor oferă o multitudine de activități pentru toate gusturile: vânătoare, echitație, trasee de off-road și enduro, plimbări cu motoparapanta și cu balonul cu aer cald, trasee de bicicletă, escaladă sau tiroliană. Aceste activități îi vor bucura deopotrivă pe cei mici și pe cei mari, pe cei dornici de aventură și pe cei ce vor pur și simplu să se relaxeze în mijlocul naturii.

Pentru pasionații de vinuri, sau pentru cei ce doresc o inițiere în acest domeniu fascinant, Ferma Dacilor organizează degustări de vinuri la cramele Lacerta, Tohani, Budureasca sau Rotenberg.

2.4.2 CIRCULAȚIA TURISTICĂ

Drumurile vinurilor au fost concepute și lansate in țara noastră cu mare fast în anul 2000. Există drumuri ale vinului în 11 județe din punct de vedere teoretic. Drumul vinului este un traseu turistic bine marcat și delimitat într-o zonă in care există un potențial vitiocl foarte bogat dar și suficiente atracții turistice naturale și antropice pentru a putea fi parcurs de către turiști, în mod organizat sau individual, în anumite perioade ale anului.

Cel mai recent drum al vinului din romania s-a deschis în anul 2011 în județul Buzău, unde există un enorm potențial viticol și turistic pe o lungime de 60 de km cu pornire din DN 10 către Pietroasele și Monteoru.

În județul vecin Prahova, drumul vinului pornește de la Florești până la Tohani, prin 11 domenii viticole și peste 20 de alte obiective turistice.

Pentru turism acest drum are o importanță majoră intrucât există puncte precum Cramele Halewood, prin Conacul Urlățeanu din Urlați și prin Pivnițele Rhein din Azuga, ce contorizează anual 13.000 de turiști.

LaCerta, care este un domeniu viticol nou amplasat în Dealul Mare deține una dintre cele mai frumoase crame turistice. Aici vinurile excelente și atmosfera caldă, prietenească dau un nou suflu turismului.

In figurile de mai jos sunt prezentate principalele trasee tematice care fac obiectul studiului de caz din această lucrare.

Creșterea numărului de pensiuni și hoteluri din regiune în ultimii ani relevă creșterea interesului pentru turismul de vin , dar aproximativ 60 % din capacitatea de cazare in regiunea Dealu Mare are un confort scăzut , în timp ce turiștii sunt orientați mai mult spre unități de confort mediu și mare. In tabelul 2.2 sunt prezentate principalele structuri de primire din zona Dealu Mare și confortul acestora.

Tabelul 2.2 Structuri de primire turistice din zona Dealu Mare după confortul oferit (%) și numărul de locuri

Sursa: (Nedelcu A.,2014., Potential of Wine Tourismin Romania, Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Economy Series,Special Issue/2014- Information society and sustainable development., p.54)

După cum se poate observa din tabelul 2.2 in zona Dealu Mare se găsesc 22 structuri de primire cu funcțiuni de cazare destinate turiștilor interesați să iși petreacă aici o parte din timpul destinat efectuării unui tur turistic pe Drumul Vinului. Dintre acestea 10 sunt hoteluri și 12 pensiuni. Numărul total al locurilor de cazare este de 761, iar confortul este diferit predominând procentual cel de 3** și 2 ** aproape in proporții egale.

Principalele soiuri de vin pe care turiștii le pot degusta in cramele ce sunt incluse in traseul tematic Drumul Vinului sunt prezentate in tabelul 2.3.

Tabelul 2.3 Soiurile de vin din Podgoria Dealu Mare

Sursa: tabel realizat dupa Nedelcu., A., 2014., Potential Of Wine Tourism In Romania.Case Study: Dealu Mare Vineyard. p. 52

Așa cum se poate oberva cu ușurință cele mai intinse hectare sunt cultivate cu soiuri albe din gama Fetească Regală urmate pe locul doi ca intindere de soiul vinurilor roșii din gama Merlot.

CAPITOLUL 3 STUDIU DE CAZ – DRUMURI TEMATICE ÎN JUDEȚELE PRAHOVA, BUZĂU ȘI VRANCEA

3.1 DRUMUL VINULUI ÎN DEALU MARE (PRAHOVA)

Județul Prahova este străbătut de Drumul Vinului proiet lansat în anul 2004, ce aduce în prim plan un segment mai vechi dintr-un drum al vinului folosit de pe vremea romanilor, care străbătea toată Europa. Drumul Vinului, este o alternativă la stațiunile montane de pe Valea Prahovei ce a avut ca buget o valoare de 999.817,84 lei, finanțarea fiind asigurată prin intermediul Programului Operațional Regional, axa prioritară nr.5.

Drumul străbate podgorii renumite și include popasuri la conace, curți domnești și mănăstiri. Traseul drumului este: Filipești de Târg, Băicoi, Boldești, Bucov, Pleașa, Valea Călugărească, Iordăcheanu, Urlați, Ceptura, Fântânele, Tohani și Gura Vadului, fiind introduse ulterior cramele de la Urlați și Azuga unde pot fi degustate vinuri spumante alături de meniuri tradiționale. (Fg.3.1)

Figura 3.1 Traseul Drumul Vinului in Prahova

Traseul intitulat „Drumul Vinului “a fost inclus și în oferta agențiilor de turism din țară, având ca durată o jumătate de zi, o zi sau două zile. Plecările pentru aceste excursii sunt organizate din orașe ca: București, Ploiești, Sinaia. Tariful unei excursii de o zi este de la 55 de euro, pentru grupurilor, până la 130 de euro pentru traseele de două zile. Traseul poate fi parcurs și individual (25).

Domeniile Tohani, cuprind pe teritoriul său o serie de crame renumite Budureasca, Crama Serve, Rotenberg, Dealu Mare Urlați, Basilescu, Conacul Urlățeanu, ICDVV, dar și o serie de obiective turistice de mare valșoare precum: Muzeul Conacul Bellu, Mănăstirea Vărbila, Mănăstirea Jercălăi, Muzeul Crama 1777 și Mănăstirea Zamfira.

Unul dintre cele mai cunoscute vinuri din zona Dealu Mare, ce se poate degusta în timpul unei excursii este Feteasca Negră, vin ce poartă denumirea de „Ambasadorul vinurilor românești” datorită calităților deosebite pe care le are și a recunoașterii internaționale de care dispune. Dintre celelalte soiuri de vinuri produse în Prahova, amintim: Feteasca Albă, Cabernetul, Tămâioasa Românească, Fume, Pinot, Merlot sau Roșe, Burgund Mare, vin roșu, Bășicată sau Beșicată, Riesling Italian, Pinot Gris, Sauvignon, Fetească Regală, Mușcat Ottonel.

Domeniile cramelor sunt vaste. S.E.R.V.E deține 54 de hectare, DAVINO deține 68 de hectare, Lacerta deține 80 de hectare, Basilescu aproximativ 100 de hectare, Domeniile Dealu Mare Urlați 100 de hectare, Budureasca 275 de hectare. Ceamai mică fiind Licorna Winehouse cu cele 22 de hectare.

Podgoria Dealu Mare, situată pe paralela 45 beneficiează de condiții similare ca cele ale regiunilor Bordeaux sau Toscana și se află întinsă pe zeci de kilometri în Prahova și Buzău purtând cu mândrie denumirea de „Patria Vinurilor “.

Vinurile aurii și rubinii produse aici sunt premiate anual la concursurile de profil organizate în întreaga lume.

Principalele centre viticole renumite se află la, Boldești, Valea Călugăreasca, Urlați, Ceptura, Tohani, Breaza, Pietroasă, Merei, Zorești iar din solul fertil al acestora ies vinuri roșii, cu o aromă aspecifică întrucât microclimatul mediteranean oferă viței de vie condiții de dezvoltare speciale. Strugurii au soare, în medie, cu 14 zile în plus pe an față de alte zone ale țării iar boabele au la dispoziție mai mult timp pentru acumulări calitative culegându-se toamna târziu, când pământul gras și soarele i-au umplut de dulceață și aromă unică. „Aurul lichis “produs în Prahova și Buzău culege anual numeroase medalii mondiale de aur.

Localitatea Tohani atestă existența podgoriei datând istoric din anul 1773 având ca repere de brand identitatea ca producător bazată pe istorie, tradiție, calitate și respectul pentru pasiunea de a face un vin bun.

Domeniile Tohani, au fost înființate în urmă cu peste 40 de ani și sunt amplasate pe locul viilor celebre ale moșiei Principelui Nicolae al României în mijlocul regiunii Dealu Mare, cu o întindere pe 7 dealuri însorite orientate spre sud-est.

Vinul obținut de aici arată continuarea neîntreruptă a excelenței. Printre obiectivele turistice zonale se numără: Biserica Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Schitul arheologic "Așezări – epoca bronzului: Dacia sec. V î.Hr. În punctul denumit "Drumul Budărilor", Stânca Tohani și un stejar secular aflat în curtea fermei nr.6 Tohani SA.

Satul Tohani găzduiește Muzeul denumit “"Popas pe Drumul Vinului", secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova care reunește peste 100 de piese, exponate istorice locale din domeniul vinificației. Muzeul este amplasat în palatul ridicat de prințul Nicolae, în onoarea iubitei sale, Ioana Doletti.

Un alt obiectiv important din punct de vedere turistic îl reprezintă Ferma Dacilor, structura turistică ce pune la dispoziția oaspeților săi un restaurant cu o capacitate de 120 de locuri și cazare în 8 camere duble. Pe lângă delicioasele preparate tradiționale românești, realizate din produsele naturale, locale, oferă o serie de de activități menite să satisfacă toate gusturile pornind de la vânătoare, la echitație, trasee de off-road și enduro, până la plimbări cu motoparapanta sau cu balonul. Amatorilor de biciclism le sunt destinate trasee de bicicletă, pentru cei pasionați de escaladă sau tiroliană există locuri special amenajate.

Pasionații de vinuri, sau doritorii de a fi inițiați în acest domeniu le sunt oferite degustări de vinuri la cramele din împrejurimi, Lacerta, Tohani, Budureasca sau Rotenberg.

Crama Budureasca amplasată în Comuna Vadului a fost inaugurată în primăvara anului 2013 și deține o suprafață totală de 5200 mp fiind considerată o cramă nouă îngropată pe 3 dintre lături pentru a se încadra în peisaj și a beneficia de un control termic ridicat într-un cadru pitoresc deosebit

Construcția de tip avangardist și tehnologia modernă utilizată pentru echiparea ei o face una dintre cele mai moderne crame din România. Capacittea de producție și stocare este de 3 mil. litri vin. Complexul de vinificație are trei zone: de producție/fermentare, condiționare/stocare și zona de măturare produsă în butoaie de stejar.

Complexul dispune de mai multe spații pentru degustare, icu vedere spre sălile baricurilor și de un magazin pentru vânzare. Degustările organizate la Crama Budureasca denotă profesionalism și buni gust fiind destinate a-i mulțumi pe cei mai exigenți dintre participanți.

Vinurile de la Crama Budureasca se adresează cunoscătorilor și colecționarilor, dar și celor că vor să bea un pahar la un preț corect și echilibrat.

Crama Lacerta e află în apripierea orașului Mizil, asigura obținerea unor vinuri de calitate, ce ies în evidență prin savoare și delicatețe. Crama este amplasată în Conacul Dorobanțu, opera arhitectului Ion Mincu, construit în 1901 renovat ulterior în anul 2005 de către actualii proprietari după planurile originale.

Casa impresionează prin grandoare și aerul boem pe care îl degaja, construcția fiind masivă, primitoare permite vizitatorilor să deguste un pahar de vin nobil în timp ce privirea le zboară spre dealurile de vită de vie din jur. Majoritatea vinurilor roșii, precum și o parte din vinurile albe sunt măturate după procesul barrique, în butoaie cu o capacitate de 225 litri în lemn de stejar ce provine din Franța, Statele Unite, Rusia, Ungaria dar și România. Degustarea se poate face sub două forme diferite:

“Prima impresie” prin care se pot alege 3 dintre cele 20 vinuri diponibile. Acest prodeceu are un preț de 29 Lei și prin “Degustare intensivă” prin care se pot alege 6 dintre cele 20 vinuri diponibile la un preț de 49 Lei.

În timpul degustărilor turiștii beneficiează de o scurtă descriere a vinurilor marca Lacerta și a procesului de producție. Deasemeni se fac vizite la vinăria unde sunt păstrate barriques și la locul unde se face vinul înainte de a fi depozitat în barriques

Ceptura, vestit centru viticol incă din secolul XIV, cuprinde următoarele crame turistice:

S.E.R.V.E. Ceptura – Societatea Euro Româna de Vinuri de Excepție, a luat naștere în 1994 și pentru câțiva ani, este singura societate privată din sectorul viticol românesc. Debutul a avut loc în acelați an cu prima sticlă din gama “Vinul Cavalerului” ce a devenit un succes într-un timp foarte scurt. După anul 2001 a fost construită o cramă complet nouă amplasată în apropierea viilor iar prima îmbuteliere a avut loc în 2001, prima recoltă vinificându-se în anul 2002. Crama se caracterizează prin suplețe, combinația între modern și tradițional și prezintă tehnici și echipamente foarte moderne.

În anul 2005 a fost completată capacitatea de prelucrare pentru strugurii albi, cu 2700 hl în inox, iar în anul 2007 a fost mărită capacitatea de stocare la temperatură controlată printr-o hală climatizată dotată cu 2000 hl capacitate de stocaj în vase din inox și amenajat un spațiu pentru maturarea vinului în butoaie de stejar, climatizat, cu o capacitate de 1000 hl.

În alegerea podgoriilor, accentul a căzut pe identificarea locurilor adaptate diferitelor soiuri de struguri unde soiurile dedicate vinurilor roșii se dezvoltă cel mai bine, podgoria Dealu Mare are 60 de hectare de vie. Vinurile produse aici sunt: Cabernet Sauvignon-ul, Feteasca Neagră, Pinot Noir-ul, Merlot-ul, Chardonnay și Fetească Albă. Pentru vinurile albe a fost aleasă podgoria Babadag, dealurile Dobrogei fiind recunoscute pentru soiurile sale aici podgoria înregistrând 56 de hectare de vie.

Viile au fost plantate între 1999 și 2012, cu plante care provin din propria pepinieră însă există în exploatare și vii bătrâne din anul 1965 readuse la viață cu îndelungi eforturi.

Cramele Rotenberg au fost ridicate prin achiziționarea unei ruine din centrul comunei Ceptura de Jos, numită Crama Veche. În noul locaș, strugurii sunt fermentați separat pe plaiuri, fiind potrivită drojdia optimă pentru fiecare dintre acestea. Vinul roșu este fermentat în vase semi-deschise, cu căciulă imersată iar sâmburii sunt menținuți în această și ca urmare elimina cea mai mare parte a taninurilor rele, amare și ierboase. Acest procedeu este scump și neindustrial, conferă vinurilor o finețe deosebită. Cele 2 beciuri suprapuse de care dispune crama, permit un flux tehnologic gravitațional în care vinul nu este agresat de pompe, trecerea sa din vasele de fermentare în butoaie și din butoaie în sticle se face sub influența greutății proprii evitând filtrarea mecanică.

Vinul este limpezit cu albumina din albuș de ouă, când este necesar. Lemnul folosit la butoaie este din gorun acesta fiind alături de gorunul francez și cel din țările baltice materia primă cea mai bună pentru butoaie tradiționale de 225 Litrii. Lemnul esteales astfel încât să nu aibă fibre albe, permeabile sau carii și este învechit cel puțin 18 luni în vânt și ploaie pentru a spăla seva și o parte din taninii "tari" apoi butoiul este ars în adâncime, pentru a imprima gustul caracteristic vinului Rotenberg. Secretul vinului propriu constă în timpul și intensitatea arderii.

Vinul Rotenberg este învechit în butoaie noi timp de 12-24 de luni. Pe lângă tradiționalele degustări organizate sau inițieir la cerere, crama găzduiește cursuri/training-uri sau organizează one day trip/team building/evenimente în care sunt cuprinse și cu vizitarea unor obiective turistice din zona sau o plimbare în vie cu căruță.

Crama Basilescu din Urlați a fost deținută de familia cu același nume care s-a numărat printre deschizătorii de drumuri în producția șampaniei în țara noastră fiind cunoscută pentru vinurile liniștite ce se regăseau în listele celor mai bune restaurante din capitală printre care Casa Capsa.

Începând cu anul 2008, vinurile produse aici servesc ca reper de calitate pe piața din națională și sunt percepute ca o apariție surprinzătoare la evenimentele culturale și diplomatice din străinătate. Stilul aparte al vinurilor produse la Urlați vine din încărcarea istorică a poveștii lui Basilescu îmbinată cu producerea modernă de azi a vinului de ieri.

Drept omagiu pentru ceea ce a însemnat viața lui Nicolae Basilescu în epoca interbelică, s-a realizat gama” Îngerii din Micul Paris”.

Feteasca Neagră, Cabernetul Sauvignon, Feteasca Albă, Sauvignonul blanc sau Feteasca Neagră Roze sunt vinurile ce merg la sufletul degustătorului constituind o orchestră de lăutari, învăluită în notele misterioase ale Bucureștiului de odinioară. Maturitatea cramei și a creatorului vinurilor Basilescu arată apariția gamei Golem.

Crama Conacul dintre vii oferă celor interesați de a rămâne peste noapte, 22 spații de cazare, dispuse în 1 apartament, 2 junior suite și 19 camere duble cu baie proprie, minibar și TV fiind o structură de primire turistică dezvoltata după toate standardele actuale ale industriei ospitalității. Crama dispune de 80 locuri unde se pot realiza degustări profesionale.

Conacul Urlățeanu apărut în jurul anului 1999 și restaurat de către Cramele Halewood dispune de pivnița, construită în anul 1922 fiind prima companie care a oferit turiștilor posibilitatea de a vizita o cramă funcțională, unde poți oricând regăsi atmosfera autentică a unei case boierești, ceimpresionează prin arhitectura proprie și prin frumusețea domeniului pe care este situat.

La Crama Urlățeanu poți pătrunde într-o lume plină de tradiție în care povestea vinului este împletită cu gustul bun bucatelor locale, bucurând sufletul și desfătând simțurile. Tipul de vinuri care pot fi degustate aici sunt din sortimentele albe, roșe și roșii, seci, demiseci, demidulci, dulci.

Crama Dealu Mare din Urlați a fost construită în mijlocul plantației iar, crama permite vinificarea în condiții excelente folosind utilaje ultramoderne, temperatura controlată, prelucrarea mustului și a vinurilor doar în vase de inox pentru o cantitate de maxim 600 tone struguri/an.

Cantitățile limitate de struguri permit obținerea unei calități deosebite. Aici se cultivă în acest moment peste 90 hectare de vită de vie, cu soiuri de struguri roșii de feteasca neagră, cabernet sauvignon, merlot, burgund și feteasca albă. În anul 2006 au fost plantate 10 hectare de chardonnay și mușcat bianco. Plantațiile au fost înnoite, dar în atenția oenologilor au rămas Feteasca neagră și Cabernetul Sauvignon fiind cu precădere cea mai întinsă suprafața din Dealu Mare deținută de un singur producător.

Crama și-a infiintțat o școlă de vită proprie care produce 15-20.000 vite pe an cu accent pe excelența. Toate vinurile șunta selecționate înaintea îmbutelierii astfel încât acestea să fie de înaltă calitate, purtând Denumire de Origine Controlată.

Măturat în butoaie de stejar, vinul Brutus surprinde prin delicatețea să iar vinul Mătăsos cu tanini foarte fini are o structură aristocratică. Proaspăt, fructos cu un parfum floral discret, Feteasca Alba Vârful cu Dor obține maximum de arome și echilibru perfect între aciditate și zahărul natural.

Feteasca Neagră Legendele Toamnei este reprezentativă pentru potențialul zonei fiind un ambasador de renume al României în lume uimește cu o delicatețe captivantă combinată cu un corp plin și bogat, produs din struguri culeși la maturitate deplină, ce au o aromă florală, corpul bine balansat de aciditate, buchet sprințar și aroma prelungită.

Cramele Jercalai își au istoria în cultivarea viței-de-vie și producerea vinului cultic incă din secolul al XVIII-lea, când pe pământurile Schitului „Adormirea Maicii Domnului”, mănăstirii Verbila, călugării cultivau vița-de-vie. Schitul a fost închis iar tadiția cultivării viei a fost reluată în anul 1956.

Mănăstirea Jercălăi este astăzi locul unde se produce vinul liturgic, rubiniu, din struguri culeși și tescuiți bob cu bob, în rugăciuni și „rucodelii savante, de dantelar” (26).

Moștenirea Cabernet Sauvignon este vin viguros și puternic ce are de ploaie răcoroasa de vara, robust cu un tanin viu, matur și cu o textură densă de polen. Este un vin tonic, îmbrăcat în note vegetale din păduri și pășuni mănoase ce se împacă foarte bine cu specialități tradiționale de sărbători gatite foarte gras. Merlotul sau “Rubinul domnesc”, este considerat o bijuterie a viilor din Podgoria Dealu Mare, corpolent, cremos, cu note de fructe de pădure coapte, se asociază perfect cu mâncărurile tradiționale sățioase sau cu friptură de vițel, porc ori cea de oaie.

Vinul prezintă o textură densă, un gust blând, intens și puternic iar la deschidere dezvoltă note impresionante. Marea și nobilă Regina a vitelor românești, Feteasca Neagră, puternică și un pic înfumurata, necesită multă răbdare și atenție fiind considerată un soi autoritar, cu o personalitate complexă, milenară, puțin flexibilă, ce are multe taine, bine ascunse dar cucerește prin farmecul său nobil o lume întreagă, prin nesfârșitele sale note de baladă antică.

Acest vin a fost închinat domnitorului și binefăcătorului Io Mateiu Basarab Voevod.

Crama Diac este situată la 7 km de Bucov, pe Drumul Vinului cum mergi spre Seciu, mai exact pe teritoriul comunei Plopu.

Casa Seciu construită în jurul anului 1970 pe locul conacului boierului Rațiu, îmbina stilul tradițional romanesc de cula cel modernist și dispune de o impresionantă oferta gastronomică, stropită cu “licori derutante” din toată regiunea Dealu Mare.

Complexul pune la dispoziție patru saloane unde se pot servi mâncăruri și preparate tradiționale romanești proțap de berbecuț, purceluși la tava, peste, preparate din vânat.

Casa Seciu impresionează prin poziția pitorească, de pe `Drumul Vinului și prin degustările ce se organizează periodic la cramă.

Un loc special, plin de povești cu i regale, este în stațiunea turistică Azuga, la Pivnițele Rhein&Cie. Aici este o cramă unde se produce vinul spumant, după o metodă tradițională, numită champenoise, ce constă în fermentarea vinului în sticle. Metodă este folosită din anul 1892. Aici s-a născut Rhein Extra, cea mai veche marcă românească de vin spumant și cea mai renumită între cele două războaie mondiale.

Cramele sunt furnizor al Casei Regale din anul 1920, iar turiștii pot afla multe povești interesante odată ajunși aici. Cramele sunt deținute de către Grupul Halewood România ce are patru divizii, specializate în gestionarea culturilor de viță de vie, producția și comercializarea de vinuri pe piața internă și export (27).

Compania este unul dintre cei mai mari importatori de vinuri din țară, distribuind branduri renumite de vin din toate colțurile lumii. Aceștia au făcut investiții importante în crame și în liniile de îmbuteliere, în extinderea și plantarea suprafețelor de viță de vie, deținând peste 350 ha în cele mai importante regiuni viticole ale României și anume: Dealu Mare, Transilvania și Murfatlar.

Portofoliul cuprinde vinuri de calitate înaltă și din cele mai îndrăgite soiuri autohtone. An de an acestea, au fost apreciate la numeroase concursuri internaționale.

Astăzi, Pivnițele Rhein & CIE din Azuga au devenit un loc de promovare a culturii vinului, dând posibilitatea iubitorilor de vin să viziteze o cramă funcțională și să regăsească atmosfera autentică a unei fabrici de spumant veche de peste 120 de ani.

Pensiunea Rhein, aflată lângă pârtia Sorica din Azuga, completează oferta turistică a Văii Prahovei și dispune de 16 camere și de un restaurant cu o capacitate de servire a mesei pentru 90 persoane.

Vizitatorilor le sunt oferite programe pentru vizitarea hrubelor și prezentarea tehnologiei de fabricație a spumantului, degustări de vinuri, servirea mesei, achiziționare de suveniruri și servirea mesei.

Alte obiective turistice aflate pe Drumul vinului în Prahova mai sunt:

Muzeul ‘Crama 1777’ este o reproducere a Cramei de la 1777, considerată ca fiind cea mai veche construcție țărănească din lemn de pe teritoriul județului Prahova și cea mai reprezentativă din zonele viticole ale Regiunii Muntenia.

Reconstrucția acesteia a avut ca scop recuperarea unuia dintre cele mai importante monumente de arhitectură sătească din Prahova și realizarea unui muzeu tematic de vini-viticultură. Crama propriu-zisă, care era destinată mustăritului strugurilor, prezintă o serie de unelte și obiecte necesare pentru viticultură, prelucrarea strugurilor și vase pentru păstrarea vinului. Aici există piese de sfârșit de secol XIX, precum o presă de mari dimensiuni, o pompă de vin fabricată în Germania, un lin cioplit din lemn și o colecție de etichete și sticle pentru vin. Aici a fost reconstituit un atelier de tâmplărie – dogărie ce are un banc de lucru și unelte pentru prelucrărea lemnului. Vinoteca prezintă o colecție de vinuri din soiuri specifice podgoriilor vecine. Intrarea în muzeu se face de pe o prispă într-o sală mare cu pereți din lemn și podea din cărămidă care găzduiește colecția de instrumente folosite în domeniul viticol precum: tocitori, zdrobitoare, teascuri, pompe pentru vin, pompe pentru pucioasă, un butoi de mari dimensiuni și un plug.

În beci, unde se fac și degustări de vinuri întâlnim o serie de butoaie pentru vin și rachiu de tescovină, un cazan de țuică, o colecție de ceramică din diverse regiuni ale țării și expuse câteva bârne, provinite de la crama originală, o masă țărănească rotundă și joasă, încărcată cu ceramică de Horezu.

Mansarda prezintă o expoziție intitulată ‘Mlădițele vieții‘ ce cuprinde costume tradiționale din diverse zone ale țării, o icoană pictată pe sticlă ce provine din Făgăraș, un covor vechi de un secol, lăzi de zestre, cofe, ștergare și un tezaur numismatic. Pe majoritatea exponatelor de aici predomină motivul viței de vie.

Mănăstirea Zamfira este un complex monahal compus din două biserici, declarate monumente de artă, o colecție de arta bisericească și chiliile măicuțelor. Prima biserică, are hramul “Sfânta Treime” și a fost construită între anii 1719-1743 de Zamfira, soția lui Manuel Apostol, om de încredere la curtea domnitorului Constantin Brancoveanu de unde ți preluarea numelui acesteia.

A doua biserică a fost fondată de Mitropolitul Nifon între anii 1855-1857 și prezintă pictura realizată în întregime Nicolae Grigorescu, la vârsta de 18 ani considerată unicat pentru că este singura executată în “frescă “de acest pictor.

Conacul Bellu este reprezentativ pentru arhitectură românească compus dintr-o clădire cu mai multe încăperi mobilate cu diverse piese, reunind epoci, stiluri și origini diferite de la cele italiene, la cele florentine, bologneze, franceze, austriace, arabe și romaneaști. Conacul dispune de o cramă ce prezintă practica viticulturii în zona Dealu Mare.

La circa 15 kilometri de Ploieștise află amplasată într-un cadru mirific Mânăstirea Vărbila considerată una dintre cele mai vechi așezăminte de acest fel ce păstrează încăurmele trecerii lui Mihai Viteazul prin aceste locuri.

Marele voievod, înainte de a pleca spre Ardeal, a venit de la curtea domnească din Ploiești aicia intrat în sfânta mânăstire și s-a rugat ore în șir. Se spune că voievodul făcea prin preajma Mănăstirii Vărbila drumuri încă din tinerețe, de la prima sa dragoste pe la Târgșor, pe la Ploiești, pe care îl transformă în târg, pe la Gherghița, pe la Băicoi. Fostul ban al Craiovei s-a legat de plaiurile prahovene fiind atras defrumusețea lor, îmbinarea perfectă dintre câmpurile nevălurite și dealurile împădurite și mai sus de muntele de piatră.

Punct strategic de ținere sub control a trupelor străine din cele 20 de moșii pe care le avea în zona Tohani, Mihai se oprea adesea la Vărbila.

Micul Trianon din comună prahoveană Florești construit în anul 1911, la ordinul lui Grigore Cantacuzino cu ajutorul celor mai buni meșteri din Franța impresionează prin eleganță și stil. Grădinile dispuneau de fântâni arteziene și alei de nuci și castani ce imită din grădina Palatului Versailles. Degradarea acestui edificiu s-a produs treptat, în timpul celor două războie mondiale, nemții și rușii aproape au distrus clădirea care trebuia să fie un palat cu 365 de camere, după dorința domniței Alice, nepoata lui Grigore Cantacuzino. Lucrările au fost oprite după moartea Nababului, iar Domnița Alice nu s-a putut bucura prea mult de palat.

După naționalizarea din 1948, întreaga proprietate a fost preluată de statul roman iar după Revoluție, palatul a fost retrocedat urmașilor Nababului, care l-au vândut în anul 2009 astăzi intrând în renovare

3.2 DRUMUL CRAMELOR DIN BUZĂU

Drumul Cramelor din județul Buzău străbate obiective turistice situate între Pietroasele și Măgura. Aceste obiective sunt de importanta națională și internațională printre care se număra Castru roman de la Pietroasele, Cetatea Dacică Gruiu Darii și Tabăra de sculptură de la Măgura. Brancoveanu era printre cei mai mari proprietari de plantații viticole, primind de la unchiul său, vii între satele Vernești Feliesti și Mizil. Ca zestre la căsătoria lui cu Marica primește intinsee moșii și vii situate între Sahateni-Tohani și Urlati-Iordacheanu-Scaieni.

Castrul de la Pietroasele (124 m x 158 m) a fost construit înainte de anul 330 d.Hr. și făcea parte din sistemul de apărare a graniteti dunărene a Imperiului roman, împreună cu castrul de la Barboși și Valul lui Traian. Printre materialele arheologice găsite se afla și fragmente de cărămizi și țigle care poartă ștampila cu sigla Legiunii a XI-a Claudia.

Venită de la Durostorum, Legiunea a XI-a Claudia se instalează în castru. În situl arheologic din aproprierea castrului s-au descoperit monede din timpul împăratului Constatin al II-lea, multe alte fragmente de olane romane, acestea provenind din rețeaua de alimentare cu apă a castrului și o instalație de aducțiune a apei săpată în piatră.

Castrul roman mai cumprinde și termele romane. Prin amenajarea unui muzeu ce va cuprinde zidul sudic de apărare și termele romane, castrul va fi prezentat publicului

Vestigiile singurei Cetăți dacice cu zid de piatră de la Curbura Carpaților se afla la 2,5 km de castrul roman, în punctual Gruiu DariiL.

Cetatea de la Gruiu Darii a fost folosită încă din epoca pietrei – neolitic, în epoca bronzului, în prima epocă a fierului până în Evul Mediiu iar aceasta a cunoscut cea mai intensă locuire din vremea dacilor. Dacii au început să locuiască în Grui pe la inceptul secolului al IV – lea i. Hr. Locuirea dacică din Grui a început cândva în secolul IV î. Chr. Și a durapt până în secolul al ÎI – lea d. Hr când romanii au cucerit Dacia. Cetatea era apărată natural dinspre suds pre est până a fost fortificata cu un zid gros de doi metri pe laturile de vest și de nord, în secolul II i. Hr. Dacii au transformat-o într-un centru de cult, dup ace a fost folosită doar ca așezare. Era frecventata foarte probabil de locuitorii multor așezări geto-dacice din zona. În toată această perioadă, pe platol cetății au fost amplasate complexe cu caracet magico-ritualic, sub forma unor ringuri.

Termele romane sunt amplasate la circa 400 de metri de castru iar acestea reprezintă un adevărat palat cu o incintă construită de circa 900 de metri pătrați pe fiecare nivel. A fost destinat probabil lui Dalmatianus, fiul lui Dalmatius, fratele vitreg al împăratului Constantin cel Mare.

Mănăstirea Ciolanu este o așezare monahală mare care este situate în comună Tisău la 34 kilometri de orașul Buzău și este înconjurată de păduri seculare. Mănăstirea atestată documentar în data de 15 ianuarie 1600 dar existent ei se afla în jurul anului 1570. Aici se practică și pustnicia, cum o dovedește în zilele noastre topical “la pustnici”, departe de împrejurimile manastirei, unde existau peșteri locuite de pustnici, acestea fiind dispărute prin exploatarea pietrei.

În tradiție se afirmă că oamenii care veneau la slujba de noapte aveau cu ei torțe aprinse. Aici a fost practicată de către monahi, rugăciunea cu munca în secolul al XIX – lea, diverse meșteșuguri cum ar fi: sculptura, pictura, gravură în 1868, monahul Damaschin sapa literele latine pentru tipografia Episcopiei Buzăului. Exista și o școală pentru pregătirea cântăreților bisericești de la sate.

Tabăra de sculptură de la Măgura este un început de drum pentru sculptura românească, dar și creațiilor asemănătoare care au avut loc pe plan național. Tabăra de la Măgura s-a desfășurat între anii 1970 și 1985, iar în poienile Măgurei au rămas pentru definitive 256 lucrări de artă monumentală, reprezentative pentru cei 163 de sculptori care au participat.

Principalele crame amplasate in lungul drumului tematic din județul Buzău sunt:

În podgoria Dealul Mare județul Buzău, la Zorești, Vinarte deține un total de 94 de hectare. Un program a fost demarat pentru pentru modernizarea și restructurarea cramei de la Zorești, inclusive pentru restaurarea pivniței unde se află deja în baricuri noi vinul importat din Franța, Prince Matei.

Podgoria este situată pe una dintre cele mai renumite regiuni viticole. Dealu Mare se întinde pe mai mult de 60 kilometri și este renumită pentru producția de vinuri roșii. Aici își fac prezenta aproape toate caracteristicile pedoclimatice favorabile necesare pentru producerea vinului de înaltă calitate.

Viile sunt amplasate pe dealurile însorite cu o expunere spre sud, sud-est, protejate de vânturile reci dinspre nord, o poziție care conferă o acumulare optimă a căldurii verii în timpul perioadei de vegetație, fără să fie afectate de excesul de umiditate. Toamnele lungi, uscate și blânde favorizează culesul târziu, iar solul argilos bogat în oxizi de fier produce vinuri care au strălucirea rubinului.

Au fost plantate 26 hectare cu viță-de-vie din soiurile Merlot și Fetească Neagră în perioada 2005-2008.

Crama Lacerta din satul Fințești (Năeni) a fost prezentată in această lucrare in cadrul subcapitolul precedent intrucît face parte integrată din Drumul Vinului in Dealu Mare (Prahova)

Crama “La Butoaie” este situată în localitatea Pietroasele la aproximativ 25 kilometri de Buzău, pe renumitul deal cu vii Istrița. Pensiunea arata ca un camping, doar că acele căsuțe dintr-unc camping sunt înlocuite de niște butoaie imense numite budane

Această idee cu butoaiele este foarte bine legată de struguri și vinul în sine. Aflată sub pământ, o cramă mică și răcoroasă adăpostește în butoaie mai mici vinulcasei, premiat: Merlot, Tămâioasa Românească (demidulce, dulce și sec), Riesling și Feteasca (demise și sec).

Stațiunea de cercetări viticole Pietroasele, este o statiun de Ceretare-Dezvoltare petru Viticultura și Vificatie care are în dotare 8.867 de butași de viță-de-vie altoită pentru viticultori și pentru înființarea de plantații din necesarul propriu.

Materialul săditor viticol cuprinde vițe altoite din soiuri asemantaoare ca: Fetească Neagră, Mușcat de Hamburg, Feteasca Alba, Busuioaca de Bohotin, Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Riesling de Rhin etc.

În localitaea Pietroasele, se practică o tradiție veche din anul 1893 atunci când primele vite au fost altoie, pentru producerea materialului săditor viticol. Aceasta produce în prezent coarde altoi, vițe altoite și butași portaltoi, atât din alte soiuri, precum și din clonele și soiurile obținute urma cercetărilor, în unitate.

Când au fost înființate 3 butașierei în periodata 2005-2009 pentru producerea coardelor altoi și portaltoi cu butași înrădăcinați, unitatea buzoiană a realizat dezvoltarea bazei de producere a materialului săditor viticol din categoriile biologice superioare, acest material fiind liber de viroze, categoria biologică „bază” provenit din sera înmulțitor de la I.N.C.C.D.B.H. Ștefănești.

Tot în anul 2005, s-au importat din Germania vițe altoite din categoria biologică “bază” pentru multiplicare și studierea lor în condițiile de la Pietroasa. An de an, în școala de viță, se produc atât vițe altoite, cât și butași înrădăcinați, din materialul obținut în butașieră, în vederea înființării unor plantații producătoare de coarde altoi și portaltoi, care să satisfacă necesarul de material săditor viticol pentru stațiune, cât și pentru diverși beneficiari.

Domeniile Săhăteni sunt amplasate în mijlocul zonei viticole Dealu Mare, binecunoscută pentru calitatea strugurilor și a producției viticole, pe dealurile care înconjoară Munții Carpați, beneficiind de diferite tipuri de sol argilo-lutoase, cu substrat calcaros.. În satele Năeni, Fintesi și Săhăteni sunt amplasate cele 76 de hectare ale companiei care beneficiază de expunere pe partea de sud.

Crama Domeniile Săhăteni a fost înființată de către Aurelia Vișinescu și asociatul său, Steve Cacenco în 2003. Crama are facilitați pentru producție de circa 1.000 tone de struguri pe sezon, cu 2 linii separate de producție, cu fermentare controlată, complet automatizată atât pentru vinurile albe cât și pentru cele roșii. Linia de îmbuteliere automată, cu o capacitate de cca 1500 st de 75 cl/oră permite îmbutelierea vinurilor la origine. Utilajul de înaltă performanță asigură protecția împotriva oxidării vinului în sticlă prin eliminarea aerului din butelie înainte de turnare și prin injectare de gaz inert înainte de dopuire.

Pivnița subterană este dotată și barrique-uri din stejar și butoaie, asigură condiții optime pentru învechirea anumitor loturi de vin. Potențialul de vinificație al zonei este cunoscut ca fiind generos atât pentru vinurile albe cât și pentru cele roșii. Crama este situată chiar în mijlocul podgoriei Dealu Mare unde „terroir"-ul a dovedit că se obțin vinuri de excepție.

Prinicipalele soiuri vinificate sunt: Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, Syrah, Pinot Noir și Merlot – pentru vinuri roșii iar pentru vinurile albe: Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Tămâioasă Românească siRiesling Italian. Prima recoltă vinificată în totalitate în crama Domeniile Săhăteni a fost produsă în 2006 și îmbuteliată în 2007.

Ca producător de vinuri, Domeniile Săhăteni este în plină ascensiune. Vinurile produse sub semnătura Aureliei Vișinescu sunt împărțite în patru linii: prima linie, Nomad, care este o adevărată călătorie într-o lume a senzațiilor, un vin dedicat celor aventuroși, celor care vor să descopere mereu lucruri noi, celor ce călătoresc., Artisan, este linia dedicată soiurilor românești, monovarietale sau cupajate, vinuri specifice zonei Dealu Mare – Fetească Neagră, Fetească Albă, Tămâioasă Românească, vinuri meșteșugite, cu personalitate.

Aducând cu sine tradiția vinurilor Burgundiei și recurgând exclusiv la metodele agriculturii ecologice, Denis Thomas, întemeietorul domeniilor, a reușit să transforme aceasta marca într-un simbol al calității și al vinurilor exemplar realizate.

Domeniile Franco-Române sunt situate în aproprierea localității Breaza și cultivă 40 hectare de viță-de-vie pe colinele din Dealu Mare și produce vinuri bio din soiuri nobile Pinot Noir, Riesling, Chardonnay, Fetească Neagră, Merlot în crama de vinificație din Săhăteni județul Buzău.

Aceasta cramă este deschisă zilnic vizitatorilor pentru degustări, vânzări din producția proprie și din vinurile importate din Franța și pentru programe turistice. Vinurile din gama “Crai Nou”, sunt obținute din struguri ecologici, cu Denumire de Origine Controlată Dealu Mare.

Din suprafața totală de 40 hectare, Chardonnay-ul se cultivă pe 3 hectare. Producția acestui soi nobil nu depășește 20 000 de sticle pe an. Suprafețele de vie plantate cu soiul Chardonnay sunt cultivate respectând regulile agriculturii biologice ținând cont totodată de fazele lunii. Sunt certificate ecologic de care societatea Ecocert Internațional (Regulament CE 834/2007).

Pentru a-i menține întreaga prospețime, Soiul Chardonnay se vinifica în cisterne. Vinul Chardonnay manifesta fructuozitate și suplețe cu plăcute arome de flori și fructe. Este un vin încântător, cu un bun echilibru între aciditate și rotunjime. Însoțește perfect aperitivele calde sau reci și poate fi servit cu pește la grătar sau în sos.

Pinot Noir este un vin plăcut și suplu cu arome de dude și cuoacaze. Acestea se vinifica în prezent în cisterne de inox pentru a-i păstra prospețimea și se cultivă pe 15 hectare iar producția să nu depaste 50.000 sticle pe. Este rotund cu un bun echilibru și taninuri delicate. El însoțește perfect peștele la grătar că somonul, tonul, carnea friptă (curcan, pasăre) sau la grătar (porc), cât și brânzeturile semi fermentate.

3.3 DRUMUL PODGORIILOR DIN VRANCEA

Vinul are o poveste proprie pe care bătrânii o spun seara, la gura sobei, după ce acesta este tras în butoaie. Vrancea este unică și renumită pentru că pe aceste locuri binecuvântate, sunt multe podgorii celebre, Podgoria Panciu, Podgoria Odobești sau Podgoria Cotești, ce au vinuri de excepție și beciuri în care licoarea este pusă la învechitpentru a deveni parte dintr-o altă poveste.

Județul Vrancea este o zonă predominant rurală în care componentele naturale sunt combinate armonios în trei trepte de relief majore, care necesită o zonare funcțională specifică din punct de vedere economic. Având în vedere faptul că resursele minerale se găsesc în cantități limitate , soluția la dezvoltarea economică a comunităților locale din zonele rurale este utilizarea rațională a resurselor funciare și al agriculturii și dezvoltării sectorului zootehnic , la care se poate adăuga , de asemenea, resursele turistice , asa ca să depășească nivelul de subzistență și să adauge un plus de valoare în zona locală ( Nedelcu., A., Territorial and agricultural resources from the rural Vrancea area with decisive role in the development of the local economy., Agricultural Management Strategies in a Changing Economy).

Beciurile din Vrancea și alte clădiri istorice stau mărturie vie a tradiției de sute de ani existentă aici și s-au transformat în adevărate puncte de atracție turistică, tot așa cum drumul care străbate viile din cele trei podgorii a devenit, o atracție turistică.

Drumul pdgoriilor pornește de la Hrubele” Ștefan cel Mare”, și continuă prin Țifești, Bolotești, Jariștea spre Odobești unde în urmă cu două secole, podgoreni celebrii în toată Europa de Est, au construit Biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din cartierul Cazaclii.

Toamna, după limpezirea mustului, negustorii cazaclii stabileau prețul vinului pentru întreaga țară, în fața bisericii ori la târgul din centrul orașului loc de întâlnire în fiecare toamnă, de Ziua Crucii.

Podgoria Panciu se află situată la curbura munților Carpați, pe o suprafață de aproximativ 10.000 ha, sub forma unei fâșii ce are o lățime de 9 kilometri și este cuprinsă între Valea Trotușului la nord și Valea Putnei la sud. Din punct de vedere climatic, Podgoria Panciu este situată în plină zona temperată, ceea ce face ca vinurile albe sau cele roșii să aibă o aromă specială și să fie echilibrate, fiind una dintre cele mai întinse zone cultivate cu vița de vie în România. Strugurii și vinurile produse aici sunt reprezentative sub raportul dintre calitate și preț. Prima atestare documentară a podgoriei datează din secolul XVI, insă vechimea cultivării viței de vie stă mărturie pe un fragment de vas carpic, descoperit în localitatea Pădureni, care are ornat o coardă de viță de vie cu doi struguri stilizați.

Solul de excepție, scăldat în soare și priceperea podgorenilor au făcut din această podgorie un nume respectat în lumea producătorilor de vinuri spumante prin destuparea în anul 1958 a primei sticle de șampanie de Panciu.

Goerg von Reichersterffer, emisar al lui Ferdinand de Habsburg pe lângă domnitorul Petru Rareș, face referiri la plantațiile mari de viță de vie existente în zonă, cunoscută sub denumirea de podgoria Crucilor iar o imagine asupra viticulturii de pe la jumătatea secolului al XIX-lea, reiese din datele apărute în anul 1861 în “Lucrări statistice în Moldova” unde se menționează că terenurile destinate viticulturii totalizau 2.870 hectare, aproape 14% din întreaga suprafață viticolă a zonei Moldovei.

Descrierea podgoriei este menționată în documente străine, fiind consemnate de călători ce au apreciat calitatea vinurilor și parfumul special al strugurilor de masă.

Vinurile din Podgoria Panciu au un caracter vioi obținut din soiuri de struguri autohtoni, precum Plăvaie, Galbenă, Băbească Neagră, Fetească Albă și Fetească Neagră, dar și din alte soiuri de struguri de vin, precum Feteasca Regală, Rieslingul Italian, Aligoté, Sauvignon, Mușcat Otonel, Pinot Noir și Merlot, care au căpătat renume în timp.

Vinurile de Panciu sunt vinuri armonioase, echilibrate, pretențioase și se regăsesc într-o gamă variată din soiurile: Feteasca Alba, Feteasca Regală, Tămâioasa Românească, Băbeasca Neagră, Aligote, Traminer, Riesling Italian, Sauvignon Blanc, Mușcat Ottonel, Pinot Gris, Merlot, Chardonnay, Pinot Noir.

În prezent, la Panciu se produc vinuri albe-seci folosite și pentru a obține vinul spumant. Șampania produsă la Panciu acoperă cele mai exigente și mai pretențioase gusturi și așteptări prin sortimentul diversificat de șampanie albă și roșe, dar și roșie.

Șampania albă produsă la Panciu este un ansamblu de cel puțin trei soiuri de vin diferite: dominant, Sauvignon Blanc ce oferă finețe și vioiciune, o treime Pinot Gris, care îi dă putere și gust profund și, în completare, Fetească Albă, care oferă prospețime și fructozitate.

Șampania roșie este un cupaj din trei vinuri, Pinot Noir, Merlot și Fetească Neagră ținută la învechit în beciurile existente pe teritoriul podgoriei. Vinul Spumant se servește la temperatura de 6 grade Celsius din sortimentul sec, și 8 grade Celsius, din sortimentul dulce. Se recomandă servirea șampaniei ca aperitiv, ca desert, fiind și un bun digestiv. Cei care recomandă șampania la desert încurajează ca aceasta să fie servită cu fructe, torturi sau alte dulciuri.

Feteasca Albă, este cultivată de secole în Podgoria Panciu fiind un vin sec, de mare eleganta și finețe, ce degajă o aromă ușoară, asemănătoare viilor înflorite. Se poate servi după un platou cu brânzeturi, o masă cu pește, sau o masă cu carne de pasăre.

Feteasca Regală, este un soi românesc, din care se obține un vin sec, fructos, delicat, cu o aromă intensă, florală, recunoscută uțor. Acesta este unul din soiurile de bază în obținerea vinurilor spumante de Panciu.

Feteasca Neagră, este unul dintre cele mai vechi soiuri românești, cultivat în Moldova de pe vremea vechilor daci, sec, corpolent, de culoare roșie-rubinie, ce se remarcă prin fructozitatea caracteristică și aroma de prune uscate. Vinul este folosit pentru prelucrarea vinurilor spumante roze și roșii de Panciu.

Băbeasca Neagră, soi autohton, răspândit în special în podgoriile din Moldova. Este un „soi erou”, care a rezistat concurenței soiurilor roșii importate după invazia filoxerică. Vinurile obținute au o culoare roșie-vie, cu nuanțe strălucitoare și o aciditate echilibrată. Ele se consumă cu mâncăruri pe bază de pasăre, carne de vită, berbec și porc.

Veritas Panciu este societatea care se înscrie de peste 50 de ani pe aceleași coordonate ale calității în producerea vinului pe piața internă și externă folosind utilaje dintre cele mai moderne pentru fermentarea dirijată a mustului, condiționarea și stabilizarea vinului, filtrarea și îmbutelierea acestora dar și a șampaniei. În centrul atenției pentru calitate stă serviciul satisfacerii gustului consumatorilor. Cele mai bune vinuri și vinuri spumoase produse de Veritas Panciu se distribuie prin DistribTeam Import SRL.

Podgoria Odobești se întinde pe raza localităților Bolotești, Jariștea și Odobești, și are ca areal viticol aproximativ 7.000 hectare fiind totodată una din cele mai renumite și mai vechi podgorii românești, atestată documentar din secolul al XVII-lea de către marele cărturar Dimitrie Cantemir în “Descripțio Moldavie” iar prin anul 1750, italianul Ignacio St. Raicevici considera dealul Odobeștilor în fruntea podgoriilor Moldovei.

Nicolae Iorga arată că, de pe vremea lui Petru Rareș și în timpul lui Vasile Lupu, faima vinurilor de Odobești era mare, comerțul fiind dezvoltat de negustorii cazaclii, care duceau aceste vinuri la târgurile din Podolia și Rusia, la schimb cu blănuri, piei și alte produse.

Cărturarul francez Jean Louis Carra, secretar al domnitorului Grigore Ghica al Moldovei, arată, într-un raport emis că impozitele pe vinuri constituiau la acea vreme 10% din încasările totale ale Moldovei, din care trei sferturi proveneau de la Podgoria Odobeștilor.

Până la invazia filoxerică, în Odobești se cultivau soiuri autohtone, Galbenă de Odobești și Plăvaia, alături de care se găseau, Poama Verde și Parciu. Datorită importanței deosebită a zonei, se înființează, în anul 1936, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație cu sediul în Odobești. Aici vor fi produse în urma cercetărilor soiuri noi de vin, precum Șarba care este un vin semiaromat, omologat în 1972 și Băbeasca Gri ce a fost omologat în 1975.

Șarba un vin cu însușiri aromatice, destul de intense, bizar, sugerând mirosul de trandafiri de dulceață. Cel mai renumit vin din podgorie este Galbenă de Odobești, vin produs dintr-un soi de strugure românesc, cultivat numai aici cunoscut în Moldova sub mai multe sinonime dintre care: Galbenă de Căpătanu, Poamă Galbenă, Bucium de Poamă Galbenă sau Galbenă Grasă.

Galbenă de Odobești este un soi viguros, ai căror lăstarii creșc, din primăvară până în toamnă, atingând 4 metri. Coacerea strugurilor se face în luna septembrie și în prima parte a lunii octombrie iar aceștia sunt aripați, cilindro-conici cu boabe dese, rotunde de mărime mijloci și cu o culoarea galbenă cu tentă ruginie pe partea expusă la soare. Strugurii mari, greutatea lor ajungând până la 350 g și nu acumulează mult zahăr, vinurile nu ies foarte tari. Vinul sec e proaspăt, plăcut, băubil, cu aciditate agreabilă, ce lasă o senzație plăcută de proaspăt și de răcoare, se consumă că vin tânăr, în primul an de viață acosiat cu brânzeturi și mâncăruri picante.

Din Galbenă de Odobești se obțin vinarsuri de calitate, lăsate la învechit în cramele de la Beciul Domnesc.

Podgoria Cotești este tot atât de celebră ca și restul podgoriilor din Vrancea și are o istorie de peste 600 de ani, fiind în totalitate valahă. Podgoria se compune din localitățile Faraoane, Cârligele, Budești, Cotești, Urechești, Popești și Tâmboiești, iar suprafața să viticolă este de aproximativ 12.000 hectare.

Centrul podgoriei, este incomuna Cotești, ce apare ca atestat documentar din 1471, localitatea căpătându-și acest nume de la căpitanul Stan Cotea Odobescu, care a primit ca danie un domeniu în această zonă din partea domnitorului Țării Românești construind ulterior o biserică de lemn, care mai există și astăzi în sat deschisă vizitării.

Primele mențiuni apar în anul1580, de pe vremea domnitorului Mihnea Turcitul. Creșterea viței de vie, cunoaște în zonă o dezvoltare mare după anul 1900, când pe lângă soiurile de viță tradiționale, sunt aduse alte soiuri de vie din Franța și din Italia.

În Podgoria Cotești au fost construite, unele dintre cele mai frumoase mănăstiri din Vrancea: Dălhăuți, Vărzărești, Cotești și Recea. Aici poate fi vizitată casa memorială “Alexandru Vlahuță”, și Muzeul Comunal Cotești unde există o colecție muzeală particulară a uneltelor agricole folosite în viticultură.

Podgoria dispune de mai multe centre de prelucrare a stugurilor, societăți comerciale de vinificație una dintre acestea reabilitând crama boierului Duiliu Zamfirescu, printr-un program al Uniunii Europene.

Cele mai renumite soiuri de vinuri sunt Fetească Albă, Fetească Regală, Fetească Neagră, vinurile Pinot, Merlot, Sauvignon Blanc, Mușcat Ottonel, Băbeasca Neagră, Merlot și Cabernet Sauvignon. Din sortimentele de vin autohton se cultivă Frâncușa, toate vinurile de aici se încadrează în cele patru categorii: sec, demisec, demidulce, dulce.

În Podgoria Cotești se produce cel mai bun vin din soiul Șarbă, încântător prin tonurile și senzațiile dulci, cu note ușor amărui, semiaromat, ușor, cu un gust bine structurat și o aciditate echilibrată. Se poate consuma la o temperatură de 10–12°C împreună cu carne de pasăre, porc fraged, legume.

3.4 MODALITĂȚI DE PROMOVARE A DRUMURILOR TEMATICE

Principalele modalități de promovare a drumurilor tematice vizează in mod implicit realizarea unor campanii publicitare prin care reclama să atragă atenția asupra acestor produse turistice incluse recent și in oferta turistică a Agențiilor de turism din romania.

O altă modalitate de realizare a promovării drumurilor tematice este existența informațiilor referitoare la site urile oficiale ale acestora, site uri ce au fost create in urma realzizării și implementării proiectelor națonale prin care drumul vinului, Drumul Cramelor și Drumul podgorenilor au prins contur.In Fg. 3.1 – 3.2 sunt prezentate paginile de start ale acestora.

Figura 3.1 Pagina de start a proiectului Drumul Vinului in Prahova

Figura 3.2 Pagina de start Drumul Podgoriilor Vrâncene

Promovarea drumurilor tematice se realizează in țara noastră și prin intermediul ghidurilor de buzunar. In Fg. 3.3 este redată coperta unui astfel de ghid editat pentru Drumul cramelor din Buzău.

Figura 3.3 Ghidul de buzunar Drumul Cramelor de Buzău

Ghidul oferă informații complete referitoare la traseul parurs, cu privire la obiectivele turistice incluse in patrimoniul de vizitare al Romaniei și la baza tehnico materială privind cazarea și asigurarea meselor precum și orarul cramelor, programul de degustare și tarifele aferente orientative.

O deosebită importanță in promovarea destinațiilor tematice o au și ziarele și revistele pin articolele pe care le aduc in atenția cititorilor săi.

In Fg.3.4 este dat un exempu de articol dintr-un cotidian de pe piața romanească.

Figura 3.4 Cotidian Agerpres Drumul Vinului

Oferta excursiilor tematice referitoare la drumul vinului poate fi exemplificată prin figura 3.5.

Figura 3.5 Programul excursiei Istoria Vinului

Toate aceste materiale publicitare vin să susțină prin informațiile oferite celor interesați, modul plăcut de a călători prin îmbogățirea cunoștințelor referitoare la tradiții, cultură, gastronomie, obiective turistice diverse, pe care programele naționale de dezvoltare rurală durabilă le pun la dispoziția celor interesați de a petrece câteva ore, zile, într-un mod plăcut, destins și elevat.

3.5 STRATEGII DE DEZVOLTARE A DRUMURILOR TEMATICE ÎN JUDEȚELE PRAHOVA, BUZĂU ȘI VRANCEA

Noua abordare strategică și integrată a dezvoltării zonelor rurale , se bazează pe trei obiective prioritare : creșterea competitivității agriculturii și silviculturii , agro- mediu buna gestionare a terenurilor , precum și dezvoltarea rurală într -un mod larg , având un impact în creșterea calitatea vieții și diversificarea economică (Nedelcu., A., County strategies for sustainable development – an important instrument for rural tourism., 2016) .

Principala direcție de dezvoltare a drumurilor tematice din județele Prahova, Buzău și Vranceavizează implementat cu succes a strategiei de dezvoltare prevăzută prin Programul LEADER din PNDR 2007-2013.

În cadrul acestui program s-au semnat 71 contracte de finanțare pentru dezvoltarea mediului rural, în domenii diverse precum: creșterea cunoștințelor și dezvoltarea competentelor profesionale, modernizarea fermelor și susținerea unei dezvoltări durabile, modernizarea infrastructurii de bază, educaționala și recreativa, dezvoltarea ofertei turistice și a serviciilor conexe, crearea și dezvoltarea de microintreprinderi (27).

Din 15 decembrie 2015 și până în prezent, echipa GAL desfășoară activități specifice de animare, informare și consultare publica pentru elaborarea Strategiei de Dezvoltare Locală a teritoriului, Programarea PNDR 2014-2020 – LEADER.

Viziunea strategică vizează Creșterea nivelului de viață al locuitorilor prin valorificarea superioară a potențialului uman, a patrimoniului de mediu, arhitectural și viticol (28).

Obiectivul general al Axei IV – LEADER îl constituie demararea și funcționarea inițiativelor de interes local, utilizând abordarea “de jos în sus” prin implicarea actorilor locali în dezvoltarea propriilor teritorii.

Abordarea LEADER “de jos în sus”, reprezintă o modalitate ce permite actorilor locali de a determina nevoile zonei din care provin și de a contribui la dezvoltarea teritoritorială din punct de vedere economic, demografic, educațional, cultural etc, prin intermediul unei strategii de dezvoltare elaborată și implementată local.

Dezvoltarea teritoriilor rurale prin Axa IV – LEADER va fi programată și coordonată de actori locali ce vor reprezenta factorul decizional și, de asemenea, vor purta responsabilitatea evoluției în timp a zonelor teritoriale delimitate în care vor acționa.

Acțiunile finanțate prin abordarea LEADER presupun acțiuni integrate, coerente, ce conduc la diversificarea și dezvoltarea economiei rurale în folosul comunităților (28).

Viziunea de dezvoltare a teritoriului este „Creșterea nivelului de viață al locuitorilor prin valorificarea superioară a potențialului uman, a patrimoniului de mediu, arhitectural și viticol”. Prioritățile de dezvoltare specifice, identificate prin strategia de dezvoltare a teritoriului, sunt:

Dezvoltarea ofertei turistice și a activităților conexe;

Promovarea și susținerea dezvoltării unei agriculturi durabile;

Creșterea cunoștințelor, competențelor și promovarea identității teritoriale. (29).

În viziunea de dezvoltare prezentată, se propune ca județele să fie „o comunitate deschisă parteneriatelor, atractivă mediului investițional și turismului, a cărei dezvoltare să fie susținută de resurse naturale și culturale unice”. „Oamenii, Patrimoniul natural și cultural și Tehnologia” reprezintă argumentele cheie pentru vizitare și localizare în județele respective a Drumurilor tematice.

Strategia de promovare a drumurilor tematice este concepută ca un traseu turistic deosebit pentru județele Prahova, Buzău și Vrancea, având posibilitatea ca cei interesați să cunoască locurile, istoria și vestitele vinuri romanești, recunoscute pe plan național și mondial.

În scopul accelerării dezvoltării economice ce va permite îmbunătățirea nivelului de trai al populației, județele Prahova, Buză și Vrancea se vor concentra pe punerea în valoare a punctelor forțe în domeniul social, economic și de mediu ale comunității, în loc să evidențieze doar problemele acesteia, prin: (30)

mobilizarea și utilizarea eficientă a resurselor existente;

crearea unui mediu de afaceri, care în combinație cu poziția geo‐strategică să permită atragerea de investitori și antreprenori locali și străini;

stabilirea unor parteneriate cu sectorul privat,

promovarea cooperării între întreprinderi și încurajarea unui flux mai puternic de idei și schimb de resurse.

Strategia integrează obiectivele și prioritățile strategice care alcătuiesc o politică economică drept sprijin pentru societate, în scopul de a spori bogăția și bunăstarea cetățenilor săi, prin creșterea competitivității și productivității.

Strategia urmărește creșterea bunăstării și calității vieții cetățenilor prin promovarea cunoașterii și a inovării, crearea locurilor de muncă de calitate, consolidarea coeziunii sociale, echilibrul teritorial și o economie competitivă susținută de administrația locală.

Interacțiunea resurselor, corelarea nevoilor comune, concentrarea eforturilor și a responsabilităților partenerilor publici locali, ale căror acțiuni se completează cu viziunea de dezvoltare a mediului privat prin îmbunătățirea proceselor tehnologice folosite și diversificarea activităților ecomomice, vor asigura atingerea obiectivelor strategice asumate (30).

BIBLIOGRAFIE