,, Așază-mă la locul meu [306525]

ARGUMENT

Matematica a [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat]. Știința și tehnica a [anonimizat]. [anonimizat], determinate de faptul că această activitate urmărește în mod deosebit dezvoltarea intelectuală a copilului, stimulându-i [anonimizat]-[anonimizat], pregătind treptat copiii pentru înțelegerea și însușirea matematicii.

[anonimizat] , cu procesul de învățare a unei limbi străine, o activitate care se poate realiza în orice perioadă a vieții…

[anonimizat], experiențe prezentate fiecărui copil de către universul lui familiar.

[anonimizat], să-[anonimizat] a-i [anonimizat] a reprezentărilor matematice.

[anonimizat], [anonimizat]. Copiii de vârstă preșcolară dau o [anonimizat] a [anonimizat], cât și de inventivitatea și pregătirea cadrului didactic.

Copilul, în perioada preșcolară se caracterizează printr-o dezvoltare accentuată din punct de vedere fizic și mai ales psihic. Au loc o [anonimizat], încât în perioadele copilăriei următoare nu vor mai putea fi egalate. [anonimizat], devine activitatea fundamentală a învățării, influențându-i întreaga purtare și personalitatea care este în plină formare și dezvoltare. [anonimizat], un mijloc eficace în dezvoltareaa intelectuală și a gândirii logice a copilului.

Jocul este o [anonimizat] o asimilare corectă a noțiunilor, a regulilor, o însușire activă și conștientă a cunoștințelor. [anonimizat]. [anonimizat] a se fixa mai bine și pentru a ajunge la un prag superior de generalitate. [anonimizat]. [anonimizat], o [anonimizat], [anonimizat]jloc de realizare preponderent din activitatea grădiniței.

Plecând de la aceste adevăruri și de la condițiile concrete ale muncii cu copiii, am considerat necesar să acord jocului didactic un spațiu larg în ansamblul metodelor destinate dezvoltării operațiilor intelectuale prematematice, în condițiile în care jocul didactic este bine ales, organizat, îndrumat și desfășurat în funcție de natura și conținutul obiectivelor. Experiențele proiectate de cadrul didactic sunt determinate de trebuințele copiilor care au nevoie de activități concrete care pot fi exprimate verbal și îi ajută să generalizeze, să emită ipoteze și să pună întrebări.

În decursul anilor petrecuți la catedră, mi-a plăcut faptul că, în joc, copilul își încearcă iscusința, caută să atingă obiectivele propuse, încearcă să iasă din anonimat, realizând performanțe, învingându-și teama, timiditatea, dovedind spontaneitate, perseverență, inițiativă și fantezie. Dacă în grădiniță jocul didactic este organizat exact, precis, preșcolarii vor asimila mult mai ușor noțiuni științifice de-a lungul etapelor ulterioare ale dezvoltării lor. Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care am ales studierea acestei teme.

CAPITOLUL 1

CARACTERIZAREA PSIHOLOGICĂ A PERIOADEI PREȘCOLARE

1.1. Profilul psihopedagogic al copilului preșcolar

Pe axul vieții individuale, copilăria ocupă un loc aparte, fiind o etapă de mare curiozitate cognitivă, de trăiri emoționale intense. Copilăria este de fapt o unitate interioară, iar succesiunea vârstelor nu se realizează la întâmplare în viața copiilor ci, odată cu dispariția unor trăsături, apar altele, calitativ noi, care le vor lua locul.

Odată cu succesiunea spre o nouă etapă – vârsta preșcolară, planeitatea copilului depășește mediul restrâns al familiei. Mergând la grădiniță, el este pus în fața unor condiții de viață și a unor situații și cerințe noi, mult diferite de cele din perioada anterioară. Influențele educative sunt mult mai complicate și mult mai bine organizate.

Copilul preșcolar imită ceea ce vede în jurul său, tinde să-și însușească modul de viață și de muncă a adulților. Forma caracteristică de reflectare a realității înconjurătoare este pentru preșcolari jocul, care devine activitatea sa specifică.

La începutul preșcolarității, copiii se aseamănă destul de mult cu copiii de vârstă antepreșcolară. În jocurile lor, adesea sărăcăcioase în conținut, predomină încă elementul de imitație simplă; ele se reduc de multe ori la repetarea stereotipă a unor acțiuni.

Educația timpurie pornește de la ideea că vârstele mici constituie baza dezvoltării personalității, iar deschiderea către politicile globale și educație la nivel internațional au adus teoriei și practicii pedagogiei românești experiența necesară pentru înțelegerea și conceptualizarea acestui domeniu larg și complex. Educația preșcolară trebuie să fie înțeleasă și trebuie să fie proiectată în așa fel încât să țină cont de dezvoltarea copilului în sensul devenirii și construcției sale armonioase, iar obiectivul central este formarea nucleului de personalitate în și prin relațiile sociale pe care le oferă grădinița. Dacă facem referire la locul și rolul instituției de învățământ preșcolar, se poate accentua faptul că grădinița este instituția care oferă copilului, în sensul dezvoltării, ocaziile și alternativele jocului. Grădinița face trecerea între formele educației, de la informal la formal. Oferind opțiuni și alegeri copilului în joc, îl învățăm să decidă și să aleagă soluțiile cele mai adecvate. Totodată, curriculumul pentru învățământul preșcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii. Perspectiva copilului accentuează importanța domeniilor de dezvoltare a copilului, în contextul în care, în societatea de azi, pregătirea copilului pentru școală și pentru viață trebuie să aibă în vedere nu doar competențele academice, ci în aceeași măsură, capacități, deprinderi, atitudini ce țin de dezvoltarea socio-emoțională, de dezvoltarea cognitivă sau de dezvoltarea fizică.

Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale vizează cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularitățile sale de vârstă și individuale. „Psihicul sau sistemul cognitiv realizează prelucrări multiple și deosebit de complexe ale informației din mediu care stau la baza unor activități cum sunt învățarea, decizia, raționamentul, rezolvarea de probleme, comunicarea. Din punct de vedere pragmatic, competențele superioare pe care persoana le poate obține în desfășurarea acestor activități îi asigură acesteia adaptarea eficientă la mediul fizic și social” (Todor, I., 2013, p. 99).

Stadiul preperațional (2-7 ani) a fost numit astfel, deoarece în gândirea copilului nu se regăsesc încă operații logice propriu-zise.

Funcția semiotică se dezvoltă foarte mult, fiind exprimată atât în limbaj, abilitățile lingvistice și de comunicare ale copilului îmbogățindu-se considerabil pe parcursul acestui stadiu, cât și în restul conduitelor simbolice (imaginea mentală, desenul, imitația în absența modelului, jocul simbolic). Stadiul preoperațional este alcătuit din două substadii:

• Substadiul gândirii simbolice și preconceptuale (2-4 ani) este dominat de imagini și simboluri, expresii ale funcției semiotice. În această etapă de vârstă, copiii folosesc atât jocul simbolic, cât și jocul de rol.

• Substadiul gândirii intuitive (4-7 ani) coincide cu achiziția unui volum considerabil de cunoștințe și organizarea în forme tot mai coerente și complexe a reprezentărilor mentale. Gândirea este dominată de raționamentul intuitiv în cadrul căruia deducția se realizează pe baza unor proprietăți proeminente ale obiectelor și fenomenelor (Todor, I., 2013, pp. 104-105).

Perioada preoperatorie specifică vârstei cuprinse între 2-7/8 ani este o etapă care merită urmărită. Această perioadă are câteva caracteristici generale:

Egocentrismul gândirii copilului, caracterizat printr-o dispoziție în care propriile plăcerii și dorințe sunt supreme, copilul nu poate înțelege că ceilalți trăiesc sentimente diferite sau gândesc diferit, de aceea el este centrat pe sine însuși;

Concretețe- referire doar la obiecte concrete, prezente fizic;

Animismul – întâmplările și obiectele di jur sunt privite ca fiind vii, însuflețite;

Artificialismul – imposibilul și posibilul se suprapun, personajele imaginare, fantastice pot interveni în viață; abia după 5 ani preșcolarii încep să decidă asupra realității personajelor;

Ireversibilitate- imposibilitatea de a parcurge pe plan mintal acțiunile și în sens invers.

Învățământul preșcolar are menirea de a forma copiii sub aspect psihointelectual, fizic și socio-afectiv, pentru o cât mai ușoară adaptare la activitatea de tip școlar, pentru integrarea școlară și socială. Ceea ce caracterizează starea actuală a învățământului preșcolar este o libertate mai mare oferită copilului, capacităților sale de expresie, o eliberare a copilului și a cadrului didactic de formalism. Introducerea cât mai devreme a copilului în sistemul de educație instituționalizat este justificată prin faptul că vârsta preșcolară reprezintă o perioadă fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a copilului. Obiectivele principale ale învățământului preșcolar vizează aspectele formative, se pune accentul pe formarea capacităților intelectuale, pe formarea capacităților de cunoaștere și de exprimare, pe formarea unor deprinderi elementare de muncă și de comportare civilizată. O contribuție semnificativă în dezvoltarea gândirii cu operațiile și calitățile ei o au activitățile matematice. În cadrul activităților matematice, jocul logic îi înzestrează pe copii cu o logică suplă și polivalentă care le permite să exprime prejudecăți și raționamente variate într-un limbaj familiar. Cu ajutorul acestor jocuri conceptele matematice sunt reprezentate prin relații concrete între obiecte, relații ce sunt stabilite după cele patru atribute ale pieselor, ușor de înțeles de către toți copiii (Învățământul preșcolar în mileniul III, 2008, p. 220-221).

1.2. Caracterizarea generală a vârstei preșcolare

Grupa mică – caracterizare generală a vârstei

Începând cu grupa mică, vârsta 3-4 ani, curiozitatea preșcolarilor debutează dincolo de lumea percepută în mod direct de către ei, devenind principalul impuls al copilului în lărgirea cunoașterii și a înțelegerii.

Ne aflăm în perioada gândirii intuitive, a stadiului preoperatoriu, cum spunea Jean Piaget. Totul se reflectă sub formă de imagini reprezentative, „ experiențe mintale”.

Copilul apreciază cantitatea numai după spațiul ocupat, fără să fie atras de analiza raporturilor (exemplu: un kg de lână este mai ușor decât un kg de pietre).

Cadrul didactic nu trebuie să uite ceea ce spunea Ed.Claparede în legătură cu legea succesiunii genetice și anume că: „copilul se dezvoltă în mod natural trecând printr-un număr de etape care succedă în ordine constantă”.

La această vârstă copilul găsește răspunsuri, „gândește”, mai ales cu ochii, cu urechile și cu mâinile.

El cunoaște, cercetează, o lume nouă, un alt stil de activitate, de multe ori se împotrivește chiar acțiunii educative.

Iată ce se urmărește prin jocurile didactico- matematice la această vârstă:

Recunoașterea și denumirea corectă a unor mulțimi de obiecte;

Consolidarea deprinderii de a forma mulțimi de obiecte;

Formarea unor reprezentări corecte despre diferite mulțimi de obiecte prin estimarea cantității de obiecte concrete: ,, o jucărie”, „mai multe jucării”, „mai puține jucării”;

Desfășurarea unor acțiuni cu mulțimile de obiecte, exprimarea verbală în mod adecvat;

Dezvoltarea spiritului de observație și îmbogățirea materialului perceptiv și a reprezentărilor prin acțiune directă cu obiectele, prin sesizarea caracteristicilor lor (formă, culoare, mărime);

Stimularea creativității, a inteligenței, a gândirii (analiză, comparație), a spiritului de ordine și rigoare prin respectarea regulilor de joc;

Dezvoltarea atenției voluntare prin răspunsuri prompte la cerințele solicitate de joc;

Dezvoltarea independenței în acțiune.

Grupa mijlocie – caracterizare generală a vârstei

O caracteristică a copilului de vârstă preșcolară mijlocie este gândirea limitată în cadrul datelor percepției.

Gândirea preșcolarului are o orientare practică, concretă față de problemele care i se dau spre rezolvare.

Treptat, copiii ajung spre forme de analiză și sinteză mai complexe, efecuate pe plan mintal, cu participarea tot mai mare a experienței anterioare.

La vârsta aceasta , concretizare are o semnificație mai redusă, având în vedere faptul că la această vârstă copilul abia începe să treacă la primele generalizări pe baza însușirilor fundamentale ale obiectelor.

Deosebit de importantă pentru această vârstă ste formarea noțiunilor matematice. Cunoașterea cuvântului ce definește noțiunea nu este suficientă pentru utilizarea lui corectă și cu atât mai mult pentru definirea noțiunii.

În acest stadiu, nivelul de generalizare și abstractizare destul de ridicat permite însușirea unor noțiunii matematice, cu toate că acestea vor avea o sferă și un conținut instabil. Totul se va baza pe concret – intuitiv, după cum se va întâmpla în formarea noțiunii legate de număr.

Iată ce se urmărește prin jocurile didactico – matematice la această vârstă:

Consolidarea noțiunilor matematice cu privire la formă, spațiu, mărime, culoare;

Consolidarea număratului în limitele 1-5;

Dezvoltarea limbajului matematic;

Dezvoltarea atenției, dezvoltarea gândirii, a operațiilor de generalizare logică.

Grupa mare- caracterizare generală a vârstei

Copilul trebuie cunoscut și tratat diferențiat în conformitate cu nivelul dezvoltării intelectuale.

Cadrul didactic este obligat să cunoască vârsta intelectuală reală a copiilor și să – și îndrepte acțiunile educative în sensul modificărilor pozitive în capacitățile intelectuale. Acest aspect este foarte important în integrarea copiilor în școală.

Vârsta de 5-6 ani este caracterizată prin acumulări considerabile în plan intelectual, deși ne aflăm în perioada„sincretismului percepției”, „a globalității percepției”(O.Decroly).

Cerințele programei școlare pentru clasa pregătitoare determină o muncă educativă susținută orientată spre dobândirea instrumentarului necesar abordării cerințelor școli de către copil.

La sfârșitul vârstei preșcolare, reprezentările capătă un caracter schematic și generalizat.

Gândirea preșcolarului este preconcepută sau cvasiconceptuală, ceea ce înseamnă că aceasta operează cu o serie de cunoștințe care nu sunt nici noțiuni individualizate, dar nici noțiuni generale.

Gândirea copilului preșcolar are caracter intuitiv, rămâne în strânsă legătură cu imaginea, este o gândire magică și egocentrică.

Treptat, se face trecerea de la egocentrismul inițial la reciprocitate.

Definitoriu pentru gândirea preșcolarului este organizarea structurilor operative ale gândirii, apariția noțiunilor empirice.

Iată ce se urmărește prin jocurile didactico- matematice la această vârstă:

Consolidarea cunoștințelor matematice (noțiuni, operații matematice) prin folosirea limbajului matematic;

Sistematizarea cunoștințelor cu privire la măsurarea dimensiunilor, cântărirea masei utilizând etaloane standard;

Formarea deprinderii de lucru independent, dar și a lucrului în echipă;

Dezvoltarea gândirii prin stimularea mobilității, rapidității, flexibilității;

Dezvoltarea spiritului de competiție și fair – play – ului, a atenției voluntare;

Consolidarea cunoștințelor referitoare la sintagma parte – întreg.

1.3. Jocul în viața copilului preșcolar

Jocurile, alături de alte metode sunt considerate ca „fiind complexe (compozite), în care se combină de fapt mai multe metode, considerate simple sau primare (ca expunerea, conversația, demonstrația, exercițiul, etc.)” (Cucoș, C. 1998).

„Jocul e o metodă activă prin care copilul este direct implicat în activitatea de învățare. Strategia jocului este în esență, o strategie euristică” (Bandura, A., Cerbone, D., 1983), de combinare, de relaționare, de interpretare a experienței copilului (cunoștințele sale sunt multiple: îmbogățește cunoștințele și formează capacități, dezvoltă atenția, spiritul de observație, memoria, imaginația, formează motivația și atitudinea față de diverse activități, cultivă spiritul de investigație, perseverența și spiritul cooperant.

„Spațiul educațional este definit de ansamblul constituit din încăperea/încăperile în care se desfășoară activitățile didactice și totalitatea inventarului din cadrul acestora” (Trif, L., 2014, p. 87). Astfel, unitatea de învățământ preșcolar devine un loc atractiv care stimulează în permanență gândirea copilului preșcolar, este locul unde se desfășoară activitățile de joc și cele de învățare, adaptate în permanență la specificul clasei și la particularitățile de vârstă ale copiilor. „Prin joc copilul învață cu plăcere, este interesat de activitatea desfășurată: cei timizi capătă curaj și mai multă încredere în capacitatea lor, mai mult siguranță și rapiditate în răspunsuri” (Învățământul primar, nr. 4/2003, p. 76).

Jocul didactic are rolul de a-l introduce pe copil în sfera cunoașterii matematice. Utilizarea problemelor distractive în cadrul activităților și a jocurilor didactice matematice le stârnește curiozitatea micilor preșcolari și îi determină să le rezolve, le dezvoltă gândirea logică, imaginația, atenția, memoria, spiritul de inventivitate. Fiecare joc poate fi considerat un util exercițiu de gimnastică a minții.

1.4. Teorii despre joc

Jocul are funcția de a accentua aspectul formativ al activităților matematice, dănd o formă ușoară, accesibilă și plăcută cunoștințelor matematice.

Jocul are funcția de a relaxa și detensiona atât corpul, cât și spiritul obosit. ( Schaller, în 1891, Lazarus, în 1883 – Teoria recreării sau odihnei ).

A doua teorie, propusă de poetul Schiller și apoi susținută de Spencer, este cea a surplusului de energie, conform căreia, surplusul de energie acumulat de copil să descarcă prin joc, urmând niște canale create deja de obișnuință.

A treia teorie, propusa de Hall, teoria atavismului, care susține că jocul este un exercițiu necesar dispariției tuturor funcțiilor rudimentare, devenite inutile ( jocul ,, de-a vânătoarea’’ al copilului, care exprimă o funcție rudimentară nu are drept scop dispariția prin istovire, ci exersarea trecătoare a unei influențe asupra dezvoltării altor funcții. Claparéde considera că cele două poziții sunt ale lui Hall sunt antagonice și susține funcția de instrument creator a jocului.

A patra teorie este cea elaborată de K. Gross, în 1896, și se numește teoria exercițiului pregătitor, în care autorul a pornit de la insuficiența explicativă a teoriilor anterioare, pledând pentru o reîntoarcere la punctul de vedere biologic pentru a explica problematica jocului. Gross susține existenta a multiple tipuri de joc în conformitate cu numărul instinctelor ( jocuri de întrecere, jocuri erotice, jocuri de vânătoare, de lupta etc. ) și ca niciodată nu o să vedem în jocurile unei specii animale exerciții instinctive ( jocuri ) practicate de alte specii. Astfel, funcția jocului este de a fi un exercițiu pregătitor pentru viața adevărată.

O altă teorie prezintă jocul drept un stimulent al creșterii. Acest punct de vedere își are originea în ideile lui H. Carr, care a atras atenția rolului pe care jocul îl are în dezvoltarea organismului, în special ca stimulent pentru sistemul nervos, dar și pentru sistemul muscular, circulator etc.

Teoria exercițiului complementar ( sau a compensației ) a fost elaborată tot de Carr și se bazează pe ideea potrivit căreia, jocul întreține și împrospătează deprinderile nou dobândite.

K. Lange propune teoria întregirii, potrivit căreia jocul ar fi un înlocuitor al realității care ar procura animalului, copilului, ocaziile pe care nu le găsește în realitate.

Ultima teoria la care se referă Claparède își are originile tot în considerațiile lui H. Carr. Este vorba de teoria cathartica, după care funcția jocului ar fi aceea de a ne purifica din când în când de tendințele antisociale cu care venim pe lume, dar nu în sensul de a le suprima, ci de a canaliza spre comportamente acceptate.

De-a lungul timpului au fost enunțate și alte teorii privind originile și formele de manifestare a jocurilor. Astfel, s-a urmărit stabilirea unor puncte comune de definire a termenului de joc și a conținutului lui (Kraus 1999/2000):

Teoria eliberării de energie;

Teoria instinctului de joc;

Teoria curățirii (Catarsis);

Teoria exercițiului;

Teoria recreării;

Teoria satisfacerii aparente;

Teoria expansiunii eu-lui propriu;

Teoria dezvoltării creativității.

1.5. Locul și rolul învățământului preșcolar în formarea personalității copiilor

Grădinița este considerată parte integrantă a sistemului de învățământ din țara noastră. Ea are funcții și valori noi în viața socială. Educația preșcolară este realizată într-un cadru organizat și instituționalizat, fiind totodată, un subsistem al educației permanente. Educația preșcolară este o etapă necesară și distinctă în sistemul de formare al tinerei generații, este o verigă constitutivă, este prima treaptă a sistemului, cu rol și funcții bine determinate. Totodată educația preșcolară este o componentă prealabilă și esențială a educației.

Scopul fundamental al educației preșcolare este dezvoltarea integrală, completă și armonioasă a personalității copiilor. Avându-se în vedere scopul fundamental al învățământului preșcolar, prin care se urmărește formarea personalității copiilor de la 3 la 6/7 ani, atât sub aspectul dezvoltării fizice armonioase cât și al stimulării inteligenței și creativității acestora, al educației estetice și moral-civice, al socializării lor în codițiile specifice grădiniței, potrivit particularităților de vârstă, precum și pregătirea adecvată pentru o mai bună integrare în clasa pregătitoare sau în clasa I, grădiniței îi revine un rol deosebit de important. Preocuparea pentru a introduce cât mai timpuriu copiii într-un sistem de educație instituționalizat este justificată prin faptul că vârsta preșcolară reprezintă o perioadă fundamentală pentru dezvoltarea ulterioară a copilului.

Prin activitățile matematice copiii sunt pregătiți în vederea însușirii limbajului matematic. Acțiunea directă a copiilor cu obiectele asigură abilitate în mânuirea materialului distributiv și vorbirea cu expresii specifice acestor activități, contribuie în mod evident la dezvoltarea vocabularului. Prin grupare, ordonare, comparare și numărare, copilul dobândește o experiență personală despre mulțimile de obiecte și relațiile dintre ele, ceea ce favorizează înțelegerea cunoștințelor de aritmetică.

Activitatea obligatorie din grădiniță în special la copiii de 5-6 ani se aseamănă cu lecția de la școală, constituind o pregătire pentru lecție din toate punctele de vedere chiar și pe plan formal pentru că educatoarea le cere copiilor să se anunțe când vor să vorbească, să răspundă în propoziție întreagă sau să se concentreze asupre temei date. Educatoarea apreciază munca copiilor chiar dacă nu pune note. În apreciere se ghidează după rezultatele obținute de diferiți copii, dar și după purtarea, atenția, conștientizarea faptei îndeplinite și răsplătite. Asfel copiii devin treptat conștienți de faptul cum au lucrat, dacă au lucrat bine sau ce greșeli au făcut. Prin aceasta se cultivă la copii puterea de autoapreciere, fapt ce constituie tot o pregătire pentru școală.

Jocul oferă copiilor posibilitatea să realizeze descoperiri în mediul înconjurător, iar aceștia dau obiectelor folosințe și utilizării care exprimă dorința de joc și imaginația lor. Toți copiii au nevoie să fie înțeleși și să înteleagă realitate în care trăiesc. Ei nu vor să se joace numai ce li se dă voie, ce li se spune, ei simt nevoia soluțiilor personale, care dezvoltă stilul propriu de învățare și cunoaștere.

Jocul contribuie la dezvoltarea fizică a preșcolarului , oferindu-i posibilitatea să își exerseze mișcările și să capete, astfel, tot mai multă independență și siguranță. Copilul preșcolar are nevoie de cât mai multe situații, activități în afara camerei, în mediu cât mai natural, aer, lumină.

Jocul este un mijloc de dezvoltare emoțională, copilul înțelege cine este, își identifică emoțiile, iar jocul este cea mai eficientă modalitate de învățare și stăpânire a trăirilor negative.

1.6. Tipuri de joc

J. Piaget consideră că jocurile pot fi clasificate, din punct de vedere ontogenetic, plecând de la jocuri simple la jocuri complexe, în patru categorii: jocuri-exercițiu, jocuri simbolice, jocurile cu reguli. Jocurile de construcție sunt forma cea mai complexă de joc „în care copilul este pus în situația de a rezolva în mod creativ diverse probleme, jocul solicitând mai ales capacitățile intelectuale ale copilului” (Trif, L.; Voiculescu, E., 2013, pp.255-256).

Clasificarea realizată de Piaget face referire la jocurile spontane și la jocurile desfășurate în mod organizat, situație în care putem vorbi despre metoda jocurilor. O clasificare a jocurilor se poate realiza din mai multe puncte de vedere: după conținut, după obiectivele urmărite, după materialul folosit, etc. Dintre toate aceste criterii, cele mai semnificative rămân conținutul și obiectivele. Astfel, jocurile pot fi: jocuri de educare a limbajului, jocuri despre mediul înconjurător, jocuri matematice, jocuri muzicale, jocuri de mișcare, jocuri distractive, jocuri sportiv-turistice, jocuri senzoriale, jocuri de creație și jocuri de construcție.

Ursula Șchiopu face următoarea clasificare a jocurilor: jocuri cu subiect și roluri (cu subiecte din viața cotidiană, jocuri dramatizare, jocul din construcție, jocul de mișcare, jocul fără subiect și jocuri hazlii. Elementele de bază prin care se realizează o atmosferă de joc sunt ghicirea, surpriza și întrecerea. Jocul didactic reprezintă forma de activitate care îmbină armonios sarcinile instructive cu latura distractivă. Astfel, jocul didactic are o structură specifică ce reușește să îmbine sarcina didactică, regulile și elementele de joc. În jocul didactic accentul cade pe instruire.

Ioan Cerghit clasifică jocul didactic astfel:

a). După conținutul și obiectivele urmărite: jocuri senzoriale (vizual-motorii, tactile, auditive), jocuri de observare a naturii, jocuri de educare a limbajului, jocuri matematice, jocuri de construcție tehnică, jocuri muzicale, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri aplicative, jocuri demonstrative, jocuri de creație, jocuri de fantezie, jocuri simbolice și jocuri de îndemânare.

b). După materialul folosit: jocuri cu materiale, jocuri fără materiale, jocuri orale, jocuri cu întrebări și jocuri-ghicitori. În activitatea desfășurată cu grupa de copii am folosit întrega gamă de jocuri didactice care s-au pretat vârstei preșcolare.

În activitatea desfășurată cu grupa de copii am folosit întreaga gamă de jocuri didactice care s-au pretat vârstei preșcolare.

1.7. Organizarea și desfășurarea jocului didactic

Pentru ca jocul didactic să aibă rezultate optime, în organizarea și desfășurarea jocului se impune respectarea unor cerințe, a unor condiții de bază.

a). Stabilirea prealabilă, riguroasă a conținutului jocului și amplasarea acestuia în sistemul activităților instructiv-educative.

b). Accentuarea caracterului de responsabilitate și seriozitate ce trebuie imprimat fiecărui copil spre a se evita tendința de a considera că activitatea este o distracție oarecare, un amuzament. Copiii trebuie să-și dea seama că se află într-o situație de învățare.

c). Toți copiii să beneficieze, în mod egal, de informația ce reprezintă obiectivul jocului, să-și însușească experiența vizată. De aceea este bine ca rolurile să se schimbe, regulile și cerințele să fie impuse în egală măsură tuturor.

d). Cunoașterea exactă de către educatoare, a regulilor și detaliilor jocului și a tuturor semnificațiilor formativ-educative, în scopul organizării și dirijării sigure, degajate a desfășurării lui, precum și în scopul adaptării acestuia la particularitățile grupei.

e). Pregătirea materialului impus de conținut și de obiectivele urmărite este o condiție importantă în organizarea și desfășurarea jocului. Se știe că la grădiniță jocurile cu material ocupă un loc însemnat, iar materialul trebuie să fie în perfectă concordanță cu conținutul jocului, să fie variat și realizat în conformitate cu cerințele generale referitoare la calitatea și cantitatea materialului auxiliar. Integrarea jocului în metodologia generală a activităților matematice impune, cu necesitate, cunoașterea și respectarea logicii didactice specifice fiecărei activități. În general, jocul parcurge următoarele etape:

activitatea introductivă în care copiii sunt orientați și stimulați în direcția temei și a sarcinii didacticii propuse prin joc. Se impune crearea unei atmosfere corespunzătoare, a dispoziției specifice. De obicei, se realizează unul sau două exerciții prin care educatoarea urmărește reactualizarea fondului de reprezentări ce urmează a fi valorificate în desfășurarea jocului.

comunicarea denumirii, a regulilor și precizarea condițiilor de desfășurare. Cu cât regulile jocului implică mai multe situații problemă, cu atât valoarea formativă va fi mai mare. Comunicarea regulilor jocului impune și asigurarea înțelegerii de către toți copiii a sarcinilor acestuia, în caz contrar, participarea nu poate fi realizată.

explicația și demonstrația sunt de mare importanță didactică și pedagogică. În funcție de conținutul jocului și de obiectivele urmărite, explicația trebuie să fie clară, iar demonstrația exactă. Dacă jocul presupune utilizarea unui material, atât explicația cât și demonstrația trebuie să se refere la momentul introducerii acestui joc și la tehnica specifică. Deși explicația și demonstrația în cele mai multe cazuri, se desfășoară simultan, sunt jocuri care cer folosirea prin succesiune, explicația precedând demonstrația, modul acțiunii fiind dezvăluit după ce s-a realizat instrucția, drumul cunoașterii fiind parcurs de la regulă la exemplu, folosind, deci, drumul deductiv. De obicei, fiecare joc este susceptibil la mai multe variante.

În acest caz, li se cere copiilor să creeze ei înșiși alte jocuri similare și să stabilească reguli corespunzătoare. Această modalitate se va introduce după ce a fost înțeles jocul inițial, dar mai ales după ce a fost însușit. Sunt cazuri în care explicația și demonstrația n-au fost recepționate de către toți copiii. Educatoarea trebuie să verifice gradul de înțelegere al explicației. Cunoscându-și grupa, ea va adresa întrebări de verificare, de obicei copiilor mai puțini activi sau cu o mai slabă capacitate de concentrare a atenției. În nici un caz nu se va trece la executarea jocului propriu-zis, fără a face proba execuției, mai ales în cazul jocurilor competitive.

executarea jocului de către copii reprezintă etapa fundamentală și prin urmare, cea mai importantă raportată la ceea ce se scontează: în această etapă, educatoarea se detașează într-un fel, modificându-și atribuțiile, rolul ei fiind de a urmări calitatea desfășurării. Ea trebuie să înregistreze foarte atent gradul de participare și contribuția fiecărui copil pentru a putea elabora în mod corect evaluarea. Sunt frecvente situațiile în care se constată necesitatea de a interveni prin îndrumări suplimentare date unor copii, în special în prima parte a jocului. Din momentul în care cheia jocului a fost descoperită de către toți copiii este bine ca aceștia să preia conducerea jocului.

evaluarea rezultatelor reprezintă pentru copii un moment foarte important. Aprecierile educatoarei au o mare rezonanță afectivă. De fapt, copilul nu conștientizează cuantumul informațional dobândit cât și satisfacția propiu-zisă sau nonsatisfacția. O importanță deosebită în reușita jocului îl are elementul de joc, care trebuie urmărit în permanență și care stimulează copiii în timpul jocului.

O problemă deosebit de importantă pentru educatoare, se referă la faptul că jocul, ca modalitate didactică, impune o pregătire foarte serioasă, iar improvizația bazată pe inspirația de moment, în materie de joc, este la fel de dăunătoare ca și în cazul unor experiențe de laborator efectuate la întâmplare.

1.8. Cerințele jocului didactic

Jocul didactic este o activitate dirijată prin care se consolidează, se precizează și se verifică cunoștințele predate copiilor. Esența jocului didactic constă în faptul că îmbină într-un tot unitar și armonios atât sarcini și funcții specifice jocului, cât și sarcini și funcții specifice învățării. Astfel, preșcolarii acumulează o cantitate mare de cunoștințe, impresii, își cultivă sentimente și interese fără a resimți efortul.

Pentru ca jocul didactic matematic să aibă finalitatea scontată, se impune respectarea câtorva condiții dintre care amintim:

crearea unei atmosfere de lucru, antrenante, din partea educatoarei;

conceperea jocului astfel încât să corespundă particularităților de vârstă ale copiilor;

îmbinarea corectă a activităților concret-operatorii cu cele abstracte;

prezentarea cunoștințelor în succesiune gradată;

asigurarea unui conținut bogat, structurat în forme variate, vizând esențialul;

prezentarea sarcinii de rezolvat într-un mod accesibil copiilor;

stabilirea unor sarcini cu grad diferit de dificultate;

înglobarea în joc a unor cazuri, situații, probleme similare celor întâlnite în viața practică;

stabilirea precisă a regulilor jocului;

utilizarea unui material didactic adecvat;

stimularea copiilor în funcție de rezultatele obținute.

Fiecare joc didactic matematic trebuie să îmbine unitar momentul instructiv și exercițiul, cu cel distractiv. O caracteristică esențială constă în crearea unor condiții favorabile pentru aplicarea cunoștințelor și exersarea priceperilor și deprinderilor formate în contextul altor activități sub forma unor activități plăcute. Orice joc didactic are laturi constitutive prin care se diferențiază de celelalte jocuri sau forme de activitate din grădiniță (prin conținut, sarcină didactică, reguli, acțiune de joc).

Specificul jocului didactic matematic este dat de următoarele aspecte: conținutul jocului didactic matematic, sarcina didactică, regulile și elementele de jocului didactic matematic.

Conținutul jocului didactic matematic este format din cunoștințele pe care copiii și le-au însușit în cadrul activităților din cadrul Domeniului Știință, reprezintă cunoștințele în majoritate, asimilate anterior în grade diferite. În funcție de acestea, jocul didactic matematic are menirea de a verifica și consolida cunoștințele copiilor. Există totuși unele jocuri care permit achiziționarea unor cunoștințe noi, referitoare la culori, relații dimensionale, la orientarea în spațiu și timp.

Sarcina didactică urmărită în cadrul activităților matematice este problema centrală pe care copiii trebuie să o rezolve și apare sub o formă atractivă, sub aspectul unui joc ce declanșează operații intelectuale precum: gândire, recunoaștere, numire, scriere, descriere, reconstituire sau comparare.

Regulile jocului didactic matematic ordonează acțiunile de joc. Ele au o funcție reglatoare asupra relațiilor reciproce între copii și sunt condiționate de conținutul și obiectivele jocului. Regulile jocului vizează: reglementarea repartizării rolurilor, rezolvarea problemelor intelectuale implicate în joc, succesiunea acțiunilor în joc și comportarea copiilor în timpul jocului.

Acțiunea de joc este latura care face ca rezolvarea scopului didactic să fie plăcută, distractivă sau relaxantă pentru copii (momente de așteptare, surpriză, întrecere). Acțiunile de joc antrenează copiii la o activitate intelectuală al cărei efort nu este conștientizat, dinamizează participarea și favorizează obținerea performanțelor. ,,Cel mai important aspect al folosirii jocului ca metodă de predare-învățare este acela de a-i face pe participanți să conștientizeze faptul că se află într-o situație de învățare care necesită maximă seriozitate” (Trif, L.; Voiculescu, E., 2013, p. 255).

CAPITOLUL 2.

PREGĂTIREA COPILULUI PREȘCOLAR PRIN INTERMEDIUL JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC

Corelarea cunoștințelor de la diferite categorii de activitate contribuie substanțial la realizarea educației copiilor, la formarea și dezvoltarea flexibilității gândirii, a capacității acestora de a aplica cunoștințele în practică – o disciplină care o ajută pe cealaltă să fie mai bine însușită. Astfel, prin intermediul jocului didactic matematic, cadrul didactic are posibilități nelimitate de corelare a cunoștințelor din diferitele categorii de activitate, însă este foarte important ca să pregătească temeinic activitățile, apelând la capacitățile creatoare ale profesiei de dascăl.

2.1. Interdisciplinaritatea în activitățile matematice

Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline științifice diferite, care se realizează în principal respectând logica științelor respective, adaptate particularităților legii didactice, ajutându-l pe copil în formarea unei imagini unitare a realității, dezvoltându-i totodată gândirea integratoare. În activitățile cu caracter interdisciplinar copiii își completează, își adâncesc sau aplică cunoștințele dobândite, numără, grupează, așează, socotesc, colorează, recită, cântă, povestesc, în funcție de legăturile logice dintre conținuturi.

Cunoștințele, priceperile și deprinderile dobândite în activitățile cu conținut matematic sunt implicate și în celelalte categorii de activități ce se desfășoară în grădinița de copii. Folosindu-le drept instrumente de lucru, aceste categorii de activități contribuie la fixarea și consolidarea conținutului informativ și formativ al activităților matematice. Corelațiile interdisciplinare realizate motivează și condiționează caracterul sistemic al activităților instructiv-educative din grădiniță.

Voi prezenta în continuare câteva corelații ale activităților matematice cu: jocurile și alte activități la alegere, cunoștințele despre mediul înconjurător, educarea limbajului, activitățile artistico-plastice, educația muzicală, activitățile practice și educația fizică.

În cadrul activităților de cunoașterea mediului înconjurător, orice activitate de observare a plantelor și a animalelor poate constitui un prilej de verificare, consolidare sau de anticipare a unor cunoștințe matematice. Astfel, copiii sunt puși să stabilească forma părților componente, să precizeze culorile, să stabilească global numărul petalelor sau a frunzelor unei plante.

Activitățile de educarea limbajului conțin elemente de corelare cu matematica. Astfel, după desfășurarea jocurilor didactice: Jocul cuvintelor și Jocul silabelor se pot folosi fișe în care copiii trebuie să deseneze tot atâtea cerculețe câte obiecte sunt reprezentate în imagine sau să traseze tot atâtea liniuțe câte silabe are cuvântul reprezentat prin desen (floare, strugure, televizor, ardei, etc.). Într-o altă variantă se poate cere copiilor să găsească cuvinte cu un număr dat de silabe, după care să bată din palme de atâtea ori câte silabe avea cuvântul respectiv sau să alcătuiască propoziții și să aducă un număr de bețișoare egal cu numărul cuvintelor din care era formată fiecare propoziție.

În cadrul lecturilor după imagini, copiii pot avea ca sarcini: gruparea elementelor tabloului, numărarea elementelor unei mulțimi, precizarea culorilor, mărimilor și a pozițiilor spațiale, citirea imaginilor de la stânga la dreapta, etc. Prin activitățile de memorizare, copiii pot învăța poezii ce pot fi folosite apoi în cadrul activităților matematice, la familiarizarea cu numerele sau ca procedeu la găsirea cifrelor după descriere (de exemplu Chipul cifrelor).

În cadrul activităților artistico – plastice, copiii sunt învățați să își încadreze desenul în pagină, să păstreze proporțiile și poate fi verificată cunoașterea culorilor, raportându-se la realitate. Prin desenele decorative se pot realiza jocuri logice de transformări identice, cerându-le copiilor să deseneze ca în modelul prezentat, alternând mărimile, culorile, formele sau pozițiile spațiale. Deprinderile formate în acest fel permit copiilor să lucreze cu ușurință pe fișele matematice.

Prin activitățile de modelaj, preșcolarii pot reda obiectele în diferite dimensiuni (de exemplu, Mărul mare, mijlociu, mic; Morcovi pentru iepurași: mari – mici, groși – subțiri și pot să numere bucățile de plastilină pentru fiecare model).

Activitățile practice, în desfășurarea lor, fac și ele apel la cunoștințele matematice simple, contribuind la aprofundarea și consolidarea acestora. De exemplu, la înșirarea mărgelelor, se poate cere copiilor să realizeze șiraguri, fie după un model prezentat, fie după indicații verbale, alternând mărimile și culorile sau numărând câte mărgele de un anumit fel sunt. Prin îndoirea unei coli de hârtie de formă pătrată sau dreptunghiulară, copiii pot obține obiecte ca: paharul, coiful, solnița sau pot să-și confecționeze singuri jucării ca: barca, vaporul, avionul, morișca. Tăind pe contur figurile geometrice învățate, le rețin mai bine forma, iar realizarea unor aplicații cu aceste figuri contribuie la exersarea operațiilor gândirii și cultivarea imaginației creatoare.

Activitățile de educație fizică permit fixarea număratului, folosit aici pentru păstrarea ritmului în timpul mersului sau al exercițiilor de gimnastică.

Interdisciplinaritatea reprezintă noul în activități, stimulează copiii, le impulsionează creativitatea și contribuie la unitatea procesului instructiv – educativ, creează un mediu propice pentru ca fiecare copil să se exprime liber, să lucreze în echipă sau individual, clarifică mai bine o temă făcând apel la mai multe categorii de activități, permite aplicarea cunoștințelor din diferite domenii.

În majoritatea activităților desfășurate în sala de grupă sau în aer liber, obligatorii sau la alegere, copiii pot fi puși în situația de a sorta jucăriile, constituind mulțimi după criterii variate, de a așeza obiectele într-o anumită ordine și poziții spațiale, de a număra jucăriile utilizate sau obiectele întâlnite. Toate acestea se constituie în modalități eficiente de aplicare a cunoștințelor matematice asimilate sau de introducere a unor noțiuni noi, de formare și dezvoltare a unor priceperi și deprinderi de natură logico – matematică. În acest fel, se trezește și se menține interesul copiilor pentru activitățile cu conținut matematic, contribuind la realizarea sarcinilor de ordin formativ ce revin acestor activități.

2.2. Clasificarea jocurilor didactice matematice

În funcție de scop și de sarcina didactică, jocurile didactice matematice se clasifică astfel:

a ) După momentul în care se folosesc în cadrul lecției, ca formă de bază a procesului de învățământ:

• Jocuri didactice matematice, ca activitate de sine stătătoare, completă;

• Jocuri didactice matematice, folosite ca momente propriu – zise ale lecției;

• Jocuri didactice matematice, în completarea lecției sau la finalul acesteia.

b ) După conținutul capitolului însușit în cadrul disciplinei de învățământ sau în cadrul anilor de studii, jocurile didactice matematice sunt:

• Jocuri didactice pentru aprofundarea unui capitol sau a unui grup de lecții;

• Jocuri didactice matematice specifice unei vârste sau unei clase.

În funcție de conținutul național prevăzut pentru activitățile matematice organizate sub formă de joc, este considerată următoarea clasificare a jocurilor didactice:

• jocuri didactice de formare de mulțimi;

• jocuri logico – matematice (de exersare a operațiilor cu mulțimi);

• jocuri didactice de numerație;

• jocuri pentru operații aritmetice.

Clasificarea are ca punct de plecare observațiile lui Piaget asupra structurilor genetice în funcție de care evoluează jocul: exercițiul, simbolul și regula, adaptate etapelor de formare a reprezentărilor matematice.

2.3. Locul și rolul jocului didactic în procesul instructiv- educativ

Eficiența procesului instructiv – educativ din grădiniță depinde atât de stabilirea adecvată a conținutului cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, cât și de modalitățile prin care acestea ajung să fie însușite de copii.

„Jocul didactic este o metodă de învățământ bazată pe acțiunea simulată, în care elementul ludic este subordonat scopului instructiv-educativ, adaptată îndeosebi învățământului preșcolar. Prin acest tip de joc este facilitată trecerea de la activitatea predominantă de joc la cea de învățare. Jocul didactic este propus, organizat și condus de către educatoare și urmărește sarcini precise. Jocul didactic îmbină elementele distractive și recreative cu cele instructive și educative, fiecare dintre acestea având o pondere mai mică sau mai mare în joc, în funcție de vârsta copilului și de stadiul în care el se află în trecerea de la joc la învățare” (Trif, L.; Voiculescu, E., 2013, p.256).

Valoarea principală a jocului este redată prin faptul că face copiii participanți nemijlociți, direct interesați la propria lor formare. Obiectivele jocului didactic sunt în interdependență cu obiectivele celorlalte forme de activități din grădiniță, fiind o parte componentă a acestui sistem, reușind mai bine decât oricare alt gen de activitate să îmbine elementele instructive cu cele educative și distractive.

Rolul și locul jocului didactic în sistemul mijloacelor educative este bine definit, determinat de faptul că pe măsură ce copilul își însușește pe baza experienței sale de viață, cât și pe alte căi, o serie de cunoștințe, priceperi și deprinderi, crește rolul său în acumularea altora superioare.

Jocul didactic are un conținut variat și o funcționalitate multiplă: însușirea, fixarea și sistematizarea unor cunoștințe, formarea unor deprinderi și aplicarea acestora în practică. Jocurile didactice au drept scop, pe de o parte instruirea copiilor într-un domeniu de cunoaștere, iar pe de altă parte, sporirea interesului pentru activitatea respectivă, prin utilizarea unor elemente distractive care facilitează atingerea scopului formativ-educativ urmărit.

Jocul didactic încorporat în activitatea didactică cu elemente de joc imprimă activității un caracter viu, atrăgător, aduce varietate și stare de bună dispoziție, de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei, a plictiselii, a oboselii, fortifică energiile intelectuale și fizice, furnizează o motivație stimulatorie.

Astăzi, jocul didactic a devenit una din principalele metode active, atractive, extrem de eficace în munca instructiv-educativă cu preșcolarii. Valoarea educativă a jocurilor didactice constă în dezvoltarea spiritului de colectiv, a relațiilor interpersonale corecte între copii. În timpul jocurilor didactice copilul observă, compară, împarte obiectele pe categorii, face analiza, sinteza și generalizarea în măsura posibilităților lui. Prin jocurile didactice matematice se dezvoltă procesele psihice ca atenția, memoria voluntară și conștientă, gîndirea și vorbirea. De asemenea, jocurile didactice dezvoltă spiritul de observație al copiilor, dibăcia și perspicacitatea. Multe din jocurile didactice matematice le cer copiilor priceperea de a-și exprima gândul într-o formă coerentă și clară, dezvoltând diverse laturi ale personalității copilului.

Diferitele probleme pe care copiii trebuie să le rezolve în jocurile didactice cer de la aceștia nu numai eforturi intelectuale, ci și voință, organizare, tărie, îndemânare, respectarea regulilor jocului sau subordonarea intereselor proprii întregului colectiv.

În cadrul jocurilor didactice matematice organizate în grădiniță, elementul de cunoaștere trebuie să se îmbine cu elementul distractiv, emotiv, cu elemente care contribuie la asimilarea și memorarea durabilă și fără eforturi mari a materialului instructiv prezentat în joc. Cea mai mare greutate în crearea jocurilor didactice și în desfășurarea lor constă în împletirea pricepută a elementului de cunoaștere cu cel distractiv. De aceea, educatoarea trebuie să organizeze jocuri didactice variate în care să utilizeze diverse materiale didactice care să stârnească interesul și curiozitatea copiilor, atrăgându-i și antrenându-i pe aceștia într-un mod activ.

În jocurile didactice în care elementul distractiv lipsește, apare monotonia și plictiseala care nu este compatibilă cu noțiunea de joc. De aceea, educatoarea trebuie să își dea seama ce elemente ale jocului sunt necesare pentru a fi păstrate pentru ca jocul organizat să rămână joc. Acceptarea și respectarea regulilor de joc îi determină pe copii să participe la efortul comun al grupului din care fac parte. Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului, angajarea pentru învingerea greutăților, respectarea exemplară a regulilor de joc și succesul, vor pregăti treptat pe omul de mâine. Reușita jocului didactic este condiționată de proiectarea, de organizarea și desfășurarea lui metodică, de modul în care cadrul didactic știe să asigure o concordanță deplină între elementele lui. Jocurile matematice constituie o eficientă gimnastică a minții, contribuie la formarea unui mod de a gândi flexibil, stimulează spiritul de observație, ingeniozitatea și perspicacitatea.

Jocul didactic matematic nu se organizează pe baza unor cunoștințe superioare, ci făcând apel doar la calcule elementare, propunând probleme, modalități de lucru și soluții atractive, recreative și stimulatoare.

2.4. Materiale utilizate în cadrul jocului didactic matematic

Materialul didactic cuprinde totalitatea resurselor, diapozitivelor, aparatelor, materialelor care sunt folosite în procesul instructiv-educativ, în scopul creșterii eficienței acestuia. Aceste mijloace creează condiții favorabile pentru desfășurarea activității didactice, înlesnind procesul de explicare, de înțelegere, de conceptualizare, de formare a deprinderilor și a aptitudinilor.

În perioada preșcolară este necesar să pornim de la operarea cu obiecte concrete în scopul formării unor reprezentări corecte și clare ca suport al formării treptate a noțiunilor matematice, iar preșcolarul trebuie să intre în contact nemijlocit cu lumea înconjurătoare, să vadă, să pipăie, să manipuleze singur obiectele, ceea ce-i va permite să-și formeze unele imagini asupra formei, culorii, dimensiunii și a relației spațiale. Copilul trebuie mai întâi să se sprijine pe intuirea vie, de aceea întâi se lucrează cu obiecte concrete, apoi cu obiecte reprezentative.

Ordonate după funcția pedagogică, materialele didactice pot fi grupate în:

Materiale didactice informativ-demonstrative care sunt importante pentru că reprezintă surse de informație, că pot servi la transmiterea unei informații noi, la exemplificarea sau ilustrarea noțiunilor, la concretizarea ideilor. După forma și gradul de apropiere sau depărtare de experiențele concrete și abstracte ale învățării ele pot fi împărțite în:

• Materiale intuitive naturale reale sau originale care pot fi colectate de copii din natură. Datorită formei și coloritului variat materialele din natură pot fi folosite cu succes în activitatea de numărat și socotit. Aceste materiale pot fi: fructe, flori, frunze, castane, pietre, căpăcele de ghindă, chibrituri, scobitori, nasturi , etc.

• Obiecte elaborate sau construite special în scopuri didactice. Acestea imită, reproduc sau reconstituie obiecte și fenomene reale (substitute tridimensionale ale realității). O parte din ele se găsesc în comerț, altele pot fi confecționate de educatoare sau de copii. Din comerț se pot utiliza: corpuri geometrice, figuri, material mărunt de construcție, etc. Mai bine adaptat conținutului activităților matematice este materialul construit din carton, material plastic, placaj. Se pot folosi: jetoane reprezentând diferite desene, buline din carton tare, figuri geometrice colorate din carton, lemn sau plastic, stegulețe, jucării și obiecte mărunte.

• Materiale sau reprezentări figurative care redau imaginea lucrurilor reale (substitute bidimensionale). Gama acestora este extrem de largă și variată: ilustrații, imagini desenate sau pictate și apoi decupate, diferite planșe care se folosesc pentru concretizarea problemelor, a datelor jocurilor. Perceperea acestor imagini dă o notă de varietate în activitatea copiilor, ajutând la prevenirea oboselii și plictiselii, la redresarea atenției atunci când ea slăbește.

• Reprezentări simbolice de tipul diferitelor desene pe tablă, numere. Cele mai multe dintre acestea simbolizează date reale sau diverse cantități. Cu cât copiii vor stăpâni mai bine simbolurile matematice și vor cunoaște cifrele, cu atât mai mult vor putea să citească, să calculeze mai bine sau să descifreze diverse desene, planșe.

Materiale didactice de exersare și formare a deprinderilor: care asigură efectuarea experiențelor, exersarea diferitelor operații intelectuale (de gândire și imaginație), tehnice, practice.

Materiale didactice de raționalizare a timpului în cadrul lecțiilor: șabloane, ștampile didactice cu diferite desene.

Materiale didactice de evaluare a rezultatelor învățării: instalații complexe de verificare a cunoștințelor, teste.

În cadrul jocurilor didactice matematice sunt folosite și unele rechizite și materiale auxiliare: creioane, foi de hârtie pentru diverse aplicații, tabla magnetică, suport pentru prezentarea materialului auxiliar.

O serie de materiale îndeplinesc funcția de suport material al argumentării în demersurile explicative ale educatoarei – materialul demonstrativ. Alte materiale ajută copiii să înțeleagă sensul structurii de bază a unor obiecte, fenomene, acțiuni, facilitează procesul de conceptualizare cu ajutorul materialului distributiv (mărunt).

Pentru a sluji cât mai bine scopul urmărit, materialul didactic trebuie mânuit corespunzător și să îndeplinească câteva cerințe de bază. Materialul demonstrativ trebuie să fie de dimensiuni corespunzătoare pentru a putea fi perceput de la distanță de către toți copiii preșcolari. Imaginile trebuie să fie frumoase, curate, clare, cu un colorit plăcut ca să-l atragă pe copil. De asemenea materialul didactic trebuie să fie variat și ușor de mânuit, să fie în cantități corespunzătoare numărului de preșcolari din grupă.

Învățământul modern îmbină în mod armonios mijloacele de învățământ clasice cu cele moderne. În condițiile actuale de dezvoltare a informaticii, calculatorul devine unul dintre cele mai eficiente mijloace de învățământ. Eficiența calculatorului în procesul didactic este dată de capacitatea acestuia de a furniza rapid și fără eroare un volum mare de cunoștințe, de posibilitatea de a individualiza învățarea.

Cu cât grădinița va fi mai înzestrată cu o gamă din ce în ce mai largă de materiale didactice și mijloace de învățământ pe deplin valorificate zi de zi, cu atât ea va dispune de un suport mai sigur al optimizării și perfecționării activității didactice, va impune desfășurarea unui învățământ activ și corect, practic și strâns legat de cerințele vieții.

2.5. Rolul cadrului didactic în organizarea și îndrumarea jocului didactic matematic

“În proiectarea, organizarea și desfășurarea activităților matematice în grădiniță, cadrul didactic trebuie să pornească de la experiențele de viață și învățare ale copiilor care pot fi cu siguranță exploatate din perspectiva competențelor și priceperilor logico-matematice solicitate (Glava, A.; Glava, C., 2002, p. 147).

Educația este una din funcțiile esențiale și permanente ale societății. Ea se realizează deopotrivă de către părinți, educatoare, grupul de prieteni, instituții: grădiniță, școală. Dintre acești factori educativi, educatoarele reprezintă prima verigă socială cu răspundere formativă a viitorilor cetățeni, au o misiune de maximă importanță: educarea copiilor preșcolari.

În etapa preșcolarității, profesorii trebuie să pună bazele trainice ale întregii formări, temelie pentru viitoare personalitate adultă.

,,Intrat în colectivitate, preșcolarul își diversifică gama preocupărilor, devine mai organizat în acțiuni, depune eforturi pentru a face față exigențelor educatoarei, învață lucruri noi și în general, modul de a gândi, de a memora, de a observa, de a exprima ideile este stimulat si disciplinat.” (Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani, UNICEF, 2008.) Toate acestea constituie un moment important în dezvoltarea psihică a copilului, permițându-i să realizeze progrese în înțelegerea și cunoașterea lumii.

Comportamentul didactic al educatoarei implică anumite calități:

Calitatea de înțelegere și comunicare pe plan afectiv cu preșcolarii;

Calitatea de a accesibiliza conținutul științific;

Calitatea de a manifesta interes față de copii;

Calitatea de a influența copiii, de a le modela personalitatea prin propriul exemplu;

Tactul pedagogic, creativitate în organizarea activităților;

Capacități organizatorice;

Spirit deschis, interes pentru nou;

Capacitate de autostăpânire;

Imaginație bogată;

Jocul la vârsta preșcolară este o activitate de complexitate crescândă, cu valențe formative incontestabile. Spre deosebire de jocul liber, jocul didactic matematic este un tip de joc direcționat spre îndeplinirea anumitor finalități prestabilite, ceea ce presupune o susținută implicare a cadrului didactic în proiectarea, organizarea și desfășurarea eficientă a activităților matematice în cadrul cărora activitatea de învățare se realizează prin intermediul jocului didactic.

Pregătirea cu caracter permanent și de perspectivă a educatoarei în vederea desfășurării eficiente a jocului didactic vizează documentarea, planificarea, proiectarea materialelor cu caracter distributiv și demonstrativ. Pregătirea jocului didactic presupune rezolvarea problemelor cu caracter organizatoric și metodic, având în vedere câteva aspecte esențiale:

a). Alegerea jocului didactic în raport cu scopul etapei de lucru și cu nivelul de dezvoltare psihică și fizică a copilului, în forme mai simple sau mai complexe. De asemenea, se alege acel conținut de cunoștințe care asigură cel mai bine realizarea scopului propus.

b). Stabilirea denumirii jocului didactic trebuie să vizeze esența jocului, în cât mai puține cuvinte, clar, concis.

c). Întocmirea planului de activitate, etapă pregătitoare deosebit de importantă.

Stabilind scopul activității se includ și probleme referitoare la conținut și la aspecte de ordin formativ. Regulile jocului cât și elementele concrete de joc se formulează clar, în succesiunea intrării lor în acțiune. În plus, în mod gradat apar variante sau etape în desfășurarea jocului, pentru a doza efortul intelectual al copiilor și prezentând mereu surprize. Tot în plan se indică, dacă este cazul, modul de folosire a materialului distributiv și demonstrativ, care trebuie să corespundă integral scopului activității.

Proiectarea jocului didactic presupune din partea educatoarei proiectarea elementelor de structură a jocului. Jocul de natură didactică are o structură specifică în care se integrează: scopul didactic, sarcina didactică, elementele de joc și conținutul jocului.

Reușita jocului didactic depinde de felul în care se asigură condițiile necesare bunei lui desfășurări și de organizarea acestuia. În ceea ce privește asigurarea materialului de joc, educatoarea are sarcina de a gândi și elabora materialele necesare îndeplinirii sarcinii jocului care să fie adecvate particularităților de vârstă și individuale ale copiilor și în același timp stimulativ și diferit de materialele folosite în timpul celorlalte activități de joc.

Succesul jocului didactic este asigurat și de stabilirea prealabilă a grupelor de joc și a succesiunii acțiunilor de joc. Sarcinile educatoarei în ceea ce privește conducerea jocului didactic se continuă și pe parcursul derulării acestuia. Ele merg în sensul creării atmosferei propice jocului în faza inițială și pe parcursul acestuia, prin observarea comportamentului copiilor și asigurarea respectării regulilor, prin implicarea tuturor copiilor în joc, încurajarea manifestării entuziasmului și al susținerii în jocurile-competiție, temperarea unor tendințe negative și oferirea unui feed-back permanent.

Pentru a scoate mai bine în evidență desfășurarea metodică a jocului diactic, voi analiza pe rând principalele momente, respectiv rolul educatoarei în conducerea jocului.

a). Un prim moment în desfășurarea jocului este introducerea în joc. Înainte de a se începe activitatea, se folosește de obicei o scurtă introducere cu caracter pregătitor și care are în același timp menirea de a crea o atmosferă cât mai prielnică desfășurării jocului. În general, se pot folosi povestiri scurte, ghicitori, versuri sau convorbiri. În unele jocuri didactice educatoarea se poate rezuma în introducere doar la prezentarea materialului care urmează să fie folosit în joc, atunci când materialul este mai complex. Atunci când introducerea în joc se face prin alte modalități, este necesar să se rezerve timp și pentru intuirea materialului de către copii. În concluzie, se poate afirma faptul că introducerea în joc are rolul de a crea copiilor dispoziția necesară pentru activitate, de a le trezi interesul pentru ea și de a-i familiariza cu tema respectivă.

b). Prezentarea și intuirea materialului care va fi utilizat în joc este o următoare etapă în cazul jocurilor în care se utilizează material didactic. În prezentarea jocului, cadrului didactic îi revine rolul de prezentare a materialelor de joc, a caracteristicilor și funcționării acestora sau a unor exemple de conținut. Materialul didactic utilizat poate fi intuit în întregime sau numai parțial, în funcție de natura, calitatea și dificultatea mânuirii lui în joc. În jocurile în care se folosește numai material demonstrativ, copiii pot intui în întregime materialul didactic utilizat în cadrul activității matematice, operație care necesită doar câteva minute.

c). Anunțarea subiectului activității se face prin anunțarea de către educatoare a titlului și scopului jocului didactic, într-un mod simplu, concis și pe înțelesul copiilor. Denumirea jocului trebuie să fie suficient de sugestivă pentru a se putea face referire la ea pentru reglarea acțiunii de joc.

d). De asemenea, explicarea și demonstrarea jocului este o sarcină mai dificilă care îi revine cadrului didactic. În explicațiile pe care le dă, cadrul didactic trebuie să facă pe deplin înțelese atât acțiunea jocului, cât și regulile care îl reglementează. Metodele și procedeele la care recurge cadrul didactic pentru a face jocul înțeles diferă în funcție de natura, complexitatea jocului și posibilitățile grupei. Sunt jocuri la care acțiunea poate fi prezentată paralel cu regulile. În alte cazuri, mai ales în jocurile bazate pe o anumită acțiune cu material distributiv, educatoarea trebuie să demonstreze mai întâi procedeul de mânuire a acestuia pentru ca după aceea să treacă la precizarea regulilor. Astfel, cadrul didactic demonstrează în prealabil acțiunea jocului și apoi trece la fixarea regulilor.

e). După prezentarea tuturor indicațiilor și explicațiilor, educatoarea organizează jocul de probă pentru a se asigura că elementele jocului au fost clar înțelese. Dacă jocul didactic matematic este mai dificil, regulile fixate vor fi executate prin intermediul jocului de probă, iar cadrul didactic dirijează și le explică copiilor fiecare acțiune. După ce educatoarea s-a asigurat că regulile jocului au fost însușite bine de către copii dă semnalul de începere a jocului.

f). Executarea jocului propriu-zis are loc sub conducerea cadrului didactic care trebuie să urmărească următoarele aspecte: îndeplinirea acțiunilor în succesiunea dată, îndeplinirea corectă a sarcinilor didactice, respectarea regulilor jocului didactic matematic, atragerea în joc a tuturor copiilor, sprijinirea copiilor care nu reușesc să realizeze sarcina, îmbinarea armonioasă a elementelor de joc cu cele instructive, asigurarea unui ritm vioi, a unei atmosfere corespunzătoare, pregătirea copiilor pentru conducerea jocului didactic matematic, introducerea unor variante de joc și complicarea jocului didactic matematic. Conducând jocul, cadrul didactic urmărește îndeplinirea de către copii a sarcinilor în succesiunea dată. Dacă se insistă de la început ca regulile să fie respectate, iar copiii sunt îndrumați și ajutați să le aplice corect, activitatea evoluează fără dificultăți de natură să necesite întreruperea jocului, explicații suplimentare sau atrageri de atenție

Cadrul didactic urmărește antrenarea în joc a tuturor copiilor și activitatea lor permanentă. În acest sens există jocuri didactice care prin însăși structura lor, asigură o participare activă a copiilor cu referire la jocurile didactice în care ei mânuiesc permanent materialul distributiv, trebuind să selecționeze, să acționeze cu el într-un anumit fel. În unele jocuri didactice copiii acționează pe rând cu materialul demonstrativ. În aceste cazuri, educatoarea trebuie să găsească procedee potrivite prin care să mențină atenția și interesul copiilor chiar și atunci când ei nu acționează direct în joc. Ritmul și intensitatea jocului trebuie să crească treptat, iar în acest sens se impune evitarea pauzelor, a timpilor morți și a intervențiilor inutile. De asemenea, introducerea unor variante noi prin complicarea sarcinii didactice, ridică pulsul jocului. Educatoarea poate gândi împreună cu copiii modalități de continuare sau de complicare a jocului .

g). Încheierea jocului se va realiza prin procedee atractive pentru a nu scădea brusc dispoziția copiilor. Procedeele cele mai frecvent folosite în încheierea jocului didactic sunt jocul liber cu jucăriile folosite, mișcările imitative cu jucării sau fără jucării și îndeplinirea acțiunii finale, consecință firească a acțiunii jocului. La finalul jocului, cadrul didactic face aprecieri cu privire la comportamentul copiilor, la modul în care au fost respectate regulile, corectitudinea și originalitatea îndeplinirii sarcinilor de joc.

Indiferent de forma pe care o îmbracă noțiunile matematice, la vârsta preșcolară, se însușesc mult mai ușor, prin intermediul jocului. Jocurile matematice desfășurate cu preșcolarii fundamentează primele cunoștințe matematice ale acestora și contribuie la stimularea dezvoltării lor intelectuale.

CAPITOLUL 3

CERCETAREA PEDAGOGICĂ PRIVIND JOCUL DIDACTIC METODĂ EFICIENTĂ ÎN ÎNVĂȚAREA MATEMATICII LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

3.1 METODOLOGIA CERCETĂRII

Posibilitatea de reușită a reformelor în învățământ ține de însușirile și aptitudinile cadrului didactic, de pregătirea și creativitatea acestuia. Coeficientul dinamizant al oricărui proces de înnoire, se cumulează în activitatea personalului didactic. Educatorul trebuie să fie deci, mereu în actualitate, căci lucrurile nu sunt greu de făcut dar ceea ce este cu adevărat greu, este să ne punem în situația de a le face. Se știe din diferite experimente făcute de-a lungul timpului, că ceea ce dobândește, învață copilul sub îndrumarea cadrului didactic se asimilează mai ușor, mai trainic. Rolul cadrului didactic fiind acela de a-l face pe copil să priceapă că în fiecare zi învață ceva nou, că poate să-și clarifice multe dintre lucrurile care erau de neînțeles până să vină la școală/grădiniță. Arătându-i toate acestea, îi trezim dorința de cunoaștere, de a trece peste unele greutăți, chiar cu eforturi mari din partea lui.

Jocul reprezintă una dintre cele mai importante forme de activitate prin care capacitățile intelectuale ale copilului, dar și receptivitatea sa sunt la maxim puse în valoare. Jocul este izvor de energie pentru formarea,dezvoltarea și educarea copilului de vârstă preșcolară. Parcurgând partea de documentare și informare asupra temei de cercetare, se poate preciza faptul că jocul didactic dezvoltă,formează și îmbunătățește viața psihică a preșcolarului. Acesta ajută sistematic la fixarea, consolidarea și verificarea cunoștințelor însușite. Așadar, dacă în activitățile matematice desfășurate în grădiniță, jocul didactic este riguros organizat, preșcolarii vor reuși să asimileze noțiuni științifice mult mai ușor.

Succesul cercetării este dat nu numai de corelația problema investigată – ipoteza formulată. ,,Toate componentele unei cercetări trebuie privite în interdependență: tema lucrării de cercetare, fondul teoretic, ipoteza, obiectivele, metodologia, contextul practic-aplicativ, forma de prezentare.”( Alecu, S., 2005, p.37)

3.2. SCOP, OBIECTIVE, IPOTEZE

Scopul cercetării mele este cunoașterea și precizarea locului pe care-l ocupă jocul didactic ca formă de activitate în grădiniță și ca metodă de predare-învățare.

Prin obiectivele cercetării am stabilit aspectele concrete, acționale pe care le-am realizat în vederea achiziționării conceptelor matematice de către preșcolari.

Obiectivul fundamental al cercetării de față este evidențierea rolului, eficienței și contribuției diferitelor tipuri de jocuri didactice folosite în activitatea cu preșcolarii, la antrenarea operațiilor gândirii (analiza, sinteza, comparația, clasificarea, abstractizarea, generalizarea), la formarea priceperilor și deprinderilor ( de grupare, comparare, ordonare a mulțimilor), la formarea percepției spațiului .

Obiectivele de cercetare:

O.1. – Stabilirea nivelului inițial al pregătirii preșcolarilor considerat ca punct de plecare pentru organizarea experimentului, prin teste inițiale la Activitate Matematică;

O.2. – Evaluarea obiectivă a cunoștințelor, capacităților proceselor cognitive, priceperilor, deprinderilor, abilităților matematice dobândite de preșcolari;

O.3.- Înregistrarea, compararea și interpretarea rezultatelor obținute la probele de evaluare din perioada constatativă și din perioada finalizării cercetării, urmărind evidențierea progresului realizat de copiii preșcolari;

O.4. – Utilizarea în cadrul grupului experimental, în mod constant, a unor strategii variate și atractive, bazate pe jocul didactic, ca factor determinant al dezvoltării gândirii logice a copiilor preșcolari, fiind reflectate în progresul și îmbunătățirea performanțelor acestora;

O.5. – Valorificarea rezultatelor cercetării în vederea eficientizării demersurilor didactice ulterioare;

O.6. – Valorificarea potențialului unui set de 6 jocuri didactice în ceea ce privește stimularea gândirii, a spiritului de observație, a imaginației, a creativității și a dezvoltării limbajului matematic;

O.7.- Prezentarea unor activități matematice desfășurate prin intermediul jocurilor didactice matematice;

Ipotezele cercetării

„Ipoteza constituie un element indispensabil al construcției teoretice științifice și, în același timp, al investigației de teren. Stabilirea ipotezelor științifice – moment cheie al cercetării științifice, pune în evidență interdependența dintre abordarea teoretică și cercetarea concretă, care se condiționează reciproc. Etimologic, ipoteza înseamnă ceea ce se pune dedesubt, temelie, bază ( derivând din termenii grecești „hypo” – dedesubt și „thesis”- acțiunea de a pune).” ( Cauc, I., Manu, B., Goran L., și alții, 2004, p. 23)

Ipoteza generală :

Dacă vor fi folosite intensiv jocurile didactice în cadrul procesului instructiv-educativ din grădiniță, atunci se vor obține performanțe intuitive și comportamentale superioare.

Ipoteza specifică:

În ce măsură folosirea jocului didactic în activitățile matematice din grădiniță ajută preșcolarii să obțină rezultate mai bune;

Tipul cercetării

Cercetarea pe care am inițiat-o este o investigație de tip constatativ-formativă și s-a desfășurat în cadrul grupei mijlocii de la Grădinița „Academia Prichindeilor”,Izvoarele 21 preșcolari și grupei mijlocii de la Grădinița „Licurici”, Schiulești, 21 preșcolari ,în anul școlar 2018-2019, pentru a evidenția rolul jocului didactic în învățarea matematicii.

Lotul de subiecți

În partea de cercetare cantitativă am apelat la un lot de subiecți reprezentat printr-un număr de 21 de copii preșcolari din grupa mijlocie (grupa Albinuțelor) de la Grădinița cu Program Normal„Licurici”, Schiulești„ (grup control) și 21 de copii preșcolari din grupa mijlocie (grupa Buburuzelor) de la Grădinița „Academia Prichindeilor”, Izvoarele (grupul experimental). Preșcolarii au vârste cuprinse între 4-5 ani, iar efectivul de copii al grupei de control este format din 9 fete și 12 băieți, iar colectivul grupului experimental este format din 12 fete și 9 băieți.

Metodele de investigație și etapele cercetării

În această parte a cercetării sunt prezentate metodele de investigație utilizate și cele trei etape ale cercetării: etapa constatativă, etapa formativ-ameliorativă, etapa de evaluare finală.

Metodele de investigație utilizate

Pe parcursul cercetării pedagogice privind „Jocul didactic- metodă eficientă în învățarea matematicii la vârsta preșcolară”, voi descrie metodele de investigație utilizate pe parcursul cercetării:

• Experimentul ca metodă de cercetare cantitativă;

• Observația ca metodă de cercetare;

• Testul docimologic;

• Metoda analizei produselor activității preșcolarilor;

Metoda experimentală este o metodă esențială de investigație pedagogică directă, fiind definită ca o „observație” provocată. Experimentul presupune modificarea fenomenului pedagogic investigat, creându-i-se condiții speciale de apariție și desfășurare, în mod repetat, orientat și controlat. Experimentul află și măsoară efectele obținute (produse) într-o situație provocată, prin introducerea unuia sau a mai multor factori determinanți. Experimentul pornește de la ipoteze științifice și de lucru formulate anterior și are ca scop optimizarea procesului pedagogic, urmărind fie ameliorarea unor soluții instructiv – educative, fie descoperirea altora noi, calitativ superioare, mai moderne și mai eficiente.

Prin această metodă am introdus datele dorite prin jocuri didactice, am furnizat fapte provocate special pentru raționamentul experimental al studiului. Acest studiu a avut caracterul unui experiment de instruire în care s-a desfășurat o activitate formativă cu preșcolarii.

Astfel, cercetarea s-a derulat în două grupe paralele de subiecți.: o grupă în care se provoacă fenomenul, denumită grupă experimentală, în care se introduc anumiți factori determinanți, în baza ipotezelor formulate; o altă grupă în care nu se provoacă fenomenul, ci se fac numai observații obișnuite de constatare, denumite grupă de control sau „martor”. Compararea rezultatelor la cele două grupe cercetate, confirmă ipotezele dacă experimentul a adus ceva nou. Un experiment bine realizat și bine conceput trebuie să își ateste valoarea și eficacitatea superioară față de „grupele martor” (de control).

Foarte utilă în munca de cercetare în vederea elaborării lucrării de față, a fost metoda observației, care constă în urmărirea faptelor de educație așa cum se desfășoară ele în condiții obișnuite. Prin observarea atentă a copiilor și prin identificarea intereselor și potențialului acestora, dascălii ajută preșcolarii să-și rezolve situațiile problemă prin metode care se potrivesc cu stilurile lor de învățare. Activitatea directă cu preșcolarul, ne pune în situația observării nemijlocite a acestuia în condiții naturale. Observația poate fi folosită în alcătuirea de fișe de caracterizare a copiilor, în cercetări cu profil monografic și în cercetări care au în vedere interesele și preocupările copiilor după modificările de conduită în diferite ore, materii, activități. În timpul observației nu se intervine cu nimic în modificarea condițiilor ce acționează asupra copiilor. Este necesară notarea a tot ce intervine și există ca factor de implicație și influență spontană, de la începutul și până la sfârșitul observației, cel ce o face fiind un fel de spectator inteligent și atent la tot ce se întâmplă. Observarea însoțește obligatoriu oricare situație de cercetare, indiferent prin ce metode se realizează. Urmărirea conștientă și dirijată a manifestărilor copilului în totalitatea lor, în cele mai variate situații (activități obligatorii, pauze, jocuri libere sau sportive, activități extrașcolare) și pe baza evidențierii trăsăturilor caracteristice, joacă un rol important în cunoașterea individualității.

Observația s-a efectuat în diferite momente, și anume: cu prilejul probelor experimentale, cu prilejul diferitelor activități matematice și la libera alegere a copiilor. În tot acest timp am încercat să nu le las niciodată copiilor suspiciunea că sunt observați. Datele observației împreună cu cele obținute în celelalte metode de investigație folosite m-au ajutat să înțeleg mai bine unele aspecte ale investigației, stadiul în care se găsesc copiii, progresele făcute și lacunele.

Testele, sunt probe care au încorporate în ele vaste experimentări constatative prealabile. În esență, ele sunt probe scurte care se aplică în mod riguros standardizat și ale căror rezultate se interpretează conform unor indicații și unor etaloane, la care se raportează rezultatele. Testele de randament sunt testele de cunoștințe, copiii sunt solicitați să răspundă la anumite întrebări standardizate, iar pe baza răspunsurilor se stabilește nivelul cunoștințelor în funcție de un anumit barem. Pe lângă stabilirea de cunoștințe, a fost vizată calitatea limbajului, dezvoltarea inteligenței verbale, înțelegerea limbajului și dezvoltarea acestuia. Testele aplicate sunt multiple și variate, verbale și nonverbale. Testele au constituit repere ale activității de cercetare. Aplicate inițial și în cursul cercetării, testele au oferit posibilitatea de a constata cum influențează jocul didactic activitatea de învățare a preșcolarilor, în vederea creșterii performanțelor școlare.

Metoda analizei produselor activității preșcolarilor permite stabilirea caracteristicilor de ansamblu ale diferitelor activități și a furnizat date și informații concrete, bogate și imediate. Lucrările, fișele de lucru independente, caietele speciale, portofoliile, au fost suport pentru a afla nivelul la care se află fiecare preșcolar în parte. Această metodă permite studierea a numeroase caracteristici la copii. Dacă sunt studiate cu atenție activitățile desfășurate în grădiniță, se depistează copiii cu dotări remarcabile (talentați și creativi), dar și cei cu slabe dotări, fapt important pentru tratarea lor diferențiată. Tot prin această metodă se sontează progresele realizate în învățare în perioada de timp delimitată caiete de lucru, teme independente, probe de evaluare, lucrări). Studiind o perioadă mai îndelungată produsele activității copiilor, ne putem da seama de linia ascendentă a progresului realizat și de ritmul în care se efectuează acest progres. Alegerea metodelor este condiționată și de ansamblul materialelor didactice și mijloacelor de învățământ disponibile, precum și de mediul înconjurător. Însușirea multor cunoștințe cere contact direct cu natura și ar fi o greșeală ca aceștia să rămână permanent în sala de grupă, atunci când avem posibilitatea unei prezentări în mijlocul naturii. Selectarea metodelor depinde și de experiența, de măiestria, de personalitatea educatorului. Un bun dascăl, va folosi metode variate și active și va ști să găsească combinația optimă între diferite metode. Rezultatele se consemnează într-o fișă psihologică, ce trebuie să cuprindă o riguroasă selecție a observațiilor cu caracter de generalizare.

3.3 DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.3.1 Etapa constatativă

A fost realizată la începutul anului școlar, pentru a stabili nivelul de cunoștințe cu care fiecare lot începe grupa mijlocie. Aceasta a fost realizată prin aplicarea unor probe orale, scrise și practice – atât grupei experimentale cât și grupei de control.

Obiectivele vizate au fost următoarele:

Să construiască mulțimi în limitele 1-3;

Să formeze grupe după diferite criterii (mărime, formă);

Să recunoască și să denumească figurile geometrice și însușirile lor (mărime, culoare).

Materiale didactice folosite:

Trusa logico-matematică;

Păpuși, mașinuțe, plușuri ;

Fișe de muncă individuală.

Activități desfășurate:

„Cine știe câștigă ! ”– joc didactic ;

,,Așezăm jucăriile în raft” – exerciții cu material individual;

,,Grupează elementele după formă”.

Itemi:

Rezultate :

Î = Comportament însușit 8 – 10 p

D = Comportament în dezvoltare 5 – 7 p

A = Comportament absent 2 – 4 p

Rezultatele obținute de cele două grupe sunt reprezentate în tabelele următoare, fiind detaliate pe itemi. Este specificat și comportamentul obținut de fiecare participant în parte.

Tabel nr.3.1 Rezultatele detaliate ale evaluării inițiale – Lot A (grupa experimentală)

Tabel nr.3.2 Rezultatele detaliate ale evaluării inițiale – Lot B (grupa de control)

Pentru o mai ușoară vizualizare a rezultatelor – atât individuale cât și colective, prezentăm în tabelul 3.3 și în figurile 3.1 si 3.2 – pentru fiecare din cele două loturi, numărul de copii care au obținut un anumit punctaj.

Tabel nr.3.3 Rezultele evaluării inițiale (punctaje)

Figura nr.3.1.1 Rezultatele evaluării inițiale (punctaj, numeric, lot A)

Figura nr.3.2.1 Rezultatele evaluării inițiale (punctaj ,numeric, lot B)

Comparativ, rezultatele la evaluarea inițială pentru cele două loturi este reprezentată în figura următoare:

Figura nr.3.3 Rezultatele evaluării inițiale ( punctaje, comparativ, lot A / lot B)

În ceea ce privește nivelul atins de copii, tabelele 3.4, 3.7 precum și figurile 3.5 – 3.8 indică procentul elevilor care și-au însușit un anumit comportament sau nu, separat pentru fiecare din cele două loturi.

Tabel nr.3.4 Rezultatele evaluării inițiale în funcție de nivel (lot A – experimental)

Figura nr.3.4.1 Rezultatele evaluării inițiale în funcție de nivel, pentru lotul A (procentual)

Tabel nr.3.5 Rezultatele evaluării inițiale în funcție de nivel (lot B – de control)

Figura nr.3.6 Rezultatele evaluării inițiale în funcție de nivel, pentru lotul B (numeric)

Figura nr.3.5.1 Rezultatele evaluării inițiale în funcție de nivel, pentru lotul B (procentual)

Tabel nr.3.7 Rezultele evaluării inițiale în funcție de nivel (procentual)

Figura nr.3.7.1 Rezultele evaluării inițiale în funcție de nivel (procentual)

Pentru a putea analiza evoluția celor două loturi pe parcursul experimentului, un indicator foarte util este media aritmetică a punctajelor obținute. Acest indicator este prezentat în figura următoare:

Figura nr.3.8. Mediile aritmetice ale rezultatelor celor două loturi

3.3.2 Etapa experimentală

În cadrul acestei etape, am lucrat aceleași activități cu cele două grupe, doar că în cadrul grupei experimentale am introdus modalități diferite de lucru, punând accent pe jocurile didactice în aer liber, cu materiale din natură, pe când, în cadrul grupei de control, am folosit modalități obișnuite de lucru.

Exemplific aici câteva jocuri desfășurate în această etapă.

MODEL DE ACTIVITATE 1

TEMA: ,, Așază-mă la locul meu!”

TIPUL ACTIVITĂȚII: De consolidare de cunoștințe

MIJLOC DE REALIZARE: joc didactic

SCOPUL: formarea/dezvoltarea deprinderilor de a clasifica obiectele după o însușire comună, de a efectua operații cu grupele de obiecte constituite în funcție de diferite criterii date ori găsite de el însuși.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

– să grupeze jucăriile/ obiectele după o însușire comună ( culoare, formă, mărime, grosime, lungime), numind proprietatea care a stat la baza grupării;

– să alcătuiască șiruri de legume, fructe, flori…, stabilind ordinea crescătoare/descrescătoare a mărimii, grosimii, lungimii;

– să compare grupele de obiecte prin analiză globală;

– să motiveze apartenența unui obiect la o grupă dată;

– să identifice obiectele care nu sunt așezate la mulțimea corespunzătoare, corectând greșeala;

Metode și procedee: Conversația, explicația, elementul surpriză, recompensa;

Mijloace didactice: Lot A – pisicuța Miau, materiale naturale: frunze , fructe, legume;

Lot B – planșe cu anotimpul toamna, jetoane fructe și legume;

Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individual ;

MODEL DE ACTIVITATE 2

Tema activității: „Spiridușul năzdrăvan”

Mijloc de realizare :Joc didactic

Tipul activității: De consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi

Scopul activității: Sistematizarea cunoștințelor copiilor cu privire la gruparea pieselor geometrice după anumite criterii

Obiective cadru:

Dezvoltarea capacității de a grupa piesele geometrice după anumite criterii;

Utilizarea unui limbaj matematic adecvat;

Dezvoltarea operațiilor gândirii: analiza, sinteza, comparația.

Obiective operaționale:

Să enumere atributele unei piese geometrice;

Să așeze corespunzător piesa ȋn funcție de criteriile date;

Să grupeze piesele ȋn funcție de culoare;

Să contureze figurile geometrice și să coloreze doar figurile geometrice ȋnvățate (lot A-experimental);

Să asambleze, prin lipire, formele geometrice pentru a alcătui imaginea dorită (lot B-de control);

Să participe la activitate manifestând interes și disponibilitate de a ȋndeplini sarcinile primite.

Metode și procedee: Conversația, explicația, elementul surpriză, exercițiul, problematizarea, descrierea, recompensarea.

Mijloace didactice:

Lot A: Spiridușul, trusa Logi, ,,marioneta Spiriduș”, cercuri, fișe de lucru, creioane colorate;

Lot B: imagine cu spiriduși care jonglau, trusa Logi, fișe de lucru, creioane colorate.

Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individual.

Voi prezenta pe scurt câteva din etapele desfășurării acestei activități.

MODEL DE ACTIVITATE 3

Tema activitatii: „Brutar pentru o zi”

Tipul activității: De consolidare de cunoștințe

Mijloc de relizare : Joc didactic

Scopul activității: Fixarea cunoștințelor referitoare la compunerea și descompunerea numerelor

Obiective cadru:

Consolidarea capacității de a compune și descompune un număr dat;

Exersarea număratului ȋn limitele 1-5.

Obiective operaționale:

Să așeze covrigii în tăvi astfel ȋncât să fie câte (3, 4 sau 5);

Să compună și să descompună numărul de covrigi ȋn două mulțimi;

Să aleagă jetonul corespunzător numărului de covrigi;

Să rezolve fișa de lucru primită (lot B – de control).

Metode și procedee: Conversația, explicația, problematizarea, recompensarea.

Mijloace didactice:

Lot A: cocă,făină, ouă, jetoane cu cifre;

Lot B: Colet, planșă, jetoane cu covrigei, fișe de lucru, creioane, creioane colorate.

Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individual.

Voi prezenta pe scurt câteva din etapele desfășurării acestei activități.

MODEL DE ACTIVITATE 4

Tema activității: „Aventurile Sofiei”

Tipul activității: consolidare de cunoștiințe și deprinderi

SCOPUL ACTIVITĂȚII:

– consolidarea cunoștintelor dobândite cu privire la numerația în limitele 1-5 și formarea șirului crescător și descrescător (de la 1 la 5 și de la 5 la 1);

– consolidarea deprinderii de a raporta numărul la cantitate și cantitatea la număr;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

cognitive:

– să numere în șir crescător si descrescător în limitele 1-5;

– să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr;

– să stabilească ordinea în șirul numeric al numărului;

– să compare numerele stabilind vecinii lor;

afective:

-să participe conștient în realizarea sarcinii de joc;

-să manifeste interes și plăcere pentru acțiunile întreprinse;

-să coopereze în cadrul grupului;

psihomotorii:

-Să utilizeze corect materialele puse la dispoziție ;

-Să respecte poziția corectă a corpului față de masă în vederea unei mai bune coordonări oculo-motorii;

SARCINA DIDACTICĂ: – să recunoască și să denumească cifrele în intervalul 1-5 prin numărare conștientă în ordine crescătoare și descrescătoare;

-să asocieze jetonul cu numărul corespunzător răspunsului corect;

-să realizeze corespondența număr – cantitate;

-să observe cu atenție mulțimile formate;

ELEMENTE DE JOC: surpriza, mânuirea materialului, cooperarea între participanți, recompensarea cu aplauze;

REGULILE JOCULUI:

Copiii încep și termină lucrul la semnalul educatoarei.

Rezultatul unui copil este al echipei întregi și se răsplătește cu aplauze, se aplaudă rezultatul bun.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

METODE ȘI PROCEDEE DIDACTICE: conversația, explicația, exercițiul, jocul, demonstrația, problematizarea;

MATERIALE DIDACTICE FOLOSITE: Zâna Bună, plicuri, scoici, cochilii de melci, nuci, jetoane cu cifrele 1-5;

MODEL DE ACTIVITATE 5

Tema activitatii: „Biblioteca”

Tipul activității: De consolidare

Scopul activității: Fixarea cunoștințelor referitoare la compunerea și descompunerea numerelor

Obiective cadru:

Consolidarea capacității de a compune și descompune un număr dat;

Exersarea număratului ȋn limitele 1-5.

Obiective operaționale:

Să așeze cărțile pe raft astfel ȋncât să fie câte 2 (3, 4 sau 5);

Să compună și să descompună numărul de cărți ȋn două mulțimi;

Să aleagă jetonul corespunzător numărului de cărți;

Să formuleze probleme și să le rezolve oral (lot A – experimental);

Să rezolve fișa de lucru primită (lot B – de control).

Sarcina didactică: Compunerea și descompunerea unui număr;

Regulile jocului: Copiii bibliotecari așază cărțile pe raft astfel încât pe fiecare să fie 3,4,5. Dacă așază corect vor fi recompensați. În partea a doua a jocului, ei trebuie să așeze un număr de 3,4,5 cărți pe două rafturi găsind mai multe variante și să așeze cărțile după grosime,mărime.

Metode și procedee: Conversația, explicația, problematizarea, recompensarea.

Mijloace didactice:

A: cărți, rafturi de bibliotecă, jetoane cu cifre;

Lot B: Colet, cărți, jetoane cu cifre, fișe de lucru, creioane, creioane colorate.

Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individual.

Voi prezenta pe scurt câteva din etapele desfășurării acestei activități.

MODEL ACTIVITATE 6

Tema activitatii: „Să ajungem la Masha” – joc didactic

Tipul activității: consolidare și verificare de cunoștințe

Scopul activității: Verificarea și consolidarea numerației în limitele 1-5, precum și a unor cunoștințe referitoare la efectuarea unor operații de adunare și scădere cu o unitate;

Obiective operaționale:

O1 – să numere crescător și descrescător în limitele 1 – 5;

O2 – să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr;

O3 – să numere din 2 în 2;

O4 – să stabilească vecinul mai mare/mai mic cu o unitate al unui număr;

O5 – să precizeze locul unui obiect într-un șir de obiecte (aspectul ordinal);

O6 – să rezolve exerciții de adunare și scădere pe baza unor probleme ilustrate;

O7 – să utilizeze corect limbajul matematic în exprimare.

Sarcina didactică: Verificarea și consolidarea numerației în limitele 1 – 5, precum și a unor cunoștințe referitoare la efectuarea unor operații de adunare și scădere cu o unitate, în limitele 1 – 5, prin utilizarea cifrelor și simbolurilor matematice.

Regulile jocului:

Grupa se împarte în două echipe: echipa „Iepurașilor” și echipa „Veverițelor”.

Educatoarea numește câte un copil de la fiecare echipă pentru a arunca cu zarul. Copilul care va arunca zarul cel mai mare va sări 5 pietre și va descoperi o surpriză sub a cincea piatră . Se va citi sarcina de pe spatele imaginii și se va rezolva. Copiii vor rezolva sarcinile pe rând, una câte una, ajutându-l astfel pe Urs să ajungă la Masha.

Echipa care nu rezolvă corect este corectată de cealaltă echipă, căreia i se acordă fața veselă.

Metode și procedee: Conversația, explicația, problematizarea, recompensarea.

Mijloace didactice:

Lot A: ursul, întrecerea, manipularea materialului mărunt, rostogolirea zarului, mișcarea, aplauzele, recompensa.

Lot B: Colet, cărți, jetoane cu cifre, fișe de lucru, creioane, creioane colorate.

Forme de organizare: frontal, pe grupuri, individual.

Voi prezenta pe scurt câteva din etapele acestei activității ;

3.3.3 Etapa finală

În această etapă au fost aplicate probe orale și fișe de lucru celor două loturi pentru a vedea gradul de dezvoltare a copiilor în raport cu tematica parcursă și a avut drept scop evaluarea cunoștințelor dobândite de către copii în cursul anului școlar.

Obiectivele vizate au fost următoarele:

Să cunoască figurile geometrice și caracteristicile lor;

Să numere crescător și descrescător în limitele 1-5;

Să stabilească aspectul cardinal și ordinal al numerelor natural;

Să compună și descompună corect numerele date;

Să stabilească poziția numărului și a vecinului acestuia în șirul numeric;

Să rezolve probleme ilustrate.

Materiale didactice folosite:

Trusa logico-matematică;

Fișe de muncă individuală;

Activități desfășurate:

Săculețul fermecat – joc logico-matematic;

Iată ce am învățat- joc didactic;

Itemi:

Rezultate :

Î = Comportament însușit 8 – 10 p

D = Comportament în dezvoltare 5 – 7 p

A = Comportament absent 2 – 4 p

Rezultatele obținute de cele două grupe sunt reprezentate în tabelele următoare, fiind detaliate pe itemi. Este specificat și comportamentul obținut de fiecare participant în parte.

Tabel nr.3.9 Rezultatele detaliate ale evaluării finale – Lot A (grupa experimentală)

Tabel nr.3.10 Rezultatele detaliate ale evaluării finale – Lot B (grupa de control)

Pentru o mai ușoară vizualizare a rezultatelor – atât individuale cât și colective, prezentăm în tabelul 3.1.1 și în figurile 3.1.2 si 3.1.3 – pentru fiecare din cele două loturi, numărul de copii care au obținut un anumit punctaj.

Tabel nr.3.3 Rezultele evaluării finale (punctaje)

Figura nr.3.1.2 Rezultatele evaluării finale (punctaje, lot A)

Figura nr.3.1.3 Rezultatele evaluării finale (punctaje, lot B)

Comparativ, rezultatele la evaluarea finală pentru cele două loturi este reprezentată în figura următoare:

Figura nr.3.1.4 Rezultatele evaluării finale (punctaje, comparativ, lot A / lot B)

În ceea ce privește nivelul atins de copii, tabelele 3.1.4, 3.1.5 precum și figurile 3.1.6 – 3.1.7indică procentul elevilor care și-au însușit un anumit comportament sau nu, separat pentru fiecare din cele două loturi.

Tabel nr.3.1.5 Rezultele evaluării finale în funcție de nivel (lot A – experimental)

Figura nr.3.1.6 Rezultatele evaluării finale în funcție de nivel, pentru lotul A (numeric)

Figura nr.3.1.7 Rezultatele evaluării finale în funcție de nivel, pentru lotul A (procentual)

Tabel nr.3.1.8 Rezultele evaluării finale în funcție de nivel (lot B – experimental)

Figura nr.3.1.9 Rezultatele evaluării finale în funcție de nivel, pentru lotul B (numeric)

Figura nr.3.1.9 Rezultatele evaluării finale în funcție de nivel, pentru lotul B (procentual)

Putem observa rezultatele comparativ în tabelul 3.2.0 și figura 3.2.1 (numeric), respectiv tabelul 3.2.2și figura 3.2.3 (procentual).

Tabel nr.3.2.0 Rezultele evaluării finale în funcție de nivel (numeric)

Figura nr.3.2.1 Rezultele evaluării finale în funcție de nivel (numeric)

Tabel nr.3.2.2 Rezultele evaluării inițiale în funcție de nivel (procentual)

Figura nr.3.2.3 Rezultele evaluării finale în funcție de nivel (procentual)

Am calculat apoi media celor două loturi și am obținut următoarele medii: lotul A a obținut media iar lotul B a obținut media . Acest indicator este prezentat în figura următoare:

Figura nr.3.2.5 Mediile aritmetice ale rezultatelor celor două loturi

Analiza rezultatelor cercetării

În partea de cercetare, mi-am propus următoarea ipoteză de lucru: ,,Dacă se utilizează ȋn cadrul activităților didactice matematice, ca modalitate de lucru, jocul didactic matematic, atunci copiii ȋși ȋnsușesc mai ușor cunoștințele matematice”.

Pornind de la această ipoteză am încercat să demonstrez că, prin folosirea jocului didactic, copiii își pot însuși mult mai ușor cunoștințele matematice ce formează baza pentru studierea matematicii în școală.

În urma desfășurării acestui experiment asupra celor două loturi de preșcolari s-au constatat următoarele:

Jocurile didactice matematice diversificate mi-au oferit posibilitatea organizării activităților în vederea atingerii mai rapid a obiectivelor matematice;

Prin folosirea jocurilor didactice matematice, activitățile matematice au răspuns problemelor actuale ale copiilor ( nevoia de mișcare, de acțiune, de manipulare a obiectelor ).

Pentru stabilirea gradului de evoluție a preșcolarilor la aceste activități matematice, s-au întocmit: un tabel privind rezultatele evaluărilor inițiale și finale, figura nr. 7, care stabilește evoluția preșcolarilor din grupa experimentală (Lot A) de la evaluarea inițială la cea finală și figura nr.8 prin care se poate observa progresul grupei de control (Lot B) în cadrul celor două evaluări.

Astfel, comparând rezultatele evaluării inițiale și cele de la evaluarea finală se constată că:

în urma evaluării inițiale s-au înregistrat următoarele rezultate:

Lot A – Comportament însușit (8-10p) = 7 copii;

– Comportament în dezvoltare (5-7p) = 10 copii;

– Comportament absent (2-4p) = 4 copii;

Lot B – Comportament însușit (8-10p) = 4 copii;

– Comportament în dezvoltare (5-7p) =13 copii;

– Comportament absent (2-4p) = 4 copii.

la evaluarea finală s-au înregistrat următoarele rezultate:

Lot A – Comportament însușit (8-10p) = 15 copii;

– Comportament în dezvoltare (5-7p) = 6 copii;

– Comportament absent (2-4p) = 0 copil;

Lot B – Comportament însușit (8-10p) = 11 copii;

– Comportament în dezvoltare (5-7p) = 8 copii;

– Comportament absent (2-4p) = 2 copii.

Desi s-au înregistrat cazuri de copii care nu au trecut la un punctaj superior, totuși ei au înregistrat progrese dacă luăm în considerare punctajul obținut de fiecare.

TABEL NR.7 REZULTATE OBȚINUTE LA EVALUAREA INIȚIALĂ ȘI EVALUAREA FINALĂ

Figura nr.7 Rezultatele lotului A la evaluarea inițială și evaluarea finală

Figura nr.8 Rezultatele lotului B la evaluarea inițială și evaluarea finală

După compararea rezultatelor evaluărilor inițiale și finale, am comparat evoluția fiecărui lot în parte. Am dorit astfel să demonstrez prin figurile de mai jos că evoluția grupei experimentale ( A) a fost mai rapidă decât a grupei de control ( Lot B ).

Figura nr.7.1 Evoluția lotului A

Figura nr.8.1 Evoluția lotului B

Am comparat apoi mediile obținute de cele două loturi și le-am reprezentat în următoarea figură:

CONCLUZII

În epoca actuală este nevoie de un om modern, nou, cu o gândire inovatoare, măreață, un explorator îndrăzneț. Apare deci, nevoia modernizării învățământului prin punerea în prim plan a dezvoltării capacităților intelectuale ale preșcolarilor și priceperii de a le folosi în mod creator.

Activitățile matematice în grădiniță au constituit, încă de la începuturi, una dintre activitățile didactice care au urmărit evoluția intelectuală a copiilor, bazându-se pe antrenarea acestora în procesul instructiv- educativ, pe stimularea implicării lor directe în activitate.

Jocul reprezintă un întreg de acțiuni și operații care paralel cu destinderea, buna dispozitie si bucuria urmărește obiectivele de pregătire intelectuală, tehnica, morală și fizică a copilului. Integrat în activitatea instructiv- educativă, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de veselie, de încântare , de destindere, ceea ce previne apariția monotoniei și a plictiselii, a oboselii.

În prezent, scopul activităților matematice este acela de asimilare a conceptelor prematematice specifice vârstei, de dezvoltare a operațiilor gândirii, a capacității de creare și rezolvare de probleme, de formare a unei personalități creative, imaginative, deschise spre nou, spre cooperare, de stimulare a interesului copiilor față de matematică, acesta și obiectivele activităților matematice din grădiniță fiind redate în curriculum pentru învățământul preșcolar și fiind organizate pe cele două nivele de vârstă cu care se operează în învățământul preșcolar: nivelul I (3-5 ani) și nivelul II (5-7 ani). În funcție de aceste obiective, cadrul didactic alege strategiile didactice, stabilește forma de organizare, metodele, materialele didactice, timpul necesar, tipul activității.

În grădiniță, copilul învață să formeze mulțimi de obiecte, descoperă proprietățile lor caracteristice, stabilesc relații între ele, efectuează operații între ele. Prin activitățile cu conținut matematic (grupare, ordonare, comparare, punere în corespondență) copiii sunt antrenați în acțiuni cu diferite material, obiecte, imagini ale acestora, etc. Acestea înseamnă o bază reală prin care ajută la învățarea matematicii.

Analiza datelor din cadrul cercetării reliefează că preșcolarii au obținut progresiv rezultate tot mai bune. Aceste rezultate în marea lor majoritate se datoreză sistemului de activități organizate pe baza jocurilor didactice. Astfel, probele aplicate atât la începutul cât și la sfârșitul experimentului din cadrul cercetării au fost realizate în urma consultării programei școlare, fiind adaptate specificului grupei de preșcolari, ținând totodată cont și de particularitățile de vârstă ale acestora. Verificarea orală și individuală a unor copii a fost înlocuită cu o muncă efectivă cu întreaga grupă. Timpul predării s-a restrâns și a crescut ponderea activității efective cu copiii sub formă de joc la început, mai târziu, tehnica jocului devenind uneori asemănătoare unor fișe de lucru, elementul de joc asigurându-se prin susținerea spiritului de întrecere.

Ipoteza pe baza căreia am desfășurat experimentul în cadrul cercetării, conform căreia utilizarea jocului didactic la preșcolarii din grupa mijlocie în relație cu particularitățile individuale sau de grup ale copiilor, duc la optimizarea activității didactice, la îmbunătățirea rezultatelor școlare și la modalități comportamentale dezirabile, a fost confirmată.

Eu am ales să folosesc jocul didactic pentru a facilita însușirea cunoștințelor matematice.În ierarhia metodelor active întrebuințate în învățământul preșcolar, jocul didactic își găsește locul cu maximă eficiență, el fiind un lian de legătură între joc – ca activitate dominantă în grădiniță și activitatea specifică școlii învățătura.

Folosirea jocului didactic matematic oferă o serie de avantaje :

în timpul jocului preșcolarii dau dovadă de inventivitate și inițiativă;

jocul permite copiilor mai multă libertate de acțiune și independență;

în joc se dezvoltă curajul, corectitudinea, disciplina (prin respectarea regulilor), spiritul de cooperare, de comportare civilizată;

jocul didactic matematic constituie o bază reală pentru perceperea conceptelor matematice;

prin joc preșcolarii sunt încurajați să caute și să descopere soluții diverse la probleme ;

jocul didactic matematic acordă preșcolarilor diferite și numeroase ocazii de trecere a stadiului de concret- intuitiv și face mai facilă și distractivă ”urcarea” către general- abstract.

Din materialul prezentat în lucrarea de față reiese limpede faptul că jocul didactic matematic este metoda cea mai eficientă în învățarea matematicii la vârsta preșcolară.

Concluzionând, folosirea jocului didactic matematic în procesul de predare-învățare facilitează asimilarea mult mai ușoară a cunoștințelor matematice ce se predau în grădiniță.

BIBLIOGRAFIE

Burca Anișoara- „Jocul didactic matematic de la grădiniță la școală”, Editura Rovimed Publishers, Bacău, 2012

Cerghit Ioan-„Metode de învățare”, Editura Didactică Și Pedagogică, București,1980

Cucoș Constantin-„ Pedagogie. Ediția a III-a revizuită și adăugită”, Editura Polirom, Iași, 2014

Dr. Ionescu Mihaela, Anghelescu Carmen, Boca Cristiana, Dr. Herseni Ioana, Popescu Cristina, Stativa Ecaterina, Dr.Ulrich Cătălina, Novac Cornelia- „Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani”, Editura Vanemonde, București, 2010

Dumitrana Magdalena- „Activități matematice în grădiniță”, Editura Compania, București,2002

Gardner Howard-„Mintea disciplinată”, Editura Sigma, București, 2005

Golu Pantelimon-„Învățare și dezvoltare”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985

Guran Eugen- „Matematică creativă”, Editura Junimea, București, 1977

Lăzărescu Păiși Mihaela, Ezechil Liliana-„Laborator preșcolar”, Editura V&I Integral, București, 2011

Magdaș Ioana- „Didactica matematicii pentru învățământ primar și preșcolar”, Ediția a II-a revizuită, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2014

Mîndru Elena-„ 101 jocuri matematică și științe”, Editura Didactica Publishing House, București, 2015

Munteanu Camelia, Munteanu Eusebiu Neculai- „Ghid pentru învățământul preșcolar.O abordare din perspectiva noului curriculum”, Editura Polirom, Iași, 2009

Neagu Mihaela, Beraru Georgeta- „Activități matematice în grădiniță”, Editura AS’S, Iași, 1995

Neagu Mihaela, Petrovici Constantin –„Elemente de didactica matematicii în grădiniță și în învățământul primar”, Editura PIM, Iași, 2002

Petrovici Constantin- „ Didactica activităților matematice în grădiniță”, Editura Collegium Polirom, Iași, 2014

Piaget Jean , Inhelder Barbel- „Psihologia copilului”, Editura Didactică și Pedagogică, București,1973

Preda Viorica-„Educația pentru știință în grădiniță”, Editura Compania, București, 2000

Preda Viorica, Dumitrana Magdalena-„Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”, Editura V&I Integral, București, 2000

Preda Viorica-„Grădinița altfel”, Editura V&I Integral, București, 2003

Radu Dumitra, Ploscariu Nicolae- „ Jocuri didactice matematice”, Editura Aramis, București, 2008

Șchiopu Ursula,Verza Emil-„ Psihologia vârstelor”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997

Șerban Doina, Dumitru Gherghina,Călugaru Leontina- „Să învățăm matematica prin joc”, Editura Didactica Nova, Craiova, 2003

Voiculescu Elisabeta-„ Pedagogia preșcolară”, Editura Aramis, București, 2003

*** Curriculum pentru învățământ preșcolar (3-6/7), MEC, 2008

*** Revista învățământului preșcolar, Editura Arlequin, 3-4 /2010

*** Revista Învățământului preșcolar și primar, Editura Arlequin, 3-4 /2016

*** Revista Învățământului preșcolar și primar, Editura Arlequin,1-2 /2017

http://www.didactic.ro

http://www.scribd.com

http://www.wikipedia.ro

https://biblioteca.regielive.ro

www.google.ro

www.scritub.com

www.concursurilecomper.ro

www.referateonline2.com

ANEXE

FIȘĂ DE LUCRU EVALUARE INIȚIALĂ

1.Recunoaște figurile geometrice: cerc, pătrat, triunghi și colorează-le:

2.Formează mulțimi cu elemente de același fel și unește grupa formată cu cifra corespunzătoare;

FIȘĂ DE LUCRU – ACTIVITATE 1

LOT B

Colorează mingea mică;

Î ncercuiește casa înaltă;

Așază semnul X sub panglica scurtă;

FIȘĂ DE LUCRU- ACTIVITATE 2

LOT B

FIȘĂ DE LUCRU – ACTIVITATE 3

LOT B

Colorează două pâini;

2.Încercuiește primul, al treilea și ultimul covrig;

Colorează !

FIȘĂ DE LUCRU – ACTIVITATE 4

LOT B

FIȘĂ DE EVALUARE FINALĂ

Colorează triunghiurile mici cu roșu, cercurile mari cu albastru;

Numără pătratele și cecurile din tren, scriind cifra corespunzătoare numărului de figuri geometrice;

Completează șirurile cu numerele lipsă;

Colorează prima stea, a patra stea și ultima stea;

5.Completează diagramele, astfel încât să ai tot atâtea elemente câte îți arată cifra.

6.Scrie vecinii numerelor date;

7. Rezolvă problema și scrie și exercițiul potrivit.

Pisica și-a chemat pisoii la masă. Patru au venit repede, numai Motocel a întârziat la joacă. Câți pisoi are pisica?