COLIBIȚA ÎNTRE TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR [306481]

[anonimizat] I.

[anonimizat] – nordică a țării, între paralele 460 48` și 470 37`, și meridianele 230 27` și 250 36`, are o populație de 328.000 locuitori și o suprafață de 5355 Km2, ce acoperă 2,2% din suprafața țării.

Teritoriul județului este străbătut de drumuri de o [anonimizat] E 58.

[anonimizat].

[anonimizat]- Napoca, situat la distanța de 125 km de Bistrița sau de Aeroportul din Târgu Mureș aflat la o distanță de aproximativ 100 km.

1.Încadrarea geografică a [anonimizat], conturându-se trei zone de relief.

Zona montană cuprinde o [anonimizat], ce încadrează județul . Această zonă include Munții Rodnei (vf. Ineu – 2279 m ), [anonimizat].

Zona dealurilor constituie cea de-a [anonimizat] a județului, în proporție de două treimi din suprafața sa. Zona deluroasă ocupă 2/3 [anonimizat].

Ultima și cea mai joasă treaptă e reprezentată de Lunca Someșului și a afluenților săi.

Teritoriul județului este drenat de o [anonimizat]. [anonimizat]: [anonimizat], [anonimizat], de importanță pastorală și turistică.

In acest context Depresiunea Colibița este așezată în partea estică a județului, la 38 km față de orașul Bistrița în imediata apropiere a DN 17, E 576 [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], cu un volum de peste 80 milioane m.c.

[anonimizat], atât de factură naturală ([anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], fondul cinegetic), [anonimizat], cât și de factură antropică ([anonimizat], ocupațiile tradiționale).

ISTORIA LOCURILOR

Așezările de pe Valea Bistriței Ardelene sau a [anonimizat], dar sigur ele existau înainte de a fi menționate. [anonimizat], [anonimizat]. Astfel într-o statistică din 1760-1762 se fac referiri la „Josenii, Mijlocenii, Prund, Colibița et Tiha”.

Toponimul Colibița se pare că provine de la termenul latin colebs, care înseamnă colibă. În acest caz este foarte simplu de înțeles faptil că așezâmântul inițial a luat ființă dintr-o așezare temporară, formată din colibele locuitorilor de la Bistrița Bârgăului, care pășunau animalele în această zonă sau exploatau lemnul. Avocatul Corneliu Mureșan, întâiul primar român al orașului Bistrița (1934-1937), sublinia despre aceste locuri: „Prima așezare, în chip de colibă, a fost făcută de un cetățean din Bistrița Bârgăului, care venea vara cu vitele și oile la pășunat. De la această colibă își trage denumirea de „Colibița”, nume sugestiv și gingaș”.

Colibița are un trecut turistic semnificativ, fapt care justifică necesitatea valorificării resurselor sale atractive, prin reînființarea stațiunii climaterice de aici. În evoluția activităților turistice de la Colibița se delimitează patru etape majore, care vor fi prezentate pe scurt în rândurile ce urmează.

Prima etapă, corespunde celor dintâi mențiuni documentare din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când autoritățile imperiale fac o serie de evaluări economice în cadrul acestui areal (pășuni, păduri, vânat).

Pe hărțile iosefine, întocmite în perioada 1769-1773, teritoriul Colibiței apare împădurit, ceea ce arată că, la vremea respectivă, nu era locuit, cel puțin permanent, dar sigur era vizitat în scopuri economice (exploatarea lemnului, pășunatul în lunca râului Colibița, prelevarea fructelor de pădure și a ciupercilor, vânătoare, pescuit, etc.) de către comunitățile umane învecinate care vor forma la scurt timp, viitoarea comună Bistrița Bârgăului, odată cu înființarea graniței năsăude. Această etapă, premergătoare organizării stațiunii climaterice, se desfășoară de la sfârșitul secolului XVIII până la începutul secolului al XIX-lea, când meleagurile Colibiței atrăgeau, probabil, iubitori de natură. Ne referim aici la intelectuali (învățători, ofițeri, magistrați, preoți, profesori, medici) și funcționari din comunele de pe valea Bistriței și Bârgăului, din orașul Bistrița și chiar mai de departe, care căutau peisajul, liniștea și aerul curat al Colibiței.

A doua etapă, a stațiunii climaterice, așa cum reiese din documente, debutează odată cu stabilirea permanent a celor dintâi locuitori pe aceste meleaguri, la inceputul secolului XIX. Așezarea s-a conturat treptat, dobândind o configurație răsfirată, impusă de relief, de utilizarea terenurilor (pășune, fâneață, arabil) și de evoluția istorică. Tot acum legăturile comunei Bistrița Bârgăului cu depresiunea Colibița se intensifică, odată cu amenajarea drumului de acces.

Pe o hartă topografică austro-ungară, întocmită în anul 1891, se observă numeroase gospodării situate mai ales pe partea nordică a râului Bistrița, sub Dl. Pușcă, sub Șaua Blajului, pe Fața Căsarului, sub Culmea Pietricelii, pe Valea Măgurii, dar și pe Fața Ariilor și pe Colbu inferior. Mai puține locuințe apar pe partea sudică a râului, în poienele de sub Culmea Pietrei. Această situație se menține și pe hărțile topografice ridicate în secolul XX (anii 70-80), unde vatra satului, de tip liniar, era desfășurată de-a lungul drumului care însoțea cursul Bistricioarei, fiind mai dezvoltată pe partea nordică și având ramificații pe Izvorul Lung și Colbu, până la Gura Pănulețului. Despre umanizarea acestor locuri vorbește și Corneliu Mureșan: „ …Cu încetul localitatea a început să se populeze cu oameni veniți de pe valea Bârgăului, lărgind mereu vatra satului, alegând fiecare loc cât a putut cuprinde și stăpânii”.

Tot în anii `80 au fost descoperite întâmplător proprietățile terapeutice ale localității. În anul 1883, un cetățean din Bistrița cu numele Lewi, și-a trimis la Colibița fata bolnavă de tuberculoză, pentru odihnă și refacere. După trei luni fata s-a însănătoșit. Cazul a făcut mare senzație în cercurile medicale din Bistrița. Un tratament similar a urmat o arhitectă din Bistrița, cu numele Erica Schuller care, de asemenea, s-a întors după câteva luni sănătoasă. Acest caz a făcut apoi stațiunea cunoscută în tot cuprinsul județului Bistrița-Năsăud.

Începând cu anul 1893 se construiesc câteva pavilioane pentru bolnavii de TBC, vile particulare și se conturează contur viitoarea stațiune. În această perioadă potențialul terapeutic al zonei (aerul curat, climatul tonic, izvoarele minerale, covorul vegetal, peisajul montan) este valorificat din plin, iar activitățile de agrement și relaxare cuprindeau drumeții spre obiectivele atractive din jur (Căsaru, Izvoru Lung, Colbu, Bistricior, Tăul Zânelor, Piatra lui Orban). În anul 1926 toate clădirile au fost achiziționate de Societatea Caritatea din Cluj, care trata în mod gratuit studenții ce sufereau de boli pulmonare. De obicei, sezonul din stațiunea Colibița începea la 1 mai și se încheia la 1 septembrie, fiind destul de aglomerat.

Sanatoriul Caritate. Pavilionul studenților universitari

În anul 1930, mai mulți cetățeni din Bistrița înființează un cartier de vile sub Dealul Pușcă, iar SKV (Siebenbürgischer Karpathenverein – Asociația Carpatină Transilvană) Bistrița construiește o cabană pentru turiști. După cel de-al II-lea război mondial, stațiunea a fost refăcută și a servit alternativ, ca tabără pentru pionieri și studenți, și pentru odihnă. În anii socialismului, când stațiunea va funcționa pe alte principii, aceasta avea caracter climateric, aparținea de Oficiul Județean de Turism Bistrița-Năsăud, care se subordona Intreprinderii balneo-climaterice Sângeorz-Băi și funcționa cu 12 vile. Aici veneau la odihnă persoane din toată țara, precum și elevi, în tabere special organizate.

Pe lângă baza de cazare, în stațiunea Colibița existau și unități de alimentație publică, precum magazinul universal, magazinul forestier, cantina și bufetul stațiunii. Vara, duminica și în sărbătorile legale sau religioase, se înregistra un aflux important de vizitatori, reprezentat în mare parte de localnicii de pe Valea Bârgăului.

Cele mai mari vile erau cele care dețineau bufet (375 mp) și cantină (144,50 mp), iar ca vechime, una singură era construită în anul 1935, celelalte fiind ridicate în anul 1955.

Caracteristicile tehnice ale vilelor din stațiunea Colibița-anul 1978

Colibița inainte de construirea lacului de acumulare

A treia etapă începe odată cu declanșarea lucrărilor hidroenergetice, în anul 1976. În acest moment stațiunea climaterică și satul sunt dezafectate, iar activitățile turistice din perioada următoare se vor derula neorganizat. Iubitorii de natură și cei credincioși Colibiței, vor continua să viziteze aceste locuri, în pofida transformărilor la care a fost supus peisajul.

S-ar putea spune că în această etapă, principala atracție turistică este însăși construirea barajului și activitățile conexe, dar odată cu schițarea lacului de acumulare, prin anul 1983, accentul se pune pe potențialul atractiv al acestuia. Mii de vizitatori vor invada de acum înainte malurile lacului apărut între munți. Colibița începe astfel, să-și prefigureze o altă personalitate turistică și funcțională, mai puternică, dar cu consecințe viitoare greu de controlat, mai ales în plan ecologic. Pe lângă peisajul încântător și renumele dobândit în deceniile anterioare, apariția lacului va declanșa la Colibița acel fenomen nociv pentru natură, numit turism de masă.

În ideea de a valorifica noul potențial turistic al Colibiței în mod organizat, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud a demarat lucrările pentru edificarea unui hotel-restaurant, cu o capacitate de 200 de locuri, sub Dealul Pușcă, deasupra lacului de acumulare, într-o zonă însorită și cu vizibilitate mare asupra depresiunii și culmilor montane înconjurătoare. Lucrările au fost executate anevoios de către Șantierul Hidroenergetic Colibița, dar după anul 1989, proiectul a fost abandonat și edificiul, aflat într-un stadiu înaintat de finalizare, va fi lăsat în paragină.

Imaginea dezolantă a Hotelul – Resaturant din Colibița (construcție lăsată în paragină după 1989)

A patra etapă și ultima debutează spre sfârșitul lucrărilor hidroenergetice, în anii 90, când are loc, de fapt, relansarea turistică a zonei. Astfel, prin poienele din jurul lacului apar vile, cabane și case de vacanță particulare, care vor forma o adevărată așezare turistică. În acest context, turismul de masă continuă și în această etapă, aducând impacturi aferente. Începând cu anul 2014 administrația județului Bistrița-Năsăud face demersurile necesare pentru atestarea Colibiței ca stațiune turistică.

Colibița vedere de pe muntele Căsaru

CAPITOLUL II

CADRUL NATURAL

2.1. GEOMORFOLOGIA

Depresiunea Colibița reprezintă o prelungire a golfului depresionar Bistrița-Bârgăului, despărțit de acesta prin sectorul cheilor Bistriței.

În spațiul depresiunii se interferează trei unități geomorfologice:

-masivele subvulcanice ale Bârgăului reprezentate de Căsaru (1561), Măgurița (1581), Arșița (1607), Dealul Arinilor (1547), Cornu (1501);

-creasta vestică a Călimanilor care pornește din Vârful Pietrosu (2100);

-platoul vulcano-sedimentar al Călimanilor, desfășurat în continuarea culmii înalte spre Vest.

Corpurile subvulcanice ale Bârgăului se evidențiază prin pante accentuate și interfluvii evazate.

În Vestul Căsarului, dincolo de înșeuarea Blajului, se desfășoară până la Prundu Bârgăului o culme mai joasă, caracterizată prin câțiva martori de eroziune. Aceste vîrfuri sunt ruinele barei vulcanice, care a blocat cursul Bistriței.

Culmea vulcanică a Călimanilor are aspect greoi și domină măgurile Bârgăului cu 100-400 de metri, constiutuidu-se ca o culme unitară, orientată SV-NE. Denivelările și individualizarea acestui zid vulcanic sunt accentuate de contacul cu depresiunea Colibița. Versantul dinspre depresiune este foarte abrupt și pitoresc, fiind acoperit cu molid și vegetație subalpină.

Limitele spațiului depresionar se suprapun cumpenei de ape care individualizează bazinul hidrografic superior al Bistriței Ardelene. Limita nordică , față de valea Bârgăului, pornește din Dealul Pușcă (1084), coboară în Șaua Blajului (950 m) și urcă pe măgurile însorite ale Bârgăului, care formează o culme unitară orientată pe direcția vest-est. Această culme reunește vârfurile Căsaru (1561), Măgurița (1581), Arșița (1607), Dealul Arinilor (1547), Cornu (1501)-Măgura (1391 m). Limita de est, către bazinul Dornei, pleacă din Vf. Măgura (1391 m), urmează Culmea Buba, intersectând vf. Buba (1607 m), coboară apoi în Șaua Terha (1470 m), după care urcă spre aliniamentul înalt vestic al Munților Călimani, format din vf. Viițoru (1810 m)-Străcior (1963 m) –Bistricior (1990 m)-Țuțurgău (1912 m). Limita de sud, față de bazinul Mureșului, coboară spre Șaua Scurtu (1350 m), urcă în vf. Chicera lui Pasăre (1508 m), străbate Poiana Țiganca, trece prin vf. Țiganca (1393 m), se îndrepată spre înșeuarea Fundu Secului (1330 m), după care urcă în vf. Poiana Cofii (1590 m) spre vf. Dealul Calului (1570 m) și mai departe în Șaua Tănohurilor (1380 m), urcând apoi spre vf. Piatra Lui Orban ( 1462 m). În continuare, limita se îndreaptă spre nord-vest, urmărind Culmea Pietrei până în Capu Dealului (1051 m), după care coboară spre Gura Repedelui și Cheile Bistriței.

Între limitele menționate, Depresiunea Colibița ocupă circa 15 Km, fiind mai larg dezvoltată pe stânga Bistriței, intens populată și circulată, în timp ce malul drept este destinat iubitorilor de necunoscut.

7. Depresiunea Colibița-Schiță geomorfologică

I. Sârcu ( 1957 ) apreciază că Depresiunea Colibiței are o vârsta levantin – cuaternară sau chiar cuaternară. Formarea ei este pusă în legătură cu îndepărtarea unei plăci de aglomerate vulcanice depuse în urma erupțiilor din Călimani. După părerea autorului aglomeratele vulcanice ar fi acoperit întregul teritoriu al depresiunii până la nivelul de 1000-1100 m, de la care a început eroziunea în levantin – cuaternar. Nu se poate ști cu certitudine dacă această zonă a fost acoperită în întregime sau numai parțial de mase piroclastice groase de cel puțin 200 m și care au fost îndepărtate total de pe versantul drept al Bistriței și aproape în întregime de pe cel stâng. Mai curând se pare că nu a fost în întregime acoperită de piroclastite, ci acestea au fost depuse în petice puțin consistente. In plus nu există o corelație între lungimea depozitelor piroclastice din zona defileului Bistriței , de circa 500 m și cele presupuse de I. Sârcu că ar fi existat în zona depresiunii de numai 200 m.

Eruptivul Călimanilor a generat un relief de platou structural înalt (cuprins între 1400 și 1600 m) care domină depresiunea printr-un abrupt de circa 450 m. Afluenții de stânga ai Colibiței, cu izvoarele în Călimani, s-au adâncit în cuprinsul platoului vulcanic fragmentându-l și generând un relief foarte accidentat, în contrast cu relieful domol al depresiunii. Valea Colibiței intersectează formațiunile eruptive ale Călimanilor, le ferestruiește pe o lungime de 5km și o grosime de circa 500 m, dând naștere Cheilor Bistriței ardelene (Cheile Bistricioarei sau ale Colibiței). Datorită fragmentării reliefului vulcanic, platoul apare în acest sector compartimentat în masive cu pante abrupte înspre depresiune și vale, cum sunt: Piatra Blidirelului, Piatra Mare, Piatra lui Orban. Alaturi de eruptiv, intalnim sedimentarul de varsta oligogena acoperite de gresii inclinate est-vest. Depozitele de neckuri cu dimensiuni relativ reduse cât și rocile sedimentare și eruptive sunt acoperite de materiale deluviale rezultate în urma alterării rocilor de bază.

2.2. CLIMA

Temperatura aerului ocupă un loc important în cadrul parametrilor climatici care influențează turismul, evoluția sa fiind strâns legată de regimul radiației solare. Aceasta intră în calcul în cazul manifestării sale excesive (vara, când radiația solară este mare, adeseori excesivă devine inadecvată activităților de recreere, la fel și iarna, când temperatura coboară sub valori de – 15ș C). Temperatura influențează astfel, practicarea sporturilor de iarnă, helioterapia (fenomen fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenței la suprafața lacurilor a unui strat izolator de apă dulce (epilimnion), care împiedică iradierea căldurii în atmosferă), cât și simpla petrecere a timpului liber în natură.

Clima regiunii Colibița este influențată direct de așezarea geografică și de relief. Datorită așezării geografice, clima este temperat-continentală moderată, supusă adeseori advecției aerului polar maritim sau maritim arctic, lucru ce duce la o activitate frontală destul de frecventă. Zilele senine și călduroase din timpul verii se datorează maselor de aer temperat-continentale, pătrunse dinspre estul continentului (Anticiclonul Siberian), tropical – maritime, venite dinspre Oceanul Atlantic (Anticiclonul Azoric) și tropical continentale, ajunse dinspre nordul Africii (Anticiclonul nord-African). Zilele senine și geroase de iarnă sunt aduse de către masele de aer arctic, dispre nord și polar-continentale dispre estul Europei și partea central-nordică a continentului Asiatic.

În general caracterul climatic al zonei este blând cu veri relative călduroase și ierni moderate ce au conferit depresiunii condiții optime unei microstațiuni balneoclimaterice și unui turism destul de intens. Datorită reliefului și fragmentării accentuate a acestuia, în zona Colibița sunt foarte frecvente particularitățile topoclimatice. Așa de pildă, prezența culoarului depresionar al Colibiței condiționează apariția unor anomalii cu manifestări de inversiuni termice cu un topoclimat mai blând.

Variațiile de temperatură sunt în general moderate, atât cele diurne cât și cele anuale. Astfel, temperature medie oscilează între 6-9ș C. Cea mai scăzută temperatură medie s-a înregistrat în anul 1922 (5.8șC), iar anii 1937 și 1951 au fost cei mai călduroși (9.6ș C). Pe înălțimile ce depășesc 1500 m, în luna ianuarie se înregistrează o temperatură medie de -6ș C, iar pe cele de 1000 – 1500 m, ( -4ș C). Luna iulie prezintă la altitudinea de peste 1500 m temperaturi medii până la 11ș C, iar în zona Munceilor 1000-1500m, ele ajung la 16ș C. Timp de șase luni temperaturile se mențin în zona Colibiței sub 0ș C.

Temperatura maximă absolută de 36,3 șC a fost înregistrată la Colibița în 16 august 1952, iar temperatura minimă absolută, de -30,8 șC a fost înregistrată în ziua de 18 ianuarie 1963.

Temperatura medie maximă se înregistrează în lunile cele mai calde ale anului, iulie (17,8 șC) și august (17,7 șC). Cu cât se înaintează în zona înaltă, valorile medii scad, diferențieri importante fiind condiționate de expoziția versanților. Astfel, versanții orientați spre Nord-Vest, Vest, Sud-Vest sunt frecvent acoperiți de nori. Etajarea climatului este destul de evidentă. Astfel, în timp ce pe vârful Pietricioaia, cuvertura de zăpadă este prezentă, în Depresiunea Colibiței este deja călduț și pajiștile sunt verzi.

Se constată că în timpul anului temperatura crește și descrește treptat, fără salturi bruște, dăunătoare plantelor de cultură. În timpul verii nu se produc călduri excesive. În timpul iernilor, cu regim anticiclonal, se crează inversiuni de temperatură; astfel, deasupra regiunilor înalte ale reliefului, aerul este mai cald decât în văile din zona depresionară, unde se acumulează aerul rece. Ca urmare a acestor inversiuni termice, sunt frecvente în această zonă ceața, bruma, norii stratiformi.

8.Temperatura și precipitațiile medii

"Maxima medie zilnică" (linia roșie continuă) arată temperatura maximă medie a unei zile pentru fiecare lună pentru Colibița. De asemenea, "minima medie zilnică" (linia albastră continuă) arată media temperaturii minime. Zilele calde și nopțile reci (liniile punctate albastre și roșii) arată media celei mai calde zile și a celei mai reci nopți ale fiecărei luni din ultimii 30 de ani. Pentru planificarea vacanțelor vă puteți aștepta la temperaturi medii, să fiți pregătiți pentru zile mai calde sau mai reci.

2.3 PRECIPITAȚIILE

Poziția geografică a bazinului Bistriței față de centrii barici principali și secundari, pe de o parte și caracteristicile reliefului pe de altă parte, creează diferențieri importante în repartiția precipitațiilor atmosferice în zonă. Influența masivelor înalte vecine este în mare parte estompată de altitudinea mai coborâtă cu 600-700 m și de prezența unei circulații active ce se înscrie pe culoarul de transfluență a maselor de aer vestice spre est, culoar format de Munții Bârgăului și de Munții Călimani. Prezența marilor altitudini din spațiile montane de la nord și est se face simțită în nivelul regimului precipitațiilor.

Spre deosebire de situația de la nivelul întregii țări, unde cantitatea medie anuală de precipitații scade spre est, odată cu creșterea gradului de continentalizare, în regiunea bazinului Bistriței nu se întâmplă așa datorită influențelor maselor de aer nord – vestice și vestice, umede și răcoroase, care caracterizează întreaga regiune. Astfel, cantitatea medie anuală de precipitații crește spre est odată cu creșterea altitudinii, acest element influențând cel mai mult regimul precipitațiilor în cadrul bazinului Bistriței. Diferența de altitudine între stații este relativ ridicată, la cea mai mică altitudine fiind situată Stația Meteorologică Bistrița din culoarul Bistriței – 366m, iar postul pluviometric Straja din Munții Bârgăului la 800 m.

9. Diagrama precipitațiilor pentru Colibița arată în câte zile pe lună este atinsă o anumită cantitate de precipitații.

Climatul depresiunii Colibița și a zonei de contact Bârgău-Călimani este tonic-stimulativ si are efecte de normalizare si echilibrare a funcțiilor sistemului neurovegetativ și endocrin. Se caracterizează prin aer curat, cu conținut mare în ozon și aerosoli volatili de terebentină, valori mai reduse de temperatură și presiune, precipitații bogate și radiație solară intensă. Acest climat determină creșterea numărului de globule roșii și a cantității de hemoglobină din sânge, intensifică procesele metabolice, ameliorează funcțiile plămânului și stimulează sistemul nervos.

2.4. HIDROGRAFIA

Apele din depresiunea Colibița aparțin bazinului hidrografic superior al Bistriței Ardelene ( lungime = 49.8 km, suprafața bazinală = 612 km2, valori considerate până la captarea din municipiul Bistrița) și sunt reprezentate de cursul superior al Bistriței, de afluenții acesteia și de lacul de acumulare Colibița.

Râul Bistrița se formează prin pâraiele izvorului Lung și Colbu cu debite importante, despărțite de interfluviul Blaja-Dălbidian-Viișoru. Cele două pâraie până la confluența lor primesc numeroși afluenți de dreapta și de stânga.

Izvorul Lung (12 km) își adună apele de sub culmea Dălbidian-Viișoru-Terha. Izvorul Lung se îndreaptă spre Vest până la întâlnirea cu Colbu, adunând afluenții Borcutu, Secu, Tomnatic, Prislop, Valea lui Toader, Făgetu Mare și Valea Blajei. Pe Izvorul Lung apar și apele minerale la circa 1 km de la confluența acestuia cu pârâul Izvorul Tomnaticului și la circa 12 km amonte de Mița. Cele două izvoare cu apă minerală sunt „Izvorului de la cabană” (cu debitul de 5700 l/24h și o mineralizație de 3480,20 mg/l.) și „Izvorul din pădure”, neamenajat ( având debitul de 28.840 l/24h și o mineralizația de 4280,52 mg/l.) Apa acestor izvoare poate fi folosită în cura internă, în afecțiuni gastrointestinale și hepatobiliare, dar în același timp este și o foarte bună apă de masă.

Colbu (11 km) ia naștere sub culmea Dălbidian-Viișoru-Bistricior-Țuțutgău prin unirea pâraielor Colbu, Gura Plaiului și Pârâul Plaiului. La fel ca si Izvorul Lung și Colbu adună apele următorilor afluenți:Tirimul de Jos, Pârâul Tăului, Chicera și Slatina.

În locul numit Gura Izvoarelor apele Colbului se întâlnesc cu cele ale Izvorului Lung, dând naștere râului Bistrița Ardeleană sau Transilvană, tributar Șieului la Sărățel. De la baraj, pe o distanță de 9 km, formează un frumos defileu, pe alocuri sub formă de chei, ce poartă numele de “Cheile Bistricioarei”. Aici primește pâraiele Repedea (S=20 km², L=7 km), Stegea (S=11 km², L=6 km), Șoimu de Sus (S=10 km², L=16 km), Șoimu de Jos și Timos – la ieșirea din defileu cu “Cascada Diavolului”. Până la Prundu Bârgăului unde se unește cu pârâul Bârgău, acest segment de râu este numit de localnici Bistricioara, care are următorii afluenți: Tătarca, Pietroasa (S=22 km², L=7 km), Blidireasa, Valea Ciorii, Bârgău (S=156 km ², L=21 km). Până la vărsarea în Șieu poartă numele de Bistrița Ardeleană, pentru a se deosebi de Bistrița Aurie sau Moldovenească.

Pe parcursul a 2 km, în aval, Bistricioara primește pe partea dreapta, pâraiele Locuriile Arii, Valea Măgurii și Bonau. Urmează sectorul lacului de acumulare, format prin construirea barajului din anrocamente la extremitatea vestică a depresiunii.

Alimentarea cu apă a organismelor hidrografice menționate se face în proporție de 70-80% din ploi, iar restul din zăpezi și ape subterane.

Apele subterane în spațiul depresiunii Colibița nu sunt organizate într-o pânză freatică continuă. Rocile sedimentare sunt impermeabile și nu pot funcționa ca strate de inmagazinare. Ca atare, apele subterane sunt localizate, îndeosebi, în aluviunile albiilor majore ale pâraielor, în conurile de dejecție și în deluviuniile cu pat impermeabil. Regimul hidrologic al depozitelor aluvionare este direct influențat de nivelul apelor Bistriței și al afluenților acesteia.

În Poiana Slatinii, la poalele Vârfului Piatra lui Orban, se află o fântână cu apă sărată (slatină, știubei). În Poiana Slătioara, sub Vârful Țiganca, se află o altă fântână sărată. Această fântână se cunoaște de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Dimensiunile ei sunt: 2,5 m lungime, 1,5 m lățime și peste 2 m adâncime. În 2009 s-a ridicat pentru această fântână o construcție frumoasă din lemn, sub forma unei cabane. De altfel izvoarele de la „Poiana Slatinei” sunt cunoscute de pe vremuri fiind protejate de colibe din bârne și ținute sub cheie, iar localnicii care doreau să folosească apa sărată trebuiau să plătească o taxă. Apele sărate de aici au fost captate și transportate printr-o conductă până la intersecția drumului forestier de contur, care se desfășoară pe sub culmea Pietrei lui Orban, cu drumul Pănulețul unde s-a amplasat un robinet, în cadrul popasului turistic Știubei. Din acest loc slatina poate fi folosită cu ușurință de către cei interesați dar astăzi apa sărată este destul de rar folosită.

În spațiul depresiunii Colibița trebuie menționate și izvoarele minerale carbogazoase-feruginoase, numite de localnici „borcuturi”, Acestea conțin, în principal, dioxid de carbon și fier. Cel mai important izvor mineral din această zonă este izvorul Dălbidian, de pe valea Izvorului Lung.

Pentru turism deosebit de important este starea unor parametri fizico-chimici ai apei din lac, cum ar fi: culoarea, transparența și luminozitatea, care au relevanță estetică și apoi compoziția chimică, regimul termic și regimul de îngheț.

Fig.10. Bazinul Superior al Bistriței Ardelene

Fig. 11. Model plan al bazinul superior al Bistriței Ardelene

2.5. REPERE BIOPEDAGEOGRAFICE

Vegetația depresiunii Colibița este constituită din fânațe, pășuni de munte, păduri, elemente subalpine. Toate acestea au un potențial atractiv deosebit de mare. Repartizarea acestor formațiuni vegetale este influențată de: factorii climatici, de configurația reliefului și de activitățile antropice practicate de-a lungul timpului.

În privința fânațelor, structura floristică a acestora este variată. Întâlnim primăvara: margarete, clopoței, ciuboțica cucului, brândușele viorii, poroinicul (din familia orhideelor), plante medicinale – foarte căutate de turiști (coada șoricelului, chimionul, sunătoarea).

Pădurile din spațiul depresiunii Colibița sunt dispuse pe două etaje: al pădurilor de amestec și al pădurilor de molid. Pădurile de amestec sunt răspândite pe Culmea Pietrei, la poalele Pietrei lui Orban și în Șaua Blajului. Ele sunt constituite din: fag și molid, la care se asociază izolat bradul, frasinul și paltinul de munte. La poalele pădurilor și prin fânațe pot fi întâlnite: tufe de alun, măcrișul iepurului, feriga, murul. De asemenea aici se găsesc și ciuperci comestibile precum: hribul, roșcovul, sbârciogul, dar și ciuperci otrăvitoare: Pălăria șarpelui și pâinișoarele. În privința pădurilor de molid acestea încep la 1000 de m pe ramura sudică și la 1200 m pe ramura nordică a depresiunii Colibița. Bineînțeles că specia dominantă este molidul, dar se mai găsesc și paltin, frasin și fag. În poienile rezultate prin despădurire s-au format pașijti secundare unde pot fi întâlnite plante ca : trestia de pădure, zburătoarea și tufe de zmeură.

Covorul vegetal al Colibiței oferă, pe lângă păduri, pășuni, fânețe și o serie de produse consumabile cum sunt: fructele de pădure (afin, zmeura, fragi, mure, alune); ciuperci consumabile, plante medicinale. Toate acestea mobilizează turiștii pe potecile Colibiței.

Pădurile din arealul depresiunii Colibița îndeplinesc mai multe funcții cum ar fi:

-funcții de protecție a bazinelor hidrografice și a lacului de acumulare, a căilor de comunicație, a solurilor împotriva eroziunii;

-funcții ecologice (conservarea specilor vegetale și animale, precum și asigurarea calității aerului);

-funcții economice (producerea de lemn de diferite sortimente dar în cantități raționale);

-funcții estetice și turistice (pădurea este un element atractiv al peisajului dar și un factor terapeutic).

Fauna celor două etaje este reprezentată din specii care se întâlnesc pretutindeni in România în zona montană, cum ar fi: cerb, căprioară, urs brun, jedr, veverița, mistrețul. Speciile de păsări întâlnite aici sunt: cocoșul de munte, mierla, pițigoiul, vrabia, iernuca, ciocănitoarea de munte, buha, huhurezul, corbul și rațele sălbatice (de primăvar până toamna). Reptilele caracteristice sunt: vipera comună, sopârla de munte, șarpele de casă, broasca brună, broasca râioasă, salamandra. În apele pâraielor își duc viața: păstrăvul, lipanul, boișteanul iar în apele lacului: cleanul, carasul, șalăul, caracuda și păstrăvul.

Din punct de vedere pedologic în depresiune cât și pe culmile înalte care străjuiesc depresiunea sunt prezente pe mari suprafețe andosolurile brune acide de pădure, și brune podzolice din zona pădurilor de fag în amestec cu molid, având o textură grosieră și cele brun-roșcate de pădure acide și moderat acide din zona pădurilor de amestec (fag și rășinoase), cu un conținut de 30% de argilă.

Solurile brun acide sunt foarte răspândite având acumulat humusul acid.

Orizontul A de 10 – 20 cm grosime cu structura grăunțoasă

Orizontul B de 20 – 70 cm grosime cu structura nuciformă sau bulgăroasă

Orizontul BD format din fragmente numeroase de roca și material fin. Grosimea acestui orizont nu depaseste 100 cm.

Solurile brun – podzolice cu textura luto – nisipoasă sau nisipo – lutoasa cu conținut ridicat de humus, au culoare brun ruginie, mai ales cele formate pe depozite litologice bogate în fier.

CAPITOLUL III

BARAJUL ȘI LACUL DE ACUMULARE

3.1. BARAJUL

Barajul este amplasat într-un sector de gâtuire a văii Bistriței, între Culmea Pietrei lui Orban și Dealul Pușcă. El reprezintă un proiect inedit pentru hidroenergetica românească, fiind realizat din arocamente (blocuri de andezit aduse din Culmea Pietriceaua), peste care s-a turnat pe fațada dinspre lac o mască de etanșare din beton asfaltic. Materialul de umplutură a fost derocat, de asemenea din cariera Pietriceaua, situată pe versantul drept, la coada lacului, deasupra cotei de retenție de 797,45 mdM.

Înălțimea barajului este de 92 m, lungimea la coronament este de 251 m, iar pantele taluzelor sunt de 1:1,7 în amonte și 1:1,416 în aval. Lățimea la bază în secțiunea maximă este de 285,5 m, iar lățimea la coronament este de 10 m. Volumul umpluturilor este de 1,6 mil. m3.

Etanșarea corpului barajului s-a realizat în etapa I-a cu o mască provizorie din folie de pvc, iar în etapa a II-a din beton bituminous. Masca provizorie, realizată în anul 1982, a necesitat pregătirea paramentului amonte prin execuția unei zidării uscate din piatră compactată prin vibrare, peste care s-a aplicat un mortar de egalizare de cca 5 cm. Peste mortar s-a aplicat, lipită cu bitum cald, o foaie de hîrtie craft. Peste fața de polietilenă a hîrtiei craft s-a lipit cu prenadez o prelată din folii pvc de 0,8 mm, lipite între ele, peste care s-a mai lipit o foaie din pvc expandat de 4 mm. Legătura între diferitele straturi ale sistemului de etanșare și grinda de beton de la vatră s-a realizat cu ajutorul unui profil etallic fixat cu buloane. Sistemul de etanșare a fost protejat cu plăci prefabricate de beton armat de 2,50 x 2,00 x 0,15 m, montate direct pe stratul de pvc expandat. La demontarea măștii provizorii, în anul 1989, s-a constatat că, în general, folia din pvc s-a comportat bine, în ciuda unui anumit fenomen de îmbătrînire.

Masca asfaltică a barajului are o suprafață de 23400 m 2 și este realizată din 5 straturi de mix asfaltic, cu o grosime totală de 30 cm. Cele 5 straturi sunt dispuse pe un strat suport special pregătit, formate din:

-un strat de beton bituminos (de egalizare) semicompact, în grosime de 5 cm;

-un strat de beton bituminos compact, în grosime de 6 cm;

-un strat de beton bituminos drenant în grosime de 9 cm;

-două straturi de beton bituminos compact, în grosime de 5 cm fiecare;

-stratul de protecție al măștii, care vine în contact cu apa lacului, este realizat din mastic bituminous de protecție contra razelor solare, având o grosime de 5 mm.

Realizarea măștii s-a făcut în fîșii de 3,00 m după linia de cea mai mare pantă, cu un set de echipamente concepute și realizate de către HIDROCONSTRUCȚIA S.A.
Celelalte lucrări ale amenajării au fost:

Aducțiunea principală formată dintr-o priză de tip turn comună cu priza golirii de fund, continuată cu 210 m de galerie (dintre care 60 m cu blindaj) și casa vanelor golirii de fund. Din zona blindată se ramifică conducta de onsum la aducțiunea centralei hidroelectrice.
Aducțiunea centralei este alcătuită dintr-o conductă metalică de 150 m cu Ø=2,20 m, pozată în onsumma de acces la casa vanelor golirii de fund, traversarea pe versantul onsu (în aval de baraj) cu o conductă de beton armat (L=75m, Ø=2,20) blindată la interior și rezemată pe 2 pile, onsumma de aducțiune (L=6.500 m, Ø=2,80), pînă la castelul de echilibru. Pe traseul galeriei sunt prevăzute 4 puțuri de consum la captările secundare.

Castelul de echilibru, de tip cu cameră superioară și inferioară cu circulație și diafragmă în puț, cu h=84 m și Ø=4,40 m, este continuat de casa vanelor fluture, conducta forțată de 233 m, distribuitorul și vana sferică.

Barajul amenajării Colibița

Paramentul din aval al barajului expune blocurile andezitice tasate care formează umplutura acestuia, iar bermele sale au fost transformate în drum tehnologic de acces la casa vanelor golirii de semifund. Barajul este prevăzut cu o galerie de injecții, cu acces de pe ambele maluri și cu turbații care conduc eventualele infiltrații prin straturile măștii în galeria de injecții. Prin aceste turbații se pot stabili mai ușor zonele în care se produc infiltrații și sunt necesare reparații.

Coronamentul a fost amenajat pentru circulație cu un drum betonat de 7,00 m lățime, având trotuar de o parte și de alta. Este prevăzut de asemenea cu o grindă “sparge-val” având o înălțime de 1 m deasupra trotuarului.

Centrala hidroelectrică de tip puț semiîngropat cu Ø=13,60 m și înălțimea totală de 34,55 m, este echipată cu un grup Francis de 21 MW, la un debit instalat de 15,50 m³/s și o cădere de 194,5 m. Pentru livrarea uniformă a debitului de apă la onsummator s-a executat un bazin compensator de 90.000 m³ realizat în profil mixt, în afara albiei regularizate a rîului. Din bazinul compensator, pe o lungime totală de 230 m sunt montate 2 conducte SENTAB cu Ø=2,00, continuate cu prefabricate tip casetă care debușează în albia rîului și care sunt prevăzute cu vane batardou, conductă by-pass și vană reglabilă pentru transmiterea uniformă în aval a debitului de apă cerut de onsummator.

Derivații și captări secundare:

Derivația Repedea, captează 0,45 m³/s de apă a afluentului cu același nume, printr-o priză de tip tirolez la firul apei pe care îl deversează în acumulare printr-o galerie de 796 m.
Derivația Bîrgău, captează debitele rîului Bîrgău (0,40 m³/s) cu o captare tiroleză – Straja – și îl transportă printr-o galerie secundară de 6.500 m.

Pe traseul aducțiunii principale au mai fost captate pîraiele Șoimul de Jos, Șoimul de Sus, Iezerul și Stejea, care împreună adună 0,44 m³/s de apă.

Inițial a mai fost prevăzută captarea rîului Pietroasele de 0,22 m³/s, la care s-a renunțat în urma unei reanalizări economice.

Principalele cantități de lucrări:

-terasamente – 388.000 m³,

-anrocamente – 1.720.000 m³,

-beton și beton armat – 135.000 m³,

-masca beton asfaltic – 26.000 m²,

– injectii – 25.900 m.

Lucrările s-au defășurat în perioada 1979 – 1983 și 1990 –1994.

Barajul de la Colibița

În perioada de existență a unei construcții hidrotehnice survin o serie de evenimente, produse de diferite fenomene naturale (ploi intense, seisme etc) sau de impactul construcției asupra zonei amplasamentului. Barajele determină, încă de la execuție sau de la punerea lor sub sarcină, modificări ale condițiilor de teren sau de mediu precum cele privind: caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor din fundațiile construcțiilor, regimul hidrologic al cursului amenajat în sectorul aval, morfologia albiei râurilor în zona cuvetei lacurilor și în aval (colmatări, eroziuni etc), seismicitatea zonei, oscilațiile nivelului piezometric.

Evenimentele asociate cu viața acestui tip de construcții sunt neprevăzute, se produc fie brusc, fie pe o durată relativ redusă și au un caracter negativ. Ele sunt legate de regulă de modul în care construcțiile răspund la solicitările date de fenomene neobișnuite sau la modificările produse prin realizarea lor efectivă. Singulare sau sucesive, cele de importanță deosebite se soldează cu deteriorarea parțială sau totală a unor construcții sau a unor echipamente, determinând scoaterea din funcțiune parțială sau totală, provizorie sau definitivă, a acestora și provocând pagube materiale și chiar pierderi de vieți omenești.

După amploarea lor, după tipul barajului etc. se disting mai multe categorii de evenimente: cedări (distrugeri, ruperi), accidente și incidente.

Incidentele pot fi clasate în categoria evenimentelor considerate normale, cu condiția ca siguranța construcției respective și siguranța exploatării să se păstreze în limitele stabilite prin proiect. Mai ales la punerea sub sarcină, orice incident care nu afectează siguranța construcției poate fi acceptat pe baza unei justificări tehnico-economice. Ele pot apărea și ca urmare a verificării de către proiectant, la scară naturală, a unor fenomene (ex: infiltrații, eroziuni, stabilitate de straturi) dificil de anticipat prin studii de teren și care ar necesita investiții importante.

Incidentele pot crea indisponibilități la construcții sau instalații sau pot conduce la întreruperea temporară a utilizării agentului hidraulic (întreruperea producției de energie electrică, a furnizării de debite către consumatori etc).

Cauzele accidentelor sunt legate de diverși factori: factori de excepție (inundații în timpul construcției sau în timpul funcționării, ruperea unui baraj din amonte, seisme); factori normali (prima punere sub sarcină, eroziune internă, accidente în timpul construcției); factori tehnici (defecțiuni la sistemele de control, cedări ale evacuatorilor), fie de altă natură (alunecări de teren în zona barajului, colmatarea lacului aferent, inundații în zona barajului etc).

3.2. LACUL DE ACUMULARE

Cea mai importantă unitate acvatică a Colibiței, prin dimensiuni și impact asupra mediului este lacul de acumulare, format prin cantonarea apelor Bistriței Ardelene și a afluenților acesteia în cadrul bazinetului depresionar Colibița. Schițarea acestui lac a schimbat pentru totdeauna destinul zonei, iar impactul său asupra mediului și activităților turistice este covârșitor. Lacul are o formă asimetrică, alungită pe direcția VSV-ESE, extinzându-se în partea sa mediană mai mult pe flancul nordic, caracterizat prin configurația mai teșită decît pe flancul sudic.

În general lacul Colibița are o culoare verde inchis, care poate primi nuanțe gălbui în perioadele cu precipitații, când cantitățile de aluviuni transporate de către afluenți sunt mari.

Transparența apelor este legată de dimensiunile lacului, de materialele aflate în suspensie și de alimentarea cu apă prin intermediul afluenților. Strâns legată de culoare și transparență este luminozitatea apei, care este influențată de adâncime, de materialele aflate în suspensie, de nebulozitate și de unghiul razelor solare. Acesta este mai mare în sezonul cald, din luna mai până în luna septembrie, mai ales în zilele senine.

Chimismul apelor din lacul de la Colibița ilustrează interacțiunile dintre mai mulți factori, printre care amintim: dimensiunile și dinamica masei de apă, condițiile atmosferice (vânt, precipitații), chimismul afluenților, aportul de aluviuni și biocenozele existente în lac (plante și animale).

12. Lacul de acumulare Colibița vedere de pe cariera Pietriceana

Fig. 13. Model 3D lac cu izobate

Apa lacului din Colibița este curată, dar afirmația aceasta nu exclude acțiunea unor surse de poluare, cum ar fi:

-activitățile menajere, în urma cărora sunt deversate ape uzate, încărcate cu grăsimi, detergenți și micro-organisme;

-drenarea galeriei Aurar și procesele de spălare a haldei de steril din această zonă;

-depunerile de rumeguș de la intrarea pe văile Izvorul Lung și Colbu, care prin descompunere eliberează fenol, contaminând pânza freatică;

-activitățile turistice ocazionale care lasă în urmă, pe oglinda apei lacului sau în apele pâraielor, ambalaje, peturi și diferite deșeuri menajere;

-activitățile forestiere.

Acumularea Colibița îndeplinește mai multe funcții care sunt prezentate în cele de mai jos:

– hidrologice (regularizarea debitelor pe râul Bistrița);

– hidroenergetice (producerea de energie electrică prin centrala electrică de la Bistrița-Bârgăului, situată la 6,5 km aval de baraj). Centrala este echipată cu o turbină de tip Francis, având o putere instalată de 21 MW, prelucrând o cădere maximă de 195 m. Din stația exterioară de 110 kV energia se evacuează în linia de 110 kV Colibița – Bistrița Bârgăului.

Fig. 13. Schema unei microhidrocentrale

-economică (aprovizionarea cu apă a locuitorilor din Valea Bistriței). Acumularea pentru folosințe complexe Colibița este destinată în principal asigurării alimentării cu apă potabilă și industrială a minicipiului Bistrița. Pentru satisfacerea tuturor utilităților și în mod special pentru a deveni rentabilă din punct de vedere energetic s-a mărit volumul util al lacului de acumulare de la 60 la 65 mil m³ prin coborîrea nivelului minim de exploatare energetică, s-a ridicat nivelul de retenție în lac și s-a derivat în lac un stoc suplimentar de 1,29 m³/s din bazinul alăturat al rîurilor Repedea și Bîrgău și de pe traseul aducțiunii principale prin 4 captări ;

-geomorfodinamică (controlează procesele de modelare fluvială);

-climatică – influențează microclimatul zonei

-ecologică- ecosistem cu structuri și caracteristice specifice

-turistică – obiect atractiv.

Apariția lacului de baraj antropic a schimbat raportul de potențial între elementele atractive al Colibiței. Dacă până la construirea barajului pe primul loc se aflau aerul curat, liniștea și peisajul, acum în prim plan este suprafața lacustră. Lacul polarizează majoritatea activităților turistice și a generat forme noi de relaxare și agrement, cum ar fi: băile de soare, înot, picnicurile, plimbările cu barca și pescuitul. Acestea sunt, de fapt, activități turistice mai mult sedentare (care induc subevaluarea restului potențialului estetic al zonei), decât dinamice (care să contribuie la menținerea sănătății și la cunoașterea frumuseților din cadrul depresiunii).

CAPITOLUL IV

TURISMUL ÎN COLIBIȚA ÎNTRE TRECUT, PREZENT ȘI VIITOR

Definim prin mediu turistic un areal în cadrul căruia se întrepătrund elemente geografice cu relevanță în plan atractiv, însoțite de o infrastructură adecvată (căi de acces, unități de cazare, alimentație publică și agrement). Din această perspectivă aplicăm conceptul în cazul Depresiunii Colibița, care reprezintă o entitate teritorială cu reale valențe turistice.

Situată la contactul dintre structogenele Bârgău și Călimani, Colibița ocupă după cum am arătat mai sus, bazinul superior al râului Bistrița Ardeleană și beneficiază de resurse turistice importante, atât de factură naturală (relieful de măguri magmatice din Bârgăul sudic, masivul vulcanic Bistricior și platoul vulcanogensedimentar din Călimanii de vest, climatul tonic-stimulativ, apele minerale, pădurile, pășunile și fânețele, vegetația subalpină, fondul cinegetic), care au fost valorificate încă de la sfârșitul secolului XIX , când în zonă se conturează stațiunea climaterică, cât și de factură antropică (lacul de acumulare, barajul din anrocamente, ocupațiile tradiționale).

Stațiunea climaterică de aici a funcționat, în diferite forme de organizare, până în anul 1976, când, odată cu începerea lucrărilor hidroenergetice, este dezactivată. În perioada următoare, mediul turistic al Colibiței a suferit prefaceri importante, marcate de strămutarea satului în bazinetul Mița, apariția carierei Pietriceaua (care a furnizat anrocamentele andezitice pentru construirea barajului), defrișarea unor suprafețe de teren, amenajarea drumului de acces pe versantul nordic al depresiunii, edificarea barajului și apariția lacului de acumulare.

Dovezi privind importanța turistică a stațiunii climaterice Colibița, găsim în diferite reviste și periodice de la începutul secolului al XX-lea, care promovează aceste locuri minunate.

Un rol important în promovarea acestei stațiuni l-a avut secțiunea Bistrița-Năsăud-Rodna a Asociației Carpatine Ardelene a Turiștilor înființată la data de 31 Mai 1881, care a organizat numeroase excursii pe valea Bistriței Ardelene și spre culmea Bistriciorul, iar în anul 1929 a construit o cabană turistică la Colibița.

Dintre periodicele care aminteau despre Colibița, menționăm: Gazeta Bistriței, Năzuința, Frăția Românească, etc. În numărul 18 din „Gazeta Bistriței” din data de 30 iulie 1921 găsim următorul anunț: „ Se află pe Valea Bărgăului, la o depărtare din Borgobistrița cam 16 chm., la o înălțime cam 900 m peste suprafața mării. Ca stațiune climaterică întrece toate stațiunile similar din Tatra, Borsec, An den hohen Rinne de lângă Sibiu, scutită total de vânturi. Influența razelor zise ultra violete, o sințești prima dată și mirosul aerului de brad, plăcut și sănătos întinerește și veselește și pe cel mai melancholic naturel. Apa de munte curată ca cristalul e plină de păstrăvi și copiii îi prind cu pălăria…” Alt ziar care promova Colibița este ziarul Frăția Românescă în care se scria în anul 1927 următoarele: „O regiune excelentă pentru a-și adormi oricine greutățile neajunsurilor de peste an, a-și alunga afecțiunile pulmonare inspirând un aer ozonat de brad, având posibilitatea de a face cură la razele de soare ultra-violete, cură care făcută în laboratorii medicale cu lampa „Quartz” costă parale multe și nu poate sta la nivelul curiei naturale”. Referitor la calitatea aerului s-a realizat recent un studiu care confirmă că nivelul de ozon din Colibița este similar cu cel din Munții Alpi, la cote de peste 2000 de metri altitudine. Valoarea concentrației de ozon măsurată în Colibița este de 90 micrograme/m3. Valoarea medie în România este de 72,6 micrograme/m3” . Studiul a fost cerut de către Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și a fost dat publicității pe data de 2 februarie 2016.

În numărul 92 al ziarului „Năzuința”, apărut în septembrie 1940, la rubrica Plaiuri năsăudene, Ioan Goga a descris în 3 părți potențialul turistic și terapeutic al Colibiței: „ Am plecat din Bistrița la revărsatul zorilor, cu automotorul, având destinația Colibița, frumoasa stațiune climatică din județul Năsăud.(….) Marele interes al vizitatorilor pentru Colibița se explică prin valoarea ei terapeutică, fapt care a și contribuit la rapida ei dezvoltare și la organizarea ei an de an tot mai satisfăcătoare, ca stațiune climatică”.

Un rol important în apariția stațiunii Colibița l-a avut, așa cum reiese din primul capitol, Asociația Caritatea din Cluj, care a început să cumpere terenuri și case de la localnici, dar și SKV (). Asociația a demarat și construcția mai multor pavilioane destinate unui sanatoriu care să asigure cure de recuperare pentru cei cu probleme pulmonare. Finanțarea pentru ridicarea pavilioanelor sanatoriului era asigurată din mai multe surse: donații private, sume provenite de la Ministerul Sănătății și Liga Națională Antituberculosă, colecte la balurile mascate și spectacole de binefacere organizate de societatea „Caritatea” etc. De obicei, sezonul din stațiunea Colibița începea la 1 mai și se încheia la 1 septembrie, fiind destul de aglomerat. În 1931, la Colibița a început construirea unui pavilion destinat ocrotirii și îngrijirii studenților universitari de la Cluj. Unul dintre cei mai fervenți susținători ai construirii pavilionului studențesc a fost doctorul și profesorul universitar Iuliu Hațieganu, care a dat din partea rectoratului universității circa 200.000 de lei pentru acesta și a obținut din partea Ministerului Instrucțiunii alți 250.000 de lei. Deși pavilionul studențesc a fost inaugurat cu mare fast în vara anului 1932, iar prima serie de studenți cu leziuni tuberculoase a și beneficiat de un sejur de șase săptămâni, universitatea plătindu-le integral șederea, criza economică a anilor 1930 a interupt pentru un timp finalizarea clădirii. În vara anului 1933, pavilioanele sanatoriului au fost izolate de restul lumii timp de 3 săptămâni, datorită inundațiilor violente care au distrus și calea ferată și podul de acces spre localitate; dar chiar și în aceste condiții, în perioada august-septembrie aici au fost cazați 85 de tineri. Aceste sincope au fost depășite repede, iar pavilionul studențesc a funcționat cu success și în anii următori. Atmosfera unui sejur studențesc la Colibița era animată, fiindcă se organizau tombole, spectacole de divertisment, excursii prin împrejurimi și turnee sportive. Războiul a interupt brutal activitatea pavilioanelor de la Colibița, clădirea sanatoriul fiind incendiată de Armata Roșie.

Până în 1975, Colibița a funcționat ca stațiune balneo-climaterică. După anii 1980 stațiunea a fost neglijată și a intrat în paragină, moment ce coincide cu începerea construcției barajului de formare a lacului de acumulare pe locul vechii așezări sătești. După anii 1990 Stațiunea Colibița s-a aflat într-o continuă dezvoltare, ajungând să fie o opțiune perfectă pentru iubitorii de munte, indiferent de anotimp.

Odată cu creșterea suprafeței lacului de acumulare, prin anul 1984, se relansează interesul turistic pentru Colibița și începe, de fapt, etapa turismului de masă. Mediul din dimensiunea Colibița, după această dată, începe să resimtă multe schimbări. Lacul devine elementul polarizator, care va concentra majoritatea fluxurilor turistice și va determina apariția unor forme de turism specifice, cum ar fi: turismul de iarbă verde, înotul, băile de aer și de soare, sporturile nautice, pescuitul. În următorii ani, pajiștile din jurul ochiului de apă vor fi invadate de mii de turiști, fapt care va duce la degradarea covorului erbaceu, la declanșarea eroziunii de suprafață și la acumularea unor mari cantități de deșeuri. Pe la începutul anilor 90, pe măsura restrângerii șantierelor și finalizării barajului, la Colibița se declanșează procesul de construire a infrastructurii turistice particulare.

Colibița începe astfel, să-și prefigureze o altă personalitate turistică și funcțională, mai puternică, dar cu consecințe viitoare greu de controlat, mai ales în plan ecologic. Pe lângă peisajul încântător și renumele dobândit în deceniile anterioare, apariția lacului va declanșa la Colibița acel fenomen nociv pentru natură, numit turism de masă.

Prin Hotărârile Guvernului Nr. 1122/2002 și 867/2006 s-au stabilit condițiile și procedurile necesare pentru atestarea stațiunilor turistice, precum și pentru declararea unor localități ca stațiuni turistice de interes național și local. Criteriile minime pentru atestare vizează patru compartimente: caracteristicile cadrului natural, accesul și drumurile spre stațiune, utilitățile urban-edilitare și structurile de primire și agrement. În acest context, Colibița tinde spre statutul de stațiune climaterică de interes local, regional și chiar național, dar numai în cazul în care va întruni toate condițiile specificate în documentele legislative mai sus menționate.

4.1. Elementele atractive ale cadrului natural pentru turism

Depresiunea Colibița beneficiază de un cadru natural generos, caracterizat prin numeroase elemente atractive, atât sub aspect fizionomic, cât și terapeutic. Aceasta a fost condiția primordială în consacrarea stațiunii climaterice de aici, și va rămâne condiția de bază și pentru relansarea turistică a zonei. Relevante în plan atractiv sunt vârfurile, care reprezintă puncte de reper și belvedere, râvnite de către turiști. Acestea au rezultat prin retregerea versanților și au fost detașate în planul culmilor principale, fapt care a pus în evidență, de-o parte și de alta a lor, înșeuări. Elementele atractive care caracterizează vârfurile sunt altitudinea și forma. Sub aspect altimetric, vârfurile din arealul Colibiței sunt cuprinse între 1000-1990 m, iar diferența de nivel care trebuie învinsă, pentru a ajunge pe creșetul lor, poate fi până la 1000 m, dacă luăm în considerare faptul că la baza masivului Bistricior, în Gura Plaiului, la confluența Tirimiului de Sus cu Colbu altitudinea este de 990m.

Un alt element atractiv al zonei sunt apele curgătoare din spațiul depresiunii, care sunt reprezentate de numeroase pâraie și de râul Bistrița. Dintre pâraiele mai importante ca dimensiuni, debit și potențial turistic se pot menționa Izvorul Lung și Colbu, împreună cu unii afluenții lor (Tomnatec, Prislop, Valea lui Toader, Valea Blajei, Tirimiul, Pănulețul, etc.). Cursul acestor organisme hidrografice prezintă, în primul rând, interes terapeutic, și apoi piscicol. Astfel, mersul cu picioarele goale prin apă, stropirea corpului cu apă rece și băile, sunt metode de călire și relaxare a organismului. Băile reci sau răcoroase de picioare, pâna la genunchi, se recomandă în tulburările circulatorii, pareze, paralizii, atrofii musculare la membrele inferioare, cefalee. De asemenea, curgerea lină a apei are efecte sedative asupra psihicului.

În partea de sud-est a depresiunii, la altitudinea de 1270 m, sub culmea Chicera lui Pasăre, se află Tăul Zânelor, un lac de munte cu suprafața de 3,3 ha, format în spatele unui val de alunecare desprins în periglaciar de pe versantul limitorf. În partea de nord-est a tăului se întinde o poiana primitoare (Poiana Tăului), în cadrul căreia se poate amplasa un refugiu, un loc de popas și se poate amenaja un punct de belvedere spre spațiul depresionar.

Vegetația contribuie și ea la frumusețea cadrului natural. Vegetația din cadrul depresiunii Colibița este variată și deține o valoare turistică foarte mare. Se distinge, astfel: vegetația forestieră (păduri de amestecuri, păduri de molid), vegetația erbacee (fânețe, pășuni de munte) și vegetația subalpină (pășuni subalpine, arbuști). Vegetația forestieră din limitele depresiunii este un factor curativ important, prin funcțiile silvoterapeutice pe care le are. Astfel, pădurea exercită influențe benefice asupra organismului, având efect sedativ primăvara și vara, și efect tonic-stimulativ iarna. Diferite procese naturale (fotosinteza, precipitațiile, vânturile reci, radioactivitatea naturală), influențează calitatea aerului. Aerul pădurilor (în special de conifere), conține mari cantități de ioni de oxigen (mai ales vara), cu încărcătura electrică negativă (ioni negativi), fiind recomandat bolnavilor de astm bronșic, rinită alergică, migrene, nevroze, insomnie. De asemenea, întârzie îmbătrânirea, prin oxigenarea creierului. Creșterea cantității de CO2, in timpul nopții, ușurează respirația bolnavilor de bronșită cronică, astm bronșic și scleroemfizeme pulmonare, prin excitația centrului respirator. Pădurile de conifere generează areosoli volatili de terebentină, care, împreuna cu ozonul, activează circulația sângelui, crește numărul globulelor roșii și favorizează somnul.

Prin structura și caracterele sale ecologice, pădurea are efect și asupra psihicului. Liniștea codrilor este remediu împotriva stresului, iar plimbările printr-o pădure cu copaci înalți si rari, vara, sunt adevarate “dușuri scoțiene”, prin trecerile succesive de la umbră la lumină. Pădurile de molid, cu exemplare înalte și drepte, așa cum sunt cele de pe valea Colbului superior, pot stimula voința și dârzenia, iar coronamentul pădurilor de foioase poate insufla măreție si putere.

4.2. Accesul și drumurile spre stațiune

Deși Colibița are o poziție oarecum izolată, spre spațiul depresionar converg căi de comunicație dinspre Valea Mureșului (drumul forestier Răstolița-Valea Scurtului), Valea Bârgăului (drumul de pe Valea Blajului-DC8) și Valea Bistriței Ardelene (DJ 173 A), fapt care arată importanța economică dobândită de către această zonă în timp.

Cea mai importantă cale de acces care străbate spațiul depresionar este DJ 173 A, care se desprinde la Prundu Bârgăului din DN 17. Acest drum este modernizat până la intersecția cu drumul care vine de la Mureșenii Bârgăului pe Valea Blajului, urmând ca în viitor Consiliul Județean Bistrița-Năsăud să continue lucrările de asfaltare a acestuia până în satul Colibița. După această operațiune drumul va putea fi omologat și dat spre exploatare pentru organizarea transportului public. În acest context, accesul spre viitoarea stațiune se va desfășura în condiții foarte bune, iar dacă va fi amenajat și drumul de la Mureșenii Bârgăului pe Valea Blajului atunci fluxurile de turiști s-ar putea distribui între cele două culoare.

S-au realizat și drumul forestier contur lac mal drept, cu o lungime de 9,7 km ce se racordează la un capăt de drumul județean Prundu Bârgăului – baraj Colibița iar la celălalt capăt de drumul de contur mal stâng. Acest drum a fost construit în vederea menținerii activității de exploatare forestieră desfășurată în amonte cât și pentru aprovizionarea cu lemn a fabricii de cherestea Bistrița Bârgăului.

În interiorul depresiunii există și alte numeroase drumuri forestiere (Anexa 1) care trebuie amenajate pentru accesul turiștilor spre diferite obiective atractive (drumurile de pe văile Izvorul Lung, Colbu, Pănuleț, Valea Măgurii, drumul sudic de centură).

Un lucru important pentru funcționarea viitoarei stațiuni turistice este legat de asigurarea transportului public rutier, de la Bistrița, de la Prundu Bârgăului sau de la Bistrița Bârgăului spre Colibița, care în acest moment nu este foarte bine pus la punct, fapt care îngreunează accesul în zonă.

În privința transportul feroviar trebuie menționat, că în deceniul al treilea al secolului al XX-lea, s-a realizat construcția căii ferate de la Bistrița-Bârgăului la Colibița care a fost impulsionat de dezvoltarea economică de după primul război mondial, avându-se în vedere exploatarea și valorificarea lemnului la fabricile din Bistrița-Bârgăului și Susenii Bârgăului.

În istoria ilustrată a căilor ferate forestiere apărută la Brașov în 2007, Radu Bellu arată următoarele „La începutul anului 1928 Societatea „Regna” Năsăud a pus în funcțiune Fabrica de cherestea din Susenii Bârgăului, pentru prelucrarea buștenilor din pădurile Ocolului Silvic Borgo-Bistrița. Pentru transportul buștenilor societatea a construit în anii 1928-1929 calea ferată Bistrița Bârgăului – Colibița – Mița (16 km) pe valea Râului Bistrița, până în apropierea muntelui Dălbidian. Linia avea o locomotivă cu abur de 50 de cai putere, 17 trucuri de 8 tone, un vagon de marfă și un vagon de călători cu 26 de locuri”.

În 1950-1951 IFET Bistrița a mai construit o ramificație pe Valea lui Toader și pe Panu – Țiganca – Colbu. Linia a fost folosită până în 1968-1970 când a fost închisă și desființată. În total calea ferată avea 25 de Km și un ecartament îngust (760mm).

Trenul forestier a fost o adevărată instituție în peisajul economic, social și cultural al comunei Bistrița-Bârgăului prin:

-transportul materialului lemons de la gurile de exploatare (parchete) până la Bistrița-Bârgăului;

-transportul muncitorilor forestier lunea și sâmbăta;

-transportul locuitorilor Colibiței;

-transportul bârgăuanilor care mergeau la făcut fân, cules de fructe de pădure;

-deplasarea localnicilor din Bistrița-Bârgăului în duminicile de vară la izvorul mineral Dălbidian numit „borcut”.

4.3. UTILITĂȚI EDILITARE

Satul Colibița este situat în partea de est a spațiului depresionar, în bazinetul Mița, la confluența pârâului Valea Măgurii cu râul Bistrița Ardeleană și numără conform recensământului din 2011, 251 locuitori stabili. Aici se află câteva dotări de interes public, după cum urmează:

-sediul Romtelecom;

-magazin universal;

-școala generală;

-cămin cultural.

Așeazare turistică este alcătuită din două nuclee: un nucleu principal, pe partea nordică a depresiunii, în sectorul Dealul Pușcă-Izvorul Hânganilor, de-a lungul DJ 173 A, și un nucleu secundar, în partea de sud.vest, sub Culmea Pietrei lui Orban. În componența acestei așezări turistice intră numeroase vile, cabane, case de vacanță și pensiuni, construite începând cu anul 1990. Aceste două nuclee vor forma viitoarea stațiune turistică, iar multe dintre construcțiile turistice menționate își vor putea găsi utilizări publice în cadrul acesteia.

În Strategia de dezvoltare a județului Bistrița-Năsăud pentru perioada 2014-2020, este inclus și demersul în urma căruia Colibița va fi atestată ca stațiune turistică de interes local.

Autoritățile județene (Consiliul Județean Bistrița-Năsăud) și locale (Primăria comunei Bistrița Bârgăului) au demarat o serie de acțiuni, în vedrea atestării stațiunii climaterice de interes local Colibița. Astfel a fost elaborat un plan urbanistic general al Comunei Bistrița Bârgăului și un plan urbanistic zonal al depresiunii Colibița, ambele implicând costuri de cca 40.000lei; a fost înființat un unui comitet de inițiativă pentru dezvoltarea activităților turistice și atestarea stațiunii climaterice Colibița, format din agenți economici și proprietari de structuri turistice din zonă.

În anul 2015 s-a întocmit documentația pentru atestarea localității Colibița drept stațiune turistică de interes local. Dosarul a fost depus la Autoritatea Națională pentru Turism, în baza HG 852/2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, mizându-se pe un răspuns favorabil, care va deschide perspectiva unei dezvoltări ulterioare. Atestarea zonei Colibița ca și stațiune turistică de interes local impune respectarea unor criterii obligatorii, precum asigurarea unui punct de prim ajutor și mijloc de transport pentru urgențe medicale, a unui punct farmaceutic (oficină locală de distribuție) și a serviciilor de salvare montană. Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și Primăria Bistrița Bârgăului doresc relansarea stațiunii climaterice Colibița, fapt ce implică efectuarea demersurilor specifice legate de respectarea normelor legale”. (Consiliul Județean Bistrița-Năsăud).

În mai 2015, CJ a luat în administrare un spațiu din incinta Școlii Generale Colibița (o cotă parte din suprafața utilă a parterului clădirii  și din suprafața terenului aferent curții), unde vor funcționa un punct de prim ajutor și mijloc de transport pentru urgențe medicale, un punct farmaceutic și serviciile de salvare montană. 150.000 de lei au fost alocați apoi pentru obiectivul ”Amenajare spațiu pentru funcționarea unor servicii de interes județean”.

Cu ajutorul Ministerul Educației, s-au obținut avizele pentru darea în administrare a unor spații pentru un punct salvamont, punct farmaceutic și un punct de prim ajutor. Acestea au fost amenajate în incinta Școlii Generale Colibița, la parter, într-un spațiu de 118 mp. În februarie 2016 Președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, primarul comunei Bistrița Bârgăului, și vicepreședintele Consiliului Judeșean au făcut recepția spațiilor de servicii publice destinate acreditării localității Colibița ca stațiune turistică de interes local.

Scoala Gimnazială Colibița Lacul de acumulare de la Colibita – iarna

Amenajările au costat în total circa 210.000 lei. Valoarea totală a investiției: 218.964 lei. Constructor: SC Amicii Building SRL Tiha Bârgăului. Lucrările de modernizare au constat în refacerea tencuielilor, înlocuirea instalațiilor sanitare și termice, a tâmplăriilor existente cu uși și geamuri din PVC, înlocuirea acoperișului și realizarea izolației termice a spațiilor.

În cazul punctului farmaceutic, se va organiza o licitație publică de atribuire a spațiului către un operator economic acreditat. Aprobarea caietului de sarcini aferent și a prețului de pornire la licitație se va face prin hotărâre de Consiliu Județean. În cazul punctului de prin ajutor, se va angaja de către Primăria Bistrița Bârgăului un asistent comunitar care va fi plătit de DSP. Până în momentul de față a fost modificată organigrama Primăriei Bistrița Bârgăului și în cel mai scurt timp va urma examenul de angajare. În cazul punctului Salvamont, va urma dotarea spațiului cu echipamente și tehnică specifică și în cel mai scurt timp va fi deservit de Serviciul Județean Salvamont.

Pentru stațiune de interes național sunt mult mai multe condiții, care trebuie îndeplinim. Într-o etapă următoare administrația județului Bistrița-Năsăud, speră să facă și acest lucru, dar până atunci agenții economici trebuie să-și declare locurile de cazare, trebuie realizat un drum de acces la norme europe și trebuie realizată și alimentarea cu apă și canalizare.

4.4 Structurile de primire și agrement

Construcțiile turistice sunt răspândite în jurul lacului de acumulare, prin poienele de pe cele două flancuri ale bazinetului Colibița, în funcție de caracteristicile terenului (pantă, altitudine, fragmentare, expoziție, vizibilitate) și de preferințele fiecărui proprietar (mai aproape de lac, mai departe de lac, sub pădure, în fâneață, în locuri cu belvedere, etc.). Vilele și cabanele amplasate mai departe de oglinda lacului și în zone mai înalte (Pripoarele Căsarului, Pietriceaua, Sub Deal) ocupă adesea poziții izolate, dar construcțiile situate în apropierea lacului se aglomerează, între Dealul Pușcă și Izvorul Hânganilor, formând, așa cum arătam mai înainte, o adevărată așezare turistică, axată pe DJ 173 A.

Turismul în spațiul aferent acumulării

Turismul ca fenomen în continuă mișcare comportă trei faze cu caracter ciclic și de durate diferite: deplasarea de la reședință spre zona turistică preferată; consumarea timpului liber disponibil; revenirea la activtățile cotidiene care marchează închiderea circuitului.

Această deplasare spre și în cadrul regiunii receptoare (amenajată în special pentru a îndeplini funcții turistice) impune trei tipuri turistice dinamic diferențiate:

Turismul de sejur (staționar);

Turismul de tranzit (itinerant);

Turismul de week-end.

În cadrul acestor tipuri de turism, motivația generează forme structurale de turism, diferențiate în funcție de natura potențialului existent și de organizarea spațială a acestuia.

Astfel, în Colibița se regasesc toate cele trei tipuri, fiecare generând anumite forme de turism:

Turismul de sejur – determinat de fondul turistic hidrogeografic (lacul) la care se adaugă fondul morfo si climato-turistic. În cadrul acestui tip, în zona Colibița se practică turismul climateric pentru odihnă și agrement, specific dealtfel stațiunilor climaterice montane. Amplasarea stațiunii în contact direct cu unitatea montană la altitudineade 800 m, leagă Colibița de hiterland-ul montan, această situație diversificând posibilitățile de practicare a turismului, cu implicarea unei suprafețe din jurul Colibiței.

Durata sejurului este mai redusă, 2-3 nopți cazare / turist, ceea ce reflectă o rulare mai accentuată a persoanelor.

Paleta de activități este cu atât mai diversă cu cât se vor oferi mai multe posibilitați de practicare a lor, prin amenajări sportive (înot, canotaj, atletism, echitație) de agrement, divertisment care completează funcția de odihnă și recuperatorie și care va contribui în mod substanțial la creșterea puterii de atracție a Colibiței.

Turismul de tranzit se caracterizează prin sejururi scurte (1-2 înnoptări) și are o motivație variată. În cazul Colibiței se practică turismul montan a cărui intensitate este direct proporțională cu valoarea fondului morfo-turistic și cu apropierea de centre urbane cu activități economice complexe, generatoare de fluxuri turistice.

a)proveniența turiștilor b)mijloc de transport

c)Scopul șederii d) baza de cazare e)durata șederii

Fig. 14. Parametrii turismului în zonă

Intensitatea turismului montan se leagă strâns și de diversitatea și gradul de modernizare a căilor de comunicație spre și în interiorul unității montane, precum și de volumul și calitatea bazei de cazare, cele două condiții fiind foarte slab îndeplinite în cazul Colibiței. Ca formă de cazare, se utilizează în proporție covârșitoare camparea urmată de cauarea la vilă. Volumul real al fluxului montan este mult mai mare decât cel rezultat din datele statistice, cu atât mai mult cu cât în apropierea unităților montane sunt stațiuni care se constituie ca pucte de plecare pentru drumeții montane cu durata de o zi și revenirea la bazele de plecare; acest aspect este în întregime caracteristic Colibiței.

Drumeția larg răspândită ca și activitate turistică a turismului montan. Ea implică existența unui peisaj montan valoros, cu un relief dezvoltat pe calcare și conglomerate, pe roci vulcanice sau relief glaciar. Pe parcursul drumeției se străbat și o diversitate de ecosisteme cu fizionomii proprii (forestier și subalpin) în cadrul cărora se detașează forme de relief; în cazul Colibiței, zona montană înconjurătoare îi oferă drumețului priveliști încântătoare și mai ales sălbatice.

Alpinismul nu se poate vorbi de Colibița fără a aminti posibilitatea practicării alpinismului sportiv. În acest sens, cel mai comod și tentant este abruptul din dealul lui Pușcă care oferă numeroase trasee amatorilor de alpinism.

Traseele chiar dacă sunt lungi, pot ridica numeroase probleme tehnice celor mai avansați, după cum pentru începători aflați sub supravegherea unui instuctor pot constitui o neașteptată bucurie și descoperirea unei plăceri nebănuite. Deoarece unele trasee alpine au fost amenajate cu foarte mult timp în urmă, acestea ar trebui îmbunătățite și actualizate; este în special cazul Munților Bârgăului. De asemenea, introducerea unor noi trasee alpine ar fi benefică.

Turismul piscicol stimulat de existența lacului de acumulare ce adăpostește o mare diversitate de specii (de la salmonide la ciprinide). Se spune că în lacul Colibița s-a prins cel mai mare păstrăv din țară.

Turismul de week-end s-a impus o dată cu dezvoltarea explozivă a urbanizării determinată de industrializare.

Ponderea majoră o deține latura, recreativă, omul evadând pentru 1-3 zile din stress-ul cotidian, astfel că schimbarea locului reprezintă o condiție “ si qua non” a recreerii și agrementului.

Turismul nautic se poate constitui fie ca o activitate sportivă, prin canotaj pe lac, fie ca agrement, prin plimbări cu barca. Deocamdată, turismul nautic se practică sporadic și neorganizat: plimbări cu barca (cu vâsle, cu motor) surfing, iar pe viitor se preconizează amenajarea unei baze sportive de canotaj cu toate dotările necesare.

Fig. 15. Practicarea sportului pe lac

Turismul cinegetic întâlnește condiții prielnice în zonă datorită masivelor montane bine împădurite mai puțin influențate de alte activități economice și încă neintroduse în circuitul turistic de masă.