Acord pentru Servicii de Asistență Tehnică privind Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Cluj (P170547) [306472]

ROMÂNIA

Acord pentru Servicii de Asistență Tehnică privind Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Cluj (P170547)

Livrabilul 2.11

Studiul de fundamentare privind capacitatea administrativă

Februarie 2020

Declinarea responsabilității

Prezentul raport a fost elaborat de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare / Banca Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă neapărat punctele de vedere ale directorilor executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor cuprinse în această lucrare.

Acest raport a fost transmis în februarie 2020, în conformitate cu Acordul privind Serviciile de Asistență Tehnică pentru Planul de amenajare a [anonimizat] 8 mai 2019. Acesta corespunde Livrabilul 2. Raport intermediar de implementare din cadrul acordului menționat mai sus.

Mulțumiri

Acest raport de incepție este transmis în conformitate cu Acordul privind Serviciile de Asistență Tehnică pentruPlanul de amenajare a teritoriului județean Cluj și a fost elaborat sub conducerea și îndrumarea dlui David N. Sislen (Manager operațional în domeniul dezvoltării urbane pentru Europa și Asia Centrală) și a dnei Tatiana Proskuryakova ([anonimizat]). Raportul a fost elaborat de o [anonimizat], și formată din …

Echipa își exprimă recunoștința pentru excelenta cooperare a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

ABREVIERI ȘI ACRONIME

ADI Asociația de Dezvoltare Intercomunitară

CA Cifra de Afaceri

CAEN Clasificarea Activităților din Economia Națională

CJC Consiliul Județean Cluj

BM Banca Mondială

BERD Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare

GAL Grup de Acțiune Locală

GIS Sistem de informații geografice

INS / INSSE Institutul Național de Statistică

ISD Investiții Străine Directe

ONG Organizație neguvernamentală

POR Programul Operațional Regional

PATJ Plan de Amenajare a [anonimizat] 1 – Zona Metropolitană Cluj 6

Figura 2 – 7

Figura 3 – Structura angajați rural ZMC 16

Figura 4 – Firme-distribuție pe sectoare 17

Figura 5 – Cifra de afaceri/ structura 18

Figura 6 – Număr angajați 2017 19

Figura 7 – Număr firme 19

Figura 8 – Număr firme 20

Figura 9 – Număr angajați 20

Figura 10 – Cifra de afaceri (lei) 20

Figura 11 – Profit brut (lei) 21

Figura 12 – 29

Figura 13 – 29

Figura 14 – 30

Figura 15 – 30

Figura 16 – 31

Figura 17 – 31

Figura 18 – 31

Figura 19 – 32

Figura 20 – 32

Figura 21 – 33

Figura 22 – 33

Figura 23 – 34

Figura 24 – 34

Figura 25 – 35

Figura 26 – 35

Figura 27 – 36

Figura 28 – 36

Figura 29 – 37

Figura 30 – 38

Figura 31 – 38

Figura 32 – 39

Figura 33 – 43

Figura 34 – Dinamica veniturilor totale (2008-2018) 55

Figura 35 – Dinamica veniturilor totale (2008-2018) 56

Figura 36 – Harta veniturilor totale (în lei/capita) în județul Cluj 57

Figura 37 – Veniturile totale per locuitor ale localităților urbane din județul Cluj (exprimate în lei per capita) 57

Figura 38 – Dinamica veniturilor totale pe localități între 2008 și 2018 58

Figura 39 – Dinamica veniturilor proprii în județul Cluj 59

Figura 40 – Proporția veniturilor proprii din veniturile totale ale județelor 59

Figura 41 – Distribuția veniturilor proprii 60

Figura 42 – Veniturile proprii ale localităților din județul Cluj (exprimate în lei/capita) 61

Figura 43 – Procent venituri totale – județul Cluj 61

Figura 44 – Modificări ale veniturilor proprii între 2008 și 2018 la nivelul localităților 62

Figura 45 – Dinamica veniturilor rezultate din cotele defalcate din impozitul pe venit (2008-2018) 63

Figura 46 – Dinamica veniturilor rezultate din cotele defalcate din impozitul pe venit în comuna Jucu (2008-2018) 63

Figura 47 – Modificări ale veniturilor rezultate din cotele defalcate din impozitul pe venit între 2008 și 2018 la nivelul județului Cluj (în %) 64

Figura 48 – Dinamica veniturilor rezultate din cotele defalcate din impozitul pe venit (2008-2018) în comuna Săvădisla 65

Figura 49 – Venituri (în lei/capita) din cote defalcate din impozitul pe venit la nivelul localităților județului Cluj 67

Figura 50 – Distribuția veniturilor din sume alocate din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale (2018) 68

Figura 51 – Venituri (în lei/capita) din sume alocate din cote defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale 68

Figura 52 – Distribuția veniturilor din sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județului și al localităților 69

Figura 53 – Venituri (în lei per capita) rezultate din sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul localităților județului Cluj 70

Figura 54 – Distribuția veniturilor din sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale (2018) 71

Figura 55 – Venituri (în lei/capita) din sume alocate din cote defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor la nivelul localităților județului Cluj 71

Figura 56 – Dinamica veniturilor provenite din subvenții în județul Cluj între 2008 și 2018 72

Figura 57 – Distribuția veniturilor provenite din subvenții în județul Cluj (2018) 73

Figura 58 – Venituri (în lei/capita) din subvenții primite între 2008 și 2018 la nivelul localităților județului Cluj 74

Figura 59 – Dinamica veniturilor rezultate din sume primite de la UE și de la alți donatori între 2011 și 2018 75

Figura 60 – Distribuția veniturilor din sumele primite de la UE si de la alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări (2011-2018) 75

Figura 61 – Venituri (în lei/capita) din sume primite de la UE și de la alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări (2011-2018) la nivelul localităților județului Cluj 76

Figura 62 – Distribuția veniturilor din sume primite de la UE și de la alți donatori în contul plăților efectuate și a prefinanțărilor aferente cadrului financiar 2014-2020 77

Figura 63 – Venituri (în lei/capita) din sume primite de la UE și de la alți donatori în contul plățior efectuate și a prefinanțării aferente cadrului financiar 2014-2020 la nivelul localităților județului Cluj 77

Figura 64 – Distribuția veniturilor obținute din alte surse (2008-2018) 78

Figura 65 – Veniturile (în lei/capita) rezultate din alte surse la nivelul localităților județului Cluj 79

Figura 66 – Distribuția cheltuielilor totale în 2018 80

Figura 67 – Cheltuieli totale (în lei/capita) la nivelul localităților județului Cluj 81

Figura 68 – Dinamica cheltuielilor totale (2008-2018) 81

Figura 69 – Distribuția cheltuielilor totale în județul Cluj după titluri de cheltuieli 82

Figura 70 – Distribuția cheltuielilor de personal în județul Cluj în 2018 83

Figura 71 – Distribuția cheltuielilor de personal în județul Cluj în 2018 84

Figura 72 – Dinamica cheltuielilor de personal între 2008 și 2018 în județul Cluj 85

Figura 73 – Diferențe cheltuieli de personal (în lei/capita) în județul Cluj în 2018 față de 2008 85

Figura 74 – Distribuția cheltuielilor cu bunuri și servicii (2018) 86

Figura 75 – Cheltuielile (în lei/capita) cu bunuri și servicii la nivelul localităților județului Cluj în 2018 87

Figura 76 – Distribuția cheltuielilor cu asistența socială în județul Cluj în 2018 88

Figura 77 – Cheltuielile (în lei/capita) cu asistența socială la nivelul localităților din județul Cluj (2018) 88

Figura 78 – Dinamica cheltuielilor cu asistența socială (2008-2018) 89

Figura 79 – Modificări în ceea ce privește cheltuielile (în lei/capita) cu asistența socială între 2008 și 2018 (în %) 90

Figura 80 – Distribuția cheltuielilor de investiții (2018) 90

Figura 81 – Cheltuielile de investiții (în lei/capita) la nivelul localităților județului Cluj (2018) 91

Figura 82 – Dinamica cheltuielilor de capital în județul Cluj între 2008 și 2018 92

Figura 83 – Dinamica cheltuielilor cu fondurile UE în județul Cluj între 2009 și 2018 92

Figura 84 – Distribuția cheltuielilor de capital în județul Cluj (2008-2018) 93

Figura 85 – Cheltuielile de capital (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj 93

Figura 86 – Distribuția cheltuielilor cu finanțarea fondurilor externe nerambursabile (2009-2018) 94

Figura 87 – Distribuția cheltuielilor cu finanțarea fondurilor externe nerambursabile aferente cadrului financiar pre-2014 95

Figura 88 – Cheltuielile (în lei/capita) cu proiectele cu finanțare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar pre-2014 la nivelul localităților din județul Cluj 95

Figura 89 – Distribuția cheltuielilor cu finanțarea fondurilor externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020 96

Figura 90 – Cheltuielile (în lei/capita) cu proiectele cu finanțare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020 la nivelul localităților din județul Cluj 97

Figura 91 – Distribuția cheltuielilor nediscutate anterior (2008) 98

Figura 92 – Alte cheltuieli (după titluri de cheltuieli) (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj 98

Figura 93 – Distribuția cheltuielilor UAT-urilor din județul Cluj dupa domeniul de activitate 99

Figura 94 – Distribuția cheltuielilor cu servicii publice generale (2008-2018) 100

Figura 95 – Cheltuielile cu serviciile publice generale (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj 100

Figura 96 – Distribuția cheltuielilor pentru apărare, ordine publică și siguranță națională (în lei/capita) în județul Cluj 101

Figura 97 – Cheltuielile cu apărarea, ordinea publică și siguranța națională (în lei/capita) la nivelul localităților județului Cluj 102

Figura 98 – Distribuția cheltuielilor cu învățământul în județul Cluj (2008-2018) 102

Figura 99 – Cheltuielile cu învățământul (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj 103

Figura 100 – Distribuția cheltuielilor cu sănătatea în județul Cluj (2008-2018) 104

Figura 101 – Cheltuielile cu sănătatea (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj 104

Figura 102 – Distribuția cheltuielilor cu transporturile (2008-2018) 105

Figura 103 – Cheltuielile cu transporturile (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj 106

Figura 104 – Distribuția cheltuielilor cu asigurările și cu asistența socială în județul Cluj (2008-2018) 107

Figura 105 – Cheltuieile cu asigurările și asistența socială (în lei/capita) – comparație între diverse localități și medii de locuire 107

Figura 106 – Cheltuielile cu asigurări și asistența socială 108

Figura 107 – Distribuția cheltuielilor cu protecția mediului în județul Cluj (2011-2018) 109

Figura 108 – Cheltuielile cu protecția mediului (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj 109

Figura 109 – Distribuția chetuielilor cu locuințe, servicii și dezvoltare publică (2008-2018) 110

Figura 110 – Cheltuielile cu locuințe, servicii și dezvoltare publică (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj 111

Figura 111 – Distribuția cheltuielilor cu cultura, recreerea și religia (2008-2018) 111

Figura 112 – Cheltuielile cu cultura, recreerea și religia (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj 112

Figura 113 – Distribuția cheltuielilor altele decât cele discutate anterior în județul Cluj (2008-2018) 113

Figura 114 – Alte cheltuieli (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj 113

Figura 115 – Numărul de locuitori (în medie) per post organigramă 119

Figura 116 – Numărul de locuitori (în medie) per post organigramă 120

Figura 117 – Gradul de ocupare al posturilor din administrația locală 121

Figura 118 – Angajați în compartimentul juridic în UAT-urile rurale 129

Figura 119 – Angajați la compartimentul urbanism în UAT-urile rurale 130

Figura 120 – Angajați la compartimentul stare civilă în UAT-urile rurale 131

Figura 121 – Angajați la compartimentul informare și promovare turistică în UAT-urile rurale 132

Lista tabelelor

Tabel 1. Ponderi – modificări în structura activităților economice – aria rurală a ZM Cluj (procent din total) 22

Tabel 2. Ponderea șomerilor din totalul resurselor de muncă 30

Tabel 3. 30

Tabel 4. Numărul locuințelor terminate 31

Tabel 5. Numărul posturilor din comune corespunzător grupelor de populație 120

Tabel 6. Numărul posturilor din orașe corespunzător grupelor de populație 120

Tabel 7. Numărul posturilor din municipii corespunzător grupelor de populație 120

Tabel 8. Media numărului locuitorilor corespunzător fiecărei grupe de populație și categorii de UAT 120

Tabel 9. Numărul de posturi suplimentare (temporare) permise în funcție de valoarea proiectului 121

Tabel 10. Numărul de posturi din administrația publică rurală pe compartimente – UAT-uri rurale (în paranteză numărul posturilor vacante) 127

Tabel 11. Numărul de posturi din administrația publică rurală pe compartimente – UAT-uri rurale (în paranteză numărul posturilor vacante) 139

Tabel 12. Dotarea logistică a administrației locale din UAT-urile rurale 140

Tabel 13. Inventarul bunurilor deținute de UAT-urile rurale din județul Cluj 146

Tabel 14. Terenuri care pot fi puse la dispoziția investitorilor 149

Cooperare teritorială

Acest capitol cuprinde: 1) o secțiune generală, care se referă la contextul european și respectiv național cu privire la reformele administrativ-teritoriale din ultimele decenii; 2) o secțiune care descrie pe scurt cadrul legal național aplicabil zonelor metropolitane și realizează o prezentare succintă a zonei metropolitane Cluj (ZM Cluj); 3) trei studii empirice la nivelul ZM Cluj care vizează: o analiză a percepției aleșilor locali cu privire la guvernanța colaborativă de la nivel metropolitan; un studiu asupra populației din ZM Cluj cu privire la calitatea vieții; o analiză a principalelor evoluții economice la nivelul ZM Cluj. Aceste analize fac parte dintr-un proiect instituțional al Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC) din cadrul Universității Babeș-Bolyai, în domeniul analizei și planificării strategice.

Principale evoluții vizând reformele administrativ-teritoriale; legătura cu planificarea spațială

Contextul european

Ultimele trei decenii au fost marcate în Europa și în lume de reforme administrativ-teritoriale profunde, care au fost implementate de guvernele naționale în principal cu scopul de a crește eficiența în furnizarea serviciilor publice la nivel local și/sau ca răspuns la constrângerile financiare și cele legate de o capacitate administrativă limitată generate de fragmentarea administrativă (Swianiewicz, 2010; Ebinger, Kuhlmann și Bogumil, 2019). Democratizarea și participarea cetățenilor apar ca obiective de mai mică amploare, în subsidiar comparat cu cele legate de eficiență (Steiner, Kaiser și Eythorsson, 2016, p. 32). În Europa, putem discuta despre trei valuri succesive de reforme administrativ-teritoriale (Swianiewicz, Gendźwiłł și Zardi, 2017, pp. 7-9): a) Valul 1, din perioada 1960-1970, care a afectat în principal nordul Europei dar s-a propagat și în țările aflate sub dictaturi comuniste. Acest val a presupus fuziuni la nivel local, cu scopul creării unor economii de scară. b) Valul 2, din perioada de după 1990, caracterizată mai ales în țările din estul Europei prin fragmentare administrativă – descentralizarea și autonomia locală în unele regiuni erau înțelese ca fiind sinonime cu “dreptul” fiecărei comunități, oricât de mici, de a avea propria administrație locală. La nivelul României această tendință are implicații profunde chiar și în prezent vizavi de o posibilă reformă administrativ-teritorială. c) Valul 3, începând cu sfârșitul anilor 1990 și mergând până la începutul secolului XXI, a reprezentat o nouă perioadă de intensificare a reformelor de fuziuni teritoriale în diferite țări din Europa: Grecia, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Georgia și Danemarca. În alte țări (Regatul Unit, Estonia, Finlanda, Olanda, Islanda, Germania etc.) a existat un proces gradual sau o „revoluție tăcută”; nu a exista un singur moment de reformă, ci mai multe cazuri de fuziuni au avut loc în aproape fiecare an. Putem vorbi de a doua fază a valului 3, care a venit după criza financiară și economică din 2008 și a inclus Letonia (2009), Grecia (2011), Luxemburg (2011), Irlanda (2014), Turcia (2014), Albania (2015).

Pe plan mondial, există în prezent două tipuri de strategii folosite de guvernele naționale pentru a face față provocărilor menționate anterior, și anume consolidări administrativ-teritoriale (sau fuziuni) și cooperare teritorială (Swianiewicz, Gendźwiłł and Zardi, 2017). Aceste strategii se aplică mai curând atunci când ne referim la nivelul administrativ de bază – comune, orașe și zone metropolitane (în ceea ce privește nivelul NUTS 3, echivalentul județului în România, tendința în Europa a fost mai degrabă de eliminare a acestora). Consolidarea sau fuzionarea se discută de regulă în cazul comunităților rurale sub 5.000 de locuitori dar ea apare și ca posibil scenariu în legătură cu crearea unor municipalități mari, rezultate prin fuziuni de mai multe orașe sau a unui oraș cu comunele adiacente. Fuzionarea mai multor unități administrativ-teritoriale de dimensiuni mici într-o nouă unitate administrativ-teritorială este percepută ca având un caracter intruziv, de amestec al guvernului central în problemele comunităților locale (Swianiewicz, 2010). De asemenea, costurile politice sunt semnificative iar rezistența la schimbare trebuie luată în considerare și ea. Cooperarea între unitățile administrativ-teritoriale deja existente este o strategie de reformă administrativ-teritorială mult mai puțin intruzivă, cu costuri politice mai mici, dar de asemenea mai greu de realizat în practică (Hulst și van Montfort, 2007). Există o literatură de specialitate bogată care investighează factorii care influențează succesul acestor strategii de cooperare (Kuhlmann și Bouckaert, 2016; Kuhlmann și Wollmann, 2011; Bel și Warner, 2016; Hintea, 2015). Aceștia includ: caracterul obligatoriu sau voluntar al cooperării; existența unor stimulente, de cele mai multe ori financiare din partea nivelului central, care să încurajeze cooperarea; dacă cooperarea este inițiată de sus în jos (strategie a guvernului central) sau de jos în sus (inițiativa aparține în principal nivelului local și pleacă de la nevoi exclusiv locale); modul în care se iau deciziile la nivelul structurii rezultate prin cooperare și cum sunt finanțate proiectele comune etc.

Trebuie remarcat că aceste reforme se întâmplă în contextul în care granițele administrative tradiționale care separă comunitățile vecine devin din ce în ce mai estompate, pe măsură ce noile realități sociale și economice depășesc aceste granițe (Scott, 2001; Zimmermann și Getimis, 2017; Hintea, Profiroiu și Ticlau, 2019). În cazul aglomerațiilor urbane, vorbim de exemplu de nevoia de transport în comun la nivelul întregii zone, în funcție de fluxurile de navetă. Pe lângă limitele administrative estompate, distincția dintre actorii publici și privați devine și ea tot mai puțin relevantă. În zonele metropolitane sau în aglomerațiile urbane actorii privați, precum companiile multinaționale, ONG-urile, parteneriatele public-privat și alte organizații hibride devin parte a proceselor și structurilor decizionale, fie ele formale sau informale (Ysa, 2007; Bassett, 1996). În acest context, guvernele au început să creeze sau să stimuleze dezvoltarea de rețele și coaliții cu parteneri multiplii, care transcend granițele unui sector anume, cu obiectivul de a îmbunătăți serviciile și relațiile dintre guvern / structuri publice și cetățeni (Wanna, 2008, p. 7). Aceste rețele cu actori multiplii, dincolo de caracterul evident inovator pe care îl aduc în sfera guvernanței urbane, ridică și multe semne de întrebare vizavi de posibile riscuri – securitatea și confidențialitatea datelor, lipsa de transparență și răspundere față de cetățeni, „privatizarea spațiilor publice” etc.

Reforma administrativ-teritorială vizând zonele metropolitane este cu atât mai complicată la acest nivel cu cât ea nu implică doar considerente legate de guvernanța acestor zone metropolitane. Preocupările pentru cooperarea între unități administrativ-teritoriale existente (mecanism soft) sau crearea unui guvernământ metropolitan, de sine stătător, sunt dublate de preocupări vizând planificarea spațială. Aceste tensiuni între obiective diferite se întâlnesc cel mai bine în cazul zonelor metropolitane din România, fiind detaliate în următoarea secțiune.

Contextul național

Administrațiile publice locale din România se confruntă cu provocări similare cu cele descrise mai sus pe plan european. În ciuda faptului că nivelul de fragmentare administrativă este descris ca fiind mediu, nevoia de fuziuni, în special a comunităților rurale mici sub 5000 de locuitori care nu sunt sustenabile din punct de vedere financiar în ceea ce privește furnizarea de servicii și utilități publice de bază este foarte serioasă (IPP, 2013; Neamtu, 2016). Există și voci care consideră că comasarea nu e necesară putând să fie înlocuită cu achiziții publice în comun și furnizare comună de servicii publice (Banca Mondială, 2016, p. 3). De asemenea, capacitatea administrativă scăzută la nivel local limitează tipul de activități pe care autoritățile locale le pot iniția și implementa, în special în domenii care implică administrația electronică (e-guvernarea), inovarea, parteneriatul cu actori non-publici, implicarea cetățenilor etc. (Hintea și Neamtu, 2014; Dragos, Neamtu și Cobarzan, 2012; Comitetul European al Regiunilor, 2018). Cu toate acestea, pe lângă aceste provocări generale, există anumite caracteristici legate de contextul național care trebuie luate în considerare.

România are o administrație publică pe trei niveluri – administrația centrală și două niveluri locale – nivelul județului, poziționat imediat sub administrația centrală și administrația locală de bază la nivelul comunelor și orașelor (care pot fi și municipii). În afară de județe, orașe și comune, este imposibil în prezent să se creeze alte niveluri de auto-guvernare locală în absența unei actualizări a Constituției. Constituția României prevede în mod expres numărul de niveluri ale auto-guvernării locale. Alte niveluri, cum ar fi regiunile sau zonele metropolitane, pot fi create numai după modificarea Constituției (acest lucru este posibil, dar foarte puțin probabil, având în vedere că necesită o majoritate calificată în parlament și o majoritate simplă la un referendum popular ulterior). Unitățile administrativ-teritoriale din România beneficiază de o protecție juridică extinsă în ceea ce privește fuziunea sau consolidarea de către administrația centrală. Această protecție legală extinsă își are originile în reformele anilor 1990, imediat după prăbușirea regimului comunist, când realizarea democrației la nivel local a fost considerată crucială (Ticlau, Moldovan și Hintea, 2018). Această situație, împreună cu restricția din Constituție privind crearea de noi unități administrativ-teritoriale face aproape imposibilă orice reformă teritorială. Desigur, cooperarea între unitățile administrativ-teritoriale existente, fie ele județe, orașe sau comune, este permisă și se realizează prin intermediul asociațiilor de dezvoltare intercomunitară (art. 11 al Legii nr. 215/2019; art. 89 din noul Cod administrativ).

Încă de la sfârșitul anilor 1990, putem considera că a existat în România aproape o „obsesie” națională pentru crearea regiunilor (Suciu, 2013). Procesul de constituire a regiunilor în România a început în 1996; rolul lor la acea vreme era să administreze fondurile de preaderare la Uniunea Europeană și să reprezinte cadrele teritoriale în care politica regională urma să fie pusă în aplicare. Regiunile, datorită Constituției, au fost create prin cooperarea județelor existente, fără a avea statutul juridic al unităților administrativ-teritoriale (fără autorități alese, fără independență financiară și posibilitatea de a colecta taxe și impozite, fără responsabilități largi în gestionarea problemelor de la nivel regional etc.). În anii următori, regiunile au început să fie percepute ca panaceu pentru toate problemele privind structura sistemului administrativ românesc. Astfel, reformarea Constituției pentru a permite crearea regiunilor ca unități administrativ-teritoriale a devenit foarte importantă. Ultima dezbatere politică semnificativă la nivel național pe această temă a avut loc la sfârșitul anului 2012. Până la alegerile parlamentare din 2020 este foarte puțin probabil ca acest subiect să reapară pe agenda publică în principal din cauza lipsei unei majorității politice consistente în Parlament necesară pentru modificarea Constituției și a existenței altor probleme care ocupă poziția principală în politica națională. Regiunile create în 1998, cu scopul de a promova dezvoltarea economică, reprezintă o primă încercare de introducere a cooperării între județe; totuși această cooperare a fost în bună măsură direcționată de sus în jos de guvernul central (Dobre, 2009). Se aduce aici în discuție caracterul voluntar al acestei cooperări, stabilindu-se posibile paralele cu caracterul voluntar al cooperării din zonele metropolitane atașate polilor naționali de creștere. În pofida prevederii că cooperarea județelor era voluntară, componența fiecărei regiuni a fost stabilită de guvernul central care a atribuit județele regiunilor corespunzătoare. Deși, în teorie, voluntar, parteneriatul în cadrul regiunilor a fost condus de guvernul central, cu prea puțin spațiu pentru negocieri pentru județe.

În ultimii cinci ani, a existat în România o schimbare de paradigmă în discursul public al reformei administrativ-teritoriale, centrul de greutate deplasându-se de la regiuni la zonele metropolitane ca actori potențiali ai dezvoltării economice locale și regionale. Interesul pentru zonele metropolitane se datorează în mod clar mai multor evoluții de la nivel național și local. În primul rând, începând cu 2008, guvernul central a pus în aplicare o politică de promovare a polilor de creștere (Bere, Otoiu și Bucerzan (Precup), 2014). Conceptul de poli de creștere nu este în niciun caz nou – a luat naștere în anii ’70 (ESPON, 2012; Christofakis și Papadaskalopoulos, 2011) și se bazează pe ideea că orașele pot acționa ca motoare de creștere pentru comunitățile rurale din jur, care devin receptori ai dezvoltării economice de la nivelul orașelor (prin efecte de tip spillover). Crearea celor șapte poli de creștere din România a fost determinată și de dorința de a dezvolta nu numai capitala, ci și celelalte centre urbane majore ale României care, la acea vreme, erau rămase din punctul de vedere al dezvoltării mult în urma Bucureștiului. Polii de creștere au fost nominalizați de guvernul central și li s-a cerut să își creeze o zonă metropolitană drept cadru teritorial pentru punerea în aplicare a politicilor urbane durabile și integrate. Similar cu regiunile, zonele metropolitane au fost create prin cooperarea orașelor și comunelor rurale existente. Din nou, deși voluntar, întregul proces a fost direcționat de sus în jos, inițiat și coordonat de guvernul central. Pe lângă această politică a polilor de creștere, apar în această perioadă mai multe studii realizate de Banca Mondială, care evidențiază toate potențialul orașelor secundare ale României pentru dezvoltarea economică a României (Ionescu-Heroiu et al., 2013a; Cristea et al., 2017). Aceste orașe au fost supranumite „orașe magnet” (Cristea et al., 2017), ceea ce pare să justifice politica de poli de creștere promovată de guvernul central. În ciuda succesului în creștere al acestor orașe secundare, diferite rapoarte notează și polarizarea intensă a sărăciei și subdezvoltării în România. Asistăm la co-existența a două lumi diferite, una formată din mari aglomerări urbane (capitala București și câteva orașe secundare, cum ar fi Cluj-Napoca, Iași și Timișoara), cealaltă a orașelor mici și a numeroase comune rurale (Banca Mondială, 2018). Decalajul urban-rural este extrem de îngrijorător, deoarece România rămâne astăzi una dintre cele mai puțin urbanizate țări din UE, aproximativ jumătate din populația sa trăind în zonele rurale și cu o populație rurală relativ imobilă (cel puțin din punct de vedere statistic) (De Rosa, 2018 ). Zonele rurale, chiar și cele aflate în apropierea orașelor secundare, suferă, printre altele, de acces deficitar la serviciile publice, de un deficit de infrastructură și de sărăcie generalizată (Pavel et al., 2018).

În prezent, există două tipuri de zone metropolitane, ambele create prin cooperarea orașului și a comunităților rurale vecine până la o rază de 30 de kilometri de oraș. Prima categorie include cele 7 orașe desemnate ca poli de creștere naționali. În cazul lor, înființarea zonei metropolitane, deși voluntară, este o condiție necesară pentru finanțarea din fondurile structurale ale UE (cel puțin pentru perioada 2007-2013, în prezent există o anumită stagnare în acest domeniu). A doua categorie include orașele care sunt reședințe de județ și comunele învecinate, cu toate acestea, în acest caz, nu există o cerință legală obligatorie pentru oficializarea cooperării într-un parteneriat metropolitan (există stimulente financiare și de altă natură din partea guvernului central pentru stabilirea cooperării).

La nivel național nu există în prezent cercetări care să evalueze modul în care funcționează zonele metropolitane. Avem câteva studii realizate de Banca Mondială care se referă doar la zonele metropolitane aferente polilor naționali de creștere (Ionescu-Heroiu et al., 2013a; Ionescu-Heroiu et al., 2013b).

Zonele metropolitane din România

Principalele prevederi legale aplicabile constituirii și funcționării zonelor metropolitane

Spre deosebire de alte țări, care au experimentat începând cu anii 1960 cu diferite modele de zone metropolitane, în cazul României putem face referire doar la legislația care este în prezent în vigoare și care reprezintă unicul cadru legal circumscris acestei tematici (există o reglementare în domeniu datând din 1939 dar ea este depășită). Avem trei reglementări mai importante care fac referire la ceea ce reprezintă o zonă metropolitană:

Codul administrativ, care înlocuiește Legea cadru a administrației publice locale nr. 215/2001. Începând cu 2001, zona metropolitană a fost definită ca o asociație de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între orașul capitală sau orașe de rangul întâi și unitățile administrativ-teritoriale situate în vecinătatea acestora. Această prevedere a fost amendată în anul 2011, prin Legea 264/2011, astfel încât asocierea poate viza nu doar capitala și orașele de rangul întâi ci și municipiile reședință de județ. În prezent, articolul 89 din Codul administrativ, face referire la asociere. Astfel, două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competenței autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze, în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat. Asociațiile de dezvoltare intercomunitară sunt persoane juridice de utilitate publică. Unitățile administrativ-teritoriale cooperează pentru organizarea și exercitarea unor activități în scopul realizării unor atribuții stabilite prin lege autorităților administrației publice locale, cu precădere în domeniile ce privesc activitățile de control, audit, inspecție, urbanism și amenajarea teritoriului, cadastru, precum și în orice alte domenii în care hotărăsc consiliile locale respective. Autoritățile deliberative și executive de la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale componente își păstrează autonomia locală, în condițiile legii. În ceea ce privește finanțarea acestor asociații, Codul administrativ include două prevederi noi, deosebit de importante, vizând resursele financiare care pot fi alocate de către UAT-urile membre pentru anumite proiecte de la nivelul ZM. Astfel, unitățile administrativ-teritoriale pot încheia între ele acorduri și pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la inițierea și la realizarea unor programe de dezvoltare zonală sau regională, în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative de la nivelul acestora, în condițiile legii. De asemenea, județele pot sprijini asociațiile de dezvoltare intercomunitară prin programe de dezvoltare județene sau locale, finanțate anual din bugetul județului sau din alte surse, în condițiile legii care reglementează finanțele publice locale, inclusiv prin asigurarea finanțării acestora din bugetul propriu al unității administrativ-teritoriale.

Organele asociațiilor de dezvoltare intercomunitară sunt: adunarea generală a asociației, consiliul director și comisia de cenzori. Organizarea și modul de funcționare a organelor asociației de dezvoltare intercomunitară și a aparatului tehnic sunt stabilite prin actul de înființare și statutul asociației de dezvoltare intercomunitară, aprobate prin hotărârile consiliilor locale, respectiv județene asociate. Adunarea generală este organul de conducere al asociației de dezvoltare intercomunitară, format din reprezentanții tuturor unităților administrativ-teritoriale asociate. Adunarea generală adoptă hotărâri în conformitate cu statutul asociației. Hotărârile adunării generale sunt asimilate actelor administrative și intră sub incidența prevederilor legii contenciosului administrativ. Adunarea generală alege dintre membrii săi președintele asociației de dezvoltare intercomunitară. Consiliul director este organul executiv de conducere a asociației de dezvoltare intercomunitară și este format din președintele asociației de dezvoltare intercomunitară și încă cel puțin 4 membri aleși din rândul membrilor adunării generale a asociației. Prin statut, asociații pot să prevadă și un număr mai mare de membri, cu condiția ca numărul total de membri în consiliul director, inclusiv președintele, să fie impar. Pentru realizarea obiectivelor proprii, consiliul director poate propune adunării generale înființarea unui aparat tehnic, finanțat din resursele asociației de dezvoltare intercomunitară.

Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul. Această lege face referire la teritoriul metropolitan care este definit ca suprafața situată în jurul marilor aglomerări urbane, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relații reciproce de influență în domeniul căilor de comunicație, economic, social, cultural și al infrastructurii edilitare. De regulă limita teritoriului metropolitan depășește limita administrativă a localității și poate depăși limita județului din care face parte. Legea 350 conține începând cu anul 2001 și termenul de teritoriu periurban, care este folosit împreună cu cel de teritoriu metropolitan. Distincția între cele două pare a fi dată la nivel legislativ de faptul că teritoriul periurban se poate găsi în proximitatea tuturor orașelor și nu doar a marilor centre urbane Benedek, 2019, p. 16).

Legea nr 351/2001 privind Planul de Amenajare a Teritoriului Național, Secțiunea IV, Rețeaua de Localități. Zona metropolitană era definită până de curând ca „zona constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane și localitățile urbane și rurale aflate în zona imediată, la distanță de până la 30 de km, între care s-au dezvoltat relații de cooperare pe multiple planuri”. Această lege a fost modificată în octombrie 2019. Noul text, prevede că în vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului din zona Capitalei României și a municipiilor de rangul I și II, unitățile administrativ-teritoriale de bază din aceste zone se pot asocia într-un parteneriat voluntar în scopul înființării de zone metropolitane aferente spațiului urban. Asocierea contribuie la întărirea complementarităților între aceste unități și factorii de decizie interesați în dezvoltarea teritoriului. Zona metropolitană cuprinde teritoriul administrativ al orașului centru polarizator și al unităților administrativ-teritoriale cuprinse în zona de navetism a acestuia, la distanțe de până la 30 km, care respectă condiția de contiguitate spațială și în cadrul căruia s-au dezvoltat relații de cooperare pe multiple planuri. Trebuie remarcat că nu e vorba cel puțin la o primă vedere de modificări semnificative, ci mai degrabă despre detalieri și precizări conceptuale. Distanța de 30 de km până la care poate merge zona metropolitană nu a fost modificată.

Zona metropolitană Cluj – descriere generală

Zona Metropolitană Cluj este localizată în Nord-Vestul României, făcând parte din regiunea de dezvoltare N-V și din Județul Cluj, ca teritoriu de cooperare între Municipiul Cluj Napoca și localitățile din jurul acestuia.

Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj s-a constituit în decembrie 2008 prin asocierea municipiului Cluj-Napoca si a județului Cluj cu unitățile teritorial-administrative din aria de proximitate. Membrii fondatori sunt următorii: Municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj și comunele Aiton, Apahida, Baciu, Bonțida, Borșa, Căianu, Chinteni, Ciurila, Cojocna, Feleacu, Florești, Gilău, Gîrbău, Jucu, Petreștii de Jos, Tureni și Vultureni. Ulterior, în 2009 a aderat comuna Sânpaul prin Hotărâre de Aderare. Recent, s-a alăturat și comuna Săvădisla (http://www.adizmc.ro/). Suprafața totală a Zonei Metropolitane Cluj este de 1.603 km2, ocupând o proporție de 24% din teritoriul județului Cluj Napoca, însă concentrând un procent de 59,87% din populația județului (Recensământul Populației și al Locuințelor, 2011). Harta de mai jos redă componența ZM Cluj la nivelul anului 2008 când s-a constituit.

Figura – Zona Metropolitană Cluj

Sursa: SIDU ZM Cluj-Napoca 2014-2020, p. 33, preluare după PID

La nivelul anului 2011, populația totală a zonei metropolitane era de 413,761 locuitori (Recensământul Populației și al Locuințelor, 2011), în creștere față de anul 2008, odată cu intrarea comunei Sânpaul în asociație dar și datorită creșterilor importante de populație survenite în comunele Florești, Apahida, Baciu ș.a. Comparativ cu ceilalți poli de creștere, ZM Cluj are o situație aparte, deoarece creșterea populației pentru intervalul 2002-2012 s-a întâmplat doar aici. La nivel mai redus, creșterea a avut loc și în municipiu, reflectând o situație singulară la nivel național, în care nucleul a rezistat tendințelor negative demografice datorate periurbanizării care au survenit în alte centre urbane mari din România (SIDU ZM Cluj-Napoca 2014-2020).

Trebuie remarcat că teritoriul ZM Cluj este relativ eterogen, comunitățile rurale având diferite relații cu municipiul Cluj-Napoca. Aceste relații nu sunt modelate doar de distanța față de municipiu ci și de conexiunile de natură socio-economică dintre centrul polarizator și teritoriul rural. La nivelul SIDU în vigoare pentru orizontul 2014-2020 se disting mai multe tipuri de clasificări. Pentru acest studiu ne vom limita doar la cea care face referire la două inele sau coroane de localități. Acestea se împart după cum urmează: a) Inelul 1 sau prima coroană de comune, cuprinzând comunele aflate în vecinătatea de contact cu Municipiul Cluj Napoca și situate complet sau aproape complet în interiorul izocronei de 40 de minute: Florești, Baciu, Chinteni, Apahida, Feleacu, Ciurila. B) Inelul 2 sau a doua coroană, comunele situate în exterior: Gilău, Gârbău, Vultureni, Borșa, Bonțida, Jucu, Căianu, Cojocna, Aiton, Sânpaul, Săvădisla, Tureni, Petreștii de Jos, Ciurila. Harta de mai jos redă aceste inele.

Figura –

Sursa: SIDU ZM Cluj-Napoca 2014-2020, p. 38

ZMC Cluj, potrivit statutului, are ca misiune stimularea și sprijinirea creșterii prosperității zonei și a bunăstării cetățenilor acesteia. Conform aceluiași document, scopul asocierii este dezvoltarea durabilă a zonei metropolitane Cluj prin realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional și prin furnizarea în comun a unor servicii publice. Forma juridică a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară ZM Cluj este de persoană juridică fără scop patrimonial, de drept privat și de utilitate publică, apolitică, constituită în vederea atingerii scopului și obiectivelor asociației.

Organele asociației sunt: Adunarea Generală, ca organism de conducere a asociației; Consiliul director și de administrație, ca organism de administrare executivă a asociației; Directorul general, ca organ tehnic operațional al asociației; Cenzorul, ca organ de control financiar. Adunarea Generală a Asociației este organul suprem de conducere, alcătuit din totalitatea membrilor asociației. Reprezentanții fiecărui membru în Adunarea Generală sunt desemnați de consiliile deliberative. Cu excepția Județului Cluj, numărul reprezentanților membrilor va fi proporțional cu populația, un reprezentant de 10.000 de locuitori, dar nu mai puțin de un reprezentant de fiecare membru. Județul Cluj va fi reprezentat de 4 persoane. Consiliul Director și de administrație asigură punerea în executare a hotărârilor Adunării Generale a Asociației. El este alcătuit, ca titulari, din primarii unităților administrativ-teritoriale membre și președintele consiliului județean. Pe bază de împuternicire, oricare dintre membrii titulari ai Consiliului Director poate să desemneze persoane care să reprezinte unitatea administrativ-teritorială respectivă în ședințele și întrunirile acestui for. În cadrul Consiliului Director și de administrație, fiecare unitate administrativ-teritorială reprezintă un vot.

Studii empirice la nivelul ZM Cluj

Cercetare privind percepția aleșilor locali din ZM Cluj cu privire la guvernanța colaborativă

În prezent în România există foarte puține studii și cercetări empirice care să investigheze succesul zonelor metropolitane. Un raport al Băncii Mondiale din 2013 (Ionescu-Heroiu et al., 2013b), care vizează zonele metropolitane atașate polilor naționali de creștere, discută mai multe probleme legate de funcționarea zonelor metropolitane. Trei dintre acestea privesc aspecte care țin de guvernanță și au fost folosite în construcția ghidului de interviu: 1) Proiectarea unor structuri de guvernanță robuste aferente polilor de creștere. Principala recomandare a studiului este să se găsească aranjamente instituționale care să combine atât interesele comunităților locale care formează asocierea cât și pe cele strategice ale structurilor centrale, care sunt legate de planificare spațială integrată a teritoriului național. 2) Dezvoltarea unor structuri de guvernanță alternativă față de ADI-urile care există în prezent și care întâmpină numeroase provocări – dominarea parteneriatului de către orașul centru polarizator, lipsă de capacitate de co-finanțare a comunităților rurale mici, concentrare excesivă la nivelul ADI pe atragerea finanțărilor din POR cu ignorarea unor alte posibile proiecte și surse de finanțare. 3) Corelare mai bună la nivel de politici astfel încât să se dezvolte sinergii cu politica de dezvoltare economică – corelarea cu clusterele și polii de competitivitate, cu scopul identificării unor mecanisme financiare adiționale și a catalizării mediului de business de la nivelul fiecărui pol de creștere.

La construcția acestei cercetări empirice am folosit și literatura de specialitate. În această secțiune menționăm două direcții diferite din literatură și relevante pentru acest studiu, una care se ocupă de guvernanța colaborativă, iar cealaltă de intercomunalitate ca strategie de reformă administrativă folosită pentru a face față fragmentării administrative.

Guvernanța colaborativă se bazează pe diverse domenii de practică și cercetare în administrația publică. În pofida faptului că este un termen relativ obișnuit în administrația publică, definiția acestuia rămâne inconsistentă (Emerson, Nabatchi și Balogh, 2011, p. 1). Autorii citați anterior oferă o definiție largă a guvernanței colaborative, care este capabilă să acopere o varietate de sisteme de guvernanță, de la cooperarea interguvernamentală bazată pe politici sau pe programe, până la dezvoltarea regională care vizează un cadru teritorial specific și implicarea actorilor non-statali precum și la parteneriatele public-privat. Definiția lor descrie guvernanța colaborativă „ca procesele și structurile de luare a deciziilor și de gestionare a politicilor publice care implică indivizii în mod constructiv, cu ignorarea granițelor dintre agențiile publice, dintre nivelurile de guvernare și / sau sferele publice, private și civice cu scopul de a realiza un scop sau interes public care altfel nu putea fi realizat” (p. 2). Această definiție include și zonele metropolitane ca o formă de colaborare între unități-administrativ teritoriale deja existente. Majoritatea autorilor care investighează guvernanța colaborativă propun cadre analitice complexe compuse din mai multe dimensiuni comune, care sunt interconectate.

În timp ce literatura de specialitate privind guvernanța colaborativă oferă informații cu privire la dinamica colaborării și procesele subsumate ei, inclusiv factorii care stimulează cooperarea, ea se referă mai puțin sau chiar deloc la cadrele teritoriale create prin cooperare și la cum se încadrează acestea în sistemul administrativ teritorial mai larg al unei țări. în mod complementar, considerăm că zonele metropolitane trebuie înțelese și în contextul intercomunalității. O parte semnificativă a literaturii despre intercomunalitate este axată pe sistemul administrativ francez, unde intercomunalitatea este văzută ca o modalitate de a face față fragmentării administrative începând din secolul al XIX-lea (Le Saout, 2000; Sadran, 2005; Jouve, 2005). În Franța, sunt peste 36.700 de comune în total. Prin comparație, Italia are în jur de 8.100, iar Germania în jur de 12.200 (Cadiou, 2013). În Franța, cooperările intercomunale reprezintă structuri inter-municipale care acoperă mai multe comune (municipalități) care formează de obicei o singură zonă urbană. Există trei tipuri principale de intercomunalitate în Franța: comunități de comune, care acoperă în general zonele rurale, zonele urbane mici și unele zone periurbane și care impun restricții minime comunelor membre; comunități de aglomerare, care acoperă în general zonele urbane de dimensiuni medii; și comunitățile urbane, care acoperă în general cele mai mari zone urbane din Franța și impun cele mai cuprinzătoare constrângeri asupra comunelor membre (Cadiou, 2013).

Desage și Guéranger (2011) descriu intercomunalitățile drept „regimuri politice consensuale și municipaliste” (p. 165). Consensul dintre primarii care formează intercomunalitățile este esențial pentru luarea deciziilor, iar procesul de negociere dintre primari transcende, de obicei, diviziunile politice. Primarii și consilierii locali reprezintă în mare parte interesul propriilor comunități și, prin urmare, cadrul teritorial nou creat nu este adesea luat în considerare ca un nivel separat de membrii individuali. Desage și Guéranger susțin că primarii și consilierii locali sunt relativ pozitivi în ceea ce privește intercomunalitățile, în principal datorită faptului că implementarea anumitor proiecte mari de infrastructură este transferată la nivel inter-municipal. Autorii descriu un proces destul de opac de luare a deciziilor, în care deciziile sunt luate în spatele ușilor închise, care slăbește democrația locală și crește costurile. Această opinie exprimată de Desage și Guéranger (2011) este în prezent contestată de unii autori. Cadiou (2013) susține că este posibil să existe diferențe notabile în funcție de tipul de zonă la care ne referim – zonele metropolitane mari ar putea fi diferite de intercomunalitățile formate sau de comunele rurale. Acest tip de argumentare pare adevărat în lumina încercărilor altor actori non-publici interesați să devină parte a guvernanței la nivel metropolitan.

Scop investigație

În această sub-secțiune sunt incluse câteva întrebări de cercetare care au fost derivate atât din studiile de la nivel național care vizează zonele metropolitane și polii de creștere cât și pe baza literaturii de specialitate, în special cea care vizează guvernanța colaborativă și intercomunalitatea.

În ce măsură se poate vorbi despre o structură teritorială nouă – zona metropolitană, care este percepută de aleșii locali ca fiind distinctă de comunitățile din care provin?

Care sunt cei mai importanți factori care stimulează cooperarea la nivelul ZM Cluj?

Cum poate fi dezvoltată încrederea între actorii care reprezintă comunitățile locale din ZM, având în vedere lipsa unor tradiții vizând cooperarea și intercomunalitatea la nivelul administrațiilor locale din România?

Care este rolul rezultatelor intermediare în reiterarea importanței acțiunilor de tip colaborativ și a motivării actorilor comunitari de a continua colaborarea în vederea atingerii unor scopuri sau a realizării unor proiecte mai complexe?

Metodologie

Pentru analiza percepției aleșilor locali de la nivelul ZM Cluj a fost dezvoltat un ghid de interviu semi-structurat, conținând 21 de întrebări. Subiecții interviurilor au fost primarii comunităților rurale din ZM Cluj. Interviurile au fost realizate față în față, în perioada februarie – iunie 2018, de către cadre didactice din FSPAC la sediul FSPAC sau la sediul primăriilor din comunitățile de unde proveneau intervievații.

Dimensiuni folosite la analiză

a) Contextul în care are loc colaborarea și factorii care o pot stimula. Au fost abordate aici aspecte legate de cadrul legal și politicile publice care se leagă de cooperare teritorială, relații de putere și acces la resurse, experiențe trecute legate cooperare, precum și factori care stimulează sau inhibă cooperarea.

b) Procesele colaborative și dinamica colaborativă la nivelul ZM includ, dar nu sunt limitate la interacțiuni care vizează construirea încrederii între partenerii din ZM, planificarea strategică, dezvoltarea unei culturi a cooperării bazate pe valori împărtășite etc.

c) Rezultate, definite fără a face o distincție mai precisă între rezultate de proces, impact, precum și alte tipuri similare de concepte care se regăsesc în literatura de specialitate.

d) Mecanisme de feedback și adaptare care pot duce la modificări atât la nivelul contextului dar și în modul de funcționare a parteneriatului între membrii ZM.

Principalele rezultate obținute

Prima dimensiune a analizei pe bază de percepții a vizat contextul pentru cooperare la nivelul ZM Cluj și posibilii factori care stimulează sau dimpotrivă inhibă această cooperare.

Cadrul legal aplicabil ZM și cooperării metropolitane precum și alte politici publice relevante au fost amintite frecvent pe parcursul analizei și descrise ca reprezentând un factor de context puternic, care afectează configurarea cooperării la nivelul ZM Cluj. Trei aspecte legate de cadrul legislativ s-au desprins mai pregnant din discuții. În primul rând, cei intervievați au sesizat faptul că este nevoie de un cadrul legislativ actualizat și unitar, care să trateze integrat prevederile aplicabile ZM din România. Una din prevederile legale discutate ca având un impact semnificativ asupra colaborării în cadrul ZM este cea care se referă la mărimea ZM – ZM cuprinde teritoriul administrativ al orașului centru polarizator și al unităților administrativ-teritoriale cuprinse în zona de navetism a acestuia, la distanțe de până la 30 de km. În literatura de specialitate această distanță este evaluată ca fiind, cel puțin pe termen mediu și lung, prea mică (Ionescu-Heroiu et al., 2013b), nepermițând integrarea unor dinamici de dezvoltare viitoare. Cu toate acestea, cercetarea a evidențiat că această distanță poate fi considerată ca fiind prea mare. S-a argumentat că, comunitățile locale de la limita exterioară a ZM nu beneficiază de forța polarizatoare a municipiului Cluj-Napoca și că există prea puține legături între aceste comunități și oraș. În al doilea rând, intervievații au precizat că ar dori să existe la nivel național o discuție coerentă și structurată cu privire la procesul de reformă administrativ-teritorială din România. Aceștia au menționat că în cadrul organizațiilor asociative din care fac parte se discută necesitatea unei reforme administrativ-teritoriale, cu o clarificare a rolului fiecărui nivel administrativ precum și al cooperărilor în cadrul asociațiilor de dezvoltare intercomunitară, care nu au statut de unități administrativ-teritoriale. O a treia temă de discuția a vizat politica națională a polilor de creștere și rolul zonele metropolitane în contextul acestei politici. Aleșii locali par a fi familiarizați cu obiectivele, explicite și implicite, ale acestei politici. S-au declarat în general de acord cu o astfel de abordare, insistând că este un lucru pozitiv că orașele secundare ale României sunt ajutate să se dezvolte economic, reducând astfel din clivajele teritoriale existente de exemplu prin raportare la orașul capitală. S-a considerat însă că politica polilor de creștere nu a luat în considerare capacitatea administrativă scăzută și lipsa unei posibilități reale de co-finanțare a unor proiecte la nivelul comunităților rurale.

Cercetarea a scos în evidență asimetriile de putere, informații și resurse existente la nivelul ZM Cluj, oferind numeroase exemple în acest sens. Pare să existe o percepție generalizată la nivelul reprezentanților comunităților rurale că acestea nu sunt pe o poziție egală cu orașul. Asimetria în ceea ce privește resursele disponibile, în special cele financiare, se pliază de asemenea pe clivajul urban-rural. A reieșit că există pe de o parte o discrepanță financiară semnificativă între resursele municipiului Cluj-Napoca și respectiv cele ale comunităților rurale din ZM, indiferent de mărimea acestora. Pe de altă parte, avem acces inegal la resurse financiare și la nivel intra-rural. Comunitățile mari și localizate în inelul 1 au o bază fiscală mai largă și beneficiază în același timp și de efecte de tip slippover (propagare sau revărsare) în ceea ce privește dezvoltarea economică locală. În același timp însă comunitățile mici nu au o independență financiară, în cazul unora punându-se chiar problema sustenabilității financiare dincolo de oferirea unor servicii publice de bază. Acest acces inegal al comunităților la resurse financiare are un impact direct asupra capacității acestora de a participa în proiecte cu finanțare europeană, acolo unde se solicită o co-finanțare.

Un factor important pentru înțelegerea contextului în care se plasează ZM Cluj se referă la încrederea care există între comunitățile care formează asocierea. Din cercetare a reieșit că tema încrederii între parteneri este importantă. La nivel internațional, bunele practici legate de cooperare interguvernamentală relevă faptul că încrederea se formează / consolidează de-a lungul implementării incrementale a unor proiecte comune (la început acestea pot fi mai puțin ambițioase). În condițiile în care numărul acestor proiecte nu este foarte mare, intervievații au opinat că ar fi nevoie de mecanisme soft care să permită un astfel de proces și interacțiuni. Un aspect pozitiv este faptul că au analiza nu a identificat conflicte semnificative. Puținele exemple menționate au fost izolate și legate de dispute politice care nu vizează direct ZM. Anumite teme vehiculate, precum fuziunea comunelor periurbane, sunt sensibile în ceea ce privește consolidarea încrederii și a deschiderii spre dialog.

În ceea ce privește factorii care pot favoriza cooperarea metropolitană, literatura menționează cel mai adesea leadershipul. Pentru acest tip de parteneriat, este important să existe un lider sau o instituție care să-și asume conducerea în numele structurii de tip colaborativ. Mai mulți respondenți au menționat că ar putea exista o asemenea conducere emergentă din partea directorului zonei metropolitane. Această poziție pare a fi mai degrabă metropolitană decât municipală și, prin urmare, există șanse ca acesta să dezvolte o singură voce pentru comunitatea metropolitană (în măsura în care directorul ZM Cluj dispune de susținerea instituționala necesară). În prezent, intervievații au arătat că preferă mai degrabă să fie vocile propriilor comunități și să-și poată apăra propria poziție la nivel metropolitan.

Au existat mai multe domenii de politică publică în care cercetarea a scos în evidență că este posibil și de dorit să apară cooperare, din cauza unor avantaje practice evidente: traficul și mobilitatea urbană, planificarea spațială și accesul la facilitățile / infrastructura de agrement. Au fost voci care au discutat despre conceptul de comasare a serviciilor în locul comasării comunităților mici.

În acest context al posibilelor domenii de politică publică pentru cooperare, mai mulți intervievați au discutat și despre ideea interdependenței dintre comunități. Aceștia au recunoscut că bunăstarea individuală a comunităților lor depinde de modul în care zona metropolitană în ansamblul său abordează problemele care afectează calitatea vieții. Cel puțin la nivel discursiv aceștia au fost de acord că viitorul aparține zonei metropolitane în ansamblu și nu comunităților individuale. Cu toate acestea, intervievații doresc ca nivelul actual de autonomie al comunităților din care provin să nu se modifice.

A doua dimensiune investigată în cadrul acestei cercetări se referă la procese și acțiuni de tip colaborativ. Am inclus o mare varietate de procese și acțiuni mai ales pentru că nu există nicio cercetare în România cu privire la aceste aspecte. Nu toate procesele și acțiunile au fost abordate în timpul fiecărui interviu.

Dialogul față în față între actorii implicați în cooperare este discutat în literatura de specialitate ca fiind esențial. S-a opinat că o frecvență mai mare a întâlnirilor precum și o participare constantă a acelorași persoane din partea comunităților la aceste întâlniri ar contribui la îmbunătățirea dialogului și cooperării.

S-a discutat cu intervievații și despre activități specifice prin intermediul cărora poate fi construită încrederea. Intervievații au precizat că există două precondiții pentru activități / procese care vizează cultivarea încrederii: a) stabilirea unor posibilități de interacționare între membrii ZM dincolo de ședințele de Consiliu director; b) existența unei persoane, de ex. directorul general al ZM, care să își asume în mod formal această sarcină.

Angajamentul față de proces este esențial pentru succesul colaborării. În cazul zonei metropolitane analizate, a fost clar că angajamentul este legat de motivația inițială de participare. Nu toți cei intervievați au oferit o justificare precisă vizavi de motivele implicării în parteneriat ci mai degrabă s-a făcut referire la un context incert, în care nu e clar cine ce câștigă sau pierde. În strânsă legătură cu angajamentul și implicarea este și problema „dreptului de proprietate” asupra acestui proces. Cercetarea a relevat că există și comunități care se identifică în acest proces cu niște observatori externi, prea puțin implicați direct în dinamicile de la nivelul ZM Cluj.

O temă care a apărut în cadrul interviurilor în strânsă legătură cu implicarea / angajamentul este cea a caracterului voluntar al cooperării. Desigur, cooperarea între UAT-uri în cadrul zonelor metropolitane este din punct de vedere legal voluntară. La nivel de percepție însă s-a discutat despre faptul că a existat o oarecare presiune în perioada anilor 2008, chiar și simbolică, de a face parte din aceste ADI-uri. Cei intervievați au considerat că fără această participare, includerea în planificarea strategică și proiectele aferente polului de creștere Cluj-Napoca nu ar fi posibilă. Unii primari au menționat că dacă în perioada de început a ZM au existat tentative de plecare ca răspuns la nemulțumiri, în prezent astfel de gesturi ar fi privite ca ciudate. Pe de altă parte, la nivel național, au existat îngrijorări vizavi de acest caracter voluntar al participării comunităților locale la zonele metropolitane ale polilor de creștere (Ionescu-Heroiu et al., 2013b), datorită existenței pericolului ca anumite comunități importante pentru o construcție metropolitană coerentă să nu participe. În contextul cercetării noastre de la nivelul ZM Cluj-Napoca, acest pericol este mai degrabă ipotetic.

Înțelegerea comună (cu privire la priorități, valori și viziune) și planificarea strategică sunt strâns legate între ele. Dezvoltarea unei viziuni comune pentru ceea ce trebuie atins ca parte a parteneriatului la nivel metropolitan este de fapt un prim pas către o planificare strategică de succes. Din interviurile noastre am aflat că planificarea strategică la nivel metropolitan este văzută ca un exercițiu relativ tehnic și specializat, realizat de experți. Procesul nu este participativ în esența sa și este văzut mai degrabă ca un scop în sine decât ca un mijloc. Toți cei intervievați au fost de acord că, deși au fost consultați formal în timpul planificării strategice la nivel metropolitan, este vorba în mare parte despre ce proiecte trebuie incluse în strategie pentru comunitățile lor. S-a conturat concluzia că un proces de creare a unei viziuni comune, împărtășite de toți actorii implicați, ar reprezenta un lucru benefic.

O întrebare specifică din ghidul de interviu legată de procesul de planificare strategică a vizat specializarea funcțională a comunităților din ZM Cluj. Intervievații au fost întrebați dacă în cadrul planificării strategice la nivel de ZM au fost consultați sau au discutat despre rolul fiecărei comunități în cadrul economiei metropolitane și despre conexiunile dintre comunitățile cu o specializare asemănătoare. Din răspunsurile oferite s-a conturat faptul că pentru câteva comunități există deja definită incipient o specializare funcțională (chiar și la stadiul de aspirație pentru viitor). O altă concluzie a cercetării vizavi de specializarea funcțională a fost că ea ar trebui să devină punctul principal de interes în cadrul procesului de planificare strategică de la nivelul ZM Cluj.

Internalizarea importanței cooperării de către partenerii din zona metropolitană este extrem de importantă. Dacă cooperarea este percepută ca o condiție impusă, atunci contribuția membrilor parteneriatului la succesul ei este de obicei mult redusă. Cu toate acestea, la nivel de discurs, aleșii locali au arătat că, cooperarea este bună și esențială pentru dezvoltare și că își doresc ca ea să funcționeze în viitor. Acest element este important, pentru că construiește o bază pe care se pot construi proiecte operaționale viitoare.

Cea de a treia dimensiune pe baza căreia a fost realizată analiza vizează impacturile și rezultatele. La nivelul literaturii de specialitate această dimensiune nu este foarte bine articulată, deoarece există o confuzie terminologică între impacturi, rezultate, efecte (Cisneros, 2019) precum și cu privire la orizontul de timp la nivelul căruia estimăm aceste concepte (scurt, mediu sau lung), la caracterul intenționat sau neintenționat al acestora etc. În cadrul ghidului de interviu ne-am referit în principal la efecte anticipate/intenționate aferente orizontului de timp scurt și mediu. Din cercetare a reieșit că au existat de-a lungul timpului două tipuri de efecte sau beneficii: a) Beneficii indirecte, obținute de câteva comunități locale ca urmare a implementării unor proiecte finanțate din POR de municipiul Cluj-Napoca, în exercițiul financiar al UE 2007-2013. b) Realizarea unor documente strategice cu caracter integrat, precum Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană (SIDU) și Planul Urban de Mobilitate Durabilă (PUMD). Atât SIDU cât și PUMD au fost descrise ca având o acoperire metropolitană reală, cel puțin din perspectiva nevoilor identificate. Există o percepție reținuta în ceea ce privește două dintre obiectivele asumate de ZM și anume dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol; și participarea echilibrată a tuturor comunelor la procesul de dezvoltare socio-economică.

O ultimă dimensiune analizată în cadrul cercetării a vizat mecanismele de feedback și de adaptare la șocuri sau stresori. Această discuție referitoare la capacitatea de adaptare este foarte relevantă în contextul în care se discută în literatura de specialitate dar și în practică despre reziliența instituțiilor și a comunităților. În acest context vorbim de două tipuri diferite de adaptare: adaptarea la impacturile generate de regimul de guvernare colaborativă; și potențialul de adaptare la nivelul regimului de guvernare colaborativă în sine (Cisneros, 2019) Aceste discuții sunt în fază relativ incipientă chiar și la nivelul literaturii de specialitate. De aceea am preferat să includem în ghidul de interviu o singură întrebare destul de generală pe această temă. Întrebarea a solicitat respondenților să descrie și să comenteze orice schimbare percepută de ei pe parcursul ultimilor 7 ani (sau și un orizont mai scurt, depinzând de durata mandatului/mandatelor ca primar) cu privire la itemii care definesc contextul sau factorii care promovează cooperarea, ca rezultat al proceselor și dinamicilor de la nivel metropolitan. Unii intervievați au arătat că percep, chiar dacă timid, o schimbare în filozofia cooperării la nivel metropolitan – dacă în 2008 era vorba pur și simplu de un răspuns mecanic la politica guvernului central de promovare a polilor de creștere, se conturează acum o retorică a cooperării și a parteneriatului de jos în sus. În acest context, în special după 2013, dincolo de priorități stabilite pentru a atrage fondurile de coeziune, există loc și pentru procese cu adevărat deliberative și democratice la nivelul ZM. Este vorba despre stabilirea unor priorități prin negociere și dezbateri transparente, care să plece de la nevoile reale ale cetățenilor. Aceste răspunsuri sunt oarecum aliniate și la sugestiile unor studii anterioare, care arată că politica polilor de creștere ar trebui să fie mai mult despre oameni și nevoile acestora (Ionescu-Heroiu et al., 2013b). Un alt subiect abordat de intervievați se referă la extinderea cooperării la nivel metropolitan astfel încât să includă și agenți privați, cum ar fi clusterele, companii multinaționale, ONG-uri etc. Intervievații au observat că cadrul legal existent nu permite ca acești actori privați să facă parte din structura instituțională formală dar au menționat dinamici la nivelul ZM unde discuțiile cu aceștia au ajutat la clarificarea unor priorități locale dar care sunt apoi enunțate în context metropolitan.

Scurte concluzii pe baza analizei percepției aleșilor locali privind funcționarea și viitorul ZM Cluj din perspectiva guvernanței colaborative

În partea introductivă a studiului au fost enunțate patru întrebări de cercetare, dezvoltate în strânsă legătură cu dimensiunile investigate prin interviu. Mai jos se regăsește o sinteză a principalelor concluzii vizavi de aceste patru întrebări majore de cercetare.

Prima întrebare de cercetare este – În ce măsură putem vorbi despre un nou cadru teritorial – zona metropolitană, care este percepută de primari ca fiind distinctă față de propriile lor comunități? În literatura franceză despre intercomunalitate, cea mai semnificativă limitare a cooperării autentice a fost faptul că primarii și reprezentanții locali ai comunităților din structurile de asociere sunt preocupați doar de interesele comunităților pe care le reprezintă și nu de interesele zonei metropolitane în ansamblul său. Într-un astfel de context, este dificil să vorbim despre o asociere cu o identitate autentică, separată de identitatea comunităților locale membre. Aceeași situație pare să se regăsească și în România, cel puțin la nivelul ZM Cluj-Napoca. Discursul intervievaților a fost în multiple ocazii despre oraș versus noi, ceilalți sau despre comunitățile care câștigă din acest proces de metropolizare versus cele care pierd sau nu câștigă nimic. Garanțiile legale puternice în favoarea autonomiei locale, însoțite de o tradiție de neîncredere și lipsă de cooperare la nivel local, fac ca zona metropolitană să fie problematică drept cadru de colaborare. Cercetarea a scos în evidență că în viitor e nevoie de mecanisme soft în vederea dezvoltării și asumării unei identități comune la nivelul ZM Cluj.

Literatura de specialitate vizând analiza rețelelor sociale discută despre câteva atribute ale acestor rețele care pot fi folosite pentru a înțelege mai bine cum se poate construi o identitate separată și distinctă pentru ZM Cluj. Aceste atribute, relevante în contextul acestei discuții sunt: centralizarea, diversitatea și densitatea. Centralizarea descrie măsura în care o rețea se organizează în jurul nodurilor specifice (Scott, 2000). O rețea centralizată va prezenta câțiva actori care participă dintr-o proporție mare a conexiunilor din rețea. ZM Cluj este în mod evident o rețea centralizată, municipiul Cluj-Napoca fiind probabil nodul în jurul căruia se organizează rețeaua. Acest lucru înseamnă, cuplat cu o încredere limitată, că unii actori se pot percepe ca simplii spectatori și nu vor privi zona metropolitană ca pe un proiect comun. Diversitatea se referă la caracterul eterogen al membrilor. Pe de o parte, s-ar putea crede că rețeaua studiată (ZM Cluj în speță) este puțin diversă, fiind vorba despre autorități publice. Cu toate acestea, ele se deosebesc semnificativ în termeni de capacitate administrativă, putere formală și informală, acces la resurse financiare și nu numai. Această diversitate poate și ea să contribuie la dificultatea cultivării unor viziuni comune și proiecte împărtășite de toți membrii. Densitatea se referă la numărul de interacțiuni dintre membri. Din interviuri a reieșit că acesta este relativ limitat. Și acest lucru poate contribui la lipsa internalizării zonei metropolitane ca pe un bun comun tuturor partenerilor. Este nevoie de cercetări suplimentare pe această temă.

A doua întrebare de cercetare a fost – Care sunt cei mai importanți factori care stimulează cooperarea la nivel metropolitan? Acești factori sunt importanți, deoarece pot deopotrivă împiedica sau favoriza cooperarea. Analiza noastră a scos la iveală faptul că, probabil, cel mai important factor, și anume leadershipul, este emergent . Atâta timp cât comunitățile funcționează după o logică individualistă, este dificil ca o astfel de conducere să fie dezvoltată în viitorul apropiat. Este interesant faptul că niciunul dintre cei intervievați nu vorbește despre concurența dintre comunitățile membre. Este mai degrabă un climat național de neîncredere și lipsă de tradiție în ceea ce privește cooperarea, chiar și în cadrul unor proiecte / inițiative mici. Ceea ce pare să țină pe toată lumea implicată este presiunea sau teama de a pierde oportunități, finanțări sau proiecte asociate cu politica polilor de creștere de la nivel național.

O a treia întrebare de cercetare s-a referit la încredere și cum se poate dezvolta încrederea în rândul actorilor participanți, având în vedere climatul de neîncredere și antagonism care caracterizează în prezent relațiile la nivel național, local și metropolitan. Literatura este destul de limitată în ceea ce privește strategiile specifice care pot fi utilizate. Dialogul este considerat important, cu toate acestea, cel puțin pentru moment nu există prea multe oportunități formale în afară de întâlnirile/ședințele oficiale de la nivelul structurilor metropolitane. În opinia noastră, încrederea trebuie să aibă legătură în cazul ZM Cluj cu modul în care orașul ca factor polarizator și partener principal se poziționează față de restul comunităților membre în termeni de respect, gesturi și acțiuni simbolice care vizează egalitatea dintre parteneri și cultivarea unor oportunități, chiar și simbolice, pentru interacțiuni între toți membrii ZM (creșterea densității rețelei, dacă folosim cadrul conceptual introdus vizavi de prima întrebare de cercetare). Mai ales comunitățile rurale mai puțin dezvoltate din inelul 2, au menționat de mai multe ori în contextul cercetării, . dorința de a li se recunoaște potențialul pentru a contribui la dezvoltarea ZM Cluj în viitor.

O a patra și ultima întrebare de cercetare abordează rolul rezultatelor / rezultatelor intermediare în consolidarea acțiunilor de colaborare și motivarea actorilor pentru a urmări obiective comune mai complexe. Din cercetare nu a rezultat, la acest moment, capacitatea de a enumera rezultate sau impacturi concrete/semnificative. Orașul este mai bine poziționat în acest sens – pare să aibă o viziune de ansamblu asupra a ceea ce s-a realizat până acum la nivel de ZM. Acest lucru pare să confirme percepția că orașul este partenerul principal al acestei asocieri. În termenii literaturii vizând rețelele sociale, orașul este nodul principal într-o rețea centralizată, având puterea (cel puțin la nivel de percepției) de a redirecționa anumite resurse și oportunități către anumiți membrii ai ZM. De asemenea, a fost clar că unele dintre impacturile numite de oraș nu sunt percepute de ceilalți parteneri ca rezultate semnificative pentru întreaga zonă metropolitană, ci mai degrabă pentru oraș. Această cercetare este una preliminară și exploratorie. Ea are meritul de a reprezenta în România o primă încercare de investigare empirică a modului în care guvernarea de tip colaborativ funcționează în cadrul unei zone metropolitane atașate unui pol de creștere și anume municipiul Cluj-Napoca.

Analiza activității economice la nivelul ZM Cluj

Analiza activității economice a ariei rurale a Zonei Metropolitane Cluj este realizată utilizând date ale Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru unitățile economice active având sediul fiscal pe raza comunelor componente. Pentru această analiză s-au utilizat date referitoare le cifra de afaceri a unităților active care au depus bilanțuri, numărul de angajați și profitul brut al acestora.

Structura economiei locale

Structura activităților economice din aria rurală a ZM Cluj (date finale de la nivelul anului 2017) indică o importantă specializare în activități industriale și comerciale:

Mai mult de jumătate din totalul angajaților firmelor private cu sediile în aria rurală a ZMC activează în sectoarele Industrie (33%) și Comerț (23%);

Cele două sectoare generează împreună aproape 70% din cifra de afaceri a unităților locale active (40% Industrie + 28% Comerț).

Celelalte sectoare de specializare sunt cele al Transporturilor și depozitării și cel al Construcțiilor. Împreună, aceste două sectoare generează peste 30% din profiturile brute ale firmelor locale (17% construcții și 14% Transport și depozitare).

Figura – Structura angajați rural ZMC

Figura – Firme-distribuție pe sectoare

Figura – Cifra de afaceri/ structura

Diferențe structurale față de economia municipiului Cluj-Napoca

Profilul economiei din aria rurală a ZMC este diferit de cel al zonei urbane. Pe lângă diferența importantă de scală (de 6 ori mai mulți angajați în firmele din aria urbană vs. cea rurală – de menționat aici și sistemul de raportare în funcție de sediul social ca limită a cercetării de față), diferența de structură este semnificativă – economia municipiului este una cu o componenta preponderentă a serviciilor, cu o dezvoltare importantă a activităților asimilabile economiei bazate pe cunoaștere, în timp ce economia zonei rurale este specializată în industrie și activități comerciale.

Modificările structurale în economia zonei metropolitane sunt complementare în relația urban-rural. Dacă economia municipiului cunoaște o dezindustrializare dintr-o perspectivă pe termen lung, analiza pe o perioadă mai scurtă de timp (2008 – perioada prezentă) arată o modificare a structurii economiei ariei rurale a ZMC – o creștere importantă a componentei industriale, dar și a serviciilor, în detrimentul activităților comerciale.

Tabel . Ponderi – modificări în structura activităților economice – aria rurală a ZM Cluj (procent din total)

Ponderea sectorului comercial al ariei rurale a ZM Cluj se reduce structural cu 11% în termen de angajați și 13% în termeni de cifra de afaceri. Modificarea structurală este generată de ratele de creștere mai ridicate din cele doua sectoare sus-amintite, în condițiile unei creșteri economice generalizate la nivelul ZM Cluj.

Activitate economică la nivel de UAT

Cea mai mare parte a activității economice este concentrată în inelul 1 al ZM Cluj (compus din comunele: Apahida, Baciu, Chinteni, Feleacu și Florești). 74% din totalul firmelor înregistrate și aproape două treimi din totalul angajaților activează în această arie geografică.

Figura – Număr angajați 2017

Figura – Număr firme

Florești este comuna cu cea mai intensă activitate economică – cel mai mare număr de firme și angajați ai acestora din întreaga arie rurală a ZM Cluj.

Peste 85% din totalul angajaților si 80% din firme se concentrează în cinci din cele 19 comune componente ale ZM Cluj: Apahida, Baciu, Jucu, Florești și Gilău.

Evoluția economiei locale

Figura – Număr firme

Numărul de firme din aria rurală a ZM Cluj s-a dublat în perioada 2011-2017, în timp ce numărul de angajați este mai mare cu peste 60% – rate de dezvoltare foarte ridicate.

Figura – Număr angajați

Figura – Cifra de afaceri (lei)

Cifra de afaceri a unităților locale are o rata de creștere mai mult decât dublă față de perioada de bază, în timp ce profiturile au crescut de 3,5 ori – date în termeni nominali (neactualizat cu inflația).

Figura – Profit brut (lei)

Rate de creștere, comparație Cluj-Napoca vs. aria rurală a ZM Cluj:

Număr angajați + 22% Cluj-Napoca vs. + 63% rural ZM Cluj

Cifra de afaceri +47% Cluj-Napoca vs. +124% rural ZM Cluj

Număr firme +12% Cluj-Napoca vs. + 93% rural ZM Cluj

Profituri +132% Cluj-Napoca vs. + 254% rural ZM Cluj

Sinteza evoluțiilor la nivelul sectoarelor de activitate

Evoluții ale numărului de angajați:

creștere cu 63% față de 2011;

dublare a numărului de angajați în Industrie;

creștere cu 80% a numărului de angajați în Construcții;

creștere cu 10% a numărului de angajați în activități Comerciale;

dublare a numărului angajaților în sectoarele aferente Serviciilor.

Firme:

numărul firmelor înregistrate este aproape dublu față de perioada de referință;

industrie: dublare a numărului de firme;

construcții: + 80%;

comerț: + 50%;

servicii: + 130% – cu o triplare a numărului de firme din sectorul Informațiilor; și comunicațiilor.

Cifra de afaceri

cifra de afaceri a firmelor din aria rurală a ZM Cluj a crescut de peste două ori în perioada de analiză, creștere generată în principal de sectoarele Industrial și cel al Serviciilor, care înregistrează valori triple față de 2011 (în termeni nominali), în timp ce în sectoarele Construcții și Comerț creșterile sunt de 70%, respectiv 50%.

Profituri

profiturile firmelor înregistrează cele mai mari creșteri în perioada de analiză – acestea au fost de peste 3,5 ori mai mari în termeni nominali în 2017 față de 2011.

serviciile sunt cele care generează cea mai mare parte a profiturilor, având și cea mai mare rată de creștere – valori de cinci ori mai mari decât în perioada de bază. Profiturile firmelor din sectorul construcțiilor au crescut de aproape patru ori, în timp ce al celor industriale și comerciale au crescut de aproape trei ori.

Analiza performanțelor economiei locale

Analiza performanțelor economiei locale are ca scop identificarea acelor domenii în care economia prezintă avantaje comparative și competitive (concentrare și rate de evoluție superioare ariei de referință), dar și identificarea acelor domenii necompetitive, sau aflate în pierdere de competitivitate. Aria de referință utilizată în comparație este economia națională.

Observații:

în termeni de angajați la nivelul ZM Cluj există o concentrare importantă de activități în Industria prelucrătoare, Comerț, Construcții și Transport și depozitare, comparat cu aria de referință – acestea sunt ariile preponderente de specializare ale economiei locale;

dezvoltarea imobiliară observabilă la nivelul zonei este în directă legătură cu evoluția sectorul Construcțiilor, care este suprareprezentat la nivel local, comparat cu nivelul de referință (atât la nivel de număr de angajați, cât și al cifrei de afaceri); la nivel de angajați, însă, sectorul Tranzacții imobiliare nu are un nivel de concentrare ridicat – este foarte posibil ca municipiul Cluj-Napoca să găzduiască serviciile care susțin tranzacțiile din domeniul imobiliar, într-o mai mare măsură decât aria rurală.

rate de evoluție peste cele naționale în marea majoritate a sectoarelor economiei locale, ceea ce arată că economia locală are multiple surse de avantaj competitiv la nivel sectorial: sectoarele industrial, al construcțiilor, al transporturilor, cel comercial dar și un număr important din cele aferente serviciilor.

sectoarele economiei ZM Cluj sunt foarte competitive la nivel de output / cifra de afaceri – comparat cu nivelul de referință / național.

Utilizând valorile indicatorilor concentrării și competitivității în cazul variabilei număr de angajați ai sectoarelor se poate realiza o grupare a sectoarelor dar și a activităților economice în 4 categorii posibile (dezvoltare, transformare, perspectiva și declin / problematic). Observăm că marea majoritate a sectoarelor sunt situate în aria celor aflate în dezvoltare, prezentând atât o concentrare ridicată, cât și un nivel ridicat de competitivitate.

Aceasta relevă avantaj competitiv ridicat în majoritatea ariilor de specializare locale.

Alți indicatori

Șomaj / ocupare a forței de muncă

Tabel . Ponderea șomerilor din totalul resurselor de muncă

Sursa datelor: INS

Valorile de mai sus indică ponderea șomerilor în totalul resurselor de muncă. Acesta este un indicator statistic, exprimat în procente și determinat prin raportarea numărului șomerilor înregistrați la totalul populației după domiciliu cu vârsta cuprinsă între 18-62 ani la 1 ianuarie și 1 iulie a fiecărui an. Valorile indicatorului sunt reduse în majoritatea localităților componente ale ZM Cluj, cu patru excepții: Ciurila (16%), Vultureni (14%), Sânpaul (8%) și Petreștii de Jos (10%).

Tabel .

Sursa datelor: INS si DPFBL

Tabelul de mai sus arată că ariile rurale din ZMC cu un nivel ridicat al șomajului înregistrează și valori ridicate ale cheltuielilor autorităților locale cu asistența socială pe locuitor.

Număr de locuințe terminate

Un alt indicator pentru nivelul de dezvoltare economică locală este cel al numărului de locuințe terminate – acesta oferă indicii asupra atractivității localităților pentru noi rezidenți.

Tabel . Numărul locuințelor terminate

Sursa datelor: INS

Scurte concluzii

Modificările structurale, dar și evoluțiile în economia zonei metropolitane sunt complementare în relația urban-rural – economia ariei rurale cunoaște o specializare în industrie și activități comerciale, în timp ce economia municipiului a devenit de-a lungul timpului una cu o componenta preponderentă a serviciilor (cu un grad de creștere important în activitățile asimilabile economiei bazate pe cunoaștere).

Evoluțiile nu sunt distribuite uniform, ”motoarele” creșterii economice în aria rurală a ZMC fiind comunele Apahida, Baciu, Jucu, Florești și Gilău – peste 85% din totalul angajaților si 80% din firme se concentrează în cinci din cele 19 comune componente ale Zonei (Florești fiind comuna cu cea mai intensă activitate economică). Dacă în anii precedenți se putea vorbi despre un proces de ”concentrare / cauzalitate cumulativă” în care polul de dezvoltare aspira resursele zonei limitrofe, efectele concentrării economice inițiale încep să fie difuzate în aria de imediată proximitate, cu efecte pozitive, de scală, asupra economiei ZM Cluj.

Calitatea vieții la nivelul ZM Cluj – percepția locuitorilor

Calitatea vieții este un concept central care stă în ultimii ani la baza strategiilor de dezvoltare ale orașelor și a comunităților locale. O calitate a vieții crescută reprezintă un atu puternic pentru atragerea și retenția forței de muncă educate și un avantaj competitiv în ceea ce privește investițiile și localizarea unor afaceri cu valoare ridicată pentru economia locală în comunitățile respective. La nivelul zonelor metropolitane, fluxurile de navetă atât dinspre oraș înspre mediul rural cât și invers sunt puternic influențate nu dor de condițiile economiei metropolitane – locurile de muncă disponibile ci și de elemente care se leagă de modul în care rezidenții evaluează calitatea vieții în comunitatea de rezidență dar și în zona metropolitană precum și calitatea infrastructurii și a serviciilor publice.

La nivel internațional și european există mai mulți indici de măsurare a calității vieții (OECD, GALUP, Comisia Europeană). Acești indici conțin de obicei un mix de indicatori obiectivi și de percepție. Indicatorii subiectivi, de percepție sunt tot atât de importanți precum cei obiectivi, bazați pe date statistice pentru că percepția influențează decizii și comportamente individuale ale rezidenților zonelor metropolitane. De cele mai multe ori municipalitățile sau organizații non-publice aplică în mod repetat pe perioade lungi de timp diverși indicatori cu scopul de a obține date comparabile pentru analize longitudinale precum și pentru a putea constata anumite tendințe în ceea ce privește evoluția anumitor indicatori din cadrul indicelui.

La nivelul municipiului Cluj-Napoca conceptul de calitate a vieții este în centrul strategiei de dezvoltare pe termen mediu și lung a orașului care se află în prezent în vigoare (orizont de timp 2014-2020). Acest concept strategic nu se va modifica nici în următoarea strategie pe termen mediu. Calitatea vieții a fost măsurată începând cu anul 2007 de mai multe ori, pe baza unei metodologii proprii, prin studii realizate de FSPAC/UBB.

Metodologia

Prezenta cercetare se dorește o replicare a studiului privind calitatea vieții de la nivelul municipiului Cluj-Napoca la nivelul comunităților din mediul rural care constituie ZM Cluj. Cercetarea este una exploratorie, eșantionarea fiind una non-probabilistică, de conveniență, pe baza unui chestionar auto-administrat. Un număr de 5.156 de respondenți din cele 19 comune au ales să răspundă întrebărilor din chestionar. Respondenții sunt atât bărbați cât și femei, în proporție de 27,8%, respectiv 68,5%. Vârstele sunt cuprinse între 18 și 96 de ani, iar distribuția respondenților pe cele două inele se prezintă astfel: 2.254 de respondenți în comunele din inelul 1 și 2.902 în cazul comunelor din inelul 2.

Structura chestionarului auto-administrat este similară cu cea a unor instrumente de măsurare a calității vieții de la nivel internațional. Trebuie menționat că chestionarul a fost construit pentru a oferi date comparative, acolo unde a fost posibil, cu cele de la nivelul municipiului Cluj-Napoca. De asemenea, chestionarul de față include numai întrebări de percepție. Chestionarul este structurat pe următoarele dimensiuni: General – evaluarea satisfacției față de viață; stil de viață; familie; siguranță și libertate; calitatea sistemului de sănătate; sănătatea fizică; educația; calitatea mediului; calitatea guvernării; trafic (selectiv pentru respondenții din Florești, Apahida și Baciu); prosperitate economică; locul de muncă; utilizarea internetului și guvernare electronică; date socio-demografice care conțin și un calup de întrebări cu privire la navetism, extrem de importante pentru înțelegea unor dinamici la nivelul ZM Cluj.

Rezultate principale obținute

În această secțiune vom prezenta în mod succint datele obținute pe unele dintre dimensiunile importante ale studiului pentru ZM Cluj.

O primă dimensiune analizată aici vizează navetismul. Răspunsurile din chestionar care au vizat navetismul indică că în peste 75% dintre gospodării, cel puțin un adult lucrează sau studiază în Cluj-Napoca, iar în peste 55% există cel puțin un copil care învață în Cluj-Napoca. Aceste date completează informațiile din studiul 1, cel cu decidenții locali din comunitățile rurale ale ZM Cluj, care au opinat că sistemul școlar deficitar este cel care determină mulți părinți să își ducă copiii la școală la Cluj. De asemenea, lipsa locurilor de muncă sau existența unor locuri de muncă prea puțin atractive contribuie și ele la fluxurile zilnice de navetă dinspre mediul rural din ZM Cluj înspre municipiul Cluj-Napoca. Aceste date, deși nu provin de la un eșantion reprezentativ statistic sunt importante în contextul în care nu există statistici oficiale despre navetism. Este de asemenea important de reținut că cei mai mulți respondenți preferă să călătorească la Cluj-Napoca cu autoturismul (52,5%), urmați de cei care preferă să folosească autobuzul sau microbuzul (42,8%).

Figura –

Figura –

În ceea ce privește satisfacția generală, nu se remarcă diferențe semnificative comparativ cu municipiul Cluj-Napoca. Cei mai mulți dintre respondenți, mai precis 72,14% sunt mulțumiți de felul în care trăiesc (78% la nivelul municipiului Cluj-Napoca). Persoanele intervievate sunt optimiste că în viitor vor trăi aproximativ la fel (47,37%) (42% la nivelul municipiului) sau ceva mai bine (32,86%) (33,1% la nivelul municipiului). În ceea ce privește aspectele individuale ale vieții lor, majoritatea respondenților se declară mulțumiți sau foarte mulțumiți cu privire la fiecare dintre acestea. Cele mai slab evaluate categorii sunt nivelul de trai, cu 29,6% dintre respondenți declarându-se puțin sau deloc mulțumiți, situația economică personală, cu 28,5%, și locul de muncă 27,4%. Aspectele negative legate de locurile de muncă erau anticipate și de răspunsurile privind navetismul spre oraș. Nivelul comparabil de satisfacție generală din rural este un lucru pozitiv, arătând că clivajele urban-rural deși semnificative, nu au impact atât de puternic asupra satisfacției generale și optimismului rezidenților din zona rurală a ZM Cluj.

Figura –

Figura –

Din secțiunea stil de viață, am selectat întrebările care vizează activitățile culturale și de petrecere a timpului liber. Desigur, răspunsurile indică alegeri personale. Cu toate acestea, lipsa participării la evenimente culturale și de recreere este corelată și cu lipsa infrastructurii pentru aceste activități la nivelul ruralului (acest lucru va fi evidențiat într-o altă secțiune). În ceea ce privește stilul de viață și implicarea în diferite activități zilnice, la nivelul comunităților rurale din ZM Cluj apar câteva diferențe față de municipiul Cluj-Napoca. Este vorba în special despre percepția cu privire la participarea la activități culturale și de recreere. Astfel, numai 10,89% dintre respondenți sunt complet de acord că participă la suficiente activități culturale (16,7% la nivelul municipiului). Aproape 75% dintre respondenți nu își petrec deloc timp participând la activități culturale. În ceea ce privește recreerea și îngrijirea personală, 79,62% dintre respondenți au declarat că își dedică mai puțin de 2 ore pe zi acestor activități.

Figura –

Figura –

Figura –

Siguranța este un aspect esențial vizavi de calitatea vieții. Modul în care rezidenții percep nivelul de siguranță în comunitatea din care provin precum și siguranța în zonele urbane le influențează deciziile și comportamentul vizavi de locuire, alegerea școlii pentru copii, petrecerea timpului liber etc. În general respondenții se simt în siguranță în cele mai multe situații din viața lor de zi cu zi. Procentele sunt relativ similare pentru urban și ruralul din ZM Cluj. Excepția constă în sentimentul de siguranță în trafic, aproape jumătate dintre respondenți (49,44%) raportând că sunt puțin sau deloc mulțumiți cu siguranța lor în trafic (18,1% în urban). Este posibil ca diferența urban-rural vizavi de siguranța în trafic să se datoreze faptului că cei care fac naveta petrec mai mult timp în trafic zilnic și nu au în multe situații alternativa transportului în comun.

Figura –

Figura –

Percepția cetățenilor cu privire la sistemul de sănătate și educație dintr-o comunitate influențează deciziile acestora cu privire la locul unde locuiesc. Asumpția noastră a fost că satisfacția față de aceste două componente va fi mai mică la nivelul mediului rural din ZM Cluj. Astfel, majoritatea respondenților din zona metropolitană a Clujului sunt mulțumiți atât de calitatea serviciilor de sănătate de stat (53,5%), cât și de calitatea serviciilor de sănătate private (78,1%). Aceste răspunsuri sunt apropiate de cele date de locuitorii Clujului, 54,8% declarându-se mulțumiți de serviciile publice de sănătate și 85,5% declarându-se mulțumiți de serviciile private de sănătate. Răspunsurile pozitive nu semnifică neapărat că aceste servicii sunt disponibile în comunitatea lor ci că per ansamblu sunt mulțumiți de aceste servicii indiferent de locul unde le accesează.

Respondenții au avut păreri preponderent pozitive cu privire la educația din grădinițele din comuna în care locuiesc, fără să existe diferențe semnificative între cum au evaluat calitatea grădinițelor de stat (85,4%) și calitatea grădinițelor private (82,9%). Răspunsuri similare cu un grad de mulțumire de peste 80% se obțin și față de școlile din comună.

Figura –

Figura –

În discuțiile cu decidenții de la nivelul comunelor au fost invocate de multe ori starea deficitară a infrastructurii locale sau lipsa echipărilor edilitare ca motive pentru care rezidenții ezită să se stabilească în comunitățile respective. Cetățenii au fost rugați în cadrul cercetării să evalueze 16 itemi care vizează infrastructura și dotarea edilitară. Cei mai mulți dintre cei 16 itemi sunt evaluați mai degrabă negativ de către populație. Majoritatea respondenților au o părere bună despre calitatea transportului public (60,7%) însă cei mai mulți evaluează negativ infrastructura rutieră (52,7%) și mai ales infrastructura pentru biciclete (72,9%).

Figura –

Figura –

Părerile respondenților cu privire la infrastructura de apă și canalizare sunt împărțite, predominând cele negative (51,7%).

Figura –

Majoritatea respondenților au o părere proastă despre situația locuințelor sociale din comuna lor (65,2%). Calitatea locuințelor sociale a fost al treilea cel mai slab evaluat element de către respondenți (38,8% foarte rea), după infrastructura pentru biciclete (46,4%) și spațiile pentru agrement și relaxare (40,71%), și înainte de problema parcărilor (36,6%) și cea a spațiilor de joacă pentru copii (35%).

Figura –

Majoritatea respondenților (56,8%) au raportat o părere negativă cu privire la situația parcurilor și spațiilor verzi, doar 14,5% evaluând calitatea acestora ca fiind foarte bună.

Figura –

Cei mai mulți respondenți se declară nemulțumiți de calitatea facilităților sportive din comuna lor (59,7%), și de calitatea spațiilor publice pentru agrement și relaxare din comuna lor (64,9%).

Figura –

Majoritatea respondenților nu sunt satisfăcuți de spațiile de socializare din comuna lor (54,6%), sau de spațiile destinate evenimentelor culturale din comuna lor (51%).

Figura –

Este important de observat că anumiți itemi evaluați negativ precum facilități sportive, parcuri, spații de recreere sunt pentru anumite categorii din populație foarte importante. În literatura de specialitate se estimează că pentru tinerii cu profesii liberale și familiile cu copii aceste aspecte sunt luate în considerare atunci când se evaluează anumite preferințe pentru locuire.

Dacă la ceilalți indicatori din chestionar nu existau variații foarte mare rural-urban, în această secțiune problema stă total diferit. La nivelul municipiului Cluj-Napoca persoanele intervievate au în mare o părere bună despre calitatea spațiilor pentru petrecerea timpului liber, peste două treimi dintre respondenți evaluându-le pozitiv. Elementele de infrastructură (rutieră, canalizare, transport public, iluminat și salubritate) au avut de asemenea evaluări preponderent pozitive. Cele mai mari probleme cu care se confruntă clujenii la acest capitol sunt parcările, doar 29,8% au o opinie bună despre situația parcărilor în Cluj-Napoca, și locuințele sociale, peste jumătate din respondenți evaluând situația acestora ca neutră sau proastă.

Cetățenilor li s-a cerut să evalueze nivelul de încredere în diverse instituții. De interes în această analiză este încrederea pe care o au în autoritățile locale și cele județene. Primăriile, președinția și parlamentul se află în aceeași situație, aproape 69%, 71% și, respectiv, 85% dintre respondenți raportând un nivel scăzut de încredere în aceste instituții. Doar puțin peste un sfert dintre respondenți au raportat un nivel ridicat de încredere în Consiliul Județean.

Figura –

Figura –

Datele privind încrederea de la nivelul comunelor sunt relativ similare atunci când ne referim la parlament și biserică dar diferite când ne referim la primărie. Instituțiile cu cele mai mari probleme de imagine sunt Parlamentul, cu 7,1% dintre respondenți având încredere multă sau foarte multă, și partidele politice (5,2%). În același timp, clujenii au nivelele de încredere cele mai ridicate în Primărie (44%), Biserică (42,3%) și Președinte (42,3%).

Un ultim aspect pe care dorim să îl evidențiem se referă la digitalizare. Ni s-a părut important având în vedere clivajul rural-urban care există în acest domeniul să îl abordăm în acest chestionar de calitatea vieții. În interacțiunile lor cu autoritățile, majoritatea respondenților au folosit internetul pentru descărcarea unor formulare (39,36%) sau pentru a-și plăti taxele (33,37%).

Figura –

Scurte concluzii

Datele prezentate în această secțiune oferă un tablou interesant cu privire la satisfacția locuitorilor din comunitățile rurale ale ZM Cluj cu privire la diferite aspecte ale vieții lor. Un fapt pozitiv este că nu există diferențe mari în nivelul general de satisfacție și fericire, lucru îmbucurător. Există o nemulțumire mai accentuată decât în oraș față de infrastructură și dotările edilitare. În ceea ce privește accesul la servicii precum educația și sănătatea, lucrurile sunt destul de pozitive dar acest lucru se datorează și faptului că numeroși părinți își duc copiii la școală în oraș chiar dacă evaluează ca bună situația școlilor din comună.

Analiză strategică a grupurilor de acțiune locală (GAL) de pe teritoriul județului Cluj

Cadrul legal vizând constituirea și funcționarea GAL-urilor

La nivel european, Grupurile de Acțiune Locală (GAL-uri) pot fi descrise ca instrumente sau cadre aplicate de statele membre pentru a asigura implementarea efectivă a Programului UE LEADER, care face parte din Politica Agricolă Comună și este destinată dezvoltării locale și rurale. Cadrul legal aplicabil acestor entități este dat de Regulamentul UE 1303/2013. Acest Regulament prevede două opțiuni pentru crearea GAL-urilor, din care decurge și statutul lor juridic: a) entitate cu personalitate juridică înregistrată în conformitate cu legislația națională a statelor membre, care este constituită/deține membri care sunt autorități publice locale, sectorul privat și societatea civilă b) entitate fără personalitate juridică, cu participarea autorităților publice locale, sectorului privat și societății civile, cu unul din membrii GAL preluând funcțiile organului responsabil de aspectele administrative și financiare privind autoritatea de management (de obicei este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale). Regulamentul UE de asemenea prevede că GAL-urile sunt parteneriate publice-private, care nu urmăresc profituri.

La nivel național, Programul UE LEADER a început să fie implementat în România pe parcursul perioadei de programare 2007-2013 iar primele GAL-uri au fost constituite în România în 2011. GAL-urile au fost înregistrate ca ONG-uri de la bun început (opțiunea a) din Regulamentul menționat mai sus), fără a fi nevoie de modificarea cadrului legislativ existent. Cadrul legal curent pentru înregistrarea GAL-urilor este compus din:

a) Ordonanța Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificări;

b) Legea nr. 246 din 18 iulie 2005 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 26 din 30 ianuarie 2000 cu privire la asociații și fundații;

c) Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 cu privire la administrația publică locală (în prezent

prevederile sunt cuprinse în noul Cod Administrativ).

Articolul 1 (1) din O.G. nr. 26 din 30 ianuarie 2000 prevede că “persoanele fizice și persoanele juridice care urmăresc desfășurarea unor activități de interes general sau în interesul unor colectivități ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociații ori fundații în condițiile prezentei ordonanțe”. Această prevedere permite tuturor persoanelor fizice și juridice să creeze asociații sau fundații ca organizații non-profit în România. Spre deosebire de legislația altor țări, legea administrației publice locale nu restricționează autoritățile publice locale să participe în constituirea asociațiilor și fundațiilor, conform celor stipulate în O.G. nr. 26 din 30 ianuarie 2000. Cadrul legal din României mai permite și utilizarea opțiunii b) descrise mai sus de înființare a GAL-urilor, utilizând prevederile generale ale Codului Civil – încheierea contractului de asociere în participație. În cadrul parteneriatului public-privat creat partea publică deține un procent de 49%, la nivel decizional și la nivel de alcătuire, iar 51% este deținut de partea privată.

Descrierea GAL-urilor din Județul Cluj

74 din cele 75 de comune ale Județului Cluj sunt partenere în 10 GAL-uri (excepție face comuna Chinteni care nu este partener în niciun GAL). Dintre acestea, 5 sunt constituite exclusiv de parteneri din comune ale județului, 2 sunt formate de parteneri în majoritate din comune ale județului, 7 au sediul în comune din județ și 3 au sediul în județele vecine și au parteneri și din comune din județul Cluj. 4 dintre GAL-uri au ca parteneri și orașe, 2 GAL-uri au parteneri din 3 județe, 3 GAL-uri au parteneri din 2 județe.

GAL Someș Transilvan (Aluniș, Apahida, Bobâlna, Bonțida, Borșa, Cornești, Dăbâca, Iclod, Jucu, Mintiu Gherlii, Sic, Vultureni) Sediu: BONȚIDA

GAL Someș-Nadăș (Baciu, Florești, Gîrbău, Săvădisla, Sînpaul) Sediu: FLOREȘTI

GAL LIDER Cluj (Aiton, Băișoara, Ciurila, Feleacu, Iara, Petreștii de Jos, Ploscoș, Tureni, Valea Ierii) Sediu: CIURILA

GAL Napoca Porolissum (Aghireșu, Căpușu Mare, Gilău, Mărișel, Beliș, Călățele, Rîșca, Mănăstireni, Izvoru Crișului, Sâncraiu, Mărgău, Săcuieu, Măguri Răcătău, Huedin (oraș)) Sediu: GILĂU

GAL Câmpia Transilvaniei (Buza, Căianu, Cămărașu, Cătina, Cojocna, Fizeșu Gherlii, Geaca, Mica, Mociu, Pălatca, Sânmartin, Suatu, Țaga, Unguraș) Sediu: MOCIU

GAL Poarta Transilvaniei (Borod, Bulz (jud. Bihor), Ciucea, Negreni, Poieni (jud. Cluj), Almașu, Bănișor, Cizer, Fildu de Jos, Horoatu Crasnei, Plopiș, Sîg (jud. Sălaj)) Sediu: NEGRENI

GAL Poarta Apusenilor (Călărași, Ceanu Mare, Frata, Luna, Mihai Viteazu, Moldovenești, Săndulești, Tritenii de Jos, Viișoara (jud. Cluj), Chețani (jud. Mureș)) Sediu: MIHAI VITEAZU

GAL Valea Someșului (Chiuiești, Cășeiu, Câțcău, Vad, Jichișu de Jos, Recea Cristur (județul Cluj) Gâlgău, Poiana Blenchii, Rus, Simișna, Zalha, Cristolț, Gîrbou, Băbeni, Letca, Lozna, Ileanda (județul Sălaj) Boiu Mare, Valea Chioarului (județul Maramureș), Șomcuta Mare (oraș Jud. Maramureș)) Sediu: ILEANDA – SJ

GAL Samus Porolissum (Panticeu, Așchileu (jud. Cluj), Benesat, Buciumi, Bălan, Creaca, Cuzăplac, Dragu, Hida, Mirșid, Năpradea, Românași, Sinmihaiu Almașului, Someș Odorhei, Surduc, Treznea, Zimbor (Jud. Sălaj), Jibou (Oras, Jud. Sălaj)) Sediu: NĂPRADEA – SJ

GAL Ținutul Haiducilor (Braniștea, Căianu Mic, Chiochiș, Chiuza, Ciceu Giurgești, Ciceu Mihăiești, Lechinița, Matei, Negrilești, Nușeni, Petru Rareș, Runcu Salvei, Șieu Odorhei, Spermezeu, Tîrlișua, Uriu, Zagra, Beclean (Oraș, Jud. Bistrița – Năsăud), Cuzdrioara (jud.Cluj) Sediu: BECLEAN – BN

Figura –

Comunele de pe teritoriul Zonei Metropolitane Cluj sunt partenere în primele cinci Grupuri de Acțiune Locală.

GAL Someș-Transilvan

Acest Grup de Acțiune Locală este situat în partea estică a municipiului Cluj-Napoca și cuprinde comunele Apahida, Aluniș, Bobâlna, Bonțida, Borșa, Cornești, Dăbâca, Iclod, Jucu de Sus, Mintiu Gherlii, Sic și Vultureni. Dintre acestea, se află în Zona Metropolitană Cluj-Napoca comunele Apahida, Bonțida, Jucu și Vultureni. Acest grup de acțiune locală a fost înființat în anul 2010.

Asociația are ca parteneri sectorul public, sectorul privat, reprezentanți ai societăților civile și persoane fizice. Din sectorul public, GAL-ul are ca parteneri 12 unități administrativ-teritoriale și 3 unități școlare; din sectorul privat, 15 parteneri în agricultură, 5 parteneri în comerț, un partener în panificație, 2 parteneri în apicultură, un partener în activități veterinare, un partener în construcții, 2 parteneri în inginerie și consultanță tehnică, 1 partener în transport, 2 parteneri în dezvoltare imobiliară, un partener în producție de mobilă, un partener în fabricare de mașini și utilaje, un partener în fabricarea articolelor din material plastic, un partener pentru lucrările cu instalații electrice și un partener în dezasamblări; din sectorul civil, un partener în creșterea ovinelor, un partener în cultivarea cerealelor și plantelor leguminoase, 4 parteneri din instituțiile de cult, 2 parteneri în dezvoltare comunitară, un partener în protecția patrimoniului, 2 parteneri în cultură, 2 parteneri în sectorul creștin-social-umanitar, 2 parteneri în sectorul social-minorități și un partener în protecția mediului; iar ca persoane fizice, asociația are un singur partener în apicultură.

Asociația funcționează după o organigramă simplă, având un manager, un departament tehnic și un departament financiar-contabil. În grija departamentului tehnic se află responsabilul tehnic și două persoane responsabile cu comunicarea, iar în grija departamentului financiar-contabil se află responsabilul financiar-contabil (http://galsomestransilvan.ro).

GAL Someș-Nadăș

Situată în regiunea de dezvoltare Nord-Vest, asociația cuprinde comunele Baciu, Florești, Gîrbău, Sînpaul și Săvădisla, dintre care fac parte din Zona Metropolitană Cluj-Napoca comunele Baciu, Florești, Sînpaul și Săvădisla. Acest grup de acțiune locală a fost înființat în anul 2014.

Asociația are parteneri din sectorul public, sectorul privat și sectorul civil. Din sectorul privat, asociația are ca parteneri 5 primării; din sectorul privat, 12 parteneri, SRL-uri, PFA-uri și o întreprindere familială; iar ca reprezentanți din sectorul civil, un număr de 11 asociații și fundații.

Asociația funcționează după o organigramă simplă, fiind formată dintr-un director executiv, un manager financiar-contabil, un responsabil animare și un responsabil evaluare și monitorizare (http://galsn.ro/despre/).

GAL Lider Cluj

Parteneriatul Asociația Grupul de Acțiune Locală Lider Cluj este format din 28 de reprezentanți ai sectorului public, privat și sociatate civilă.

Reprezentanții sectorului public includ 9 autorități publice locale din județul Cluj (Aiton, Băișoara, Ciurila, Feleacu, Iara, Petreștii de Jos, Ploscoș, Tureni, Valea Ierii), dintre care 5 autorități publice locale fac parte din Zona Metropolitană Cluj-Napoca (Aiton, Ciurila, Feleacu, Petreștii de Jos și Tureni).

Sectorul privat este reprezentat de 17 membri, dintre care partenerii privați desfășoară activități în diferite domenii precum creșterea animalelor – 3 parteneri, agricultură – 3 parteneri, agricultură și creșterea animalelor 1 partener, comerț – 3 parteneri, exploatare forestieră – 1 partener, fabricarea produselor de panificație – 1 partener, proiectare – 1 partener, prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor – 1 partener. Societatea civilă este reprezentată de o fundație care își desfășoară activitatea în domeniul protecției mediului, și de o asociație care promovează activități turistice.

Conform strategiei de dezvoltare locală elaborată în 23.08.2019, asociația funcționează după o organigramă simplă, având un consiliu director, un manager, un asistent manager, un manager financiar, 2 experți evaluare și un expert monitorizare (https://gallidercluj.ro/).

GAL Câmpia Transilvaniei

Asociația este situată în extremitatea estică a județului Cluj și cuprinde comunele Buza, Căianu, Cămărașu, Cătina, Cojocna, Fizeșu Gherlii, Geaca, Mica, Mociu, Pălatca, Sânmartin, Suatu, Țaga și Unguraș, dintre care se află pe teritoriul Zonei Metropolitane Cluj-Napoca doar comuna Cojocna. Asociația a fost înființată în anul 2010.

Partenerii acestei asociații se compun din: sectorul public, sectorul privat și sectorul non-guvernamental. Din sectorul public, asociația are ca parteneri 14 primării; din sectorul privat 27 de parteneri, cuprinzând obiectele de activitate: activitate comercială, agricolă, servicii auto, servicii medicale și turism.

Asociația funcționează după o organigramă simplă, fiind formată din manager, responsabil financiar-contabil, responsabil cu animarea teritoriului și monitorizarea implementării proiectelor și responsabil tehnic (http://galcampiatransilvaniei.ro).

GAL Napoca Porolissum

Situată în vestul regiunii de dezvoltare, asociația cuprinde comunele Aghireșu, Beliș, Călățele, Căpușu Mare, Gilău, Izvorul Crișului, Măguri-Răcătău, Mănăstireni, Mărgău, Mărișel, Rîșca, Săcueiu, Sâncraiu și Huedin. Dintre acestea, fac parte din Zona Metropolitană Cluj-Napoca doar comuna Gilău. Asociația a fost înființată în anul 2011.

Asociația are ca parteneri sectorul public, sectorul privat și sectorul non-guvernamental. În sectorul public asociația are ca parteneri 14 unități administrativ-teritoriale; în sectorul privat, 19 parteneri, cuprinzând sectoarele agricole, zootehnice, turism, construcții, transport și comerț; iar în sectorul non-guvernamental, 13 asociații și composesorate.

Asociația funcționează după o organigramă simplă, fiind formată din manager, responsabil financiar, expert animare, expert monitorizare, expert evaluare și asistent manager (http://napocaporolissum.ro).

GAL Poarta Transilvaniei

Parteneriatul Asociația Gal Poarta Transilvaniei este format din 50 de reprezentanți dintre care ai sectorului public (12), societate civilă (10) și ai domeniului privat (28).

Sectorul public este format din 12 autorități publice locale din 3 județe și anume: comuna Almașu (județul Sălaj), comuna Borod (județul Bihor), comuna Bănișor (județul Sălaj), comuna Bulz (județul Bihor), comuna Ciucea (județul Cluj), comuna Cizer (județul Sălaj), comuna Fildu de Jos (județul Sălaj), comuna Horoatu Crasnei (județul Sălaj), comuna Negreni (județul Cluj), comuna Plopiș (județul Sălaj), comuna Poieni (județul Cluj), comuna Sîg (județul Sălaj).

Sectorul privat, care are o pondere de 24% din parteneriat, este compus din 28 de societăți, dintre care persoane fizice autorizate 8, întreprindere individuală 5, întreprindere familială 1, cooperativă agricolă 1, și 13 societăți cu răspundere limitată. Obiectul de activitate al partenerilor este variat, astfel că avem 1 partener care se ocupă cu creșterea animalelor, 1 partener având ca domeniu de activitate fabricarea pâinii, fabricarea produselor proaspete de patiserie, 1 partener având obiectul de activitate în lucrări de instalații tehnico-sanitare, comerț cu ridicata al mașinilor agricole, echipamentelor și furniturilor 1 partener, alte transporturi terestre de călători 1 partener, fabricarea de mobilă 1 partener, lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale 1 partener, colectarea produselor forestiere nelemnoase din flota spontană 1 partener, prelucrare și conservarea cărnii 1 partener, lucrări de pregătire a terenului 1 partener, comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun 3 parteneri, tăierea și rindeluirea lemnului 1 partener, activități de consultanță pentru afaceri și management 2 parteneri, producția de băuturi răcoritoare CRISTE FELICIA MARIA nealcoolice 1 partener; producția de ape minerale și alte ape îmbuteliate 1 partener, activități auxiliare pentru producția vegetală- 1 partener, construcții de clădiri și lucrări de geniu – 1 partener, activități în ferme mixte ( cultură vegetală combinată cu creșterea animalelor 2 parteneri, creșterea bovinelor de lapte – 1 partener, activități de contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniul fiscal – 1 partener, creșterea altor animale (creșterea albinelor și producția de miere și ceară de albine) – 1 partener, facilități de cazare pentru vacanțe si perioade de scurtă durată – 1 partener, cultivarea legumelor și a pepenilor, a rădăcinoaselor și tuberculilor – 2 parteneri, fabricarea altor elemente de dulgherie și tâmplărie pentru construcții – 1 partener.

Partenerii din societatea civilă, care au 20% din totalul parteneriatului, au obiecte de activitate diverse, precum: Inițierea, desfășurarea și sprijinirea de activități privind creșterea animalelor domestice, reprezintă domeniul protecției mediului – 1 partener, acordarea de sprijin material și asistență socio-educațională în vederea integrării optime în societate a comunității de romi, reprezintă minoritatea romă – 1 partener, sprijinirea dezvoltării localității Ciucea – 1 partener, promovarea vieții comunitare, culturale și sportive a satului Tetișu, comuna Fildu De Jos, reprezintă minoritatea maghiară, reprezintă interesele tinerilor – 1 partener, desfășurarea de activități de interes general sau în interesul unei colectivități, reprezintă interesele femeilor – 1 partener, păstrarea și promovarea obiceiurilor și tradițiilor și a patrimoniului cultural local, reprezintă interesele tinerilor – 1 partener, interese generale ale colectivității umane. -reprezintă domeniul protecției mediului, reprezintă interesele tinerilor – 1 partener, promovarea și susținerea dezvoltării durabile a comunității rurale interetnice Poieni, reprezintă minoritatea romă, reprezintă domeniul protecției mediului – 1 partener, sprijinirea directă a crescătorilor de bovine – 1 partener, gospodărirea și administrarea pădurilor proprietate privată din Comuna Sîg, reprezintă domeniul protecției mediului – 1 partener.

Conform Strategiei de dezvoltare locală, compartimentul administrativ al Asociației GAL Poarta Transilvaniei are 1 director executiv, 1 responsabil financiar contabil, 1 responsabil cu animarea teritoriului, 1 responsabil cu verificarea și selecția proiectelor, 2 responsabili cu verificarea și selecția proiectelor, 1 secretar (http://poartatransilvaniei.ro)

GAL Poarta Apusenilor

Situat în regiunea de Nord-Vest a României, Grupul de Acțiune Locală Poarta Apusenilor, este constituit pe un teritoriu omogen format din 10 comune.

Parteneriatul GAL Poarta Apusenilor este format din 47 de reprezentanți ai sectorului public (10), societate civilă (9) și ai domeniului privat (28).

Sectorul public este format din următoarele autorități publice: comuna Călărași, comuna Tritenii de Jos, comuna Sândulești, comuna Moldovenești, comuna Mihai Viteazu, comuna Luna, comuna Frata, comuna Chețani, comuna Ceanu Mare, comuna Viișoara.

Sectorul privat este format din 10 persoane fizice autorizate, 1 intreprindere individuală și 15 societăți cu răspundere limitată. Acestea au ca domeniu de activitate: cultivarea cerealelor – 1 partener, comerț produse chimice – 1 partener, activități în ferme mixte – 6 parteneri, creșterea bovinelor de lapte – 4 parteneri, construcții – 2 parteneri, facilități de cazare – 2 parteneri, transporturi rutiere de mărfuri – 2 parteneri, baruri și alte activități – 2 parteneri, activități veterinare – 2 parteneri, auto – 1 partener, pescuit – 1 partener, comerț al carburanților – 1 partener, comerț cu amănuntul – 1 partener.

Societatea civilă este reprezentată de 9 asociații care au următoarele domenii de activitate: creșterea animalelor, activități ale căminelor de bătrâni, învățământ în domeniul cultural, iar restul desfășoară activități ale alor organizații.

Strategia de dezvoltare locală prezintă o organigramă simplă, formată din 5 angajați, și anume: 1 manager, 1 responsabil financiar, 2 experți evaluare/monitorizare și 1 responsabil animare (http://www.galpa.ro/ ) .

GAL Valea Someșului

Parteneriatul care stă la baza strategiei de dezvoltare locală a GAL Valea Someșului este format din 80 de membrii din care 20 sunt unități administrativ teritoriale ( 19 comune și 1 oraș – 25%), 54 sunt agenți economici- sectorul privat (67.5%) și 6 sunt parteneri societate civilă (7.5%).

Partenerii publici sunt formați din 19 comune și un oraș, după cum urmează: comuna Ileanda (județul Sălaj), comuna Băbeni (județul Sălaj), comuna Letca (județul Sălaj), comuna Gâlgău (județul Sălaj), comuna Poiana Blenchii (județul Sălaj), comuna Cristolț (județul Sălaj), comuna Rus(județul Sălaj), comuna Lozna (județul Sălaj), comuna Zalha(județul Sălaj), comuna Șimișna(județul Sălaj), comuna Gârbou(județul Sălaj), comuna Câțcău (județul Cluj), comuna Cășeiu (județul Cluj), comuna Jichișu de Jos (județul Cluj), comuna Boiu Mare (județul Maramureș), comuna Vad (județul Cluj), comuna Chiuiești(județul Cluj), comuna Recea Cristur(județul Cluj), comuna Valea Chioarului (județul Maramureș), orașul Șomcuța Mare (județul Maramureș).

Partenerii privați sunt 54 de agenți economici din teritoriul Gal Valea Someșului. Obiectele de activitate ale acestora sunt diferite, după cum urmează: Activități auxiliare pentru creșterea animalelor – 1 partener, Activități auxiliare pentru producția vegetală – 1 partener, Activități de consultanță pentru afaceri și management-1 partener, Activități de contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniul fiscal -1 partener, Activități generale de curățenie a clădirilor-1 partener, Activități în ferme mixte – 3 parteneri, Activități veterinare -1 partener, Alte transporturi terestre de călători -1 partener, Baruri și alte activităților de servire a băuturilor – 2 parteneri, Comerț cu amănuntul al produselor farmaceutice în magazine specializate -1 partener, Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun –12 parteneri, Creșterea altor animale – 6 parteneri, Creșterea ovinelor și caprinelor – 2 parteneri, Creșterea păsărilor -1 partener, Cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase -1 partener, Cultivarea fructelor semințoase și sâmburoase -1 partener, Cultivarea fructelor, arbuștilor fructiferi, căpșunilor, nuciferilor și a altor pomi fructiferi -1 partener, Cultivarea legumelor și a pepenilor, a rădăcinoaselor și tuberculilor – 2 parteneri, Demolarea construcțiilor, terasamente și organizare de șantiere -1 partener, Fabricarea pâinii, prăjiturilor și produselor proaspete de patiserie – 2 parteneri, Fabricarea produselor de morărit -1 partener, Fabricarea produselor din beton pentru construcții -1 partener, Fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor -1 partener , Intermedieri în comerțul cu produse diverse -1 partener , Întreținerea și repararea autovehiculelor – 2 parteneri, Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale – 2 parteneri, Lucrări de instalații electrice -1 partener, Medicină veterinară -1 partener, Recuperarea materialelor reciclabile sortate -1 partener, Silvicultură și alte activități forestiere -1 partener.

Partenerii civili sunt formați din 4 asociații, 1 composesorat și 1 fundație, iar obiectele de activitate ale acestora constau în: administrarea proprietăților funciare sub o singură asociere; susținerea inițiativelor locale și zonale din domeniul social, economic, cultural, turistic, sportiv, religios, educațional, medical și al protecției mediului; dezvoltarea aptitudinilor intelectuale, tehnice, profesionale, artistice și sportive în rândul tineretului și copiilor; apărarea drepturilor omului în general și a persoanelor defavorizate în special, eliminarea oricăror forme de discriminare; încurajarea inițiativelor tinerilor prin organizarea de activități publice și private.

Echipa GAL Valea Someșului este formată din: președinte, vicepreședinte, 1 responsabil monito-rizare, 1 responsabil animare, 1 secretar, 1 responsabil evaluare (http://www.galvaleasomesului.ro/).

GAL Samus Porolissum

Parteneriatul ″GAL SAMUS POROLISSUM″ este compus din 62 de parteneri din care 18 parteneri publici, reprezentând 29,03% din totalul partenerilor, 32 de parteneri privați reprezentând 51,61% din totalul partenerilor și 12 parteneri aparținând societății civile, reprezentând 19,35% din totalul partenerilor.

Partenerii publici sunt reprezentați de următoarele autorități publice locale: orașul Jibou, comuna Așchileu, comuna Benesat, comuna Bălan, comuna Buciumi, comuna Cuzăplac, comuna Creaca, comuna Hida, comuna Mirșid, comuna Năpradea, comuna Panticeu, comuna Românași, comuna Someș Odorhei, comuna Sînmihaiu Almașului, comuna Surduc, comuna Treznea, comuna Zimbor.

Cei 32 de parteneri privați au următoarele obiecte de activitate: Activități auxiliare pentru producția vegetală – 1 partener, Activități în ferme mixte – 7 parteneri, Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun – 4, Comerț cu ridicata al materialului lemnos– 1 partener, Comerț cu ridicata al animalelor vii – 1 partener, Comerț cu ridicata al produselor lactate, ouălor, uleiurilor și grăsimilor comestibile – 1 partener, Creșterea altor animale – 2 parteneri, Creșterea bovinelor de lapte – 3 parteneri, Creșterea ovinelor și caprinelor – 2 parteneri, Cultivarea arbuștilor fructiferi, căpșunilor, nuciferilor și a altor pomi fructiferi – 2 parteneri, Cultivarea cerealelor – 2 parteneri, Cultivarea fructelor sămânțoase și sâmburoase – 1 partener,, Fabricarea produselor de morărit– 1 partener, Fabricarea săpunurilor, detergenților și a produselor de curățenie – 1 partener, Fabricarea produselor farmaceutice de bază – 1 partener, Întreținerea și repararea autovehiculelor – 1 partener, Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale– 1 partener.

Societate civilă este reprezentată de 12 parteneri, dintre care: un ONG care reprezintă interesele femeilor; două ONG-uri care reprezintă interesele minorităților locale existente la nivelul teritoriului acoperit de parteneriat; cinci ONG-uri care reprezintă interesele tinerilor; două ONG-uri în domeniul protecției mediului (https://www.samusporolissum.ro/).

GAL Ținutul Haiducilor

Teritoriul acoperit de parteneriat gravitează în jurul polului urban Beclean (care face parte din GAL Ținutul Haiducilor) și este format din 17 comune din zona vestică a județului Bistrița-Năsăud și o comună de pe raza județului Cluj, 36 de reprezentanți ai sectorului privat și 22 de reprezentanți ai societății civile și de 1 persoană fizică relevantă.

Partenerii publici sunt reprezentați de următoarele comune: Braniștea, Căianu Mic, Chiuza, Ciceu Giurgești, Ciceu Mihăiești, Cuzdrioara, Negrilești, Petru Rareș, Runcu Salvei, Târlișua, Spermezeu, Uriu, Zagra, Chiochiș, Lechința, Matei și orașul Beclean.

Persoana fizică relevantă din cadrul parteneriatului este domnul prof. Moldovan Andrei, președinte al Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud, cu aport și interes deosebit în păstrarea și promovarea culturii locale.

Parteneriatul cuprinde, de asemenea: două organizații non-guvernamentale care reprezintă interesele unei minorități locale existente la nivelul teritoriului acoperit de parteneriat; o organizație care reprezintă interesele femeilor; două organizații cu activitate în domeniul protecției mediului; trei forme asociative înființate conform legislației specifice în vigoare, într-un domeniu relevant pentru teritoriul respectiv.

Echipa Gal Ținutul Haiducilor este formată din 1 manager Gal, 1 responsabil financiar, 2 experți tehnici, 1 expert comunicare, 1 asistent manager (http://galtinutulhaiducilor.ro/).

Analiza strategică

Corelarea strategiilor GAL-urilor cu strategiile la nivel regional și județean

Întocmirea Strategiilor de Dezvoltare Locală (SDL) ale GAL-urilor pentru perioada 2014-2020 a fost finanțată prin Axa LEADER, un instrument important pentru România în sporirea dezvoltării economice și sociale a zonelor rurale, reducerea disparităților dintre urban-rural și promovarea incluziunii sociale.

Modelul de planificare strategică indicat de Ghidul Solicitantului pentru participarea la Selecția Strategiilor de Dezvoltare Locală urmărește implementarea obiectivelor PNDR în teritoriu, iar GAL-urile au ca singură alegere adoptarea acestor obiective la nivelul teritoriului arondat. Unitățile administrativ teritoriale (UAT) partenere au preluat unele obiective în funcție de interesele locale de a obține finanțări din PNDR, dar nu se poate vorbi despre o corelare a obiectivelor GAL-urilor cu obiectivele strategice la nivel local, regional sau județean. Formularea generală și utilizarea unor tipare în stabilirea obiectivelor strategice la nivel local generează însă unele corelații. Obiective precum creșterea competitivității, dezvoltarea resurselor umane, dezvoltarea durabilă, promovarea coeziunii teritoriale (din strategia județului Cluj), sunt formulări generale și se regăsesc atât în strategiile unor GAL-uri cât și în cele locale, dar aceste concordanțe nu rezultă neapărat dintr-un proces bazat pe analiza cadrului strategic.

Structurarea strategiilor

Întocmirea strategiilor GAL-urilor a făcut obiectul finanțării prin Axa LEADER iar conținutul strategiei de dezvoltare tip la nivel de GAL a fost prevăzut în Ghidul Solicitantului pentru participarea la Selecția Strategiilor de Dezvoltare Locală (SDL) astfel încât toate strategiile au fost întocmite sau adaptate la acest conținut cadru. Ghidul prevede că ”Strategia de Dezvoltare Locală va fi elaborată cu respectarea cerințelor din fișa tehnică a Măsurii 19 – „Dezvoltarea Locală LEADER” și a prezentului Ghid” și indica intenția de a asigura un cadru strategic local articulat, conform cerințelor specifice ale Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

Pentru întocmirea strategiilor ghidul detaliază cele 12 capitole indicate, impunând chiar numărul maxim de pagini pentru fiecare. Aceste limitări au condus la adoptarea unor documente strategice conforme ce prezinta probleme metodologice.

Strategiile nu conțin o analiză adecvată a teritoriului, bazată pe metode potrivite și pe nevoi specifice de analiză. Impunerea unui număr de maxim 5 pagini pentru analiza SWOT și obligația de a corela această analiză cu măsurile planificate, de exemplu, limitează utilitatea metodei. Fișele de măsuri de asemenea au fost limitate ca spațiu în cadrul documentului și de aceea conțin doar unele elemente generale și acțiuni specifice. În consecință, anumite documente au fost ulterior refuzate la avizare datorită faptului că acțiunile propuse (activități, achiziții) nu au fost identice cu cele din Fișa măsurii și nu au fost corelate cu analiza SWOT.

Strategiile GAL-urilor se subsumează PNDR, transpunând în teritoriul aferent obiectivele acestui program fără a ține seama întotdeauna de realitățile locale. De aceea procesul de planificare strategica este insuficient structurat si se subsumează unor priorități operaționale impuse in mod birocratic. Concluzia este că nu avem de fapt un proces de planificare strategica structurat ci o procedură birocratică impusă la nivel operațional.

Stabilirea obiectivelor strategice

Obiectivele strategice din strategiile GAL-urilor se circumscriu cadrului general al Politicii Agricole Comune (PAC), în care sprijinul pentru dezvoltare rurală, inclusiv pentru activități din sectorul alimentar și nealimentar și din silvicultură trebuie să contribuie la atingerea următoarelor obiective:

favorizarea competitivității agriculturii;

asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice;

obținerea unei dezvoltări teritoriale echilibrate a economiilor și comunităților rurale, inclusiv crearea și menținerea de locuri de muncă, așa cum prevede Regulamentul UE nr. 1305 din 2013 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală.

Acestea nu constituie neapărat obiectivele strategice reale ale teritoriului GA și nu reflectă întotdeauna nevoia reală de a soluționa problemele strategice din cadrul teritoriului vizat, ci doar o încadrare în schema de obiective, priorități și domenii de intervenție prevăzute de PNDR. Conformitatea obiectivelor strategice ale GAL-urilor cu obiectivele prevăzute în PNDR facilitează însă verificarea procesului de implementare de către finanțator.

Consultarea publică

Dezvoltarea locală nu mai poate fi percepută astăzi în afara participării comunităților și cetățenilor. Participarea și consultarea partenerilor, a liderilor locali și a populației în general are o importanță mare în procesul strategic (procesul în sine este relevant pentru empowerment-ul la nivel local) deoarece poate aduce informații relevante, idei valoroase, aderarea ulterioară firească la obiectivele de dezvoltare precum și transparența necesară a procesului.

În cadrul procesului strategic al GAL-urilor din județul Cluj consultarea publică s-a făcut în mod diferit, de la un GAL la altul. În unele cazuri s-a procedat la simpla consultare a partenerilor asociației (Adunarea Generală), în altele la organizarea de sesiuni cu fiecare categorie de parteneri (public, privat, ONG) și pe fiecare unitate administrativ-teritorială componentă.

Cooperare locală

Intenții de a desfășura activități de cooperare regăsim în câteva strategii de dezvoltare locală, de exemplu, GAL Câmpia Transilvaniei prevede participarea la proiecte de cooperare.

Conform axei LEADER, cooperarea reprezintă o modalitate de a extinde experiențele locale pentru îmbunătățirea strategiilor locale, un mod de a avea acces la informații și idei noi, de a face schimb de experiență și de a învăța din experiența altor regiuni sau țări, pentru a stimula și sprijini inovația. Astfel, este vizată cooperarea atât la nivel local și teritorial, cât și la nivel internațional. Se urmărește organizarea de întâlniri, schimburi de experiență cu organizații similare sau cu care există un interes comun în ceea ce privește dezvoltarea rurală și implementarea planurilor de dezvoltare locală, precum și stabilirea legăturilor și parteneriatelor posibile în vederea colaborării viitoare.

Asocierea unor parteneri diverși la nivel local creează legături complexe care pot genera capital social. Această formă de capital poate fi o resursă foarte importante pentru dezvoltare.

Cooperarea între GAL-uri este stimulată printr-o măsură care finanțează schimburi de bune practici, dar cooperarea acestora cu alți actori relevanți pentru dezvoltarea locală este jalonată de parteneriatul formal.

Concluzii generale

Prezența GAL-urilor în peisajul socio-economic este foarte importantă sub aspectul cooperării la nivel local, deoarece realizează în măsuri diferite cooperarea partenerilor în cadrul GAL-urilor și cooperarea GAL-urilor între ele la nivel regional și european în programul LEADER. Ele au un rol mai redus în cooperarea teritorială datorită rigidității funcționale și jalonării activității de către finanțatori.

O posibilă direcție de valorificat în viitor se referă la cooperarea între GAL-uri în vederea implementării de proiecte care vizează unele teritorii mai largi dar care se confruntă cu probleme similare. De exemplu, există inițiative între GAL-uri din județul Bistrița-Năsăud și respectiv Botoșani, Sălaj și Prahova, care vizează promovarea producătorilor locali, a turismului, a culturii  și tradițiilor specifice. Sugestia noastră ar fi în acest caz realizarea unor procese strategice structurate, care sa conțină analiză, proiecție strategică și analiza posibilităților de cooperare locală.

Există în prezent cel puțin la nivel de discurs o dorință de a implica GAL-urile în inovare la nivel local precum și în măsuri atipice. Comisia Europeană a atras atenția țării noastre că este nevoie ca GAL-urile să nu implementeze măsuri similare cu cele din PNDR. Accentul ar putea fi pus, de exemplu, pe măsuri de creare și implementare de branduri locale și regionale care pot să implice și cooperare nu doar în interiorul GAL-urilor, ci și între GAL-uri.

Analiza execuției bugetare

Venituri totale

În anul 2018, județul Cluj a avut venituri de aproape 2,2 miliarde lei, cu aproape 44% mai mari decât în 2008. Cu această valoare, județul Cluj s-a situat pe locul 2 în țară în 2018 după municipiul București care a raportat venituri totale de aproape 9,5 miliarde lei în același an. Niciun alt județ din țară nu a mai înregistrat venituri de peste 2 miliarde lei în 2018. Totuși, trebuie sa mentionăm că veniturile totale ale județului Cluj în 2018 au fost cu 23% mai scăzute față de 2017 (figura 34). Dacă analizăm dinamica veniturilor totale din 2008 până in 2018, cele mai mari creșteri le-a înregistrat Consiliul Județean (107,8%), în timp ce veniturile totale ale comunelor au crescut cu 47.6% iar cele ale localităților urbane cu numai 17.1% (figura 34).

Figura – Dinamica veniturilor totale (2008-2018)

Din venitul total obținut la nivelul județului Cluj in 2018, aproape 43% a fost realizat de cele cinci municipii, 26% de cele 75 comune și sub 1% de singurul oraș din județ, Huedin. Restul, de aproape o treime (30%) din veniturile totale ale județului au fost gestionate de Consiliul Județean (fig 35).

Figura – Dinamica veniturilor totale (2008-2018)

Dintre localități, municipiul Cluj-Napoca a avut în 2018 venituri totale care au reprezentat o treime din cele ale județului, în timp ce celălalte municipii, luate împreună, au contribuit cu alte 10% (1-4% fiecare municipiu).

Comunele cu cele mai mari venituri totale în 2018 au fost Florești (46,9 milioane lei), Apahida (28,4 milioane lei), Jucu (19 milioane lei), Poieni (17 milioane lei), Baciu (16,3 milioane lei) și Gilău (14,6 milioane lei). De remarcat că fiecare din aceste comune a avut venituri totale mai mari decât orașul Huedin (14,5 milioane lei) iar Florești a avut venituri mai mari chiar decât municipiile Câmpia Turzii (35,2 milioane lei) și Gherla (27,7 milioane lei). De asemenea, comuna Apahida a depășit la venituri totale municipiul Gherla.

Pe de altă parte, comunele Aiton (2,3 milioane lei), Sânmartin (3,1 milioane lei), Aluniș (3,3 milioane lei), Dăbâca (3,4 milioane lei), Râșca (3,4 milioane lei) și Mănăstireni (3,5 milioane lei) au trebuit să se descurce cu cele mai mici bugete. Trebuie, însă, specificat că aceste comune au și un număr redus de locuitori. Dacă ne raportăm la populație, un număr de 9 comune au avut în 2018 venituri totale per capita de peste 4400 lei (la nivelul județului media a fost de 3120 lei). Dintre acestea, comuna Valea Ierii a avut venituri totale de 7868 lei/capita. Ploscoș (6429 lei/capita), Beliș (5425 lei/capita) și Jichișu de Jos (5114 lei/capita) au avut, de asemenea, bugete care au trecut de 5000 lei per locuitor. În doar cinci comune, veniturile totale per locuitor au coborât sub 1500 lei, și anume: Cojocna (1185 lei), Luna (1310 lei), Mica (1385 lei), Mintiu Gherlii (1459 lei) și Cășeiu (1476 lei) (figura 36).

Figura – Harta veniturilor totale (în lei/capita) în județul Cluj

Raportate la populație, bugetele localităților urbane au fost mai mici decât cele ale comunelor. Astfel, doar municipiul Cluj-Napoca se poate lăuda cu venituri de peste 2000 lei per locuitor. Celălalte localități urbane se încadreaza între 1500 și 2000 lei, cu excepția municipiului Gherla care a avut în 2018 venituri totale sub 1500 lei (figura 37).

Figura – Veniturile totale per locuitor ale localităților urbane din județul Cluj (exprimate în lei per capita)

Din 2008 până în 2018 veniturile totale ale municipiului Cluj-Napoca au crescut cu 17%. Celălalte municipii au înregistrat în aceeași perioadă creșteri ale veniturilor totale între 1,8% (Gherla) și 29% (Turda), în timp ce veniturile totale ale orașului Huedin au scăzut cu 4,6%. De remarcat că Huedin și Gherla au avut în 2018 bugete cu 40% mai mici decât în 2017.

Între comune, cele mai mari cresteri între 2008 și 2018 le-au înregistrat Valea Ierii (265,6%), Săcuieu (208,6%) și Negreni (186,2%) iar cele mai mari scăderi Sânpaul (-35,2%), Săvădisla (-32,4%) și Aiton (-27,4%) (figura 38).

Figura – Dinamica veniturilor totale pe localități între 2008 și 2018

Venituri proprii

Din veniturile totale, 1,2 miliarde (57,5%) au provenit din veniturile proprii obținute la nivelul județului Cluj (cu 41.7% mai mari decât în 2008 – figura 39).

Figura – Dinamica veniturilor proprii în județul Cluj

Această realizare plasează din nou județul Cluj pe locul 2 în România, după municipiul București (7,7 miliarde lei). Alte județe care au avut venituri proprii de peste 1 miliard lei în 2018 au fost (în această ordine): Timiș, Constanța și Ilfov. De remarcat că doar 10 județe din România reușesc să asigure peste 50% din buget din venituri proprii, iar județul Cluj se situează pe locurile 6-8 împreună cu județele Arad și Constanța. Restul de 32 județe au obținut mai puțin de jumătate din veniturile locale la nivel local, în cea mai mare parte bugetul fiind format din sume provenind de la bugetul de stat, din fonduri UE sau din alte surse. În șapte județe, veniturile locale au reprezentat 30% din bugetul local sau mai puțin (vezi figura 40).

Figura – Proporția veniturilor proprii din veniturile totale ale județelor

Localitățile urbane au contribuit cu aproape 57% (din care municipiul Cluj-Napoca, 46%) în timp ce comunele au realizat împreună un sfert din veniturile proprii ale județului. La aceasta se adaugă aportul Consiliului Județean de 17,5% (figura 41).

Figura – Distribuția veniturilor proprii

Dintre comune, cele mai mari venituri proprii au avut Florești (33,4 milioane lei) și Apahida (22,4 milioane lei). Cele două comune au avut venituri proprii la nivelul municipiilor (cu excepția municipiului Cluj-Napoca). Jucu (17,9 milioane lei) și Gilău (11 milioane lei) au avut venituri proprii ceva mai mici, dar oricum mai mari decât cele ale orașului Huedin. Alte comune cu venituri proprii peste cinci milioane lei în 2018 au fost Baciu și Mihai Viteazu (9 milioane lei fiecare), Poieni (7,4 milioane lei), Aghireșu (6,5 milioane lei), Viișoara (5,6 milioane lei), Bonțida (5,3 milioane lei) și Săvădisla (5 milioane lei). La polul opus, cele mai mici venituri proprii au fost realizate de comunele Jichișu de Jos (sub 1,5 milioane lei) și Aiton, Cornești, Beliș și Sânmartîn (în jur de 1,6 milioane lei fiecare).

Dacă raportăm aceste venituri la populație rezultă 1793 lei per locuitor la nivelul județului Cluj. Dintre municipii, Cluj-Napoca a obținut în 2018 cele mai mari venituri proprii per capita (1748 lei), în timp ce în cazul celorlalte municipii aceste venituri se încadrează între 1000 și 1100 lei per capita. Veniturile proprii raportate la populație ale orașului Huedin se încadrează în același ecart (figura 42).

Este foarte înteresant de semnalat că, dacă le raportăm la populație, veniturile proprii ale comunelor nu sunt neaparat mai mici decât cele ale localităților urbane. Din contră, unele comune au venituri proprii per capita mult mai mari și decât cele ale municipiului Cluj-Napoca. De exemplu, comuna Jucu a obținut venituri proprii de 4188 lei per locuitor, iar comuna Apahida de 2099 lei. Comunele Mihai Viteazu (1669 lei/locuitor), Poieni (1528 lei/locuitor), Florești (1463 lei/locuitor), Gilău (1319 lei/locuitor) și Săndulesti (1250 lei/locuitor) se situează sub municipiul Cluj-Napoca, dar peste media celorlalte municipii și orașe (figura 42).

Figura – Veniturile proprii ale localităților din județul Cluj (exprimate în lei/capita)

De remarcat că unele comune beneficiază de o bază de impozitare foarte solidă care le permite să alcătuiască cea mai mare parte din bugetul anual necesar pe baza veniturilor realizate pe plan local (figura 43). Astfel, 94% din bugetul comunei Jucu s-a bazat în 2018 pe veniturile realizate pe plan local. O altă comună de succes este Florești. Aceasta a realizat peste 71% din veniturile totale pe plan local, un procent care este mult peste media localitaților rurale și se apropie de media localitaților urbane (figura 43).

Figura – Procent venituri totale – județul Cluj

Între 2008 și 2018, veniturile proprii ale Consiliului Județean și ale localităților urbane au crescut cu aproximativ 35% fiecare în timp ce veniturile comunelor au crescut mai mult (cu 63,4%). De altfel, un număr de 15 comune au înregistrat creșteri de peste 100% ale veniturilor proprii (între acestea, Jucu 261,4%; Valea Ierii 228,3%; Ploscoș 200%). Sunt, însă, și zece comune cărora le-au scăzut veniturile proprii între 2008 și 2018 – de exemplu, Cămărașu (- 19,8%), Aiton (- 17,6%) și Săvădisla (- 17,2%) (figura 44).

Figura – Modificări ale veniturilor proprii între 2008 și 2018 la nivelul localităților

Veniturile proprii la nivelul UAT-urilor provin, în primul rând, din cote defalcate din impozitul pe profit la care se adaugă veniturile obținute din diverse impozite (pe clădiri, pe terenuri, pe proprietate), taxe (pe mijloace de transport, pe eliberarea de diverse licențe), contribuții și vărsăminte precum și veniturile de pe urma unor proprietăți sau alte active sau rezultate din amenzi, penalități și confiscări.

Venituri proprii rezultate din cotele defalcate din impozitul pe venit

La nivelul județului Cluj, veniturile rezultate din defalcarea impozitului pe venituri au crescut din 2008 până în 2018 cu aproape 25%. Dacă, însă, se urmărește figura 45 se observă că aceste venituri la nivel județean au fluctuat de la an la an. Astfel, dacă între 2014 și 2017, aceste venituri au crescut cu 43,5%, în anul următor ele au scăzut cu mai mult de 18% (figura 45).

Figura – Dinamica veniturilor rezultate din cotele defalcate din impozitul pe venit (2008-2018)

Față de 2008, în 2018 veniturile Consiliului Județean au crescut cu 15,6% (figura 45). Dintre localitățile urbane, veniturile municipiilor au crescut în aceeași perioadă de timp cu 21,5% (cel mai mult au crescut veniturile municipiului Dej, cu 33,8%) pe când cele ale orașului Huedin au scăzut cu 5,6%. Cea mai mare creștere în această perioadă de timp au înregistrat veniturile rezultate din cotele aferente impozitului pe venit ale comunelor (cu 92,7%) (figura 45). Dintre acestea, comuna Jucu (figura 46) a cunoscut cea mai mare creștere a acestor venituri (cu 1406%!) (figura 46).

Figura – Dinamica veniturilor rezultate din cotele defalcate din impozitul pe venit în comuna Jucu (2008-2018)

Alte comune cu creșteri impresionante ale veniturilor rezultate din defalcarea impozitului pe venit au fost Moldovenești (+484.5%) și Mintiu Gherlii (+412%). În total, un număr de 20 comune au înregistrat creșteri de peste 100% ale veniturilor proprii rezultate din defalcarea impozitului pe venit (figura 47).

Figura – Modificări ale veniturilor rezultate din cotele defalcate din impozitul pe venit între 2008 și 2018 la nivelul județului Cluj (în %)

Au fost, însă și 13 comune în care aceste venituri au scăzut în intervalul menționat (figura 47). Astfel, comuna Săvădisla a obținut în 2018 venituri de doar 815.7147 lei din cotele defalcate impozitului pe venit după ce în 2008 aceste venituri au însumat nu mai puțin de 4,5 milioane lei. Aceasta corespunde unei scăderi de 82% (figura 48). Alte comune care au înregistrat scăderi importante ale veniturilor din impozitul pe venit sunt Izvorul Crișului (-46,7%), Mărgău (-32,4%), Mănăstireni (-26%) și Mărișel (-20%).

Figura – Dinamica veniturilor rezultate din cotele defalcate din impozitul pe venit (2008-2018) în comuna Săvădisla

Conform legii 2 din 2018, din impozitul pe venit estimat a fi încasat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale un anumit procent a fost stabilit să rămână la nivel local. Astfel, 11,25% din totalul impozitelor încasate a mers la bugetul local al județului, iar 43% la bugetele locale ale localităților în care au fost obținute aceste venituri. De remarcat că impozitele pe venit se colectează în localitatea în care angajatul își desfășoară actvitatea și nu în localitatea în care își are domiciliul.

Aproape 600 milioane lei (adică 27% din veniturile totale ale județului Cluj în 2018) au provenit din cotele defalcate din impozitul pe venit. Cu această valoare, județul Cluj s-a plasat pe locul doi pe țară după municipiul București unde aceste venituri au fost de aproape 10 ori mai mari. Județul Timiș (561 milioane lei) s-a apropiat de Cluj în ceea ce priveste această categorie de venituri în timp ce în urmatoarele județe, Ilfov (474 milioane lei), Brașov (428 milioane lei), Prahova (399 milioane lei), Constanța (382 milioane lei) și Iași (373 milioane lei), acestea au fost mult mai mici.

Municipiile au acumulat împreună mai mult de două treimi (68%) din totalul pe județ al acestor venituri în 2018. Acest lucru s-a datorat mai ales municipiului Cluj-Napoca care a contribuit singur cu mai mult de 350 milioane lei la totalul veniturilor obținute din cotele defalcate din impozitul pe venit în județul Cluj (adică 59%). Comparativ cu municipiul capitală de județ, celălalte municipii au avut contribuții modeste care s-au situat între 1,2% (Câmpia Turzii) și 3,2% (Dej). În total, cele patru municipii (altele decât Cluj-Napoca) au avut un aport de numai 9%. Orașul Huedin a adunat doar 3,2 milioane lei din cotele defalcate din impozitul pe venit (ceea ce înseamnă doar 0,6% din totalul județului Cluj).

Un număr de cinci comune – Florești (12,4 milioane lei), Jucu (11,6 milioane lei), Apahida (8,5 milioane lei), Gilău (4,6 milioane lei) și Baciu (3,4 milioane lei – au avut în 2018 venituri obținute din cote defalcate din impozitul pe venit mai mari decât orașul Huedin. Mai mult decât atât, primele trei comune au avut venituri mai mari decât cele mai mici două municipii (Câmpia Turzii și Gherla), ceea ce denotă forța economică a acestora. Împreună, cele 75 comune au contribuit cu doar 10,7% la veniturile proprii rezultate din cote defalcate din impozitul pe venit ale județului Cluj în 2018. Această contribuție este mult mai mică decât în cazul veniturilor totale sau ale veniturilor proprii. Motivul este că, în opoziție cu comunele de succes amintite anterior, unele comune au strâns sume insignifiante din impozitul pe venit. Astfel, comuna Ploscoș a strâns doar 47 mii lei în 2018 iar comunele Sânmartin și Aluniș în jur de 70 mii. Tot sub 100 mii lei s-au situat și comunele Jichișu de Jos (81 mii lei), Suatu, Buza și Așchileu (82 mii lei fiecare), Bobâlna (85 mii lei), Panticeu și Pălatca (91 mii lei fiecare) și Cornești (94 mii lei).

Aceste diferențe pot fi înțelese și mai bine dacă ne raportăm la numărul populației. Astfel, dacă media la nivelul județului a fost de 865 lei/capita, în foarte multe comune veniturile per capita rezultate din impozitul pe venit au fost sub 100 lei, iar în trei comune – Suatu (47 lei per locuitor), Unguraș (48 lei per locuitor) și Panticeu (49 lei per locuitor) – chiar sub 50 lei (figura 16). Spre comparație, cea mai de succes comună în 2018 a fost Jucu (2725 lei/capita). Aceasta a fost urmată de Apahida (797 lei/capita), Luna (599 lei per locuitor), Gilău (558 lei/capita), Florești (545 lei per locuitor), Mihai Viteazu (483 lei per locuitor) și Baciu (325 lei per locuitor). Toate aceste localități s-au situat peste media comunelor de 275 lei per locuitor. Astfel raportul între comunele Jucu și Suatu la veniturile per locuitor obținute din cotele defalcate din impozitul pe venit este de 58 la 1. Dacă analizăm cifrele absolute, raportul dintre Florești (cea mai performantă comună) și Ploscoș este și mai impresionant (263:1).

Municipiile (900 lei per capita) și orașul Huedin (377 lei per locuitor) au avut performanțe mai bune decât comunele însă și aici există diferențe importante între localități (figura 49). Astfel, municipiul Cluj-Napoca a obținut venituri de 1088 lei per capita în 2018 în timp ce restul localităților urbane s-au încadrat între 377 lei per capita (Huedin) și 578 lei per capita (Dej). Figura arată foarte clar că cele mai mari venituri per capita din cotele defalcate din impozitul pe venit au fost înregistrate în localitățile urbane și comunele suburbane.

Figura – Venituri (în lei/capita) din cote defalcate din impozitul pe venit la nivelul localităților județului Cluj

Venituri din sume alocate din sumele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale

Un alt procent de 17,25% din impozitul pe venit la nivelul județelor este depus conform legii 2/2018 intr-un cont distinct la trezoreria municipiului reședință de județ. Din această sumă, o cotă de 27% este apoi repartizată județului pentru asigurarea unui buget minim de funcționare. Bugetul minim de funcționare se calculează înmulțind numărul de locuitori ai județului cu 250 lei. O altă sumă, echivalentă cu 25 lei pentru fiecare locuitor este pusă la dispoziția Consiliului Județean și repartizată localităților. Suma rămasă se utilizează pentru echilibrarea bugetelor locale ale localităților astfel încât fiecărei localități să îi fie asigurat un buget minim de funcționare în cuantum de cel puțin 750 lei/locuitor, însă nu mai puțin de 1 milion lei pentru comune, 3 milioane lei pentru orașe și 5 milioane lei pentru municipii.

Aproximativ 192 milioane lei din veniturile proprii ale județului Cluj au provenit în 2018 din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale. Mai mult de două treimi (68%) din această sumă a fost alocată comunelor, în timp ce Consiliul Județean a primit un sfert (aproximativ 47 milioane lei) (figura 50).

Figura – Distribuția veniturilor din sume alocate din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale (2018)

Patru comune au primit între 3 și 4 milioane de lei: Aghireșu, Viișoara, Frata și Iara. Au fost, însă și comune cărora le-au fost alocate sume sub un milion de lei. Cel mai puțin au primit Apahida, Luna și Mărgău (câte 662 mii lei fiecare). Dacă ținem cont de populație, cel mai mult a revenit comunelor Ploscos (2496 lei), Buza (1889 lei) și Valea Ierii (1660 lei) iar cel mai puțin au primit Florești (48 lei per locuitor), Apahida (62 lei per locuitor) și Gilău (92 lei per locuitor) (figura 51).

Figura – Venituri (în lei/capita) din sume alocate din cote defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale

Orașul Huedin a primit ceva mai mult de 2 milioane lei pentru echilibrarea bugetului local, ceea ce se traduce prin 222 lei per locuitor. Nici municipiile nu au primit sume mari. Cea mai mare sumă (6,4 milioane lei) a revenit municipiului Câmpia Turzii (285 lei per locuitor), în timp ce municipiul Cluj-Napoca nu a primit niciun leu (figura 51). În total, localităților urbane le-au revenit aproximativ 8% din totalul sumelor alocate în județul Cluj pentru echilibrarea bugetelor locale. Este evident că localitățile cele mai sărace au primit cele mai mari sume (raportat la populație), în timp ce localitățile cele mai bogate, cu venituri proprii semnificative, au primit sume mult mai mici, sau chiar deloc dacă ne referim la municipiul Cluj Napoca.

O altă parte din veniturile locale totale este reprezentată de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, subvenții primite de la bugetul de stat sau de la alte bugete și din donații și sponsorizări din țară și străinătate (inclusiv din fonduri UE).

Venituri provenind din cotele defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județului și al localităților

O contribuție importantă (235,5 milioane lei în 2018) la bugetele locale este reprezentată de cotele defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul localităților urbane și rurale și la nivelul județului (inclusiv pentru drumuri). Din suma totală alocată județului Cluj, Consiliul Județean a primit o treime (35%), celălalte două treimi revenind localităților urbane și rurale din județ (figura 52).

Figura – Distribuția veniturilor din sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul județului și al localităților

Celor cinci municipii le-au fost repartizate 90,5 milioane lei (38,4% din suma totală). Din această sumă, aproape 60 milioane lei au revenit municipiului Cluj-Napoca (25% din suma totală). Pare un procent foarte mare mai ales prin prisma faptului că celălalte municipii au obținut numai între 2% (Gherla) și 5% (Turda) din totalul sumelor defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate. Dacă luăm însă în calcul populația, ne dăm seama că municipiul Cluj-Napoca primește cele mai mici sume (181 lei per locuitor). Celălalte localități urbane au primit sume cuprinse între 240 (Gherla) și 270 (Dej) lei per locuitor (figura 53).

Figura – Venituri (în lei per capita) rezultate din sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul localităților județului Cluj

Dintre localitățile rurale, Aiton (122 lei per locuitor), Baciu (159 lei per locuitor), Chinteni (164 lei per locuitor) si Feleacu (171 lei per locuitor) au primit cel mai puțin în anul 2018. La polul opus se situează comunele Sânmartin (535 lei per locuitor), Mărișel (467 lei per locuitor), Călățele (452 lei per locuitor) și Râșca (420 lei per locuitor) (figura 53).

Dacă luăm în calcul sumele absolute, evident comunele mari, Florești (4,8 milioane lei), Apahida (3 milioane lei) și Gilău (2,5 milioane lei) au atras sume mai mari pe când comunele mai mici – Aiton (132 mii lei), Valea Ierii (208 mii lei) și Ploscoș (249 mii lei) – au primit sume mult mai mici. În total, cele 75 comune au primit o sumă foarte apropiată de cea primită de municipiul Cluj-Napoca.

Din defalcarea TVA, județul Cluj a mai primit o sumă de 16.871.309 lei pentru finanțarea învățământului particular sau confesional acreditat. Cea mai mare parte din această sumă (95%) a fost alocată municipiilor Cluj-Napoca (15,5 milioane lei) și Dej (457 mii lei), în timp ce comuna Florești a primit restul de 843 mii lei.

În măsura în care aceste fonduri primite de la centru se dovedesc a fi insuficiente pentru bugetele unor UAT-uri, acestea pot primi fonduri suplimentare din defalcarea TVA pentru echilibrarea bugetelor locale. În 2018, județul Cluj a primit de la centru 183 milioane lei cu această destinație. Cea mai mare parte (39%) din această sumă a revenit comunelor (figura 54).

Figura – Distribuția veniturilor din sume defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale (2018)

Dintre acestea, cel mai mult a primit comuna Florești (6,7 milioane lei), urmată la mare distanță de Chinteni (2,8 milioane lei), Aghireșu (aproape 3 milioane lei) și Tritenii de Jos (1,9 milioane lei). Dacă se ține cont de populație, pe podium se situează Valea Ierii (1479 lei per locuitor), Beliș (1358 lei per locuitor) și Sâncraiu (1035 lei per locuitor) (figura 55). La polul opus se găsesc opt comune (Viișoara, Mica, Mihai Viteazu, Jucu, Luna, Gilău, Cojocna și Căpușu Mare) care nu au primit niciun leu din sumele defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale (figura 55).

Figura – Venituri (în lei/capita) din sume alocate din cote defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor la nivelul localităților județului Cluj

După comune, urmează Consiliul Județean care a primit 69 milioane lei or 37,8% din suma totală la nivelul județului Cluj (figura 54).

Localitățile urbane au primit sume mult mai mici (dacă le raportăm la populație), împreună primind doar 23% din sumele totale la nivelul județului. Dintre acestea, municipiul Cluj-Napoca nu a primit niciun leu, iar municipiul Gherla a primit o sumă infimă echivalentă cu 34 lei per locuitor. Celălalte localități urbane au primit între 1,7 milioane lei (Huedin – 179 lei per locuitor) și 25 milioane lei (Turda – 524 lei per locuitor) (figura 55).

Venituri din subvenții de la bugetul stat

O altă parte – mai mare sau mai mică – din bugetele locale poate să provină din subvenții de la bugetul de stat. Circa 90% din aceste subvenții sunt reprezentate de finanțări PNDL pentru proiecte de investiții. Județele care primesc cele mai mari subvenții sunt cele din sud (București, Olt, Argeș, Prahova, Dâmbovița, Vâlcea, Mehedinți, Giurgiu, Constanța și Buzău) și est (Iași, Suceava, Vaslui și Vrancea). Subvenția de 239 milioane lei primită în 2018 plasează județul Cluj abia pe locul 19 între județele României.

După cum se poate vedea în figura de mai jos (figura 56), suma provenită din subvenții poate varia foarte mult de la an la an. Din acest motiv, această analiză se va baza pe suma subvențiilor primite de județul Cluj între 2008 și 2018 și nu pe cifra dintr-un singur an așa cum am făcut pâna acum.

Figura – Dinamica veniturilor provenite din subvenții în județul Cluj între 2008 și 2018

Din totalul subvențiilor primite între 2008 și 2018 de 1765,5 milioane lei, Consiliului Județean i-au revenit 1047,6 milioane lei, adică aproape 60% (figura 57).

Figura – Distribuția veniturilor provenite din subvenții în județul Cluj (2018)

Cele 75 comune luate împreună au primit 374 milioane lei, adică 21,2% din totalul subvențiilor repartizate județului Cluj (figura 57). Aceste subvenții au fost, însă, distribuite comunelor în mod inegal. Astfel, în timp ce unele comune au primit subventii de ordinul milioanelor de lei – de exemplu, Chinteni (23 milioane lei), Mintiu Gherlii (22 milioane lei), Vad (21 milioane lei), Iclod (14,5 milioane lei) si Fizeșu Gherlii (13 milioane lei) – alte comune au primit sume sub 500 mii lei (Mănăstireni, Jucu, Ploscoș și Luna). Dacă le raportăm la numărul populației, cele mai mari subvenții în acești 11 ani le-a primit comuna Vad (10.442 lei/capita), urmată de comunele Jichișu de Jos (8514 ei/capita) și Chinteni (7558 lei/capita), în timp ce cele mai mici sume au revenit comunelor Jucu (105 lei/capita), Luna (114 lei/capita) și Florești (135 lei/capita) (figura 58).

Figura – Venituri (în lei/capita) din subvenții primite între 2008 și 2018 la nivelul localităților județului Cluj

Localităților urbane li s-au repartizat subvenții care au totalizat aproape 344 milioane lei (adică 19,5% din totalul subvențiilor care au revenit județului Cluj) (figura 57). Între acestea, cele mai mari subvenții le-a primit municipiul Cluj-Napoca, atât ca și valoare absolută (270 milioane lei), cât și ca raport la numărul locuitorilor (832 lei per capita). Celălalte localități urbane s-au încadrat între 208 lei/capita (Câmpia Turzii) și 754 lei/capita (Dej) (figura 58).

Finanțări externe

Aproximativ 2 miliarde lei din bugetul Romaniei în 2018 au provenit din finanțări UE sau de la alți donatori, iar județul Cluj a fost una dintre performere. Cu 131,5 milioane lei s-a situat pe locul patru după București (267 milioane lei), Bistrița-Năsăud (197 milioane lei) și Bihor (146 milioane lei).

Partea leului a revenit municipiului Cluj-Napoca (42 milioane lei sau 32% din totalul subvențiilor la nivelul județului Cluj). Două municipii – Turda și Dej – au primit mai puțin de 1,5 milioane lei fiecare din finanțari UE, iar municipiului Gherla i-au revenit doar 46.000 lei. Celălalte două localități urbane din județul Cluj (Câmpia Turzii și Huedin) nu au reușit să atragă finanțări UE în 2018.

Dintre localitățile rurale, un număr de 23 comune nu au atras niciun leu din fonduri UE. Pe de altă parte, au fost și comune care au primit sume importante (mai mari decât au primit localitățile urbane, cu excepția municipiului Cluj-Napoca). Între acestea se remarcă Poieni (5,2 milioane lei), Chiuiești (3,3 milioane lei) și Călărași (3,2 milioane lei). Daca luăm în considerare numărul locuitorilor, cel mai mare succes în 2018 l-au avut comunele Valea Ierii (2806 lei per locuitor), Ploscos (2325 lei per locuitor) și Beliș (1808 lei per locuitor). Pentru comparație, Cluj-Napoca a primit din finanțări UE 129 lei pentru fiecare locuitor iar municipiul Gherla numai 2 lei per locuitor.

Totuși, după cum putem vedea în graficul de mai jos (figura 59), sumele primite de la UE și de la alți donatori între 2011 și 2018 au variat între limite foarte largi de la an la an, făcând analiza pe un singur an irelevantă.

Figura – Dinamica veniturilor rezultate din sume primite de la UE și de la alți donatori între 2011 și 2018

În cele ce urmează vom încerca să reducem această problemă prin analiza totalului sumelor primite de la UE și de la alți donatori în acești opt ani. De asemenea, vom defalca aceste sume în plăți efectuate și prefinanțări aferente cadrului financiar 2014-2020 și respectiv, plăți sau prefinanțări care țin de cadrul financiar precedent. Această abordare ne va permite să identificăm eventualele schimbări care au apărut în distribuția geografică a fondurilor provenite de la UE în județul Cluj.

În opt ani (2011-2018), județul Cluj a primit de la UE și de la alți donatori în contul plăților efectuate și a prefinanțărilor derulate înainte de cadrul financiar 2014-2020 o sumă de aproape 814 milioane lei, ceea ce înseamnă aproximativ 1178 lei per locuitor. Mai mult de jumătate din această sumă a fost destinată zonelor rurale (figura 60).

Figura – Distribuția veniturilor din sumele primite de la UE si de la alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări (2011-2018)

Cel mai mult au primit comunele Florești (23,9 milioane lei), Câțcău (19,4 milioane lei) și Borșa, Vad și Sânpaul (între 16 și 17 milioane lei). Dacă luăm în considerare populația, primele locuri sunt ocupate de comunele mai mici, cu o poziție periferică în cadrul județului: Borșa (10559 lei/capita), Câțcău (9251 lei/capita), Jichișu de Jos (8968 lei/capita), Aluniș (8948 lei/capita) și Vad (8261 lei/capita). După cum se vede și pe harta de mai jos (figura 61), majoritatea județelor care au reușit să atragă finanțări mari per capita de la UE se concentrează în partea de nord-vest a județului. Pe de altă parte, există și un număr de nouă județe care nu au reușit să atragă niciun leu din fonduri UE (figura 61). În medie, localitățile rurale au primit din fonduri UE și de la alți donatori 1920 lei pentru fiecare locuitor.

Figura – Venituri (în lei/capita) din sume primite de la UE și de la alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări (2011-2018) la nivelul localităților județului Cluj

Localitățile urbane au primit doar 261,2 milioane lei, adică o medie de 571 lei per locuitor de la UE în perioada 2011-2018. Cel mai mult din această sumă a revenit municipiului Cluj-Napoca, adică 220,3 milioane lei (sau 27% din fondurile UE la nivelul județului). Dacă, însă, luăm în considerare populația, atunci municipiul Dej (936 lei per locuitor) a primit mai mult decât municipiul Cluj-Napoca (678 lei per locuitor). Celălalte municipii s-au ales cu sume modice din fondurile UE pe anii 2011-2018 (între 41 și 142 lei per locuitor), iar orașul Huedin nu a primit niciun leu (figura 61).

În final, aproximativ 13% din fondurile UE pe anii 2011-2018 au fost direcționate pentru finanțarea proiectelor derulate de Consiliul Județean (figura 60).

În perioada cadrului financiar 2014-2020, județul Cluj a primit de la UE și de la alți donatori, între 2016 și 2018, 197,1 milioane lei, adică 285 lei per locuitor. Aproape 60% din această sumă a mers la localitățile rurale (figura 62). Cel mai mult dintre acestea au primit Poieni (6,9 milioane lei), Negreni, Chiuiești, Călățele și Apahida (între 4 și 5 milioane fiecare).

Figura – Distribuția veniturilor din sume primite de la UE și de la alți donatori în contul plăților efectuate și a prefinanțărilor aferente cadrului financiar 2014-2020

Cinci comune au beneficiat de fonduri UE de peste 2000 lei per capita: Valea Ierii (2807), Săcuieu (2440), Ploscoș (2325), Beliș (2300 lei) și Negreni (2049) (figura 63). La polul opus, 19 comune nu au primit niciun leu de la UE sau de la alți donatori. Ar fi interesant de semnalat că unele comune care s-au clasat pe primele locuri în cadrul financiar precedent, nu au reușit să atragă niciun leu în contul plăților efectuate și prefinanțării aferente cadrului financiar 2014-2020. Este vorba aici de comune precum Panticeu, Dăbâca, Borșa, Aluniș sau Jichișu de Jos.

Figura – Venituri (în lei/capita) din sume primite de la UE și de la alți donatori în contul plățior efectuate și a prefinanțării aferente cadrului financiar 2014-2020 la nivelul localităților județului Cluj

Localitățile urbane au primit doar 23% din fondurile UE atrase de județul Cluj (45,4 milioane lei). Mai mult de 93% din această sumă a mers pentru finanțarea proiectelor din municipiul Cluj-Napoca. Reședința județului rămâne în frunte și dacă se ia în considerare numărul locuitorilor (130 lei per capita). Dej (48 lei/capita), Turda (30 lei/capita) și Gherla (2,30 lei/capita) au primit sume insignifiante din fonduri UE, iar Câmpia Turzii și Huedin nu au reușit să atragă niciun leu (figura 63).

Restul de 36,2 milioane lei (18,4% din total) au fost folosiți pentru proiectele Consiliului Județean (figura 62).

Față de exercițiul financiar precedent observăm că în cadrul financiar 2014-2020, comunele au reușit să atragă o proporție mai mare a fondurilor UE pentru județul Cluj, în timp ce localitățile urbane au trebuit să se mulțumească cu o felie mult mai mică. O altă diferență este că, de data asta, cele mai mari fonduri (dacă le raportăm la populație) le-au primit comunele din vest, din zona montană, în timp ce comunele care s-au aflat în frunte în trecut au primit sume mult mai mici sau deloc pentru proiecte incluse în cadrul financiar 2014-2020.

Alte venituri

Cea mai mare parte din veniturile unui UAT sunt din surse care pot fi încadrate la categoriile discutate mai devreme. Pe lângă acestea, unele UAT-uri pot obține venituri și din alte surse pe care le putem agrega la categoria alte venituri. Pentru județul Cluj, aceste venituri s-au ridicat în perioada 2008-2018 la aproape 300 milioane lei. Consiliul Județean și localităție rurale au realizat fiecare mai mult de o treime din aceste venituri obținute la nivel județean, iar localitățile urbane au contribuit cu un sfert (figura 64).

Figura – Distribuția veniturilor obținute din alte surse (2008-2018)

La nivelul comunelor au existat diferențe foarte mari în ceea ce privește veniturile care s-ar putea încadra la această categorie. Astfel, dacă șapte comune au obținut venituri de peste 2000 lei per locuitor (Valea Ierii, Călărași, Ploscoș, Săcuieu, Tureni, Sâncraiu și Beliș) au existat și patru comune în care veniturile din această categorie au fost sub 10 lei per locuitor (Panticeu, Dăbâca, Râșca și Săvădisla). Media veniturilor comunelor a fost de 492 lei/capita (figura 65).

Localitătile urbane au obținut venituri din această categorie în medie de 3 ori mai mici (în jur de 180 lei/capita). Acestea se încadrează între 37 lei/capita (Gherla) și 183 lei/capita (Cluj-Napoca) (figura 65).

Figura – Veniturile (în lei/capita) rezultate din alte surse la nivelul localităților județului Cluj

Cheltuieli totale

Județele României au avut cheltuieli de peste 57 miliarde lei în 2018. Județul Cluj s-a situat pe locul 2 cu cheltuieli de 2,1 miliarde lei, la distanță mare față de București, care, cu cheltuieli totale de 9,8 miliarde lei, s-a situat pe locul întâi. Pe locurile următoare s-au clasat județele Constanța și Timiș (aproximativ 2 miliarde lei fiecare), Prahova (1,9 miliarde lei), și Iași (1,8 miliarde lei).

Consiliul Județean a cheltuit ceva mai mult de un sfert (26,5%) din această sumă (figura 66). Localitățile urbane (48%) au cheltuit de două ori mai mult decât localitățile rurale (25,6%) însă cel mai mult a cheltuit municipiul Cluj-Napoca (37% din totalul cheltuielilor din județul Cluj). Celălalte municipii au cheltuit mult mai puțin, în proporții de la 1,4% (Gherla) la 4,2% (Turda) din cheltuielile totale ale județului Cluj, în timp ce orașul Huedin a contribuit cu 0,8% la cheltuielile județului. Dacă ținem cont de populație rezultă că municipiul Cluj-Napoca (2427 lei per locuitor) a avut cheltuieli cu aproximativ 50% mai mari decât media celorlalte localități urbane – între 1459 lei per locuitor (Gherla) și 1871 lei lei per locuitor (Dej) (figura 67).

Figura – Distribuția cheltuielilor totale în 2018

Comunele cu cele mai mari cheltuieli au fost în 2018: Florești (47 milioane lei) și Apahida (27 milioane lei) după care urmează la distanță Mihai Viteazu, Jucu și Baciu (17 milioane lei fiecare). La polul opus s-au situat comunele Aiton (cu cheltuieli sub 2 milioane lei) și Suatu, Palatca, Râșca și Bobâlna (cu cheltuieli sub 3 milioane lei fiecare).

Comunele au avut cheltuieli per locuitor apropiate de cele ale municipiului Cluj-Napoca (2340 lei), deci mai mari decât media municipiilor (2247 lei) sau decât cheltuielile per locuitor ale orașului Huedin (1731 lei). Există, însă, diferențe mai mari între comune decât între localitățile urbane. Astfel, cele mai mari cheltuieli raportat la numărul de locuitori le-a avut comuna Negreni (5033 lei) urmată de comunele Valea Ierii (4972 lei) și Jichișu de Jos (4916 lei) – dublu față de cheltuielile municipiului Cluj-Napoca. Pe de altă parte, cheltuielile comunei Cojocna au fost de numai 1293 lei/capita în timp ce Unguraș și Suatu au avut cheltuieli de 1400 lei/capita în 2018 (figura 67). Raportul dintre comuna cu cele mai mari cheltuieli per locuitor (Negreni) și cea cu cele mici cheltuieli (Cojocna) a fost de 4 la 1.

În ceea ce privește dinamica cheltuielilor totale, în perioada 2008-2018 cel mai mult au crescut cheltuielile totale ale comunelor Negreni (260%), Floresti (243%), și Chiuiești (203%). În 14 comune aceste cheltuieli au scăzut în perioada 2008-2018, cel mai mult în comunele Suatu (cu 29%), Cornești (cu 28%), Măguri-Răcătău (cu 25,5%) și Buza (cu 24%).

Figura – Cheltuieli totale (în lei/capita) la nivelul localităților județului Cluj

Figura – Dinamica cheltuielilor totale (2008-2018)

Cheltuielile județului pot fi analizate pe titluri de cheltuieli sau pe domenii de cheltuieli.

Cheltuieli după titluri de cheltuieli

După titluri, cele mai mari cheltuieli ale județului Cluj în 2018 au fost cele cu bunurile și serviciile (27% din totalul cheltuielilor) și cele legate de investiții (26%), în timp ce cheltuielile cu asistența socială au fost cele mai mici (7%) (figura 69).

Figura – Distribuția cheltuielilor totale în județul Cluj după titluri de cheltuieli

Cheltuieli de personal

Cheltuielile de personal se referă la cheltuielile UAT-urilor cu salariile, îndemnizațiile de conducere, contribuțiile aferente salariaților, sumele destinate deplasărilor personalului, tichetele de masă și de vacanță, etc. Din cheltuielile totale, 455 milioane lei (adică 21,3% din totalul cheltuielilor) în 2018 au fost cu personalul (figura 69). La această categorie de cheltuieli, județul Cluj s-a clasat pe locul 5, în urma Bucureștiului (1,2 miliarde lei) și a județelor Timiș (511 milioane lei), Constanța (477 milioane lei) și Iași ((471 milioane lei), dar înaintea județelor Prahova (424 milioane lei), Suceava (421 milioane lei), Argeș și Bacău (în jur de 405 milioane lei fiecare). Din această sumă, 106 milioane lei (23%) a fost cheltuită la nivelul Consiliului Județean, iar restul la nivelul localităților (figura 70).

Figura – Distribuția cheltuielilor de personal în județul Cluj în 2018

Din totalul cheltuielilor cu personalul, o treime s-a cheltuit în municipiul Cluj-Napoca și alte 15% în celălalte municipii din județ, în timp ce orașului Huedin i s-a repartizat 1% din suma totală pentru cheltuielile cu personalul.

În ceea ce privește localitățile rurale, cele mai mari cheltuieli cu personalul le-au avut comunele mari, Florești (9 milioane lei), Apahida (8 milioane lei), Gilău, Mihai Viteazu și Aghireșu (între 3 și 4 milioane lei). Au fost, însă, și comune care au cheltuit mai puțin de 1 milion lei cu personalul în 2018. Între acestea enumerăm: Ploscoș (628 mii lei), Aiton (684 mii lei) și Suatu (838 mii lei). Evident acestea sunt comune mici.

O imagine mai exactă în ceea ce privește amploarea cheltuielilor cu personalul putem avea raportând totalul cheltuielilor la numărul populației din fiecare localitate. Devine astfel evident că cele mai puțin eficiente sunt comunele mai mici care au cheltuieli mai mari cu personalul raportat la numărul locuitorilor. Astfel, cele mai ineficiente comune la nivelul anului 2018 au fost: Jichișu de Jos (1364 lei per locuitor), Valea Ierii (1195 lei per locuitor) sau Călățele (1019 lei per locuitor). Comunele mai mari s-au dovedit a avea cheltuieli mai mici cu personalul dacă se ia în considerare numărul locuitorilor. Astfel, comuna Baciu a cheltuit pe personal doar 264 lei per locuitor, Feleacu 335 lei, Viișoara 336 lei și Florești 398 lei (figura 71).

Figura – Distribuția cheltuielilor de personal în județul Cluj în 2018

Daca analizăm situația la nivelul localităților urbane, observăm ca municipiul Cluj-Napoca a avut cheltuieli cu personalul de numai 436 lei/capita, în timp ce în cazul celorlalte localități urbane cheltuielile au variat între 514 lei și 711 lei per locuitor. În medie, localitățile rurale au avut cheltuieli cu personalul de 554 lei/capita, singurul oraș de 515 lei/capita iar municipiile, care sunt mult mai mari în ceea ce priveste populația, de 478 lei/capita.

Cheltuielile de personal în județul Cluj au scăzut cu 8,5% în 2018 față de 2008 (figura 71). Dacă, însă, comparăm cu situația din 2017, scăderea este mult mai mare, de 42,7%. Nu toate UAT-urile din județul Cluj au înregistrat scăderi în ceea ce privește cheltuielile de personal în perioada 2008-2018. Astfel, dacă în localitățile urbane aceste cheltuieli au scăzut cu 26,7%, în cazul comunelor scăderea înregistrată a fost de doar 3,8%, iar la nivelul Consiliul Județean aceste cheltuieli chiar au crescut cu 67,4% (figura 72).

Figura – Dinamica cheltuielilor de personal între 2008 și 2018 în județul Cluj

La nivelul municipiilor cheltuielile cu personalul au scăzut destul de uniform cu între 23,9% (Câmpia Turzii) și 29.5% (Gherla). În cazul orașului Huedin scăderea cheltuielilor a fost ceva mai drastică (40,4%) (figura 73). Comunele, însă, sunt mult mai eterogene în ceea ce privește dinamica cheltuielior de personal. Pe de o parte, există comune în care cheltuielile cu personalul au scăzut cu peste 30% – de exemplu, Măguri-Răcătău (-39%), Feleacu (-35,1%) și Ceanu Mare (-33,8%) – și chiar cu peste 40% (Suatu). Pe de altă parte, sunt și comune în care cheltuielile cu personalul au crescut. Dintre acestea, nu putem să nu remarcăm comunele Florești (122,8%), Jichișu de Jos (50,4%), Chinteni (36,3%) și Luna (32,3%) (figura 73).

Figura – Diferențe cheltuieli de personal (în lei/capita) în județul Cluj în 2018 față de 2008

Pe baza hărții de mai sus (figura 73) putem să concluzionăm că cele mai mari scăderi în ceea ce privește cheltuielile cu personalul s-au petrecut în localitățile urbane și în unele comune situate periferic. În schimb, cele mai mari creșteri au avut loc în unele comune suburbane, în special în cele cu o creștere rapidă a populației și/sau a economiei, cum ar fi: Florești, Chinteni, Apahida sau Jucu.

Cheltuieli cu bunuri și servicii

Aproximativ 572 milioane lei din bugetul județului Cluj a fost cheltuit în 2018 pe bunuri și servicii contractate. Această valoare situează județul Cluj pe locul 3 în țară după București (2,2 miliarde lei) și județul Constanța (650 milioane lei), dar înaintea județelor Ilfov (548 milioane lei), Timiș (497 milioane lei) și Brașov (418 milioane lei).

Mai mult de jumătate (56%) din această sumă a fost cheltuită de localitățile urbane în timp ce aportul localităților rurale a fost de 30%. Restul până la 100% au fost cheltuieli efectuate de Consiliul Județean (figura 74).

Figura – Distribuția cheltuielilor cu bunuri și servicii (2018)

Peste 43% din cheltuielile județului cu bunuri și servicii s-au dus la municipiul Cluj-Napoca (761 lei/locuitor). Celălalte localități urbane au realizat împreună 13% din cheltuielile județului. Raportat la populație, cele mai mari cheltuieli cu bunurile și serviciile le-a avut Câmpia Turzii (664 lei) și cele mai mici Huedin (411 lei).

Dacă ținem cont de populație, localitățile rurale au cheltuit mai mult pe bunuri și servicii (734 lei) decât localitățile urbane (figura 75). Totuși, aici raportul dintre localitatea care a cheltuit cel mai mult (Valea Ierii – 2840 lei) și cea care a cheltuit cel mai puțin (Cuzdrioara – 282 lei) este de 10 la 1 în timp ce în cazul localităților urbane (Cluj-Napoca vs. Huedin) acest raport este de sub 2 la 1.

Figura – Cheltuielile (în lei/capita) cu bunuri și servicii la nivelul localităților județului Cluj în 2018

În valori absolute, cel mai mult au cheltuit comunele Florești (19 milioane lei), Apahida (8,9 milioane lei), Jucu (6,5 milioane lei), Baciu (6,3 milioane lei) și Aghireșu (5,8 milioane lei), iar cel mai puțin Ploscos (473 mii lei), Suatu (673 mii lei), Aiton (686 mii lei), Cornești (745 mii lei) și Băișoara (751 mii lei).

Cheltuieli cu asistența socială

Un segment mai mic de cheltuieli este cel cu asistența socială. Aproximativ 143 milioane lei din cheltuielile județului Cluj, adica 207 lei/locuitor au avut această destinație. Din această sumă, 15,5 milioane lei (11%) au fost cheltuiți de Consiliul Județean și 89% de către localități (figura 76).

Figura – Distribuția cheltuielilor cu asistența socială în județul Cluj în 2018

Localitățile urbane au concentrat 69% din cheltuielile cu asistența socială la nivelul județului. Cele mai mari cheltuieli (55% din cheltuielile județului Cluj) le-a avut municipiul Cluj-Napoca (79 milioane lei, ceea ce înseamna cam 243 lei pentru fiecare locuitor). Celălalte localități urbane au cheltuit împreună 20 milioane lei, însă cele 4 municipii și orașul Huedin nu au participat în mod egal la aceste cheltuieli. De exemplu, municipiul Turda a cheltuit jumătate din această sumă (ceea ce înseamnă 230 lei/capita), în timp ce celălalte localități urbane au avut cheltuieli de 73-137 lei cu asistența socială în 2018 (figura 77).

Figura – Cheltuielile (în lei/capita) cu asistența socială la nivelul localităților din județul Cluj (2018)

Comunele au cheltuit în medie 125 lei/locuitor cu asistența socială, adica similar cu localitățile urbane altele decât municipiile Cluj-Napoca și Turda. Cel mai mult a cheltuit comuna Florești (2,9 milioane lei). Ea a fost urmată de comunele Apahida (1,3 milioane lei), Gilău (1,2 milioane lei) și Baciu (1 milion lei), adică comunele mai mari. La polul opus, comuna Aluniș a platit doar 220 lei asistaților sociali în 2018. Sub 100 mii lei au plătit și comunele Buza (19 mii lei), Valea Ierii (94 mii lei) și Izvoru Crișului (95 mii lei). Astfel raportul dintre comuna cu cele mai mari cheltuieli (Florești) și cea cu cele mai mici cheltuieli (Aluniș) este 13.115 la 1!

Dacă ținem cont de populație, cele mai mari cheltuieli le-au avut comunele Ciurila (325 lei per locuitor – mai mult decât municipiile Cluj-Napoca și Turda), Ploscoș (239 lei/locuitor), Râșca (222 lei/locuitor), Săcuieni (210 lei/locuitor) și Dăbâca (205 lei/locuitor), iar cele mai mici comunele Aluniș (0,60 lei/locuitor), Buza (17 lei/locuitor, Izvoru Crișului și Unguraș (58 lei/locuitor fiecare) și Căpușu Mare (67 lei/locuitor) (figura 76). Raportul dintre cheltuielile comunei Ciurila și cele ale comunei Aluniș este de 1806 la 1. Există, prin urmare, diferențe foarte mari între comune în ceea ce priveste cheltuielile cu asistența socială.

Între 2008 și 2018, cheltuielile cu asistența socială au crescut la nivelul județului Cluj cu 262%. Cel mai puțin au crescut cheltuielile operate de Consiliul Județean (cu 65%) și cel mai mult cheltuielile localităților urbane (de aproape șase ori) (figura 78).

Figura – Dinamica cheltuielilor cu asistența socială (2008-2018)

Astfel, între 2008 și 2018, cheltuielile municipiului Cluj-Napoca cu asistența socială au crescut cu 580% (figura 78). Între localitățile urbane, cel mai mult au crescut aceste cheltuieli în Turda (cu 1270%) și cel mai puțin în Gherla (257%) (figura 79).

În medie, cheltuielile comunelor cu asistența socială au crescut cu 82%, însa la nivel individual, fiecare comună a avut o dinamică diferită a cheltuielilor. Astfel, în timp ce în cazul unor comune aceste cheltuieli au crescut în mod semnificativ – de exemplu, în Săndulești (672%), Dăbâca (482%) și Sic (445%) – în cazul altora ele au scăzut dramatic (Aluniș cu 99,9%; Buza cu 86,7%; Unguraș cu 63%) (figura 79).

Figura – Modificări în ceea ce privește cheltuielile (în lei/capita) cu asistența socială între 2008 și 2018 (în %)

Cheltuieli de investiții

Aproximativ 26% din totalul cheltuielilor județului Cluj în 2018 au fost cheltuieli de investiții (554,5 milioane lei). Acestea includ atât cheltuielie de capital cât și cele cu fonduri europene. Un sfert din aceste cheltuieli au fost efectuate de către Consiliul Județean iar restul a fost imparțit între localitățile urbane (39%) și cele rurale (aproape 37%) (figura 80).

Figura – Distribuția cheltuielilor de investiții (2018)

Cea mai mare contribuție la aceste cheltuieli le-a avut municipiul Cluj-Napoca (32%). Celălalte municipii au avut cheltuieli mult mai mici, chiar ținand cont de populație. De altfel, Câmpia Turzii și Gherla nu au avut deloc cheltuieli cu proiecte europene în 2018 iar celălalte investiții au fost minime astfel încat orașul Huedin (de asemenea fără investiții europene) și 12 comune au avut cheltuieli de investiții mai mari decât cele două municipii.

Între comune, cele mai mari cheltuieli le-au avut Florești (12,5 milioane lei), Mihai Viteazu (10,2 milioane lei) și Viișoara (9 milioane lei). De remarcat că primele două comune au cheltuit mai mult decât majoritatea localităților urbane cu excepția municipiilor Cluj-Napoca și Dej. Au fost și șapte comune care au cheltuit sub 500 mii lei în 2018, inclusiv comuna Mănăstireni care a avut cheltuieli zero. Raportat la populație, comunele au avut cheltuieli de investiții mai mari (868 lei per locuitor) decât municipiile (470 lei per locuitor) sau decât orașul Huedin (587 lei per locuitor). Comunele cu cele mai mari cheltuieli de investiții per capita au fost Chiuiești (3254 lei), Câțcău (2769 lei) și Negreni (2755 lei) (figura 81).

Figura – Cheltuielile de investiții (în lei/capita) la nivelul localităților județului Cluj (2018)

Deoarece între 2008 și 2018 am observat variații mari de la an la an ale cheltuielilor de capital (figura 82) și ale celor cu fonduri europene (figura 83) am considerat ca ar fi relevant să includem și o analiză separată a acestora bazată pe sume totale cheltuite în cei 11 ani.

Figura – Dinamica cheltuielilor de capital în județul Cluj între 2008 și 2018

Figura – Dinamica cheltuielilor cu fondurile UE în județul Cluj între 2009 și 2018

Cheltuieli de capital (2008-2018)

Aceste cheltuieli reflectă cheltuielile cu investițiile instituțiilor publice, ale regiilor autonome, ale companiilor și societăților cu capital de stat precum și cheltuieli cu reparațiile capitale aferente activelor fixe corporale și necorporale. În perioada 2008-2018, UAT-urile din județul Cluj au avut cheltuieli de capital care s-au ridicat la 2,7 miliarde lei (adică aproape 3900 lei/capita). Comunele au cheltuit împreună aproape jumătate din această sumă, iar UAT-urile urbane mai mult de o treime (figura 84).

Figura – Distribuția cheltuielilor de capital în județul Cluj (2008-2018)

Dintre localitățile urbane, cele mai mari cheltuieli de capital le-a avut municipiul Cluj-Napoca (625,5 milioane lei) și cele mai mici municipiul Câmpia Turzii (40 milioane lei). Dacă ținem cont de numărul populației doar Câmpia Turzii (1802 lei/capita) a avut cheltuieli de capital mai mici decât Cluj-Napoca (1927 lei/capita), cele mai mari cheltuieli în această perioada avându-le orașul Huedin (5241 lei/capita) (figura 85).

Figura – Cheltuielile de capital (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj

Dintre comune, Florești a avut cheltuieli de capital mai mari decât oricare localitate urbană, cu excepția municipiului Cluj-Napoca (134,7 milioane lei). Alte trei comune, Apahida (59,1 milioane lei), Mihai Viteazu (42,7 milioane lei) și Vad (41 milioane lei) au cheltuit în această perioadă mai mult decât municipiul Câmpia Turzii. La polul opus, sunt și comune care au cheltuit foarte puțin. De exemplu, comuna Mănăstireni a avut cheltuieli de capital de numai 784 mii lei în această perioadă de 11 ani, iar comuna Aluniș de 2,4 milioane de lei. Dacă raportăm aceste cheltuieli la numărul populației, în frunte se găsesc Vad (20.415 lei/capita), Sâncraiu (17.328 lei/capita) plus alte șase comune cu cheltuieli per capita de peste 10.000 lei (Cornești, Tureni, Chinteni, Mărgău și Valea Ierii). Pe altă parte, comuna Mănăstireni a avut în perioada 2008-2018 cheltuieli de numai 530 lei per locuitor. Comunele Aluniș, Aghireșu, Tritenii de Jos și Unguraș au avut, de asemenea cheltuieli de sub 3000 lei per locuitor (figura 85).

Cheltuieli cu proiecte de finanțare din fonduri externe nerambursabile

Județul Cluj a cheltuit în total 1,6 miliarde lei cu finanțarea fondurilor externe nerambursabile în perioada 2009-2018. Din această sumă, aportul localităților urbane a fost de 45% iar cel al localităților rurale de 32%, în timp ce Consiliul Județean a fost responsabil pentru restul de 23% (figura 86), însă această distribuție a cheltuielilor a suferit schimbări importante după 2014.

Figura – Distribuția cheltuielilor cu finanțarea fondurilor externe nerambursabile (2009-2018)

Mai mult de 85% din cheltuielile totale cu finanțarea fondurilor externe nerambursabile au aparținut cadrului financiar pre-2014 (1,4 miliarde lei). Din figura 87 se observă că distribuția acestor cheltuieli este similară celei din figura 86.

Figura – Distribuția cheltuielilor cu finanțarea fondurilor externe nerambursabile aferente cadrului financiar pre-2014

Cluj-Napoca a avut cele mai mari cheltuieli dacă examinăm cifrele absolute (580,5 milioane lei, 45% din total). Dacă ne raportăm la populație, cele mai mari cheltuieli le-a avut municipiul Turda (3723 lei/capita) și cele mai mici municipiul Ghera (99 lei/capita), în timp ce orașul Huedin nu a fost nevoit să cheltuiască niciun leu deoarece nu a beneficiat de fonduri externe nerambursabile în această perioadă (figura 88).

Figura – Cheltuielile (în lei/capita) cu proiectele cu finanțare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar pre-2014 la nivelul localităților din județul Cluj

Cele 75 comune au cheltuit în total 464 milioane (sau 1985 lei/capita) finanțare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar pre-2014. Șase comune au avut cheltuieli peste 10.000 lei/capita (Câțcău, Aluniș, Borșa, Jichișu de Jos și Buza), în timp ce 12 comune au avut chetuieli zero. Din figura 88 se observă că cele mai mari cheltuieli cu proiectele cu finanțare din fonduri UE nerambursabile aferent cadrului financiar pre-2014 le-au avut UAT-urile din partea de nord-vest a județului.

Odată cu cadrul financiar 2014-2020, distribuția cheltuielilor cu finanțarea fondurilor externe nerambursabile în județul Cluj a început să se schimbe. Astfel, Consiliul Județean a preluat aproape jumătate din cheltuieli, în timp ce UAT-urile urbane au ajuns la doar 29% din cheltuielile județului Cluj (figura 89).

Figura – Distribuția cheltuielilor cu finanțarea fondurilor externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020

Cluj-Napoca a cheltuit cele mai mari sume dintre localități (64,6 milioane lei, adică 199 lei/capita). Celălalte localități urbane au cheltuit mult mai puțin. De exemplu, Gherla a avut cheltuieli de doar 3 lei per locuitor iar Câmpia Turzii și Huedin nu au beneficiat de fonduri externe nerambursabile în această perioadă (figura 90).

Figura – Cheltuielile (în lei/capita) cu proiectele cu finanțare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020 la nivelul localităților din județul Cluj

Dintre comune, cele mai mari cheltuieli per locuitor le-au avut Negreni (1853 lei) și Săndulești (1735 lei), în timp ce 28 comune nu au beneficiat de finanțare externă în această perioadă (figura 90). Din figura 89 se poate vedea că multe din acele UAT-uri care înainte de 2014 au avut cele mai mari chetuieli la acest capitol, după 2014 au avut cheltuieli zero.

Alte cheltuieli

Se referă la restul cheltuielilor pe care le au UAT-urile din județ și care nu au fost incluse și discutate în cadrul secțiunilor anterioare. Aceste cheltuieli includ (între altele): dobânzi, subvenții, transferuri între unități ale administrației publice precum și alte transferuri și operațiuni financiare. Unele sume sunt negative datorită plăților efectuate în anii precedenți și recuperate în anul 2018.

În anul 2018, totalul acestor cheltuieli s-a ridicat la 409,2 milioane lei, adică aproximativ 691 lei/capita. Din această sumă, Consiliul Județean a consumat 226.3 milioane lei (55,3% din total) (figura 91). Cea mai mare parte din suma cheltuită de Consiliul Județean este reprezentată de transferuri între unități administrative publice.

Figura – Distribuția cheltuielilor nediscutate anterior (2008)

Localitățile urbane au contribuit cu 41% la aceste cheltuieli (figura 91). UAT-ul care a cheltuit cel mai mult este municipiul Cluj-Napoca atât în cifre absolute (144,4 milioane lei), cât și raportat la populație (445 lei). Cele mai mici cheltuieli între localitățile urbane le-a avut municipiul Câmpia Turzii (60 lei/capita), în timp ce celălalte localități s-au încadrat între cele două extreme (figura 92).

Figura – Alte cheltuieli (după titluri de cheltuieli) (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj

Cheltuielile comunelor reprezintă mai puțin de 4% din totalul cheltuielilor din această categorie. Patru comune au avut cheltuieli de peste un milion de lei (Florești, Jucu, Ciurila și Sânpaul), în timp ce Aluniș și Valea Ierii nu au avut deloc cheltuieli care pot fi încadrate în această categorie. Dacă ținem cont de populație, cele mai mari valori au înregistrat comunele Ciurila (728 lei/capita), Sânpaul (457 lei/capita), Jucu (273 lei/capita) și Poieni (195 lei per capita).

Cheltuieli pe domenii

O altă clasificare relevantă a cheltuielilor este după domeniul de activitate. După acest criteriu, cele mai mari cheltuieli ale celor 81 de UAT-uri din județul Cluj au fost în 2018 pentru învățământ (24%) și pentru transport (21%), iar cele mai mici pentru sănătate (2%) și pentru ordine publică (1%) (figura 93).

Figura – Distribuția cheltuielilor UAT-urilor din județul Cluj dupa domeniul de activitate

Cheltuieli – servicii publice generale

Cheltuielile însumate între anii 2008 și 2018 cu serviciile publice generale în județul Cluj au depășit 2563 milioane lei. Măsurate în valori absolute, cele mai mari cheltuieli le-au avut localitățile mai mari (figura 94).

Figura – Distribuția cheltuielilor cu servicii publice generale (2008-2018)

Dacă, însă, se ține cont de numărul populației, se observă că localitățile mari au cheltuit mai puțin cu serviciile publice decât localitățile mici, ceea ce arată că ele sunt mai eficiente. Astfel, municipiul Cluj-Napoca a cheltuit în perioada 2008-2018 2911 lei/capita, celălalte municipii între 2194 lei/capita (Gherla) și 4086 lei/capita (Câmpia Turzii), orașul Huedin 4265lei/capita iar comunele au cheltuit în medie 4060 lei/capita. Sunt însă și patru comune care au cheltuit peste 8000 lei/locuitor: Jichișu de Jos (10.875 lei/capita), Valea Ierii (10.562 lei/locuitor), Borșa (9755 lei/capita) și Recea-Cristur ((8028 lei/capita) (figura 62). Comunele mai mari, pe de altă parte, au avut cheltuieli per capita mai mici legate de activitatea primăriei. Astfel, comuna Poieni a cheltuit sub 2000 lei/capita în această perioadă, iar comunele Gilău, Baciu, Florești și Luna au cheltuit sub 2500 lei per locuitor (figura 95).

Figura – Cheltuielile cu serviciile publice generale (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj

Cheltuieli – apărare, ordine publică și siguranță națională

O sumă mult mai mică a cheltuit județul în perioada 2008-2018 pentru ordine publică (233,8 milioane lei). Aproximativ 76% din această sumă a fost cheltuită de localități urbane, 21% de către comune și ceva mai mult de 3% de către Consiliul Județean (figura 96).

Figura – Distribuția cheltuielilor pentru apărare, ordine publică și siguranță națională (în lei/capita) în județul Cluj

Cele mai mari cheltuieli le-a avut municipiul Cluj-Napoca (119 milioane lei), ceea ce reprezintă aproximativ 51% din chetuielile făcute de județul Cluj. Urmeaza municipiul Turda cu cheltuieli puțin sub 37 milioane lei (15,8% din cheltuielile județului Cluj). Raportat la populație, cheltuielile municipiului Turda au fost duble față de cele ale municipiului Cluj-Napoca (775 lei/locuitor față de 367 lei/locuitor). Celălalte localități urbane au avut cheltuieli pe locuitor situate între 72 lei (Gherla) și 404 lei (Dej) (figura 97).

Comunele au avut cheltuieli mult mai mici, în medie de 207 lei/locuitor. Acest lucru se datorează faptului că 15 din cele 75 de comune au avut cheltuieli zero. Cele mai mari cheltuieli le-au avut comunele mai mari și mai bogate: Florești (12 milioane lei), Apahida (3,3 milioane lei), Jucu (aproape 3 milioane lei), Mihai Viteazu (2,3 milioane lei) și Aghireșu (2,1 milioane lei). Dacă, însă raportăm aceste cifre la numărul populației, comuna Florești ajunge abia pe locul 5 cu 523 lei/capita, înaintea sa situându-se comunele Mărgău (969 lei/capita), Săndulești (698 ei/capita), Jucu (680 lei/capita) și Aiton (565 lei/capita) (figura 97).

Figura – Cheltuielile cu apărarea, ordinea publică și siguranța națională (în lei/capita) la nivelul localităților județului Cluj

Cheltuieli cu învățământul

Județul Cluj a cheltuit în 2018 187 milioane lei pentru finanțarea învățământului. Dintre județele Romaniei, doar București a cheltuit mai mult. Dacă ne referim la întreaga perioadă 2008-2018, nu mai puțin de 4,6 miliarde lei au fost folosite pentru susținerea învățământului în județul Cluj. Aproximativ două treimi din această sumă a fost cheltuită de municipii, cu o medie de 6825 lei per locuitor (figura 98).

Figura – Distribuția cheltuielilor cu învățământul în județul Cluj (2008-2018)

Partea leului (47.5%) a revenit municipiului Cluj-Napoca. Dacă, însă, raportăm suma totală cheltuită de municipiul Cluj-Napoca (2,2 miliarde lei) la populație rezultă o cifră de numai 6753 lei per locuitor. Numai municipiile Câmpia Turzii (6095 lei/capita) și Turda (6369 lei/capita) au investit mai puțin în învățământ în această perioadă de 11 ani. Celălalte localități urbane orașul Huedin se încadrează între 7544 lei/capita (Huedin) și 8212 lei/capita (Dej) (figura 99).

Cele 75 comune au cheltuit în total 957 milioane lei în această perioadă pentru învățământ, adică 20,7% din bugetul pentru învățământ al județului (figura 64). Așa cum am mai vazut și în cazul celorlalte secțiuni de cheltuieli, există diferențe foarte mari între comune. Astfel, cele mai mari cheltuieli cu învățământul le-au avut comunele Florești (64,5 milioane lei), Apahida (41,8 milioane lei fiecare) și Gilău (41,2 milioane lei). În schimb, cel mai puțin a investit în învățământ comuna Jichișu de Jos (aproximativ 2 milioane lei), urmată de Aiton (2,8 milioane lei), și Ploscoș (3,3 milioane lei). Dacă se ține cont de populație, pe primele locuri se situează Măguri-Răcătău (8735 lei/capita), Beliș (7051 lei/capita) și Buza (6939 lei/capita), iar pe ultimele locuri Jichișu de Jos (1801 lei/capita), Aiton (2579 lei/capita), Baciu (2679 lei/capita) și Florești (2927 lei/capita). În general, se poate observa din figura de mai jos că cele mai mari cheltuieli cu învățământul le-au avut localitățile urbane și comunele periferice de unde este mai greu pentru elevi să facă naveta zilnică la școlile din orașe și municipii și cele mai mici cheltuieli le-au avut comunele suburbane (figura 99).

Figura – Cheltuielile cu învățământul (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj

Cheltuieli cu sănătatea

Județul Cluj a cheltuit între 2008 și 2018 mai mult de 375 milioane de lei cu serviciile de sănătate. Cea mai mare parte din această sumă (73,2%) a mers la cele cinci municipii și la orașul Huedin, în timp ce comunele au primit doar puțin peste 4% iar Consiliului Județean i-a revenit restul de 23% (figura 100).

Figura – Distribuția cheltuielilor cu sănătatea în județul Cluj (2008-2018)

Cel mai mare buget pentru sănătate l-a avut municipiul Cluj-Napoca (56,8% din cheltuielile județului Cluj) urmat de Turda (6,3%). Municipiul Cluj-Napoca a avut și cele mai mari cheltuieli per capita între localitățile urbane (656 lei), urmat de Huedin (622 lei) și Turda (496 lei), în timp ce în Gherla s-au cheltuit între 2008 și 2018 doar 388 lei per locuitor (figura 101). În medie, localitățile urbane au cheltuit 601 lei/capita pentru sănătate.

Localitățile rurale au avut cheltuieli per locuitor de zece ori mai mici pentru sănătate (66 lei/capita). De altfel, numai 46 comune au avut buget pentru sănătate. Dintre acestea, cele mai mari cheltuieli le-au avut comunele Chinteni (1,8 milioane), Mihai Viteazu (1,3 milioane lei) și Florești (1,1 milioane lei). Daca ținem cont de populație, în frunte se află Chinteni (597 lei per locuitor), Valea Ierii (558 lei per locuitor) și Aiton (494 lei/capita) (figura 101).

Figura – Cheltuielile cu sănătatea (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj

Cheltuieli cu transportul

Între cele mai mari cheltuieli pe care le-a avut județul Cluj în perioada 2008-2018 a fost cel cu finanțarea transporturilor (4,2 miliarde lei). Din această sumă, un procent de 51,4% a fost cheltuit de către localitățile urbane și aproape 24% de către localitățile rurale (figura 102).

Figura – Distribuția cheltuielilor cu transporturile (2008-2018)

Cluj-Napoca, care are cea mai extinsă rețea de transport în comun a avut și cele mai mari cheltuieli – 1,8 miliarde lei (sau 42%) din totalul cheltuielilor cu transporturile județene. Celălalte localități urbane au avut cheltuieli mult mai mici care s-au încadrat între 26,7 milioane lei (Huedin) și 164,4 milioane lei (Dej). Desigur, între municipiul Cluj-Napoca și celălalte localități urbane din județul Cluj există importante diferențe de populație. Însă chiar și raportând aceste cheltuieli la populație, diferența este în favoarea municipiului Cluj-Napoca care a cheltuit nu mai puțin de 5428 lei per locuitor pentru transport. Pentru comparație, celălalte localități urbane au cheltuit între 1932 lei/locuitor (Câmpia Turzii) și 4907 lei/locuitor (Dej) pentru același scop (figura 103).

Figura – Cheltuielile cu transporturile (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj

Între comune, cheltuielile cele mai mari cu transportul le-au avut comunele Florești (104,8 milioane lei), Apahida (42,5 milioane lei) și Gilău (33,7 milioane lei). De remarcat că localitatea rurală Florești a investit în transport mai mult decât oricare localitate urbană din județul Cluj, cu excepția municipiilor Cluj-Napoca și Dej. La polul opus, comuna Dăbâca a avut cheltuieli de doar 801 mii lei în 11 ani iar comunele Căianu, Vad și Țaga au cheltuit sub 4 milioane lei fiecare. Dacă împărțim aceste cheltuieli la numărul locuitorilor rezultă că 12 comune au avut în perioada 2008-2018 cheltuieli cu transportul de sub 2500 lei pe cand șase comune au cheltuit peste 10.000 lei per locuitor (figura 103). Rezultă de aici o medie pentru cele 75 comune de 4263 lei per locuitor, aproape de media pentru localitățile urbane (4713 lei per locuitor).

Cheltuieli cu asigurările și asistența socială

Cheltuielile cu asigurările și cu asistența socială reprezintă aproape 14% din totalul cheltuielilor județului Cluj. Din suma totală de 2,7 miliarde lei, 1,4 miliarde lei (adică 53,5%) au fost cheltuiți de către Consiliul Județean, 863 milioane (32%) de către localitățile urbane și aproape 390,5 milioane lei (sau 14,5%) de către comune (figura 104).

Figura – Distribuția cheltuielilor cu asigurările și cu asistența socială în județul Cluj (2008-2018)

Dacă împărțim aceste valori la numărul populației rezultă că așezările urbane cheltuie puțin mai mult pe asistență socială decât așezările rurale (1886 lei față de 1671 lei). Ca și în cazul altor domenii de cheltuieli, diferențele între comune (raportul între cheltuielile per capita ale comunei Buza și cele ale comunei Aiton este de mai mult de 5 la 1) sunt mai pronunțate decât cele între localități urbane (raportul între cheltuielile per capita ale municipiului Turda și cele ale municipiului Gherla este de sub 2 la 1) (figura 105). Dacă, însă analizăm aceste raporturi prin prisma valorilor absolute putem să spunem că există diferențe mai semnificative între localitățile urbane (52 la 1) decât între cele rurale (36 la 1).

Figura – Cheltuieile cu asigurările și asistența socială (în lei/capita) – comparație între diverse localități și medii de locuire

Din figura de mai jos, se observă că cele mai mari cheltuieli per capita cu asistența socială le-au avut comunele periferice cu perspective economice mai reduse (figura 106).

Figura – Cheltuielile cu asigurări și asistența socială

Cheltuieli cu protecția mediului

Peste 890,7 milioane lei din cheltuielile județului Cluj în perioada 2011-2018 au fost pentru protecția mediului. Cele mai mari cheltuieli din această secțiune le-au avut municipiile (39% din cheltuielile județului Cluj) și mai ales municipiul Cluj-Napoca (32% din cheltuielile totale cu protecția mediului ale județului Cluj). Dintre celelalte municipii, Turda (25,7 milioane lei), Câmpia Turzii (16,5 milioane lei) și Gherla (13,3 milioane lei) au avut cele mai mari cheltuieli în timp ce municipiul Dej a cheltuit doar 5,3 milioane lei pentru protecția mediului în perioada 2011-2018. Orașul Huedin a avut cheltuieli surprinzator de mici, de numai 1,4 milioane lei, adică doar 150 lei per capita. În total, contribuția localităților urbane la cheltuielile județului cu protecția mediului a fost 40% (figura 107).

Figura – Distribuția cheltuielilor cu protecția mediului în județul Cluj (2011-2018)

Dintre comune, cel mai mult au cheltuit Vad (17,5 milioane lei) și Fizeșu Gherlii (16,3 milioane lei) urmate de Mintiu Gherlii, Florești și Iclod (cu câte 14 -15 milioane lei fiecare). De remarcat că doar municipiile Cluj-Napoca și Turda au cheltuit mai mult decât comuna Vad cu protecția mediului în această perioadă. Pe de altă parte, au fost și patru comune care au avut cheltuieli zero cu protecția mediului (Bobâlna, Borșa, Mănăstireni și Sânmartin). Dacă raportăm aceste cheltuieli la populație, se remarcă din nou comuna Vad (8708 lei/capita), urmată de comunele Fizeșu Gherlii (6354 lei/capita) și Câțcău (5067 lei/capita) (figura 108).

Figura – Cheltuielile cu protecția mediului (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj

Cheltuieli – locuințe, servicii și dezvoltare publică

Cel mai mult în acest domeniu au cheltuit în perioada 2008-2018 localitățile urbane (51,3% din cheltuielile județului Cluj) (figura 109). Dintre acestea, municipiul Cluj-Napoca a avut cele mai mari cheltuieli atât în cifre absolute (926 milioane lei), cât și în valoarea per capita (2214 lei). Celălalte localități urbane au cheltuit între 1013 lei/capita (Huedin) și 2157 lei (Turda). În medie, localitățile urbane au avut în perioada 2008-2018 cheltuieli pentru locuințe, servicii și dezvoltare publică de 2042 lei/capita, cu aproape 24% mai mici decât localitățile rurale (2672 lei/capita).

Figura – Distribuția chetuielilor cu locuințe, servicii și dezvoltare publică (2008-2018)

În total, cele 75 comune au contribuit cu 34,2% la cheltuielile județului. Așa cum am mai văzut, există diferențe foarte mari între comune în ceea ce privește acest tip de cheltuieli. Cele mai mari cheltuieli cu locuințele, serviciile și dezvoltarea publică le-au avut în perioada 2008-2018 comunele Apahida (44,6 milioane lei), Florești (37,9 milioane lei) și, la mare distanță, Vad (21 milioane lei). Șapte comune, pe de altă parte, au avut cheltuieli sub 2 milioane lei (Sânmartin, Buza, Suatu, Ploscos, Ciucea, Săcuieu și Mănăstireni. Per capita, cele mai mari cheltuieli s-au înregistrat în comunele Jichișu de Jos (12.536 lei), Dăbâca (11.426 lei), Bobâlna (10.843 lei) și Vad (10.423 lei) – valori mult superioare celor înregistrate în localitățile urbane (figura 110). La polul opus se situează comunele Negreni (435 lei per locuitor), Unguraș (750 lei per locuitor), Suatu (836 lei per capita), Cuzdrioara (919 lei per capita) și Căianu (952 lei per locuitor).

Figura – Cheltuielile cu locuințe, servicii și dezvoltare publică (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj

Cheltuieli – cultură, recreere și religie

Județul Cluj a avut în 2008-2018 cheltuieli de aproape 1,3 miliarde lei la capitolul cultură, recreere și religie. Din aceasta, contribuția Consiliului Județean a fost de 423,5 milioane lei, adică peste 32,9% din totalul acestor cheltuieli (figura 111). Municipiile au cheltuit alte aproape 513,6 milioane lei (39,9%).

Figura – Distribuția cheltuielilor cu cultura, recreerea și religia (2008-2018)

Din această sumă, mai mult de jumătate a mers la municipiul Cluj-Napoca și aproape un sfert (22,5%) la municipiul Turda. Dacă, însă, raportăm aceste cifre la populație observăm că Turda (2417 lei per locuitor) a cheltuit de 3 ori mai mult pentru cultură, recreere și religie în perioada 2008-2018 decât municipiul Cluj-Napoca (850 lei per locuitor). Celălalte localități urbane se încadrează între cele două extreme (figura 112).

Figura – Cheltuielile cu cultura, recreerea și religia (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj

Și cheltuielile medii per capita ale comunelor se încadreaza în acest ecart (1435 lei/capita). Cele mai mari cheltuieli le-au avut Mihai Viteazu (18,4 milioane lei), Jucu (18,3 milioane lei), Florești (18,2 milioane lei), Baciu (14,8 milioane lei) și Iclod (12,7 milioane lei). Cele mai mici cheltuieli în acest domeniu le-au avut comunele Ploscoș (664 mii lei), Mănăstireni (931,6 mii lei), Sânmartin (1 milion lei), Bobâlna (1,1 milioane lei) și Râșca (1,2 milioane lei). Dacă împărțim aceste valori la numărul de locuitori, Negreni, Cojocna și Iara au cheltuit sub 400 lei pe locuitor. Pe de altă parte, un număr de trei comune a investit peste 3000 lei/locuitor în cultură, recreere și religie: Jucu (4288/capita), Cornești (3824/capita) și Mihai Viteazu (3390 lei/locuitor) (figura 112).

Alte cheltuieli

Aproximativ 760,6 milioane din cheltuielile județului Cluj au fost pentru scopuri neincluse în categoriile discutate anterior (combustibil, energie și altele). Mai mult de 121 milioane lei (aproape 16%) din această sumă a fost cheltuită de Consiliul Județean. Aportul localităților urbane la aceste cheltuieli a fost de 71,5%, iar cel al comunelor de numai 12,6% (figura 113).

Figura – Distribuția cheltuielilor altele decât cele discutate anterior în județul Cluj (2008-2018)

Mai mult de 71% din toate aceste cheltuieli au fost făcute de municipiul Cluj-Napoca (1641 lei/capita). Cheltuieli semnificative care intră în această categorie au fost făcute și de municipiul Turda (299 lei/capita). Celălalte localități urbane au avut cheltuieli mult mai mici – între 8 lei/locuitor (Turda) și 272 lei/locuitor (Gherla) – sau chiar zero (Dej) (figura 114).

Figura – Alte cheltuieli (în lei/capita) la nivelul localităților din județul Cluj

Dintre comune, șapte localități au avut zero cheltuieli care se pot încadra în această categorie și majoritatea comunelor au avut cheltuieli foarte mici. Dintre localitățile care au avut cheltuieli mai mari amintim: Negreni (11 milioane lei), Vad (10,2 milioane lei) și Câțcău (8 milioane lei). Dacă se ia în considerare populația comunelor, podiumul este ocupat de Beliș (5217 lei/capita), Vad (5106 lei/capita) și Negreni (4745 lei/capita).

Resursele umane în administrația publică locală

Cetățenii se așteaptă ca cei angajați în administrația publică locală să lucreze eficient și să furnizeze servicii publice de calitate. Pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie să existe un număr adecvat de posturi în administrația publică, iar resursele umane existente să fie de înaltă calitate. Planificarea necesarului de personal este un factor critic în managementul resurselor umane deoarece o planificare corectă poate preveni apariția surplusului sau al deficitului de personal. Un aparat administrativ sub-dimensionat nu va reuși să facă față solicitărilor și va livra servicii publice de proastă calitate, înșelând astfel așteptările locuitorilor. Pe de altă parte, existența unui număr prea mare de angajați poate să ducă la cheltuirea ineficientă a banului public.

În România, planificarea forței de muncă în cadrul administrației publice locale este influențată în principal de următorii factori:

Numărul de posturi aprobat prin act administrativ

Dinamica resurselor umane (acest factor se referă mai ales la numărul celor care urmează să se pensioneze în următorii ani);

Bugetul de care dispune UAT-ul respectiv

Numărul de locuitori și prognoza evoluției acestui indicator în viitor.

Prevederi legate de elaborarea planului de ocupare a funcției publice.

În ceea ce privește primul factor, numărul de posturi din organigrama UAT-urilor se calculează în funcție de următorii factori:

Populația UAT-urilor la 1 ianuarie a anului precedent;

Numărul maxim de posturi conform punctului 1 din anexa la ordonanța de urgență a guvernului (OUG) numărul 63 din 2010

Numărul de posturi stabilit pentru serviciul public de evidența persoanelor conform punctului 2 din anexa la OUG 63/2010

Numărul de posturi stabilit pentru poliția comunitară și paza obiectivelor de interes județean, conform punctului 3 din anexa la OUG 63/2010

Numărul de posturi necesare pentru conducerea autobuzelor sau microbuzelor scolare, potrivit punctului 5 din anexa la OUG 63/2010

Numărul de posturi necesare pentru implementare sau post-implementare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, conform punctului 6 din anexa la ordonanța de urgentă a guvernului numărul 63 din 2010

Numărul de posturi suplimentare necesare pentru organizarea și desfășurarea activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală.

Anexa la OUG 63/2010 se referă la modalitatea de stabilire a numărului de posturi pentru fiecare unitate administrativ-teritorială. Aceste posturi nu includ cele din cadrul capitolelor bugetare “învățământ”, “asigurări și asistență socială” finanțate din bugetele locale sau cele care fac parte din capitolul “sănătate”, indiferent de sursa de finanțare. Desigur că atunci când este nevoie, pentru a reduce cheltuielile de personal, autoritățile pot decide să reducă numărul de posturi finanțate și să disponibilizeze personalul aferent.

Numărul de posturi care pot fi finanțate de catre UAT-uri depinde de populatia UAT-ului, de categoria UAT-ului (comună, oraș sau municipiu) și de media numărului locuitorilor corespunzător fiecărei grupe de populație și pe categorii de unități administrativ-teritoriale. Acestea sunt detaliate în tabelele de mai jos.

Tabel . Numărul posturilor din comune corespunzător grupelor de populație

Tabel . Numărul posturilor din orașe corespunzător grupelor de populație

Tabel . Numărul posturilor din municipii corespunzător grupelor de populație

Tabel . Media numărului locuitorilor corespunzător fiecărei grupe de populație și categorii de UAT

Având datele prezentate în tabelele de mai sus, numărul de posturi pentru fiecare UAT se calculează astfel. În prima etapă, se calculează raportul dintre numărul locuitorilor UAT-ului și media numărului locuitorilor corespunzătoare grupei din care face parte UAT-ul respectiv. Rezultatul astfel obținut se înmulțește cu numărul mediu al posturilor aplicabil UAT-ului în funcție de grupa de populație din care face parte. Trebuie să ținem cont de faptul că numărul posturilor astfel obținut nu poate să fie sub numărul minim sau peste numărul maxim de posturi așa cum sunt ele date în tabelele 5-7. În situația în care numărul astfel rezultat nu este un număr întreg, el va fi rotunjit în jos când fracțiunile sunt mai mici de 50 sau în sus când fracțiunile sunt de 50 sau mai mari. Trebuie specificat ca numărul maxim de posturi îi include și pe primar, viceprimar(i) și secretar.

La numărul de posturi astfel obținut se pot adăuga și alte posturi. Astfel:

Dacă UAT-ul are un compartiment de evidență a persoanelor se mai poate adăuga un post (în cadrul acestui compartiment) pentru fiecare 6500 locuitori. Această regulă este valabilă atât pentru comune cât și pentru orașe și municipii, cu excepția municipiului București (unde se poate adăuga un post la fiecare 5000 locuitori). Pentru UAT-urile care au mai puțin de 22.750 locuitori, numărul maxim de posturi este 3.

Dacă UAT-ului i s-a repartizat și un serviciu de poliție locală sau un serviciu de pază a obiectivelor de interes judetean, la numărul de posturi rezultat în urma calculului de mai sus se poate adăuga și un post de polițist local sau de paznic pentru fiecare mie de locuitori. Pentru UAT-urile care au un număr de locuitori sub 3500, numărul posturilor este de 3.

În cazul în care UAT-ul este în faza de implementare sau post-implementare de proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, mai poate adăuga, numai pe perioada implementării proiectelor respective, un număr de până la 10 posturi (tabel 9).

Tabel . Numărul de posturi suplimentare (temporare) permise în funcție de valoarea proiectului

În analiza resurselor umane din administrația publică locală ne-am bazat pe datele trimise chiar de primării (organigramă și stat de funcții). Principala provocare pe care am întâlnit-o a fost faptul că împărțirea pe compartimente diferă de la UAT la UAT. Compartimentele pe care le propunem în acest studiu sunt cele pe care le-am întâlnit cel mai frecvent la cele 75 de UAT-uri rurale. Acestea sunt:

Financiar/contabil. La acest compartiment am inclus și posturile legate de colectarea taxelor și a impozitelor

Juridic/Resurse umane. Aici am inclus și posturile legate de secretariat, registratură, arhivă sau relații cu publicul (nu sunt multe)

Urbanism. Aici am inclus și posturile legate de amenajarea teritoriului

Agricol/Cadastru. Acest compartiment include și posturile legate de fondul funciar.

Stare civilă.

Administrativ. Aici am inclus și posturile de gospodărire comunală precum și cele de șofer, mecanic, guard, instalator, muncitor necalificat, etc.

Cultură/sport. Aici am inclus toate posturile din biblioteci, cămine culturale, administrare săli de sport sau terenuri de sport.

Asistență socială

Situații de urgență

Investiții/Proiecte europene. Aici am inclus și achizițiile publice.

Mediator sanitar

Informare și promovare turistică

Poliția locală

Pe lângă aceste compartimente am notat, acolo unde au existat informații și numărul de asistenți personali, luând în calcul doar posturile ocupate.

Cu toate acestea, analiza s-a dovedit a fi foarte dificilă deoarece împărțirea pe compartimente diferă de la o administrație locală la alta. Foarte adesea, mai ales în cazul UAT-urilor mai mici, s-a preferat comasarea a două sau mai multe compartimente într-un compartiment mai mare. Mai mult decât atât, în cazul primăriei Așchileu nici nu există o împărțire formală a resurselor umane pe compartimente. În unele cazuri a fost posibil să deducem rolul pe care un angajat îl are in cadrul administrației locale. De exemplu, dacă la compartimentul administrativ am găsit un angajat trecut ca fiind bibliotecar l-am înregistrat ca fiind la compartimentul “cultură/sport” și nu la compartimentul “administrativ”. Nu întotdeauna, însă, acest lucru a fost posibil și aceasta constituie principala limitare a rezultatelor acestui studiu. Acolo unde a fost imposibil să separam posturile pe compartimentele alese de noi, le-am înregistrat ca aparținând compartimentului cel mai mare/cel mai important în timp ce la celalalte compartimente am înregistrat zero posturi. De exemplu, la Cămărașu organigrama arată 3 posturi (toate ocupate) la Compartimentul Agricol, Stare Civilă și Secretariat. Cum nu există nici un detaliu care să ne dea de înteles exact care din acești angajați se ocupă de fiecare din aceste trei roluri am trecut toate cele trei posturi la compartimentul agricol, în timp ce la starea civilă și la secretariat (care, în împărțirea noastră, aparține de juridic/resurse umane) am trecut în acest caz zero posturi. Binențeles că, în cazul unor analize pe compartimente, aceste decizii vor distorsiona într-o anumită măsură statistică posturilor.

O altă problemă de care ne-am lovit a fost că, în unele UAT-uri, anumite categorii de angajați nu erau luate în considerare atunci când era calculat totalul angajaților pe când in alte UAT-uri erau. De exemplu, majoritatea UAT-uri nu au calculat asistenții personali la numărul total de angajați în administrația locală dar au fost si câteva unități administrativ-teritoriale care au umflat foarte mult cifra totală a angajaților prin adăugarea acestei categorii de personal. Acolo unde a fost posibil, nu am inclus asistenții personali în statisticile legate de numărul total de posturi, numărul de posturi ocupate sau numărul de posturi vacante. Au fost însă și situații când ne-a fost imposibil să separăm asistenții personali de alte categorii de angajați. De exemplu, la Gherla compartimentul de “asistență socială și medicală” include și asistenții personali. Nu este specificat, însă, nicaieri câți din cei 113 angajați din acest compartiment sunt asistenți personali, prin urmare numărul acestora nu poate fi scăzut. Putem să presupunem că același lucru se întâmplă și în cazul municipiului Turda (145 posturi la compartimentul “asistență socială și medicală”), deși aici asistenții personali nu sunt menționați deloc. Însă la calculul total al posturilor din administrația publică locală (200), cele de la compartimentul de “asistență socială și medicală” nu au fost incluse deloc, așa cum nu au fost incluse nici posturile din instituțiile de cultură – teatru, casa de cultură, muzeul de istorie, biblioteca (în număr de 80) – și nici cele 92 de posturi din Poliția Locală, cele 18 posturi de la compartimentul situațiilor de urgență și cele 16 posturi de la Administrarea Piețelor. Astfel calculat, numărul total al posturilor în Turda este mult mai mic decât în cazul celorlalte municipii, cu excepția municipiului Cluj-Napoca. O problemă asemănătoare am avut cu unele posturi temporare legate de fondurile europene. Aceste posturi uneori erau incluse la calculul numărului total de posturi alteori nu. Pentru acest studiu am decis să le includem.

Trebuie să amintim, de asemenea, faptul ca UAT-urile urbane au mult mai mulți angajați decât cele rurale iar diviziunea muncii acolo este mult mai complexă. Prin urmare, ni s-a părut imposibil să împărțim posturile și angajații pe baza acelorași compartimente pe care le-am folosit pentru analiza resurselor umane din administrațiile locale ale UAT-urilor rurale. Acest lucru ne-a forțat să analizăm situația din UAT-urile urbane separat de cea din UAT-urile rurale. În cazul administrațiilor locale din municipii și orașe am identificat următoarele compartimente:

Economic/Financiar

Juridic

Urbanism

Agricol

Evidența Persoanelor/Starea civilă

Tehnic si Administrativ

Cultură/sport

Politie Locală

Situații de urgență

Relații comunitare/turism

Dezvoltare locală

Informare/comunicare

Arhivă/informatizare

Resurse umane

Control/monitorizare/audit intern

Asistență socială și medicală

Ca și la analiza resursei umane din UAT-urile rurale și aici am adăugat o rubrică pentru posturile de asistenți personali.

Analiza resursei umane din UAT-urile rurale

Numărul total al posturilor din organigramă

Dacă analizăm numărul total al posturilor din organigramă, observăm că, în general, UAT-urile mai mari au mai multe posturi disponibile în administrația publică locală decât UAT-urile mai mici. Astfel, comuna Apahida dispune de 173 de posturi iar Florești de 113 posturi. Urmează apoi alte trei comune mari: Gilău (52 posturi), Aghireșu (45 posturi) și Poieni (43 posturi). La polul opus, cele mai puține posturi există în administrația publică din comunele Ploscoș (11 posturi), Jichișu de Jos și Sânmartin (15 posturi fiecare) și Râșca (16 posturi).

Analiza devine mai interesantă dacă ținem cont de populație (figura 115). Dacă împărțim numărul populației la numărul posturilor din organigramă, cele mai mici valori, cu o exceptie, apar la comunele mici: Valea Ierii (37 locuitori pentru fiecare post din organigrama), Beliș (45), Aiton (57), Ploscoș și Dăbâca (64 fiecare), Chiuiești (65) și Buza (66). Excepția se numește comuna Apahida, una din comunele foarte mari din zona metropolitană a municipiului Cluj-Napoca a cărei aparat administrativ pare să fie supradimensionat față de nevoile localității (62 locuitori pentru fiecare post din organigramă). În același timp, comunele mai populate au valori mult peste media de 106 locuitori per post la nivelul localităților rurale din județul Cluj: Baciu (265 locuitori pentru fiecare post din organigramă), Viișoara (229), Florești (202), Mihai Viteazu (181), Săvădisla (163) și Gilău (160).

Figura – Numărul de locuitori (în medie) per post organigramă

Numărul de posturi ocupate

Nu toate posturile înscrise în organigramă sunt ocupate. Dacă luăm în considerare criteriul posturilor ocupate, în frunte se găsesc din nou comunele mari, Apahida (139) si Florești (97), urmate la mare distanță de comunele Gilău (44), Bonțida (32), și Mihai Viteazu (30). Cele mai puține posturi ocupate se găsesc în comunele Ploscoș și Mărgău (9 fiecare), Măguri-Răcătau și Sânmartin (câte 10 fiecare) și Aiton (11 posturi ocupate).

Dacă împărțim numărul populației la posturile ocupate din administrația publică locală, ordinea UAT-urilor se schimbă într-o mare măsură (figura 116). Astfel, în frunte apare comuna Baciu cu nu mai puțin de 543 locuitori pentru fiecare post ocupat din administrația locală, urmată de comunele Viișoara (305 locuitori), Aghireșu (264 locuitori), Florești (235 locuitori) și Jucu (225 locuitori). Pe de altă parte, cele mai mici valori se înregistrează în comunele Valea Ierii (59 locuitori), Beliș (76 locuitori), Jichișu de Jos și Călățele (77 locuitori fiecare), Ploscoș (78 locuitori) și Buza (80 locuitori).

Figura – Numărul de locuitori (în medie) per post organigramă

Dacă în cazul comunelor enumerate la urmă putem să ne punem pe bună dreptate întrebarea dacă nu cumva aparatul administrativ este supradimensionat, în cazul comunei Baciu problema care se pune este dacă angajații primăriei reușesc să facă față solicitărilor populației și dacă, în aceste condiții, pot oferi servicii de calitate. Același semn de intrebare îl avem și în cazul comunei Florești. Aici datele ne arată că sunt doar 235 locuitori pentru fiecare angajat din administrația locală, însă trebuie să precizăm că datele de populație folosite pentru acest exercițiu statistic sunt cele de la recensamântul din 2011 când comuna avea “doar” 22 mii locuitori. De atunci este posibil ca populația să fi crescut și de trei ori, prin urmare numărul locuitorilor deserviți de fiecare angajat din primărie este în realitate mult mai mare de 235. Pentru comparație, media pe UAT-urile rurale este de 145 de locuitori pentru fiecare angajat din administrația locală.

Gradul de ocupare al posturilor din administrația publică locală

Un alt indicator interesant pentru analiza resurselor umane din administrația publică este gradul de ocupare al posturilor din administrația publică locală. Figura 117 ne arată că patru comune, Bonțida, Jichișu de Jos, Mihai Viteazu și Săcuieu au toate posturile din organigramă ocupate. În același timp, în trei comune – Mărgău (45% posturi ocupate), Măguri-Răcătau (47,6%) și Baciu (48.7%) – mai mult de jumătate din posturile trecute pe organigramă sunt vacante.

Figura – Gradul de ocupare al posturilor din administrația locală

Literatura de specialitate ne spune că acest procent de posturi vacante este extrem de ridicat. Ar fi interesant de aflat care sunt cauzele unor procente atât de mari de posturi vacante în efectivele de personal ale administrațiilor publice rurale din județul Cluj. Neavând date și informații concrete în această privință nu putem decât să avansăm câteva ipoteze:

Există dificultăți în recrutarea de personal calificat. Acest lucru ar putea fi adevărat mai ales în cazul UAT-urilor rurale lipsite de oportunități economice și facilități sociale, situate la periferia județului, la o depărtare mai mare de orașe.

Aceste posturi sunt neatractive datorită salariilor mici și a oportunităților reduse de dezvoltare și promovare. Aceasta ar putea fi situația în cazul unor posturi din UAT-urile urbane sau din UAT-uri rurale situate la distanță mică față de orașe.

Posturile sunt blocate și prin urmare nu se pot face angajări.

Bugetul local de austeritate nu poate susține un număr mai mare de angajați.

Treaba poate fi făcută cu un număr mai mic de angajați și, prin urmare, nu sunt necesare noi angajări chiar dacă există posturi neacoperite în organigramă.

Analiza posturilor pe compartimente

Aceasta este mult mai dificil de realizat din motivele pe care le-am amintit la începutul acestui capitol. Din acest motiv preferăm să nu facem o analiză exhaustivă și să prezentăm rezultatele concis, sub forma unor concluzii scurte. Astfel (tabel 6):

Tabel . Numărul de posturi din administrația publică rurală pe compartimente – UAT-uri rurale (în paranteză numărul posturilor vacante)

1 Compartimentul urbanism impreuna cu amenajarea teritoriului si cadastru; asistenta sociala include si autoritatea tutelara si cresa

2 Nu exista o impartire pe compartimente. In unele cazuri apartenenta la un compartiment sau altul poate fi dedusa dupa titulatura postului. Compartimentul financiar/contabil poate include si posturi de la alte compartimente

3 Secretariatul, relatiile cu publicul, starea civila, asistenta sociala si fondul funciar sunt reunite intr-un singur compartiment.

4 Compartimentul agricol include si urbanism; compartimentul investitii include si dezvoltare comunitara si contencios.

5 Juridicul include si serviciul Arhiva.

6 La agricultura intra si stare civila si secretariat

7 Compartimentul juridic este impreuna cu starea civila iar agricultura impreuna cu urbanismul

8 Compartimentul agricol impreuna cu urbanism iar asistenta sociala impreuna cu autoritatea tutelara

9 Compartimentul agricol impreuna cu cel de urbanism iar departamentul administrativ include si un inspector de mediu (post vacant)

10 Compartimentul asistenta sociala impreuna cu autoritate tutelara si after school

11 Compartimentul administrativ include si compartimentul informatic iar asistenta sociala include si un post de consilier pe problemele romilor (momentan vacant)

12 Compartimentul financiar include si achizitii publice, resurse umane si stare civila, compartimentul asistenta sociala include si after school, compartimentul investitii include si dezvoltare locala iar compartimentul agricol include si relatii cu publicul

13 Compartimentul admnistrativ include si compartimentele tehnic si de mediu

14 Nu are compartiment de asistenta sociala dar are un compartiment de autoritate tutelara

15 Compartimentul agricol este impreuna cu secretariatul, starea civila si autoritatea tutelara

16 Compartimentul asistenta sociala impreuna cu autoritate tutelara si after school

17 Compartimentul juridic impreuna cu starea civila si achizitii publice

18 Compartimentul fond funciar impreuna cu asistenta sociala, registratura, relatii cu publicul si administrator public

19 Compartimentul urbanism impreuna cu achizitii publice si investitii

20 Compartimentul de asistenta sociala este impreuna cu cel pentru situatii de urgenta

21 Compartimentul de urbanism impreuna cu cel agricol, iar compartimentul financiar-contabil este impreuna cu achizitiile publice si arhiva

22 Compartimentul financiar impreuna cu cel agricol

În ceea ce privește compartimentul financiar/contabil, doar comuna Mănăstireni pare să nu aibă nici un post în organigramă. Celalalte comune au cel puțin două posturi trecute în organigramă, din care măcar unul este ocupat. Cele mai multe posturi aparținând acestui compartiment le are comuna Florești (15, din care unul vacant), urmată de comuna Apahida (13, toate ocupate). Baciu și Aghireșu au 10 posturi din compartimentul financiar/contabil trecute în organigramă, însă din acestea doar 6 și respectiv 5 sunt ocupate. Comuna Gilău urmează apoi cu 9 posturi, toate ocupate.

Posturile din compartimentul juridic/resurse umane nu sunt acoperite decat în 27 de comune (figura 118). În 47 de comune nu există nici un angajat la compartimentul juridic/resurse umane, deși în 13 din aceste comune există posturi înscrise în organigramă însă acestea stau vacante. Figura 118 ne arată ca UAT-urile care au angajați in compartimentul juridic sunt, în general cele situate in zonele periurbane ale municipiilor și orașelor.

Figura – Angajați în compartimentul juridic în UAT-urile rurale

Majoritatea comunelor (52 din cele 74 pentru care avem date) nu au nici un angajat la compartimentul urbanism, deși 12 dintre acestea figurează cu cel puțin un post în organigramă (figura 119). Din figura de mai jos se observă că angajați în compartimentul urbanism au acele comune care sunt situate in apropierea municipiilor și orașelor și sunt afectate de fenomenul de suburbanizare.

Figura – Angajați la compartimentul urbanism în UAT-urile rurale

În ceea ce privește compartimentul agricol/cadastru, tabelul 6 arată zero posturi doar pentru comunele Tureni și Valea Ierii. În ambele cazuri, compartimentul agricol/cadastru a fost contopit cu alte departamente (cu urbanismul în cazul Tureniului și cu financiar/contabil-ul în cazul comunei Valea Ierii) posturile fiind trecute la celălalt compartiment. În alte două comune, Râșca și Unguraș, posturile apar în organigramă dar sunt vacante.

Doar 12 comune au angajat personal care să se ocupe de starea civilă. Alte 4 primării au posturi înscrise în organigramă, dar acestea sunt vacante (Figura 120).

Figura – Angajați la compartimentul stare civilă în UAT-urile rurale

Posturi din categoria “administrativ” au fost prevăzute în organigramă de către toate primăriile rurale din județ (mai multe sau mai puține, în funcție de mărimea comunei și de specificul fiecăreia) și sunt, în mare măsura, ocupate. O excepție este comuna Buza care are un singur post de “administrativ” în organigramă și acela este vacant.

Marea majoritate a primăriilor au prevăzut posturi din categoria cultură/sport în organigramă (în general unul singur). Excepții sunt câteva comune mici, cum ar fi: Valea Ierii, Râșca, Panticeu, Izvorul Crișului, Geaca și Cornești. Tot cu câteva excepții (Sânpaul, Sânmartin, Sâncraiu, Pălatca, Mica, Ciucea și Călărași) aceste posturi sunt ocupate (în cele mai multe cazuri de bibliotecari).

Asistența socială pare sa fie importantă pentru UAT-urile rurale din județul Cluj. Doar comuna Beliș nu are prevăzut niciun post de asistență socială în organigramă. Alte două comune, Bobâlna și Recea-Cristur figurează în tabel cu zero posturi, însă în aceste două cazuri compartimentul de asistență socială este comasat cu alte compartimente. Comunele Cătina, Mărișel, Sânmartin, Suatu și Vad au câte un post de asistență socială în organigramă însă acestea nu sunt deocamdată ocupate. Comuna Apahida figurează cu cele mai multe posturi la compartimentul asistență socială (44, din care 10 vacante).

Marea majoritate a UAT-urilor rurale au trecut în organigramă cel puțin un post care se ocupă cu situațiile de urgență. Excepție fac câteva comune (în general mici): Beliș, Chinteni, Jichișu de Jos, Mociu, Ploscoș, Sânpaul, Vad și (surprinzător) Apahida. O altă comună – Sic – figurează în tabel ca neavând niciun post în acest compartiment, însă, în acest caz, postul pentru situații de urgență este trecut la compartimentul “asistență sociala”. Desigur nu toate posturile trecute în organigramă sunt și ocupate. Un număr de 11 comune au prevăzut câte un post în acest compartiment, însă acesta este deocamdată vacant.

Un număr de 27 de UAT-uri rurale au angajați care se ocupă cu informarea și promovarea turistică (figura 121). Aceste comune sunt, în general situate în zone cu importante resurse turistice (naturale și antropice).

Figura – Angajați la compartimentul informare și promovare turistică în UAT-urile rurale

Doar patru comune, Cojocna, Florești, Mociu și Țaga au mediator sanitar (Floreștiul are șase). O altă comună, Baciu, are două posturi de mediator sanitar in organigramă, dar amândouă sunt vacante.

Analiza resursei umane din UAT-urile urbane

UAT-urile urbane au mai multe posturi în organigramă și mai mulți angajați decât comunele, însă o comparație între ele este greu de făcut datorită metodologiilor diferite folosite de fiecare UAT (tabel 11). În ceea ce privește gradul de ocupare al posturilor, acesta este în mod vizibil mai mare decât a UAT-urile rurale, trecând, în general de 80% (cu excepția municipiului Gherla, 64%).

Tabel . Numărul de posturi din administrația publică rurală pe compartimente – UAT-uri rurale (în paranteză numărul posturilor vacante)

Turda – numarul total exprimat aici nu include cei 145 de angajati de la asistenta sociala (cifra care include probabil si asistentii personali), cei 80 de angajati in institutii de cultura (teatru, casa de cultura, muzeul de istorie, biblioteca), cei 92 angajati ai Politiei Locale, cei 18 angajati de la compartimentul situatiilor de urgenta si cei 16 angajati de la Administrare piete (pe care i-am inclus la compartimentul Tehnic si Administrativ).

Huedin – compartimentul resurse umane include si relatii cu publicul.

Dotarea logistică a administrației locale

Pentru această parte a studiului am primit informații de la 50 din cele 75 de UAT-uri rurale, unele pe alocuri incomplete. Răspunsurile primite au fost sintetizate in tabelul de mai jos (tabel 12):

Tabel . Dotarea logistică a administrației locale din UAT-urile rurale

Din tabelul de mai sus reiese că, cu excepția a doua UAT-uri, toate primăriile rurale sunt echipate cu calculatoare și alte echipamente de birotică. Majoritatea acestor primării au fost dotate și cu softuri care să ușureze munca angajaților din diferitele compartimente ale primăriilor. De asemenea, cu toate ca UAT-urile rurale dețin un site web care este activ și actualizat (cei drept mai rar în majoritatea cazurilor) nici unul din aceste site-uri nu permite plata online a taxelor și impozitelor locale. Totuși, dupa cum a semnalat reprezentantul primăriei Feleacu, pentru unele UAT-uri există posibilitatea plății online a taxelor și a impozitelor locale prin site-ul web ghiseul.ro.

În ceea ce privește echipamentele tehnico-edilitare, doar 33 din cele 50 de primării de la care am primit informații sunt dotate cu cel puțin un utilaj, celalalte fie nu au raspuns la această întrebare fie au declarat ca nu dețin nici un fel de echipamente sau utilaje cu care ar putea efectua lucrări tehnico-edilitare în regim propriu.

Patrimoniu imobiliar

Inventar bunuri

Administrațiile locale din județul Cluj dețin un inventar bogat de clădiri și terenuri. Acestea sunt listate în tabelul 13 de mai jos, cu mențiunea că categoria „alte terenuri” include săli de sport, dispensare, spitale sătești, remize PSI, bocuri de locuit, apartamente de serviciu sau sociale și o multitudine de clădiri comerciale. Nu am inclus în această listă clădiri care servesc drept magazie, latrină, centrală termică sau altele de genul acesta. De remarcat că multe primării dețin suprafețe importante de pășuni comunale și păduri.

Tabel . Inventarul bunurilor deținute de UAT-urile rurale din județul Cluj

Cu toate că UAT-urile rurale din județul Cluj dețin suprafețe importante de teren, foarte puține dintre ele au declarat că ar avea terenuri care pot fi puse la dispoziția investitorilor. Din tabelul 14 se vede că doar comuna Ciucea are un teren care s-ar putea dovedi interesant pentru investitori.

Tabel . Terenuri care pot fi puse la dispoziția investitorilor

Concluzii, probleme, disfuncționalități și disparități spațiale

În urma acestei analize comprehensive putem să tragem câteva concluzii în ceea ce privește capacitatea administrativă a UAT-urilor din județul Cluj și să identificăm principalele disfuncționalități și disparități spațiale. Astfel:

În cifre absolute, localitățile mai mari tind să aibă venituri și cheltuieli mai mari decât localitățile mai mici. Dacă, însă, ne referim la valorile per capita situația este mult mai nuanțată. Veniturile și cheltuielile localităților urbane calculate per locuitor tind să fie mai uniforme (diferențele între localitati sunt mai mici), în timp ce localitățile rurale sunt mai eterogene și există diferențe mai mari între ele în ceea ce privește veniturile și cheltuielile (chiar calculate per capita).

În timp ce în localitățile urbane cea mai mare parte a veniturilor provine din surse proprii, în cazul comunelor numai aproximativ jumătate din venituri sunt generate din surse interne restul provenind de la centru sau din surse externe. Există, însa, și comune situate în apropierea municipiului Cluj-Napoca (de exemplu, Jucu și Apahida) care au reușit să atragă numeroase investiții private și în care proporția veniturilor proprii din veniturile totale este foarte mare.

Cele mai mari venituri din cotele defalcate din impozitul pe venit se înregistrează în UAT-urile urbane și în comunele suburbane, iar cele mai mici în comunele periferice (mai ales cele din est, vest și nord), cu o economie mai puțin dezvoltată. În cazul sumelor primite de la centru (subvenții, cote din impozitul pe venit si din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale) situația este inversă: cel mai mult primesc comunele periferice care nu reușesc decât în mică măsură să își alcătuiască bugetul pe baza veniturilor proprii.

Cele mai mari sume din fonduri europene (calculate per locuitor) au fost atrase de UAT-urile din mediul rural, mai ales de cele cu o populație redusă și îmbătrânită, care au avut acces la finanțări PNDR destinate dezvoltării rurale. Ar fi de semnalat aici că distribuția sumelor (în lei per capita) primite de la donatori poate varia în mod semnificativ de la an la an. O comună poate primi sume importante timp de câțiva ani, timp în care reușește să introducă apa potabilă, canalizarea, să asfalteze drumurile comunale, etc., după care să nu mai atragă niciun leu în următorii ani datorită epuizării proiectelor eligibile.

În ceea ce privește cheltuielile totale, se poate observa că cele mai mari valori per locuitor se înregistrează în UAT-urile din mediul rural. În general, localitățile mai mici au cheltuieli per capita mai mari decât localitățile mai mari. Acest lucru se poate observa mai ales la anumite tipuri de cheltuieli, de exemplu cheltuieli publice generale sau cheltuieli cu personalul. Cele mai mari cheltuieli de personal se întâlnesc în cazul comunelor mai mici și cele mai mici în cazul UAT-urilor urbane și, mai ales, în comunele suburbane foarte mari. Comunele de genul Florești, Baciu sau Feleacu servesc ca “localități-dormitor” pentru municipiul Cluj-Napoca. Majoritatea celor care locuiesc în aceste comune își petrec cea mai mare parte a timpului la Cluj-Napoca și folosesc infrastructura administrativă, educatională, culturală, sportivă, etc. a municipiului, reducând astfel nevoia de personal a acestor comune. Trebuie să menționăm, totuși, și că, fiind comune, aceste UAT-uri pot avea, la aceeași populație, mai puține posturi în organigramă și mai puțini angajați decât dacă ar fi orașe sau municipii.

Cele mai mari cheltuieli cu asistența socială s-au inregistrat in Cluj-Napoca și in comunele periferice ale judetului însă această situație tinde să se schimbe pentru că între 2008 și 2018 aceste cheltuieli au crescut cel mai mult în localitățile urbane (altele decât Cluj-Napoca) și în comunele suburbane în timp ce în multe comune de la periferia județului aceste cheltuieli au înregistrat un regres.

Și în ceea ce privește cheltuielile cu învățământul, UAT-urile urbane se găsesc în frunte. Comunele suburbane, însă au cheltuieli mai mici pentru că mulți elevi preferă să facă naveta la școlile din orașele apropiate. Practic, datorită acestor relații, apare o distorsionare a cheltuielilor cu învățământul. UAT-urile urbane cheltuie mai mult pentru că există aflux de elevi de la țară la școlile din oraș. Comunele din apropierea orașelor, în schimb, pierd elevi și, prin urmare, au cheltuieli mai mici cu învățământul. O situație asemănătoare se întalnește și la sănătate. Infrastructura de sănătate din localitățile urbane deservește și localitățile rurale din jur (iar dacă vorbim de Cluj-Napoca acolo aria de polarizare este și mai mare) și, prin urmare, cei care locuiesc în comunele apropriate preferă să meargă la clinicile din orașe pentru orice problemă de sănătate. Drept urmare, infrastructura de sănătate din aceste comune, dacă există, este subdimensionată în relație cu populația.

UAT-urile urbane (mai ales municipiile) au mai multe posturi disponibile în administratia publică locală decât UAT-urile rurale. Desigur există diferențe majore și între UAT-urile urbane și, mai ales, între cele rurale. Astfel, unele comune suburbane foarte mari – de exemplu, Florești sau Apahida – au un numar foarte mare de posturi față de comunele mici, cum ar fi Ploscoș sau Jichișu de Jos. De exemplu, comuna Apahida are de aproape 16 ori mai multe posturi în organigramă decât comuna Ploscoș. Desigur nu toate aceste posturi sunt ocupate. Însa chiar și dacă luam în considerare doar posturile ocupate, Primăria Apahida are de 15 ori mai mulți angajați decât primăriile comunelor Ploscoș sau Mărgău. Totuși, dacă luăm în calcul și populația, situația se schimbă. Comunele mai mari tind să aibă mai mulți locuitori pentru fiecare post din organigramă sau pentru fiecare angajat decât comunele mai mici. Acest lucru este vizibil și la UAT-urile urbane (fără însa a le compara cu cele rurale, ci doar între ele) ceea ce ar putea sugera că UAT-urile mai mari sunt mai eficiente din punctul de vedere al cheltuirii banului public. Desigur, există și câteva situații extreme – ca, de exemplu, cel al comunei Baciu – unde, din cauza volumului mare de muncă per angajat, serviciile prestate către populație ar putea avea de suferit. În general, UAT-urile urbane au un grad mai mare de ocupare al posturilor decât UAT-urile rurale. Există chiar unele cazuri de UAT-uri rurale – inclusiv cel al comunei Baciu pe care l-am menționat anterior – care au un procent foarte de mare de posturi vacante.

Din informațiile pe care le avem,în primării există un numar adecvat de calculatoare care au instalate softurile necesare pentru fiecare compartiment, chiar dacă, așa cum a specificat unul dintre informatorii noștri, multe calculatoare ar putea sa fie depășite din punct de vedere fizic și moral. Am remarcat, însă și un număr de primării care nu au menționat că ar avea instalate pe calculatoare niciun fel de softuri de specialitate. Acest lucru ar putea cauza angajaților dificultăți în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și în soluționarea cu celeritate a problemelor locuitorilor. De asemenea, deși majoritatea UAT-urilor din județul Cluj au site-uri de Internet care sunt active și, într-o oarecare măsura actualizate, nici unul din aceste site-uri nu oferă cetățenilor posibilitatea să își plătească taxele și impozitele online.

Am remarcat că există un număr destul de mare de comune care nu dețin nici un fel de echipamente cu care ar putea efectua lucrări tehnico-edilitare în regie proprie. Acest lucru înseamna fie că unele servicii către populație (de exemplu, dezăpezirea) lipsesc fie că ele sunt contractate cu firme private ceea ce, în multe cazuri, înseamnă costuri mai ridicate.

Deși multe UAT-uri rurale dețin suprafețe importante de teren, foarte puține din aceste terenuri sunt libere și pot fi puse la dispoziția investitorilor. Mai mult decât atât, majoritatea acestor terenuri sunt pășuni și sunt situate în zone mai puțin accesibile. Acestea ar putea prezenta interes doar pentru crescătorii de animale, pe când cei care vor să construiască fabrici sau centre logistice au nevoie de loturi mari de teren situate la șosea cu acces la utilități.

Propuneri de eliminare/diminuare a disfuncționalităților și a disparităților spațiale

Priorități de intervenție

În vederea eliminării/diminuării disfuncționalităților identificate în acest studiu de fundamentare propunem următoarele acțiuni prioritare de intervenție.

Referințe bibliografice

Banca Mondială (2018). From uneven growth to inclusive development: Romania's path to shared prosperity. Systematic country diagnostic, Washington, DC: World Bank. https://openknowledge.worldbank.org/handle/10986/29864.

Banca Mondială (2016). Romania decentralization process. Final report on Romania’s local government.

Bassett , K. (1996). Partnerships, business elites and urban politics: New forms of governance in an English city. Urban Studies, 33(3), 539 – 555.

Bel, G. & Warner, M.E. (2016). Factors explaining inter-municipal cooperation in service delivery: a meta-regression analysis. Journal of Economic Policy Reform, 19(2), 91-115.

Benedek, J. (2019). Studiu de fundamentare privind definirea zonelor periurbane din județul Cluj în scopul realizării planului de amenajare a acestora, Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

Bere, R.C., Otoiu, A. & Bucerzan (Precup), I. (2014). Determinants of economic growth in cities acting as growth poles in regions from Romania. Procedia Economics and Finance, 10, 357-365.

Cadiou, S. & translated by Waine, O. (2013). Intercommunality, or the broken promises of local democracy. Metropolitics. https://www.metropolitiques.eu/Intercommunality-or-the-broken.html.

Christofakis, M. & Papadaskalopoulos, A. (2011). The growth poles strategy in regional planning: The recent experience of Greece, Theoretical and Empirical Researches in Urban Management, 6(2), 5-20.

Cisneros, P. (2019). What makes collaborative water governance partnerships resilient to policy change? A comparative study of two cases in Ecuador. Ecology and Society 24(1):29.

Comitetul European al Regiunilor (2018). Administrative capacity of local and regional authorities: Opportunities and challenges for structural reforms and a more effective European economic governance. https://cor.europa.eu/en/engage/studies/Documents/Administrative-capacity/AdminCapacity.pdf.

Cristea, M., Mare, C., Moldovan, C., China, A.-M., Farole, T., Vințan, A., Park, J., Garrett, K.P. & Ionescu-Heroiu, M. (2017). Magnet cities: migration and commuting in Romania (English). Washington, D.C.: World Bank Group.

De Rosa, D. (2018). Towards a more prosperous and inclusive Romania, 2018. http://blogs.worldbank.org/europeandcentralasia/towards-more-prosperous-and-inclusive-romania.

Desage, F. & Guéranger, D. (2011). La Politique confisquée. Sociologie des réformes et des institutions intercommunales, Paris: Éditions du Croquant.

Dobre, A.M. (2009). The dynamics of europeanisation and regionalisation: regional reform in Romania. Perspectives on European Politics and Society, 10(2), 181-194.

Dragos, D., Neamtu, B. & Cobarzan, B. (2012). Procedural transparency in rural Romania: Linking implementation with administrative capacity?, IRAS, 78(1), 134-157.

Ebinger, F., Kuhlmann, S. & Bogumil, J. (2019). Territorial reforms in Europe: Effects on administrative performance and democratic participation. Local Government Studies, 45(1), 1-23.

Emerson, K. Nabatchi, T. & Balogh, S. (2011). An integrative framework for collaborative governance. JPART, 22, 1-29.

ESPON (2012). Second tier cities and territorial development in Europe: Performance, policies and prospects. http://www.espon.eu/export/sites/default/Documents/Projects/AppliedResearch/SGPTD/SGPTD_Scientific_Report_Final_Version_27.09.12.pdf.

FSPAC/CMPG (2018). Analiză a percepției aleșilor locali cu privire la guvernanța colaborativă de la nivel metropolitan (nepublicat).

FSPAC/CMPG (2019) Analiză a percepției asupra calității vieții la nivelul comunelor din ZM Cluj (nepublicat).

FSPAC/CMPG (2018). Analiză a principalelor evoluții economice la nivelul ZM Cluj (nepublicat).

Hintea, C., Profiroiu, M.C. & Ticlau, T.C. (2019), Strategic planning in local communities. A cross-national study of 7 countries, Palgrave.

Hintea, C. (2015), Cum se construieste profilul strategic al unei comunitati, Revista Transilvană de Științe Administrative, 2(37)/2015, pp. 101-119

Hintea, C. & Neamtu, B. (2014). Strategic planning in the framework of metropolitan areas in Romania: Going beyond the requirements of the law and transforming it into an effective planning tool. NISPACee Journal, special issue/December, 71-97.

Hulst, R. and van Montfort, A. (eds.) (2007). Inter-Municipal cooperation in Europe. Dordrecht: Springer

Jouve, B. (2005). La démocratie en métropoles : gouvernance, participation et citoyenneté, Revue française de science politique, 25(2), 317–337.

Kuhlmann, S. & Bouckaert, G. (2016). Local public sector reforms in times of crisis: National trajectories and international comparisons. London: Palgrave.

Kuhlmann, S. & Wollmann, H. (2011). The Evaluation of institutional reforms at sub-national government levels: A still neglected research agenda. Local Government Studies 37(5), 479–494.

Institutul pentru Politici Publice (2013), IPP cere Guvernului să oprească transferul de fonduri publice către acele localități fără venituri proprii decât pentru un sfert din cheltuielile de funcționare, http://www.ipp.ro/ipp-cere-guvernului-sa-opreasca-transferul-de-fonduri-publice-catre-acele-localitati-fara-venituri-proprii-decat-pentru-un-sfert-din-cheltuielile-de-functionare/.

Ionescu-Heroiu, M., Burduja, S. I., Sandu, D., Cojocaru, S., Blankespoor, B., Iorga, E., Moretti, E., Moldovan, C., Man, T., Rus, R. & van der Weide, R. (2013a). Romania – Competitive cities : reshaping the economic geography of Romania : Raport complet (Romanian). Romania regional development program. Washington, DC; World Bank Group. http://documents.worldbank.org/curated/en/853171468093269951/Raport-complet

Ionescu-Heroiu, M., Neagu, M., Burduja, S., Sandu, D., Moldovan, C., Man, T. & Rusu, R. (2013b), Growth poles. Next phase. http://documents.worldbank.org/curated/en/286101468105256650/pdf/843270WP0P132300Box0382136B00ouo070.pdf

Le Saout, R. (2000). Le Pouvoir intercommunal, Orléans: Presses universitaires d’Orléans.

Neamtu, B. (2016). Asymmetric decentralization in Romania: Lost opportunity?. Modelling the New Europe, An On line Journal, 20, 47-72.

Pavel, A., Moldovan, B., Neamtu, B. & Hintea, C. (2018). Are investments in basic infrastructure the magic wand to boost the local economy of rural communities from Romania?, Sustainability, 10(10).

Sadran, P. (2005). Démocratiser les structures intercommunales ?. Regards sur l’actualité, 314, 43–53.

Scott, A.J. (2001). Global city-regions. New York: Oxford University Press INC.

Scott, J. (2000). Social network analysis: a handbook. Second edition. SAGE, London, UK.

Steiner, R., Kaiser, C. & Eythorsson, G. (2016). A comparative analysis of amalgamation reforms in selected European countries, In: S. Kuhlmann, G. Bouckaert (eds.) Local public sector reforms in times of crisis, (pp. 23-42) London: Palgrave-Macmillan.

Suciu, M. (2013). Decentralization and regional development in Romania. An unfinished reform in search of a “European" model. In F. Palermo & S. Parolari (eds.). Regional dynamics in Central and Eastern Europe. New approaches to decentralization (pp. 103-146), Brill: Nijhoff.

Swianiewicz, P. (2010). Territorial consolidation reforms in Europe. Local government and public service reform initiative. Budapest: Open Society Institute.

Swianiewicz, P., Gendźwiłł, A. & Zardi, A. (2017). Territorial reforms in Europe: Does size matter? Territorial Amalgamation Toolkit, Centre of Expertise for Local Government Reform, Council of Europe. Retrieved January 10th, 2019 from https://rm.coe.int/territorial-reforms-in-europe-does-size-matter-territorial-amalgamatio/168076cf16.

Ticlau, T.C., Moldovan, B.A. & Hintea, C.M. (2018). Challenges of the implementation of the European Charter of Local Self-Government in Romania’s legislation. Lex Localis, 16(4), 873-893.

Wanna, J. (2008). Collaborating government: meanings, dimensions, drivers and outcomes. In J. O’Flynn & J. Wanna (eds.), Collaborative Governance: A New Era of Public Policy in Australia? (pp. 3-12), ANU E Press.

Ysa, T. (2007). Governance forms in urban public-private partnerships. International Public Management Journal, 10 (1), 35-57.

Zimmermann, K. & Getimis, P. (2017). Rescaling of metropolitan governance and spatial planning in Europe: an introduction to the Special Issue. Raumforschung und Raumordnung|Spatial Research and Planning, 75(3), 203-209.