Program de studii: Kinetoterapie și motricitate specială [306280]

UNIVERSITATEA ” ȘTEFAN CEL MARE ” SUCEAVA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

Program de studii: Kinetoterapie și motricitate specială

LUCRARE DE LICENȚĂ

Rolul kinetoprofilaxiei în obezitate

Coordonator științific:

LECTOR UNIVERSITAR DR. BÎLHA NELI CLAUDIA

Coîndrumător:

ASISTENT UNIVERSITAR DR. CONSTANTINESCU MIHAI

Student: [anonimizat] 2020

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………….4

1. Scurt istoric……………………………………………………………………………………………………4

2. Actualitatea și importanța temei……………………………………………………………………….4

3. Considerații generale ……………………………………………………………………………………..4

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A STUDIULUI.

I.1. [anonimizat]………………………………………………………………………………………………………………………6

1.1 Anatomia țesutului adipos………………………………………………………………………………..6

1.2. Biochimia și metabolismul țesutului adipos …………………………….6

1.3. Elemente de fiziologie: metabolismul și alimentatia…………………………………………..7

1.3.1. Metabolismul energetic …………………………………………………..…..7

1.3.2. Metabolismul energetic global ……………………….……………………….7

I.2 OBEZITATEA…………………………………………………………………………………………………………7

I.2.1. Definiție………………………………………………………………………………………………9

I.2.2. Epidemiologie…………………………………………………………………………………9

I.2.3. Tablou clinic:simptome,semne… ……………………………………………….…..10

I.2.4. Investigații paraclinice………………………………………………………………………….12

I.2.5. Diagnostic pozitiv……………………………………………………………………12

I.2.6. Diagnostic diferențiat …………………………………………………………….12

I.2.7. Evolutie,pronostic,complicații fără tratament ……………………………….……..12

I.3. TRATAMENT …………………………………………………………………..…………14

I.4. KINETOTERAPIA ÎN OBEZITATE…………………………………………………..……………..16

I.5. REABILITAREA RESPIRATORIE …………………………………………….…….….23

[anonimizat]….………………….24

II.1. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI ………………………….…..………………………24

II.2.IPOTEZA LUCRARII ………………………….…………………………………………24

II.3. SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRĂRII ………………………………………………25

II.4. MATERIAL ȘI METODĂ……………………………………………………………….25

II.4.1.Prezentarea cazului …………………………………………………………….…25

II.4.2.Locul de desfașurare și condițiile de bază materială …………………………..…25

II.4.3. Durata și etapele de lucru …………………………………………………..…….25

[anonimizat] ……………………………..………….…..39

III.1.PREZENTAREA REZULTATELOR …………………………………………………….39

III.2.INTERPRETAREA REZULTATELOR ȘI DINAMICA EVOLUȚIEI ………….….…..41

III.3. DISCUȚII …………………………………………………………………………….…..41

CONCLUZII ȘI PROPUNERI …………………………………………………………………41

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………….44

[anonimizat] ,,ob edere,, care înseamnă “așezat la masă”. Aprecierea obezității se poate face după raportul dintre greutate și înalțime. Obezitatea nu este numai o problemă estetică ci în primul rând o tulburare de nutriție caracterizată prin sporirea greutății corporale mult peste nivelul greutății ideale, cu ample consecințe asupra stării de sănătate. Apariția obezității influențează aspectul fizic al persoanei, dar și starea ei psihică.

Desigur că nu toate cazurile de obezitate se datorează abuzului alimentar. Sunt obezități care se datorează fie sedentarismului, fie unei predispoziții moștenite, fie unor tulburări glandulare.

Actualitatea și importanța temei

În ultimii ani în legătură cu abuzul de produse alimentare și cu hipodinamia, obezitatea a devenit o problemă socială.

Creșterea ratei obezității în rândul copiilor și tinerilor se datorează societății contemporane, din motive precum ascensiunea tehnologiei, creșterea ponderii consumului de mâncare tip fast-food și dimensiunea porțiilor meselor și scăderea activității fizice a copiilor. Dacă copiii ar fi mai dinamici și mai puțin sedentari, rata de obezitate s-ar reduce.

Copiii trebuie să aloce mai puțin timp dispozitivelor electronice și să petreacă mai mult timp afară pentru joc sau de a explora alte opțiuni de activități fizice.

Un studiu a constatat faptul că copiii care folosesc dispozitive electronice timp de 3 sau mai multe ore pe zi au avut între 17-44% riscul crescut de a deveni supraponderali, și cu 10-61% riscul crescut de obezitate. Părinții trebuie să recunoască semnele care duc la aceste posibilități si sa încurajeze copiii lor sa fie mai activi fizic..

Lucrarea de față urmărește în primele capitole să expună principalele cauze și motive care au dus la creșterea în mod îngrijorător a fenomenului de obezitate infantilă, precum și efectele nefavorabile asupra sănătății, pe mai multe planuri, cu accent pe repercursiunile asupra scheletului axial.

3. Considerații generale

Cauzele care pot duce la obezitate sunt multiple și întâlnite zi cu zi în societatea modernă. Din păcate, acestei afecțiuni nu i se atribuie atenția necesară combaterii, în condițiile în care pare a deveni principala maladie contemporană, ducând la multiple afecțiuni și traume pe multe planuri psihice și fizice.

Rolul kinetoterapiei a crescut foarte mult în ultimii ani, datorită avantajelor pe care le deține față de metodele clasice de combatere, care pot avea numeroase efecte secundare și complicații, îndeosebi asupra organismului în formare și vulnerabil al unui infant sau adolescent. Kinetoterapia dezvoltă musculatura și îmbunățătește toate funcțiile generale ale organismului, fiind recomandată pentru o dezvoltare armonioasă a corpului și menținerea optimă a funcțiilor vitale atât pentru persoanele fără probleme de greutate, dar în special pentru profilaxia obezității, atât infantile, cât și la adulți.

În cadrul lucrării de față mi-am propus să evidențiez ce este obezitatea, principalele cauze, domeniile asupra cărora se răsfrâng efectele acesteia acesteia și principalele linii directoare privind tratamentul și combaterea acesteia. În partea a II-a a lucrării am prezentat modul în care suprapropendalii sunt afectați privind dezvoltarea articulară și a scheletului, precum și importanța kinetoterapiei în ameliorarea suferințelor osoase și articulare, cu tehnici practice de abordare.

Prin lucrarea mea sper să fi surprins esențialul privind gravitatea problemei pe care o reprezintă obezitatea la copii și adulți, cu consecințe și asupra dezvoltării în viața adultă, precum și un mod practic, eficient, atractiv și fără efecte adverse de tratament și îmbunătățire a stării generale de sănătate.

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL I.

FUNDAMENTARE TEORETICĂ A STUDIULUI

I.1.PARTICULARITAȚI ANATOMO-FUNCȚIONALE ȘI BIOMECANICE ALE ȚESUTULUI ADIPOS

I.1.1. Anatomia țesutului adipos

Țesutul adipos se dezvoltă în embrionul uman dintr-o rețea de celule mezenchimatoase și vase capilare. Celulele mezenchimatoase vor deveni celule adipoase de mai târziu, loc de stocaj al grăsimilor. Grăsimea se va depune la fetițe mai mult pe abdomen și pe flancuri. De abia peste vârsta de 30 de ani se observă o creștere a cantității de grăsime în această regiune și la bărbat. La vârsta de 60 de ani pliul abdominal ajunge să aibă aceeași grosime la ambele sexe. Diferența dintre cele două sexe se menține și în ceea ce privește numărul de adipocite, care este mai mare la femeie decât la bărbat, diferență constatată mai ales în unele regiuni (abdomen, coapse, șolduri, fese);chiar și volumul celulelor adipoase este mai mare. În crearea acestor diferențe de număr și volum al adipocitelor un rol deosebit îl au unii hormoni ca: estrogenii, androgenii, glucocorticoizii ș.a.m.d Astfel, testosteronul (și hormonii androgeni) și glucocorticoizii contribuie la depunerea grăsimilor în partea superioară a corpului, iar estrogenii, la depunerea lor în partea inferioară. Pe baza greutății adipocitului și a numărului de adipocite se poate stabili cantitatea grăsimii din corp.

I.1.2. Biochimia și metabolismul țesutului adipos

Țesutul adipos constituie un veritabil organ dotat cu întregul sistem enzimatic al căilor metabolice principale, care face din el furnizorul principal de energie al organismului. De reținut că, la greutate egală, trigliceridele – constituienți principali ai țesutului adipos – furnizează de două ori și jumătate mai mult ATP decât hidrații de carbon. Țesutul adipos reglează biosinteza și catabolismul acizilor grași și participă la reglarea glicemiei și lipemiei.

Printre funcțiile țesutului adipos enumerăm: captarea acizilor grași și a gliceridelor circulante; sinteza endogenă a gliceridelor, plecând de la glucoză; catabolismul acizilor grași; eliberarea acizilor grași în circulație etc.

I.1.3. Elemente de fiziologie: metabolismul și alimentația

Cuvântul metabolism, de origine greacă, înseamnă schimb. În sens biologic, prin metabolism se înțelege totalitatea proceselor fizice și chimice prin care materia vie se organizează, se autoîntreține și se manifestă. La baza acestor procese stă schimbul neîncetat de materie și energie dintre materia vie și mediul înconjurător

Formarea de macromolecule bogate în energie și includerea lor în structurile vii este numită anabolism, în timp ce degradarea moleculelor bogate în energie, cu eliberarea acesteia, constituie catabolismul.

I.1.3.1. Metabolismul energetic

Totalitatea schimburilor energetice dintre materia vie și mediul extern (ingerarea de alimente, eliberarea energiei potențiale și disiparea ei în mediul extern) sunt cunoscute în fiziologie sub denumirea de metabolism energetic. De fapt metabolismul energetic nu este decât o latură a procesului metabolic, la baza lui stând transformările chimico-enzimatice ale metabolismului intermediar sau al substanțelor.

I.1.3.2. Metabolismul energetic global

Valoarea schimburilor energetice este influențată de o serie de factori, datorită cărora cantitatea de energie rezultată din arderile celulare este variabilă.

Acești factori sunt:

– efectul ingerării de alimente;

– activitatea musculară;

– expunerea la temperaturi extreme.

Metabolism bazal (MB) se definește drept minimum de energie necesar menținerii funcțiilor absolut indispensabile vieții. Se mai numește și metabolism de întreținere. Funcțiile absolut indispensabile vieții sunt circulația, respirația, activitatea sistemului nervos precum și activitatea de fond a tuturor celulelor corpului.

.

I. 2.OBEZITATEA

Generalități

Obezitatea este o afecțiune în cadrul căreia excesul de grăsime corporală s-a acumulat până la stadiul în care acesta ar putea avea un efect negativ asupra sănătății, ducând la o speranță de viață redusă și / sau probleme de sănătate crescute. Oamenii sunt considerați obezi atunci când indicele de masă corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea greutății unei persoane exprimată în kilograme la pătratul înălțimii persoanei în metri, este mai mare de 30 kg/m2.

Tabelul I.1 – Clasificarea persoanelor în funcție de IMC

Sursa: http://www.mediculmeu.com/dieta-nutritie/retete-diverse/excesul-ponderal-si-curele-de-slabire.php

Obezitatea crește probabilitatea apariției diverselor boli, în special boli de inimă, diabet de tip 2, apnee obstructivă de somn, anumite tipuri de cancer și a osteoartritei.

Obezitatea este cel mai frecvent cauzată de o combinație de aport excesiv de energie din alimente, lipsă de activitate fizică și susceptibilitate genetică, deși în câteva cazuri este cauzată în principal de ereditate, tulburări endocrine, medicamente sau boli psihice. Dovezile care susțin punctul de vedere că unii oameni obezi care mănâncă putin câștigă în greutate din cauza unui metabolism lent sunt limitate. În medie, oamenii obezi au un consum de energie mai mare decât omologii lor slabi, datorită energiei necesare pentru a menține o masă corporală crescută.

Dieta și exercițiile fizice sunt cele mai importante metode de tratament pentru obezitate. Calitatea dietei poate fi îmbunătățită prin reducerea consumului de alimente cu o densitate energetică crescută, cum ar fi cele bogate în grăsimi și zaharuri și prin creșterea aportului de fibre alimentare.

Fig.I.2 – Ilustrarea obezității și circumferinței bustului

Clasificarea persoanelor în funcție de IMC De la dreapta la stânga, un bărbat sănătos are o talie de 84 cm, unul supraponderal de 114 cm, iar un bărbat obez are o talie de 152 cm

Sursa: Report of the Dietary Guidelines Advisory Committee on the Dietary Guidelines for Americans, 2000.

I.2.1. Definiție

Etimologic, cuvântul „obezitate” provine din verbul latin „obedo-obedere”, ceea ce înseamnă „a mânca în exces”, „a mânca mult și lacom”. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește obezitatea ca un exces de masă adipoasă ce antrenează consecințe nefaste pentru sănătate.

Se ințelege prin obezitate depășirea greutății ideale cu 15 – 20%.

Obezitatea este acumularea excesivă de grăsime în organism.

Obezitatea reprezintă o condiție de acumulare anormala a tesutului adipos.

Obezitatea este o boală de metabolism caracterizată prin creșterea în greutate, în urma acumulării de țesut gras (adipos), obținut prin exces de alimente și viață sedentară.

I.2.2.Epidemiologie

Obezitatea aflată în plină expansiune la nivel mondial afectează în prezent aproape 650 de milioane de adulți .

Obezitatea a devenit o problemă majoră de sănătate publică în multe regiuni unde venitul este mediu.

I.2.3.Tablou clinic: Simptome si Semne

Tabloul clinic. La început este prezent doar excesul ponderal ca atare, evidențiat prin aspectul somatic, măsurarea pliului cutanat și prin cântărire.

Simptomele care se asociază obezității nu sunt de obicei supărătoare în sine, decât în cazurile extreme, în care se asociază un factor mecanic, volumul mare al individului devenind o povară.

Simptomele prezente de obicei sunt dispneea, ortopneea și tahicardia la eforturi moderate

Edemele pot fi asemenea prezente, dar sunt greu de identificat.

Transpirația excesivă și intoleranța la căldura reflectă incapacitatea de a elimina căldura

Durerile de cap, instabilitatea sau amețelile, datorită unei presiuni arteriale crescute sunt frecvente.

Uneori poate să apară hiperaciditatea și iritabilitatea colonului care se traduce prin constipație, sau la unii prin diaree

Flatulența și indigestia pot să indice o circulație visceral supraridicată, sau pot să constituie urmarea a unei digestii prea rapide a alimentelor sau a unei dificultăți mecanice și chimice în utilizarea alimentelor ingerate.

Adeseori se constată o piele uscată și fără elasticitate ca și tulburări cutanate – acnee, intertrigo, prurit, deși uneori bolnavul este atât de obișnuit cu aceastea încât le ignoră.

Suprasolicitatea sistemului muscular scheletal se manifestă prin slăbiciunea genunchilor și a arcului plantar, ceea ce face ca acești bolnavi să prezinte picioare plate și tulburări degenerative la nivelul genunchilor.

Forme clinice. Obezitatea poate îmbrăca un aspect generalizat, sau un aspect segmentar:

Tipul „android”, în care țesutul adipos predomină la nivelul trunchiului și cefei,

Tipul „ginoid”, cu o predominanță a țesutului adipos în jumătatea inferioară a corpului.

Unele forme particulare de obezitate se întâlnesc în cadrul sindroamelor genetice. De asemenea, obezitatea există ca o manifestare secundară în cadrul mai multor boli și sindroame endocrine (sindrom Cushing, mixedem etc.).

I.2.4.Investigații paraclinice – ex. radiologic, probe de laborator.

Date paraclinice. Pentru evaluarea riguroasă a masei țesutului adipos se pot folosi metode laborioase, cum ar fi diluția izotopică.

I.2.5.Diagnosticul pozitiv

Diagnosticul pozitiv consta in:

-stabilirea prezentei obezitatii, prin calculul indicelui de masa corporala (obezitatea inseamna ca IMC sa fie peste 30 la suta.)

– stabilirea gradului de obezitate, in functie de valoarea indicelui de masa corporala;

– stabilirea tipului obezitatii, in functie de modul de repartizare a tesutului adipos (ginoida-in partea inferioara a corpului si androida – in partea superioara a corpului);

-stabilirea diagnosticului complicatiilor, daca exista, este obligatorie.

I.2.6.Diagnosticul diferential

Diagnosticul diferential se face cu: edemul de diverse cauze (cardiace, renale, tiroidiene si medicamentoase) poate fi greu confundat cu obezitatea, daca se au in vedere variabilitatea acestuia si contextul clinico-biologic. Problema este mai dificila atunci cand excesul adipos si excesul lichidian sunt asociate (de exemplu, in obezitatea cu insuficienta cardiaca); unele leziuni si tulburari nervoase se pot insoti de obezitate. In aceste situatii, obezitatea reprezinta doar o manifestare secundara, tabloul clinic fiind dominat de alte aspecte, care orienteaza diagnosticul. Aceste afectiuni sunt unele tumori hipotalamice, dereglari diencefalo-hipofizare, sechele dupa traumatisme craniocerebrale, meningoencefalite etc; obezitatile endocrine propriu-zise trebuie diferentiate de obezitatea comuna.

I.2.7. Evolutie, pronostic, complicații fără tratament

Evoluție.

În evoluția obezității există mai întâi o fază dinamică, caracterizată prin hiperfagie și lipogeneză accentuată. Urmează o fază statică, în care se realizează o stabilizare ponderală; de fapt, în această fază se instalează treptat numeroasele complicații ale bolii.

Fig.I.3 – Complicațiile medicale ale obezității

Complicații cardiovasculare- sunt frecvente și importante.

Hipertensiunea arterială însoțește aproape invariabil obezitatea. Se apreciază că frecvența HTA în rândul obezilor este de 50-90%.

Ateroscleroza. Obezitatea pare să favorizeze dezvoltarea aterosclerozei cu aproximativ 10 ani mai devreme, datorită unui cumul al factorilor de risc vascular: sindrom dislipidemic; hipertensiunea arterială; sedentarismul; diabetul zaharat; o activitate fibrinolitică mai scăzută; reducerea efortului fizic etc.

Insuficiența cardiacă. Este favorizată de efortul suplimentar impus inimii ca și prin alterări miocardice, infiltrația cu grăsime în pericard și miocard, alte complicații mecanice: Ventricolul stâng este cel care suferă în mod deosebit.

Varicele membrelor inferioare sunt, deasemenea, frecvente la obezi; ele se complică cu tromboflebite varicoase și cu tulburări trofice. Obezitatea reprezintă, deasemenea, un factor de risc pentru trombozele venoase profunde

Complicații metabolice. Diabetul zaharat de tip 2 (insulino-independent) apare adeseori pe fond de obezitate, intre cele 2 afecțiuni fiind o strânsă legătură.

Hiperlipoproteinemiile și hiperuricemiile se asociază, de asemenea cu obezitatea.

Complicațiile respiratorii. În obezitățile importante se produce o disfuncție ventilatorie de tip mixt. Cu timpul se dezvoltă un tablou de insuficiență respiratorie și eventual hipertensiune pulmonară.

Aparatului digestiv: litiaza biliară este și ea mai frecventă la obezi decât la normo-ponderali; calculii sunt predominent de colesterol.

Aparatului genital: anumite forme de cancer sunt mai des întâlnite la obezi. De exemplu: cancerul uterin, de sân și al veziculei biliare la femei; cancerul de colon, rect și prostată la bărbați.

Sistemului neuropsihic obezitatea se asociază frecvent cu problemele psihologice complexe, unele dintre ele având importante consecințe socio-familiale.

I.3. TRATAMENT

I.3.1 Tratament profilactic

Prevenirea supraâncărcării ponderale și a consecințelor sale reprezintă unul din obiectivele majore ale modului de viață rațional, propus omului modern.

Faza primară a profilaxiei include depistarea, ameliorarea sau suprimarea factorilor de risc ai obezități.

Profilaxia secundară cuprinde depistarea activă și precoce și tratamentul fiecărui caz, iar profilaxia terțiară se adresează complicațiilor.

I.3.2. Tratamentul igienico-dietetic

Are rol de bază iar el constă din negativarea bilanțului energetic, prin administrarea unei rații calorice reduse, dar care – pe cât posibil – să nu provoace un dezechilibru nutritiv. Regimul va fi hipocaloric, hipo-glucidic, hipolipidic, normoproteic, hiposodat. În dieta obezului va crește considerabil proporția legumelor și fructelor ( cu un conținut glucidic mic ); acestea realizează mai ușor senzația de sațietate, sunt bogate în vitamine și minerale. Este obligatoriu fracționarea meselor: in cate 4-5 mese pe zi.

I.3.3. Tratamentul medicamentos

Are un rol ajutător si folosesc mai multe tipuri de medicamente: medicație catabolizantă ( preparate tiroidiene ), diuretice, medicamente ce reduc absorția intestinală a glucidelor sau a lipidelor.

Exercițiul fizic, fizioterapia, psihoterapia. Pot fi un ajutor important în terapeutica obezității, cu condiția să fie folosite corect.

Se știe că efortul fizic reprezintă cel de al doilea consumator de energie al organismului, după metabolismul bazal.

Sunt contraindicate eforturile fizice mari, care generează febra musculară, astenie, sete și foame excesive.

3.4. Tratamentul chirurgical

Poate include intervenții cu rol estetic, dar și intervenții de scurtcircuitare a unor segmente digestive.

I.4. KINETOTERAPIA ÎN OBEZITATE

I.4.1.Kinetoprofilaxia –ramură a kinetoterapiei

În cadrul kinetoterapiei s-au dezvoltat și individualizat ramuri cu o relativă autonomie, care deși au la bază aceleași legi și folosesc exercițiile fizice ca mijloace proprii se deosebesc după: obiectivele specifice și metodologia selecționării, sistematizării, adaptării, combinării și dozării exercițiilor fizice, și după modul concret prin care se întocmesc planurile și programele de tratament.

Una din aceste ramuri este kinetoprofilaxia.

Kinetoprofilaxia, considerată ca și parte integrantă și ramură de avangardă aterapiei prin mișcare, constituită pe axioma unanim acceptată în știile medicale conform căreia „este mai ușor să previi decât să tratezi”.

Definiții:

Kinetoprofilaxia studiază procesul de optimizare a stării de sănătate și de prevenirea îmbolnăvirii, organismului uman, cu ajutorul exercițiilor fizice.

Kinetoprofilaxia, este aplicarea exercițiilor aerobice pe principiile științei antrenamentului medical.

Ea se aplică:

– omului sănătos, pentru a-l feri de boli sau de apariția sindromului de decondiționare fizică (profilaxie primară sau de gradul I);

-omului vârstnic, la care decondiționarea a apărut, pentru a-l feri de agravarea și organicizarea ei (profilaxie secundară, sau de gradul II);

-omului bolnav (cu boli cronice), pentru a-l feri de apariția unor agravări sau complicații ale acestor boli (profilaxie terțiară, sau de gradul III).

Kinetoprofilaxia are ca scop:

-întărirea stării de sănătate;

-mărirea rezistenței naturale a organismului față de agenții patogeni din mediul extern;

-stabilirea unui echilibru psiho-fizic normal între organism și mediu;

-pentru copii, obiectivul cel mai important constă în asigurarea condițiilor pentru creșterea și dezvoltarea normală și armonioasă a organismului și, implicit,prevenirea apariției deficiențelor fizice și a contactării unor boli care le-ar putea afecta dezvoltarea normală.

Menționam de la început că trebuie făcută o diferențiere netă între obezitatea obișnuită și cea de natură endocrină. Atât măsurile de kinetoprofilaxie secundară cât și cele de tratament kineto a celei din urmă trebuie instituite numai cu avizul și indicațiile medicilor endocrinologi.

Kinetoprofilaxia primară și secundară are o largă aplicare în prevenirea instalării obezității ca și în profilaxia agravării acesteia. Ea folosește un ansamblu de exerciții a căror formă, amplitudine, intensitate, durată și viteză de execuție sunt subordonate scopului pe care dorim să-l realizăm. Un accent deosebit în cadrul kinetoprofilaxiei se va pune pe gimnastica abdominală și gimnastica respiratorie.

Obiectivele kinetoprofilaxiei

stimularea proceselor de dezasimilare prin activarea consumului de energie a organismului, mărind durata și activitatea reacțiilor de oxidare celulară;

tonifierea generală a musculaturii abdominale, îmbunătățirea respirației și mărirea ventilației pulmonare;

stimularea circulației pentru prevenirea tulburărilor circulatorii;

prevenirea hipotoniilor gastrice și intestinale;

obișnuirea cu un regim de viață activă.

Indicații metodice privind aplicarea kinetoprofilaxiei

Pentru selecționarea mijloacelor kineto în vederea prevenirii agravării complicațiilor obezității, trebuie să luăm în considerație tabloul clinic al obezului. În acest scop este nevoie să cunoaștem: etiologia obezității (endogenă sau exogenă), dacă au apărut sau nu tulburări cardiovasculare și respiratorii, dacă sunt prezente afecțiuni reumatismale, gradul și localizarea obezității, capacitatea fizică a obezului, sexul, vârsta.

Programul de kinetoprofilaxie secundară va ține cont ca volumul și intensitatea efortului să fie dozate strict în raport cu particularitățile individuale. Nu se va trece la executarea unui program de kinetoprofilaxie secundară fără avizul medicului specialist care trebuie să constate exact forma de obezitate a pacientului precum și existența altor complicații în care efortul fizic este contraindicat.

I.4.2 Kinetoterapia în cazul obezității infantile

Obezitatea este pentru zilele contemporane un flagel al societății moderne, în special, obezitatea care se instalează la copii și adolescenți. În copilărie, se stabilesc tabieturi, se imprimă un anumit mod de viață privind alimentația, băutura, modul de petrecere a timpului liber, obiceiuri care vor influența în mod hotărâtor tot restul vieții. Cercetările arată că obezitatea instalată în rândul grupelor de vârstă menționate este determinată în primul rând de factori, cum ar fi cei sociali și psihici. De aceea, pentru a asigura un viitor sănătos copiilor, este necesar să intervenim prin mijloace și metode adecvate vârstei pentru a combate acest flagel .

Kinetoterapia dispune de aceste mijloace și poate să facă legătura cu alte domenii pentru combaterea acestei afecțiuni – obezitatea. Dacă ținem cont de faptul că obezitatea în copilărie sau adolescență mărește riscul unei sănătăți precare la maturitate, indiferent dacă adultul este sau nu obez. Cel mai mare risc pe termen lung pentru obezitatea din copilărie este continuarea sa și la maturitate, asociată cu numeroase riscuri asupra sănătății și calității vieții. De aceea, este important să se identifice obezitatea și să se acționeze din timp pentru înlăturarea ei, înainte de maturizarea copiilor. Excesul de greutate acumulat în jurul taliei la copiii și adolescenții obezi poate, de asemenea, mări riscul apariției unor probleme cardiovasculare și ahipertensiunii, toleranța anormală a glucozei și colesterolului. Pe lângă aceste aspecte, intervin și aspecte legate de modificări la nivelul sferei psihologice, cum ar fi: lipsa încrederii în sine, izolare socială, scăderea performanțelor școlare etc. Tratamentele kinoterapeutice impun recurgerea în prealabil la efectuarea unor teste pentru determinarea masei de greutăți corporale prin calcularea greutății optime cu ajutorul celor 5 pliuri de țesut adipos, indicelui de masă corporală (IMC), evaluarea capacității de efort, a mobilității și a forței generale.

Greutatea corporală depinde de factori ce țin de individualitatea fiecăruia cum ar fi: talia, vârsta, sexul, conformația corporală, compoziția corporală. Reducerea greutății corporale nu este numai o simplă chestiune de reducere a consumului energetic prin regim alimentar hipocaloric și de creștere a acestuia prin practicarea regulată a activităților fizice. Cunoașterea capacității de efort ne permite aplicarea unuia dintre principiile fundamentale ale kinetologiei medicale, cel al progresivității efortului, experiența a demonstrat că exercițiul fizic, folosit cu competență și perseverență, constituie un factor deosebit de valoros în prevenirea și tratarea obezității. Pentru a putea înțelege mai bine valoarea exercițiilor fizice în prevenirea și tratarea obezității, este necesară trecerea în revistă a efectelor lor asupraorganismului.

Prin exerciții bine alese se poate ajunge la oprirea evoluției și chiar la corectarea unor deficiențe fizice, cauzate de instalarea obezității. Respirația se îmbunătățește, capacitatearespiratorie se mărește, numărul respirațiilor pe minut scade. Contracțiile cardiace devin mai puternice, debitul sanguin este mai mare, pulsul se rărește. Funcțiile nutritive și de eliminare se echilibrează căci exercițiul fizic este regulatorul natural al nutriției creând necesitatea hranei, mărind puterea de asimilare a debililor, activând combustiile, utilizând substanțele de rezervă ale supranutriților și obezilor. Efectele educative ale exercițiilor fizice se pun în evidență prin îmbunătățirea funcțiilor neuromotoare și psihomotoare.

Exercițiile fizice influențează favorabil funcțiile intelectuale, moral – volitive și afetive, contribuind la formarea caracterului și la desăvârșirea personalității. Efectele profilactice ale exercițiilor fizice sunt îndeobște cunoscute, la baza culturii fizice stând ideea de păstrare și întărire continuă a sănătății și vigoarei, de creștere și perfecționare a funcțiilor organismului, de întărire a capacității lui de luptă și de apărare împotriva îmbolnăvirilor.

Efectele terapeutice ale exercițiilor fizice se obțin în special prin gimnastică medicală. Acestea pot fi specifice sau nespecifice.

Efecte terapeutice-clasificare:

• specifice:

– refacerea și îmbunătățirea proprietăților mușchilor;

– refacerea sau creșterea mobilității normale a articulațiilor;

– educarea sau reeducarea neuromotorie în tulburările de coordonare și de echilibru;

– corectarea posturii și aliniamentului corpului.

• nespecifice:

– stimulatoare sau relaxatoare;

– de echilibrare și sinergie;

– tonifiere funcțională.

Mijloacele și metodele din gimnastica medicală folosite pentru combaterea obezității la copii pun accentul, în special, pe exercițiile respiratorii, exercițiile abdominale și cele articulare, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru a face ca recuperarea să fie mai atractivă se insistă și pe jocurile dinamice cu obiecte și aparate care impun exerciții cu caracter aplicativ. Gimnastica medicală are o largă aplicare în tratamentul obezității, constituind un important mijloc preventiv și curativ. Exercițiile medicale trebuie să respecte anumite principii: principiul accesibilități, principiul gradării efortului, principiul alternării exercițiilor după acțiunea lor.

Prin gimnastica articulară se urmărește desigur să se exercite îndeosebi articulațiile, acestea fiind un complex anatomic și fiziologic unitar, dar acest fel de exercitare nu exclude de la efectele utile ale exercițiilor fizice nici celelalte elemente ale corpului.

Programul de gimnastică articulară se va începe întotdeauna cu o bună încălzire a organismului pentru efort a tuturor elementelor aparatului locomotor, iar gradarea efortului se va face progresiv cu evidențierea strictă a numărului de repetări și a complexității exercițiilor.

Exercițiile pot fi statice sau dinamice și se vor executa fie pasiv, fie activ sau cu rezistență.

În prevenirea și tratarea obezității, lucrul muscular static trebuie folosit cu multă prudență, pentru a evita unele efecte nedorite, specifice contracțiilor izometrice. Astfel, imobilizarea prelungită sau repetată la scurte intervale duce la stânjenirea circulației locale a sângelui și limfei, a respirației, îngreunează schimburile metabolice locale și favorizează apariția timpurie a oboselii.

Satisfacerea nevoii de oxigen, în cazul efortului static, se face mai greu și mușchii sunt puși să lucreze într-o măsură oarecare în lipsa oxigenului. Când imobilitatea interesează toracele și abdomenul, fie direct, fie indirect, respirațiaeste stânjenită, iar schimburile gazoase sunt mult reduse. Din această cauză, ori de câte ori se execută exerciții statice este necesar să se facă scurte pauze, folosite pentru efectuarea exercițiilor de respirație.

Exercițiile lipolitice efectuate într-un ritm alert, intercalat cu pauze de odihnă și relaxare, antrenează grupe de lanțuri musculare cât mai multe, cu volum cât mai mare, determinând o schimbare permanentă a centrului de greutate al corpului.

Exercițiile se efectuează liber, la aparate, cât și exerciții de respirație. Prin urmare, gimnastica medicală are efecte benefice asupra întregului organism cu rol esențial în combaterea obezității la copii, dar fără un regim alimentar corespunzător metodele de gimnastică medicală nu pot oferi rezultatebune

Aceste efecte sunt deosebit de eficace, dacă antrenamentul începe în prima copilărie și se continuă fără întrerupere pe toată durata creșterii șidezvoltării.

Alte mijloace asociate folosite pentru combaterea obezității la copii și adolescenți au mai fost: stretchingul, hidro-termoterapia si hidro-kinetoterapia.

I.4.3.Kinetoprofilaxia primară și secundară a tulburărilor de metabolism. Obezitatea.

Obezitatea este o tulburare a funcției de nutriție, generată de un dezechilibru între aportul caloric și pierderile energetice ale organismului. Aportul caloric se realizează prin ingerarea alimentelor iar cheltuielile energetice se produc ca urmare a activității organelor interne și a contracțiilor musculare ce pun în acțiune aparatul locomotor. Atunci când aportul de calorii este mai mare decât cheltuielile energetice se poate instala obezitatea. Obezitatea este definită, după unii autori, ca fiind o acumulare de grăsimi in organism ce determină un exces ponderal egal sau ce depășește cu 20% greutatea corporală considerată normală („recomandabilă”) pentru o anumită talie.

Țesutul adipos este unul din elementele cele mai importante ce influențează greutatea corporală și reprezintă 18% din greutatea totală a individului normal.

Celulele adipoase au activitate asemănătoare cu a celorlalte celule din organism, dar activitatea lor cea mai importantă constă în metabolizarea grăsimilor din alimentație, în cea mai mare parte. Țesutul gras este format din celule, numite adipocite, vase sanguine și nervi. Masa țesutului adipos depinde de numărul și volumul de adipocite astfel:

numărul adipocitelor variază cu vârsta, crescând în primele săptămâni de viață, până în jurul vârstei de 25 ani, când are tendința să se stabilizeze și să rămână constant toată viața. Nivelul la care se produce stabilizarea numărului de adipocite depinde de: alimentație, de regimul de activitate fizică, de echilibrul nervos, de factori genetici, de boli ale sistemului nervos.

Volumul adipocitelor este determinat de cantitatea de trigliceride depozitate în adipocite, fiind rezultatul echilibrului energetic al corpului.

Alți factori ce determină masa țesutului adipos: creșterea numărului și a volumului adipocitelor ce produc o masă adipoasă mare, în timp scăderea numărului și a volumului adipocitelor determină micșorarea masei adipoase.

În obezitate, depunerea de țesut gras este generalizată: segmentar, în interstițiile dintre organe, în seroase, etc.

În evoluția obezității se disting două faze ce au mecanisme de producere diferite:

-faza dinamică, progresivă, evolutivă

-faza statică, staționară

În apariția obezității se disting două tipuri de cauze, și anume: cauze declanșatoare și cauze favorizante.

1. Cauzele declanșatoare ale obezității sunt:

a. Aportul alimentar crescut

b. Suprasolicitările psiho-emoționale

c. Sedentarismul

d. Sistemul endocrin

e. Fumatul

f. Graviditatea

g. Medicamentele

h. Vârsta

i. Aportul energetic comparativ cu cheltuielile energetice

j. Reglarea anormală a alimentării

k. Factori genetici.

2. Cauzele favorizante ale obezității sunt:

a. Predispoziția constituțională.

b. Supraalimentația

c. Hipertonia sistemelor anabolizante

Raportând felul de depunere a stratului adipos la principalele regiuni ale corpului putem diferenția:

Obezitatea de tip superior – se caracterizează prin depuneri adipoase la nivelul feței, cefei, trunchiului și foarte puțin la nivelul membrelor. Tipul de obezitate superioară este predominant sexului masculin.

Obezitatea de tip mijlociu – predomină la persoanele de sex feminn și se caracterizează prin depunerea stratului adipos la nivelul abdomenului, sub ombilic, șolduri, fese, coapse.

Obezitatea de tip inferior – se caracterizează prin depunerea stratului adipos la nivelul bazinului și membrelor inferioare în ansamblu, generând așa numita obezitate în formă de pantaloni.

Tulburările hipofizei cu repercusiuni asupra glandelor sexuale ar genera, la femei, depunerea țesutului adipos după tipul superior (android). La bărbați, tulburările diencefalo- hipofizare ar determina depunerea țesutului adipos după tipul mediu (ginoid).

Depunerea țesutului adipos la nivelul inferior ar fi legată de insuficiența tiroidiană sau tulburări hipofizare.

Tulburările hipotalamo-hipofizare sunt încriminate în distrofia adiposogenitală caracterizată prin obezitate la nivelul trunchiului și la rădăcina membrelor, insuficiență a glandelor sexuale, musculatura slab dezvoltată, ligamente laxe, dezvoltare insuficientă a sistemului nervos central, tulburări de creștere a taliei, hiposomie.

Din punct de vedere clinic, în obezitate, la început este prezent doar excesul ponderal ca atare, pus în evidență de aspectul somatic, evidențierea pliului cutanat și a greutății corporale.

Treptat, din cauza încărcării hemodinamice și respiratorii, apare dispneea de efort, palpitațiile, edeme maleolare, de asemenea, apar dureri articulare, în general în zonele suprasolicitate (glezne, genunchi, zona lombară).

Ulterior trece pe primul plan simptomatologia diferitelor complicații, și anume:

1. Complicații cardio-vasculare: sunt cele mai frecvente.

a. Hipertensiunea arterială – apare la 50-90% din cazuri.

b. Insuficiența cardiacă

c. Arteroscleroza

d. Varicele membrelor inferioare

2. Complicații respiratorii

a. Apneea în somn

b. Dispneea de efort

3. Complicații metabolice – în primul rând apare diabetul zaharat

4. Complicațiile aparatului locomotor

a. Reumatismul cronic degenerativ

b. Alte manifestări degenerative osoase și articulare: spondiloze, spondilartroze, picior plat, etc.

5. Complicații hepatice și biliare

6. Complicații ale sistemului nervos central

7. Complicații ginecologice și obstetricale

Obezitatea, pe lângă toate aceste complicații, ridică și probleme asupra longevității, crește riscul pentru cancerul la sân, mărește riscul chirurgical și anestezic, scade agilitatea fizică și crește riscul de accidentare. Toate aceste complicații ale obezității pot fi prevenite, dar și tratate sau ameliorate prin înlăturarea principalei cauze care a dus la apariția lor, și anume, prin tratarea excesului ponderal sau prevenirea lui prin mijloace și metode specifice kinetoterapiei.

I.5. REABILITAREA RESPIRATORIE

Gimnastica respiratorie constă din coordonarea și amplificarea mișcărilor libere de respirație, precum și din stimularea și antrenarea funcției respiratorii prin mișcări pasive, active și cu rezistență.

Scopul exercițiilor de respirație este de a umple mai mult și mai bine plămânii cu aer, de a antrena mușchii respiratori, de a amplifica mișcările toracelui și ale diafragmului, de a exercita și menține elasticitatea plămânilor, de a mării ventilația pulmonară și de a activa schimburile gazoase în plămâni (hematoza) și în țesuturi (respirația tisulară). Exercițiile de respirație stimulează marea și mica circulație a sângelui și influențează favorabil funcțiile organelor din torace și abdomen.

Gimnastica respiratorie va consta din exerciții de respirație pasive,active și cu rezistență sau însoțite de manifestări fonice și muzicale.

Progresivitatea exercițiilor va fi foarte importantă, începându-se cu exerciții libere de respirație abdominală, apoi trecându-se la exerciții de respirație cu îngreuiere prin folosirea rezistenței kinetoterapeutului dozată, sau cu ajutorul unor săculețe de nisip aplicați pe torace sau abdomen. Pe lângă aceste exerciții se mai pot folosii apneea voluntară, exerciții de respirație însoțite de manifestări fonetice și muzicale, exerciții cu spirometrul. Se vor avea în vedere particularitățile fiecărui individ, pozițiile care favorizează inspirația și cele care favorizează expirația.

Pe lângă exercițiile de gimnastică respiratorii, exercițiile abdominale și cele articulare în tratamentul obezității la copii precum și exercițiile fizice cu caracter aplicativ: mersul și alergarea, exercițiile de târâre și alte exerciții aplicative (cum ar fi trecerea pe sub obstacol, săriturile, cățărările) au o bună eficiență în astfel de situații.

PARTEA PERSONALĂ

CAPITOLUL II

ELEMENTELE COSTITUTIVE ALE STUDIULUI

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Cauzele care pot duce la obezitate sunt multiple și întâlnite zi cu zi în societatea modernă. Din păcate, acestei afecțiuni nu i se atribuie atenția necesară combaterii, în condițiile în care pare a deveni principala maladie contemporană, ducând la multiple afecțiuni și traume pe multe planuri psihice și fizice.

Rolul kinetoterapiei a crescut foarte mult în ultimii ani, datorită avantajelor pe care le deține față de metodele clasice de combatere, care pot avea numeroase efecte secundare și complicații, îndeosebi asupra organismului în formare și vulnerabil al unui infant sau adolescent. Kinetoterapia dezvoltă musculatura și îmbunățătește toate funcțiile generale ale organismului, fiind recomandată pentru o dezvoltare armonioasă a corpului și menținerea optimă a funcțiilor vitale atât pentru persoanele fără probleme de greutate, dar în special pentru profilaxia obezității, atât infantile, cât și la adulți.

În cadrul lucrării de față mi-am propus să evidențiez ce este obezitatea, principalele cauze, domeniile asupra cărora se răsfrâng efectele acesteia acesteia și principalele linii directoare privind tratamentul și combaterea acesteia.

Prin lucrarea mea sper să fi surprins esențialul privind gravitatea problemei pe care o reprezintă obezitatea la copii, cu consecințe și asupra dezvoltării în viața adultă, precum și un mod practic, eficient, atractiv și fără efecte adverse de tratament și îmbunătățire a stării generale de sănătate.

2. IPOTEZA LUCRĂRII

Subiectul vizat in cercetare are nevoie de un set de exerciții propuse prin programul kinetic care să amelioreze si să combată obezitatea.

Se presupune că utilizând elemente de kinetoterapie pe o perioadă de 4 săptămâni în cadrul programului kinetic, se va obține o pierdere în greutate de minim 5 kilograme

3. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

Scopul cercetării este de a demonstra că prin exercițiu fizic putem combate obezitatea.

Obiectivele cercetării au constat în:

Convorbirea și consultarea cu specialiștii urmărind opiniile cu privire la lucrarea de față.

Stabilirea locului, de desfășurare, a subiectului în vederea realizării cercetării și alegerea celor mai adecvate metode de evaluare inițială cu privire la stabilirea diagnosticului funcțional

Structurarea obiectivelor și a conținutului de recuperare prin selectarea și stabilirea celor mai eficiente metode, procedee și tehnici care să alcătuiască programele de recuperare în conformitate cu particularitățile pacientului.

Finalizarea cercetării prin redactarea lucrării care să constituie un ghid pentru activitatea de recuperare.

Scăderea greutății corporale.

Arderea grăsimii corporale si tonifierea musculaturii.

Creșterea capacității de efort a organismului.

Îmbunatățirea respiratiei și mărirea ventilației pulmonare

4. MATERIAL ȘI METODĂ

4.1. Prezentarea cazului.

Scopul cercetării este de a demonstra că prin exercițiu fizic putem combate obezitatea.

Obiective

Scăderea greutății corporale.

Arderea grăsimii corporale si tonifierea musculaturii.

Creșterea capacității de efort a organismului.

Îmbunatățirea respiratiei și mărirea ventilației pulmonare

4.2 Locul de desfasurare și condițiile de bază materială

Am lucrat în cadrul unei săli particulare de fitness si gimnastica, la bazinul piscinei și terenul de fotbal al orașului.

4.3. Durata si etapele de lucru

Cercetarea a avut loc pe o perioadă de 4 săptămâni(31.01.2020-28.02.2020).

Prezentare pacient:

Pacientul este o persoana de sex feminin,

Vărsta 18 ani,

Ocupatia- elev.

Greutate -90,4 kg

Înaltime – 1,69m

Diagnostic – Obezitate gradul I

Munca subiectului este reprezentată de a sta multe ore în fața calculatorului ceea ce îl face să adopte un stil de viață sedentar, pe lângă acest fapt preferă un stil de viață inactiv iar in timpul liber preferă să se uite la televizor nefiind atras de exercitii fizice sau orice activitate care implică exercițiile fizice.

Pacientul a urmat și un plan nutrițional de la medicul specialist

Teste si masuratori efectuate.

IMC ( indice masă corporală)

Măsurători antropometrice( circumferința)

Test de efort

în prima etapă; a avut loc documentarea teoretică, care a constat în studierea materialului din literatura de specialitate, selecționarea metodelor și procedeelor utile în aplicarea programului.

în. a 2-a etapă: am ales subiectul. De asemenea în cadrul acestei etape, mi-am pregătit materialele pentru testare și pentru tratament. Au fost realizată fișa individuală la care s-au înregistrat permanent modificări ce au apărut de-a lungul timpului

în a 3-a etapă: am elaborat și am aplicat programul de intervenție prin tehnici kinetice, în vederea recuperării pacientului; s-au efectuat evaluări periodice;

în etapa a 4-a: am apreciat evoluția dinamică a parametrilor, s-au prelucrat grafic datele culese, s-au interpretat rezultatele obținute și s-a redactat lucrarea de licență.

Programul de recuperare s-a realizat:

2 zile pe săptămână la sala de fitness

1 zi bazinul de înnot

1 zi pe stadion

După fiecare zi de antrenament, urmatoarea zi va fi pauză, pacientul va efectua doar plimbare în aer liber, timp de 1 – 1½ h

Evaluarea initială a pacientului

Managementul terapeutic al obezității a implicat inițial o evaluare a pacientului (gradul obezității, starea generală de sănătate) și apoi managementul obezității cu scădere ponderală și ulterior menținerea greutății obținute. Tratamentul a fost individualizat, fiind adaptat vârstei copilului, nevoilor sale de creștere și dezvoltare, precum și nivelului socio-cultural și economic al familiei.

Tratamentul prin dietă a avut ca scop obținerea unor schimbări ale obiceiurilor alimentare ale adolescentului și ale familiei sale; obiectivele au fost alegerile alimentare sănătoase, reglarea aportului alimentar, percepția noțiunilor legate de alimentație – foame, sațietate, plăcere; s-a insistat asupra faptului că nu sunt recomandate regimurile și nu am interzis nici un aliment/grup de alimente.

Tratamentul prin activitate fizică a avut ca scop:

schimbarea obiceiurilor legate de activitatea fizică a adolescentului și familiei

obiectivele au fost creșterea activității fizice – deplasări, jocuri, metode de recreere, sport

reducerea sedentarismului – scăderea timpului petrecut în fața ecranului .

Pacientul a acceptat înscrierea într-o activitate sportivă în mediu organizat, sub îndrumare specializată – cluburi sportive.

Teste si măsuratori efectuate

Test de efort Ruffier

Subiectul în poziția șezând i se măsoară pulsul de repaus(Pı),subiectul execută30 de genoflexiuni in 45 secunde,se masoara pulsul după efort (P2) , iar după1 minut se măsoară din nou pulsul de revenire (P3)

Se aplică formula:

0 – 5 – bine 10 – 15 – satisfăcător

5 – 10 – mediu peste 15 – nesatifăcător

În funcție de rezultatul obținut se dau indicații de îmbunătățire a condiției fizice prin antrenament.

P1=90 P2 = 132 P3=118

Satisfăcător

Masurători antropometrice inițiale (circumferințe)

Înaltime – 1,69 cm Greutate – 90,4 kg IMC=kg/m2

IMC indicând o obezitate de gradul I

Recuperare complexa

Programul de recuperare a fost conceput in 3 etape:

Etapa I – lipolitică sau de topire a grăsimilor – scopul mijloacelor kinetoterapeutice constau din activarea consumului de energie .La început se va urmării reacția organismului la efort, mărind intensitatea și volumul efortului în limite strict individualizate pe baza creșterii capacității fizice a individului.

Mijloacele principale din această etapă vor fi exercițiile fizice cu efect lipolitic. Conținutul lipolitic al exercițiilor rezidă în antrenarea unui consum energetic crescut, mărind durata și intensitatea reacțiilor de oxidare la nivelul celulelor și țesuturilor, consum realizat pe baza rezervelor adipoase din vecinătatea și din interiorul grupelor musculare solicitate.

Exercițiile lipolitice se vor efectua într-un ritm alert, intercalat cu pauze de odihnă și relaxare scurte, structura exercițiilor trebuie să îmbine lucrul muscular izotonic cu cel izometric, exercițiile vor fi analitice la început, apoi se vor folosi exerciții care să antreneze grupe de lanțuri musculare cât mai multe, cu volum cât mai mare, exercițiile fiind executate din poziții care să determine o schimbare permanentă a centrului de greutate al corpului. Exercițiile vor fi libere, la aparate, aplicative (mers, alergare, ) sau exerciții de respirație ce vor fi legate de mișcări de trunchi și membre.

Etapa a II-a – musculo-poetică – se va urmări în special dezvoltarea orfofuncțională a musculaturii trunchiului (spate, abdomen, torace) și a membrelor superioare și inferioare. Se vor executa exerciții cu amplitudine mare, exerciții cu rezistență periferică mărită progresiv, exerciții analitice din poziții cu suprafață mare de sprijin, exerciții efectuate în ritm lent și cu tensiuni finale și alergări de durată medie

Etapa a III-a – de întreținere – această etapă urmărește păstrarea și consolidarea rezultatelor obținute prin mijloace kinetoterapeutice în primele două etape și prevenirea recidivelor.

Pentru a obține rezultatele scontate, adică acelea de a menține o greutate normală și o musculatură tonică este nevoie de o participare constantă și activă la efectuarea programului kinetoterapeutic. Aceste programe se vor axa pe următoarele forme metodice de aplicare a mijloacelor kinetoterapeutice: programe de gimnastică de înviorare, exerciții active libere, cu rezistență, cu obiecte, la aparate, aplicative care să ducă la tonifierea tuturor grupelor musculare, practicarea unui sport: înot, volei, baschet, etc.

În concluzie, după obținerea rezultatelor se va încerca prin acest program de întreținere formarea unui stil de viață

Kinetoterapia

Programul de recuperare s-a realizat:

2 zile pe săptămână la sala de fitness

1 zi bazinul de înnot

1 zi pe stadion

Ziua 1 – Sală fitness

Grupe musculare lucrate: pectorali, spate, biceps, triceps și deltoid

Împins la piept la banca orizontală 4 serii x 15 repetări

Fluturări cu ganterele pentru piept la banca înclinată la 30 ° – 4 serii x 12 repetări

Extensii pentru mușchii lombari 3 serii x 10 repetări

Flexii pentru biceps cu ganterele 4 serii x 15 repetări

Împins la aparatul special pentru triceps 4 serii x 15 repetări

Ziua 2 – Pauză(plimbare)

Ziua 3 – Bazin de înnot

Exerciții în bazin la apă mică și la marginea bazinului – 10 minute

Înot, prin schimbarea stilurilor(Bras, Crawl, Spate, Fluture) – 40 minute

Ziua 4 – Pauza (plimbare in aer liber)

Mersul este exercițiul cel mai simplu și mai util dintre toate exercițiile aplicative; el poate varia între plimbarea scurtă, de câteva minute pe zi și mersul pe jos, pe distanțe lungi, care poate să dureze ore întregi.

Mersul constituie un stimulent moderat al marilor funcții organice și un procedeu de liniștire al sistemului nervos. Plimbările în aer liber și excursiile în mijlocul naturii sunt recomandate pentru efectele lor liniștitoare și derivative, nu numai copiilor obezi ci tuturor persoanelor sedentare, și nu numai.

Ziua 5 – Sala fitness

Grupe musculare lucrate: musculatura membrelor inferioare, fesieri, abdomen

Flexii pentru biceps femural la aparat – 4 serii x 15 repetări

Extensii pentru cvadriceps – 4 serii x 15 repetări

Kickbacks pentru fesieri (cu cablul de scripete prins de picior) – 4 serii x 15 repetări pe fiecare membru

Mers fandat cu ganterele în mâini sau cu greutatea proprie – 4serii x 10 repetări

Ridicări pe vârfuri din picioare cu ganterele în mâini sau la Smithmachine -4 serii x 10 repetări

Mers pe bicicleta medicinală – 15 minute

Abdomen (crunches)de la sol – 4 serii x 20 repetări

Ridicări de picioare pentru abdomen de la sol – 4 serii x 12 repetări

Ziua 6 Pauză (plimbare în aer liber)

Ziua 7 Stadion

Gimnastica – 15 minute

Alergare usoară – 5 ture ( 2000 m)

Alergările sunt exerciții aplicative mai complexe și mai obositoare, care stimulează mai intens marile funcții și consumă o mare cantitate de energie.

În gimnastica medicală se folosesc alergările foarte scurte („de încălzire”) în partea introductivă a ședinței de tratament, în care este nevoie de o perioadă de adaptare a organismului la efort, și alergările susținute, în partea fundamentală a ședinței, prin care se urmărește stimularea intensă a dezasimilației.

Urcarea scărilor și coborârea scărilor – 4 serii x 3 minute

Evaluarea pacientului dupa kinetoterapie

Se vor continua antrenamentele începând iar cu ziua 1. În functie de capacitatea de efort a pacientului se vor adăuga greutăți, se va mări numărul de serii sau repetări. Pe stadion se va mări distanța de alergare cu o tură la fiecare nou antrenament.

După 2 saptămâni de antrenament s-au făcut din nou măsurători antropometrice, test de rezistență la efort, greutatea corporala si IMC.Analiza progresului este una satisfăcătoare

Dupa 2 săptămâni am reluat măsurătorile si avem următoarele valori:

Test efort Ruffier:

P1= 88 P2=120 P3=111

Satisfăcător

G=85.9

IMC = Obezitate gradul I

Măsurători antropometrice (circumferințe)

Greutatea a scăzut cu 4,4 kilograme

IMC – 1,5 kg⁄m²

Grăsimea corporală – 3,2 kg

INDICE MASA CORPORALĂ PIERDEREA ÎN GREUTATE

Reprezentare grafică IMC Reprezentare grafică

MĂSURĂTORI ANTROPROMETRICE(CIRCUMFERINȚE)

TESTARE LA EFORT

Se va continua antrenamentul cu același program,pentru încă 2 săptămâni,după care se vor efectua din nou măsurători antropometrice, test de efort, măsurarea greutății,si calculul IMC.

După 4 săptămâni:

Test de efort Ruffier:

P1=87 P2=115 P3=107

Satisfacator

Greutate finala=82,4kg

IMC=

Măsurători antropometrice finale:

TESTARE LA EFORT

INDICE MASĂ CORPORALĂ PIERDEREA ÎN GREUTATE

MĂSURĂTORI ANTROPROMETRICE FINALE(CIRCUMFERINȚE)

Rezultatele finale sunt satisfăcătoare.S-a ajuns la o scădere in greutate de 8 kg,la un nivel IMC de la 31,7 kg/mı la 28,9 kg/m2 (scădere cu 2,8 kg/m2) si trecerea de la obezitate de gradul I la supraponderal,s-a mărit capacitatea de efort de la 14 la 10,9

Reinserția socio-familială și profesională

Persoanele care suferă de obezitate sunt adesea discriminate, fiind izolate din punct de vedere social si profesional. Pentru a le reintegra, e nevoie în primul rând de educație în ceea ce priveste obezitatea. Programele în școli, precum si tratarea obezitații in mass-media ar putea fi de mare ajutor în acest sens.

Discriminarea si marginalizarea la care societatea îi expune pe pacientii care suferă de obezitate le poate crea acestora o serie de probleme, mai ales la nivel psihic. Trebuie să fim educați încă din gradiniță și școală, astfel încat să nu mai judecăm oamenii in funcție de aspectul si numărul de kilograme. Numai așa vom reuși să cultivam respectul si toleranța în societate pentru persoanele cu obezitate.

CAPITOLUL III

REZULTATE SI DISCUȚII

PREZENTAREA REZULTATELOR

În scopul urmăririi rezultatelor obținute din timpul tratamentulului am recurs la măsurători periodice, (la începutul tratamentului, la 2 săptămâni și apoi la 4 săptămâni) ce au constat în măsurarea greutății, IMC și cele antropometrice(circumferintele).

INDICE MASĂ CORPORALĂ PIERDEREA ÎN GREUTATE

MĂSURĂTORI ANTROPROMETRICE FINALE(CIRCUMFERINȚE)

TESTARE LA EFORT

2.INTERPRETAREA REZULTATELOR ȘI DINAMICA EVOLUȚIEI

Rezultatele finale sunt satisfăcătoare.S-a ajuns la o scădere in greutate de 8 kg,la un nivel IMC de la 31,7 kg/mı la 28,9 kg/m2 (scădere cu 2,8 kg/m2) si trecerea de la obezitate de gradul I la supraponderal,s-a mărit capacitatea de efort de la 14 la 10,9

Dinamica măsurătorilor antropometrice (circumferinte ) sunt in scădere , de unde deducem că programul de recuperare a avut rezultate si obiectivele au fost atinse.

3.DISCUȚII

Se constată că scăderea ponderală depinde de motivația personală, intrinseca, a pacientului (în cazul în care pacientul a încercat fără succes diferite cure de slăbire, există posibilitatea ca acesta să fie cu atât mai neîncrezător în kinetoterapie), de efortul depus, de ajutorul și încrederea acordată de familia acestuia (lipsa de încurajare din partea familie poate duce ușor la renunțare).

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În urma realizării studiului, comform evaluărilor făcute pe parcursul acestuia s-a confirmat ipoteza de scădere in greutate a pacientului cu 8 kg.

Concluzionând în tratamentul obezității, am scos în evidență că tratamentul kinetoterapeutic, efectuat , alături de cealaltă metodă de recuperare (urmarea unui plan nutritional emis de catre un medic nutriționist, a unui regim alimentar echilibrat) am obținut rezultate pozitive ceea ce notifică faptul că programul kinetic este un factor esențial în recuperarea pacientului cu obezității.

Rolul și importanța kinetoterapiei în combaterea efectelor negative induse de obezitatea la adolescenți este o temă importantă și interesantă pentru viitorul societății moderne.

În cadrul acestei lucrări au fost prezentate date legate de modul de producere a țesutului gras, tipurile de depuneri ale acestuia, cauzele declanșatoare și favorizante formării diferitelor tipuri de obezitate. Importantă este și prezentarea complicațiilor pe care le produce surplusul de greutate pe diferite aparate și sisteme.

Se menționează de la început că trebuie făcută o diferențiere netă între obezitatea obișnuită și cea de natură endocrină. Atât măsurile de kinetoprofilaxie secundară cât și cele de tratament kineto a celei din urmă țin cont de avizul și indicațiile medicilor endocrinologi. În acest sens au fost prezentate atât obiectivele kinetoprofilactice primare și secundare cât și etapele de lucru specifice în cadrul kinetoprofilaxiei secundare.

Înainte de orice, obezitatea trebuie considerată mai puțin o problemă de estetică și mai mult o problemă de sănătate care atrage după sine complicații medicale, dizabilități temporare sau permanente, scăderea duratei de viață și, nu în ultimul rând, un cost mare pentru întreaga societate.

Concluzia la care se poate ajunge este faptul că kinetoterapia este una dintre cele mai moderne, neinvazive, necesare și complexe modalități de ameliorare și tratare a obezității infantile.

Echipa interdisciplinară implicată în combaterea obezității la adolescentul elev

Obezitatea este una din problemele cu care se confruntă lumea contemporană, statisticile indicând o creștere continuă a cazurilor de obezitate la nivel mondial.

Ținând cont de formele de obezitate se impune recomandarea unui tratament. Tratarea obezității este foarte complexă, presupunând efortul susținut al mai multor specialiști: medic, nutriționist, kinetoterapeut, psihlog. Pe lângă aceștia un rol major revine subiectului care trebuie să fie motivat și conștient de necesitatea de a slăbi și familiei care trebuie să îl încurajeze. Astăzi în România doar la nivel teoretic se discută de elaborarea unor programe terapeutice cuprinzând participarea mai multor specialiști în timp ce în alte țări există numeroase programe în acest sens.

Din punct de vedere teoretic există 4 mijloace de tratament: medicamentos, regimuri restrictive, chirurgical, ceșterea activității fizice. În practică aceste metode se întrepătrund contribuind la ameliorarea obezității.

Conștientizarea dezavantajelor tratamentului e necesară deoarece de multe ori indivizii nu aleg metoda terapeutică pe criteriul eficacității ci pe alte criterii: scădre ponderală rapidă, efort minim efect maxim, metoda cea mai ieftină și cea mai comodă. Metodele alese irațional fără consultul specialiștilor oferă efecte superficiale și pentru o perioadă redusă de timp.

Orice tratament al obezității, implică cu necesitate efortul fizic (program kinetic organizat sistematic ), ce oferă organismului posibilitatea de a-și crea un echilibru în mod natural fără suprasolicitări.

Deoarece la noi nu există o informare a populației asupra riscurilor prezentate de obezitate, cei mai mulți încep un tratament atunci când medicul recomandă scăderea în greutate ca o soluție pentru îmbunătățirea stării de sănătate, a confortului psihic și nu în ultimul caz creșterea duratei de viață.

BIBLIOGRAFIE

Baciu, CL. (1998), Programe de gimnastică medicală, Editura Stadion, București;

Balint, T. (2006), Kinetoterapia – o alternativă în combaterea obezității, Editura EduSoft, Bacău;

Cristina Nita, Anca Craciun (2014) – Abecedar de obezitate, Editura Sanatatea Press Group

Cordun, M., (1999), Kinetologie medicală, Editura Axxa, București;

Dragnea, A., Bota, A., (1999), Teoria activităților motrice, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Dobrescu T., Constantinescu E, (2006), – Gimnastica – concepte teoretice și aplicații practice, Editura Tehnopress, Iași;

Dobrescu T., Constantinescu E, (2006), Bazele teoretice și metodice ale gimnasticii – Curs de bază Editura Pim, Iași

Fozza, A. C., (2003), Îndrumar pentru corectarea deficiențelor fizice, Editura Fundației de Mâine, București;

Golu, P., Zlate, M., Verza, E.,(2001), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Iordăchescu, F. (2006),Tratat de pediatrie, Editura Medicală, București;

Marcu, V., (1997), Bazele teoretice ale exercițiilor fizice în kinetoterapie, Editura Universității din Oradea, Oradea;

Mârza, D., (2005), Kinetoprofilaxie primară, Editura Tehnopress, Iași;

Mârza, D., (2012), Bazele generale ale kinetoterapiei, Editura Alma Mater , Bacau;

Mârza, D., (2009), Relația terapeut-pacient (terapia centrată pe client), Editura Alma Mater , Bacau;

Radovici, P., Stoenescu, G., (1999), Obezitatea și combaterea ei, Editura Sport-Turism, București;

Șchiopu, U., Verza, E., (1995), Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Șerbescu, C., (2000), Kinetoprofilaxia primară. Biologia condiției fizice, Editura Universității din Oradea, Oradea.

Haslam DW, James WP (2005). "Obesity". Lancet 366 (9492): 1197–209