ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI 3.1. OBIECTIVELE ȘI SARCINILE LUCRĂRII Plecând de la importanța recuperării și reintegrării sociale a… [306275]

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA STUDIULUI

3.1. OBIECTIVELE ȘI SARCINILE LUCRĂRII

Plecând de la importanța recuperării și reintegrării sociale a [anonimizat], contribuie la îmbunătățirea funcționalității și a calității vieții pacienților cu amiotrofie musculară spinală.

Obiectivele cercetării sunt:

-stabilirea exercițiilor optime din cadrul programului de kinetoterapie aplicat în conformitate cu starea pacientului și a indicațiilor  și  contraindicațiilor  aplicării în cadrul unui tratament medicalcomplex(medicamentos, fizical, kinetic),

– stabilirea numărului optim de ședințe al programelor de recuperare și a perioadei optime de aplicare a terapiei, în urma căreia se obține o ameliorare a simptomatologiei clinice la astfel de pacienți,

-întrunirea uni program kinetic pe care pacientul va trebui sa-l [anonimizat].

3.2. [anonimizat]:

-evaluarea coloanei vertebrale și a membrelor, din punct de vedere clinic și funcțional ,

-îmbunătățirea procesului de refacere prin precizia și corectitudinea mijloacelor medicale complexe,

-adaptarea alegerii modului de aplicare a metodelor kinetice în funcție de tipului de amiotrofie spinală,

-[anonimizat] a trunchiului și a membrelor,

-demonstrarea eficienței mijloacelor kinetice și a tehnicilor de prevenire a [anonimizat] .

[anonimizat]-musculare, exercițiul fizic diminuează simptomele bolii.

3.3. METODE DE CERCETARE FOLOSITE

Cercetarea s-a realizat în incinta “Centrului Clinic Național de Recuperare Dr. Nicolae Robănescu” în perioada 5 mai- 25 mai, [anonimizat] 2 , dar care prezenta și alte complicații. Ca metode de cercetare s-au folosit:

-metoda biografică (anamneza): [anonimizat] (discuția cu pacientul).

-metoda recoltării și prelucrării datelor: [anonimizat], tehnicii scalării.

-metoda studiului de caz: este o metodă eficientă de a face o investigație asupra unui caz sau a unei situații.

3.4. KINETOTERAPIA ÎN AMIOTROFIA MUSCULARĂ SPINALĂ

Kinetoterapia se asociază celorlalte tehnici de recuperare: fizioterapie, masaj, hidroterapie, kinetoterapie respiratorie (ambu), [anonimizat].

3.4.1 [anonimizat]:

-menținerea sau îmbunătățirea mobilității pe articulațiile blocate,

-creșterea forței musculare,

-îmbunătățirea amplitudinii mișcării pe care subiectul reușește să o facă,

-îmbunătățirea mecanicii respiratorii și prevenirea complicațiilor,

-prevenirea atitudinilor și a posturilor vicioase,

-conștientizarea unei posture corecte a corpului,

-integrarea în societate.

3.4.2 MIJLOACELE KINETICE FOLOSITE ÎN PROGRAMUL DE RECUPERARE

În programul de recuperare folosim următorele mijloace kinetic:

-Exerciții de respirație,

-Mobilizări (pasive/ pasivo-active/ active),

-Posturări,

-Metoda Bobath,

-Diagonalele Kabath (la toate segmentele),

-Tehnici de facilitare proprioceptivă.

3.4.3 MIJLOACELE ASOCIATE KINETOTERAPIEI

Electroterapie/ fizioterapie

În cazul amiotrofiei spinale, electroterapia se bazează pe electrostimulare asupra musculaturii afectate. Curenții utilizați sunt curenți rectangulari , pentru musculatura denervată, și curenți triunghiulari, pentru musculatura a căror nervi nu au fost afectați. Electrostimularea produce contracția pasivă a musculaturii, de aceea, în cadrul amiotrofiei spinale se recomandă electroterapie alături de kinetoterapie tot parcursul vieții. Se contraindică electroterapia în cazuri precum : epilepsie, cancer, tumori.

Ortezare-protezare

Ortezarea este necesară pentru menținerea gradelor de amplitudine câștigate pe parcursul recuperării, dar și pentru amânarea procesului de deformare osoasă.

Figura 3.1 – tipuri de orteze și corset utilizate pentru posturare

Arhivă personală

Hidroterapia:

Este benefică recuperării datorită efectelor sale mecanice și termice, care induc vindecarea prin reacția organismului la stimuli reci sau calzi, presiunea exercitată de apă, precum și aplicarea prelungită a căldurii. Toate aceste senzații și efecte sunt apoi transmise mai adânc în piele de către nervi.

Fig.3.2- hidrokinetoterapie

https://enemed.ro/afectiuni-neuromotorii-centru-recuperare-medicala/accesat14.06.2019/ora 23.19

Masaj

Masajul trebuie executat blând, lent, pentru a nu leza fibrele musculare, care în această deficiență sunt fragile și se pot rupe cu ușurință.

Ambu (kinetoterapie respiratorie)

Ambu este un dispozitiv utilizat în îmbunătățirea respirației la persoanele cu amiotrofie spinală. Înaintea începerii ședinței de kinetoterapie, subiectul va fi aspirat, pentru golirea căilor aeriene de secreții, apoi se va face ambu, pentru creșterea capacității pulmonare.

Fig.3.3 Utilizarea dispozitivului ambu.

Arhivă personală

3.4.5 PROGRAM KINETIC

În derularea exercițiilor s-au utilizat o serie de abrevieri, care au următoarele semnificații:

P.I – poziția inițială

P.K – poziția kinetoterapeutului

D – descrierea exercițiului

O – obiectivele kinetoterapiei

Obs. – observații.

Programul de exerciții pe care l-am propus în lucrare răspunde unor obiective generale, formulate la începutul capitolului, dar poate cuprinde și exerciții individuale, care pot fi utilizate în funcție de acuzele fiecărui pacient în parte.

Exerciții pentru antrenarea respirației

Exercițiul 1.

P.I- decubit dorsal, membrele inferioare extinse iar cele superioare poziționate unul pe abdomen , celălalt pe torace.

P.K- homolateral de pacient , mâinile kinetoterapeutului peste ale subiectului.

D- inspir cu bombarea abdomenului, expir cu supleerea lui.

O- întărirea mușchiului diafragm.

Fig. 3.4 Exercițiul 1.

Arhivă personală.

Exercițiul 2

P.I- decubit dorsal membrele superioare ușor abduse și coatele flectate, în mâini ține un baston apucat la ambele capete.

P.K- homolateral de subiect.

D- ducerea bastonului de la piept înainte sus pe inspir, revenire pe expir.

O- îmunătățirea mobilității articulațiilor cotului și umărului, mărirea amplitudinii de mișcare, creșterea tonusului muscular, antrenarea inspirului și expirului.

Obs. -exercițiul se lucrează bilateral.

Fig. 3.5 Exercițiul 2.

Arhivă personală

Exerciții pentru îmbunătățirea mobilității articulare

Exercițiul 3.

P.I- decubit dorsal, cu membrul superior ușor abdus și cotul flectat, priza deasupra articulației pumnului, contrapriza în palma subiectului.

P.K- homolateral de subiect.

D- mobilizări pasive inițial, apoi pasivo-active la nivelul mâinii.

O- îmbunătățirea mobilității articulației pumnului.

Obs. -exercițiul se lucrează bilateral.

Fig.3.6. Exercițiul 3

Arhivă personală.

Exercițiul 4.

P.I- decubit dorsal, cu membrul superior ușor abdus și cotul flectat, priza deasupra articulației cotului , contrapriza pe marginea laterală a mâinii.

P.K- homolateral de subiect.

D- mobilizări pasivo-active , se fac mișcări de pronație- supinație.

O- îmbunătățirea amplitudinii de mișcare.

Obs. -exercițiul se lucrează bilateral.

Fig. 3.7 Exercițiul 4

Arhivă personală

Exercițiul 5.

P.I- decubit dorsal, cu membrul superior abdus la 90 de grade, cotul flectat la 90 grade, priza desupra articulației pumnului, contrapriza pe metacarpiene.

P.K- homolateral de pacient.

D- mișcări pasive și pasivo-active de flexie și de extensie ale pumului.

O- îmbunătățirea amplitudinii de mișcare, tonifiere musculară .

Fig.3.8 Exercițiul 5.

Arhivă personală

Exercițiul 6.

P.I- decubit dorsal, membrul superior ușor abdus cu cotul flectat, priză deasupra articulației cotului, pe fața posterioară a brațului, contrapriză prin apucare în treimea distală a antebrațului.

P.K- homolateral de subiect.

D- se fac mișcări pasive de flexii /extensii ale brațului.

O- îmbunătățirea mobilității articulației cotului, tonifierea musculaturii flexoare și extensoare a brațului.

Obs. -exercițiul se lucrează bilateral.

Fig.3.9 Exercițiul 6

Arhivă personală

Exercițiul 7

P.I- decubit dorsal, membrul superior ușor abdus cu cotul extins, priza deasupra articulației cotului, pe fața posterioară a brațului, contrapriza prin apucare în treimea distală a antebrațului.

P.K- homolateral de subiect.

D- se fac mișcări pasive de abducție/ adducție a membrului superior.

O- îmbunătățirea mobilității articulației scapulo-humerale, tonifierea musculaturii abductoare și adductoare a umărului.

Obs. -exercițiul se lucrează bilateral.

Fig.3.10 Exercițiul 7.

Arhivă personală

Exercițiul 8

P.I- decubit dorsal cu membrele superioare ușor abduse și coatele flectate, în mâini ține un baston.

P.K- homolateral de subiect.

D- ducerea bastonului de la piept înainte sus pe inspir, revenire pe expir.

O – îmunătățirea mobilității articulațiilor cotului și umărului, mărirea amplitudinii de mișcare, creșterea tonusului muscular, antrenarea inspirului și expirului.

Fig.3.11 Exercițiul 8

Arhivă personală

Exercițiul 9

P.I- decubit dorsal cu membrele superioare extinse, subiectul ține pe coapse un baston apucat cu ambele mâini.

P.K- homolateral de subiect, susține bastonul.

D- se duce pasiv bastonul deasupra capului, apoi se revine în poziția inițială simultan cu inspir-expir.

O -îmbunătățirea mobilității articulației scapulo-humerale, creșterea tonusului muscular.

Fig.3.12 Exercițiul 9

Arhivă personală

Exerciții pentru creșterea tonusului muscular

Exercițiul 10

P.I- decubit dorsal, membrele superioare pe lângă corp, cele inferioare astfel: cel pe care se lucrează trebuie să fie flectat, celălalt membru extins.

P.K- homolateral de subiect, priza deasupra articulației genunchiului, contrapriza prin apucare deasupra articulației gleznei, pe fața posterioară a gambei.

D- se fac pasiv flexii și extensii ale genunchiului.

O –îmbunătățirea mobilității articulației genunchiului, creșterea tonusului muscular pe flexorii și pe extensorii gambei.

Obs. – exercițiul se lucrează bilateral.

Fig.3.13 Exercițiul 10

Arhivă personală

Exercițiul 11

P.I- decubit dorsal, membrele superioare extinse, membrul inferior pe care se lucrează trebuie să fie extins, celălalt flectat, talpa piciorului pe care se lucrează este poziționată în palma kinetoterapeutului.

P.K- homolateral de subiect, cu o mâna îi susține subiectului membrul inferior, cealaltă se află pe talpă.

D- se fac mobilizări pasive la nivelul articulației talo-crurale.

O – îmbunătățirea mobilității articulației talo-crurale, antrenarea flexiei dorsale, tonifierea musculaturii dorsiflexoare a piciorului.

Obs. -exercițiul se lucrează bilateral.

Fig.3.14 Exercițiul 10

Arhivă personală

Exercițiul 11

P.I- așezat pe masa de kinetoterapie, sprijin bilateral pe palme, pentru stabilizarea bazinului.

P.K- în fața subiectului, priză pe șoldul stâng, contrapriză pe rebordul costal drept.

D- se fac posturări, cu menținerea poziției câteva minute.

O- tonifierea musculaturii afectate în regim de scurtare, și alungirea acolo unde este suferind, corectarea posturii, echilibrarea bazinului.

Fig.3.15 Exercițiul 11

Arhivă personală

Exercițiul 12

P.I- așezat la marginea mesei de kinetoterapie, cu sprijin pe ambele palme.

P.K -în lateral de pacient, pune priză pe torace și contrapriză pe occiput.

D- se face activ , alternativ flexia și extensia capului și a gâtului.

O- îmbunătățirea mobilității articulației atlanto-occipitale, tonifierea musculaturii flexoare și extensoare a gâtului.

Fig.3.16 Exercițiul 12

Arhivă personală.

3.5. PREZENTAREA SUBIECȚILOR

Fig.3.17 Prezentarea subiectului

Arhivă personală

Nume: N. Ș.

Genul: feminin

Vârsta: 15 ani

Diagnostic: amiotrofie muscular spinală, tipul 2

Examen Obiectiv-Evoluție:

La internare: – 5 mai:

Spasticitate,

Reflexe zvâgnind,

Reflex Babinsky pozitiv,

Reflexele osteotendinoase sunt abolite,

Slăbiciune și atrofie musculară,

Bradikinezie,

Prehensiunea este schițată,

Menține poziția așezat,

Subiectul respiră singur.

8 mai : a avut loc injectarea cu Nussinersen, s-a prescris ca subiectul să rămână în repaus la pat.

9 mai: prima ședință de kinetoterapie, după aplicarea tratamentului injectabil.

-se remarcă apariția unor mișcări voluntare, controlate,

-dispariția bradikineziei.

d) 16 mai: la o săptămână de la injectare și de la începerea programului de recuperare, se remarcă:

-îmbunătățirea actelor motrice (este posibilă prehensiunea)

-diminuarea bradikineziei.

e) 23 mai: la două săptămâni după injectare, se remarcă o stagnare a stării de evoluție a pacientei, față de starea din 16 mai.

f) La externare:

– subiectul inițiază mișcări voluntare, dar nu pe toată amplitudinea de mișcare,

-menține poziția așezat și reușește să facă câteva mișcări fără a se dezechilibra,

-este diminuată bradikinezia,

– s-au câștigat câteva grade de amplitudine în mișcările pe articulațiile blocate,

– subiectul inițiază prehensiuni.

-îmbunătățirea stării psihice (la internare subiectul avea o stare anxioasă).

Vom prezenta sub forma unui grafic, starea de evoluție a subiectului, pe toate etapele de tratament, încă de la internare și până în momentul externării, care o vom raporta în procente, însemnând cât la % reușește să facă mișcări, aproape de limitele normale.

Graficul 3.1 Evoluția subiectului raportată în procente.