Studiu de caz : Malurile Canalului Bega [306238]

[anonimizat]: [anonimizat]. CÎCIU IOANA IULIANA

PROF.COORDONATOR : dr. arh. BLIDARIU CRISTIAN

SESIUNEA : IUNIE 2019

REGENERAREA URBANA PRIN CULTURA

Studiu de caz : Malurile Canalului Bega

”Cities are cultural entities. [anonimizat] – Glasgow, Barcelona, Seattle – [anonimizat].”

J. Jones, ”The regeneration game”

Rezumat

1. Introducere

2. Caracteristicile proiectului

2.1. Problema

2.2. Ipoteza

2.3. Obiectivele studiului

2.4. Metodologia studiului

2.5. Concluzii

3. Cercetare teoretică

3.1. Regenerarea urbana

3.2. Apa în orașe

3.3. Waterfrontul sau malurile apei

3.4. Regenerarea unui waterfront sau a malurilor apei

3.4.1. Teorii și principii

3.4.2. Beneficii și riscuri

3.4.3. Studii de caz

3.4.4. Concluzii

3.5. Spațiul public

3.5.1. Teorii și principii

3.5.2. Studii de caz

3.5.3. Concluzii

3.6. Gentrificarea

3.6.1. Teorii si principii

3.6.2. Studii de caz

3.6.3. Concluzii

3.7. Top down/buttom up

3.7.1. Teorii si principii

3.7.2. Studii de caz

3.7.3. Concluzii

3.8. Implantul culural

3.8.1. Teorii si principii

3.8.2. Studii de caz

3.8.3. Orasul creativ

3.8.4. Concluzii

3.8. Concluzii

4. Studiu de caz : Malurile Canalului Bega

4.1. Scurt istoric

4.2. Contextul 2021

4.3. Aprofundarea sitului

4.4. Viziunea operatorilor culturali

5. Concluzii/Strategie

Rezumat

Tema regenerării malurilor unui curs de apă este o [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat]-a lungul timpului.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]-a lungul malurilor sale. [anonimizat], a malurilor unui curs de apă este un subiect important al strategiilor de regenerare urbană. [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], evenimentelor care se desfășoară de-a [anonimizat].

Regenerarea urbană prin cultură a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]-a lungul malurilor și implicarea tuturor actorilor ([anonimizat], [anonimizat]-uri, operatori culturali etc.) [anonimizat] a stațiilor uitate.

În acest sens lucrarea investighează problemele contemporane ale strategiilor de regenerare urbană a [anonimizat], practicile, [anonimizat], [anonimizat] a întregului oraș și al contextelor culturale.

Titlu CCE2021 este pretextul cultural de regenerare a [anonimizat]tivarea unor spații publice uitate, spații cu memorie pentru oraș, dar si prin generarea unor noi clustere culturare în zonele cu potențial, care par să prezinte un un nou tip de răspuns la problema regenerării urbane.

Scopul proiectului este generarea unei strategii de regenerare urbană a waterfrontului, a malurilor Canalului Bega prin cultură, utilizând experiența actorilor direct implicați în evenimente culturale la nivel de oraș, dar și prin expunerea concluziilor rezultate comparând teoriile de dezvoltare și impactul proiectelor de regenerare prin cultură, urmărind realizarea de proiecte mai responsabile din punct de vedere social, de importanță culturală, inovatoare, antreprenoriale și integrate pentru a asigura succesul viitor al proiectelor de pe malul apei.

Cuvinte cheie: regenerare urbană, regenerare prin cultură, waterfront, malurilor Begăi, societate creativă, spații în așteptare, gentrificare,operatori culturali.

Introducere

Orașul este dependent de apă, deoarece apa joacă un rol esențial în dezvoltarea și funcționarea sa, atât datorită funcțiilor sale practice (scopurile casnice și deversarea deșeurilor) cât și estetice, cursurile de apă stând la baza dezvoltării multor orașe Europene. În acest context, apa și malurile ei și în special spațiile generate prin abordarea diverselor strategii de conectare a orașului cu apa sunt subiectul multor teorii de regenerare urbană.

Waterfrontul, împreună cu străzile, piețele, parcurile și alte spații publice participă la formarea structurilor urbane, fiind un tampon între cele două medii, natural și construit, aflându-se la granița ”ciocnirii peisajului orașului cu peisajul râului”.[1]

În problema waterfrontului, sau a malurilor urbane, temă studiată de mulți arhitecți datorită importanței acestui element în țesutul urban, se obervă o tendință comună de a pune accent pe spațiile publice, de petrecerea timpului liber și de posibilitatea dezvoltării unor spații cu funcțiuni mixte, care să ofere consumatorului toate beneficiile de care are nevoie. Locațiile care, erau odată împrăștiate cu nave mari si nenumărate fabrici, sunt acum locuri de întâlnire, activități și evenimente culturale.

Orașe precum Liverpool, Glasgow, Hamburg și Londra sunt exemple perfecte pentru modul în care malurile apei unui oraș dezindustrializat se pot regenera, recreându-și imaginea și transformându-se în punctul de atracție cel mai important atât pentru comunitate, cât și pentru mulți turiști, și de ce nu pentru afaceri. Regenerarea malurilor de apă devine astfel unul dintre cele mai importante subiecte ale dezvoltării urbane a oricărui oraș, pe malul apei care ajută la ridicarea valorii economice, patrimoniului și culturii orașului.

Timișoara, viitoare Capitală Culturală Europeană, este încă un exemplu din lista fostelor orașe industriale, străbătută, de la un capăt la celălalt de Canalul Bega, canal ale cărui maluri, deși au fost reabilitate recent, prezintă nenumărate spații în așteptare.

Identificarea nevoilor, a problemelor și soluționarea acestora prin implementarea unei strategii de regenerare prin cultură, reprezintă scopul principal al proiectului.

fig.1 – Schema regenerarii urbane

Caracteristicile proiectului

2.1. Problema

Problema waterfrontului în Timișoara nu este un subiect nou, dar este o temă prezentă în propunerile de regenerare urbană deoarece apa este încă văzută ca o limită, nu ca o extensie a țesutului urban, exceptând zona centrală, unde tot mai mulți investitori privați încearcă să profite de această legatură.

În ciuda poziției sale și a posibilităților de dezvoltare Timișoara nu exploatează potențialul legăturii Begăi cu Dunărea, atât la nivel de infrastructură și turism, cât și din punct de vedere cultural, respectiv legătura cu celelalte comunități culturale europene. Problema nu se manifestă doar la nivel fizic (frontier între România și Serbia putând fi depășită doar cu un act de identitate), ci în special ideologic, oamenii nefiind deschiși spre cunoaștere, comunicare, racordare la contextual european.

Deși în anul 2009 a fost elaborat un plan urbanistic zonal al Canalului Bega, care a identificat o serie de disfuncționalități și a elaborat o propunere pentru rezolvarea acestora, strategia nu a reușit să restabilească relația apei cu orașul, ci doar să îmbunătățească anumite sectoare. Lipsa conexiunilor și a acceselor dinspre punctele reper ale Timișoarei, signalistica, iluminatul și siguranța fac și ele parte din lista problemelor adiacente malurilor, negând importanța Canalului Bega în cadrul întregului oraș.

Toate acestea împreună cu probeleme sociale marcate și în Bidbook-ul Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2021, semnalează scăderea interesului civic, intoleranța față de grupurile marginale, pierderea spațiului public, lipsa unei viziuni urbane comune și profilul internațional insuficient dezvoltat al orașului, cu alte cuvinte lipsa unor spații publice accesibile tuturor care să recreeze imaginea întregului oraș.

fig.2 – Imaginea malurilor Canalului Bega

2.2. Ipoteza

Canalul Bega reprezintă ”moștenirea” orașului, fiind martorul unor evenimente cheie din viața urbană și totodată, o axă a orașului, capabil de a rearticula spațiile publice în așteptare: fostele fabrici din perioada industrială, Uzina de apă, Turnurile de apă, și alte spații neconvenționale, potrivite pentru a acomoda diverse evenimente și activități sociale.

Rolul titlului de Capitală Culturală Europeană este de a scoate în evidență bogăția și diversitatea culturii europene, de a o promova în rândul cetățenilor europeni și de a încuraja sentimentul că toți aparținem aceleiași comunități europene.

În cadrul Programului Cultural și Artistic Timișoara CCE 2021, la capitolul Revitalizare urbană, pentru proiectul de reabilitare a infrastructurii publice urbane a malurilor Canalului Bega a fost alocat un buget de 12.000.000 euro, iar la Capitolul infrastructura de turism, au fost alocate încă 12.000.000 euro, prin Programul IPA România-Serbia (proiectul vizează creșterea potențialului turistic în comunitățile apropiate de Canalul Bega, prin extinderea sistemului de navigație pe traseul Timișoara – Dunăre). [2]

Aceasta fiind premisa de la care se pornește, proiectul va incerca să raspundă la următoarea întrebare :

Este posibilă regenerarea urbană prin cultură?

Găsirea răspunsului va consta în identificarea nevoilor cetățenilor, a modului de percepere al acestora a spațiilor culturale și posibilităților de regenerare a malurilor Begăi și transpunera acestora într-o propunere de regenarare a unor spații cheie, spații dezafectate dar cu potențial, aflate în așteptare. Apelul la memoria locului, la conștientizarea importanței canalului în viața orașului este începutul unui lung proces de educare și formare pentru a oferi o viziune amplă asupra subiectului, cultura și modul cum aceasta poate transforma un spațiu. De aceea întreaga strategie de regenerare prin cultură va urmări:

îmbunătățirea calității vieții

restaurarea valorii culturale

îmbunatățirea relației dintre oameni și spații

refuncționalizarea zonele dezafectate

creșterea valorii proprietății

anticiparea de posibile dezvoltări

2.3. Obiective

Malurile Begăi ar trebui să fie un "spațiu social", un loc pentru numeroase activități cotidiene, la care să poată participa întregul oraș.

Pornind de la această premisă, obiectivul proiectului este elaborarea de strategii de regenerare durabilă, de recuperare și reactivare a spațiilor în așteptare, situate de-a lungul malurilor, prin propuneri de reconversie și refuncționalizare a fostelor fabrici, a spațiilor publice abandonate și totodată, de transformare a canalului într-o zonă dedicată culturii contemporane, prin mecanisme de implicare a publicului și crearea de noi conexiuni cu orașul, în contextul Timișoara – Capitală Europeană a Culturii 2021.

Scopul este generarea unei strategii sub forma unui mecanism care să implice toți actorii în procesul de proiectare, pentru a evita o regenerare de tip “top down” în care sunt urmărite doar interese punctuale, excluzând toate provocările generate de natura complexă a unui astfel de proiect.

Cu alte cuvine strategia va crea condițiile necesare pentru ca malurile Begăi să acționeze ca structură de spații publice și private cu funcțiuni mixte și culturale, pentru o dezvoltare urbană interconectată, un spațiu liber și deschis care să permită locuitorilor să fie activi.

Crearea de spații de înaltă calitate pentru multiple funcții civice prin proiecte flexibile pe care oamenii le pot adapta și transforma.

De asemenea repoziționarea canalului pe harta mentală a locuitorilor, prin înțelegerea importanței sale, ca fiind un loc unde se pot crea spații de înaltă calitate pentru multiple funcții la care aceștia pot participa.

2.4. Metodologie

Pentru elaborarea strategiei prin cultură este necesară parcurgerea unui flux de studiu:

Cercetare teoretică ce va cuprinde o analiză aprofundată a termenilor fundamentali utilizați în proiect (cuvintele cheie), modele de regenerări urbane ale waterfronturilor, a spațiilor publice, a intervențiilor culturale și a intervențiilor Top down – Bottom up, precum și a fenomenului de gentrificare. Concluzionarea acestor teorii va reprezenta baza teoretică a strategiei.

Studii de caz pentru punctarea unor soluții/bune practici, cu rezultate vizibile, durabile, pentru regenerarea de waterfronturi, pentru crearea unor spații publice, sau activarea existentului prin implanturi culturale, intervenții de tip Top down – Bottom up. Pentru a sintetiza cu ușurință soluțiile implementate în cadrul fiecărui proiect se vor urmării:

Problema

Măsurile întreprinse

Implicarea

Rezultatele

Aprofundarea sitului prin abordarea unei analize a acestuia comparativă a prezentului cu anul 2017 în care a fost elaborat proiectul , de cercetare și analiză ‘’Traseul memoriei. Recuperarea și reactivarea spațiilor uitate de-a lungul Canalului Bega în contextul Timișoara CCE 2021’’, se vor identifica zonele/spațiile care s-au transformat, care se vor trasforma și cele care prezintă potențial de transformare prin aplicarea strategiei de regenerare prin cultură.

Elaborarea strategiei. Se va elabora o strategie de regenerare urbană prin cultură, prin aplicarea de principii mixte, ce au ca scop refuncționalizarea/reactivarea spațiilor cu potențial, prin amenajarea spațiilor adiacente apei, identificate ca fiind prioritare în procesul de recreere a identității.

2.5. Concluzii

Proiectul va avea la bază comparația situației prezente cu situația studiată în 2017, în scopul identificării progreselor în procesul de regenerare urbană.

Se dorește rezolvarea problemelor de landscape urban restante, proiectelor propuse anterior și intervențiilor aplicate parțial malurilor Begăi, și în special recreerea identității malurilor Begăi prin realizarea unui traseu cultural unitar ce include atât spațiile convenționale cât și cele neconvenționale si activând spațiile neglijate, cu potențial, prin intermediul implicării oamenilor, în special a comunitățlor din cartierele marginale, rezolvând totodata principalele probleme ale Timișoarei.

Deși se dorește realizarea unui proiect de tip realist-participativ, întreaga strategie va fi realizată pe baza principiilor extrase din cercetarea teoretică și utilizând experiența actorilor direct implicați în evenimente va presupune un proces ‘’ongoing”,flexibil, durabil și sustenabil, dar ușor adaptabil la posibile schimbări pe parcurs.

Cercetarea teoretică

3.1. Regenerarea urbană

În definiția curentă în practica și literatura urbanistică, regenerarea urbană este o acțiune care conduce la soluționarea problemelor urbane și găsirea unei îmbunătățiri de lungă durată pentru condițiile economice, fizice, sociale și de mediu într-o zonă care trebuie schimbată.

Printre principiile general acceptate de regenerare urbană se regăsesc:

Regenerarea se bazează pe analiza adecvată a condițiilor locale.

Regenerarea trebuie să țintească către o schimbare simultană a stării fizice a clădirilor, structurii sociale, a bazei economice și condițiilor de mediu.

Regenerarea este în concordanță cu obiectivele dezvoltării durabile.

Regenerarea trebuie să stabilească obiective clare și cuantificabile.

Regenerarea trebuie să utilizeze eficient resursele naturale, economice și umane disponibile.

Regenerarea se bazează pe participare și consens între actorii implicați, care lucrează ca parteneri [3]

În general, regenerarea urbană nu se bazează pe principii stabilite la niveluri înalte, ci sunt mai degrabă programe naționale.

Cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu siguranță cea dată de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul „Viitorul nostru comun”, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland: „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.[4]

În acest sens conform documentelor naționale și internaționale în orice propunere de dezvoltare urbană și implicit de regenerare este necesară satisfacerea celor 3 criterii : social, economic, ecologic pentru obținerea de rezultate maxime. [5]

Principii de regenerare urbană în domeniul social

– Să realizeze varietate spațială (prin recuperarea și valorificarea spațiilor publice și crearea de noi spații publice).

– Să asigure o schimbare a structurii sociale (prin mix social, gestiunea conflictelor și integrare socială, îmbunătățirea sau asigurarea de noi funcțiuni comunitare).

– Să asigure mobilitatea pentru cetățeni (vârstnici, persoane cu dizabilități, copii și mame cu copii, etc.).

– Să definească, să păstreze și să întărească identitatea urbană și culturală a cartierului (prin valorificarea morfologiei urbane, a zonelor protejate, a clădirilor istorice din zonă, reperelor culturale și a istoriei).

Principii de regenerare urbană în domeniul ecologic

– Să asigure un sistem de transport durabil (prin transport alternativ, îmbunătățirea conexiunilor pentru transportul în comun, trasee pietonale și pentru biciclete).

– Să refolosească și să recicleze fondul construit existent (reutilizarea și reabilitarea clădirilor existente abandonate).

– Să utilizeze durabil și să îmbunătățească spațiile verzi existente.

– Să utilizeze soluții pentru protecția mediului.

Principii în domeniul economic

Să încurajeze activitatea economică și diversitatea ei, păstrând caracterul zonei.

– Să asigure investiții durabile.

– Să folosească resursele umane locale.

– Să asigure diversitatea locuirii (prin reabilitări și construcții de locuințe tipice zonei).

fig.3 – Schema dezvoltarii durabile

Cu alte cuvinte regenerarea urbană urmărește revitalizarea zonelor urbane aflate în dificultate, punându-se accent în general pe reabilitarea patrimoniului, reprezentat de cartierele istorice, îmbunătățirea condițiilor de locuire în cartierele de blocuri, amenajarea și înfrumusețarea spațiului public – piețe, scuaruri, parcuri, mobilier urban, dar și pe modernizarea infrastructurii urbane – rețele de apă, gaz și electricitate, drumuri și rețele de transport în comun.[6]

Din această mare categorie de regenerare urbană, bazată pe dezvoltarea durabilă, fac parte și proiectele de regenerare a malurilor urbane, văzute ca un instrument eficient pentru planificarea urbană, ce capătă o dimensiune internațională încă din anii 1980. Cu toate acestea, majoritatea studiilor se concentrează pe zona din imediata apropiere a apei și posibilitățile de regenerare prin reconversii locale ce nu abordează modul în care aceste zone se interconectează cu interiorul spațiului urban.

Pentru a putea înțelege mai bine cum funcționează aceste principii de regenerare a malurilor vom începe prin a înțelege importanța apei și implicit a malurilor sale.

3.2. Apa in orașe

Apa este o resursă naturală indispensabilă, regenerabilă, dar limitată, care a jucat un rol important de-a lungul istoriei în stabilirea și formarea așezărilor ocupând o poziție specifică în interiorul acestora, generând axe de compoziție și dezvoltare, fiind coloana vertebrală a spațiilor verzi și locurilor de recreere și promenadă. Ea a funcționat întotdeauna ca un element de comunicare și a fost privită ca o răscruce de drumuri între mai multe lumi. Nevoia reconectării, a restabilirii unor relații profunde, nu face referire doar la legăturile fizice între oraș și apă, prin intermediul riverfrontului, ci și la o legătura morală, o conexiune între om și apă, oamenii fiind motorul principal, beneficiarii și generatorii unor astfel de legături.[7]

În orașele preindustriale, zonele de pe malul apei erau folosite intens , erau pline de oameni și activități, bucurându-se de o relație strânsă între maluri și oraș. Odată cu epoca industrială, această relație a fost întreruptă datorită apariției porturilor imense, comerciale și industriale, și a depozitelelor, care au făcut ca activitățile să fie aglomerate într-un singur loc. Această ruptură a fost și mai mult accentuată de evoluția tehnologiei și dezvoltarea de noi fabrici și uzine în afara orașelor, mutând întreaga activitate ce se petrece de-a lungul malurilor în afara orașului și lăsând în urmă plantele industriale abandonate.

fig. 4 – Imaginea fostelor situri industriale

În ultimii ani însă, odată cu creșterea gradului de conștientizare a problemelor de mediu ca o consecință a presiunii de modernizare a zonelor urbane orașele încep să își redescopere relația cu apa, dând naștere astfel fenomenului de regenerare a malurilor cursurilor de apă, regenerarea waterfronturilor.

3.3. Waterfrontul sau malurile apei

“Cities seek a waterfront that is a place of public enjoyment. They want a waterfront where there is ample visual and physical public access – all day, all year – to both the water and the land. Cities also want a waterfront that serves more than one purpose: they want it to be a place to work and to live, as well as a place to play. In other words, they want a place that contributes to the quality of life in all of its aspects – economic, social, and cultural”.

Remaking the Urban Waterfront, the Urban Land Institute

(Seattle Department of Planning and Design, 2012)

Ce este un waterfront?

Termenul ”waterfront” definește zona urbană care intră în contact direct cu apa. În general, această zonă corespunde arealului ocupat de infrastructura unui port și activitățile portuare.[1]

În dicționarul Merriam Webster[8], waterfrontul este definit ca un teren/teren cu clădiri/porțiune de oraș care se îndreaptă sau se învecinează cu un corp de apă.

În Cambridge Dictionary [9], termenul apare pentru prima dată folosit în anul 1766, ca parte a orașului situată lângă o zonă de apă, ocean, mare, golf, lac, fluviu, râu, canal. Cu toate că definiția waterfrontului este clară, termenul a fost înlocuit deseori cu ajutorul unor cuvinte diferite în literatura de specialitate. Hoyle (2002), Hussein (2006); Mann (1973), Tunbridge și Ashworh, (1992), Vallentine (1991) și Watson (1986), folosesc cuvinte precum: portul orașului, marginea limanului, țărmul apei, marginea râului, marginea apei, precum și termenul de ”riverfront” (Dong, 2004; Yassin, 2012).

Cu alte cuvinte waterfrontul este arealul din imediata apropiere a unui curs de apă, defint de utilizarea funcțională de bază a acestuia: [7]

transportul (transport rutier, feroviar, mersul pe jos și cu bicicleta);

sociale – legate de facilitățile publice;

locuire și zone conexe;

recreere;

utilizare industrială;

joncțiune;

alte funcțiuni sociale

Daca analizăm mai multe orașe din perspectiva modului în care apa, respectiv waterfrontul se relaționează cu orașul, putem observa că există un sistem definit de 2 tipuri de axe : axe orizontale, paralele cu malurile și axe verticale, transversal și perpendiculare pe cursul apei. Fiecare axă de articulare are particularitățile sale, ca urmare a unor acțiuni pe teritoriu. Setul tuturor axelor, împreună cu particularitățile fiecărui front de apă , definește și caracterizează întreaga zonă. Acest sistem diferă de la oraș la oraș în funcție de modelul de dezvoltare a orașului și de modul în care acesta a relaționat cu apa în trecut.

fig. 5 – Tipologii de waterfront

Dacă analizăm mai multe orașe din perspectiva relației vizuale, diferitelor zone ale orașelor, de-a lungul malurilor, accesul la apă poate varia în funcție de incidența anumitor factori, cum ar fi existența barierelor rutiere și feroviare sau existența unui port industrial. De aceea accesul vizual către apă joacă un rol important, având o influență directă asupra modului cum este percepută apa. Conexiunea cu apa depinde de articularea tuturor acestor factori atât vizuali cât și fizici și mai ales de calitatea spațiilor publice aflate în contact direct cu apa. Toate acestea formeaza o structură complexă, structură care din punct de vedere fizic, vizual și simbolic definește valoarea apei într-un oraș.

Astfel structura urbană a unui oraș este puternic influențată de prezența unui curs de apă, de mărimea și forma acestuia. În cele mai multe cazuri orașele sunt străbătute de râuri urbane care pot exista în forma lor naturală, unde ocupă o poziție dominantă, ca o arteră a orașului, așa cum se întâmplă în majoritatea orașelor europene, sau pot lua forma unor canale (exemplu: Veneția, Amsterdam, St. Petersburg), unde pot avea doar un caracter complementar, născându-se doar din nevoia de a aduce apa mai aproape de clădiri, pentru a putea fi folosită.

”Waterfronturile au fost utilizate de către oameni pentru utilitatea lor în comerț, turism, recreere și bunăstare generală, și au suferit, de asemenea numeroase cicluri de abuz și neglijare”.[10]

Majoritatea orașelor Europene se confruntă cu problema reintegrării râurilor, sau canalelor în imaginea orașului, datorită neglijenței și uitării importanței acestora la nivel urban. De aceea cele mai multe teorii care dezbat problema watefronturilor se bazează pe stabilirea unor factori cheie care marchează importanța și punctele tari alea acestora.

În tabelul 1 se pot observa principalele puncte atinse în prezentarea potențialului unui waterfront, comparând trei autori și teoriile acestora privind importanța apei într-un oraș. În general, sunt atinse aceleași idei ce fac referire la context, localizare, identitatea riverfrontului, relația orașului și a oamenilor cu apa, precum și valoarea simbolică a acestuia. Aceste caracteristici trebuiesc urmărite a fi păstrate sau îmbunătățite într-un proiect de regenerare a waterfrontului.

tabel 1 – Comparație teorii despre potențialul unui waterfront

Se poate spune că waterfronturile au un impact enorm asupra prosperității fizice, economice și sociale a orașului și implicit aspura locuitorilor. De aceea spațiile cele mai exploatate sunt cheiurile, digurile, bulevardele, sau promenadele, parcurile și piațetele situate de-a lungul apei , pentru că ele sunt destinate oamenilor și activităților întreprinse de aceștia. Ele nu trebuie considerate ca o barieră, ci ca o rețea de locuri, funcții și activitati. Orice clădire de pe malul apei ar trebui să stimuleze activitatea în spațiile publice din jurul acesteia.

Prin urmare, locurile în care orașul întâlnește apa sunt spațiile publice cele mai reprezentative spații urbane, datorită importanței apei ca element dominat în cadrul unui oraș. Dezvoltarea acestor spații de legătură între apă și oraș depinde în totatitate de dezvoltarea urbană a orașului și de tipul de funcțiuni aflate în proximitate. Dezvoltarea dezechilibrată a orașului în raport cu apa poate provoca o separare, zonele de legatură devenind spații ostile, zone reziduale, ce necesită reactivare.

În funcție de utilitate și de utilizarea propriuzisă a malurilor, dacă analizăm orașele străbătute de apă, putem identifica următoarele tipologii:

– waterfront cultural – expresie artistică

– waterfront istoric – păstrarea patrimoniului

– waterfront de mediu – stabilizarea țărmului

– waterfront rezidențial

– waterfront recreațional

– waterfront mixt – spațiu dinamic multifuncțional

fig.6 – Exemple de waterfront

Multe orașe din întreaga lume se confruntă în prezent cu această situație, și încearcă aplicarea diverselor principii de regenerare a acestor zone a waterfronturilor cu scopul de a re-conecta orașul și apa. Regenerarea sau revitalizarea waterfronturilelor ar trebui să urmărească în special animarea spațiilor uitate, prin crearea de spații pentru cultură și agrement, deci implicit prin participarea locuitorilor la întregul proces, cu scopul de a recâștiga accesibilitatea publică.

Prin urmare, planificarea strategiilor de regenerare a waterfronturilor trebuie să aibă în vedere o perspectivă holistică globală și să fie incorporată într-o strategie generală de creștere și regenerare a orașelor, împreună cu planificarea infrastructurii necesare, pentru o dezvoltare sustenabilă.

3.4. Regenerarea unui waterfront sau a malurilor apei

“Waterfronts need to be regenerated step by step so the entire city can benefit from their potential. They are a challenge for more than one generation and need a variety of characters both in architecture, public space and art. Public administration must give impulses on a political level to ensure that the objectives are realized independently of economic cycles or short term interests.”

(Giovinazzi & Moretti, 2010)

3.4.1. Teorii și principii

Majoritatea proiectelor de regenerare a waterfronturilor de success au pronit de la apariția unui element/eveniment major (expo / forum) care a atras atenția mai multor investitori, dezvoltând astfel cartiere noi moderne cu utilizare mixtă, de-a lungul apei. În Europa de Nord și Centrală, proiectele de regenerare au fost determinate de nevoia de locuințe rezidențiale, în timp ce în Cape Town malurile au devenit o destinație turistică, dezvoltând sectorul de servicii.

Waterfronturile urbane sunt, prin urmare, locuri dense și hibride, unde resursele, oportunitățile, aspirațiile și ambițiile deținute de oraș, ar putea deveni viziune, strategie și proiect, capabile să genereze o nouă formă urbană, un nou peisaj, făcând orașul mai plin de viață, comunicativ și competitiv. Planificarea, dezvoltarea și revitalizarea waterfronturilor reprezintă o problemă multidisciplinară, care trebuie să țină cont de dezvoltarea economică, socială și culturală a comunităților și trebuie să respecte, pe de altă parte, istoria, condițiile sociale și urbane ale malurilor.[14]

Marta Moretti în lucrarea ”Valorisation of waterfronts for sustainable development in cities on water” [11] prezintă o clasificare a regenerărilor urbane:

– Expansiune urbană nouă (construire nouă în zone disponibile sau valorificarea zonelor portuare sau industriale, de exemplu Hamburg – Hafen City);

– Waterfronturi și evenimente importante (dezvoltarea unor zone urbane noi, ca o consecință a unor evenimente temporare, ca exemplu expozițiile din Sevilla (1992), Barcelona (2004), Londra(2000));

– Itinerarii de-a lungul waterfronturilor urbane noi (utilizarea spațiilor publice de-a lungul malului, căile pietonale, exemplu Barcelona, Barceloneta Beach);

– Refolosirea zonei porturilor (regenerarea waterfronturilor în zone portuare aduce inima orașului lângă apă, exemplu Rotterdam);

– Apărare de inundații (construirea infrastructurii unui râu pentru apărarea împotriva inundațiilor poate deveni o oportunitate pentru expansiunea orașului și pentru crearea de noi spații urbane, exemplu Viena, Donau Insel Festival);

– Regenerări urbane de waterfronturi (râurile reprezintă moștenirea comunității și riverfronturile prezintă potențialul de a deveni axa centrală a orașului, exemplu Seul, Cheong Gye Canal);

– Plaje urbane (un fel de ”piațete” publice, de exemplu Paris Plage, de-a lungul Senei).

Dora Papatheochari în ”Examination of Best Practices for Waterfront Regeneration” [15],

abordează tema beneficiilor și problemelor legate de regenerarea waterfronturilor. Oportunitatea majoră a orașelor este sporirea economiei și promovarea acestora. Unele dintre avantajele cele mai distinctive ale regenerării waterfronturilor sunt:

Creșterea valorilor de proprietate (atunci când crește economia locală);

Creșterea investițiilor economice asupra zonelor degradate;

Atragerea de vizitatori și resurse;

Îmbunătățirea condițiilor de mediu prin utilizarea unor metode sustenabile, care protejează ecosistemele;

Păstrarea/conservarea patrimoniului istoric;

Îmbunătățirea calității apei prin procesele avansate de management;

Îmbunătățirea imaginii orașului, care duce la strategii de marketing mai bune;

Furnizarea de servicii mai bune de transport, servicii sociale etc.

Unul dintre principalii factori care afectează succesul acestor proiecte este designul. Pentru a asigura o creștere pe termen lung a acestei resurse, este important ca zonele de pe malul apei să fie utilizate strategic pentru a-și menține valoarea economică și pentru a spori caracteristicile sau imaginea lor specifică (Bruttomesso, 2006). Potrivit acestuia, următoarele 10 principii de proiectare s-au dovedit a fi componente critice ale proiectelor de succes la malul apei:

1. Asigurați calitatea apei și a mediului.

2. Fronturile de apă fac parte din structura urbană existentă.

3. Identitatea istorică dă caracter.

4. Utilizarea mixtă este o prioritate.

5. Accesul public este o condiție prealabilă.

6 .Planificarea în parteneriate public-privat accelerează procesul.

7. Participarea publicului este un element al durabilității.

8 .Frontierele de apă sunt proiecte pe termen lung.

9 .Revitalizarea este un proces continuu.

10 .Waterfronturile trebuie să profite de rețelele internaționale.

În plus, la proiectarea strategiilor de regenerare trebuie luate în calcul și criteriile estetice, peisajul și facilitățile, criteriile contextuale, de mediu, funcționale, formale și tehnologice. Acestea vor ajuta la alegerea corectă a tipului de regenerare dorită generând rezultate de planificare durabilă . Orice regenerare ar trebui să dezvolte o strategie care să cuprindă:

design peisagistic – este necesar să se elaboreze un plan general și un plan de amenajare a unei relații echilibrate cu topografia și peisajul;

Itinerarii turistice- stabilirea de puncte interesante interconectate prin același limbaj peisager;

funcțiuni majore – locuire precum și de funcțiunile anexe servicii-comerț;

facilități construite și serviciile lor;

conservarea naturii și a resurselor locale;

păstrarea identității locului;

creșterea calității mediului;

creșterea calității spațiilor publice;

Beneficii și riscuri

Potrivit lui Papatheochari (2011), Jones (2007) și Goddard (2002), cele mai importante beneficii ale regenerării urbane a waterfronturilor sunt:

– Asigurarea relației dintre apă și oraș

– Conservarea patrimoniului istoric și local, de asemenea, reutilizarea clădirilor istorice

– Îmbunătățirea calității apei și a mediului

– Furnizarea de oportunități pentru noi utilizări ale spațiilor și crearea de activități

– Noi oportunități de regenerare economică pentru zonele în declin ale orașelor

– Atragerea turiștilor nu numai la nivel regional, dar și la nivel național și internațional

– Furnizarea de noi locuri de muncă,

– Furnizarea de noi cartiere rezidențiale

– Creșterea valorii proprietăților imobiliare

– Dezvoltarea unor servicii mai bune de transport și servicii sociale

– Încurajarea investițiilor economice în zonele degradate

Riscurile și efectele negative ale regenerării urbane a waterfronturilor Morena (2011) sunt:

Standardizarea intervențiilor și implicit pierderea identității locului

Dimensionarea greșită a spațiilor, spațiile publice sunt în favoarea intereselor de proprietate

Gestionarea corectă a zonelor funcționale – suprafața zonelor rezidențiale ar trebui amestecată atât din punct de vedere funcțional, cât și din punct de vedere social

Exagerarea funcțiunilor comerciale/turistice

Realizarea de profit în detrimentul calității spațiilor

Baza regenerării pe malul apei este crearea conexiunii între apă și oraș. Astfel, accesul public și spațiile situate de-a lungul malurilor sunt deschise către noi funcțiuni. O abordare de tip master plan, care să surprindă atât beneficiile cât și riscurile unui proces de regenerare este esențială pentru ca investitorii să poată realiza angajamentul pe termen lung .

În plus, planificarea și gestionarea pe malul mării ar trebui să țină seama de posibilele schimbări și presiuni externe care pot apărea și afectează orașele de coastă și zonele de apă ale acestora pentru a obține rezultate pe termen lung (Abaya Gomez, 2008).

De asemenea, un alt factor esențial este incorporarea aspectelor economice și sociale în contextul politicii de mediu și al conectării waterfrontului cu activitatea socială, economică și fizică a restului orașului, urmărind toți factorii care i-ar putea afecta dezvoltarea. De aceea nu există o soluție generală de regenerare, decizia aplicării diferitelor metode trebuie să fie potrivite pentru fiecare caz în parte, pentru ca rezultatul să fie o strategie integrată care ține seama de obiectivele, nevoile și caracteristicile întregului ansamblu.

Studii de caz

Cu ajutorul studiilor de caz vom putea observa care au fost punctele de maxim interes pentru diferite tipuri de regenerare a waterfronturilor, ținând cont de context și problemele existente.

tabel 2 – Comparație a orașelor care au aplicat strategii de regenerare a waterfronturilor

Urmărind tabelul de mai sus se poate observa că focusul tuturor proiectelor a fost generarea de spații publice accesibile tururor, spații multifuncționale, creative care să atragă dezvoltări ulterioare, totodată păstrând valoarea istorică a locului.

Concluzii

Potrivit Bruttomesso (2001), cele mai bune condiții pentru a evita problemele menționate mai sus și conflictele în regenerarea de pe malul apei sunt păstrarea identității malului apei cu activități care conectează "vechea" la cea "nouă", asigurând în același timp diversitatea, combinația dintre utilizările și conexiunile acestora, crearea de rețele strânse cu restul funcțiilor orașului, accentul pus pe calitatea (refacerea calității apei și a coastelor, deschiderea și accesibilitatea publicului), eficacitatea administrativă și recunoașterea apei ca atare o resursă importantă a orașului.

Conform experienței internaționale, obiectivele obișnuite ale proiectelor de regenerare pe malul apei sunt redefinirea rolului malurilor în contextul urban, îmbunătățirea imaginii urbane și transformarea economiei (Butuner, 2006). Mai exact, obiectivele obișnuite sunt

reutilizarea clădirilor și a zonelor abandonate

regenerarea cartierelor degradate

crearea de spații deschise publicului larg

realizarea accesibilității ridicate

reducerea utilizării autoturismelor private și furnizarea de mijloace alternative de transport

dezvoltarea transportului pe apă

concentrarea asupra elementelor de mediu și urbane ale malului apei

protecția calității apei

asigurarea creșterii și a investițiilor de capital

Complexitatea regenerării waterfronturilor necesită o bună cunoaștere a teoriilor și principiilor internaționale, combinate cu o înțelegere a caracterului și mediului local.

Dificultatea de a aduce cele două aspecte împreună este ceea ce face regenerarea waterfronturilor să fie un subiect atât de complex.

3.5. Spațiul public

”When public spaces are successful […] they will increase opportunities to participate in communal activity. This fellowship in the open nurtures the growth of public life, which is stunted by the social isolation of ghettos and suburbs. In the parks, plazas, markets, waterfronts, and natural areas of our cities, people from different cultural groups can come together in a supportive context of mutual enjoyment. As these experiences are repeated, public spaces become vessels to carry positive communal meanings”.

Carr, Francis, Rivlin and Stone, 1993

Ce este spațiul public?

Termenul de ”spațiu public” a primit multe definiții de-a lungul timpului. Este definit ca „scena pe care se desfășoară drama din viața comunității” de către Stephen Carr, dar și ca o locație fizică sau virtuală destinată uzului colectiv în care toată lumea are dreptul să desfășoare activități, să se plimbe, să discute. Altfel spus, este, sau ar trebui să fie, un loc accesibil tuturor, atât din punct de vedere fizic (pietoni, bicicliști, persoane cu dizabilități), cât și din punct de vedere legislativ, moral și cultural. Acesta este un loc al tuturor și al nimănui, în același timp.

3.5.1. Teorii și principii

În lucrarea ”Characteristics and Guidelines of Great Public Spaces” sunt prezentate idei de bază pentru ca un spațiu public să atragă vizitatori și activități opționale și sociale, acestea trebuind să respecte niște reguli de bază și să aibă o serie de caracteristici și calități ce construiesc o atmosferă plăcută și cresc atractivitatea. Astfel, un spațiu public trebuie să promoveze activitățile sociale și interacțiunea umană, să fie sigur, primitor și potrivit pentru toți utilizatorii, să aibă trăsături arhitecturale și elemente de design interesante și plăcute vizual, să încurajeze implicarea comunității, să reflecte cultura și istoria locală și caracterul locului, să nu fie un inconvenient pentru riverani, să fie bine întreținut și să aibă un caracter propriu bine definit și evidențiat.

Spațiul public se structurează prin lege socială, iar cel privat – conform valorilor, mentalităților, exigențelor și practicilor individuale.

Ceea ce îl deosebește de spațiul privat este faptul că aparține și este supus convențiilor sociale, mentalităților și obiceiurilor comunităților care-l utilizează. Spațiul public e un spațiu al confruntărilor culturale. Este și al comunicării, al participării, însă între cei care-l folosesc se pot exprima atitudini și comportamente foarte variate. Modul în care este administrat, folosit și asimilat poate să-i evidențieze calitățile sau să-i dezvăluie slăbiciunile, care, de cele mai multe ori, se dovedesc toxice pentru ceilalți și pentru comunitate.

Fig. 7 – Schema unui spațiu public

Locuitorii unui oraș pretind, așteaptă și au nevoie ca în cartierele în care trăiesc, să găsească cât mai multe oportunități, atât pentru petrecerea timpului liber, cât și pentru derularea activităților antreprenoriale.

Cu cât spațiile publice și cartierele ajung să fie mai primitoare, cu atât orașele din care fac parte devin mai atractive pentru oameni. Iar orașele care vor ști cel mai bine să atragă oameni, vor fi și orașele cele mai competitive în anii următori. Nu există soluții tip șablon pentru reabilitarea spațiilor publice sau pentru crearea unora noi de success. De cele mai multe ori este nevoie de implicarea unor specialiști și, în mod ideal, fiecare administrație locală ar trebui să organizeze concursuri de soluții pentru pincipalele spații publice aflate în administrarea lor.

Iris Aravot invocă o abordare interesantă a procesului de design urban, ”Când spațiile publice sunt de succes […], acestea vor crește oportunitățile de a participa la activități comune. Această comuniune în aer liber alimentează creșterea vieții publice, care este micșorată prin izolarea socială în ghetouri și suburbii. În parcuri, piețe, pe malul apei și în zonele naturale ale orașelor noastre, oameni din diferite grupuri culturale pot veni împreună, într-o colectivitate”.[16]

Totodată spațiul public este și un spațiu simbolic, al memoriei și continuității vieții urbane. Imaginea pe care o colectivitate o are asupra unui spațiu exprimă modul în care este perceput și fixat în conștiința comunității. Caracterul acestuia este dependent de semnificațiile pe care le transmite utilizatorilor. Acest aspect a fost analizat de numeroși autori. De pildă, pentru a descrie sugestiv evoluția spațiului urban, F. Choay sugerează că spațiul public a fost, pe rând, spațiu al contactului în Evul Mediu, spațiu de spectacol în perioada clasică, spațiu de circulație în era industrială și spațiu al conexiunii în timpurile noastre [17]

Din perspectiva semnificațiilor politice, spațiul public este, cum observă J. M. Besse, o formă de acțiune colectivă și de coeziune politică, care nu a fost întotdeauna reglementată de stat. Această formă de acțiune nu are în mod necesar o expresie spațială. J. Habermas propune o altă ipostază politică a spațiului public, cea de intermediar în manifestarea voinței autorității, iar J. Dewey îl reprezintă ca o sferă intermediară între societatea civilă și stat.

În lucrarea ”Urban Design Compendium”, Homes and Communities, Agency Llewelyn Davies Yeang, prezintă o sinteză a principiilor legate de designul urban, din care se pot desprinde ideile esențiale de implementare în orice proiect pe această temă: Contextul trebuie să fie integrat, păstrându-se caracterul zonelor, protejarea mediului natural și construit sunt o prioritate. Spațiile publice trebuie să fie accesibile, gândite special pentru oameni, cu trasee logice, simplu de parcurs. Flexibilitatea proiectelor este accentuată de toate cele trei surse, punându-se accent pe sustenabilitate, adaptabilitate, crearea unui design flexibil în timp.[2]

tabel 3 –Comparație principii pentru un bun spațiu public

3.5.2. Studii de caz

Studiile de caz surprind aplicarea de principii de regenerare a spațiilor publice în funcție de context și probleme.

tabel 4 – Comparație a orașelor care au aplicat strategii de regenerare a spațiului public

3.5.3. Concluzii

Orașul contemporan neagă multe zone cu potențial, spațiile vacante, dar importante in trecutul orașului au devenit, spații reziduale, uitate, față de care orașul a rupt legătura, orientându-se spre noile zone comerciale sau industriale, datorită globalizării excesive. Folosirea temporară a acestor spații vacante, este extrem de importantă pentru consolidarea cartierelor și a străzilor, a unui parcus de-a lungul orașului.

De asemenea calitatea vieții într-un oraș este influențată de cum percepem – vedem, auzim și simțim – peisajul său urban. Spațiile publice sunt principalele locuri în care oamenii se întâlnesc și interacționează unii cu alții. Ele reprezintă izvoarele esențiale de atașament față de un oraș, care influențează dinamica socio-economică și culturală a locuitorilor săi.

De aceea, pentru a păstra identitatea orașelor, este necesară practicarea unui design urban de calitate, ce simte nevoia de a salva orașul modern dintr-o groapă de comercializare industrializată, și încearcă reorganizarea sau refuncționalizarea spațiilor publice uitate prin diverse intervenții, atât fizice cât și la nivel psihologic, prin implicarea comunităților locale ale orașelor. Prin utilizarea artei în spațiile publice se dorește articularea spațiilor cu peisajul, invitând publicul să retrăiască experiențe.

3.6. Gentrificarea

Ce este gentrificarea?

Gentrificarea este un proces de renovare și revigorare a cartierelor urbane mai deteriorate prin intermediul afluxului de rezidenți mai bogați, care duce la creșterea valorii proprietăților și strămutarea familiilor cu venituri mici și a micilor întreprinderi. [X20]

3.6.1. Teorii și principii

Conceptul de gentrificare se aflǎ în centrul analizei multor cercetǎtori: Smith(1979, 1987), Hamnett(1984), Jager (1986), Williams (1986),Munt (1987), Kasinitz (1988), Zukin(1987), Warde (1991) care definesc conceptul de gentrificare și analizeazǎ atât efectele, cât și cauzele și factorii care o produc (gentrificatorii).

tabel 5 -Comparație teorii și principii despre gentrificare

Ca o concluzie a acestor teorii gentrificarea este un process amplu care poate fi definit de fiecare dată în mod diferit în funcție de context, dar care trebuie analizat împreună cu agenții gentrificanți determinanți. Deci întregul proces ar putea fi defint ca :

– reinstalarea și concentrarea socială a unui grup de rezidenți cu statut social superior, determinând segregarea socială

– trasformarea mediului construit, generarea de noi funcțiuni

– o adunare de persone ce împărtășesc aceeași cultură și stil de viață

– o reordonare economică a proprietăților, extinderea sistemului privat de proprietate

– o oportunitate comercială pentru sectorul construcțiilor

Gentrificatorii sunt de regulă persone juridice, dezvoltatori imobiliari, grupuri de investiții sau chiar autoritățile locale și persoanele individuale, persone cu venituri foarte mari.

Factorii care ar putea influența acest fenomen sunt următorii

georgrafia urbană

teoriile tradiționale de amplasare a locațiilor rezidențiale

mediul politic

autoritățile locale

procesul de globalizare

Efectele procesului de gentrificare pot fi efecte pozitive, cât și efecte negative.Conform studiului elaborat de Atkinson R. și Bridge G. în 2005 cele două categorii se împart astfel:

Efecte pozitive

stabilizarea arealelor aflate în declin

creșterea valorii proprietǎții

reducerea ratei spațiilor libere

creșterea veniturilor locale fiscal

încurajarea și creșterea viabilitǎții dezvoltǎrii ulterioare

reducerea expansiunii suburbane

creșterea mixului social

reabilitarea proprietǎții în afara sponsorizǎrii statului

Efecte negative

deplasǎrile chiriașilor/creșterea prețurilor

costurile psihologice secundare ale deplasǎrilor

resentimentele comunitǎții și conflictele

pierderea accesului la locuințe

creșterea prețurilor speculative la proprietǎțile nesustenabile

persoane fǎrǎ adǎpost

deplasǎrile serviciilor comerciale / industriale

creșterea costului serviciilor locale

deplasǎrile și presiunea cererii locuințelor asupra zonelor sǎrace

pierderea diversitǎții sociale

ocuparea și pierderea populației în arealele gentrificate

Cu alte cuvinte gentrificarea are un efect pozitiv major în ceea ce privește creșterea numǎrului de locuitori înstǎriți și cu un nivel educațional ridicat, dar acesta trebuie controlat prin asigurarea unui echilibru social, între aceștia și minoritǎțile entice, populația cu venituri mari și populația sǎracǎ. Acest lucru poate fi asigurat prin generarea de locuințe pentru toate bugetele cu prețuri accesibile și adoptarea de programe de finanțare pentru achiziția de locuințe. În general aplicarea întregului proces este posibilă în orașele cu grad ridicat de dezvoltare, care au o populație activă.

Lee (2006) identifică trei mecanisme care contribuie decisiv la implementarea unui proces de gentrificare de success și anume:

mecanismul economic- finanțarea este esențială

mecanismul cultural – are loc un transfer de cultură și stiluri de viață

mecanismul politic – reabilitarea urbanǎ

Prin urmare gentrificarea este un factor important al strategiilor de regenerare

urbană și dezvoltare economică. Pentru a realiza o regenerare urbanǎ durabilă trebuie avute în vedere următoarele elemente:

viziunea strategicǎ post-industrialǎ a orașelor;

revitalizarea peisajului degradat, respectiv a imaginii urbane;

revitalizarea zonelelor urbane abandonate;

aportul economiilor locale urbane: realitatea economicǎ și capacitatea fiecǎrui centru urban în parte de a se dezvolta durabil

sisteme de management care sǎ asigure o dezvoltare echilibratǎ, bazatǎ pe parteneriate public-privat sau prin intermediul altor instrumente, ca de exemplu investițiile strǎine directe etc.

Procesul de gentrificare al teritoriilor urbane nu trebuie totuși confundat cu procesul de reconversie a spațiilor urbane, chiar dacǎ acestea prezintǎ caracteristici comune. Ele se întrepǎtrund și au ca scop ameliorarea structurilor sociale, o renovare a ansamblului de locuințe și o reordonare a valorilor proprietǎții.

Reconversia spațiilor poate fi privită ca fiind un proces de schimbare a funcțiunii unei locuințe din cea de locuit în comercialǎ sau cu altă destinație, în timp ce gentrificarea spațiilor este un proces de restructurare socio-spațialǎ, generatǎ de clase socio-profesionale cu capacitate financiarǎ superioarǎ în scopul îmbunǎtǎțirii calitǎții locuirii.

3.6.2. Studii de caz

Urmărind exemple la nivel mondial se poate spune că gentrificarea are efecte pozitive, contribuind la regenerarea zonelor centrale ale orașelor, a fostele zone industriale sau comerciale, a porturilor sau a cartierelor istorice.

Deși cazurile variază din multe puncte de vedere, ceea ce au în comun este o implicare semnificativă a sectorului privat în regenerarea și reabilitarea zonelor urbane aflate în proces de degradare. Contextual politic puternic, poate începe procesul de regenerare urbană, însă aplicarea cu succes a acestuia necesită o colaborare permanentă între toți actorii implicați.[19]

tabel 6 – Comparație a orașelor care au aplicat strategii de gentrificare conform raportului elaborat de Banca

Mondială și Facilitatea de Consultanță pentru Infrastructură Publică-Privată (PPIAF)

3.6.3. Concluzii

Conceptul de gentrificare a spațiilor de locuit poate fi definit, în concluzie, ca un proces de restructurare socio-spațialǎ, generatǎ de clase socio-profesionale cu capacitate financiarǎ superioarǎ în scopul îmbunǎtǎțirii calitǎții locuirii.

Din studiile de caz reiese faptul cǎ gentrificarea spațiilor de locuit reprezintǎ o soluție integratǎ și durabilǎ de ameliorare a calitǎții condițiilor de locuire la nivelul mediului urban, însǎ numai prin conlucrarea tuturor actorilor centrali și locali implicați în procesul de dezvoltare urbanǎ echilibratǎ.

La nivel mondial, în contextul economiei actuale se manifestă o legătură din ce în ce mai strânsă și puternică între cultură în sensul larg și prosperitate, între creativitate și dezvoltare, între activitățile culturale și regenerare urbană, însă există, în subsidiar, și implicații de ordin social și demografic ale economiei creative și culturale, care se manifestă din ce în ce mai evident. În definitiv, pe parcursul ultimilor ani am fost martorii apariției unei noi clase, clasa creativă.

3.7. Top down/Bottom up

Ce înseamnă Top down/Bottom up?

Top down/De sus în jos și Bottom Up/De jos în sus sunt ambele strategii de procesare a informațiilor și de ordonare a cunoștințelor, utilizate într-o varietate de domenii, inclusiv software, teorii umaniste și științifice (a se vedea sistemele), management și organizare. În practică, ele pot fi văzute ca un stil de gândire, învățare sau conducere.[20]

3.7.1. Teorii și principii

O abordare Top down (de asemenea, cunoscut sub numele de design în trepte și, în unele cazuri, folosit ca sinonim al descompunerii) este în mod esențial descompunerea unui sistem pentru a obține o perspectivă în sub-sisteme de compoziție într-o manieră de inginerie inversă. Într-o abordare de sus în jos este formulată o prezentare generală a sistemului, specificând, dar nu detaliind, nici un subsistem de prim nivel. Fiecare subsistem este apoi rafinat cu detalii mai detaliate, uneori în multe niveluri suplimentare ale subsistemului, până când întreaga specificație este redusă la elementele de bază.Un model de Top down este adesea specificat cu ajutorul "cutiilor negre", ceea ce face mai ușoară manipularea. Cu toate acestea, cutiile negre ar putea să nu clarifice mecanismele elementare sau să fie suficient de detaliate pentru a valida în mod realist modelul. Abordarea Top down începe cu imaginea de ansamblu. Se descompune de acolo în segmente mai mici.

O abordare Bottom Up este combinarea sistemelor pentru a genera sisteme mai complexe, făcând astfel subsistemele sistemelor originale ale sistemului emergent. Procesarea de la partea inferioară este un tip de procesare a informațiilor bazate pe datele primite din mediul înconjurător pentru a forma o percepție. Din perspectiva psihologiei cognitive, informația intră în ochi într-o direcție (intrarea senzorială sau "partea de jos") și apoi este transformată într-o imagine a creierului care poate fi interpretată și recunoscută ca o percepție (ieșire care este "construită "de la procesare la cunoaștere finală). În abordarea Bottom Up, elementele de bază individuale ale sistemului sunt mai întâi specificate în detaliu. Aceste elemente sunt apoi legate între ele pentru a forma subsisteme mai mari, care, la rândul lor, sunt legate, uneori în mai multe niveluri, până când se formează un sistem complet de nivel superior. Această strategie seamănă adesea cu un model de "semințe", prin care începuturile sunt mici, dar în cele din urmă cresc în complexitate și completitudine. Cu toate acestea, "strategiile organice" pot duce la o încurcătură de elemente și subsisteme, dezvoltate în mod izolat și supuse optimizării locale, spre deosebire de îndeplinirea unui scop global.[20]

3.7.2. Studii de caz

Multe orașe din întreaga lume se află într-un plin proces de recreere a imaginii, urmărind totodata prosperitatea economică. Regenerarea waterfronturilor și implicit a cartierelor situate de-a lungul acestora, este una din temele de actualitate atunci când vine vorba de recreerea imaginii unui oraș.

Deși au capacitatea de a redezvolta și revitaliza spațiile deteriorate, proiectele de regenerare a waterfronturilor nu au fost întotdeauna integrate în viziunea mai largă a orașului, datorită abordărilor dezechilibrate,concentrându-se mai mult pe atragerea afacerilor, pe locuințe la prețuri ridicate și pe creșterea economică potențială, spre deosebire de durabilitatea și nevoile comunităților existente.

Vom analiza două exemple de regenerare a waterfronturilor și modul în care acestea au fost implementate, utilzând abordări diferite, ce au generat transformări sociale.

tabel 7 – Comparație a orașelor care au aplicat strategii Top down/Bottom up

3.7.3. Concluzii

Acest tip de intervenții îl putem regăsi în numeroase exemple din întreaga lume. Cartierele industriale dezafectate și spatiile abandonate, odată ce au fost fortificate de clasa muncitoare, au început să se transforme în mod ironic în huburi exclusiviste de afaceri, servicii high-end și locuințe pentru locuitorii bogați.

Studiile de caz reprezintă un excelent exemplu pentru modul în care waterfronturile urbane se pot dezvolta în așa fel încât toate grupurile sociale din oraș să poată beneficia.

După cum a spus Graeme Evans, academician de planificare urbană, "fiecare poveste de regenerare începe cu poezie, dar în mod inevitabil se termină cu proprietăți imobiliare". Prin urmare, autoritățile centrale și locale trebuie să coopereze cu investitorii privați pentru a obține rezultate maxime. Ameliorările fundamentale ale mediului și utilizarea resurselor economice, asigurând în același timp incluziunea socială, par a fi cel mai durabil plan de acțiune.

Factorul cheie, factorul cel mai important este incluziunea socială. Orice strategii de regenerare ar trebui să acorde mai multă importanță comunității, diversității și integrării sociale.

3.8. Implantul cultural

Ce este cultura?

Termenul de ”cultură” vine de la cuvântul latin colere ce se traduce prin "a cultiva"/"a onora", ce se referă în general la activitatea umană. Definiția dată de UNESCO consideră cultura ca "o serie de caracteristici distincte a unei societăți sau grupe sociale în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoționali".

3.8.1. Teorii și principii

Cultura este un concet dificil de definit deoarece are înțelesuri oarecum diferite pentru fiecare individ sau comunitate, mai ales atunci când este legată de regenerare și planificare urbană. Pentru Raymond Williams (2009), cultura are trei înțelesuri, relaționate, care descriu realități opuse aproape în totalitate. În primul rând, cultura poate reprezenta procesul general al dezvoltării intelectuale, spirituale și estetice. În al doilea rând, cultura este văzută precum modul de viață al unui popor, într-o anumită perioadă de timp, sau al unui grup sau chiar al umanității. În al treilea rând, cultura reprezintă lucrările și practicile intelectualilor cunoscuți precum artiști. Astfel, cultura reprezintă o moștenire ce transmite gesturile, ritualurile, cunoștințele teoretice, normele abstracte, sau religia. Cultura poate fi însușită prin diverse forme ale memoriei subiective (reflexe, cuvinte, imagini) dar și prin intermediul memoriei obiective (obiecte, peisaje, cărți, numere, reguli).

Conceptul de regenerare urbană a devenit un cuvant foarte des utilizat în studiile și planificările urbanistice și teritoriale, fiind adeseori asociat cu redescoperirea orașului sau a zonelor din oraș ce au decăzut fizic, economic și social. Numeroase publicații pe această temă, scot în evidență acest tip de abordare, însă foarte puține pun accent pe rolul culturii în procesul de regenerare.

Bianchini în ”Culture, conflict and cities: issues and prospects for the 1990’s” descrie regenerarea urbană ca ”un concept compozit care să cuprindă dimensiunea economică, ecologică, socială, culturală, simbolică și politică a unui spațiu. Este un proces ce tinde să revitalizeze zone uitate din oraș care au încetat să își mai folosească funcția și funcțiunile”.[21]

Evans în ”Cultural planning: an Urban Renaissance?” – susține că ‘’majoritatea proiectelor de regenerare vizează interesele economice mai presus de atenția pentru cultură, deoarece în contextul globalizării și al consumului, cultura și comerțul au devenit inseparabile”.[22]

tabel 8 -Comparație teorii despre regenerarea urbană prin cultură

Concluzionând, principalele principii pentru o planificare de regenerare urbană printr-un implant cultural, conform Melanie K.Smith – ”Towards a cultural planning approach to regeneration” [23] sunt:

– cultura este punctul focal al strategiei;

– diversitate culturală;

– accent pe calitatea vieții;

– participarea comunităților locale la evenimente de artă și cultură;

– recunoașterea identității locale;

– conștientizarea aspectelor intangibile ale culturii;

– negocierea importanței locale sau globale a strategiei;

– recunoașterea proprietăților civice;

– accesibilitate către spațiile publice;

– interacțiuni sociale – medii diferite;

– dezvoltare durabilă;

– abordare predominant antropologică.

Termenul de regenerare urbană determinată de cultură este din ce în ce mai întâlnit în majoritatea studiilor de regenerare urbană. Philo și Kearns (1993) susțin că regenerarea prin cultură este defapt marketingul cultural al orașului, adică "vânzarea" și "realizarea" de " locuri ".

Cultura urbană este adesea asociată cu noțiunea de spațiu public, definită în mod ideal de către societatea civilă, democrație participativă și autonomie. Forțele capitalismului și piețele globale se manifestă adesea împotriva regenerării culturale, prin excluderea și înstrăinarea comunităților locale, ceea ce poate duce chiar la pierderea avantajelor localizării pentru economia locală. În acest sens, gentrificarea se dovedește a fi un fenomen important. Sharon Zukin a definit conceptul de „economie simbolică” care poate fi caracterizat de combinarea artei și a capitalului împreună cu elemente de design, modă și muncă. „Economia simbolică” se bazează pe gentrificarea culturală și gentrificarea serviciilor responsabile de crearea de noi peisaje culturale cu potențial în generare de profit și cultură publică (cum sunt parcurile, muzeele, sectoarele artistice, restaurantele, cafenelele și altele). [24]

"Rolul excesiv al industrializării în urbanizare" (Enyedi 1996) devine vizibil în numărul mare de fabrici pe care orașele post-socialiste le-au moștenit. Privatizarea proprietății statului a fost unul dintre cele mai complicate procese post-socialiste. Conceptul lui David Stark de "proprietate recombinantă" este sugestiv pentru strategiile complexe ale actorilor economici de a menține liniile de delimitare a proprietății neclare, pentru a putea fi apoi folosite pentru a schimba datoriile față de stat și concentrarea resurselor în favoarea lor.

Moștenirea industrială a perioadei socialiste reprezintă o provocare pentru planificatorii urbani și liderii orașelor în ceea ce privește modul de abordare a acestora și modul de utilizare a acestora. O opțiune este transformarea fabricilor în resursele culturale, ca parte a politicilor de regenerare urbană condusă de cultură. Ne uităm la două tipuri de politică culturală în oraș: una orientată spre îmbunătățirea imaginii orașului în mediul internațional și a celuilalt orientat,către cartier, pentru a îmbunătăți calitatea vieții locuitorilor.

3.8.2. Studii de caz

Cu ajutorul studiilor de caz vom urmări aplicarea acestor teorii și principii sub diferite forme, dar urmărind același obiectiv, revitalizarea prin cultură.

tabel 8 – Comparație a orașelor care au aplicat strategii de regenerare prin cultură

3.8.3. Orașul creativ

Orașele concurează pentru poziții bune în clasamente diferite (Evans 2009) toate legate de creativitate: orașul creativ, clasa creativă, industriile creative și economia creativă. Ele se simulează reciproc în ceea ce privește strategia urbană și politicile de regenerare urbană .Astfel, în efortul lor de a deveni unice, unele orașe ajung să fie asemănătoare cu altele, ignorând propriul lor patrimoniu.

Clasa de mijloc compusă din "tineri profesioniști și personal de înaltă tehnologie" (Gospodini 2006,) reprezintă una dintre sursele de dinamism din orașe. Ei sunt actori cheie în procesele de gentrificare, care schimbă distribuția ariilor de funcționalitate în oraș. De asemenea, industriile culturale și de agrement în dezvoltarea "noilor economii urbane și a noilor sectoare economice" sunt strâns legate între ele cu clasele de mijloc. Mai mult decât atât, "crearea și extinderea unor noi spații culturale, de agrement și de consum" a dus la "noi tipuri de reamenajare, reînnoire și regenerare urbană".

În ultimii ani sectorul creativ-cultural a cunoscut o schimbare de viziune de la domenii nonprofit, deseori subvenționate sau finanțate de bugetul local sau central, la o puternică concentrare asupra rentabilității, capacității de comercializare și cotei de piață deținute. O astfel de evoluție reflectă adaptabilitatea domeniilor creative-culturale la spațiul urban aflat el însuși în continuă schimbare, în încercarea de a supraviețui. În jurul acestor comunități creative se formează clusterele culturale, despre care Evans, spune că ar avea trei argumente: de natură economică, de natură socială și de natură culturală[25]

tabel 8 – Argumente privind formarea unui cluster cultural – Evans 2004

În acest context au apărut noțiunile de "oraș creativ", "clasă creativă" și "industrii creative" care încearcă să utilizeze cultura sau creativitatea pentru a îndeplini scopuri non-culturale.

Cum să faci un oraș creativ?

Bianchini [21] studiază criteriile de evaluare a creativității unui oraș și prin urmare, factorii de succes ai orașelor creative, sunt articulate după cum urmează:

spațiile culturale (muzee,săli de expoziție, teatre, săli de concert și alte elemente vizibile ale istoriei unui oraș, cum ar fi galeriile, case de licitație sau instituții de învățământ,etc) sunt esențiale pentru desfășurarea creativității potențiale

istoria- dimensiunea culturală a istoriei unui oraș : patrimoniul urban;

importanța indivizilor( Liderii de opinie locali, jurnaliști, cadre universitare și personalități culturale)

comunicare deschisă dialoguri și dezbateri asupra proiectelor și problemelor culturale.

rețele culturale – cooperarea actorilor locali

capacitatea organizatorică – gestionarea proiectelor și evenimentelor culturale și creative și care sunt flexibile și deschise pentru noi strategii pentru a promova creativitatea într-un oraș.

catalizatori – evenimente culturale care atrag comunitățile, mass-media și vizitatorii unui oraș, evenimente care necesită cooperarea și facilitarea instituțiilor publice și private.

spații creative – districtele culturale, muzee sau locații care determină imaginea culturală și creativă a unui oraș.

Potrivit lui Landry (2000), orașul creativ este orașul care reușește să găsească soluții inovatoare pentru problemele actuale, iar acest lucru nu se poate întâmpla dacă vechiul cadru nu se schimbă. În orașul creativ "cultura urbană, mass-media, divertismentul, sportul și educația" sunt puse în comun prin politici adecvate. Implicarea diferiților actori, adică a autorităților locale, a reprezentanților mediului de afaceri, a reprezentanților sectorului de voluntariat, în regândirea orașului este o condiție esențială pentru succesul unui oraș creativ.

3.8.4. Concluzii

Orașele contemporane, deși în mod semnificativ diferite, în funcție de istoria lor particulară, trebuie să combată polarizarea socială și creșterea inegalităților, iar administrația orașului trebuie să elaboreze strategii de diferențiere pozitivă, care să facă localitatea lor mai atractivă pentru investitori, noi locuitori și turiști. Aplicarea de strategii de regenerare prin cultură integrată în context, nu poate aduce decât beneficii pozitive unui oraș precum:

– va aduce beneficii economice pentru oraș și va conduce la crearea de locuri de muncă;

– va avea un impact pozitiv asupra imaginii orașului;

– va crește coeziunea socială în structura urbană,

– va îmbunătăți calitatea vieții

– va duce la dezvoltarea unei noi infrastructuri culturale care să depășească instituțiile culturale tradiționale și formele culturale familiare. Aceste noi instituții culturale reprezintă locuri de inovare și experimentare.

Cel mai bun exemplu de regenerare prin cultură, de transformare a unui simplu oraș într-un oraș creativ, ar trebui să fie programul Capitala Culturală Europeana a carui misiune declarată o reprezinta „celebrarea bogăției și diversității culturale Europene“, susținerea sentimentului de apartenență Europeană, „regenerarea orașelor, îmbunatățirea profilului lor internațional, încurajarea turismului și îmbunatățirea imaginii orașului în ochii propriilor locuitori“.

3.9. Concluzii

Deși este clar că nu există un "model unic " de regenerare urbană de success a unui oraș, lecțiile învățate din studiile de caz ale orașelor care au aplicat teorii si principii pe regenerare, ne arată că există anumiți factori comuni care influențează tot acest proces. Inițiatorul acestor strategii trebuie să fie o autoritate locală puternică, care să poată stabili relații între actorii locali direcți implicați, iar cultura, deci implicit regenerarea prin cultură poate fi puntea de legătură dintre aceștia care poate transforma imaginea întregului oraș .

În cazul waterfronturilor, relația cu apa reprezintă factorul cheie în procesul de regnerare, relație ce trebuie îmbunătățită prin activarea tuturor spațiilor cu potențial, spațiile cu memorie pentru oraș și integrarea acestora în contextul actual al dezvoltărilor urbane bazate în special pe creșterea economiei.

În acest sens strategiile de regenerare vizează refuncționalizarea spațiilor, diversificarea funcțiunilor și promovarea de activități și evenimente, cu și pentru oameni. Utilizarea designului flexibil face referire la aplicarea principiilor de conectivitate, atât vizuală, fizică, sau socială, cât și la accesibilitate, încurajând restricționarea accesului auto și implementarea mijloacelor de transport alternative. Fenomenul de gentrificare, precum și dezvoltările top down/bottom up vin ca un răspuns la aplicarea responsabilă a designului urban, generând noi cartiere cu utilizări mixte, ce par a fi o soluție pentru creșterea economică a waterfronturilor.

Cu alte cuvinte, fiecare oraș este responsabil de tipul de regenerare urbană pe care dorește să îl aplice, însă cultura este factorul general valabil care poate salva identități. Istoria unui oraș îi dă identitatea, iar într-un oraș a cărui istorie este legată de apă , apa poate deveni un simbol, iar malurile acesteia pot deveni locul de întâlnire al ‘’orașului’’, iar participarea tuturor ‘’actorilor orașului’’ este absolut esențială pentru începerea oricărui proces de regenerare urbană.

fig.7 – Schema regenerării urbane prin cultură

Studiu de caz : Malurile Canalului Bega

4.1. Scurt istoric

Timișoara este un oraș cu o istorie bogată și îndelungată, care începe cu antice așezări umane pe actuala vatră a orașului și mai apoi cu apariția primei cetăți fortificate, în jurul secolului al XII-lea. Cetatea a trecut prin diverse stăpâniri, care i-au marcat profund cursul dezvoltării .

Fiind situată în partea de Vest a țării, în Câmpia Timișului, scăldată de două râuri importante: Bega și Timiș, s-a dezvoltat o cetate fortificată – Castrum Temesiense – cetate cunoscută din anul 1212. Cetatea s-a dezvoltat de-a lungul timpului, ajungând ca între anii 1315-1323 să fie reședința regală a regelui Carol Robert de Anjou. Timișoara este atestată prima dată ca Civitas (oraș) în anul 1342, iar în secolul al XVI-lea devine un important punct de rezistență împotriva Imperiului Otoman, de aici pornind cruciații în războiul creștin, ce s-a terminat cu înfrângerea de la Nicopole. [26]

Sub Imperiul Habsburgic, Timișoara este condusă de o administrație militară, avândul ca guvernator pe generalul de cavalerie Contele Mercy. Timișoara a început un proces de transformări profunde în organizarea satelor și a orașelor, s-au construit școli, spitale, biserici și monumente. Tot atunci a început colonizarea satelor și orașelor din Banat cu șvabi, slovaci și italieni, populații care s-au suprapus peste populația deja existentă compusă din români, sârbi, unguri, greci și evrei. În 1918 Banatul s-a unit cu România, iar la 3 august 1919 în Timișoara s-a instaurat pentru prima dată administrația română. Ocupația sovietică postbelică marchează începutul perioadei comuniste, perioadă care a luat sfârșit în 1989, odată cu Revoluția anticomunistă: revoluție pornită tocmai din orașul de pe Bega [26]

Colonizarea cu germanii, diversitatea etnică și religioasă, reconstrucția cetății, dar și sistemul legislativ favorabil proprietății private, au determinat formarea unui puternic țesut de meșteșugari și comercianți. Acest țesut de meșteșugari a constituit, pentru mai bine de 200 de ani, secretul dezvoltării economice de aici. Când revoluția industrială a început să se manifeste, Timișoara prezenta toate condițiile favorabile pentru adoptarea ei. Rând pe rând au fost introduse cele mai moderne inovații ale vremii. Micile ateliere meșteșugărești au lăsat locul industriei mici și mijlocii. [27]

Cel mai important atuu al orașului l-a constituit Canalul Bega. Acesta a fost un factor competitiv necesar dezvoltării comerțului, permițând traficul de mărfuri pe apă, legătura pe Dunăre și comerțul, atât cu Europa, dar și cu restul lumii, prin porturile de la Marea Neagră.

Timișoara a beneficiat prin această poartă, până la construirea căii ferate (1857), de singura legătura cu Europa Centrală și de Vest, astfel încât mărfurile grele puteau fi transportate până la Rotterdam, în Olanda. Timp de 200 de ani, apele râului Bega au servit acestor scopuri.

Într-unul din rapoartele către Direcția Marinei Comerciale, Verbiceanu Ștefan, căpitanul portului descria, așezarea și împrejurimile acestuia:

„De o parte și de alta a portului erau drumuri bine pavate și destul de largi, până la 5

m lărgime, navele putând veni până la mal, opera și transporta mărfurile direct la beneficiar.

De-a lungul portului sunt înșirate fabrici ca: Fabrica de spirt, Fabrica de chibrituri, Fabrica de tutun, Moara Mare, Fabrica de pălării, Fabrica de lanțuri, Fabrica de gheață artificială, Fabrica Industria Lânii etc. – toate având linii ferate în curțile lor trase până la malul Begheiului. În afară de aceste fabrici, mai sunt în oraș încă 10-12: mobile, încălțăminte, postav etc. și altele 100 mai mici, apoi depozite mari de mașini, materiale agricole, fierărie etc. (…)’’

fig.8 – Imaginea Canalului Bega în trecut

Dupa 1989 au avut loc schimbări majore în structura activităților industriale din Timișoara, datorită proceselor de restructurare si retehnologizare, producția industrială incluzând în prezent atât subramuri cu tradiție, cât și unele noi, moderne și dinamice, se constata o dezvoltare a industriei preponderent în partea de vest (Freidorf, Torontalului, Șagului) și mai puțin spre est (Buziașului, UMT) de-a lungul principalelor axe de transport și care concentrează cea mai mare parte a industriei orașului”.

Existența și implementarea Conceptului de Dezvoltare Economică și Socială a Zonei Timișoara 2000-2007 a sporit încrederea investitorilor străini în mediul de afaceri local, volumul investițiilor străine atrase în Timișoara fiind mult mai mare decât media pe țară. [27]

În acest context al dezvoltării economice excesive, valoarea de altă dată a Canalului Bega, a fost uitată, marea majoritatea a spațiilor și clădirilor industriale situate de-a lungul malurilor fiind acum spații în așteptare, spații ce așteaptă regenerare, refuncționalizare, reactivare.

4.2. Contextul 2021

Câștigarea titlului Capitală Europeană a Culturii în 2021, va reprezenta, pentru Timișoara pretextul perfect pentru a-și împărtăși aspirațiile cu restul Europei, pentru a-și “exporta” valorile culturale. Se propune crearea unei legături prin intermediului Bega-Tisa-Dunăre, între Timișoara și Novi Sad, orașele câștigătoare a titlului de Capitală Europeană a Culturii în 2021, două orașe de dimensiuni medii, două orașe cu istorie controversată, străbătute de râuri față de care au o atitudine de ignorare și de dezvoltare stopată în momentul actual, care sunt însă motivate prin acest proiect cultural. Prin intermediul râului Bega și al Dunării este posibilă o legatură directă între Timișoara și Novi Sad, nu doar la nivel de infrastructură și turism, ci și din punct de vedere cultural, cu puncte intermediare pe traseu.

Ce este o Capitală Europeană a Culturii?

”Capitala Europeană a Culturii” este un titlu conferit de Parlamentul European unui oraș sau mai multora, pentru o perioadă de un an calendaristic în care organizează o serie de evenimente culturale cu o puternică dimensiune europeană, beneficiind de un puternic suport financiar al Uniunii Europene.[28]

Titlul de Capitală europeană a culturii este o oportunitate pentru un oraș de a genera beneficii culturale, sociale și economice considerabile și de a contribui la încurajarea regenerării urbane, a schimbării sau reactivării imaginii orașului la scară internațională.

Orașele care dețin un astfel de titlu pot fi ușor identificate printr-o serie de indicatori și obiective ce au fost identificate și implementate urmărind o ierarhie a importanței acestora în funcție de fiecare oraș în parte.[29]

Tabelul 9 prezintă o clasificare a obiectivelor generale, specifice și operaționale.

Tabel 9 – Obiectivele Capitalei Culturale Europene

În 2021, ”Europa prezintă un viitor nesigur, o criză de încredere în instituțiile democratice și în sistemul educațional, populația este îmbătrânită, migrația este tot mai evidentă, iar valorile morale au fost uitate”[30]. Toate aceste probleme își au rădăcini în lipsa de responsabilitate a cetățenilor față de spațiile comune, lipsa implicării și participării acestora la viața politică, socială și civică a orașului, precum și recuperarea legăturilor de comunicare.[45] În acest context, Grecia, Serbia și România, sunt țările provocate la încercarea de a rezolva aceste probleme sociale prin intermediul titlului de Capitală culturală. Timișoara și Novi Sad sunt două dintre orașele câștigătoare ale acestui titlu, orașe de dimensiuni medii, dar cu potențial și resurse istorice și culturale bogate, care, prin intermediul evenimentelor culturale pot rezolva o serie de probleme, în special de ordin moral și civic.

”Timișoara se confruntă cu probleme comune ale oricărui oraș central-european de dimensiune medie, stabil economic: o stare pasivă de confort, o respingere a noului, un consumism fără implicare socială.’’[30]

”Asumându-și această candidatură, Timișoara dorește să devină un oraș în care excelența culturală le conferă încredere de sine cetățenilor și puterea de a provoca schimbări prin participare și implicare.’’[30]

Acest proces de transformare a orașului va fi unul construit în jurul oamenilor, al locuitorilor și al locurilor unde se întâlnesc, unde stabilesc conexiuni unii cu ceilalți, unde își petrec timpul, în spațiile publice, precum și în jurul unui proces de reactivare a unor zone cu memorie (foste fabrici), a unor axe de interes ale orașului (canalul Bega), prin implicarea zonelor limitrofe și prin crearea de legături cu orașele învecinate. Malurile Canalului Bega beneficiază de o atenție sporită în cadrul acestui proiect, fiind propusă amenajarea diferitelor spații publice pentru proiecții de filme, performance-uri, dansuri, festivaluri, toate acestea fiind posibile fără intervenții majore, ci doar prin implicarea activă a oamenilor în cadrul activităților, reușind o transformare naturală a spațiilor, aducându-le la viață. Toate acestea se pot implementa, într-o manieră realistă, însă, având nevoie de implicarea comunităților, autorităților, artiștilor, pentru transformări temporare, sau chiar definitive a unor spații cu caracter marcant în memoria locuitorilor, pentru rezolvarea problemelor actuale (încă existente după implementarea proiectelor de reabilitare a malurilor Begăi), pentru a crea cadrul optim de dezvoltare a unor evenimente culturale, festivaluri, tabere de creație, pentru a imprima un elan vital în revendicarea spațiilor neglijate și folosirea lor în scopuri culturale.

4.3. Aprofundarea sitului

Canalul Bega și malurile sale au un potențial enorm pentru dezvoltarea urbană din Timișoara. Canalul Bega parcurge întregul oraș, fiind acompaniat de-o parte și de alta de spații publice, ce generează diferite atitudini față de apă. Dacă în zona cartierului Freidorf, atitudinea față de apă este una de negare, iar funcțiunile nu sunt orientate spre apă, considerând-o doar un spațiu auxiliar, în zona centrală, apa este valorificată din plic, majoritatea activităților sunt orientate spre apă, iar în cartierele istorice Iosefin și Fabric, care în trecut erau într-o relație de interdependență cu Bega în care toate activitățile se desfășurau în relație cu apa, în prezent au o atitudine neutră, de ignorare .

În acest context în cadrul lucrării de licență ‘’ Traseul memoriei. Recuperarea și reactivarea spațiilor uitate de-a lungul Canalului Bega în contextul Timișoara CCE 2021’’ elaborate în anul 2017 au fost studiate și analizate o serie de principii teoretice de regenerare și reactivare urbană a orașelor străbătute de un curs de apă, din care a rezultat o metodologie coerentă de abordare și de rezolvare a problemelor.

În acest sens a fost elaborată o analiză de la scara macro, legătura pe apă cu Novi Sad, desemnat și acesta Capitală Culturală Europeană 2021, la scara micro, a orașului Timișoara, mai precis a malurilor canalului Bega, ce îl străbate pe toată lungimea de la Est la Vest. S-a studiat istoricul orașului, al canalului și al evoluției acestuia în raport cu orașul, până la situația actuală unde baza materială prezintă zone industriale dezafectate propuse spre reconversie urbană. Procesul de restructurare și reabilitare a acestora este destul de lent, investitorii preferând să se concentreze pe alte zone. Canalul Bega și malurile sale au un potențial enorm pentru dezvoltarea urbană, fiind acompaniat de-o parte și de alta de clădiri cu identitate, cu valoare arhitecturală, istorică și economică, dar și parcuri publice atractive predominant în zona centrală, numită "bandă verde – albastră", coloana vertebrală a orașului, recunoscută în toată regiunea.

Pentru a putea analiza comparativ potențialul spațiilor uitate, a non-locurilor sau a punctelor reper de pe malurile Begăi, a fost elaborată o unealtă / instrument de cartare ce surprinde caracteristicile, disfuncționalitățile, problemele și potențialul fiecărui spațiu, oferind în acest fel posibilitatea unei comparații coerente.

fig.9 – Unealta de studiu – rezultat Lucrare de licență ’’Traseul memoriei’’- Recuperarea și reactivarea spațiilor uitate de-a lungul canalului Bega în contextul Timișoara CCE2021 – an2017

Unealta poate fi aplicată oricărui tip de spațiu (clădire, obiect sau spațiu urban), prelucrează datele și le contorizează sub forma unui punctaj. Aceste punctaje sunt preluate de un algoritm de calcul matematic, creat pentru a determina cât mai exact potențialul oricărui spațiu. Actorii implicați reprezintă variabilele introduse în algoritm, cu un aport semnificativ adus anumitor parametrii, cu o influență directă asupra punctajelor finale.

Prin intermediul workshopului interdisciplinar organizat de Universitatea de Vest Timișoara, în colaborare cu Universitatea Politehnica Timișoara, unelata de cartare a fost utilizată, având ca scop identificarea locurilor și spațiilor cu caracteristici suficient de puternice pentru a fi studiate ca spații cu identitate la nivel de oraș.

În urma acestui workshop informațiile obținute au fost transcrise sub forma unor note, ce indică potențialul de transformare a spațiilor cheie identificate de-a lungul malurilor.

Pentru a putea regnera aceste spații este nevoie de o strategie complexă ce prespune conlucrarea tuturor actorilor direct sau indirect implicați, ce relaționează cu situl, cu malurile canalului Bega. În majoritatea cazurilor, punctajele mici în unele spații denotă greutatea tuturor actorilor de a se implica, datorită dimensiunilor pe care le implică, sau regimului de proprietate pe care îl deține fiecare spațiu. Totodată, se poate observa că spațiile private care deja funcționează ca platforme culturale, au obținut punctaje reduse, lăsând loc de dezvoltare ulterioară, însă, în majoritatea cazurilor, doar investitorii privați sau operatorii culturali se pot implica.

S-a incercat crearea unui traseu, urmărind algoritmul de calcul și punctajele, s-a obținut o buclă de feedback a sistemului de dezvoltare urbană, ce presupene date de intrare și ieșire, comparând mereu rezultatele (spațiile concepute), cu potențialul dorit de către comunitate. La nivelul spațiilor, intervin mereu influențe exterioare sistemului, în acest caz fiind reprezentate de administrația locală, comunitatea, investitorii privați și operatorii culturali, care influențează conceperea și mai departe perceperea spațiilor.

Concluzionând studiul în cadrul lucrării ’ Traseul memoriei. Recuperarea și reactivarea spațiilor uitate de-a lungul Canalului Bega în contextul Timișoara CCE 2021’’, demonstrează că este posibilă o regenerare a waterfrontului, atâta timp cât există colaborare și implicare.

De aceea regenerarea prin cultură poate fi cheia succesului în cazul malurilor Begăi, cultura putând fi linkul de legatură între apă și oraș.

Cu ajutorul analizelor de tip SWOT vom evidenția starea actuală a malurilor în mod comparativ cu anul 2017, urmărind intervențiile pozitive sau negative care au apărut pe parcursul celor 2 ani.

Tabel 10 – Analiza SWOT

Pentru a putea înțelege mai bine toate aceste probleme dar si posibilitatea soluționării acestora, în raport cu transformările sitului în ultimii 2 ani, întregul parcurs al malurilor, împreună cu spațiile cu potențial identificate anterior și cele noi apărute au fost trecute prin toate filtrele uneltei de studiu, urmărind influența acestora, unele în raport cu celelalte. Astfel prin analiza fiecărui layer au fost identificate următoarele :

Localizarea/Context – relevă faptul că de-a lungul malurilor există numeroase obiective cu potențial de transformare, fie că ne referim la o clădire ce poate fi refuncționalizată, sau spațiile publice inactive, acestea se întrepătrund și pot genera oricând un traseu, o promenadă de-a lungul malurilor, care poate fi animată cu ajutorul activităților și evenimentelor culturale.

Accesibilitate – sau conexiuni se referă atât la calitatea fizică a traseelor pietonale, velo și auto, cât și la modul cum sunt acestea percepute. Deși este un capitol care prezintă deficiențe, acesta poate fi îmbunătățit cu ușurință prin colaborarea cu autoritățile locale.

Funcțiuni – marcheză tipurile de funcțiuni prezente de-a lungul waterfrontului și posibilitatea de creștere și transformare a acestora daca sunt gestionate echilibrat.

Proprietăți – punctează caracteristicile și dotările spațiilor studiate, raportate la parcurgerea traseului

Comunitate – vizează tipologia cartierelor, a comunităților locale existente și modul cum acestea se vor transforma prin implementarea de noi funcțiuni

Identitate – subliniază importanța spațiilor studiate la nivel local, în memoria locuitorilor

Transformare – prezintă potențialul de regenerare a waterfrontului, de reactivare a acestuia prin refuncționalizarea spațiilor cheie de-a lungul traseului.

Prin suprapunerea acestor layere se poate observa că de-a lungul malurilor există inevitabil un traseu, care deși este inactiv momentan, funcționând în special în zona centrală, acesta prezintă un mare potențial de regenerare datorită posibilităților de transformare variată ale spașiilor studiate.

fig.10 – Layere de analiză

Urmărind layerele care trebuiesc îmbunătățite: transportul și accesibilitatea, mediul natural și cel construit, cultura și identitatea locală, marketingul urban (potențialul urban și imaginea orașului), strategia va propune dezvoltarea de parteneriate pe termen lung între autorități și investitori privați sau ong-uri care doresc să contribuie la promovarea dezvoltării economice durabile prin implicarea directă a comunității existente. Astefel prin aplicarea principiilor și bunelor practici ale altor orașe, precum cele menționate în studiile de caz și folosind pretextul Capitalei Culturale se va putea genera o viziune, o strategie de viitor de regenerare prin cultură, aplicată de-a lungul malurilor Begăi, care poate deveni la rândul ei un model pentru alte orașe.

4.4. Viziunea operatorilor culturali

Conform Bidbook-ului Timișoara CCE 2021, câștigarea acestui titlu reprezintă începutul unei mișcări care trebuie să crească și care poate schimba imaginea întregului oraș, iar locul ideal pentru a începe această trasnformare sunt chiar malurile Begăi. Astfel valorificarea potențialului malurilor și regenerarea acestora prin cultură începe prin implementarea programelor prevăzute în Bidbook:

”Bega este un program principal 2021, fiind un program ce se întinde pe mai mulți ani. A fost scris până în 2022 inclusiv, iar în acest an are loc prima etapă, un spectacol care se numește Lumen și care are loc în fostul port al orașului. Încercăm să readucem în atenție o zonă care nu se mai folosește și care, credem noi, că are potențial pentru utilizări artistice și culturale. În 2019 o să mergem în zona de cartiere dens populate, blocurile comuniste, în care vom avea intervenții de tip pop-up. Vom interveni seara sau dimineața, astfel încât locuitorii să nu vadă, iar publicul de acolo va fi literalmente uimitor. Locuitorii care vor deschide fereastra, se vor intreba ce se întâmplă aici, la noi, în spate. Vom avea un spectacol foarte frumos. În 2020 o să lucrăm pe partea de angrenare a locuitorilor în partea de comunicare, a evenimentelor care se întâmplă la ei în zonă. Vom fi în zona de cartiere de-a lungul râului. În 2021 locuitorii orașului vor fi cei care vor trebui să comunice cel mai mult ce se întâmplă la ei în oraș, și mai ales cum se întâmplă. În 2021 se va transforma într-un festival care cuprinde toată partea de canal din oraș și în afară, e vorba de câteva localități din Ungaria și Serbia. În Szeged și Novi Sad. Din 2021 va deveni un program bianual care va avea intervenții în funcție de nevoile resimțite de comunități de-a lungul râului” [31]

Toate aceste evenimente prevăzute în Bidbook-ul Timișoara CCE2021, se vor realiza în parteneriat cu Centrul Cultural PLAI și comunitatea creativă a orașului, ong-urile active care doresc îmbunătățirea imaginii orașului.

Pentru a înțelege mai bine ce presupune această mișcare de regenerare prin cultură vom prezenta activitatea unor operatori culturali ai orașului, ong-uri care promovează zi de zi cultura prin valorificarea de spații uitate, cu potențial, foste situri idustriale, în care își desfășoară activitatea, implicând atât comunitățile globale cât și cele locale în organizarea de acțiuni și evenimente, în urma unor discuții, interviuri despre ce înseamnă cultura [32]

AMBASADA – ‘’loc de întâlnire a oamenilor faini (ONG-uri, freelanceri, artiști, muzicieni, oameni pasionați, companii), cu idei faine – pe care noi ne-am propus să-i ajutăm să mute munții din loc (dacă asta vor). Cu facilități și servicii gratuite pentru mediul creativ și non-profit, oricine poate să pună la cale aici un proiect, training, eveniment sau o simplă ieșire’’[33]

AMBASADA înseamnă:

– Cafenea și Bistro împletită cu dorința de muncă într-un spațiu de co-working

– Sală de ședințe, training-uri și transformat proiecte în planuri mărețe

– Sală de evenimente care găzduiește între 100 și 300 de persoane

AMBASADA o să găzduiască :

– Întâlniri și târguri de breaslă

– Training-uri și sesiuni de pregătire pe diferite teme de interes pentru organizații și mediul non-profit

– Întâlniri cu AMBASADorii, sesiuni de coaching și consultări pe care specialiști implicați le oferă cu titlul gratuit ONG-urilor și comunității creative

– Master Classes – cursuri specializate oferite de specialiști în domeniul artei și muzicii

– Repetiții cu public cu sistem silent – trupe prietene, mai vechi sau mai noi, își mută sala de repetiții la AMBASADA pentru a primi reacții sincere din partea iubitorilor de muzică

– Concerte

– Proiecții de film oferite de partenerii noștri

Desi își vor muta ‘’ambasada’’ din locația curentă într-o altă clădire industrială, fabrica Azur, aceștia își vor păstra valorile “ne ducem valorile cu noi, ele se mută odată cu noi pentru că ambasada s-a nascut dintr-o nevoie a comunității, trebuia să existe un spațiu în care să ne exprimăm, în care să creștem’’

PRIN BANAT – ‘’ are ca scop documentarea și promovarea valorilor locale și încurajarea turismului cultural în regiunea banatului istoric. Prin banat înseamna călătorii, povești și drag de plaiuri bănățene’’[34]

Obiective :

Identificarea, intervievarea, documentarea și promovarea obiectivelor din cadrul patrimoniului cultural-istoric, natural și imaterial (tradiții, obiceiuri gastronomie)

Atragerea atenției și conștientizarea în rândul comunității asupra stării de degradare a patrimoniului cultural-istoric

Încurajarea activităților de cooperare culturală și implicarea particularilor în activități civice de inters comunitar

Colaborarea cu terțe persoane, fizice sau juridice, autorități locale, alte instituții și organizații (non) guvernamentale din țară și din străinătate pentru punerea în aplicare a proiectelor de interes comun

Programul heritage of Timișoara este un program cultural dedicat capitalei, ce are ca scop promovarea patrimoniului cultural material timișorean, creșterea gradului de conștientizare asupra importanței protejării și conservării acestuia în rândul publicului larg și încurajarea turismului cultural.

BASCA – ‘’suntem un grup de actori, scriitori, designeri, asistenți sociali și lucrători de tineret, cu experiență diversă atât artistică cât și socială și de management. Ne unește convingerea că putem produce o schimbare în jurul nostru’’[35]

Teatrul forum este o tehnică de teatru interactiv, care invită publicul să își dezvolte și exprime propriile idei pentru a soluționa conflictele ce sunt propuse în scenă. Particularitatea Teatrului Forum este că elimină „al patrulea perete” ce desparte audiența de scenă transformând astfel spectatorul pasiv în spect-actor ca subiect activ al spectacolului, în încercarea de a depăși barierele dintre cel care comunică și cel care primește mesajul. Din această perspectivă, rolul publicului este fundamental: el este invitat să participe activ în evenimentul scenic, transformându-l cu propriile sale idei și propuneri. O dată, de două ori, de zece ori protagoniști și antagoniști, actorii și publicul împreună caută alternative la inevitabilul conflictului inițial.

Obiective :

spectacolul de Teatru Forum are în centru conflictele trăite de o ființă umană, atât ca individ, cât și ca parte a unei comunități. Rezultatul este încurajarea și provocarea dialogului, promovarea comunicării chiar și în cele mai problematice contexte. Atât prin formă, cât și prin conținut, metoda Teatrului Forum îmbină expresia artistică cu participarea socială, implicarea civică și activismul politic de care orice cetățean este responsabil.

Acestea sunt doar câteva dintre ong-uurile care activează în spații neconvenționale și care folosesc cultura și evenimentele culturale pentru a promova valorile locale.

În urma discuțiilor în opinia unor operatori culturali regenerarea malurilor prin cultură este posibilă numai prin colaborare și implicare, utilizând fondul construit existent și salvând clădirile ‘’cu valoare’’ pentru oraș, ‘’trebuie să încercăm să generăm un model de a salva clădiri… să poți închiria una, să o trasformi și în acest fel să devii și productiv economic, și să poți concura cu dezvoltările urbane mixte, pentru că și tu ești un un factor important, și generezi un plus de valoare comunității find activ’’. [32]

Este foarte important să refuncționalizăm clădirile existente ‘’trebuie să salvăm partimoniul industrial, este un subiect de interes global, dar colaborarea este foarte grea, majoritatea fiind proprietăți private’’. Deși ‘’la nivel de comunitate e un nivel foarte mare de neîncredre, proiectul Capitală Culturală Europeană a fost împărțit, iar mai mult de jumătate a fost dat către ong care implementează bidbookul’’. [32]

De aceea în acest proces de regenerare prin cultură ‘’rolul sectorului independent din zona culturală este să persevereze, prin mici intervenții să încerce să salveze ce mai poate să fie salvat, comensând deficitul material, prin activități faine pentru comunități’’. [32]

Pretextul capitală culturală 2021 este perfect ‘’ pentru a crea o mișcare, prin intermediul evenimenteleor, o mișcare care să crească, împreună cu ong și antreprenori vor schimba imaginea’’. Dacă etapa din 2018 a constat în activarea fostului port al orașului Timișoara prin crearea unei producții personalizate folosind povestea orașului, “Bega! 2019 va fi orientată spre activarea zonelor dens populate, prin spectacole de tip pop-up ce au drept conținut artistic instalații interactive amplasate în mai multe cartiere non-istorice de pe lângă Canalul Bega, anunță Asociația Timișoara 2021. Instalațiile se vor ridica în timpul serii, astfel încât să surprindă locuitorii zonei și să le stârnească interesul de a vizita și celelalte cartiere’’. [32]

‘’Putem regenera malurile prin cultură și cred că este cea mai valoroasă și cea mai la țintă metodă daca este combinată cu investitorii privați, dacă ar fi mai mulți actori implicați pentru a face o strategie mai amplă…începutul este….există mulți oameni implicați…’’ [32]

În ceea ce privește investitorii privați și abordarea acestora, ‘’nu aș da la o parte cartierele noi dar aș fi atentă la ce face parte din patrimoniu, ar trebui să existe un echilibru între ele, să încercăm să ne păstrăm valorile’’. [32]

‘’Uitându-ne la orașe din vest și la multe alte exemple gentrificarea este un factor, este un proces, iar rolul industriilor creative a fost să scoată în evidență locurile importante, dar apoi au venit cei cu putere financiară și au transformat radical locul și nu în sensul pozitiv….nu știu dacă așa ar trebui să fie…evident că sunt argumente pro și contra, rolul nostru este să ne asigurăm că bucățica de clădire pe care noi o cumpărăm o să rămână la fel’’. Astfel de exemple există în multe orașe în care au apărut tot felul de hoteluri si bussines centere dar anumite clădiri au rămas ca o insuliță, altfel.’’ [32]

Se poate spune deci că orice intenție sau propunere de regenerare a malurilor prin cultură presupune colaborarea constantă a instituțiilor publice, a ong-urilor, a investitorilor și a operatorilor culturali dispuși să găsească un numitor comun. În sprijinul acestei idei de colaborare putem apela la experiența TRANS EUROPE HALLES – CULTURAL AND CREATIVE SPACES AND CITIES [35]

fig.11 – Imaginea TRANS EUROPE HALLES

Spațiile și orașele culturale și creative (CCSC) este un proiect de politică cofinanțat de programul "Creative Europe" al Uniunii Europene. Proiectul reunește un consorțiu format din zece organizații conduse de Trans Europe Halles, rețeaua europeană a centrelor culturale neguvernamentale. Prin acest proiect ne propunem să dovedim că creativitatea, arta și cultura pot transforma spațiile și orașele publice. În doi ani și jumătate, începând din noiembrie 2018, vom conecta spațiile culturale și creative cu factorii de decizie locali prin procese participative. Împreună, vom aborda unele dintre cele mai presante provocări urbane. Vom elabora, testa și validiza metode pentru autoritățile locale pentru a implica părțile interesate în co-proiectarea politicilor.

Obiective:

1. Să apropie spațiile culturale și creative și factorii de decizie locali.

2. Ajută la valorificarea mai bună a spațiilor publice pentru regenerarea socială și urbană prin cultură.

3. Împărtășiți cele mai bune practici privind incluziunea socială și relațiile spațiilor culturale și creative cu cartierele lor.

4. Explorați și împărtășiți cele mai bune practici ale spațiilor culturale și creative cu aspecte ale economiei colaborative și modele inovatoare pentru furnizarea serviciilor publice

Ideea este de a aduce lucrătorii din sectoarele culturale și creative împreună cu factorii de decizie locali. Colaborarea între cele două părți va avea un impact pozitiv asupra procesului de elaborare a politicilor. Aceasta va încuraja o politică de orientare socială. Colaborarea se va face în cadrul laboratoarelor urbane.[34]

Timișoara, prin intermediul Ambasada este parte a acestui proiect fiind unul din laboratoarele urbane de studiu.

Urban Labs sunt elementul central al acestui proiect. Acestea adună organizațiile culturale, autoritățile locale, spațiile culturale și creative pentru a explora provocările urbane complexe în colaborare cu alte părți interesate. Împreună, se angajează să dezvolte soluții inovatoare. Șapte organizații sunt responsabile pentru conducerea și organizarea a șapte laboratoare urbane în parteneriat cu un număr de organizații selectate, așa-numitele parteneri Handshake. În total, 37 de organizații din 21 de țări europene fac parte din Laboratoarele Urban. Fiecare laborator Urban este pregătit să inoveze, să reconsidere și să testeze noi abordări pentru o anumită provocare a orașului.[34]

Din punctual de vedere al operatorului local, ‘’ miza proiectului este în zona de schimbări legislative sau mai bine zis elementul cheie în tot proiectul aducerea la masa discuțiilor a celor care pot influența legile (departamentul de urbanism, departamentul de geografie urbană, departamentul de monumente și cultură, stakeholders, etc), pentru că există un foarte mare ‘’gap’’ între cetățeni și instituție.’’

Cu alte cuvinte ceea ce se urmărește prin implementarea acestui program este găsirea unui răspuns la întrebările ‘’ Cum ajutăm instituția să ne ajute? Ce propuneri legislative putem să facem ca lucrurile să se schimbe?’’.

‘’Ce poate să facă comunitatea în direcția asta este să vină cu inițiative, dar pentru a fi luate în seamă, trebuie să conțină elemente de limbaj comun, să înțeleagă, să emaptizeze cu realitatea din instituții. Nu putem face propuneri de genul celor din Suedia care sunt clar orientate către comunitate dacă acestea nu pot fi aplicate la noi.’’

‘’Trebuie să învățăm să vorbim aceeași limbă. Trebuie să colaborăm. Fiecare cetățean activ ar trebui să poată să acționeze dacă identifică o nevoie la el în cartier, sau în jurul lui, dacă identifică un parc în paragină și vrea să facă un eveniment ar trebui să știe ce trebuie să facă, ce poate să facă și să poată să facă, să aibă un cadru legislativ local suficient de bine pregătit.’’ [32]

‘’Trebuie să înțelegem cultura ca un subiect de interes global, trebuie să salvăm partimoniul industrial, iar colaborarea este grea. Avem nevoie de un cadrul legal pentru a ne facilita munca.’’ [32]

Timișoara urban lab este un exemplu bun, tocmai în ideea că experimentează pe nevoile orașului, teme de care să poată beneficia și alte orașe, iar o strategie de regenerare prin cultură poate fi chiar cheia rezolvării multor probleme.

Concluzii/strategie

În urma cercetării toretice, a studiilor de caz și a aplicării concluziilor acestora pe situl studiat și analizat, regenerea malurilor Canalului Bega, este posibilă doar prin implicarea tuturor actorilor implicași, prin comunicare și colaborare, prin folosirea aceluiași limbaj și prin înțelegerea valorii culturii și patrimoniului local și nu în ultimul rând urmărind aceleași principii.

Precum este susținut și în documentul „O șansă pentru orașul tău!” [31] orașele românești, indiferent de mărimea acestora, trebuie să își concentreze eforturile spre reabilitarea zonelor istorice deoarece acestea reprezintă patrimoniul istoric și cultural. Mai mult, îmbunătățirea stării zonelor rezidențiale (cu atenție deosebită asupra cartierelor de blocuri) trebuie întreprinsă concomitent cu recondiționarea spațiilor publice, cum ar fi piețele, parcurile, elementele de mobilier urban, și altele de acest gen. Pentru un rezultat pozitiv, infrastructura urbană trebuie de asemenea modernizată, conform standardelor europene.

Pentru atingerea acestor obiective, abordarea tradițională de planificare urbană trebuie înlocuită cu una integrată care conștientizează importanța mai multor factori și actori pe scena urbană. Sarcina guvernului național este de a se asigura de respectarea acestor obiective prin inițiativele locale și să încurajeze autoritățile locale prin oferirea unui mecanism mai eficient de planificare urbană, din punct de vedere legislativ, precum și fondurile necesare.

fig.12 – Schema Strategiei de regenerare

De aceea strategia de regenerare prin cultură propune următorii pași pentru reactivarea și refuncționalizarea spațiilor cu potențial pe malurile Begăi, urmărind crearea unui traseu cultural :

Păstrarea identității locului

apa și implicit malurile sau waterfrontul sunt partea vie a orașului

Este necesară reconectarea orașului cu apa prin stabilirea de relații atât vizuale cât și fizice, de-a lungul ambelor maluri ale canalului, astfel încât în orice moment dacă se dorește apropierea față de apă, aceasta să fie posibilă.

Generarea de noi trasee de accesibilitate: pietonale, velo și auto pe ambele maluri este absolut necesară pentru a putea parcurge acest treseu din diferite perspective.

promovarea istoriei locului

’Bega’’ povestește – Bega este martorul trasformărilor socio-economice ce au avut loc de-a lungul timpul, iar clădirile industriale abandonate care au ramas sunt dovata importantei apei de altă data. De aceea promovarea istoriei și a culturii locale este esențială pentru păstrarea identității. Realizarea de acțiuni precum ‘’Tur de arhitectură’’ sau ‘’Prin Banat’’ sunt exemple de promovare a valorilor locale.

reutilizarea și refuncționalizarea clădirilor industriale existente

Este esențial să păstrăm fostele clădiri industriale, care au fost recunoscute la nivel național, pentru importanța lor economică la acel moment.

Prin refuncționalizarea și reconversia acestora putem păstra imaginea de altă dată, răspunzând nevoilor de astăzi. Exemple precum Ambasada, Faber, MultipleXity, sunt dovada că acest tip de trasformări pot fi de success.

Crearea unei destinații

Generearea de activități și evenimente, trăite ca o experiență

Pentru a putea promova povestea Begăi, este necesară organizarea de evnimente pe tot parcursul anului, evenimente și acțiuni specifice care să atragă turiști și care să fie recunoscute nu doar pe plan local, ci internațional.

‘’Bega Bulevard’’ sau ‘’ Lumen’’ sunt exemple de evenimente ce ar trebui să aibă loc în mod constant și repetitiv.

reabilitarea și activarea spațiilor publice

Organizarea de activități și evenimente în piațete, parcuri, foste platforme industriale, sunt pretextul ideal pentru animarea spațiilor fară viață, prin implicarea în mod direct a comunității locale și globale.

Evenimentele la scară mică precum ‘’Piața plantelor libere’’ sunt care implică socializarea, schimbul liber și colaborarea.

crearea de facilități și servicii

Pentru a putea organiza orice tip de acțiune sau eveniment este necesară crearea de faciltăți și servicii de-a lungul malurilor. În prezent acestea există preponderent în zona centrală prin intermediul investițiilor private, serviciile publice fiind aproape inexistente.

De asemenea este necesară îmbunătățirea semnalisticii și a iluminatului care să ofere siguranță și comfort.

îmbunătățirea accesibilității pietonale, velo, auto și pe apă

În prezent malurile Begăi nu sunt accesibile în totalitate, ele prezintă zone în care circulația nu este posibilă, acestea fiind proprietăți private.

Design urban unitar

generarea de trasee culturale și de recreere bordate de spații publice de calitate

Creearea unei legături între punctele cheie, repere ale orașului urmărind același tip de limbaj și semnalistică va conduce la generarea unui traseu ușor de identificat și de parcurs.

utilizarea aceluiași limbaj de-a lungul malurilor – semnalistică, mobilier, iluminat, etc.

Acest lucru poate fi posibil prin dezvoltarea de alei continue lipsite de bariere de-a lungul ambelor maluri, realizarea de noi treceri și căi de acces (poduri și pasarele) și de spații dedicate pentru grupuri țintă.

Deși în anul 2009 a fost elaborat un plan urbanistic zonal al Canalului Bega, care a identificat o serie de disfuncționalități și a elaborat o propunere de regenerare, în mare parte aceste soluții au fost abordate secvențial și au îmbunătățit doar anumite sectoare ale malurilor (zona Iosefin, zona centrală, zona Uzina de apă), fiecare având un limbaj diferit și răspunzând nevoilor locale.

utilizarea spațiului public în regim privat – terase, chioșcuri, magazine

Închirierea spațiilor private, a clădirilor industriale nefolosite și transformarea acestora în funcție de nevoile zonei precum și închirierea spațiilor publice, ale administrației locale în scopul desfășurării de activități și evenimente, reprezintă soluția optimă care generează profit de ambele părți.

Promovarea culturii

crearea de evenimente culturale pe tot parcursul anului

Este necesară promovarea de acțiuni precum ‘’Tur de arhitectură’’ care oferă un set de tururi ghidate în scopul unei mai bune înțelegeri și cunoașteri a arhitecturii și a mediului construit, promovând patrimoniul local.

implicarea comunităților locale și globale în activități comune

Este necesară implicarea cetățenilor în modelarea și utilizarea conștientă și asumată a peisajului urban local.

Organizarea de evenimente mici, la nivel de cartier precum inițiativa BidBook 2021, pentru anul 2019, intervenții pop-up în cartiere dens populate, care să surprindă comunitatea locală.

încurajarea industriilor creative

„Industriile culturale și creative sunt acele industrii care produc și distribuie bunuri și servicii care, atunci când sunt create, sunt considerate ca având o caracteristică, utilizare sau scop specific care materializează sau transmite expresii culturale, independent de valoarea comercială pe care o pot avea.”

Rolul industriilor creative este să ajute oamenii cu talent și idei să și le pună în aplicare și să creeze business-uri și proiecte sustenabile.

Ambasada este exemplul perfect în care o fostă fabrică a fost transformată într-o platformă creativă, cu facilități și servicii pentru oricine vrea să pună în aplicare o nouă idee de bussines sau vrea să se relaxeze într-un mediu cultural-creativ.

Timișoara are nevoie de astfel de platforme creative, iar autoritățile locale ar trebui să încurajeze dezvoltarea acestora prin stablirea de parteneriate.

Gentrificarea

noi dezvoltări urbane cu funcțiuni mixte

Se observă dezvoltarea unor investiții private – zone de locuințe colective și funcțiuni complementare de-a lungul ambelor maluri, ce vor produce schimbări în țesutul existent al cartierelor istorice.

Este esențial ca aceste transformări să nu afecteze comunitatea existentă și să poată asigura locuințe și funcțiuni complementare pentru toate bugetele cu prețuri accesibile.

Isho, este unul din exemplele de dezvoltare mixtă multifuncțională de pe malurile Begăi, unde se dezvoltă o nouă zonă de locuinșe și servicii complementare, cât și un centru de conferințe și un spațiu de co-work de tip hub și o zonă de promenadă pietonală cu restaurante, cafenele, terase și alte spații de socializare și relaxare.

creșterea calității vieții

Îmbunătățirea calității vieții pentru comunitățile existente prin apariția de noi dezvoltări cu funcțuni mixte. Se va observa dezvoltarea cartierelor Iosefin și Fabric, datorită investițiilor private ce vor duce la creșterea nivelului de trai al întregii zone.

Cadrul legal flexibil

crearea unei legislații care să permită oricărui cetățean să contribuie la regenerea urbană, urmărind anumite condiții/criterii impuse prin lege.

Pornind de la aceste principii se dorește o regenerare urbană naturală, ce va crește și se va dezvolta în timp, implicând cetățenii orașului în activități civice și culturale, revitalizând spațiile pierdute sau generând noi locuri pentru activități de recreere și agrement și nu în ultimul rând oferind apei importanța bine meritată de-a lungul timpului.

fig.13 – Strategiei de regenerare

Bibliografie:

[1]. M. Moretti, “Cities on Water and Waterfront Regeneration: A Strategic Challenge for the Future“, conferința Rivers of Change, Polonia, 2008

[2]. Traseul memoriei. Recuperarea și reactivarea spațiilor uitate de-a lungul Canalului Bega în contextul Timișoara CCE 2021

[3]. Peter W. Roberts, Hugh Sykes, “The evolution, definition and purpose of urban regeneration” Urban Regeneration. A handbook. Sage 2000, p. 17-18.

[4]. Report of the World Commission on Environment and Development: Our Common Future

[5]. Grupul Arhitecții Voluntari – Platforma pentru București, REGENERARE URBANĂ, octombrie 2011

[6]. Broșura – Ghid informativ privind Regenerarea Urbană – principii și practici europene.

[7]. I. Hradilová, ”Influence of urban waterfront appearance on public space functions”, September 13, 2012

[8]. Merriam – Webster Dictionary, http://www.merriam-webster.com, ultima accesare:martie 2019

[9]. Cambridge Dictionary, http://dictionary.cambridge.org, ultima accesare: martie 2019

[10]. Waterfronts – open spaces and interfaces of adge invirnments, Seattle OpenSpace, https://depts.washington.edu/open2100/pdf/2_OpenSpaceTypes/Open_Space_Types/waterfront.pdf

[11]. Marta Moretti, ”Valorisation of waterfronts for sustainable development in cities on water”, Venice (Italy), IV project meeting WaRe – Waterfront Regeneration

[12]. Rinio Bruttomesso, ”Waterfront redevelopment. A strategic choice for cities on water”, Venice, Italy, International Waterfront Speakers Luncheon IV, 3 March 2008

[13]. Orianna Giovinazzi, ”Port Cities and Urban Waterfront: Transformations and Opportunities”, Research Studies, Center for Cities on Water, Venice, Vol 3 – SP – March2010

[14]. Oriana Giovinazzi, Sonia Giovinazzi, ”Waterfront planning: a window of opportunities for post-disaster reconstruction”.

[15]. Dora Papatheochari, ”Examination of Best Practices for Waterfront Regeneration”, Department of Planning and Regional Development, University of Thessaly, 2011

[16]. Carr, Francis, Rivlin și Stone, 1993, p. 344

[17]. Choay, Françoise – Espacements, Milan, Skira, 2003, p. 42-43

[18]. https://ro.wikipedia.org/wiki/Gentrificare

[19]. http://www.worldbank.org/ro/news/press-release/2016/07/13/How-eight-cities-succeeded-in-rejuvenating-their-urban-land

[20]. https://en.wikipedia.org/wiki/Top-down_and_bottom-up_design

[21]. Bianchini, ”Culture, conflict and cities: issues and prospects for the 1990’s”

[22]. Evans, ”Cultural planning: an Urban Renaissance?”

[23]. Melanie K.Smith – ”Towards a cultural planning approach to regeneration”

[24]. Sharon Zukin –‘’Gentrificare: cultură și capital în mediul urban” 1987.

[25]. Evans 2004. Cultural industry quarters: From pre-industrial to post-industrial production. In David Bell and Mark Jayne, eds., City of quarters: Urban villages in the contemporary city. Aldershot, Hants, England; Burlington, VT: Ashgate.

[26]. www.enciclopediaromaniei.ro

[27]. Wikipedia, https://ro.wikipedia.org

[28]. Jurnalul oficial al Uniunii Europene, http://eur-lex.europa.eu/legalcontent/

[29]. ”Capitalele europene ale culturii (CEAC) 2020-2033 – Orientări pentru autoevaluarea de către orașe a rezultatelor în ceea ce privește acțiunea CEAC”

[30]. Bidbook Timisoara 2021-Capitala Europeana a Culturii

[31]. opiniatimisoarei.ro, Norbert Tako

[32]. Interviuri/discutii cu operatori culturali la centrul cultural Ambasada

[33]. http://www.plai.ro/ambasada/

[34]. https://prinbanat.ro/

[35]. http://basca.tm.ro/

[34]. http://www.creativespacesandcities.com/

Ilustratii

fig.1 – Schema de lucru

fig.2 – Imaginea malurilor Canalului Bega

fig.3 – Schema dezvoltarii durabile

fig. 4 – Imaginea fostelor situri industrial

fig. 5 – Tipologii de waterfront

fig.6 – Exemple de waterfront

fig.7 – Schema regenerarii urbane prin cultura

fig.8 – Imaginea Canalului Bega in trecut

fig.9 – Unealta de studiu – rezultat Lucrare de licenta ’’Traseul memoriei’’- Recuperarea si reactivarea spatiilor uitate de-a lubgul canalului Bega in contextul Timisoara CCE2021 – an2017

fig.10 – Layere de analiză

fig.11 – Imaginea TRANS EUROPE HALLES

fig.12 – Schema Strategiei de regenerare

fig.13 – Strategiei de regenerare

Tabele

tabel 1 -Comparație teorii despre potentialul unui waterfront

tabel 2 – Comparatie a oraselor care au aplicat strategii de regenerarea waterfronturilor

tabel 3 – Comparație principii pentru un bun spatiu public

tabel 4 – Comparatie a oraselor care au aplicat strategii de regenerarea spatiului public

tabel 5 -Comparație teorii si principii despre gentrificare

tabel 6 – Comparatie a oraselor care au aplicat strategii de gentrificare conform raportului elaborate de Banca

Mondială și Facilitatea de Consultanță pentru Infrastructură Publică-Privată (PPIAF)

tabel 7 – Comparatie a oraselor care au aplicat strategii Top down/Buttom up

tabel 8 – Argumente privind formarea unui cluster cultural – Evans 2004

tabel 9 – Obiectivele Capitalei Culturale Europene

tabel 10 – Analiza SWOT