2. MADACH IMRE ȘI UNIVERSUL TRAGEDIEI OMULUI 3. REZUMATUL OPEREI ORIGINALE 4. CONCEPȚIE REGIZORALĂ 5. DE LA SCHIȚA DE IDEE LA SPAȚIUL POETIC 6…. [306207]

CAPITOLE

1. ARGUMENT

2. MADACH IMRE ȘI UNIVERSUL TRAGEDIEI OMULUI

3. REZUMATUL OPEREI ORIGINALE

4. CONCEPȚIE REGIZORALĂ

5. DE LA SCHIȚA DE IDEE LA SPAȚIUL POETIC

6. REÎNTOARCEREA LA PARADISUL PIERDUT

7. CROMATICA ȘI MATERIALITATE

9. PROPORȚII ȘI MACHETARE

10. MECANISME ȘI SCENOTEHNICĂ

11. PRODUCȚIE ȘI REALIZAREA DECORULUI

12. OBIECTE DE RECUZITĂ ÎN ORDINEA APARIȚIEI

13. CONSTRUCȚIA ELEMENTELOR DE DECOR (RECUZITĂ)

14. PROCESUL DE DOCUMENTARE

15. TEATRUL RITUALIC

16. GEOMETRIA SACRĂ

17. KEPLER, OAMENI DE ȘTIINȚĂ ȘI GEOMETRIA SACRĂ

18. CONCLUZII

19. BIBLIOGRAFIE

20. ANEXE

1. ARGUMENT

Am ales să fac scenografia spectacolului “Tragedia omului” [anonimizat], [anonimizat], pornind de la mitul biblic al cuplului primordial.

Acest text mi-a atras atenția și m-a [anonimizat].

[anonimizat]: putere, iubire, iertare, urcușuri și coborâșuri.

De la prima lectura mi-a plăcut poemul dramatic scris de Madach Imre deoarece permite o [anonimizat].

Poemul cosmologic este criptat cu o [anonimizat] a datelor geografice.

2. MADACH IMRE ȘI UNIVERSUL TRAGEDIEI OMULUI

În Ungaria anului 1823, [anonimizat], [anonimizat], avocat și politician.

Urmează prima școală la Piarist din Vac (1829), în timpul epidemiei de holeră locuind în Buda (1831). Mai târziu a urmat cursurile Universității din Pesta (1837) și în 1842 devine avocat.

Prin poemul dramatic și cosmologic “Tragedia omului” (Az ember tragediaja), scris în 1861, Madach Imre s-a [anonimizat]. Această lucrare este considerată cea mai importantă operă a scriitorului, remarcându-se prin plasticitatea evocărilor și adâncimea gândirii filozofice.

Imre Madach se stinge în 1864 la Alsosztregova.

Putem încadra “Tragedia omului” în genul „poeme d’humanite”, lucrarea fiind scrisă într-o epocă zbuciumată a anilor '50 și '60 [anonimizat], ulterior înfrângerii Revoluției de la 1848, [anonimizat] 1867. [anonimizat], pesimism și optimism.

[anonimizat], să facă o [anonimizat]-[anonimizat].

Ca o dovadă a [anonimizat]. Filmul “Buna Vestire” (Angyali üdvözlet) din în 1984 ca și filmul de animație Tragedia omului din 2012 bazându-se pe această piesă.

Lucrarea a fost tradusă în limba română de Octavian Goga.

Personajele sunt inspirate din Biblie și au discuții existențiale despre bine și rău în cinsprezece acte denumite tablouri de autorul maghiar: Tabloul I – [anonimizat] – [anonimizat] – [anonimizat] – [anonimizat] V – [anonimizat] – [anonimizat] – [anonimizat] – [anonimizat] – [anonimizat] X – La Praga, Tabloul XI – La Londra, Tabloul XII – În falanster, Tabloul XIII – În haos, Tabloul XIV – În ținuturi de gheață și Tabloul XV – Afară din paradis.

3. REZUMATUL OPEREI ORIGINALE

Tabloul I: Dumnezeu este în centrul cetei îngerești, aflată în genunchi, iar patru arhangheli sunt la poalele tronului. Corul îngerilor îl slăvește pe Domnul. Lucifer se revoltă, dar Domul nu îl zdrobește, ci îl alungă „să se zbată în noroi”, așa cum spune autorul.

Tabloul II: Se petrece în paradis, personajele sunt primii oameni, Adam și Eva. La îndemnul lui Lucifer mănâncă din pomul cunoașterii și sunt alungați din Rai, pe pământ.

Tabloul III: Adam și Eva sunt într-o colibă de scânduri. Apare Spiritul Pământului care îi atrage atenția lui Lucifer că el „doar tulbură și nu poruncește”.

Tabloul IV: Adam este „faraon tânăr, pe tron”, iar Lucifer este „ministrul lui”. Evei – sclava – îi moare în brațe soțul său, tot sclav și el. Adam o ridică la tronul lui și o face regina. Adam – faraonul tânăr – aude poporul și vrea să dea libertate sclavilor. Lucifer îi zice că mulțimea, e „doar un cal de ham bătut de legea firii”.

Tabloul V: Se petrece în Atena, Eva este soția lui Miltiade (Adam), comandantul oștirii, iar fiul lor este Kimon. Eva aduce jertfa și este tristă pentru că soțul ei e considerat trădător. Lucifer se amuză de această emoție.

Tabloul VI: Se petrece în Roma, la o orgie, iar Apostolul Petru vine ca să îi trezească din păcat.

Tabloul VII: E la Constantinopol, unde Adam e, „Tancred, în plină bărbăție” iar Lucifer e „purtătorul de arme al lui Tancred”.

Tabloul VIII: E la Praga, unde Adam e Kepler, Eva e Barbara, nevasta lui Kepler, iar Lucifer e famulul lui Kepler. Eva – Barbara vrea mai mulți bani de la Adam – Kepler, iar acesta îi cere ajutorul lui Lucifer.

Tabloul IX: Se petrece în „Piața Grève din Paris”, unde stau Lucifer „călău”, Adam „ca Danton” și Eva care nu înțelege „lumea păgână” din Parisul de atunci.

Tabloul X: Adam este din nou Kepler, Lucifer famulul lui, iar Adam, corupt de puterea lui Lucifer, rostește: „întreaga lume să o cuprind”

Tabloul XI: Se desfășoară la Londra unde Adam și Lucifer sunt pe unul din bastioanele Turnului.

Tabloul XII: Se petrece într-un falanster. Adam vorbește cu un savant.

Tabloul XIII: Este în haos unde Adam apare ca un „moșneag, zburând cu Lucifer”. Spiritul Pământului îi vorbește lui Adam despre cât de mică este ființa lui în raport cu Dumnezeu: „Ființa ta, nu-ndură Dumnezeu/De fața lui să te apropii. /Cazi, Căci fulgeră micimea ta”.

Tabloul XIV: Este în ținutul de gheață, în fața unui bordei de eschimoși, unde Adam este un moșneag care coboară de pe deal răzimat de toiag, împreună cu Lucifer. Adam este obosit și vrea să moară.

Tabloul XV: Scena se transformă în regiunea de palmieri din tabloul al treilea. Adam, tânăr, iese din colibă, în timp ce Eva e ațipită înăuntru, iar Lucifer stă la mijloc. Lucifer e înfrânt de bunătatea pe care Dumnezeu o arată față de greșeala lui Adam, iar Domnul spune: „Ridică-te, nu fi înfrânt, Adam, /În mila mea, eu, iarăși te primesc”.

4. CONCEPȚIE REGIZORALĂ

„Tragedia omului este un ritual de inițiere condus de Lucifer. După alungarea din Rai, îngerul decăzut ghidează prima pereche de oameni , Adam și Eva, într-o călătorie prin timp și spațiu, având ca scop final iluminarea celor doi. Astfel, în Egipt Omul învață că abzul puterii provoacă suferință, În Roma-plăcerea fără iubire este precum ciuma, în Bizanț, credința care ucide în numele Domnului este o minciună, În Praga cunoașterea Înaltă folosită doar pentru puterea individuală întunecă mintea, in Haos, moartea poate fi învinsă prin iubire. Tragedia omului prezintă într-adevăr un ciclu al decăderilor, un cimitir al împărățiilor distruse, căci nu întămplător Lucifer dezvăluie doar perioadele de declin a marilor Imperii: în ciuda tuturor atrocităților istoriei, omul deține arma supremă- LIBERTATEA- de a schimba, de a căuta, de a ALEGE.” Diana Mititelu

5. DE LA SCHIȚA DE IDEE LA SPAȚIUL POETIC

Pentru a înțelege atmosfera, cronologia și evenimentele din „Tragedia omului” scrisă de Madach Imre am schițat o serie de imagini după descrierea fiecărui tablou din text, astfel am surprins atmosfera și elementele esențiale din fiecare lume, stabilind o entitate a fiecărui spațiu descris în poemul dramatic. Anexa 1

Am stabilit atmosfera de început a spațiului și evenimentul cel mai important din acel cadru. La sfatul regizorului, prin acest proces, mi-am stabilit în minte cronologia acțiunii din text prin imaginile importante ale fiecărui tablou prezentat. Fiind un text amplu, atât ca întindere cât și că simbolistica dar și ca istorie, era nevoie de această serie de imagini, pentru a pune în evidență elementele esențiale și starea fiecărui tablou. Anexa 2

Prin cercetări și intuiție am găsit un spațiu poetic, un spațiu la nivel de schița de idee. Am pornit de la „celula mama”, hexagonul.

Această idee a pornit de la premiza că în Paradis Adam și Eva erau în hexagon, în celula primordială, ca după izgonire ei să fie încercuiți de un fagure în continuă mișcare, spre căutarea „adevăratei celule”.

Concepusem această idee pe principiul decorului unic mobil, hexagoanele urmând să fie plantate în formă de triunghi, pentru a mă folosi de perspectiva exagerată. Fiecare hexagon urma să se ridice și coboare, creând o multitudine de spații. Anexa 3

Însă aceasta era o idee fără limite, o idee de început, ce avea să conțină esența, nu decorul final. Conceptul nu a putut fi realizat din cauza mijloacelor materiale limitate așa că a urmat procesul de simplificare a spațiului. Am repornit la drum cu șapte schițe de idee diferite care însă se conțineau reciproc prin elemente asemănătoare. Anexa 4

În timpul unei corecturi am realizat, datorită profesorului, că aveam două elemente repetitive în toate schițele, le-am identificat ca fiind triunghiul și cercul, sub diferite forme, erau acolo, desenate chiar de mine printr-o forță revelatoare, o intuitive sau poate doar o coincidență.

Astfel, mi-am dat seama că acestea erau elementele de baza cărora trebuia să le găsesc funcția corespunzătoare în conceptul scenografic.

Personajele, în călătoria prin lumi, învăța o lecție în fiecare viață prin mecanismul Universului.

Am considerat că incursiunea în timp printr-un decor unic mobil poate fi soluția ideală pentru a arăta schimbarea timpului și a spațiului, în contextul în care spațiul real din spectacol se desfășoară pe pământ.

În capitolele din Tragedia omului Adam este plimbat de Lucifer spre a se întâlnii cu Eva în epocii diferite și de a avea revelația lumii respective.

Pe pământ, numit de Madach Imre „Tabloul”, este singurul spațiu real pentru Adam și Eva, căci înainte erau în Paradis iar ulterior călătoresc în mai multe epocii. „Pe pământ” este casa lor după izgonire, este salvarea lor, doar că ei trebuie să călătorească pentru a înțelege acest lucru.

Spectacolul prezintă cuplul primordial pe pământ, imediat după căderea din Eden, ei percep pământul ca opusul spațiului anterior. Prin urmare realitățile pământului sunt rigide, întunecate și lipsite de viață.

Spațiul spectacolului este “Un pământ fertil fără vegetație”.

SPAȚIUL POETIC ESTE UN SPAȚIU SACRU, un altar, o biserică, un loc de cult, o piramidă. Căutarea spațiului poetic a traversat mai multe etape, variații pe același subiect: într-o semisferă, pe un vârf de munte, un traseu ce duce în vârf, un spațiu infinit.

Prin acest decor am vrut să arăt simplitatea și frumusețea sentimentului Edenului pierdut. Mai exact să descriu percepția cuplului primordial asupra pământului, după izgonirea lor din Paradis.

Am căutat să exprim într-un mod plastic, prin analiza, sinteză și epurare, nesfârșitul, infinitul, materializat printr-un punct de perspectiva forțat, prin vârful unui triunghi echilateral.

Tema sferei este prezentă printr-un portal amplasat în mijlocul publicului, pe ultimul rând. Acest obiect este „Poarta Morții”, prin care pășește Lucifer pentru a trece în altă dimensiune.

Cercul, cu simbolistica sa, a fost prezent în compoziție încă de la începutul cercetării, inspirat, și mai târziu materializat printr-o roată ce pune în mișcare pământul.

Triunghiul și roata sunt un mecanism care funcționează împreună, mai exact roata este cea care pune triunghiul în mișcare, acest triunghi, în spațiu, se poate percepe ca o bucată de pământ sau ca o placă tectonica. Roata este cea care pune triunghiul în mișcare, semnificând Divinitatea și Cuvântul ei pe pământ.

Inițial, conceptul scenografic presupunea ridicarea triunghiului treptat, fiecare etapă de ridicare a sa era provocată de o învârtire a rotii din momentul de climax al fiecărei lumi, imaginea de final fiind triunghiul echilateral cu baza pe scenă și cu vârful spre cer. În acest mod, spectatorul putea să vizualizeze, în scena finală, „bariera” ce și-o pune omul prin distorsionarea obiectelor și a realității. În acest fel publicul ar fi putut să perceapă perfecțiunea formei datorită perspectivei, având ca revelație forma perfectă a triunghiul echilateral în scena finală.

Triunghiul echilateral simbolizează omul echilibrat. În viața, triunghiul ne apare sub forma trinității. În toate culturile spirituale creația apare prin mijlocirea a trei aspecte fundamentale, a trei câmpuri de forță: acțiune, reacțiune și neutralitate.

Pentru a învăța fiecare lecție, oamenii greșesc, cad, apoi se ridică mai puternici pentru a învăța următoarea lecție. Consider că există posibilitatea ca lecția să fie mai importantă în funcție de înălțimea căzăturii sau șocul provocat de aceasta.

O lecție apare în toate formele posibile pentru a fi învățată, ea nu vine inițial agresiv ca să lovească, ci ca să trezească. Dacă un om învață o lecție, pe care o înțelege dar nu o respectă, în timp învățătura devine mai dureroasă, mai periculoasă, ca apoi și iluminarea să fie deplină.

Prima schiță de idee era un hexagon, o formă geometrică sacră perfectă. Hexagonul era gândit că un iris mecanic funcțional, ca o diafragmă de obiectiv fotografic, apar ulterior mai multe hexagoane, mai multe la bază, ajungând până la unul singur în vârf, formând un fagure în formă de triunghi. Acest spațiu arată cum Adam și Eva caută celula mama într-un stup. Accesul în fiecare lume se face printr-un hexagon ce se deschide, ei pătrund în celulă, de fiecare dată în speranța că acel portal îi va duce la origini, însă se îndepărtează din ce în ce mai mult.

Etapa următoare de idee era concepută din prisme de diverse înălțimi cu baza hexagonala, aceste prisme erau rearanjate pentru fiecare scenă pentru a crea mai multe spații cu funcții diferite. Un cadru era o piramidă formată din hexagoane. Am esențializat și am modificat forma piramidei într-un triunghi. Acest triunghi are un traseu în zig zag, scopul spațiului poetic fiind de a conduce personajele în fiecare lume prin incursiunea în timp, pentru a mai urca un nivel, ca în final să se lumineze deplin, reîntorcându-se la Dumnezeu, la glasul interior.

Un alt spațiu arăta ca ca o semisfera de sticlă perforată spre avanscena, cu scopul de a simboliza cum Adam și Eva sunt plimbați prin istorie doar prin sfera lor de percepție.

Stilizând și curățând, am ajuns la un spațiul gol sau epurat de artificii nefolositoare, un triunghi echilateral acoperit de pământ și înconjurat de acesta.

Triunghiul, cu baza spre public și vârful ridicat la 15 grade față de sol, are rolul de a arăta nemărginirea lumii, perspectiva exagerată, metaforic spus, un drum al cărui sfârșit nu este vizibil.

Noțiunea de cerc sau sfera este păstrată și materializată printr-un panou cu un cerc alb în interiorul său. Acest obiect, amplasat în centrul ultimului rând de public, simbolizează ochiul lui Dumnezeu atotvăzător, ceea ce înseamnă că Dumnezeu este cu noi pe pământ, trebuie doar să nu Îi ignorăm semnalele. În același timp acest panou are ca rol, la sfârșitul spectacolului, de poarta a morții, acest obiect de decor având dublu rol.

Am căutat spațiul real din textul original ca să identificăm spațiul poetic pentru acest spectacol. Prin urmare, singurul spațiu din realitatea lui Adam și a Evei este „PE PĂMÂNT”

Scena tabloului III este urmată de Egipt, prin urmare piramida este total justificată și necesară. Pe tot parcursul spectacolului, personajele sunt ierarhizate în funcție de rang, prin amplasarea lor pe triunghi.

Pentru a te înălța trebuie să cazi, pentru a te ridica trebuie să fii jos, pentru a învăța trebuie să persiști, pentru a te lumina trebuie să înțelegi, pentru a câștiga trebuie să riști, pentru a evolua trebuie să vrei să muncești și să te dăruiești total.

În acest spectacol este vorba despre toate lecțiile pe care omul primește într-o viață. Incursiunea în timp este doar pentru Adam, el este conștient de faptul că Lucifer îl poartă dintr-o lume în alta, deoarece chiar Adam îi cere acest lucru lui Lucifer.

Locul acțiunii este același, doar timpul se schimbă, pământul întotdeauna a fost și va fi esența umană, omul a fost făcut din lut.

6. REÎNTOARCEREA LA PARADISUL PIERDUT

Parabola grădinii Eden ne arată cum omul a fost înșelat. I-a fost încălcat un drept primordial, accesul la copacul vieții. Toată istoria după exilul din Eden este o minciună, este o distragere de la adevăratul scop al omului: eliberarea de sub stăpânirea acestui Dumnezeu/diavol și întoarcerea la sursă/la salvare, la pomul nemuririi.

Scena trebuie să fie goală (ante-creatie). Lumea a fost nimicul. Omul în lupta cu Divinitatea.

Oare Dumnezeu e capabil de rău și diavolul de bine. Suntem închiși pe această planetă, tot ce înseamnă istorie, moralitate, religie sunt forme de dominare… orice ar face omul el va fi mereu sub influența a ceva sau a cuiva.

În paradis era în interiorul celulei, în matrice. După exil, ea s-a închis, iar scopul nostru este ne întoarcem la sursa/la celula mama, să devenim una cu ea.

Spațiul este un stup care pornește de la un fagure primordial. Prin repetiție, se construiește acest spațiu infinit care îi îndepărtează de la sursă…

Așa cum Saturn și-a înghițit copiii pentru a nu fi ucis de către el, tot așa Dumnezeu ne-a interzis accesul la pomul vieții pentru a deveni oameni divini, scopul nostru este să-l servim, să fim dependenți de el…

7. CROMATICA ȘI MATERIALITATE

Spațiul este negru, spiritele luciferice sunt vopsite în alb, personajele poartă haine de voal din mătase de culoare albă. Într-un tablou majoritatea personajelor se pătează cu sânge, prin acest lucru personajele vopsite în alb ajung să se murdărească de sânge cinematografic și să se lipească granule de tartan pe ei.

În tabloul final personajele albe intra în scenă, ca un cortegiu funerar, îmbrăcați în mantii roșii sângerii, sparg liniaritatea spectacolului și creează un tablou mistic prin atmosfera creată de muzică și imagine.

Pământ proaspăt plouat acesta este imaginea de pornire pentru găsirea materialului.

Printre variante se numără: pluta expandată mărunțita, zgura, tocătura de lemn, turba, granule de polistiren negru, semințe iar în final am găsit materialul ideal: tartan, cauciuc granulat.

Doream să găsesc tartan de culoarea pământului, însă cea mai convenabilă soluție era tartanul negru, cel care m-a ajutat cromatic și plastic în compoziția scenografică. Tartanul negru reflecta parțial lumina.

Plăcut la atingere, cu o cădere asemănătoare pământului, tartanul oferă impresia pământului ud, fertil, bogat.

Am folosit materialități simple, singurul artificiu este tartanul pentru reuși să arăt o materialitate de bază, pământul.

Celelalte materiale la vedere sunt: docul negru, voalul alb de mătase, costumul lui Lucifer din bumbac și murdărit de cărbune și sânge, mantiile roșii din microfibra, metalul de la obiectele de recuzita, lemnul și sfoară pentru cruce, fierul forjat pentru cheia lui Petru care, patinata, da senzația de aur, panoul îmbrăcat în material negru cu cercul din elastic alb.

Materialități simple, de bază, pentru a menține senzația de natural, normal. Spațiul fiind abstractizat, avem nevoie să găsesc materialități comune ca să aduc publicul mai aproape de ce se întâmplă pe scena, ca să se transpună și să nu se simtă străin.

8. PROPORȚII ȘI MACHETARE

Decorul format din triunghiul echilateral cu latura de 4 m într-un spațiu 10×10 m, plin de pământ și o roată amplasată central, în ultimul rând de spectatori.

Triunghiul isoscel reprezenta o iluzie de perspectivă, un drum fără sfârșit, un ponton. În următoarea etapă urma ca numai vârful triunghiului să se ridice, însă imagine de scorpion în spectacol nu era necesară, astfel încât am renunțat la acesta varianta de decor.

În conceptul rădăcinilor amplasate în zig zag pe triunghi echilateral, rădăciniile sunt tuneluri și spațiu de joc, mă gândeam că rădăcinile să fie volum, butaforie. După procesul de analiză și sinteză, decorul se reduce la un triunghi echilateral de 4 m, a carui vârf se ridică la înălțimea de 2.70 m, acoperit și înconjurat de cauciuc granulat negru și un cerc încastrat într-un panou (un ochi de lumină).

Tartanul, cel mai avantajos material, negru și mat, absoarbe lumina din scenă, are o cădere apropiată cu cea a pământului fertil și proaspăt.

Dacă ideea cu fagurele necesita un buget mare și manevre de scenotehnica costisitoare și complicate, varianta cu triunghiul echilateral a venit ca o soluție salvatoare. Vedeam acest triunghi ca o graniță între pământ și cer, ca un pod ce traversează lumea, ca o cale ce pare nesfârșită și tot așa. Însă mi-am dat seama că forma era în fața mea chiar de la la început, hexagonul este format din șase triunghiuri echilaterale.

9. MECANISME ȘI SCENOTEHNICA

Am cercetat îndelungat și în diferite direcții, căutând cea mai ușoară și accesibilă varianta de a ridica vârful unui triunghi echilateral, o platformă triunghiulară.

Îmi doream că imaginea finală să fie un perete, astfel încât în final să se perceapă triunghiul echilateral.

Printre soluțiile găsite pentru a ridica platforma triunghiulară se numără: cricuri cu pernă de aer pentru mașini off road, stivuitor, pistoane hidraulice, actuatoare electrice.

Triunghiul este construit din 5 module din fier si placi de OSB acoperit cu doc negru, pe care a fost lipit tartan. După documentare, cercetare și discuții am ajuns la concluzia că triunghiul trebuie pus în mișcare de două pistoane liniare electrice. Acestea au avantajul unei construcții robuste, cu comanda electrică simplă, având limitatoare de cursa de urcare și coborâre.

Pistoanele liniare electrice folosite au că principala utilizare poziționarea antenelor parabolice.

Datorita inalțimii mari la care trebuia ridicat varful triunghiului, a trebuit să folosesc cel mai mare model de actuator disponibil, cu o lungime minima de 1100 mm și cu o cursa de ridicare de 900 mm.

Punctele de ridicare le-am stabilit pe o linie orizontala, plasata in dreptul centrului de greutate a triunghiului, pentru a realiza o distribuire uniforma a sarcinii pe cele doua pistoane folosite.

Aceste pistoane sunt formate din: motor electric, reductor cu roți dințate, șurub fără sfârșit și piulița de antrenare.

La capete actuatoarelor exista articulații sferice, menite sa preia sarcina, fara deformarea ansamblului de ridicare.

Sunt alimentate dintr-o sursă de tensiune continua de 48v, comanda de urcare, respectiv de coborâre, realizându-se prin intermediul unei inerfete de automatizare, folosind o telecomanda radio.

10. PRODUCȚIE ȘI REALIZAREA DECORULUI

După stabilirea proporțiilor decorului și aspectului sau am început să mă gândesc cum să îl construiesc pentru ca montarea s-a să fie cât mai ușoară. Mi-am propus să fie din elemente demontabile care să nu necesite un timp îndelungat asamblare.

Materialele din care am construit platforma triunghiulară sunt: profil rectangular din fier 20×40 mm, țeava din fier Ø 40 mm, alte elemente din fier, OSB de 18mm pe care l-am îmbrăcat cu un material textil negru. Pe material am lipit în prealabil, cu prenadez, granule de tartan pe toată suprafața docului. Prin acest proces am reușit să dau senzația că platforma triunghiulară este construită din granule de tartan, oferind imaginea unui deal sau munte acoperit cu pământ.

Am încercat să proiectez platforma triunghiulară după datele stabilite, însă, după multe încercări de modulare a triunghiului echilateral și de gândire a îmbinărilor, am realizat că nu am încă cunoștințe suficiente despre rezistența materialelor, construcție și inginerie pentru a putea proiecta o platformă triunghiulară care urma să fie acționată de două pistoane electrice liniare și să susțină doi oameni la punctul maxim de ridicare.

Prin urmare m-am consultat cu arhitecți și ingineri în dorința de a gasi varianta perfectă pentru construcția acestui element de decor. În cele din urmă doi ingineri au fost dispuși să se implice, să proiecteze și să dea în lucru platforma triunghiulară acționată de pistoane. Ulterior am discutat împreună pe planul tehnic și mi-au explicat motivele pentru care l-au proiectat în cinci traverse modulare, folosind elemente ajutatoare pentru montaj .

Trebuie remarcat faptul că la asamblarea triunghiului realizat din metal nu se folosește nici un șurub, construcția ansamblului realizându-se exclusiv prin sisteme de prindere cu balama.

Pentru ca vârful se se poată ridica la o înălțime a de 2.7 m, sistemul de susținere a bazei triunghiului este realizat dintr-o țeavă Ø 40 mm în lungime de 4 m, pe care se monteaza toate elementele care basculeaza.

Aceasta țeavă are și rolul de sprijin pentru partea fixă a celor două pistoane de ridicare, rigidizarea realizându-se prin intermediul unor cabluri din oțel cu Ø 3 mm.

Când structura metalică a fost gata, am montat împreunata cu ing. Mihai Ungureanu, asistentul și consilierul meu, pistoanele liniare electrice, le-am cablat și conectat la sistemul de alimentare electric și pentru comanda lor folosind un sistem emisie/recepție radio și automatizând astfel decorul.

Apoi am făcut primul test iar visul meu, care se născuse cu multe luni în urma împreună cu regizorul Diana Mititelu, se materializa în sfârșit, prindea viață. Chiar dacă se ridică doar structura și era destul de anost, deja puteam vizualiza imaginea finală.

Ulterior am debitat bucățile de OSB, pentru a acoperii toată suprafața structurii, am montat plăcile de OSB cu șuruburi cu cap teșit și cu piulița tip fluture.

Am acoperit triunghiul cu pânza pe care lipisem tartanul și am capsat pânză pe cele două laturi. Pânza am croit-o cu 40 de cm mai mare, de jur împrejurul triunghiului. În partea din față am lipit pânza de scena cu banda Tessa și am acoperit-o cu tartan.

La construirea flancurilor am lucrat cu atelierele UNATC. Acestea au fost construite din bară rectangulară cu secțiune pătrată de 15mm, apoi am prins fâșii de placaj pe perimetrul acestora ca să pot capsa docul pe marginea interioară a panourilor. Șpraițul l-am construit din acelasi material, având înălțimea de 2.70 m, cu talpa de 50 cm, prins cu 3 balamale pe una din laturile panoului.

Panoul situat în public l-am construit din OSB, având dimensiuni relativ mari 2.10X2.10. L-am proiectat și construit din două bucăți, pliabile, pentru ca transportul să fie mai ușor. În acest panou am perforat un cerc cu diametrul de 1.80m iar îmbinarea am făcut-o pe centrul panoului prin două balamale. În cercul de 1.80 am urmărit principiul de „String Art” pentru a umple cercul perforat într-o manieră estetică și pentru a crea un spațiu plin prin care se poate trece. Am simplificat principiul de „String Art” deoarece am folosit elastic cu lățime de 4 cm și nu ață, astfel trasele necesare pentru a umple spațiul au fost mai puține și în același timp lasă posibilitatea de a trece prin el. Luminat din spate, creează un efect se soare sau raze suprapuse.

11. OBIECTE DE RECUZITA ÎN ORDINEA APARIȚIEI

În tabloul din Roma patru personaje apar cu un așternut alb în dinți din spatele triunghiului, îl așează pe pământ în fata triunghiului. Îi urmează doua „spirite” cu două tăvi patinate cu tartan, pe cea ovală sunt așezate șapte cupe de vin din alamă argintata dintre care una este puțin mai mare. Pe tava rotundă este un morman de struguri negrii. Amândouă tăvile sunt așezate în fața lui Lucifer care privește dezmățul și se înfrupta din struguri și vin.

În același tablou descoperim că în cupe nu este vin ci sânge și că sub struguri se afla un craniu uman cu o monedă de aur în gură. Aceasta „bogăție” este contaminată cu ciumă.

Apare Apostolul Petru cu cheia „Porților Raiului” supradimensionata. Aceasta este de dimensiunea unui toiag și este patinată cu auriu. Aceasta cheie are ca ornament un trifoi cu patru foi, care poate fi interpretat ca o cruce bizantină, cu toate laturile egale și se încadrează în geometria sacră prin suprapunerile simetrice a formelor geometrice.

Adam, ajutat de spirite, trage de sfori pentru a ridica o cruce din lemn masiv, cu înălțime de 3 m și lățime de 1.75 m

Bizanț. Heblu. Acțiune în scena, alergături, zgomot, agitație.

Cinci personaje, ce reprezintă cruciați, încătușați la mâini, apar în scenă tânguindu-se cu versuri din Psalmi. Apare patriarhul, în mână cu o cădelniță argintata, și cu alaiul sau format din doi călugări, care duc doua sfeșnice negre, cu sclipiri argintate. Fiecare sfeșnic are o înălțime de 1.10 m. Cruciații se îndreaptă spre cruce și, în dreptul ei, este reprezentată arderea pe rug. În lateralele crucii se găsesc cele două sfeșnice cu lumânări (electrice, în cazul în care nu a fost posibil folosirea focul deschis).

În secvența următoare, cu ajutorul spiritelor, se alcătuiesc, cu surse luminoase cu led alb, reprezentări a diferitelor constelații din coșmarul Împăratului Rudolf.

În Praga, în lumea astrologului, al alchimistului, în textul original Adam este Kepler. Lucifer apare cu o sferă luminoasă încadrată în două inele ce amintește de un giroscop sau de pământ cu axul sau de rotatie și cu un teanc de manuscrise cu scrisuri și simboluri. Aruncă foile în sus și apare, prin foile care se împrăștie peste tot, pentru prima oară în cromatica spațiului, culoarea ocru.

Tot în această lume Eva, ca soție a geniului care lucrează zi și noapte pentru a avea tot ce își dorește, intra în scena cu un evantai din pene negre. Aceste pene prevestesc pericolul și moartea.

12.CONSTRUCȚIA ELEMENTELOR DE DECOR (RECUZITĂ)

Crucea a fost realizată din grindă de lemn de brad, prin îmbinare de încheietura în formă de T, din jumătăți de grosime de lemn.

Îmbinările de încheietura au o rezistență foarte mare, îmbinarea este executată prin alipirea a două piese de lemn, în cazul acesta doua grinzi de 10 cm grosime. Din grosimea fiecăreia am tăiat câte 5 cm in adâncime și astfel am făcut îmbinarea. Ulterior îmbinarea este prinsă cu funie, având un număr mare de noduri și înfășurări. În acest fel nu a fost necesară prinderea elementelor cu clei, aracet sau cuie de lemn deoarece prin legarea funiei se realizează fixarea îmbinării.

Procesul de asamblare și de dezasamblare a elementului de decor este rapid și simplu. Crucea este fixată de podea printr-un suport de fier, fixat la rândul său de scenă printr-un sistem cu balamale. Acestea sunt prinse cu șase șuruburi pentru lemn în podea. Crucea este ridicată cu ajutorul funiei, prin fixarea balamaleleor de sol ea nu își modifica poziția și nu nu se deplaseaza. Ulterior este asigurată cu câte două greutăți pe lateralele suportului, iar în spate cu un sistem de cep cu o bară rectangulară din piciorul crucii.

Pentru a îmbunătății estetica, am reinterpretat crucea și am alungit cele trei capete prin adăugarea, la grosimea inițială de 10 cm, a încă 10 cm în lateralul fiecărui braț. De la grosimea de 30 de cm de la extremitatea brațelor, am coborât pe lungimea axului printr-un arc de cerc până când am ajuns la grosimea de 10 cm. Prin aceasta modificarea a obiectului am vrut să fac o trimitere la crucea templierilor.

Pentru cătușele metalice, obiectele găsite prin magazinele de hobby erau butaforii care nu imitau în felul în care îmi doream acest obiect. Acestea trebuiau să aibă o greutate considerabilă pentru a crea veridicitate. Prin urmare a fost nevoie să fiu creativă cu lucruri simple și la îndemână.

În magazinul de feronerie am găsit tot ce aveam nevoie, lanț din zale metalice, colier metalic pentru conducte, șuruburi cu piuliță. Cu ajutorul atelierul de metal am asamblat elementele pentru a crea cătușele. Ulterior am aplicat în interiorul colierelor burete cu adeziv, pentru a apăra actorii de accidente, iar mecanismul de închidere l-am ales pe cel prin magneți, pentru a micșora timpul de închidere al obiectului.

Pentru tabloul din Praga îmi doream să includ un obiect care să facă trimitere directă la alchimie, la acea lume fără foarte multe cunoștințe despre univers, îmi doream un glob pământesc stilizat, o reinterpretare după un giroscop. Într-o zi dorința mi s-a îndeplinit, actriță Maria-Veronica Vârlan a adus o lampă din fier forjat care semăna cu un giroscop. Regizorul mi-a zis că vrea să îl folosească, iar eu m-am ocupat să includ în lampă o sursă de lumină, alimentată cu baterii.

Am achiziționat un set de lumânări electrice cu LED multicolor, acționate cu telecomanda, pentru a-mi permite comanda lor de la distanță, am desfăcut o lumânare electrică, i-am scos sistemul electric și am fixat-o în interior în interiorul sferei de sticlă din lampa în formă de giroscop. Astfel am avut posibilitatea să alegem culoarea dorită din sferă. Acest sistem ne permitea să alegem o secvență de pâlpâie, prin acest lucru am creat o senzație de viață în interiorul sferei.

Pentru siguranța actorilor în utilizarea decorului pentru scena finală, în care triunghiul se ridică, am construit două trepte, plasate perpendicular pe liniile ce formeaza vârfului triunghiului. Adam și Eva stau în picioare aproape de vârful triunghiului. Pentru a îi ajută să își mențină echilibrul am construit aceste trepte din tocuri de cauciuc folosite la confecționarea de pantofilor. Le-am fixat cu șuruburi pentru lemn de platforma triunghiulară montată și acoperită cu pânza cu tartan. Peste aceste dale am pus un dreptunghi de burete, un rulou de vatelina, iar apoi am prins toate elementele cu pânză neagră capsată.

Am descoperit, la ultima montare de decor, că pot să mușamalizez aceste „cărămizi” negre cu material acoperit cu tartan, astfel ele încep să se estompeze, pierzându-și conturul și înglobându-se în triunghi.

13.OCHIUL DE LUMINĂ/LUMEA CELOR NEVĂZUTE/PORTALUL MORȚII

Obiectul s-a materializat în panoul perforat și cu fâșii de elastic. A fost nevoie de foartă multă răbdare și calm pentru a ajunge ca acest obiect să fie în concordanță cu direcția artistică de scenă.

Inițial, acest panou s-a născut dintr-un obiect de design pe care l-am proiectat în timp ce eram cu gândul la căutarea spațiului poetic din “Tragedia omului”. Mi-am propus să fac un logo cu ce îmi inspira mie acest spectacol, creionat de Diana Mititelu. Fiind în impas, mi-am lăsat mintea liberă și am desenat un triunghi suprapus peste un cerc. Inspirația mi-a dictat această formă, nu o mai văzusem până atunci în desene sau fotografii. Voiam să pun în evidență suprapunerile și intersecțiile dintre bine și rău, dintre Dumnezeu și diavol. Pe atunci mă gândeam la cerc ca la o perfecțiune, o creație, Divinitate, iar triunghiul ca partea întunecată a lumii. Apoi am realizat că ele pot fi interpretate și viceversa. Triunghiul ca trinitate și cercul ca șarpele care își mănâncă coada.

Am făcut o schiță digitală cu acest obiect, triunghiul suprapus peste cerc și am poziționat-o pe culoarul central din public pe ultimul rând. În schia arata inedit, însă ulterior am realizat că este greșit din punct de vedere simbolistic să repet triunghiul de pe scenă în afara spațiului de joc, deoarece sunt două instante diferite, viața pe pământ este construită pe scenă, culoarul este drumul spre moarte, iar obiectul din capătul scărilor este portalul spre cealaltă lume.

Prin urmare am ajuns la concluzia că acest obiect trebuie să conțină cercul. Știam că nu trebuie să renunț la acest obiect, oricât de greu îmi era să îi găsesc forma și plasticitatea, deoarece el mă ajutase să găsesc întregul spațiu, el îmi revelase scenografia spectacolului, chiar dacă avusesem semnale de la hexagon și din alte direcții, acest simbol îmi arată cele două forme primordiale ale decorului.

Din acest punct a urmat o serie de construcții la scara 1:1 pentru a experimenta direct în sala de spectacol, decorul era gata, doar acest obiect nu mă lăsa să să îmi definitivez decorul.

Aveam nenumărate idei, însă trebuia să găsesc o soluție care să tindă spre zero din punct de vedre al bugetului. Am făcut inițial o roată din două cercuri concentrice de diametre diferite, le-am unit cu tije apoi am îmbrăcat structura în banda gipsată și am obținut un trunchi de con cu diametru interior de 1.20 m. Am fixat acest obiect pe un stativ de boxa, tot cu ajutorul unui ax metalic, iar pe piciorul trepiedului am construit un mecanism cu LED cu un motoraș și o oglindă plasara sub un unghi de 45 de grade. Oglinda se învârtea și reflecta lumina pe peretele interior al trunchiului de con, am camuflat mecanismul și bara trepiedului cu o pupilă de șarpe care, conform studiilor, această formă de lentilă convexă este forma primordială a universului. Această instalație seamănă foarte bine cu reprezentarea ochiului lui Horus.

Am renunțat la acest obiect pentru că nu funcționa regizoral în spectacol. Înainte să pornesc iar de la zero am încercat să modific această instalație ca să funcționeze și am vrut să o transform într-un cerc ce era luminat cu banda de LED și doar radia lumină. Această variantă era în sine și complet inutilă pentru spectacol. În situație de criză am ajuns să împrumut de la recuzita un ventilator, să îi dau paletele jos și să montez pe axul motorului un cerc cu diametru de 1.20 din hârtie pe o inel de lemn. Din cauză că nu am calculat corect centrul cercului, în momentul în care am pornit ventilatorul, forța motorului era prea mică și nu reușea să se rotească, inelul avea nevoie de un impuls pentru a se învârti, efectul nu era cel dorit. Am descoperit ca acest mecanism nu crea o imagine specială, ci mai mult un sunet.

Ulterior am descoperit „Strâng Art” în cercetarea pe internet și mi-am zis că trebuie să reinterpretez acest procedeu.

Acest procedeu de „Artă a sforilor” se execută prin stabilirea unui număr de ținte bătute pe circumferința cercului, la distanțe egale, apoi se traversează, diametral și pe coarda cercului, cu materialul de la un punct la altul. Dacă se folosesc mai multe culori se pot evidenția suprapunerile, iar dacă este folosită o singură culoare se poate percepe adâncimea și textura desenului.

Folosind o fâșie de elastic cu lățimea de 40mm, am obținut o imagine a unui cerc, cu raze luminoase.

14.PROCESUL DE DOCUMENTARE

Am identificat trimiterile istorice din contextul fiecărui tablou, am analizat și descoperit motivul pentru care scriitorul își plasează personajele în acele momente istorice.

Din analiza acestora am identificat 5 caracteristici care sunt dezvoltate secvențial în desfășurarea acțiunii: PUTEREA, PLĂCEREA, CREDINȚA, MOARTEA, IUBIREA.

Regizorul a adaptat textul, a selectat și recombinat tablourile astfel încât fiecare caracteristică sa se regăsească într-o epocă distinctă:

Egipt – Puterea

Roma – Plăcerea

Bizanț – Credință

Praga – Moarte

Pământ – Iubirea

Împreună cu regizorul Diana Mititelu, în procesul de documentare și identificare a importanței fiecărui tablou, am atribuit acestora patru categorii: culori, stări, cuvinte cheie, grădini.

Tabloul I – În cer, Tabloul ÎI – În paradis, Tabloul III – Afară din paradis, Tabloul IV – În Egipt, Tabloul V – În Atena, Tabloul VI – În Roma, Tabloul VII – În Bizanț, Tabloul VIII – La Praga, Tabloul IX – La Paris, Tabloul X – La Praga, Tabloul XI – La Londra, Tabloul XII – În falanster, Tabloul XIII – În haos, Tabloul XIV – În ținuturi de gheață și Tabloul XV – Afară din paradis.

15.TEATRUL RITUAL

Consider că spectacolul “Tragedia omului” după Madach Imre este un spectacol de teatru ritual deoarece este adaptarea unui mit sau a unei povestiri arhetipale cu intenția de a vindeca, pentru a trata o experiență dificilă care s-a întâmplat sau urmează să se întâmple. Acest spectacol reface energiile epuizate, face ca tranziția să fie mai ușoară. Oricine participa într-un teatru ritualic nu are nevoie de abilități, cunoștințe sau talente speciale, ci de o inimă deschisă și de dorința de a permite călătoriei să se înșiruie.

Teatrul ritual este una dintre cele mai vechi forme de vindecare, care este și astăzi practica în triburi. Oamenii din cele mai vechi timpuri s-au vindecat și au explorat ceea ce nu puteau explica sau înțelege despre lume printr-un ritual dramatic. Acestea au au fost începuturile teatrului ritualic. Mai târziu, grecii antici au amănunțit aceste lucruri în ritualuri dionisiace, care ulterior au evoluat în teatru, deoarece grecii au observat că este necesar și sănătos pentru bunăstarea societății lor ca emoțiile să fie eliberate. Teatrul s-a dezvoltat considerabil din acest punct de plecare și s-a asociat cu distracția. Acum, în general, teatrul nu contribuie la vindecarea și schimbarea noastră, acesta este motivul pentru care teatrul ritual este și mai important în viața noastră contemporană. Omul din zilele noastre nu mai crede nimic invizibil, este ghidat de bani și tehnologie, de dovezi și statistici, fără să mă creadă în mister și să îi atribuie acestuia adevărată valoare. Omul contemporan a uitat să se ghideze după lucrurile nevăzute, să își asculte inima și intuiția și să se ghideze după acestea, busola sa este tehnologia, ceea ce îi dictează massmedia prin intermediul manipulării societății. Dacă oamenii s-ar privi cu inimă deschisă ar putea să filtreze emoțiile prin mintea lor, să se ghideze după adevărul universal, acela că inima are o singură „zeița” și aceea este iubirea. Motivul pentru care teatrul ritual este mai important și relevant în viața cotidiană este acela de a îl readuce pe om la esența, la celula mama, la momentul zero, la prima clipă a existenței.

„Cu multă perspicacitate, Brecht observa că la un moment dat că, într-adevăr, teatrul și-a început existenta ca ritual, dar a devenit teatru datorită faptului că a încetat să mai fie ritual” pg 161 pr 3 Teatru și ritual scrieri esențiale Jerzy Grotowski

„Esența este oare fundalul ascuns al memoriei?” pg 354 pr 1

16.GEOMETRIA SACRĂ

Geometria sacră atribuie semnificații simbolice și sacre anumitor forme și proporții geometrice. Este asociată cu convingerea că un zeu este geometrul lumii. Geometria utilizată în proiectarea și construcția structurilor religioase, cum ar fi biserici, temple, moschei, monumente religioase sau altare, a fost considerată sacră.

Prin aceste prisme am căutat să alcătuiesc decorul și conceptul scenografic al „Tragediei omului”, prin alcătuirea de forme geometrice simple ce sacralizează spațiul. Pentru mine acest proces de construcție a scenografiei a fost căutare în sinea mea, un proces de maturizare și un proces prin care am mi-am lăsat spiritul liber spre întoarcerea la esența lumii.

„Intuiția și imaginația, alături de voința de a efectua un antrenament susținut, sunt chei ale mobilizării propriilor resurse de vindecare, ca și de învățare, de dezvoltare și de perfecționare a anumitor însușiri.” În căutarea sensului pierdut vol ÎI Creierul și nouă spiritualitate pag 236 pr 2

Proporțiile, raporturile și figurile geometrice au fost des utilizate în vechile desene egiptene, indiene, grecești și romane. Catedralele europene medievale au încorporat și o geometrie simbolică. Templele construite de comunitățile indiene și himalaiene de cele mai multe ori au fost proiectate după schemele mandalei și yantrei.

Mandala este un simbol spiritual și ritualic în hinduism și budism, reprezintă universul. În zilele noastre mandala a devenit un termen generic pentru orice diagramă sau model geometric, reprezintă cosmosul metafizic sau simbolic, mandala este microcosmosul universului. Forma de bază a mandalelor este un pătrat cu patru porți care conține un cerc cu un punct central. În mai multe tradiții spirituale mandala poate fi folosită de practicanți și adepți, ca instrument de îndrumare pentru stabilirea spațiului sacru și ca ajutor pentru meditație și inducerea în transă.

“Mandala este un cuvânt compus din doi termeni, manda și la. În sanscrită manda înseamnă cerc, dar și sferă, iar la are sensul de conținător.” Octavian Simu (2013). Mandala, geometrie și artă sacră. București: Editura Herald. p. 7

Yantra este o compoziție geometrică de două sau trei dimensiuni utilizată în diferite ritualuri budiste. Yantra este considerată adăpostul divinității, fiecare yantra este unică și numește Dumnezeirea în prezența practicantului prin elaborarea unor modele geometrice simbolice de anvergură.

„Mantrele, șirurile sanscrite înscrise pe yantre, sunt în esență forme de gândire reprezentând divinități sau puteri cosmice, care exercită influența lor prin intermediul vibrațiilor sonore” Khanna, Madhu (2003). Yantra: The Tantric Symbol of Cosmic Unity, page 21. Inner Traditions. ISBN 0-89281-132-3 & ISBN 978-0-89281-132-8

Tantra înseamnă țesătură, urzeala și este un procedeu de evoluție și cunoaștere spirituală. Înseamnă mărirea și înțelegerea continuă a conștiinței, acest lucru se întâmplă după realizarea conștiinței de sine, după iluminare.

Revin la principiile geometriei sacre, care ghidează inclusiv proporțiile corpului uman și ale arhitecturii antice, exemplificate în în desenul Omului Vitruvian de Leonardo da Vinci.

Desenul a fost compus după scrierile arhitectului roman Vitruvius, roman liber, arhitect și proiectant de arme. Acesta a cercetat proporțiile și raporturile dintre natura și om și legătura acestora universală.

Geometria sacră se găsește în tot ce ne înconjoară, deoarece punctul ei de plecare este chiar un punct, apoi un cerc, încă un cerc, din acestea rezultând intersecția a două cercuri rezultând o formă convexă, două arcuri de cerc simetrice.

“Vesica piscis” este un tip de lentilă, o formă matematică formată prin intersecția a două cercuri cu aceeași rază, intersectându-se astfel încât centrul fiecărui disc se afla pe circumferinta celuilalt. În limba latină “vesica piscis” înseamnă “Vezica unui pește”, reflectă asemănarea formei vezicii majorității peștilor. În limba italiană, numele formei este “mandoria”, adică migdala.

Această figură apare în prima poziție a elementelor lui Euclid, acesta constituie primul pas în construirea unui triunghi echilateral folosind o busolă și un echer. Triunghiul are ca vârfuri cele două centre de disc și unul din cele două colțuri ascuțite ale “Vesica piscis”

Se intersectează cercuri, șapte cercuri cu o simetrie înșesita reprezentând Sămânța Vieții (formă de bază a Florii vieții). Conform unor mituri Sămânța Vieții simbolizează cele șapte zile ale creației. Oul vieții este alcătuit tot din șapte cercuri dar fără intersecția acestora, este o formă tridimensională, iar centri uniți formează un cub. Cercetătorii au descoperit că ovulul se fecundează pe aceleași forme ca acest simbol al geometriei sacre.

Fructul vieții asamblat din 13 cercuri reprezintă universul, este la baza formării oricărui atom, structuri moleculare. Conține fundamentul geometric pentru trasarea Cubului Metatron, ce scoate la iveală solidele platonice. Solide platonice sunt: cubul – hexaedrul regulat, tetraedrul regulat cu patru fete de triunghiuri echilaterale, octaedrul regulat care are opt fete de triunghiuri echilaterale, icosaedrul regulat cu douăzeci de fete de triunghiuri echilaterale, dodecaedru regulat cu doisprezece fete de pentagoane regulate,.

Platon a demonstrat armonia Universului prin cinci elemente vitale: Apă, Pământul, Focul, Aerul și Universul, unind fiecare element cu un „poliedru regulat inscriptibil în câte o sferă”.

„Combinarea celor cinci corpuri regulate a creat știința numită alchimie.”

„Platon explica în cartea sa „Timaeus" ca cele cinci solide platonice sunt formele care stau la baza materiei și că aceste importante cunoștințe vin din Atlantida. Tot atlanții sunt cei care ne-au transmis cunoștințele de astrologie.”

Floarea vieții este alcătuită din 19 cercuri complete și 36 de arcuri cuprinse într-un cerc, are un model hexagonal în care centru fiecărui cerc este amplasat pe intersecția circumferințelor altor șase cercuri înconjurătoare, de același diametru.

Floarea vieții dictează inclusiv legile muzici, deoarece distanțele dintre tonuri și semitonuri sunt poziționate la intervalele din această schemă.

Energia feminina este reprezentată prin cercuri, yin, liniile reprezintă energia masculină yang. Trasând o linie în dreptul fiecărui cerc se obține Cubul Metatron, unul dintre cele mai importante sisteme informaționale din univers. Cubul Metatron conține cinci forme geometrice, matematic numite ca cele cinci solide platonice, ele sunt în geometria simplă și în geometria sacră.

Cubul lui Metatron este compus din treisprezece cercuri egal repartizate într-un șablon hexagonal cu linii în centrul fiecărui cerc, legate și întretăiate cu un cerc. Cele doisprezece cercuri înconjurate de al treisprezecelea îl reprezintă pe Iisus înconjurat de cei 12 apostoli, cele 12 zodii care gravitează în jurul Soarelui.

În acest cub se încadrează cele cinci poligoane platonice, numite după filozoful grec Platon.

Cubul lui Metatron generează o vibrație benefică fiind printre primele forme benefice.

Aceste linii crează planuri tridimensionale pentru figuri geometrice precum tetraedrul sau cubul.

În greacă cuvântul Metatron este compus din meta și tron, meta înseamnă dincolo, iar tron matrice.

Metatron „cel Tânăr” este supranumit Zohar, prezentat ca un înger al cerului, el este îngerul care, după exodul din Egipt, a cârmuit poporul lui Israel prin deșert. Cubul lui Metatron compune un câmp de vibrație, de protecție în jurul purtătorului.

Șirul lui Fibonacci sau spirală lui Fibonacci este conectată prin numerele sale cu geometria sacră a Cubului Metatron. Prin conectarea numerelor din șirul Fibonacci reiese Pecetea lui Solomon. Toate simbolurile se conectează prin prisma geometriei sacre și al adevărului unic universal.

Deși geometria sacră pare un lucru complicat, din cum l-am expus în rândurile de mai sus ea, este regăsita în tot ceea ce ne înconjoară, este formula matematica aplicabilă în tot Universul. Inclusiv cuvintele, emoțiile și sentimentele au la baza geometria sacră.

Floarea vieții este regăsita în majoritatea religiilor lumii, inclusiv în România, acest lucru solidifica veridicitatea ei, contextul adevărului universal.

17.KEPLER, OAMENI DE ȘTIINȚĂ ȘI GEOMETRIA SACRĂ

Johannes Kepler a trăit între anii 1571 și 1630, s-a născut prematur la 27 decembrie 1571 în Weil, Suabia, o regiune viticolă din sud-vestul Germaniei, aproape de Franța. Născut la șapte luni, Kepler a fost bolnav de la naștere și a contactat variola la o vârstă foarte fragedă. Vederea lui a fost grav afectată și a avut multe boli. I-au trebuit de două ori mai mult timp ca să învețe latină elementară în comparație cu ceilalți copii obișnuiți. Kepler a mers la Universitatea din Tubingen, o instituție protestantă, unde a studiat în principal teologia și filosofia, dar și matematica și astronomia.

La universitate, capacitățile intelectuale excepționale ale lui Kepler au devenit evidente. El l-a admirat foarte mult profesorul Maestlin, care îi învăța pe studenții săi schema Ptolemeica, deși profesorul în secret credea în schema lui Copernic. Kepler însuși a apărat schema lui Coperninc în cadrul unei dezbateri publice. Din păcate pentru el acest lucru nu i-a asigurat o funcție la facultatea din Tubingen în momentul absolvirii. În schimb lui Kepler i s-a oferit un post în astronomie în Graz, Styria (acum parte a Austriei), unde a mers în 1594.

Nicolaus Coperinc s-a născut în anul 1473, Torum, Polonia, a fost matematician, cosmolog, astronom, preot, prelat catolic și economist. El este autorul teoriei heliocentrice în lucrarea „De Revolutionibus Orbium Coelestium”. Această teorie susținea că Soarele este centrul sistemului nostru solar, în locul Pământului. Copernic a fost primul care a contrazis geocentrismul printr-un model matematic elaborat. Primul care a susținut această ipoteză a fost grecul Aristarh din Samos care a trăit între 310 î.Hr. – 230 î.Hr.

Geocentrismul este o teorie cosmologică sau un model de fizică cerească care susținea că Soarele și planetele păreau a se roti în jurul Pământului, astăzi abandonată. A fost primul sistem și concepția astronomică al multor civilizații antice, cum sunt grecii, evreii, romanii, egiptenii și babilonienii, asirienii și perșii. Ptolemeu, născut la circa 87 d.Hr., probabil în Ptolemais Hermii, decedat la circa 165 d.Hr., Alexandria a fost un astronom, matematician și geograf grec din epoca elenistică tardivă în timpul stăpânirii române a Egiptului. El susținea că planetele și Soarele se învârt în jurul Pământului. Vezi anexă.

Johannes Kepler a folosit matematica pentru a calcula calea planetelor, constatând că ele călătoresc în elipse, nu în cercuri, însă a realizat acest lucru după ani de calcule laborioase. Kepler și-a dat seama în sfârșit că nimic nu ar putea face ca cercurile să se potrivească cu datele lui Tycho. Astfel, într-unul dintre cele mai mari salturi de imaginație din istoria științelor, Kepelr a pus deoparte 200 de ani de teorie astronomică și a început să caute o curbă ne circulara care să se potrivească. Mai întâi a încercat un oval în formă de ou, dar fără succes, apoi a așezat planetele pe elipse.

Elipsa este un cerc aplatizat, din punct de vedere matematic o elipsă este definită prin luarea a două puncte, apoi generarea unei curbe astfel încât distanta combinată de la orice punct de pe curbă la oricare dintre puncte, numite focare, să rămână constantă. Pentru a desena o elipsă se ia o buclă de șnur, de trece în jurul a doua cuie bătute într-o placă, apoi se menține șnurul strâns în timp ce se trage o linie în jurul șnurului cu un creion. Lungimea totală a buclei de șnur nu se poate schimba, prin urmare lungimea șnurului care rulează este constantă. Distanța combinată este întotdeauna constantă, aceasta fiind și definiția unei elipse.

Kepler, fiind deja un copernician confirmat la Graz, a început să se întrebe de ce Creatorul a făcut orbitele planetelor de dimensiuni diferite. El a simțea că universul este construit după o frumusețe matematică, o simetrie. Argumentând într-un fel în care au simțit probabil și Pitagora și Platon, Kepler a sugerat ca orbitele ar putea fi aranjate astfel încât poligoanele regulate să se potrivească între cele adiacente și poate că într-un fel reflecta o structură invizibilă la baza căreia totul sta împreună. Gândindu-se la trei dimensiuni, el a creat un model în care sfere concentrice aveau un solid regulat plasat între ele astfel încât sfera exterioară să atingă vârfurile solidului, iar sfera interioară să atingă laturile poliedrului.

În opinia lui Kepler existau doar șase planete, de aici rezulta cinci spații între sfere, existând cinci solide regulate. Prin urmare, dacă distanțele au ieșit la iveală, teoria a furnizat o explicație completă din perspectiva unui model geometric elegant. Însă distanțele nu ies în ordine, mai ales pentru Jupiter, dar Kepler a fost atât de sigur de corectitudinea schemei sale încât a dat vina pe discernământurile din tabelele lui Copernic. Opera sa a numit-o „Mysterium Cosmographicum – The Mystery of the Universe Explained”

Sfera exterior reprezintă orbita Saturnului, iar partea centrală reprezintă sistemul solar. Nu există motive geometrice convingătoare pentru care planetele se afla la distanțe egale de la Soare. Acum știm că există nouă planete, (una curând fiind desconsiderata ca planeta), și nu șase planete cu credea Kepler. Pentru Kepler sistemul solar era artera centrală și cea mai importantă a creației. În anul 1598 școala lui Kepler din Graz, împreună cu alte instituții luterane, a fost închisa de tânărul arhiduce Ferdinand de Habsburg, care a decis să curațe provinciile austriece cu erezie luterană. Johannes Kepler a fost lăsat să rămână pentru o perioadă, dar în anul următor i să oferit alegerea de a îmbrățișa catolicismul sau de a fi expulzat din Austria. El a vrut să se întoarcă la Tubingen, dar nu l-au vrut din cauza credinței sale cunoscute despre copernicism. Tycho Brahe l-a invitat pe Kepler să vină cu el, așa că a plecat la Praga la 1 ianuarie 1600. Înainte de a se întâlnii cu Brahe el a scris mentorului sau, Maestlin, ca el crede despre Tycho că este un om bogat în informații vitale, însă că nu știe cum să le folosească util. Când a început să lucreze cu Brahe, Kepler și-a dat seama că nu e chiar așa de ușor să folosești datele lui Tycho, deoarece el era secretos și păstra foarte multe informații pentru sine. Tycho avea o agendă, în care încerca să construiască, să stabilească propriul model al sistemului solar, cel tikonian, în care Soarele se deplasează în jurul Pământului o dată pe an, dar ca toate celelalte planete merg în jurul Soarelui. Brahe nu era nerăbdător ca datele sale să fie folosite pentru a susține un model copernician. Kepler a fost încântat când Tycho a sugerat orbita lui Marte, care are una dintre cele mai puțin orbite circulate, prin urmare fiind un test bun al noilor modele și pentru care Tycho ar fi fost obligat să îi dea o sumă substanțială pentru noile date. Kepler a făcut pariu că înțelege orbită în opt zile, însă în cele din urmă i-a luat opt ani. Astronomii s-au străduit mult timp să înțeleagă de ce Marte părea periodic să meargă înapoi pe cerul de noaptii. Niciun model al sistemului solar, nici măcar cel al lui Copernic, nu putea explica mișcarea retrogradă.

În cartea „Mysterium Cosmographicum” explica teoria cosmologică, bazată pe sistemul copernician, în care cele cinci poliedre regulate dictează structura universului și planul lui Dumnezeu prin geometrie. Vezi anexă

Johannes Kepler este cunoscut pentru cele trei legi, însă tot el a fost primul care a stabilit ca refracția conduce la vederea în ochi și că folosirea a doi ochi permite percepția adâncimii.

A creat ochelari de vedere atât pentru apropiere cât și pentru lumina și a explicat cum funcționa un telescop.

Platon, acum 2500 de ani, a dedus că universul are formă de dodecaedru în studiile sale despre armonia Universului. În această carte sunt prezentate și teoria lui Pitagora: „Universul este o creație divină, în care rolul omului este să-și înfrângă animalitatea și să încurajeze divinul”.

În anul 2003 NASA a dezvoltat un model matematic al Universului, concluziile acestui studiu au dovedit că matematica pe care o cunoaștem este valabilă doar dacă Universul este finit și are forma dodecaedrica.

Platon a atribuit fiecărui element esențial câte un poliedru regulat: Apa – Icosaedrul. Aer – Octaedrul. Focul – Tetraedrul. Pământul – Hexaedrul (cubul) și Universul simbolizat prin DODECAEDRU.

Și Pitagora a asociat dodecaedrul cu energia vieții, dodecaedrul era considerat un subiect sacru, în școala lui Pitagora nici măcar discipolii nu discutau între ei despre acest subiect.

„Divinitatea geometrizează prin intermediul sunetului” spunea Pitagora „Divinitatea a dăruit pământenilor geometria ca să poată gândi noțiunea de perfecțiune” tot citat din Pitagora.

Cu toate acestea, la muzeul Ashmolean din Anglia sunt expuse cele cinci poliedre regulate sculptate în piatră, ce datează cu 1000 de ani înaintea lui Platon.

Prin prezentarea geometriei sacre, a florii vieții și a studiilor matematicienilor de-a lungul timpului am vrut să subliniez că toate datele tind să meargă în același punct și să se explice prin aceleași forme universale, ceea ce face posibilă înțelegerea unei singure creații, a unui singur Dumnezeu, înțeles pe glob sub diferite chipuri. Totul pare să se uniformizeze și să se îndrepte spre un adevăr universal.

18. CONCLUZII

Am traversat lumi și obiceiuri din ele, am empatizat cu temerile celor de atunci. Astfel am realizat că procesul de creație a spectacolului „Tragedia omului” a fost un traseu, o inițiere, o înțelegere a naturii și mecanismelor vieții. Am învățat că viața e simplă dacă oamenii nu o complica și că esența vieții este să ducem specia noastră mai departe. Prin procreere putem să ne salvăm. Salvarea e în noi, trebuie doar să privim atent spre sufletul nostru.

Prin acest spectacol am aflat că dacă ai o dorință sinceră aceasta se poate înfăptui, ca oamenii sunt foarte puternici dacă se bazează pe forțele lor și pe ajutorul celor din jur. Chiar dacă eu nu am acumulat această forță singura, în jurul meu am avut oameni care m-au ajutat și au crezut în spectacol, au făcut totul ca ideea noastră să devină realitate. Am înțeles că, dacă arăți adevărul celor din jur ei vor răspunde pozitiv pentru că văd devoțiunea artistului spre arta lor și dorința acestuia de a arăta lumii întregi viziunea din sufletul lor.

Am înțeles că speranța este cea mai bună unealtă a omului. Dacă ai speranță și forța de muncă, dacă te implici total în arta ta, arta va exista așa cum ai visat-o. Așa să fie!

19.BIBLIOGRAFIE

Filme de documentare: Russian Ark (Arcul rusesc) 2002 de Alexander Sokurov, The Zohar Secret (Secretul lui Zohar) 2016 de Vladek Zankovsky

https://folconcept.ro/cubul-lui-metatron/

https://www.cocoon.ro/geometria-sacra-cubului-lui-metatron-sfanta-treime-fibonacci-solidele-platonice-pi/#

http://energiacristalelor.ro/corpuri-platonice.html

https://www.ziaruldeiasi.ro/naturist/geometrie-sacra-corpurile-platonice-si-materia-vietii~ni6aqa\http://www.scientia.ro/fizica/fizica/1449-legile-lui-kepler.html

http://faculty.wcas.northwestern.edu/~infocom/Ideas/kepler.html\

http://www.filadelfia.ro/wp-content/uploads/2014/09/Note-de-învățare-Științe.pdf

https://www.space.com/15787-johannes-kepler.html

20.ANEXE

Anexa 1

TABLOUL I

În cer. Dumnezeu împrejmuit de slavă, pe tron. Cetele îngerești îngenunchind. Cei patru arhangheli la poalele tronului. Lumină.)

TABLOUL II

În paradis. La mijloc pomii cunoașterii și nemuririi. Adam și Eva; dobitoace de tot felul îi înconjoară cu blândețe și încredere. Pe poarta cerului deschisă străbat razele slavei divine și armonia lină a cetelor îngerești. Zi cu soare.

TABLOUL III

Un minunat ținut afară din paradis. O colibă de scânduri. Adam împlântă parii unui gard. Eva sădește viță. Lucifer.

TABLOUL IV

În Egipt. Peristilul unui palat. Adam ca faraon tânăr, pe tron. Lucifer, ministrul lui. La distanță, gardă strălucitoare. În fund sclavii muncesc la ridicarea unei piramide, sub supravegherea zbirilor care țin ordinea cu biciul. Zi limpede.

TABLOUL V În Atena. Piață publică, la mijloc tribună pentru retor. În față templu deschis, cu statuile zeilor, coroane de flori, altar. Eva e Lucia, nevasta lui Miltiade, comandantul oștirii, cu fiul ei Kimon. Însoțită de mai multe sclave care aduc obiecte de jertfă, se îndreaptă spre templu. Prin piață, răzleți, oameni din popor în zdrențe. Dimineață strălucitoare.

TABLOUL VI În Roma. Galerie deschisă, cu privire spre Apenini, împodobită cu statuile zeilor și vase în care ard miresme. În mijloc, masă întinsă cu trei lectice. La orgie e Adam reprezentând pe Sergiol, Lucifer pe Milo, și Catul, trei fanți corupți. Lângă dânșii, trei cocote îmbrăcate sumar: Eva ca Iulia, Hippia și Cluvia. În fund se vede lupta gladiatorilor. Sclavii stau așteptând ordinele. Muzică de flaut. Amurg, mai târziu noapte

TABLOUL VII În Constantinopol. Piață unde rătăcesc câțiva cetățeni. În mijloc palatul patriarhului, la dreapta mănăstire de maici, la stânga parc. Adam, ca Tancred, în plină bărbăție, vine cu alți cavaleri în fruntea oștirilor de cruciați care se întorc din Asia. Flutură steaguri în sunet de tobe. Lucifer e purtătorul de arme al lui Tancred. Seara, mai târziu noapte.

TABLOUL VIII În Praga. Grădina palatului imperial. La dreapta chioșc, la stânga observatoriu. În față estradă largă cu masa de scris a lui Kepler, scaunul lui și diverse instrumente astronomice. Lucifer, famulul lui Kepler, pe estradă. În grădină se plimbă grupuri de curteni și femei, între ele Eva, ca Barbara, nevasta lui Kepler. Împăratul Rudolf vorbește cu Adam, care reprezintă pe Kepler. În fund arde rugul unui eretic. Seară, mai târziu noapte. Doi curteni trec în față.)

TABLOUL IX Scena se schimbă repede în piața Grève din Paris. Balconul se transformă în estrada unei ghilotine, masa de scris în ghilotină, lângă care stă Lucifer, călău. Adam, ca Danton, vorbește mulțimii, de pe marginea estradei. În sunet de tobe, se apropie o ceată de recruți zdrențăroși și defilează în fața lui. Ziua.

TABLOUL X Scena se transformă deodată în decorul tabloului VIII. Adam, din nou Kepler, apare cu capul plecat pe masă. Lucifer, famulul lui, stă alături de el și-l atinge pe umăr. Mijește dimineața

TABLOUL XI În Londra. Bâlci între Tamisa și Tower. Mulțime pestriță se mișcă, în valuri, cu mult zgomot. Adam, ca un bărbat matur, stă cu Lucifer pe unul din bastioanele Towerului. Către seară.

TABLOUL XII Curtea unui minunat falanster, zidită în formă de U. Parterul ambelor aripi se desface în colonade. În dreapta, printre roțile mașinilor, se îndeletnicesc muncitori. În stânga lucrează un savant într-un muzeu unde sunt grămădite cele mai disparate obiecte de științe naturale, instrumente mecanice, aparate de astronomie, chimie și alte curiozități. Toți, aparținând aceluiași falanster, sunt îmbrăcați la fel. Adam și Lucifer apar din pământ în mijlocul curții. Ziua.

TABLOUL XIII Haosul. În depărtare se vede un sector de pământ, micșorându-se din ce în ce, până ce dispare între stele. Ceață care se întunecă, până devine beznă. Adam, moșneag, zburând cu Lucifer.

TABLOUL XIV Regiune acoperită de zăpadă, fără arbori. Soarele se vede printre zdrențe de nori, roșu, ca un glob fără raze. Printre cetini și brădui pitici, în fața unui bordei de eschimoși, Adam, un moșneag cu totul frânt, coboară de pe deal răzimat de toiag, împreună cu Lucifer.

TABLOUL XV Afară din paradis

Scena se transformă în regiunea de palmieri din tabloul al treilea. Adam, din nou tânăr, iese visător din colibă și priveste împrejur mirat. Eva e ațipită înăuntru. Lucifer stă la mijloc. Zi strălucitoare.

Anexa 2

Anexa 3

Hexagonul – celula mama

Anexa 4