Problemele creditării bancare a activității de antreprenoriat în Republica Moldova [306177]

M O L D C O O P

[anonimizat],

Finanțe și Bănci

se admite pentru susținere

Șef de Departament

prof. univ., dr. Elena Fuior

“____”____________2018

TEZĂ DE LICENȚĂ

la tema: Problemele creditării bancare a [anonimizat], Contabilitate

Specialității Finanțe și bănci

Grupei 3FB-1441cs __________

/ semnătura /

[anonimizat]. univ., dr. __________

/ N.P., titlul științific / / semnătura /

CHIȘINĂU 2018

CUPRINS

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Relațiile de credit au existat și în economiile premonetare. Printre primele operațiuni cu caracter economic și ca consecință a [anonimizat] o [anonimizat]. În orice tranzacție de schimb în mod obișnuit fiecare dintre părți îi oferă celeilalte părți un echivalent. [anonimizat], [anonimizat], sociale, politice.

În activitatea oricărei bănci comerciale o [anonimizat], contribuie la creșterea economiei naționale cu tendința de a majora nivelul de trai al cetățenilor.

[anonimizat]. Deci, se creează cerere pentru producția oferită. [anonimizat].

Dezvoltarea relațiilor de credit în întreprinderi presupune crearea unui sistem de creditare conform principiilor generale ale economiei de piață și a [anonimizat], [anonimizat], sociale, politice. Structurarea sistemelor de credit în diferite țări argumentează existența diverselor tipuri de instituții care contribuie la susținerea tuturor ramurilor economiei.

În vederea asigurării unei situații financiare stabile a [anonimizat] a băncilor comerciale stabilite de B.N.M.

[anonimizat], de evoluția gradului de stabilitate macroeconomică. [anonimizat],

[anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] o [anonimizat]. Ea este consacrată studierii unui șir de probleme ce ține de activitățile de creditare a băncilor comerciale.

Scopul tezei constă în studiul problemele creditării bancare a activității de antreprenoriat în Republica Moldova din punct de vedere teoretic și practic, precum și modalitățile de perfecționare și procedee de optimizare a mecanismului de creditare. Acordarea creditelor trebuie să fie o procedură avantajoasă atât pentru bancă, deoarece prin extinderea și diversificarea portofoliului de credite poate obține profit suplimentar, cât și pentru clienți, care pe seama creditelor își lărgesc afacerea.

Pentru atingerea acestui scop ne-am propus rezolvarea următoarelor sarcini:

abordarea conceptuală a creditului bancar, trăsăturilor caracteristice, clasificarea și funcțiile;

studiul mecanismului de creditare bancară a activității de antreprenoriat;

analiza situației economico-financiare a băncii comerciale BC ”Moldova-Agroindbank”;

depistarea punctelor negative și forte în activitatea bancii, cercetarea procesului de creditare a clienților și particularitățile specifice a creditului aferent activității de antreprenoriat;

formularea recomandărilor referitor la creditarea bancară a activității de antreprenoriat în Republica Moldova.

Structura tezei, determinată de scopul și probleme cercetate, este formată din introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, lista bibliografiei și anexe.

Introducerea include încercări de argumentare și referiri privind actualitatea temei, definirea scopului, probelemelor, obiectului și subiectului cercetărilor, importanța actialității temei, structura tezei cu conținutul succint al capitolelor.

Primul capitol întitulat „Abordări teoretico-metodologice a creditării bancare a activității de antreprenoriat” descrie aspectele teoretice privitor la creditul bancar, tipurile, trăsăturile specifice și funcțiile, clasificarea creditelor, precum și mecanismul de creditare băncară a activității de antreprenoriat.

Capitolul doi cu denumirea „Studiul operațiunilor de creditare bancară a activității de antreprenoriat în Republica Moldova” redă analiza detaliată a situației economico-financiare a băncii comerciale, descrie specificul activității de creditare în cadrul BC ”Moldova-Agroindbank”.

Capitolul trei „Strategii de creditare bancară a activității de antreprenoriat ca premisă în asigurarea performanțelor de dezvoltare” include diversificarea spectrului de produse de creditare ale clienților în cadrul BC ”Moldova-Agroindbank” și reflectarea direcțiilor de eficientizare și perfecționare a mecanismului de acordare a creditelor.

Suportul metodologic și teoretico-științific îl constituie teoria relațiilor de credit și conceptele abordate în literatura economică de specialitate care reflectă promovarea creditării activității de antreprenoriat. Investigațiile se bazează pe un sistem de metode corelate între ele cum sunt: metoda normativă, statistică, dinamică, analiză logică și structural-fundamentală, sinteză, analiza economică, grafică, metoda alcătuirii tabelelor analitice, etc.

Investigațiile sau efectuat în baza lucrărilor științifice cu aspect teoretic și practic, elaborate atît de savanți clasici, cît și contemporani. La elaborarea lucrării au fost consultate regulamente, legi, acte normative, lucrări, manuale ale autorilor din țară și străini. De asemenea, pentru analiză au fost utilizate date din rapoartele financiare întocmite în instituția aleasă ca obiect de cercetare.

CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICO-METODOLOGICE A CREDITĂRII BANCARE A ACTIVITĂȚII DE ANTREPRENORIAT

1.1. Aspectele teoretice și conținutul economic a creditului bancar

Pentru mulți observatori principală operațiune bancară este creditarea. Într-adevăr, între plasamentele băncilor, pe primul loc se situează creditele, iar pentru a înțelege importanța activității de creditare este necesar a se preciza ce reprezintă creditul.

Creditul, la apariția sa, era realizat sub forma unui schimb, în care un individ acordă altuia un bun, metodă ce se mai întîlnește și astăzi în comunitățile mai puțin evoluate. În societatea modernă formele creditului au evoluat cu mare rapiditate, în strânsă corelație cu gradul și nivelul societății de astăzi.

Termenul de credit își are originea în cuvîntul latinesc ”creditum” care înseamnă încredere și este utilizat atît în relațiile cotidiene de oameni, cît, mai ales, în activitatea economico-financiară. În literatura de specialitate, definiția creditului și accepțiunile sale sunt foarte diferite. Într-un mod simplificat, creditul poate fi definit ca o formă specială a valorilor: vînzare de mărfuri cu plata amînată sau cu transferare de monedă cu titlul de împrumut. [10, p.56-57].

Creditul a apărut din necesitatea stingerii obligațiilor dintre diferiți agenți economici, proces caruia nu-i poate face față moneda lichidă, în aceasta perspectivă creditul reprezentând o pârghie a desfășurării oricărui proces economic. La nivelul agentului economic se constată că pe lângă capitalul propriu acesta contractează și împrumuturi, în particular bancare, sub forma creditului. Lărgirea producției, către care tinde orice manager, crearea condițiilor pentru a rezista proceselor concurentiale și obținerea unui profit care sa-i asigure desfășurarea normală a activitații sunt de neconceput fară existența creditului.

Pentru definirea creditului, ca categorie economică generală, este necesară prezentarea a trei opinii care s-au conturat, în literatura de specialitate, cu privire la acest concept, respectiv:

Creditul ca încredere este o concepție care plasează la baza relațiilor de credit ideea deîncredere, de unde rezultă caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca încredere se fundamentează pe definițiile date acestui concept. În practică, această încredere se concretizează în relațiile dintre creditor și debitor, în sensul că cel din urmă trebuie să prezinte o anumită bonitate, astfel încât să genereze încredere din partea creditorului.

Creditul ca expresie a relațiilor de schimb reprezintă „un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de monedă sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plată viitoare”. Unei asemenea abordări a creditului, îi sunt aduse contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit căruia creditul nu este o formă a schimbului, nici din punct de vedere al scopului și nici al conținutului material al valorii.

Creditul ca expresie a relațiilor de redistribuire reprezintă o abordare care pornește de la conținutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei părți din produsul social de la unii din participanții la circuitul economic către alți participanți la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relațiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele și taxele, care au caracter definitiv, creditul este o formă particulară a acestor relații, prin caracterul temporar al transferului din economie. [8, p. 89-90].

Creditul este definit prin legea privind activitatea bancară ca orice angajament de achiziționare a unei sume de bani in schimbul dreptului de rambursare sumei plătite, precum și la plata unei dobinzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma sau orice prelungire a scadenței unei datorii și orice angajament de la achiziționarea unui titlu care incorporează o creanță sau a altui drept la plata unei sume de bani. [12, p. 516]

Creditul reprezintă o categorie economică ce exprimă relații de repartiție a unei părți din PIB sau din venitul național, prin care se mobilizează și se distribuie disponibilitățile din economie și se creează noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital și al realizării unor obiective ale politicii economice. În esență, creditul reprezintă schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori monetare viitoare.

În mod simplificat, creditul poate fi definit ca o formă specială de miscare a valorilor: vânzare de mărfuri cu plată amânată sau cu transferare de moneda cu titlul de împrumut.

Autorul Victor Slăvescu, definește noțiunea de credit, astfel: creditul și operațiunea de credit constituie acel fapt economic prin care se cedează o sumă de bani efectuată la un moment dat din partea unui subiect economic, în folosință altui subiect economic, cu obligația acestuia din urmă de a restitui mai târziu, la un termen fixat, suma primită plus o sumă de bani, care se cheamă interes al creditorului sau dobânda.

Francezul Charles Gide definește creditul ca fiind schimbul unei bogății prezente contra unei bogății viitoare, iar profesorul F. Leitner afirmă că „prin credit se întelege cedarea și primirea unui bun la o epocă, în credință ca același bun, sau altul de aceiași valoare, va fi restituit la o dată viitoare, fixată din timp, potrivit înțelegerii între părți”.

În perioada actuală, creditul, reprezintă în sine o formă de mișcare a capitalului împrumutat, adică a masei monetare oferite în împrumut. Creditul bancar are un rol semnificativ în ridicarea nivelului de trai al populației, prin diferite acțiuni, dar cu cât el poate fi avantajos, cu atât și de primejdios, și aceasta se întâmplă în cazul în care el nu se utilizează în conformitate cu principiile sale și cu cerințele echilibrului economico-financiar. Un astfel de pericol poate fi supracreditare și altul subcreditarea.

Creditul influențează asupra volumului și structurii masei monetare asupra circulației banilor și asupra dezvoltării diverselor instrumentelor de plată. Datorită lui are loc un proces mai rapid de capitalizare a profitului și implicit a concentrării producției. Banca poate acorda credite în lei și în valută străină, prin acordarea acestora se urmărește acoperirea cheltuielilor de producție, prin creditarea diferenței de fonduri între capitalul circulant necesar desfășurării activității și fondurile agenților economici.

Pentru îndeplinirea funcțiilor și rolului creditului în economia de piață, pentru valorificarea la maximum a avantajelor și diminuarea la minimum a dezavantajelor, este necesar a se întruni următoarele condiții:

Existența unui sistem juridic prin care să se reglementeze cadrul general al operațiunilor de credit, măsurile de asigurare și de protecție pentru participanții la contractul de credit, drepturile și obligațiile creditorilor și debitorilor, procedura de soluționare a litigiilor dintre părți și organele competente. Cadrul juridic trebuie să fie suficient de flexibil pentru a lăsa spațiu de afirmare inițiativei, dar și categoric, încât să cauzeze credibilitate în fața agenților economici și să limiteze riscurile;

Existența unui sistem instituțional, constând intr-un ansamblu de instituții și organisme specializate de credit, cu o vastă rețea amplasată în teritoriu, dar și corelații de corespondență cu instituții similare din străinătate;

Existența unui cadru economic favorabil, conform situații de ansamblu a economiei naționale, perspectivei ei, gradului de dotare profesională și tehnică a sectoarelor economice, precum și conjuncturii economice pe plan intern și extern. O importanță deosebită are și situația resurselor economice ale agenților economice, accesul la aceste resurse, structura economiei naționale, situația pieții de mărfuri, a pieții financiare, etc;

Formarea relațiilor social-culturale, în sensul existenței cadrului general de ordine și în context social-politic, de stabilitate și continuitate a opțiunilor generale referitoare la deciziile macroeconomice, precum și atitudinea regimului politic față de economia, față de libera inițiativă și față de piață.

Elementele tehnice ale raportului de credit se dezvăluie prin analiza trăsăturilor caracteristice [9, p.164]

Subiectele raportului de credit, respectiv creditorul și debitorul, prezintă o mare diversitate în ceea ce privește apartenența la structurile social-economice, motivele angajării în raportul de credit și durata angajării. Resursele de creditare provin de la agenți economice sau persoane fizice care își plasează disponibilitățile bănești temporar libere în sistemul bancar, pentru a le fructifica chiar și pe termen scurt. În schimb, în calitate de debitori, în toate țările dezvoltate, statul, alături de întreprinderi și populație, prezintă o pondere însemnată în creditul intern.

Rambursarea, este adeseori incertă și necesită, în consecință, angajarea unor garanții. Riscurile probabile sunt riscul de nerambursare și riscul de imobilizare. Riscul de nerambursare constă în întârzierea plății sau incapacitatea de plată din cauza conjuncturii economice, situații precare a sectorului din care face parte întreprinderea sau funcționării necorespunzătoare a împrumutatului. În vederea diminuării acestui tip de risc, banca poate acționa prin colaborări cu alte instituții de credit.

Riscul de imobilizare survine la bancă sau la deținătorul de depozite care nu este în măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite din cauza unei gestiuni nereușite a creditelor acordate. Efectele negative ale unei asemenea situații care afectează major pe deponent pot fi prevenite prin administrarea judicioasă a echilibrului dintre depozite și credite la nivelul băncii.

Creditele care se acordă prin bănci angajează fonduri ce nu aparțin băncii. De aici, necesitatea, în scopul unei buni gestiuni a fondurilor care îi sunt încredințate, ca bancherul să-și întărească poziția în ceea ce privește solvabilitatea și lichiditatea prin garanții reale sau personale.

Termenul de rambursare, are o mare varietate, pornind de la termenele foarte scurte (24 ore), termen practicat între bănci și pe piețele monetare, până la termene de 30 – 50 și chiar 100 de ani, utilizate ca soluții recente pentru împrumuturi privind construcții de locuințe.

Dobânda. În operațiunile de acordare de credit dobânda cuvenită în cadrul acordului de credit este acceptabilă pentru ambele părți, pentru întregul credit și pe toată durata lui.

Negociere sau acordarea creditului. Creditul poate fi consimțit în cadrul unei tranzacții de mică întindere (acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligațiuni, angajarea unui depozit). Analiza solicitării de împrumut necesită o bună informare și documentare din partea creditorului pentru evitarea riscului.

Consemnarea și transferabilitatea. Acordurile de credit sunt consemnate, în marea lor majoritate, prin înscrisuri, instrumente de credit a căror formă de prezentare implică aspecte multiple și diferențiate. La aceste instrumente, esențială este obligația fermă a debitorului privind rambursarea împrumutului, respectiv dreptul creditorului de încasa suma angajată.

Principal sursă de asigurare a fondurilor bănești, necesare diferitor sectoare de activitate ale economiei naționale, se formează anume prin acordarea creditului bancar, ce poate fi numit și fundamentul activității bancare.

Indiferent de domeniul, volumul și obiectul de activitate, o entitate economică este întotdeauna formată din mijloace materiale, mijloace financiare și din resurse umane ce trebue combinate într-o structură particulară în vederea realizării scopurilor propuse. În cazul particular al entității economice cu activitate comercială, obiectivul este în totdeauna obținerea unui grad ridicat de profitabilitate, iar știința ce studiază rolul, funcțiile, principiile și mijloacele de a asigura conducerea unei asemenea entități economice în scopul realizării obiectivelor de dezvoltare și creștere a profitului este știința managerială.

Gestiunea bancară este deosebită de gestiunea altor activități datorită specificului și funcțiilor băncii, precum și datorită modalităților și instrumentelor prin care aceasta își realizează profiturile. Un rol important în cadrul gestiunii bancare îi revine managementului operațiunilor creditare. Organizarea deservirii financiar-creditare a întreprinderilor, organizațiilor, populației joacă un rol important în dezvoltarea economiei, în dezvoltarea structurilor financiar – economice și în tendința de a ridica nivelul de trai al populației.

Dezvoltarea gestiunei operațiunilor de credit reprezintă un proces obiectiv și inevitabil din multitudinea de aspecte financiare legate de activitatea economică în condițiile economiei de piață. Una dintre misiunile acestuia constă în elaborarea și implementarea unor tehnici, metode, instrumente noi de gestiune a operațiunilor de credit în cadrul băncilor comerciale.

Conștientizarea teoriilor referitoare la gestiunea și evoluția acestora constituie un aspect important al perceperii contextului general al gestiunii creditare. O abordare privind ideea ca principalul scop al gestiunei este realizarea unei prosperități maxime posibile pentru organizație a fost formulate de savantul F.Taylor în lucrarea sa „Principiile gestiunei științifice”, unde se analizează principiile unei gestiuni corecte.

H. Fayol tratează problemele de organizare și conducere a întreprinderilor într-o viziune mai amplă, analizând întreprinderea în întreaga ei complexitate tehnică și social-economică. H. Fayol în lucrările sale fundamentale „Administrarea industrială și generală” și „gestiunea industrială și generală” face o grupare sistematică a funcțiilor gestiunii, axându-se principalele dintre acestea: previzionarea; planificarea; organizarea; motivarea; coordonarea și controlul.

Teoria disponibilității creditului reprezintă un punct de pornire relevant în analiza efectelor asimetriei informaționale pe piețele creditului și de capital. Teoria a apărut în anii 60 ca o alternativă la opinia răspândită, conform căreia politica monetară are efecte doar prin modificarea ratei dobânzii, iar pentru ca politica monetară să fie eficientă, cererea agregată trebuie să fie elastică în raport cu rata dobânzii.

La baza teoriei disponibilității se află ideea că politica monetară este un instrument puternic ce ar trebui să opereze nu prin influențarea costului fondurilor disponibile ci a disponibilității acestora. În cadrul acestei teorii se presupune că, datorită factorilor instituționali, efectele directe ale modificării ratei dobânzii sunt mai puțin semnificative, iar nivelul creditului este în primul rând determinat de intențiile împrumutătorilor de a acorda sau nu fondurile solicitate.

Pentru a examina problematica teoriei disponibilității prezentăm versiunea simplificată din lucrarea lui Mattesini (1983) a analizei lui Modigliani (1963), ce reprezintă una dintre cele mai riguroase încercări de încorporare a teoriei într-un model macroeconomic coerent.

Se presupune că intermediarii financiari oferă fonduri la o rată a dobânzii ce este cel puțin pe termen scurt determinată doar de factori instituționali. Rata dobânzii la credite influențează rata dobânzii pentru depozite, iar pentru orice nivel al dobînzii cererea de fonduri sub forma creditelor este mai mare decât oferta. În consecință, echilibrul pieței va fi caracterizat de o raționalizare a creditului. Deoarece la nivelul dobînzei cantitățile cerute și cele oferite nu sunt egale, această rată nu mai poate fi considerată drept unică și expresie a relației dintre piața de capital și cea a investițiilor.

Modelul lui Jaffee și Modigliani are însă unele deficiențe. În primul rând, imposibilitatea unei discriminări de preț perfecte este introdusă ca un factor exogen. În al doilea rând, situația existenței unei necesități a raționalizării creditului se obține doar în condițiile unei bănci cu poziție de monopol. O ultimă remarcă ar fi aceea că Jaffee și Modigliani nu deduc curba cererii dintr-un proces de maximizare a profitului sau utilității.

În ciuda acestor probleme, acest model a reprezentat o importantă realizare în studiul teoretic al gestionării creditului. Pentru prima dată problema raționalizării a fost corect definită și explicată prin intermediul unui model consistent. Mai mult decât atât, gestionarea creditului a fost pentru prima dată derivată din imposibilitatea împrumutătorilor de a discrimina între debitori cu grade diferite de risc.

Inițial teoriile gestiunii instituțiilor de credit dezvoltau doar problemele împrumuturilor bancare sau ale managementului activelor, bazându-se îndeosebi pe gestionarea împrumuturilor. Însă pe parcursul dezvoltării activității bancare au evoluat și concepțiile referitoare la gestionarea creditului.

Astfel concepțiile moderne a gestiunii în instituțiile creditar-bancare au ca punct de referință atât managementul activelor, cât și cel al pasivelor. Managerii moderni se axează îndeosebi pe analiza corelării resurselor atrase și celor plasate, având obiectiv major maximizarea profitului acționarilor băncii.

De-a lungul timpului au fost dezvoltate următoarele teorii în acest domeniu:

teoria împrumuturilor comerciale;

teoria posibilității schimbării activelor;

concepția fondurilor comune;

concepția conversiunii fondurilor;

concepția modernă: interacțiunea activelor cu pasivele băncii.

Teoria împrumuturilor comerciale (self-liquidating loans). Una dintre problemele majore ale băncii este cea a lichidității veniturilor. Pe de o parte, dacă banca poate să ramburseze mijloacele bănești titularilor de depozite, pur și simplu ea păstrează mijloacele atrase în tezaur sub forma unor active cu înaltă lichiditate și la fiecare solicitare înaintată de depunător banca va restitui în timp util numerarul deținătorilor. Pe de altă parte, banca poate să folosească fondurile atrase, acordând împrumuturi. Însă, finanțarea întreprinderilor pe termene stabilite aduce băncii venituri mult mai mari, în timp ce aceste venituri sunt însoțite de riscul de nerambursare.

Activele sub formă de împrumuturi nu sunt cu lichiditate înaltă, deci în momentul când depunătorul va înainta o cerere de retragere a resurselor plasate banca poate să se confrunte cu greutăți în procesul de transformare a activelor în numerar.

Pentru a rezolva această problemă, managerii bancari au recunoscut avantajul formării împrumuturilor ce se „lichidează independent”. Un împrumut se consideră cu „lichidare independentă”, dacă acesta este acoperit de debitor cu mărfuri în proces de producere sau cele finite și aflate în tranzit, care ulterior pot fi realizate. În momentul când mărfurile sunt realizate, împrumutul este rambursat. Astfel de împrumuturi puteau să asigure băncile cu lichiditate și venituri continue în timp ce lichiditatea și venitul pot fi primite în același moment.

Cu toate că teoria împrumuturilor comerciale are părți „forte”, aceasta are și un șir de părți „slabe”. Conform teoriei respective este important de apreciat că nu toate băncile din sistem pot să se racordeze concomitent la aceste tehnici manageriale. Dacă toate băncile ar implementa această tehnică managerială atunci în cazul unei crize bancare, nu vor fi onorate toate cererile de retragere a lichidităților, totodată suferind majoritatea băncillor din sistem. Un alt neajuns rezidă în faptul că dacă mărfurile nu vor fi vândute, nu vor fi rambursate împrumuturile ce se „lichidează independent”, astfel va fi afectată, în ultimă instanță, lichiditatea băncii.

De asemenea, ca punct slab al teoriei este că băncile nu posedă lichiditate în decursul derulării creditului, sau posedă lichiditate în mod neuniform în timp, pe măsura rambursării creditelor. Deși creditele comerciale reprezintă un component important al portofoliului de active al băncilor, este evidentă dezvoltarea utilizării fondurilor în condițiile moderne prin modificarea metodelor operaționale ale băncilor.

Teoria posibilității schimbării activelor (the shiftbility theory). Această teorie a fost propusă de Moulon H.G. în 1918, fiind prezentată în lucrarea „Comercial banking and capital formation”. Conform acestei teorii, lichiditatea băncii poate fi asigurată doar dacă o anumită parte a depozitelor se vor plasa în valori mobiliare, pentru care există piața secundară. În așa fel, dacă banca are nevoie de lichidități pentru efectuarea plăților depunătorilor în condițiile creșterii cererii față de retrageri, ea are posibilitate să utilizeze activele cu lichiditate înaltă (valorile mobiliare) realizându-le pe piața secundară.

Valorile mobiliare, numite și rezerve secundare, includ: titlurile comerciale, bonurile de tezaur, cambiile bancare, obligațiunile etc. Bazându-se pe această teorie, managerii bancari justificau inițierea acordării creditelor pe termen lung, care, prin urmare, majorau media maturității portofoliului de împrumuturi.

Acest schimb al activelor de la o cantitate mică de împrumuturi cu lichiditate înaltă la o cantitate mai mare de instrumente lichide ale pieței monetare este eficient, numai dacă toate băncile nu-și realizează instrumentele lichide pe piața monetară în același moment, în schimbul numerarului. Deci, nu toate) băncile pot fi în concomitent vânzători de aceste active, totodată pe piață trebuie să fie și cumpărători. Încercarea de a majora lichiditatea întregului sistem bancar în același timp, de regulă, se soldează cu eșec, numai dacă banca centrală, nu va procura aceste active în cazul când băncile încearcă să-și mărească lichiditatea.

Astfel, teoria în cauză are același neajuns ca și teoria împrumuturilor comerciale. În ambele cazuri băncile trebuie să se bazeze pe autoritatea monetară – banca centrală, pentru a le furniza o lichiditate în caz de necesitate. Când banca centrală nu are posibilitate să verse lichidități îndeajuns, ea acoperă necesitățile unei sau doar ale câtorva bănci, celelalte bănci însă confruntându-se cu riscul major al lichidității.

În acest context banca centrală trebuie să fie întotdeauna gata de a fi cumpărătorul principal al valorilor mobiliare de la întreg sistemul bancar, pentru asigurarea totală cu lichidități.

Concepția fondurilor comune (the pool-of funds approach). După înfruntarea experienței severe a crizei de lichidități (aGreat Depresssion, SUA, 1930), managerii bancari din SUA au adoptat această concepție prin care au evidențiat siguranța veniturilor pe termen scurt. Adăugător, depozitele la vedere erau resursele majoritare ale fondului băncii și în așa fel majoritatea obligațiunilor acestor bănci erau de termen scurt.

Concepția fondurilor comune ține de stabilirea unui nivel general de lichidității necesare, limita căruia este stabilită de managerii superiori. La prima alocare a fondurilor comune au servit rezervele primare – numerarul din tezaur, rezervele depozitare obligatorii deținute la banca centrală.

A doua alocare de fonduri este în rezervele secundare – titlurile de valoare cu lichiditate înaltă pe termen scurt. Media maturității rezervelor secundare este de obicei mai mică decât un an. Dacă lichiditatea primară a fost asigurată, fondurile sunt alocate în scopul finanțării tuturor creditelor solicitate. Însă în acest caz este necesar de a acorda o atenție deosebită structurii activelor, îndeosebi distribuirii portofoliul de credite, deoarece aceste active ale băncii nu sunt considerate surse ale lichidității. După ce cererile de credit sunt acoperite, oricare alte fonduri atrase pot fi utilizate pentru procurarea valorilor mobiliare de stat cu termen lung.

Concepția fondurilor comune nu este însă lipsită de neajunsuri. Primul impediment se explică prin faptul că nu sunt obiective de bază pentru a estima „standardele lichidității”; al doilea: pe măsura unificării fondurilor, diverse depozite au o volatilitate diferită; al treilea: concentrația fondurilor majoritare în activele cu lichiditate ce nu aduc băncii profitabilitate, dar pentru asigurarea dezvoltării băncii pe termen îndelungat sunt necesare venituri adecvate; al patrulea: această concepție ignorează lichiditatea asigurată de portofoliul de împrumuturi prin fondurile continue, în principal, din dobânzile aferente plătite.

Și, în final, concepția fondurilor comune ignorează caracterul interactiv al activelor și angajamentelor în generarea lichidității și profiturilor.

Concepția conversiei fondurilor (Conversion-of-funds approach). Apariția concurenței din partea instituțiilor depozitare nebancare au inițiat diverse schimbări în angajamentele băncilor comerciale, și au stimulat formarea noilor fonduri bancare: eurodolarii, angajamente de răscumpărare (operațiuni Repo) și altele. Astfel utilizarea în practică a concepției fondurilor comune se face mai puțin sigură și este dificil de a analiza resursele băncii, ca fonduri comune cu aceleași trăsături caracteristice. Fiecare sursă are un preț unic dar inconstant și diferite cerințe de rezerve legale.

Concepția conversiei fondurilor implică în sine analiza fiecărei surse a fondului în mod individual și corelarea fiecărui fond cu activele care au maturități similare. Conform acestei concepții se evidențiază profitabilitatea și nu numai lichiditatea. Ca efect, este redusă valoarea medie a rezervelor lichide și se pune accentul pe creșterea alocării fondurilor în credite și investiții.

Concepția modernă: interacțiunea active-pasive (The modern approach: asset-liability interaction). În sensul conceptual managementul active-pasive implică coordonarea tuturor articolelor de bilanț în scopul maximizării profitului acționarilor. Specific acestei concepții manageriale este analiza sensibilității activelor și pasivelor unei bănci la variațiile ratei dobânzii. Această concepție a fost implementată inițial de managerii bancari la mijlocul secolului XX, căpătând mai târziu o largă aplicare.

Conform respectivei concepții toate activele și pasivele unei bănci sunt clasificate în două categorii: active și pasive sensibile, respectiv insensibile la variația ratelor dobânzilor pe piață. Analiza sensibilității ia în calcul variațiile de dobândă încasată (în cazul operațiunilor active) și de dobândă plătită (în cazul operațiunilor pasive) în funcție de schimbările ratelor dobânzii pe piață, luând totodată în considerare efectul schimbării ratelor dobânzii asupra valorii activului respectiv.

Activele/pasivele sensibile sunt acelea ale căror venituri din dobânzi variază într-un anumit timp, în funcție de nivelul ratei dobânzii existente pe piață. Activele/pasivele insensibile sunt ale căror venituri aferente dobânzilor nu se modifică într-un anumit timp în funcție de nivelul ratei dobânzii pe piață. Însă este foarte importantă alegerea intervalului de timp și scadențele activelor și pasivelor, pentru care se măsoară sensibilitatea acestora. Activele/pasivele sensibile sunt considerate toate acele care au scadențe de până la 1 an, celelalte sunt considerate insensibile la variațiile ratei dobânzii.

Așadar, în concluzie putem menționa că, deoarece în prezent economia Republicii Moldova se află în condiții de instabilitate strategiile manageriale nu pot fi aprobate pe termen îndelungat.

De aceea este oportun ca către băncile să folosească strategia managementului defensiv, deoarece prin ea băncile își vor menține un echilibru între activele și pasivele sensibile la dobândă. În condițiile de creștere a ratelor dobânzii pe piață se vor produce cresteri egale ale veniturilor si a cheltuelilor astfel incit marja neta va ramine practice neschimbata.

Studierea profundă operațiunilor de credit bancar și evidențierea particularitaților lui la etapa contemporană necesită cercetarea conceptului creditului în teoria economică fundamentală. S-au evidențiat două teorii ce reflectă esența și rolul creditului: cea naturalistă și cea a creditului, privind investițiile în capital.

Teoria naturalistă a creditului inițial a fost elaborat de A.Smith (1723-1790) și D. Ricardo (1772-1823) fiind dezvoltată în continuare de discipolii acestora. Principalele concepții ale acestei teorii sunt următoarele: obiectul creditului îl constituie bunurile naturale; capitalul de împrumut este reflectat prin capitalul real, iar circulația capitalului de împrumut coincide totodată cu circulația capitalului de producție; băncilor le revine rolul de intermediari pasivi deoarece creditul execută un rol pasiv în economie.

Promotorii teoriei naturaliste au evidențiat faptul că creditul nu creează capital real de unul singur, ci acest capital apare numai în procesul de producere. De asemenea, ei au menționat dependența creditului de producere și a dobînzii de profit, neînțelegînd în esență legătura reciprocă dintre acestea.

Începînd cu mijlocul secolului al XIX-lea, teoria capitalului creativ a ocupat o poziție dominantă. Reprezentanții acestei teorii analizează independența creditului față de procesul de reproducere și menționează rolul lui hotărîtor în dezvoltarea economiei. În opinia lor băncile nu sunt intermediari, dar instituții care creează capitalul. Cercetarea relațiilor de credit de-a lungul timpului denotă faptul că operațiunile de credit pot interveni într-o gamă simplă de la relații dintre indivizi sub forma unor acorduri, până la tranzacții mai complicate, ce se efectuează pe piețele monetare sau financiare bine dezvoltate.

Esențial rămâne aceeași relație în ambele cazuri: o valoare actuală se transmite de un creditor unui debitor în urma căreia cel din urmă se angajează să-o ramburseze pe viitor conform condițiilor specificate în acordul de credit, și totodată se obligă să plătească o dobândă pentru utilizarea creditului.

Oricare ar fi nivelul riscurilor asumate, pierderile în cadrul creditelor pot fi minimizate, dacă operațiunile de creditare sunt organizate și gestionate cu profesionalism.

Concluzionând, putem afirma că gestiunea operatiunilor de credit reprezintă ansamblul metodelor de organizare și de conducere a instituțiilor financiare de credit, prin care se realizează gestiunea: planificarea, organizarea, controlul și evaluarea tuturor componentelor procesului de credit. În principiu, atribuțiile compartimentelor de creditare dintr-o bancă trebuie să acopere întreaga gamă de operațiuni aferente acestei activități. De asemenea, reglementările legale actuale obligă băncile să constituie comitete de credite care să analizeze cererile de creditare și să acorde în urma evaluarilor sumele solicitate de clienții băncii.

Lipsa reglementărilor legale în domeniul creditării precum și lipsa de protecție a băncilor în cazul pierderilor generate de nerambursarea creditelor au determinat băncile să-și elaboreze propriile norme de creditare care, în timp, au căpătat caracter de generalitate, în sensul ca principiile de creditare, obiectele creditului și tipurile de credit au devenit elemente comune ale reglementărilor interne în domeniu la majoritatea băncilor.

1.2. Formele, trăsăturile specifice și funcțiile creditului bancar

Creditul se prezintă printr-un raport de interese bănești ce apare între o persoană fizică sau juridică numită creditor, care acordă pe un termen prestabilit altei persoane numită debitor, un împrumut de bani sau care vinde mărfuri/servicii pe datorie, în general, cu o dobândă stabilită în funcție de riscul pe care și-l asumă creditorul sau de reputația debitorului. În condițiile economiei de piață raporturile de credit sunt diverse în dimensiuni și multiple în varietate. Însă pe cât relația de credit unește, în esență, toate sferele în același proces, atât putem menționa că acestea au și deosebiri, care le imprimă anumite trăsături pur specifice.

Sferele creditului se deosebesc între ele prin elementele și modul îndeplinirii fiecărei trăsături a relației de credit. De asemenea, putem menționa că două dintre aceste categorii de credit, creditul comercial și creditul obligatar, presupun obligațiile directe dintre debitor și creditor, posibile fără a fi desfășurate de la începutul tranzacției până la sfârșit prin intermediul băncilor.

Celelalte categorii de credite: ipotecar și de consum, presupun desfășurarea unor raporturi de credit complementare intermediate de către bănci sau alte instituții specializate de credit. Însă se poate menționa faptul că nu este exclus și în primul caz participarea băncilor, dimpotrivă transferul creanțelor de credit comercial este folosit în majoritatea țărilor utilizând scontările și reescontările creanțelor.

Există două categorii de participanți ai pieței de credit: participanții direcți și cei intermediari. Potrivit acestei interpretări în economie acționează trei mari categorii de participanți direcți ai pieței de credit:

participanți excedentari, care economisesc banii/fondurile, aceștia fiind, în marea majoritate, populația;

participanți deficitari, ponderea cea mai mare o reprezintă întreprinderile și organizațiile nonprofitabile;

participanți cu situații financiare alternative: uneori excedentari, alteori deficitari.

Astfel, în urma relatării ulterioare ajungem la concluzia că activitatea de formare a operațiunilor de creditare este, în acelaș timp, un proces permanent, datorită diversificării operațiilor bancare și deschiderea băncilor spre domenii de creditare noi pentru sistemul bancar moldovenesc actual.

Pentru îndeplinirea rolului și funcțiilor sistemului de credit în economie, pentru valorificarea la maxim a avantajelor și diminuarea la minimum a dezavantajelor relațiilor de credit putem menționa că sistemul de credit, în principal, trebuie să cuprindă:

. cadrul instituțional care presupune un ansamblu de instituții și organisme de credit specializate, cu o rețea dispusă în teritoriu, dar și cu relații de corespondență cu instituțiile similare din străinătate. Activitatea cadrului instituțional trebuie să fie reglementată, controlată și supravegheată de anumite comisii/organe/institute organizate la nivel de stat în scopul minimizării riscurilor.

. cadrul normativ-juridic este format din ansamblul tuturor reglementărilor care guvernează activitatea instituțiilor de credit pe teritoriul unei țări. Cadrul juridic trebuie să fie suficient de flexibil pentru a lăsa spațiu de afirmare liberei inițiative a instituțiilor de credit, dar totodată și categoric, astfel încât să crească încrederea agenților economici și să limiteze riscurile operațiunilor de credit.

. strategiile manageriale, tehnicile și metodele de efectuare a operațiunilor de credit cu ajutorul cărora instituțiile de credit pun în aplicare diverse produse creditare accesibile și rentabile beneficiarilor de credite.

Cu privire la formele creditului, în literatura de specialitate, au fost exprimate opinii diferite. Astfel, unii autori susțin existența a două forme de exprimare a creditului: creditul public și creditul bancar. O altă opinie referitor la forma creditului este: credit bancar, credit cooperatist și credit public.

Formele principale sub care se prezintă creditul în economia contemporană sunt:

Creditul bancar

Creditul comercial

Creditul comercial este o formă de împrumut practicată între vânzător și cumpărător, atunci când vânzarea mărfurilor este făcută pe credit, adică înmânarea acesteia este separată în timp de plata prețului ei. Creditul comercial contribuie la accelerarea circulației mărfurilor și prin aceasta, la dezvoltarea economiei naționale.

Mecanismul creditului comercial se desfășoară astfel: un agent economic dispune de stoc de marfă destinat vânzării în timp ce un alt agent are nevoie de marfă, dar nu dispune pe moment de fonduri bănești pentru cumpărarea mărfurilor. Primul agent, pe baza unui contract de vânzare-cumpărare pe credit,pentru a accelera valorificarea producției prin desfacere, va livra marfa celui de-al doilea, urmând ca după un anumit termen, acesta din urmă să achite contravaloarea mărfurilor la prețul stipulat în contract.

Prețul stipulat în contractul de vânzare-cumpărare pe credit cuprinde, prețul mărfii la care se adaugă un procent ce reprezintă prețul creditului. De regulă, creditul comercial se acordă pe termen scurt pe baza cambiei. Pe această cale creditul comercial înlesnește și accelerează circulația capitalului [9, p.121]

Creditul bancar este creditul care se acordă agenților economici sub formă bănească de către instituții specializate în așa numitul “comerț cu bani”, numite instituții bancare. Această formă de credit este foarte larg răspândită, având ca obiect acea parte disponibilă a capitalului numit capital de împrumut.

Acordarea creditului bancar formează fundamentul activității bancare. În calitatea lor de intermediare, băncile împrumută pentru a da apoi cu împrumut sumele ce se află în căutarea unui plasament. Modalitățile creditului bancar sunt: credit bancar de scont, credit bancar în cont curent, credit bancar pe gaj cu efecte publice, credit bancar pe gaj de efecte comerciale.

Având în vedere că agenții economici care acordă partenerilor de afaceri credite comerciale apelează, la rândul lor, la bănci pentru a-și reconstitui capitalul, există o strânsă interdependență între creditul comercial și creditul bancar. Primul nu mai poate fi conceput astăzi fără cel de al doilea, iar acesta din urmă are posibilitatea să-și sporească dimensiunile pe seama celui dintâi.

Băncile comerciale, deasemenea acorda clienților săi diferite tipuri de credite care pot fi clasificate în baza mai multor criterii. În funcție de perioada de acordare se pot grupa în:

Credite la vedere, sunt creditele pe termen scurt acordate antreprenorilor, cu o situație economică foarte bună care, din anumite motive, justificative economic, nu pot face temporar față plăților. Creditele sînt acordate la solicitare agenților în limita unui plafon stabilit prin intermediul contului curent la bancă. La data scadenței plafonul își va pierde valabilitatea.

Acești agenți economici dețin un cont la banca pentru aprovizionări în vederea constituirii de stocuri de materii prime și materiale, energie, combustibil, mărfuri etc., ce sunt necesare realizării și finalizării producției de mărfuri, executării de lucrări și prestări servicii, comerț care au desfacere asiguratorie. Asemenea credite se acordă pentru acoperirea decalajului ce se manifestă în cadrul fluxului de lichidități, ca urmare a întîrzierii încasărilor față de plăți.

Credite la termen, sînt creditele acordate pe un termen anumit implică rambursarea creditului la scadența stabilită și negociată între bancă și creditor. Cel mai mic termen de acordare a creditului este de o zi – creditul overnight.

Acordarea de credite pe termen lung pentru realizarea unor obiective de investiții se va efectua numai pentru agenții economici, clienți ai bancii, care prezintă garanții materiale și morale cu privire la posibilitățile de rambursare a obligațiilor față de bancă.

În Republica Moldova se acordă credite persoanelor fizice și juridice înregistrate în Republica Moldova. Agenților economici străini creditele pot fi acordate sub garanția unei bănci a țării respective ori sub alte garanții ce există în practica bancară. Creditele se acordă agenților economici ce dispun de bilanț de sine stătător, cont de decontare, conturi de împrumut. Atunci cînd se acordă credite este nesesar de luat în considerație factorii ce asigură rambursarea datoriilor către bancă în conformitate cu condiția contractului de credit.

Credite pentru stocuri și cheltuieli sezoniere, aceste credite se acordă pentru stocuri și cheltuieli sezoniere de materii prime și produse, numai agenților economici.

Credite pentru producția de export și exportul de produse, creditele aferente producției de export se acordă pentru aprovizionarea cu materii prime și materiale, semifabricate, subansamblu, combustibili, energie etc. Din țară și din import în vederea realizării de produse cu desfacerea asigurată la export, deci vizează întregul ciclul de aprovizionare – producție – desfacere.

Creditul pentru stimularea exportului se acordă pe măsura efectuării cheltuielilor specifice fiecărei etape a ciclului de producție.

Creditele pentru obiectivele de investiție se acordă pentru:

amenajarea, renovarea, reutilizarea capacităților de producție sau a spațiilor comerciale;

prestări de servicii, asigurarea cu spații proprii ori încheriate în cocesiune sau locație de gestiune;

achiziționarea unor mașini și utilaje destinate lucrărilor din agricultură, industrie, comerț, transport etc;

achiziționarea de tehnologii, linii de fabricație complexe etc.

construirea capacităților de producție.

Băncile pot acorda societăților de leasing credite pe termen de cel mult 5 ani pentru a cumpăra active ce fac obiectul tranzacțiilor de leasing. Nivelul creditelor nu poate depăși 85% din prețul de achiziție a activelor ce urmează a fi închiriate.

Credite acordate altor instituții financiare, băncile acordă credite asociaților de economii și împrumuturi ale cetățenilor, iar aceste instituții plasează creditele în sectorul rural, în special, în agricultură.

Credite acordate statului pentru ca aceasta să poată finanța sectorul social, să poată construi clădiri de stat, să instaleze sisteme energetice, să acopere cheltuielile în caz de forță majoră, să instaleze trasee de combustibil, etc. Drept asigurare pentru creditele acordate statului pot servi valorile mobiliare de stat și garanțiile.

În funcție de destinație, creditele se clasifică în:

Credite de consum se acordă pe termen scurt sau mediu persoanelor fizice fiind destinate să acopere costurile bunurilor și serviciilor de care beneficiază.

Creditele productive sînt credite pentru activitatea curentă și pentru investiții, acordate agenților economici pe un termen scurt .

După modul de acordare și de rambursare se disting:

Credite ordinare – se acordă integral prin deschiderea contului de împrumut în baza unui document de plată. Rambursarea poate fi: integrală la data finală fixată în contractul de credit, în rate egale, periodic: lunar, trimestrial, semestrial, anual;

Overdraftul – este un instrument al pieței monetare, un credit pe termen scurt, de regulă, pînă la o lună, destinat pentru executarea unor plăți curente, dar care depășesc suma din contul curent al debitorului. Dobînda și comisionul, de obicei sînt mai mari decît la alte tipuri de credit;

Linia de credit – este o modalitate generală de acordare a creditelor care presupune efectuarea creditării în contul curent sau deschiderea unui cont separat de împrumut, se acordă în limita unui plafon stabilit de către bancă Linia de credit poate fi simplă sau revolving;

Creditele de scont – servesc pentru finanțarea subscrierii de titluri de credit și pentru finanțarea tranzacțiilor agenților economici la bursă.

Creditul factoring – implică procurarea facturilor de plată neplătite, care succed din relația de afaceri dintre furnizori și cumpărătorii mărfurilor și serviciilor sau din încasarea datoriei de debitor.

După tipul de garanție sunt credite garantate și negarantate.

Locul și importanța creditului în relațiile social-economice sânt evidențiate prin funcțiile sale, care în principal pot fi menționate:

Funcția distributivă – această funcție constă în mobilizarea resurselor bănești, disponibile la momentul dat în economie, de către bănci și redistribuirea lor-prin acordarea de credite- spre anumite ramuri de activitate care au nevoie de fonduri de finanțare.

Funcția de transformare a economiilor în investiții – creditul bancar este cel care pune la dispoziția întreprinzătorului capitalul necesar, asigurînd transformarea economiilor inactive în investiții. Sub acest aspect, creditul este un important factor al creșterii economice.

Funcția de emisiune monetară.

Funcția de asigurare a stabilității prețurilor – se realizează prin reglarea dimensiunilor cererii și ofertei de mărfuri și servicii, prin creditarea de către bănci a consumului și prin crearea stocurilor. Pentru a putea controla rolul și funcțiile creditului bancar trebuie evidențiate și analizate următoarele particularități specifice creditului bancar:

Putem concluziona că la etapa actuală băncile comerciale oferă o gamă foarte largă de credite acordate persoanelor juridice cu diferite condiții pentru a le atrage, dar întreprinderea trebuie să fie foarte atentă ce se referă la condițiile creditării și mărimea dobânzii.

1.3. Mecanismul de creditare băncară a activității de antreprenoriat

Preocuparea specială a managementului bancar pentru activitatea de creditare rezidă de asemenea și din faptul că, fiind cel mai important plasament bancar, cu o pondere mare în activul bilanțier, de calitatea portofoliului de credite depinde în ultimă instanță stabilitatea băncii și realizarea nivelurilor necesare ale indicatorilor activității bancare privind solvabilitatea și lichiditatea. Organizarea activității de creditare are în vedere o descentralizare a proceselor de analiză, evaluare, acordare și urmărire a ramburării creditelor, în condițiile respectării normelor interne în domeniu și, de asemenea, în condițiile stabilirii unor plafoane de creditare la diverse niveluri organizatorice ale băncii.

Obiectivele principale ale activității de creditare sunt siguranța băncii și atragerea de noi operații și clienți. În acest sens, personalul din activitatea de creditare are responsabilitate să educe clientul asupra procedurilor de creditare a băncii. Creditele aprobate pe baza analizei clientului trebuie să asigure rambursarea datoriei către bancă, cu specificația că, determinarea capacității de plată a clientului nu se va face ținând cont de rambursarea prin împrumuturi obținute de la alte bănci sau instituții financiare. Angajamentele luate de bancă pentru și în numele clientului prin acordarea de credit, trebuie să aibă la bază contracte ferme, prin care clientul să cunoască și să accepte toate condițiile, să aibă date exacte și să fie garantate corespunzător.

Funcția de bază a unei bănci în economie este creditarea, funcție care le conferă băncilor responsabilități majore privind promovarea unei economii bazate pe criteriul rentabilității și eficienței. În procesul de creditare a economiei, băncile trebuie să filtreze afacerile și să le promoveze pe cele eficiente, viabile și legale, impulsionând astfel desfășurarea unor activități eficiente tuturor celor care fac uz de creditul bancar.

Promovarea unor afaceri eficiente și implicit credite de calitate depinde de calitatea investiției pe care banca o face privind baza de credit a solicitantului. Băncile trebuie să evalueze riscurile cu care au de a face în creditarea unei afaceri, să cerceteze motivul împrumutului și să identifice sursele de restituire care depind de derularea afacerii pe care o creditează.

Abilitatea debitorului de a restitui creditul depinde atât de situația financiară a firmei cât și de o serie de factori exogeni și endogeni firmei, pe care banca trebuie să-i identifice și să-i evolueze în mod corect. Analiza bazei de credit a solicitantului vizează două aspecte:

– analiza istoricului firmei, care scoate în evidență punctele slabe și forte ale evoluției firmei, cât de eficient sunt gestionate resursele comparativ cu alte firme cu oportunități și riscuri pe piață asemănătoare;

– analiza viitorului firmei vizează toată perioada derulării și rambursări creditului, având menirea de a evidenția posibilitățile reale de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor și comisioanelor aferente, să furnizeze informații cuprinzătoare asupra viitorului.

La modul general, acordarea unui credit comportă trei etape:

Etapa premergătoare de acordare a creditului:

a) Solicitarea creditului;

b) Prezentarea documentelor;

d) Evaluarea performanțelor financiare și nefinanciare;

Aprobarea și acordarea creditului:

Negocierea condițiilor contractuale;

Hotărârea privind acodarea creditului;

Contractul de credit și de asigurare;

Acordarea creditului;

Rambursarea și monitoringul creditului:

Rambursarea creditului;

Control și supravegherea creditului

Controlul rambursării și achitării creditului;

Controlul folosirii creditului conform destinației;

Controlul asigurării creditului;

Lucrul cu creditele problematice.

Studiul cererilor de credit. Prin cererea de credit, solicitantul aduce la cunoștința creditorului, oferta de a contracta un împrumut, specificând explicit suma, obiectul creditului și modul în care consideră că va putea rambursa datoria. În sprijinul acestora, de regulă, anexează și un studiu de fezabilitate care va susține oportunitatea și eficiența afacerii, care va fi dezvoltată cu ajutorul creditului.

La prezentarea clienților care solicită diverse facilități de credit, funcționarii bancari vor verifica dacă societatea comercială este legal constituită, dacă este înscrisă la Registrul Înregistrării de stat în condițiile legii; vor verifica dacă pot îndeplini formalitățile pentru a demonstra bonitatea lor în condițiile prevăzute de politica fiecărei bănci, și anume: solvabilitatea, lichiditatea, rentabilitatea.

Ofițerii de credit vor verifica dacă clientul poate prezenta garanții materiale, personale, precum și documente și acte din care să rezulte că desfășoară o activitate în condițiile legii și în conformitate cu actul de înființare și statutul de funcționare. De asemenea, trebuie verificat dacă clientul acceptă clauzele înscrise în contracte, referitoare la destinație, obiect, garanții, termene de rambursare, dobândă, etc., și că poate justifica rentabilitatea și, în special, posibilitatea de producere a resurselor de rambursare.

În cazul în care clientul dovedește receptivitate și operația prezentată în cerere și detaliată în studiul de fezabilitate, prezintă interes pentru bancă și se încadrează în strategia acesteia, atunci se aduc la cunoștință clientului următoarele condiții generale:

lista completă a documentelor pe care trebuie să le prezinte băncii, pentru efectuarea analizei și fundamentarea deciziei pe care banca o va lua în legătură cu cererea sa;

elemente de cost și mărimea orientativă a acestora, formele de garanții și prevederile contractelor tip care urmează a se încheia după aprobarea cererii în privința angajamentelor și obligațiilor pe care clienții și le asumă prin semnarea lor. Această informare este necesară pentru a evita confuziile și pentru ca solicitantul să-și dea consimțământul de a contracta în cunoștință de cauză.

De asemenea, ofițerii de credit vor informa clientul asupra obligativității depunerii trimestriale a situațiilor financiare pe baza cărora banca analizează dacă sunt menținute permanent condițiile inițiale de bonitate avute în vedere la acordarea creditului.

Condițiile obligatorii pe care trebuie sa le indeplinească persoanele juridice pentru a primi un credit sunt :

sunt constituiți conform legii si poseda capital social varsat potrivit statutului;

desfășoară activități legale, potrivit statutului de funcționare, avănd un nivel corespunzator al indicatorilor de bonitate;

din analiza fluxurilor de lichidități, rezultă că există posibilități reale de rambursare la scadență a ratelor din credit și plata dobînzilor aferente;

prezintă garanții pentru utilizarea cu eficiență a imprumutului, iar valoarea garanțiilor acceptate este mai mare sau cel putin la nivelul creditelor solicitate și a dobânzilor aferente, calculate pe intreaga perioadă de creditare;

își derulează activitatea prin conturi deschise la unitățile teritoriale ale băncii;

acceptă clauzele din contractul de credit și prezintă toată documentația solicitată.

Pentru prevenirea riscului de creditare, bancile nu acordă credite:

agenților economici care înregistrează pierderi;

agenților economici care nu contribuie cu capital propriu la finanțarea activelor circulante sau la realizarea proiectelor de investiții;

agenților economici cu datorii față de bancă, trecute de aceasta în afară bilanțului și care nu prezintă programe de redresare viabile;

agenților economici pentru care s-a instituit procedura de reorganizare sau faliment.

Mai mult, la acordarea creditelor, bancile au în vedere ca prima sursa de rambursare a imprumutului să o constituie capacitatea agentului economic de a genera lichidități, iar garanțiile materiale trebuie să constituie întotdeauna ultima sursa de rambursare a creditului și de plata a dobânzilor.

Documentația pe care clientii persoane juridice trebuie să o prezintă băncii în vederea obținerii creditelor cuprinde:

cererea de credit înaintată de către persoanele autorizate ale agentului economic;

buletin de identitate în original și în copie ale persoanei ce depune dosarul de documente;

documente juridice (certificatul de înregistrare a întreprinderii, eliberat de Camera Înregistrării de stat, sau alt document de înregistrare; documente de constituire: statul,contractul de constituire; licențe pentru genuri de activitate; extrasul din procesul – verbal al Adunării generale a acționarilor referitor la aprobarea solicitării creditului, referitor la mandatarea persoanei cu dreptul de a reprezenta întreprinderea și de a semna toate documentele de credit și de a garanta creditul cu bunurile societății)

rapoarte trimestriale despre activitatea economic și starea financiară în anul curent și dări de seamă anuale pentru ultimii doi-trei ani de gestiune, aprobate de către Inspectoratul de stat sau organelle financiare de stat;

informația despre creditele anterioare curente: locul și data acordării, scadențele și modalitățile rambursării, rata dobânzii.

business – plan activității agentului economic pe următorii 1-5 ani (necesar în cazul solicitării creditelor pentru investiții);

contracte cu furnizorii potențiali și beneficiarii privind desfășurarea producției;

contracte de parteneriat, inclusiv cu investitorii, care sunt la baza viitoarei activități;

documente ce argumentează asigurarea creditelor: gaj, ipotecă, garanție bancară, depozit bancar, cauțiune, documente ce confirm dreptul de proprietate asupra bunurilor depuse ca garanție, documente ce confirm asigurarea bunurilor garantate. [22, p.199]

Documentele prezentate de catre clienți în vederea obținerii de credite, precum și cele elaborate ulterior de bancă, în cursul procesului de analiză, acordare, verificare și rambursare reprezintă conținutul dosarului de credit.

Analiza dosarului de creditare comportă atît analiza debitorului și a proiectului întocmit, cît și a garantiilor prezentate de acesta. Studierea comportamentului debitorului vizează cunoasterea trecutului financiar al acestuia, respectiv în ce masură și-a onorat corect obligațiile referitoare la împrumuturile anterioare. Obținerea de informații referitoare la client este posibilă, în unele țări, prin existența unor fișiere publice sau a unor organisme private, care pot oferi informații cu privire la situația unei întreprinderi sau a alteia.

De exemplu în Franța, bancherii pot solicita bancii centrale o “cotație” a întrepriderilor, care constă într-o scrisoare care se indică sectorul de activitate, calitatea bilantului întreprinderii,plătile pe care acesta le realizează si eventualele incidente de plăți constatate cu privire la sectorul respectiv de activitate. Atunci cînd informația se solicită unor organisme private de exemplu ”creditform” în Germania, se obțin informații detaliate referitoare la dezvoltarea afacerilor, calitatea portofoliului, efectuarea plăților la termen.

În alte țări funcționează o centrală a riscurilor (România), care totalizează împrumuturile de care a beneficiat o întreprindere din partea mai multor creditori, ceea ce echivalează cu informații asupra riscului. O altă posibilitate de obținere a informațiilor cu privire la debitor costă in adresarea către alți bancheri ai solicitantului de credite, aceasta fiind o soluție puțin eficientă datorită gradului de generalitate sporit al raspunsului.

Analiza situației financiare. Analiza aspectelor economico – financiare vizează atât analiza perioadelor anteriore, cât și proiectele financiare pentru perioadele viitoare. Aceasta analiza se realizează în baza raportului financiar privind rezultatele financiare și în baza raportului privind fluxul mijloacelor bănești. Cunoașterea reală a activității desfășurate de clienți oferă băncii posibilitatea să propună acestora produse și servicii bancare adecvate și totodată să ia măsuri corespunzătoare pentru diminuarea și prevenirea riscurilor în vederea rambursării creditelor și încasării dobânzilor. În cazul unei întreprinderi, riscul este măsurat cu ajutorul bilanțului, acest document contabil de sinteză oferă o imagine concludentă asupra patrimoniului, situației financiare și rezultatelor obținute de agentul economic la moment dat.

Investigarea datelor din bilanțul permite a analiza: activele existente la întreprindere, lichiditatea activelor, datoriile și obligațiunile față de terți, modificarea datoriilor pe parcursul perioadei analizate, analiza decontărilor și a vărsămintelor. Raportul privind rezultatele financiare constituie un alt document de sinteză, care scoate în evidență evoluția fluxurilor de venituri și cheltuieli și raportul dintre acestea pe perioada intregului exercițiu financiar.

Sistem de indicatori este destinat să servească drept instrument ce permite băncii să analizeze critic modul de realizare a obiectivelor asumate pentru a lua prompt decizii de a acorda credite clienților. Băncile comerciale determină în mod individual pentru fiecare afacere de credit aparte, categoriile de coeficienți necesari luați în calcul. [22, p.203]

Decizia de acordare a creditului, orice acordare a creditului este un act de gestiune, iar fiecare bancă caută săși majoreze produsul net bancar, putind face acest lucru in diverse moduri, pe diferite piețe corespunzatoare, activități pe care le practică. Pe piața creditului acordate persoanelor juridice, majorarea produsului net bancar, se realizează prin majorarea dobinzelor percepute.

Banca poate utiliza rata dobinzii urmarind doua obiective: sa varieze volumul creditelor acordate, iar la un volum egal al acestora sa practice o discriminare pentru debitori, diminuînd rata dobînzii, la modul cel mai general, banca poate spera majorarea volumului utilizarilor sale dar elasticitatea volumului creditelor nu este foarte mare ,în acest caz. Invers banca poate prin majorarea ratei de dobîndă să reducă volumul creditelor acordate. În acest sens elasticitatea este mai puternică și în consecință riscul de gestiune se concretizează în reducerea rezultatelor bancare. Concluzia care se poate formula este că în sectorul bancar, acțiunea prin preț este mai puțin benefică decit în alte sectoare. În fapt, în majoritatea țărilor, modificările de rată a dobinzii intervin mai degrabă ca rezultat al concurenței și al presiunelor eventualelor autorități monetare.

Creditul trebuie să fie acordat de bancă în termenele și în forma stabilită în contractul de credit. Respectarea strictă a condițiilor stabilite în contractul de credit permite băncii menținerea creditării la nivel standard, asigurându-și astfel încasarea fără probleme a sumei creditului și a dobânzii.

Creditul se pune la dispoziția, de regulă, în contul de disponibilități prin efectuarea de plăți prin virament sau în numerar la cererea clientului. Băncile acordă creditele persoanelor juridice prin transferul de mijloace bănești în contul curent, în urma căreia persoanele vor utiliza resursele folosind metoda decontărilor fără numerar. [22, p.222]

Controlul și supravegherea bancară. Rambursarea reprezintă unul din principiile creditării bancare, conform căruia debitorul trebuie să-și onoreze obligațiile față de bancă. Dina cesti motiv etapa principală a procesului de creditare o consitituie monitoringul creditar. În vederea asigurării rambursării integrale și în termen a creditelor acordate, unitățile băncii vor supraveghea – pe intreaga perioadă de utilizare – respectarea de către debitor a tuturor clauzelor prevăzute de contract. Controlul și supravegherea privind privind îndeplinirea condițiilor contractuale de credit se efectuează prin intermediul următoarelor acțiuni:

Controlul și supravegherea rambursării în termen a creditului și a dobânzii aferente;

Recadențarea creditului;

Controlul utilizării creditului conform destinației consemnate în contractul de credit;

Controlul și supravegherea activității economico – financiare și nefinanciare a debitorului;

Verificarea și supravegherea garanțiilor creditului. [22, p. 225]

Inspectorii de credit primesc zilnic informații privitoare la circulația mijloacelor bănești în conturile debitorilor, fapt ce le permite să urmărească rambursarea la scadență a creditului și a dobânzii aferente. În același timp ei au posibilitatea să compare soldurile creditelor nerambursate. Cu câteva zile înainte de scadență, funcționarul serviciului de creditare ia legătura cu debitorul și concretizează dacă este în stare să ramburseze creditul. În cazul în care debitorul nu poate să-și onoreze obligațiile, funcționarul bancar va stabili motivele care au dus la starea dată. Stabilind motivele, funcționarul bancar ia decizii privind prelungirea termenului de acordare a creditului, propunerea altor condiții sau trecerea creditului dat la conturile creditelor restante cu aplicarea unor sancțiuni.

Băncile comerciale se sprijină în activitatea de creditare, nu atît pe capitalul propriu, cît pe capitalul de pe piață financiară. Sub acest aspect se poate afirma că banca este o instituție ce lucrează cu banii altora. Cererile de credite sunt așa de mari, încît capitalul propriu și fondul de rezerva nu pot face față, fiind numai "plămadeala" în care au loc complexe operațiuni bancare.

Aceastea folosesc și o primă de asigurare pentru acoperirea riscurilor ce le implică plasamentele fiecărei bănci. Considerînd că banca este numai o instituție care împrumută, ea trebuie mai întîi să-și asigure resursele de alimentare cu fonduri care, ulterior, să fie utilizate drept credite. În organizarea operațiunilor de creditare un rol important îl are Banca Centrală, care elaborează un șir de acte juridice sub forma de regulamente, instrucțiuni, norme pentru reglementarea și supravegherea activității Băncilor Comerciale în domeniul creditar.

Pentru a putea contura rolul și funcțiile creditului bancar trebue evidențiate și analizate urmatoarele particularități specifice ale creditului bancar:

Obiectul creditului bancar – este reprezentat de disponobilitățile bănești sub formă de monedă fiduciară sau monedă scripturală;

Participanții creditului bancar – cel ce acorda creditul, îl numim creditor (banca) și cel ce cere, primește și folosește creditul, îl numim debitor (agenți economici, populația, statul, alte bănci și instituții financiare);

Scadența – momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului. La stabilirea scadenței băncile comerciale iau în considerare activitatea debitorului, afacerea propriu-zisă, alte condiții. Astfel, vor fi stabilite și ratele ce vor fi rambursate la scadență. Ratele pot fi rambursate în mod egal, în ordine crescatoare ori descrescatoare, sau în funcție de caracterul afacerii de credit. Un element important, în acest context este stabilirea perioadei de grație – perioada din momentul angajării creditului și momentul începerii rambursării lui. Aceste condiții sunt stipulate în contractul de credit încheiat între debitor și creditor.

Asigurarea creditului – formată din bunuri ce se constitue la dispoziția sau solicitarea creditului sau a unui terț pentru a asigura îndeplinirea de catre debitor a obligațiunii de rambursare a sumei creditului, achitării dobînzilor și a taxelor de credit;

Dobînda – este reprezentată de o sumă de bani plătită de către debitor creditorului sau pentru împrumutul acordat pe un termen determinat și pentru riscul asumat de acesta în caz de neonorare a obligațiunilor de credit.

Procesul de creditare este unul dintre cele mai complexe și totodată responsabile procese efectuate de instituțiile de credit.

Figura 1.3.1: Procesul de acordare a creditului bancar

Sursa: Lucian Ionescu C. „Bănci și operațiuni bancare”, Editura Economică București, 1996, (p.35).

Mecanismul de creditare băncară a activității de antreprenoriat se desfășoară prin interconexiunea a cîtorva subsisteme, printer care ar fi: casieria, operatorii, contabilitatea, departamentul de creditare (inspectorii de credit și controlorii de evaluare a bunurilor gajate), direcția juridică, marketing etc.

Cultura organizațională – reprezintă un important aspect al sistemului social al organizației, inclusiv a instituțiilor financiar-creditare, deoarece dezvoltă stabilitatea și comportamentul adecvat al angajaților, contribuie la organizarea lucrului în echipă.

Utilizarea și înțelegerea culturii organizaționale de către managerii instituțiilor financiare de credit, duce la realizarea cu succes a politicii și obiectivelor instituțiilor respective. Acest lucru este foarte important mai ales în cazul când instituțiile sunt în permanentă schimbare. Ca rezultat în aceste momente utilizarea unei culturi adecvate sau neadecvate poate promova sau împiedica procesul de restructurare sau alte inițiative, privind schimbările intervenite.

Instituția și mediul în care activează – care înseamnă un complex de factori interni și externi ce determină modul în care instituțiile de credit își desfășoară activitatea și totodată maniera în care aceasta este condusă. Aspectele ce reflectă mediul intern sunt: conducerea superioară; angajații cu aptitudinile și cunoștințele, experiențele, responsabilitățile sale și motivația de lucru etc; comitetele din cadrul instituției; structura și sistemele; cultura organizațională și delimitările materiale.

Mediul extern deține un rol important în determinarea eficienței activității instituțiilor de credit. Factorii mediului extern ce afectează activitatea instituției de credit sunt de ordin: legislativi, politici, etici, economici, sociali, tehnologici și concurențiali.

Mediul, care înseamnă un complex de factori interni și externi ce determină modul în care instituțiile de credit își desfășoară activitatea și totodată maniera în care aceasta este condusă. Aspectele ce reflectă mediul intern sunt: conducerea superioară; angajații cu aptitudinile și cunoștințele, experiențele, responsabilitățile sale și motivația de lucru etc; comitetele din cadrul instituției; structura și sistemele; cultura organizațională și delimitările materiale (clădirile etc). Mediul extern deține un rol important în determinarea eficienței activității instituțiilor de credit.

Factorii mediului extern ce afectează activitatea instituției de credit sunt de ordin: legislativi, politici, etici, economici, sociali, tehnologici și concurențiali. De asemenea, în lista factorilor externi pot fi incluși și cei regionali, internaționali deoarece funcționarea sistemului de credit național este afectată și de situația economico-financiară în țările vecine, în primul rând în Ukraina și România.

Deci, analizând gama de factori ai mediului, care influențează activitatea instituțiilor de credit, putem menționa că aceste instituții trebuie să respecte normele prestabilite de autoritățile de reglementare. Abilitatea maximizării capitalului acționarilor și îndeplinirea altor obiective interne este, de asemenea, restricționată de factorii parveniți din mediul exterior.

În acest context observăm că instituțiile de credit se deosebesc de celelalte organizații comerciale printr-un șir de particularități:

natura și proprietatea resurselor: resursele cu care operează banca în procesul de creditare sunt, în primul rând, financiare și sunt în marea majoritare atrase de la deponenți, preponderent de la populație. Respectiv acest lucru conferă băncilor o mare responsabilitate față de deponenți, ceea ce demonstrează că instituțiile bancare trebuie să fie strict reglementate;

reglementarea. Pornind de la cele menționate mai sus constatăm că apare necesitatea reglementării instituțiilor de credit prin legi și autorizarea instituțiilor principale, banca centrală și organul central de supraveghere a instituțiilor nebancare, de a avea dreptul de licențiere, supraveghere și control a acestora, impunând menținerea unor indicatori de adecvare a capitalului, de lichiditate, de formare a fondului de risc etc. Reglementarea în domeniul de credit este necesară pentru ca instituțiile de credit să-și păstreze în primul rând stabilitatea, lichiditatea, să acorde credite pe baze prudențiale, să gestioneze riscul cu profitabilitate și, nu în ultimul rând, să susțină politica economică a statului și să nu abuzeze de poziția lor economică, unică și puternică.

necesitatea echilibrării riscului cu profitabilitatea: deși riscul este un element prezent în toate activitățile comerciale, gestionarea și minimizarea lui este mult mai importantă anume în activitatea de credit, deoarece creșterea riscurilor aferente operațiunii de credit în rezultat afectează lichiditatea și solvabilitatea instituției de credit.

Principalul factor perturbator în activitatea unei bănci sunt creditele problematice sau neperformante. În acest context menționăm că operațiunea de creditarea poate cu fermitate fi numită activitatea principal a unei bănci și sursa de bază prin care aceasta obține venituri și, deci, profit. Însă, în cazul în care o bancă acordă un credit unui client, iar acesta, din anumite motive, nu va putea să-și achite obligația față de bancă, banca va înregistra pierderi pe care va trebui să le suporte din profit.

Pentru a reduce la minimum pierderile din credite neperformante și a proteja în acest fel depozitele persoanelor fizice și juridice, lucrătorii bancari implicați în activitatea de creditare trebuie să procedeze cu responsabilitate la evaluarea riscurilor pe care le presupune acordarea împrumuturilor și să depună toate eforturile pentru a-și încasa debitorii.

Actualmente, politica de creditare a băncilor comerciale din Republica Moldova este orientată spre Standardele Internaționale Bancare, stabilite și perfecționate în cadrul Comitetului Basel privind protejarea activelor, obținerea veniturilor, diminuarea riscurilor bancare, îmbunătățirea stării economico-financiare a agenților economici, ținând cont de securitatea depozitelor clienților și atingerea obiectivelor generale ale activității de creditare bancară.

CAPITOLUL II. STUDIUL OPERAȚIUNILOR DE CREDITARE BANCARĂ A ACTIVITĂȚII DE ANTREPRENORIAT ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Evoluția sectorului bancar din Republica Moldova – tendințe și perspective

Constituirea sistemului de credit modern în Republica Moldova a parcurs mai multe etape de dezvoltare, urmărind scopul de a servi relațiile economice ale epocii respective. Etapele dezvoltării sistemului de credit au fost determinate de relațiile general-economice ale Moldovei cu țările vecine și de specificul statului din care Moldova făcea parte într-o anumită perioadă istorică.

Dezvoltarea sistemului de credit se raportează la evoluția monedei și la relațiile monetare ale țării noastre cu alte state. Primele operațiuni bancare erau înfăptuite de către cămătari (zarafi), care se ocupau cu schimbul monedelor pe plan intern în scopul susținerii relațiilor comerciale ale Moldovei cu alte state. În afară de operațiunile de schimb, bancherii-cămătari practicau și acordarea creditelor cu stabilirea dobânzilor anuale. De asemenea, în afară de schimbul monedelor, înainte de anul 1850, foloseau în tranzacții și asemenea instrumente bancare ca: tratele, cecurile, viramentele, scrisorile de credit.

Pe teritoriul Moldovei în secolul al XIX-lea, în afară de bancherii-cămătari existau și organizații cooperatiste de credit. Rezolvarea problemei creditului a început să preocupe serios economiștii și ca rezultat în anul 1799 s-au format primele organizații cooperatiste: „Artel”, care deservea asociațiile profesionale și organizația „Mir” – pentru familiile cumpărătoare sau arendatoare de pământuri. Necesitatea creditării creștea, deoarece camăta răspândită era foarte scumpă, iar dobânzile variau între 60-240% pe an pentru un cultivator. În așa condiții s-a procedat la acordarea creditului prin organizațiile cooperatiste, acțiuni ce iau amploare începând cu anul 1840 prin înființarea Caselor Țărănești de Păstrare și Caselor Țărănești de Ajutor. Conform normelor juridice ale celor două organizații cooperatiste se organizează și Banca Colonială din Bolgrad (1859) fiind recunoscută oficial ca instituție de credit tocmai în 1868.

Analizând perioada anilor 1877-1919, observăm că există o creștere mare a numărului de instituții cooperatiste, ajungând la numărul de cca. 240 în anii 1906-1910. Deși începuturile creditului cooperativ în Basarabia au fost atât de însemnate, aceste instituții nu au evoluat, deoarece lipseau condițiile economice necesare și respectiv nici populația nu cunoștea perfect angajamentul și modul de organizare a acestora.

După 1905 marile bănci ale Rusiei de atunci au deschis sucursale în cele mai mari orașe ale Basarabiei. Banca Rusă pentru Comerțul Exterior a deschis sucursale în Chișinău, Cetatea Albă și Bălți; Banca Ruso-Asistică a deschis o sucursală la Chișinău; Banca Internațională – la Chișinău; Banca Siberiană de Comerț – la Cetatea Albă; Banca Rusă de Comerț și Industrie a deschis agenții la Tighina, Ismail și Bălți; Banca Unirii din Moscova – la Chișinău; Banca de Scont din Odesa – la Chișinău; Banca Rusă din Peterburg – la Cetatea Albă și Bălți; Creditul Mutual din Moscova – în Chișinău trei sucursale și încă trei în suburbii. De asemenea, la moment mai existau: Banca Municipală din Chișinău și Banca Municipală a orașului Tighina.

Angajamentul acestor bănci în privința dobânzilor era următorul: sucursalele din Basarabia plăteau centralelor lor respective din Peterburg și Moscova sau Odesa, de regulă, 6,5 până la 7 la sută anual. În toamnă, deoarece era nevoie de mai mult capital, dobânda a fost mărită la 7,5%, chiar până la 8% anual. În același timp sucursalele plăteau depunătorilor dobânzi de 3,5%, 4 și 5% anual, pentru depozitele pe un termen de până la un an. Pentru depozitele pe un termen mai mare de un an se plăteau 5,75% și 6% anual. În ceea ce privește clienții debitori, banca lua 6,5% până la 7% sau maximum 8% anual.

Țăranilor moldoveni, de regulă, li se luau dobânzi ce ajungeau până la 9-10%. Iar de la cei din suburbii, băncile, în funcție de suma împrumutată, percepeau și comisioane. Observăm că aceste sucursale practic aveau un beneficiu foarte mic, deoarece din marja procentuală obținută mai trebuiau să achite dobânda instituțiilor de credit ale statului rus.

Instituțiile de credit efectuau diverse operațiuni pur bancare, neimplicându-se în marile afaceri financiare, ipotecare și industriale, de asemenea ele nu finanțau deloc cooperativele, acestea fiind finanțate de către Banca statului rus.

Din cele expuse se poate deduce că, deși în aparență există o oarecare organizare a rețelei instituțiilor de credit, această organizare era cu totul insuficientă față de nevoile economice ale acestei regiuni. Concluzia se sprijină pe următoarele fapte: în primul rând, nu se constată nici o îmbunătățire semnificativă în agricultură, în al doilea rând, nu se cunoaște progresul generat de industria din materie primă agricolă, acesta fiind un sector ce ar trebui să se dezvolte într-o regiune agricolă, cum este Basarabia.

În urma reformei bancare din 1987 în URSS au fost modificate funcțiile băncilor, formând un transformat în următoarele bănci de stat, cu structuri corespunzătoare în toate fostele republici unionale, inclusiv în Moldova:

Banca Centrală de Stat a URSS (Госбанк СССР);

Banca Socială și a Fondului Locativ a URSS (Жилсоцбанк СССР);

Banca Agroindustrială a URSS (Агропромбанк СССР);

Banca Industrială și de Construcții a URSS (Промстройбанк СССР);

Banca de Economii a URSS (Сбербанк СССР);

Banca de Relații și Comerț Extern a URSS (Внешторгбанк СССР).

În urma acestei reforme casele de economii au fost reorganizate în Banca de Economii și modificate funcțiile băncilor deja existente înainte de reformă. Băncilor nou-formate li s-a redistribuit funcția de deservire a clientelei unor ramuri ale economiei naționale cu credite și alte servicii. Aceste bănci, fiind specializate în diferite domenii concrete de activitate, aveau în republicile ex-sovietice filiale care implementau în practică politica bancară centralizată de stat pe teritoriul republicilor, inclusiv în RSSM.

Respectiv, Sucursala Republicană din Moldova a Băncii Sociale și a Fondului Locativ deservea unitățile comerciale de stat, precum și bugetele locale, Sucursala Republicană din Moldova a Băncii Agroindustriale deservea agenții economici ai sectorului agricol și de prelucrare a produselor agricole, unitățile cooperatiste de comerț; efectuau unele operații de deservire a bugetului.

Banca de Relații Comerciale Externe devenise unica și principala ce deservea operațiunile de export-import, iar Băncii de Economii prin lărgirea spectrului de activități de depozitare, i se atribuiseră și unele operațiuni de creditare a populației. Anterior această funcție era îndeplinită de Banca de Construcții. După reformă, Banca de Economii deservea pensionarii Ministerului de Interne, Ministerului Apărării și ai Securității de Stat, totodată, extinzându-și funcțiile prin deservirea întreprinderilor particulare și cooperatiste, apărute în acea perioadă .

Dezastrul economic de la începutul anilor 1990 a condus la deteriorarea sistemului bancar monetar și a finanțelor publice, a dezechilibrat total comerțul exterior. În această perioadă atât în Republica Moldova, cât și în alte foste republici sovietice, are loc adaptarea băncilor și a altor instituții de credit la noile principii de activitate comercială.

În concluzie, menționăm că la diferite etape istorico-economice sistemul de credit al Moldovei a cunoscut diferite forme de organizare care au permis servirea relațiilor economice ale epocii respective. Constatăm că până la tranziția spre economia de piață au existat pe piața de credit diverse tipuri de bănci și instituții cooperatiste de credit dezvoltarea cărora a contribuit la susținerea financiară a tuturor ramurilor economiei naționale.

Așadar, considerăm important de a efectua o analiză amplă a diverselor aspecte ce reflectă activitatea instituțiilor de credit din Republica Moldova pentru a scoate în evidență problemele cu care se confruntă aceste instituții și a identifica căile de soluționare a lor. În acest context facem o descriere a sistemului de credit, axându-ne, în principal, pe analiza sectorului de activitate a instituțiilor financiare.

Funcționarea unui sistem bancar pe două niveluri în condițiile economiei libere de piață presupune existența unei bănci centrale și a altor bănci din sistem (comerciale, cooperatiste, investiționale, de economii etc.).

Sistemul bancar al Republicii Moldova în perioada de tranziție (1990-1991 până în prezent) a conturat, convențional, trei etape de dezvoltare. Prima etapă (anii 1990-1993) se caracterizează prin reorganizarea juridică și instituțională a băncilor deja existente și crearea unor bănci private, întemeierea bazei legislative, inclusiv a celei bancare și emiterea monedei naționale. În a doua etapă (anii 1994 – 1998) are loc consolidarea sistemului bancar în general, apariția simptomelor de concurență bancară, elaborarea și implementarea principalelor norme legislative bancare, dezvoltarea serviciilor bancare etc. Însă acest proces a fost întrerupt de criza din vara-toamna anului 1998, care a fost provocată de criza din Federația Rusă.

A treia perioadă (sfârșitul anului 1998 – până în prezent) se caracterizează prin extinderea instituțiilor bancare. În această ultimă perioadă a avut loc capitalizarea relativ intensivă a sectorului bancar; lărgirea rețelei bancare; dezvoltarea spectrului de servicii bancare; intensificarea concurenței bancare; dezvoltarea strategiilor manageriale și a tehnologiilor informaționale etc.

Banca Națională a Moldovei promovează în continuare reformele în sectorul bancar, în special concentrându-se pe stabilirea unei structuri transparente a acționariatului în scopul atragerii unor noi investitori potriviți și adecvați, pe evaluarea corespunzătoare a managementului băncii, pe identificarea tranzacțiilor încheiate cu persoanele afiliate băncilor și pe recunoașterea în timp util a creditelor neperformante.

Noua Lege privind activitatea băncilor (bazată pe principiile Basel III) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2018. Implementarea noului cadru de reglementare și supraveghere va permite creșterea siguranței și solidității sectorului bancar, întărirea rezistenței acestuia la șocuri și crize, fortificarea guvernanței interne, va asigura raportarea tuturor riscurilor de către bănci și menținerea unui capital adecvat atât cantitativ, cât calitativ, precum și va contribui la oferirea unor servicii financiare mai sigure și de o calitate mai bună.

La 31.12.2017, în Republica Moldova funcționau 11 bănci licențiate de Banca Națională a Moldovei (BNM), inclusiv 4 sucursale ale băncilor și grupurilor financiare străine. [28]

Pe parcursul anului 2017, activele sectorului bancar au continuat să crească, suficiența capitalului s-a consolidat, băncile ating un nivel de lichiditate și profitabilitate înalt. Totodată, sectorul bancar se confruntă cu probleme ce țin de ponderea creditelor neperformante în portofoliul de credite și urmează să depună eforturi mari pentru eliminarea acestora. De asemenea, se menține trendul descrescător a activității de creditare, necătînd la faptul că, băncile urmează să joace un rol mai activ în finanțarea economiei țării.

Concomitent, pentru prevenirea riscului asociat tehnologiilor informaționale (TI), care constituie o sarcină majoră, Banca Națională a Moldovei a solicitat băncilor în anul 2017 efectuarea unui audit extern complex în acest domeniu. Băncile urmează să majoreze investițiile în TI pentru prevenirea și atenuarea riscului probabil.

Banca Națională a Moldovei, în urma constatării unor indici ce țin de structura netransparentă a acționarilor și de angajarea în operațiuni de creditare cu risc sporit și în conformitate cu prevederile Legii instituțiilor financiare, la data de 11.06.2015, a instituit procedura de supraveghere specială asupra 3 bănci, printre care: BC „MOLDOVA-AGROINDBANK” S.A., B.C. „VICTORIABANK” S.A. și BC „Moldindconbank” S.A.

E de menționat faptul că aceste 3 bănci sunt bine capitalizate, activează în regim normal și dețin 65.2% din totalul activelor sectorului bancar. Totodată, în legătură cu modificările legislației din sector, supravegherea specială a fost substituită cu supravegherea intensivă, iar la data de 20.10.2016 regimul de supraveghere intensivă la BC „Moldindconbank” S.A. a fost schimbat în regim de intervenție timpurie, sunt examinate situația financiară, tranzacțiile, ordinele de zi ale ședințelor organelor de conducere.

În cadrul supravegherii intensive a BC „VICTORIABANK” S.A., BNM acordă o atenție sporită transparenței acționarilor și clasificării corecte a activelor conform riscului pe care îl poartă. La 16.01.2018 a avut loc licitația pe piața reglementată a Bursei de Valori a Moldovei, la care s-a vândut pachetul menționat de acțiuni. Investitor a devenit Banca Transilvania, a doua după mărime bancă din România, prin intermediul companiei olandeze VB Investment Holding B.V. Urmare tranzacției, compania VB Investment Holding B.V., va deține cota de 66.77% din capitalul social al băncii.

La 4 octombrie 2017, urmare rezultatelor controlului complex efectuat la bancă, Comitetul executiv al BNM a aprobat hotărârea prin care a decis aplicarea sancțiunii de amendă față de membrii Comitetului de Direcție al B.C. „VICTORIABANK” S.A., aflați în funcție în perioada supusă controlului. Suma totală a amenzilor a constituit 496.1 mii lei. În special, banca nu a respectat cerințele prudențiale referitoare la activitatea de creditare, reglementările valutare, concentrarea riscurilor, clasificarea activelor etc.

Banca a elaborat un plan de măsuri de remediere referitor la lichidarea încălcărilor și neajunsurilor constatate în cadrul controlului cu stabilirea termenelor concrete de realizare, care a fost examinat de BNM și, ca urmare, băncii i-a fost solicitată completarea cu măsuri suplimentare referitor la: guvernanța internă, transparența acționarilor, reglementarea valutară, prevenirea și combaterea spălării banilor, sistemele de plăți.

Referitor la constatarea de către Banca Națională a Moldovei a două grupuri de acționari ai BC „MOLDOVA-AGROINDBANK” S.A. care au achiziționat o cotă substanțială în capitalul social al băncii în mărime de 43.1%, fără a dispune de permisiunea prealabilă scrisă a BNM, și care urmau să înstrăineze în termen de 3 luni acțiunile achiziționate.

Deoarece acțiunile nu au fost înstrăinate în termenele stabilite, acestea au fost anulate și emise altele, la Bursa de Valori a Moldovei au fost expuse la vânzare până în luna iunie 2017 două pachete unice de acțiuni. De asemenea, Comisia Națională a Pieței Financiare a prelungit de cîteva ori termenul de expunere la vânzare a acțiunilor nou emise, ultimul termen fiind până în luna septembrie 2018.

Ulterior controlului efectuat, a fost adoptată Hotărârea Comitetului executiv al BNM, membrii Consiliului BC „MOLDOVA-AGROINDBANK” S.A. au fost sancționați cu avertisment, iar membrii Comitetului de conducere al băncii cu avertisment și amendă în sumă totală de 760.7 mii lei. [28]

Astfel, băncii i-au fost prescrise un șir de măsuri, ce țin de optimizarea activității de creditare și cunoaștere a clienților, de perfecționarea actelor normative în domeniul creditării și a controlului intern, îmbunătățirea sistemului de management al securității, sistemului de control intern și sistemului de plăți, implementarea acestora fiind monitorizată activ de către BNM.

În prezent, BC „Moldindconbank” S.A. se află în cadrul regimului de intervenție timpurie, aplicat la data de 20.10.2016, ca urmare a constatării activității concertate a unui grup de persoane care a achiziționat și deține o cotă substanțială în capitalul social al băncii în mărime de 63.89%, fără permisiunea prealabilă scrisă a BNM, încălcând astfel prevederile juridice.

Prin decizia din 20.10.2016, BNM a desemnat administratori temporari ai BC „Moldindconbank” S.A., iar începând cu data de 20.01.2018, Comitetul executiv al Băncii Naționale a Moldovei a prelungit pentru o perioadă de șase luni mandatele administratorilor temporari ai băncii.

În ianuarie 2018, în conformitate cu prevederile legale, Comitetul de conducere al BC „Moldindconbank” S.A. a aprobat hotărârea cu privire la anularea unor acțiuni emise de către bancă și emiterea unor noi acțiuni, în mărime de 63.89% din capitalul social al băncii. În termen de cel mult 3 luni, de către o companie internațională independentă va fi determinat prețul inițial de expunere spre vânzare al acțiunilor noi emise, iar ulterior acestea vor fi plasate spre vânzare la Bursa de Valori.

Urmare a controlului complex efectuat la bancă, Comitetul executiv al BNM a aprobat hotărârea prin care a decis sancționarea cu avertisment BC "Moldindconbank" S.A. pentru încălcările admise ca urmare a deciziilor adoptate și practicilor admise până la desemnarea administratorilor temporari, încălcări remediate în mare parte până la 30.11.2017. Astfel, banca nu a respectat reglementările prudențiale referitor la activitatea de creditare, concentrarea riscurilor, clasificarea activelor, în domeniul cunoașterii clienților, serviciilor de plată și sistemelor de plăți și decontări.

Banca urmează să elaboreze un plan de măsuri de remediere referitor la lichidarea încălcărilor și neajunsurilor constatate ca rezultat al controlului complex cu stabilirea termenelor concrete de realizare cu prezentarea la Banca Națională. De asemenea, BNM a solicitat administratorilor temporari prezentarea periodică a raportului privind poziția financiară a băncii și acțiunile întreprinse pe parcursul exercitării mandatelor.

Situația financiară a sectorului bancar și conformarea cu reglementările prudențiale la 31.12.2017, reflectată în baza rapoartelor prezentate de către băncile licențiate, a înregistrat următoarele tendințe:

Activele totale au constituit 79.5 miliarde lei, majorându-se pe parcursul anului 2017 cu 9.2% sau 6.7 miliarde lei. La 31.12.2017, portofoliul de credite brut a constituit 42.1% din totalul activelor sau 33.5 miliarde lei, micșorându-se pe parcursul anului 2017 cu 3.7% sau 1.2 miliarde lei. Banca Națională stimulează băncile să fie mai active la îndreptarea depozitelor atrase spre acordarea creditelor de calitate în economia țării. [28]

Figura 2.1.1. Activele sectorului bancar, anii de analiză 2016-2017

*Sursa: //www.bnm.md

Volumul creditelor noi acordate în anul 2017 a crescut cu 9.0% față de anul 2016. Diminuarea ratei dobânzii la credite, de asemenea a avut o influență pozitivă asupra creșterii volumului creditelor noi.

Investițiile în valori mobiliare (certificatele Băncii Naționale și valorile mobiliare de stat) au înregistrat o pondere de 19.0 la sută din totalul activelor, fiind cu 3.7% mai mare comparativ cu sfârșitul anului 2016. Activele, care constituie 38.9%, sunt menținute de către bănci în conturile deschise la BNM, în alte bănci, în numerar etc.

Figura 2.1.2. Dinamica ponderii creditelor neperformante în total credite pe sector, %, anii de analiză 2016-2017

*Sursa: //www.bnm.md

Este de menționat faptul, că pe parcursul anului 2017, ponderea creditelor neperformante în totalul creditelor a crescut cu 2.0 p.p. față de finele anului 2016, constituind 18.4%. Indicatorul menționat variază de la o bancă la alta, valoarea cea mai mare constituind 34.1%.

Figura 2.1.3. Depozitele sectorului bancar, anii de analiză 2016-2017

*Sursa: //www.bnm.md

Pe parcursul anului 2017, în sectorul bancar a continuat tendința de creștere a soldului depozitelor, majorîndu-se cu 9.2% și constituind 59.9 miliarde lei unde, depozitele persoanelor fizice au constituit 66.2% din totalul depozitelor, depozitele persoanelor juridice – 33.6% și depozitele băncilor – 0.2%.

Totodată, soldul depozitelor în lei s-a majorat cu 4.9 miliarde lei sau 16.7% până la 34.3 miliarde lei, creșterea fiind înregistrată și la soldul depozitelor în valută – cu 0.1 miliarde lei sau 0.4% până la 25.6 miliarde lei.

Este aplaudabil faptul că pe parcursul anului 2017, băncile continua să mențină indicatorii lichidității la un nivel înalt. Astfel, valoarea indicatorului lichidității pe termen lung (principiul I al lichidității) a constituit 0.6 (limita ≤1), fiind la același nivel cu finele anului 2016. Lichiditatea curentă pe sector (principiul II al lichidității) s-a majorat cu 6.1%, constituind 55.4% (limita ≥20%), astfel mai mult de jumătate din activele sectorului bancar sunt concentrate în active lichide. E de menționat că cele mai mari ponderi în active lichide dețin depozitele la BNM – 36.1%, valorile mobiliare lichide – 34.3% și mijloacele interbancare nete – 20.2%. [28]

Respectarea limitei reglementate a indicatorului suficienței capitalului ponderat la risc (media pe sector- 31.0%, limita reglementată pentru fiecare bancă ≥16 la sută) a permis băncilor absorbirea pierderilor legate de înrăutățirea calității creditelor, grație faptului că la toate băncile acesta a variat între 24.7% și 98.1%.

Pentru perioada 2017, capitalul de gradul I a constituit 10.1 miliarde lei și a înregistrat creștere de 8.7% sau 812.5 mil. lei, care a fost determinată, în principal, de obținerea profitului în valoare de 1.5 miliarde lei. Majoritatea băncilor și-au îndreptat profitul la fortificarea capitalului, cu excepția a 3 bănci care au achitat dividende în sumă totală de 354.5 mil. lei.

Concomitent, asupra capitalului au influențat negativ următorii factori: majorarea mărimii calculate, dar nerezervate pentru pierderi la active și angajamente condiționale cu 132.9 mil. lei, formarea de către o bancă a deprecierilor suplimentare la active în sumă de 191.9 mil. lei, urmare controalelor auditului extern și ale BNM.

Conformarea celor mai mari 3 bănci, Regulamentului privind persoanele afiliate băncii a fost verificată de către o companie internațională de audit și, drept urmare, BNM va lua, în curând, o decizie referitor la tranzacțiile cu persoanele afiliate acestor bănci. La 31.12.2017, profitul a însumat 1.5 miliarde lei și comparativ cu perioada similară a anului precedent s-a majorat cu 8.6%. Majorarea profitului este determinată de majorarea veniturilor neaferente dobânzilor cu 6.8% și diminuarea cheltuielilor neaferente dobânzilor cu 7.6%.

O pondere semnificativă în veniturile neaferente dobânzilor constituie venituri din taxe și comisioane – 61.7%, care s-au majorat comparativ cu anul 2016 cu 10.8% ca urmare a majorării numărului și volumului tranzacțiilor efectuate prin sistemele de plăți SAPI, SWIFT, precum și numărului și volumului operațiunilor cu carduri emise în Moldova. Venitul net din taxe și comisioane la situația anului 2017 a constituit 1.1 miliarde lei și a înregistrat o creștere de 8.5% pe parcursul perioadei.

Totodată, s-au diminuat cheltuielile aferente dobânzilor de la depozite cu 37.1% sau 1.1 miliarde lei. Veniturile din dobânzi au însumat 4.7 miliarde lei, fiind în scădere cu 1.5 miliarde lei față de perioada similară a anului precedent, fiind generate, în special, de împrumuturi și creanțe cu 3.8 miliarde lei. Pentru perioada analizată, rentabilitatea activelor și rentabilitatea capitalului au constituit 1.8% și respectiv 11.1%, fiind la același nivel cu anul precedent.

La 1 ianuarie 2018 a intrat în vigoare Legea privind activitatea băncilor nr.202 din 6 octombrie 2017. Legea privind activitatea băncilor are drept scop consolidarea cadrului de reglementare și supraveghere bancară, prin alinierea la standardele europene (trecerea de la Basel I la Basel III). [28]

Odată cu intrarea în vigoare a noii legi ce reglementează activitatea băncilor în Republica Moldova, vor fi supuse, etapizat, consultării publice proiectele cadrului normativ secundar subordonat acesteia (aproximativ 30 regulamente), precum și cadrul de raportare COREP, care vor intra în vigoare la diferite perioade până în anul 2020. Elaborarea reglementărilor menționate a fost inițiată în cadrul proiectului Twinning al Uniunii Europene aferent consolidării capacității BNM în domeniul reglementării și supravegherii bancare în colaborare cu Banca Centrală a Olandei și Banca Centrală a României.

E de menționat faptul că noul cadru legal în domeniul bancar a păstrat unele prevederi prudențiale aplicabile anterior și se axează, în particular, pe fortificarea practicilor guvernanței interne și a managementului riscului în bănci.

De asemenea, au fost introduse noi abordări pentru calcularea capitalului reglementat, suficienței capitalului ponderat la risc și a indicatorilor lichidității. Pe lângă aceasta, vor fi introduse concepte noi ca levierul financiar și riscul asociat acestuia, amortizoare de capital, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului și procesul intern de evaluare a adecvării lichidității, cerințe de dezvăluire.

BNM, odată cu implementarea legii ce reglementează activitatea băncilor, a inițiat revizuirea fundamentală a sistemului de supraveghere bancară, prin utilizarea raționamentelor supraveghetorului bazate pe risc, previzionare și abordare a procesului de supraveghere și evaluare (SREP).

Actualmente, BNM are mai multe instrumente pentru aplicarea măsurilor sancționatoare și de supraveghere. Supravegherea prudențială se va efectua inclusiv pe o bază consolidată și în strânsă cooperare cu supraveghetorii străini (inclusiv participarea la colegiile de supraveghere) și cu alte autorități competente.

În scopul îmbunătățirii guvernanței corporative în bănci, la 1 iulie 2017 a intrat în vigoare Regulamentul privind cadrul de administrare a activității băncii, cu prevederi aferente gestiunii riscului, cerințelor prind politicile de gestionare a riscului și limitelor cu privire la apetitul și profilul de risc, care asigură o trecere treptată la pachetul de transpunere a cadrului Basel III.

În viitorul apropiat regulamentul menționat va fi actualizat, aceasta va consolida cadrul normativ în aspectele legate de responsabilitățile organului de conducere și organizarea acestuia, procesul de evaluare a adecvării capitalului la riscuri (ICAAP) și respectiv procesul de supraveghere și evaluare etc. [28]

Alinierea legislației bancare a Republicii Moldova la standardele internaționale prin perfecționarea mecanismelor cantitative și calitative de administrare a băncilor va contribui la promovarea unui sector bancar sigur și stabil, la creșterea transparenței, încrederii și atractivității sectorului bancar autohton pentru potențiali investitori și creditori ai băncilor, printre care sunt și deponenții etc. Cadrul nou condiționează dezvoltarea noilor produse și servicii financiare, datorită asigurării unui mediu de stabilitate financiară ce permite menținerea solidității financiare a băncilor și a întregului sistem.

2.2. Analiza aspectelor economico-financiare și specificul activității de creditare în cadrul BC ”Moldova-Agroindbank”

Necesitatea analizei economico – financiară s-a consolidat în teoriile elaborate pe parcursul mai multor ani, informațiile generate de acestea ar trebui plasate și analizate în studii sau evaluări economice privind activitatea unei bănci. În gestiunea băncilor, analiza financiară constituie un instrument indespensabil care ajută la aprobarea deciziilor la nivel micro – si macroeconomic. Realizarea oricăror operațiuni a unei bănci presupune examinarea tuturor deciziilor manageriale.

Structura portofoliului fiecărei bănci de obicei are specificul său. Unul din factorii de bază ce determină structura unui portofoliu de credite concret este specificul sectorului de piață deservit de către bancă. Fiecare bancă trebuie să țină cont de necesitățile în credit a clienților din sectorul său de piață. Mărimea băncii reprezintă de asemenea un factor important ce influențează structura portofoliului de credite al său, îndeosebi mărimea capitalului, care determină suma maximă a creditului acordat unui debitor.

Băncile mai mari sînt de regulă creditori „en gros”, majoritatea creditelor acordîndu-le întreprinderilor și firmelor mari. Băncile mai mici se orientează la creditarea „en detail”, pai precis a persoanelor fizice și IMM. În plus, structura portofoliilor de credite este condiționată și de experiența și calificarea managerilor în domeniul diferitor tipuri de credite, precum și de politica creditară oficială a băncii, care îi obligă pe ofițerii de creditare să nu acorde anumite tipuri de credite.

Portofoliul de credite al băncii reprezintă totalitatea creditelor acordate de către ea. Portofoliul este supus unei reglări stricte la fiecare bancă, deoarece calitatea lui într-o mai mare măsură ca calitatea celorlalte active determină riscul și stabilitatea ei.

Structura plasărilor de credit a băncii date depinde într-o mare măsură de venitul așteptat, nivelul căruia ofițerii de creditare îl compară cu venitul aferent altor active pe care banca le poate procura. Astfel, băncile de obicei preferă să acorde credite, veniturile așteptate ale cărora (după excluderea tuturor cheltuielilor și luînd în vedere riscul) sînt maxime. O metodă de estimare a veniturilor date este sistemul de evidență a cheltuielilor, care estimează tot beneficiul așteptat, precum și cheltuielile directe și indirecte aferente fiecărui tip de credit.

Trebuie de menționat că un rol important la luarea deciziilor de acordare a unui tip anumit de credit o joacă informația despre veniturile și cheltuielile trecute pe credit. Așadar, banca trebuie să acorde acele tipuri de credite care sunt mai profitabile pentru ea, deoarece mărimea băncii influențează profitul aferent unui anumit tip de credit.

Reieșind din faptul că activitatea de creditare a Băncii valorifică cel mai mare volum al resurselor financiare și generează cea mai mare sumă a veniturilor, ea reprezintă una din direcțiile de bază ale BC ”Moldova-Agroindbank”. Strategia și tactica băncii în domeniul creditării pe parcursul anilor de activitate s-a bazat pe principiul diversificării portofoliului de credite pe clienți, pe ramuri ale economiei, valute, termene de acordare, tipul gajului și alte criterii destinate diminuării riscurilor.

Obiectivele strategice ale activității creditare în cadrul BC ”Moldova-Agroindbank”sunt:

majorarea portofoliului de credite al băncii;

creșterea cotei de piață la total credite și sporirea numărului de clienți, care beneficiază de serviciile creditare în cadrul băncii;

îmbunătățirea calității și creșterea profitabilității portofoliului de credite prin asigurarea unui proces de creditare eficient și menținerea indicatorilor financiari în limitele stabilite de BNM și alte instituții financiare.

Pe parcursul anului 2017, activele sectorului bancar au continuat să crească, suficiența capitalului s-a consolidat, băncile au o lichiditate și o profitabilitate înaltă. Cca 90% din cota de piață la indicatorii de bază revin primelor 6 bănci (Moldova-Agroindbank, Moldindconbank, Victoriabank, Mobiasbancă, Eximbank și ProCreditBank), iar primele 3 bănci dețin cca 80%.

Este de remarcat că Moldova-Agroindbank în anul 2017 a reușit menține poziția de lider înregistrînd următoarele cote de piață: total active – 27.9%; credite nete – 32.2%; total depozite – 29.3%; depozite persoane fizice – 31.6% și profit net – 30.9%.

În această ordine de idei ar fi de menționat că activitatea băncii s-a materializat în rezultate eficiente, profitul obținut în anul 2017 a depășit cifra de 458 milioane, volumul activelor a sporit până la 22 miliarde, portofoliul de credite a ajuns la aproximativ 11 miliarde, iar volumul depozitelor a depășit 17 miliarde lei.

În continuare prezentăm în dinamică analiza aspectelor economico-financiare și specificul activității de creditare în cadrul BC ”Moldova-Agroindbank”:

Figura 2.2.1. Cota activelor a BC. Moldova Agroindbank SA pe piața bancară, anii de analiză 2013-2017

*Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2017//www.maib.md

În figura prezentată putem observa modificarea cotei activelor în total sistem bancar, deci cota băncii a activelor pe piața bancară în anul 2013 constituie 13.684,3 mil lei. În anul 2014 cota activelor BC Moldova Agroindbank SA pe piața bancară este 15.341,7 mil. lei, totodată cota activelor pe anul 2015 a fost 18.231,9 mil.lei. Observăm că a avut loc o creșteri pe parcursul întregii perioade analizate, în anul 2016 aceasta a constituit 19.746,9 mil.lei, iar în anul 2017 a atins mări,ea de 22,203.1 mil.lei.

Portofoliul de clienți corporativi ai băncii cuprinde companii mari, cu dezvoltare stabilă, precum și companii cu potențial de creștere din sectoarele de bază ale economiei naționale: comerț – 49% de clienți, industria alimentară – 14%, industria nealimentară – 7%, agricultură – 6%, transport – 6%. Circa 62% din clienții corporativi sunt loiali băncii mai mult de 5 ani.

Relațiile băncii cu clienții corporativi au cunoscut o dezvoltare continuă și în anul 2017, fiind atrași la deservire 16 clienți corporativi noi. Vânzările de produse bancare clienților corporativi au fost influențate, de un șir de factori, cum ar fi stagnarea activității economice în sectoarele de producție industrială, în construcții și transport, pasivitatea investițională, politica de creditare a băncii mai prudentă în raport cu expunerile mari și concentrările în anumite industrii, cerințele mai dure față de solvabilitatea solicitanților de credite, etc.

Figura 2.2.2 Evoluția în dinamică al portofoliului de credite, clienți corporativi, BC ”Moldova Agroindbank” S.A. pentru anii 2013-2017

*Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2017//www.maib.md

Portofoliul de credite al clienților corporativi, pentu anul 2017, a constituit 6,356 mil. lei (97% față de 31.12.2016). Ponderea cea mai mare (74%) sunt creditele pe termen mediu, 71% – creditele pentru finanțarea activității curente. Genul de activitate cu cea mai mare pondere în cadrul portofoliului de credite (cca 37%) este comerțul, de asemenea, evidențiem oferta creditelor în sectoarele industriei alimentare (30%), industriei nealimentare (11%), transportului și comunicațiilor (8%). Din portofoliul total de credite al băncii la 31.12.2017, 58% i se atribuie portofoliului de credite al clienților corporativi. [29]

Printre clienții corporativi ai băncii se numără peste 300 companii notorii din diverse ramuri ale economiei naționale, dar și ambasade străine acreditate оn Republica Moldova, instituții publice și instituții de învățămвnt ș.a. Circa 68% din clienții corporativi au relații stabile de parteneriat cu banca de peste 5 ani.

Drept urmare, portofoliul de credite acordate clienților corporativi a înregistrat, la sfârșit de an, o scădere față de începutul anului cu circa 447 mil. MDL. La 31.12.2016, soldul creditelor acordate clienților corporativi a constituit 6,586 mil. MDL, având o pondere de 61,6% în portofoliul total de credite al băncii.

Figura 2.2.3. Structura portofoliului de credite după ramuri BC ”Moldova Agroindbank” S.A.

*Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2017//www.maib.md

Circa 29% din creditele acordate au fost destinate pentru scopuri investiționale, restul – pentru finanțarea activității curente. Genul de activitate cu cea mai mare pondere în portofoliul de credite (34%) a fost comerțul. Ponderi semnificative revin și industriei alimentare (30%), industriei nealimentare (11%), transportului și comunicațiilor (8%).

În ce privește calitatea creditelor acordate clienților corporativi, reducerile pentru pierderi la credite au constituit 11,7% (conform SIRF), majorându-se cu 4,1 p.p. față de finele anului precedent. [29]

Tranzacțiile documentare de Trade Finance au înregistrat un volum de 39,289 mii USD, cu 40% mai mult față de volumul realizat оn 2016, atunci cînd Tranzacțiile documentare (garanții bancare, acreditive documentare, etc.) au înregistrat un volum de 27,972 mii USD, fiind cu 456 mii USD mai puțin față de 2015.

Venitul total obținut din vânzarea produselor bancare a fost de circa 739,7 mil. MDL, ponderea principală (cca 83%) fiind obținută din activitatea de creditare.

Încrederea clienților corporativi față de BC ”Moldova Agroindbank” S.A. s-a manifestat și prin creșterea soldului depozitelor bancare. Portofoliul de depozite gestionat de Diviziunea Retail a avut o evoluție ascendentă, în special pe segmentul persoane fizice, care a înregistrat o creștere a portofoliului de depozite cu 18%. În rezultat, cota de piață a băncii la soldul depozitelor persoane fizice a constituit 1,929 mil. lei, sau cu 297 mil. lei mai mult față de 2016. Depozitele la termen au constituit 19% din soldul total al depozitelor, restul fiind disponibilitățile în conturi curente. Depozitele în valută străină au înregistrat o pondere de 59%, în total, și 74% în cazul depozitelor la termen.

Potențialul oferit de către proiectele în derulare (Bancassurance, deservirea Trezoreriilor Teritoriale, Serviciului Vamal și a Casei Naționale a Asigurărilor Sociale) a adus rezultate tangibile și vor fi dezvoltate în continuare.

Figura 2.2.4 Evoluția portofoliului de depozite, al clienților corporativi BC ”Moldova Agroindbank” S.A. pe piața bancară, anii de analiză 2013-2017

*Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2017//www.maib.md

Volumul operațiunilor curente ale clienților prin conturile bancare au înregistrat, de asemenea, creșteri, fiind obținut un venit total neaferent dobânzilor, în sumă de 124.5 mil. MDL (104% din planul stabilit).

În ultimii ani se atestă un interes continuu al clienților față de deservirea bancară la distanță. De la numerar la plăți electronice. Astfel, 92% din clienții corporativi sunt abonați la Internet-Banking, iar 91% din tranzacțiile efectuate prin conturile curente sunt derulate electronic.

Implementarea prevederilor Acordului Basel III în reglementarea bancară, cît și concurența intensă pe segmentul clienților corporativi, sunt noi provocări pentru bancă, care impune și o gestionare eficientă a tuturor resurselor în continuare, implementarea tehnicilor bancare moderne, valorificarea performanțelor sistemului de deservire la distanță.

Obiectivele Diviziunii Activitate Corporativă pentru anul 2018 sunt următoarele:

fortificarea relațiilor cu clienții corporativi, în scopul consolidării poziției acestui segment de clienți și crearea unei valori sporite și durabile în timp;

valorificarea oportunităților pieței prin atragerea unor clienți corporativi noi, cu activitate stabilă, profitabilă și necesități de finanțare viabile;

creșterea continuă a volumului de vânzări, inclusiv prin ajustarea condițiilor produselor și serviciilor bancare la necesitățile clienților;

asigurarea monitoringului creditar incontinuu;

îmbunătățirea calității portofoliului de credite.

asigurarea creșterii utilizării de către clienți a operațiunilor de tranzacții documentare;

•asigurarea menținerii profitabilității clienților corporativi și sporirea gradului de satisfacție a acestora.

Activitatea de creditare retail, în anul 2017 și-a fortificat pozițiile prin creșterea business-ului, care este orientat spre persoanele fizice și IMM-uri, pe rețeaua de distribuție, produse și servicii, pe calitatea deservirii și satisfacția clienților și nu în ultimul rînd pe implementarea tehnologiilor moderne etc.

Figura 2.2.5 Evoluția rețelei de vinzări, BC „Moldova Agroindbank” S.A. pentru anii 2013-2017

*Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2017//www.maib.md

Dacă analizăm cu atenție figura în care este reprezentată evoluția rețelei de vinzări, BC „Moldova Agroindbank” S.A. pentru anii 2013-2017, observăm că MAIB continuă să optimizeze rețeaua de distribuție, care la finele anului a atins numărul de 186 de oficii, dintre care 66 de sucursale și 120 de agenții, 78 din acestea fiind amplasate în Chișinău și Bălți.

Comparativ cu perioada precedentă, banca și-a crescut cu 25 de unități numărul de ATM-uri bancare, iar numărul bancomatelor de tip Cash In/ Cash Out, atinge numărul total de 280 de unități. Respectiv, acest fapt asigură băncii o cotă de piață de 25.5% după numărul de ATM deținute, în creștere cu 1.1 p.p. față de perioada precedentă.

Peste 80 din bancomatele MAIB oferă posibilitatea de eliberare a numerarului, deținătorii de carduri bancare pot efectua operațiuni de depunere și retragere de numerar, operațiuni de schimb valutar cu monedă națională și valută străină, USD/ EUR.

La 20 de bancomate de tip Cash In/Cash Out a fost implementat Serviciul CARDLESS, care oferă posibilitatea persoanelor fizice de a suplini cu numerar cardurile proprii sau ale persoanelor terțe, emise de MAIB, fără utilizarea propriu-zisă a cardului bancar la efectuarea tranzacției, prin aceste servicii moderne se tinde la creșterea numărului de clienți.

Banca a majorat numărul Centrelor de autoservire 24/24 până la 8, la finele anului 2017 și a deschis Centrul MAIB Studio AVANTI, pentru a oferi programe de educație financiară tinerilor și copiilor cu vârstă preșcolară, a fost lansat cardul Visa Classic AVANTI Contactless destinat tinerilor cu vârsta până la 35 de ani, disponibil în 3 valute (MDL/ EUR/USD) și care se emite gratuit. [29]

Figura 2.2.6 Dinamica soldului de credite retail, BC „Moldova Agroindbank” S.A. pentru anii 2013-2017

*Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2017//www.maib.md

Toate cele expuse anterior ne atestă faptul că banca depune eforturi, care cum se vede din figura prezentată sunt răsplătite prin creșterea numărului de clienți retail activi până la 478 de mii, inclusiv a persoanelor fizice cu 36.2 mii clienți, numărul cărora a atins cifra de 453 mii. Satisfacția clienților este un obiectiv stabilit de bancă, măsurat prin indicatorul NPS (Net promoter scor sau Scor promoter net) pentru persoane fizice, în anul 2017 nivelul acestuia a fost de 39%, față de anul precedent cînd a ajuns la 32%.

BC „Moldova Agroindbank” S.A. îmbunătățește și dezvoltă produsele și serviciile, promovează produsele bazate pe tehnologii moderne, prin intermediul cărora va ajunge la acei clienți care pun preț pe timp și eficiență. Pentru a simplifica procesul de lucru în sucursale au fost optimizate coșurile de produse creditare care să asigure obținerea avantajelor concurențiale , fiind competitibile pe piața autohtonă.

Acest fapt a adus la condiția că portofoliul de credite retail în anul 2017 a înregistrat o majorare de 10.3%, în valoare absolută o creștere cu 420 mil. lei, atingând soldul de 4,517.8 mil lei. Creșterea respectivă este bazată pe portofoliul de credite al persoanelor fizice, fiind mai mare cu 19.5%, ori cu 428,5 mil lei, atingând soldul de 2,624.3 mil lei, ca factor de bază au fost soldul creditelor de consum și a creditelor imobiliare.

Este de menționat faptul că, pe sistem cota de piață a băncii la soldul creditelor persoanelor fizice a avut o evoluție pozitivă atingînd nivelul de 34.43%, la finele anului curent, în creștere cu 0,19% față de anul perecedent.

În condițiile unui apetit de finanțare conservator pentru persoane juridice portofoliul de credite a înregistrat 1,893.4 mil. lei., pe segmente de clienți a întreprinderilor mici și micro se observă următoarele date:

– businessul mijlociu, în creștere cu 22.3 mil. lei,

– businessul micro, în creștere cu 132.4 mil. lei,

– businessul mic, în descreștere cu 162.9 mil. lei.

Accentuăm că, portofoliul de credite retail înregistrează o calitate bună a creditelor neperformante atingînd 2.6% din total portofoliu Retail. Totodată, dacă pune accent pe activitatea băncii observăm că BC „Moldova Agroindbank” S.A. acordă susținere IMM din sectorul agricol, în cadrul produsului „Credite pentru finanțarea capitalului circulant” a fost implementată – Opțiunea Multianuală. Această opțiune unică pentru clienții băncii permite reânnoirea anuală a limitei de credit, după finalizarea unui ciclu de producere și rambursarea anuală a sumei creditului.

Figura 2.2.7. Dinamica soldului de depozite retail, BC „Moldova Agroindbank” S.A. pentru anii 2013-2017

*Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2017//www.maib.md

Făcînd un studiu datelor din figură observăm că, portofoliul de depozite înregistrează o evoluție ascendentă, prin creșterea soldului cu 13.3%, atingînd nivelul de 15,606.7 mil.lei, acest fapt se datorează creșterii pe segmentul de persoane fizice. Portofoliul depozitelor persoane fizice la sfîrșitul anului de gestiune a înregistrat de 12,541 mil. lei, cota de piață fiind de 31.6% comparativ cu anul 2016, cînd constituia 30.2%.

În cadrul Diviziunii retail a BC „Moldova Agroindbank” S.A. au fost lansate proiecte de amploare, așa ca: deservirea Trezoreriilor Teritoriale, a Serviciului Vamal și a Casei Naționale de Asigurări Sociale, sucursala Private Banking MAIB, Proiectul de Bancassurance, Departamentul de Operațiuni, Internet și Mobile Banking, Centre de autoservire, Serviciul Call Center, care aduc rezultate tangibile și oferă oportunități clienților.

Figura 2.2.8. Dinamica cardurilor în circulație, BC „Moldova Agroindbank” S.A. pentru anii 2013-2017

*Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2017//www.maib.md

Cu fermitate se poate de menționat faptul că, BC „Moldova Agroindbank” S.A. este unicul membru principal în Republica Moldova a trei sisteme internaționale de plăți: Visa, Mastercard și American Express și deține cel mai vast portofoliu de produse de card. La sfîrșitul anului 2017, numărul cardurilor în circulație deținute de MAIB a constituit 490,183, iar ponderea numărului cardurilor aflate în circulație pe piața bancară locală la sfârșitul perioadei analizate a constituit aproximativ 30%.

Pe piața autohtonă volumul tranzacțiilor de retragere de numerar rămâne a fi destul de înalt, necătînd la faptul că este în creștere și dinamica plăților fără numerar, efectuate prin intermediul cardurilor bancare.

Nu se trec cu vederea și serviciile calitative și accesibile clienților, care sunt oferite prin extinderea și modernizarea rețelei de bancomate și POS-terminale, totuși MAIB este unica din Republica Moldova care deține integrarea cu soluția de Core banking a terminalelor POS multifuncționale dotate cu funcțional contactless și autodeservire clienți.

Figura 2.2.9. Dinamica dezvoltării rețelei de ATM – uri și POS – terminale, BC „Moldova Agroindbank” S.A. pentru anii 2013-2017

*Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2017//www.maib.md

La sfîrșitul perioadei analizate (2017) numărul de POS terminale instalate la comercianți a constituit 4,645, cu tehnologia Contactless sunt dotate 66%, volumul tranzacțiilor acceptate în rețeaua de acceptare a înregistrat 16.2 mlrd. lei, în creștere față de anul 2016 cu 14%.

Figura 2.2.10. Volumul tranzacțiilor e-comerce (mii lei), BC „Moldova Agroindbank” S.A. pentru anii 2013-2017

*Sursa: Elaborat de autor în baza rapoartelor financiare//Rapoarte anuale 2013-2017//www.maib.md

Numărul de POS – terminale care acceptă spre plată cardurile American Express de asemenea a fost extins fiind de 2,446 de unități instalate în 1,801 de puncte comerciale. Colaborînd cu organizații de stat și cu companii-lideri la nivel național: Air Moldova, Zbor.md, Orange SA, Moldcell SA, Moldtelecom, StarNet etc. MAIB promovează și dezvoltă afaceri /business Retail în domeniul E-commerce.

În urma analizei efectuate ajungem la ideia ca procesul de creditare joacă un rol esențial în economie, iar creditarea este o activitate care poate genera profituri importante pentru bancă dacă este practicată corect, dar care poate duce și la pierderi.

O modalitate prin care băncile realizează venituri este de a da cu împrumutul banii depozitați. Încasând sumele mici de bani de la deponenți și agregând aceste fonduri pentru a le împrumuta solicitărilor, băncile pun la dispoziție banii necesari dezvoltării economice.

În acest proces, băncile protejează deponenții prin analizarea riguroasă a cererilor de creditare. Creditarea poate fi privită și ca un serviciu bancar în care banca îi oferă persoanelor juridice care îl solicită. În economiile competitive, activitățile specifice sectorului terțiar trebuie să se concentreze asupra nevoilor clienților și să dezvolte produse și servicii pentru satisfacerea noilor cerințe ale acestora.

Banca este expusă la riscul de credit, care este riscul ca o contrapartidă să cauzeze o pierdere financiară prin neîndeplinirea unei obligații. Riscul de credit este cel mai important risc pentru afacerea unei instituții financiare, astfel că conducerea gestionează atent expunerea sa la riscul de credit. Expunerea la credite apare în principal în activitățile de creditare care implică acordarea de credite și avansuri, și activitățile de investiții care aduc titluri de datorii în portofoliul activelor.

CAPITOLUL III. STRATEGII DE CREDITARE BANCARĂ A ACTIVITĂȚII DE ANTREPRENORIAT CA PREMISĂ ÎN ASIGURAREA PERFORMANȚELOR DE DEZVOLTARE

3.1. Diversificarea spectrului de produse de creditare în cadrul BC ”Moldova-Agroindbank”

Actualmente, orientarea activității băncii spre creșterea și diversificarea continuă a bazei de clientelă, dezvoltarea la toate nivelele de activitate, asigurarea unui nivel al capitalului normativ total suficient pentru asigurarea dezvoltării durabile a băncii, și desigur asigurarea activității băncii prin dezvoltarea capitalului uman constituie factorii de bază ce vor asigura realizarea cu succes a obiectivelor strategice ale băncii.

Este de menționat că principala sarcină a gestiunii bancare constă în elaborarea conceptului strategic de dezvoltare a băncilor pe termen mediu și lung. Politica bancară pe o anumită perioadă trebue subordonată unei strategi care să aibă drept coordonată principală atingerea unui anumit nivel al profitului la o anumită perioadă.

Strategia de dezvoltare a unei bănci trebue să cuprindă toate elementele activității acesteia, începînd cu dimensionarea și configurarea structurii organizatorice și a structurii de personal, cu proiectarea de produse și servicii care să îmbunătățească relația băncii cu clienții și care să participe la realizarea nivelului planificat al profitului.

Analizînd BC ”Moldova-Agroindbank” S.A. putem constata că ea a reușit să facă față tuturor transformărilor și reformelor, devenind o instituție de bază a sistemului bancar și financiar al Republicii Moldova, ocupînd o poziție notorie pe piața bancară locală va beneficia de oportunitățile oferite de evoluția acesteia în ceea ce privește produsele de economii, creditare, operațiuni de piață, fiind în legatură strînsă cu portofoliul de produse al băncii și strategia de dezvoltare a acestora.

Prognoza evoluției macroeconomice demonstrează influența pozitivă de dezvoltare sectorului bancar și majorarea cererii față de serviciile bancare, fapt care permite elaborarea planurilor și stabilirea de către bancă a obiectivelor noi de dezvoltare.

Diversificarea spectrului produselor și serviciilor bancare la BC ”Moldova-Agroindbank” face parte din deciziile luate la cel mai inalt nivel al conducerii băncii.

Diversificarea a impus o restructurare profundă a structurilor funcționale din toate băncile. Acestea au devenit mai transparente, eficiente și sunt în mai mare măsură axate pe nevoile clienților băncii. Astfel banca analizată contribuie la înfăptuirea social-monetară a țării, anume prin diversificarea instrumentelor de plată băncile contribuie la realizarea blocajului financiar.

Politica de produs și de diversificare a produsului la BC ”Moldova-Agroindbank” constă în determinarea și modificarea caracterului și asortimentului de produse oferite pe piață, precum și a volumului acestora.

Rolul unei politici de produs este de a pune la punct și a difuza produsele astfel, încât să fie în măsură să satisfacă nevoile pieței. În cadrul BC ”Moldova-Agroindbank” politica de produs este un element foarte important al politicii de marketing: ea se referă la crearea de noi produse, menținerea produselor existente.

Sarcinile de bază ale politicii de produs de la banca analizată sunt:

determinarea și satisfacerea cerințelor clienților-consumatori;

utilizarea optimă a tehnologiilor moderne și a experienței personalului băncii;

optimizarea rezultatelor financiare;

transformarea serviciilor bancare potențiale în servicii reale, respectând principiul elasticității.

În cazul în care punem accentul pe BC ”Moldova-Agroindbank”, observăm că este o întreprindere multi-producătoare: ea propune clienților lor o gamă variată de produse. În viziunea marketingului, produsele băncii sunt definite în sens larg și reprezintă oferta pe care o face banca clienților săi.

Asortimentul curent se formează pe parcursul evoluției băncii în baza elaborării noilor produse, modificării sau schimbării serviciilor existente. Anume aici un rol deosebit îl are serviciul de marketing, care în baza analizei conjucturii pieței, cercetării doleanțelor și preferințelor clienților trebuie să dea recomandări privind evoluția noilor servicii și, de asemenea, trebuie să evalueze oportunitatea lor din punctul de vedere al clientelei.

În literatura de specialitate se întâlnește deseori noțiunea de “produs bancar nou”, care este relativă. Dacă o instituție financiară lansează pe piață un produs bancar pe care nu l-a mai oferit, atunci pentru ea acest produs este nou. Însă pentru alte bănci produsul dat poate fi bine cunoscut. Această afirmație se referă și la clientelă. Dacă un client concret nu a utilizat în trecut produsul bancar, atunci acest produs este nou pentru client.

Dimensiunea gamei de produse bancare la BC ”Moldova-Agroindbank” depinde direct de cota de participare a produsului la profitabilitatea băncii, cât și de intensitatea cu care actualii clienți apelează la fiecare serviciu în parte; de poziționarea în raport cu produsele concurente.

Astfel, elaborarea de către bancă a noilor produse se justifică în două moduri:

necesitățile clientelei existente evoluează

noile produse sunt necesare pentru a le satisface; produsele noi sunt susceptibile de a atrage la bancă o clientelă nouă.

În cadrul băncii analizate BC ”Moldova-Agroindbank” există două modalități distincte de înnoire a produselor: prin diferențiere și prin ruptură.

Principalele caracteristici ale acestora sunt prezentate în tabelul 3.1.1.

Tabelul 3.1.1

Strategii inovaționale ale produselor bancare

Sursa: Gherasim Toader, Bazele Marketingului, Ed. „Gh. Zane”, Iași 1997, p. 230

Esența întregii politici de produs bancar este cuplul produs-client. Punerea la punct a noilor produse bancare este condiționată de starea tehnologiei. Decizia de menținere, în portofoliu, a unor produse sau servicii bancare, ca și decizia de implementare a unor astfel de produse și servicii noi are, pentru bancă, trei coordonate.

Figura 3.1.1. Coordonatele politicii de produs

Sursa: Gherasim Toader, Bazele Marketingului, Ed. „Gh. Zane”, Iași 1997, p. 203

Astfel, la BC ”Moldova-Agroindbank”, prin produs nou se înțelege orice produs care se deosebește, sub aspect constructiv și funcțional, de cele existente, concretizându-se în:

un produs cu totul nou, care conduce la apariția unei noi piețe;

nouă marcă, care permite întreprinderii să pătrundă pe o piață existentă;

extindere a gamei, prin prelungirea unei linii de produse deja implementate;

un produs perfecționat, cu performanțe mult superioare celor existente;

un produs similar etc.

Dacă e să ne imaginăm un sistem tridimensional de axe, e preferabil ca să fie satisfăcute, în mod egal, trei cerințe: ce se cere pe piață la ora actuală ? ce este profitabil pentru bancă ? ce trebuie de întreprins pentru a păstra, dezvolta portofoliul de clienți ?

Cererea clienților – în ceea ce ține de produse și servicii bancare este determinată de:

dezvoltarea relațiilor economice de pe piața respectivă;

gradul de dotare al clienților cu mijloace tehnice de administrare a relațiilor cu banca;

gradul de cultură și civilizație bancară al clientelei.

Astfel, BC ”Moldova-Agroindbank” S.A. trebuie să-și dimensioneze activitatea de management față de activele și pasivele lor conform gradului de dezvoltare a pieței respective la acel moment. Totuși, băncile pot interveni direct, prin intermediul relațiilor bancă-client, și influența unul dintre cei trei factori ai pieței cu acțiune directă asupra cererii de servicii bancare.

La BC ”Moldova-Agroindbank” se prevede elaborarea și implementarea noilor produse bancare, în primul rînd a celor ce se referă la diverse forme de creditare pentru persoanele juridice. Punctul de plecare în determinarea alternativelor strategice în politica de produs îl constituie încadrarea acestora în atingerea unor obiective generale:

consolidarea poziției produselor și serviciilor bancare în cadrul actualelor segmente de consumatori;

creșterea gradului de pătrundere pe piața serviciilor financiar-bancare prin atragerea de noi segmente de utilizatori;

diferențierea față de serviciile celorlalte bănci prin variația unor elemente specifice cum sunt :

durata imprumuturilor acordate;

garanțiile cerute;

facilitățile oferite;

dobânzile practicate.

o poziționare mai bună a respectivului produs în cadrul gamei;

creșterea cotei pe piață.

În acestea condiții este necesar să se identifice zonele de cerere ale clienților efectivi sau potențiali pe care banca le poate satisface mai mult sau mai puțin eficient decât concurența ei optând, deci pentru o alternativă strategică care să respecte criteriul profitabilității băncii.

La elaborarea unei politici de produs este necesară valizarea unui studiu de poziționare a produselor, poziționare care se referă la imaginea pe care un produs o are față de produsele concurenței sau față de celelalte produse din cadrul gamei.

Gama de produse este studiată în funcție de:

cota de participare la profitabilitate bancii, cît și în raport cu intensitatea apelării clienților actuali la fiecare serviciu în parte;

poziționarea în raport cu produsele concurenței și a cotei de piață.

Condițiile economice actuale de dezvoltare a instituțiilor financiare impun existența unor politici și strategii bine organizate și determinate prin aplicarea tehnicilor specifice și instrumentelor manageriale caracteristice economiei autohtone în situația crizei financiare mondiale. Sensibilitatea portofoliului de credit la tendințele economiei actuale pune în fața instituțiilor bancare problema elaborării unor strategii eficiente ce vor permite ulterior îmbunătățirea sau menținerea calității portofoliului de credite.

3.2. Modalități de perfecționare și procedee de optimizare a creditării bancare a activității de antreprenoriat

Noile reglementări, diversificarea și specializarea activității bancare, concurența din ce în ce mai prezentă, noile aplicații informatice de gestiune a afacerii, sunt factori ce determină băncile din Republica Moldova să abordeze cu seriozitate o etapă necesară pentru supraviețuirea acestora – implementarea unui sistem modern de management al relațiilor de credit cu clienții.

Problemele cu care se confruntă clienții băncii atunci când solicită un credit sunt diferite și rezultă din problemele sectorului în care activează. Deseori acestea țin de calitatea proiectelor propuse spre finanțare și argumentarea lor, de lichiditatea gajului, de dispersia terenurilor de pământ propuse ca asigurare etc.

Banca verifică cu periodicitate care sunt așteptările și necesitățile clienților pentru a le oferi soluții de cea mai nouă generație și servicii cu valoare adăugată.

Pe parcursul ultimilor ani, BC ”Moldova-Agroindbank” S.A. a întreprins măsuri semnificative pentru extinderea serviciilor financiare precum și eficientizarea mecanismului de acordare a creditelor. Banca a simplificat mult produsele de creditare, a modificat și procedurile privind asigurarea creditelor. Banca ofera flexibilitate clienților pentru a răspunde rapid la necesitățile și cerințele lor. Întreprinderile mici și micro, în lipsa gajului necesar, pot beneficia de garanții emise de organizațiile de microfinanțare.

Un moment important în evitarea problemelor apărute pentru obținerea produselor creditare este asigurarea riscurilor de producție. Aceasta le-ar permite să suporte mai ușor consecințele, cum ar fi de exemplu, eventuale calamități naturale și să obțină credite bancare”.

Pentru a face creditarea agenților economici una accesibilă și favorabilă, este necesar, în primul rând, de perfecționat mecanismele de subvenționare și asigurare. Este important pentru întreprinderile ce practică activitatea de antreprenoriat continuarea aranjării și finalizarea unui sistem infrastructural bine chibzuit, care ar avea ca scop susținerea acestui sector din punct de vedere al perfecționării cunoștințelor agenților economici în diverse sectoare importante pentru activitatea lor, așa ca: managementul, planificare și organizare, evidență contabilă, marketing ș.a.

Acestea ar reduce din riscurile permanente la care este supus sectorul privat aflat în proces de stabilire și ar spori credibilitatea lui în fața comunității finanțatoare.

Nu tot timpul în procesul de creditare rolul băncilor este cel decisiv – mult depinde și de competența celor care doresc să contracteze credite. Conchidem că există necesitatea stringentă de atragere a surselor de finanțare ieftine și pe termen lung – costul creditului în prezent este înalt pentru a atinge o eficacitate și competitivitate durabilă a produselor autohtone;

În același timp, pentru a extinde și a facilita accesul antreprenorilor la serviciile financiare, BC ”Moldova-Agroindbank” S.A. utilizează toate tehnicile cunoscute pentru promovarea informației despre disponibilitatea serviciilor de garantare.

În acest context, cea mai mare facilitate pentru clienți este accesul ușor la produsele prestate. Banca examinează nu numai proiectul propus, dar și clientul, în cazul în care este capabil să-și construiască businessul propriu, atunci și banca caută instrumente mai accesibile pentru ei. Pentru clienții care încep o activitate de la „zero”, banca a elaborat și propune produse adaptate exact cerințelor lor, iar asigurarea creditului poate fi egală sau mai mică decât suma creditului. Clienții beneficiază de asistență de specialitate din partea băncii la prestarea produselor.

Dacă e să vorbim despre rata dobânzii la credite aceasta este la fel ca și pentru alte segmente de clienți, dar anume clienții pot beneficia de perioade mari de grație la achitarea creditelor și dobânzii, ceea ce este pentru ei mult mai important. Perioadele de grație sunt calculate în funcție de timpul necesar pentru obținerea și realizarea producției.

Produsele de credit create de BC ”Moldova Agroindbank” SA, dau valoare afacerii antreprenorilor, asigurînd succesul pe termen lung. Produsele propuse sunt destinate creditării activității curente, a investițiilor oferind o multitudine de facilități și avantaje, printre care:

1. creditare operativă, flexibilă și adaptabilă cerințelor clientului;

2. rapiditate în perfectarea documentelor;

3. suportul experților de creditare la perfectarea documentelor necesare;

4. poziție flexibilă în asigurarea creditului;

5. scheme de rambursare favorabile;

6. acoperirea unei sfere largi a cerințelor clientului.

Este binevenit faptul că banca are dreptul să modifice în mod unilateral, rata dobânzii pentru utilizarea creditului, în funcție de rata de refinanțare a Băncii Naționale a Moldovei, de rata inflației și de evoluția pieței, ținându-se cont de regulile echității, anunțând în scris despre aceasta debitorul cu 30 zile calendaristice înainte de data intrării în vigoare a ratei modificate, cu anexarea informației privind modificarea corespunzătoare a sumelor datorate. Iar mărimea ratei noi a dobînzii se va aplica la soldul creditului existent la data modificării.

Totuși în cazul în care debitorul nu este de accord cu modificările și cu noua rată a dobânzii, el se obligă să informeze în scris banca în termen de 7 zile de la data primirii înștiințării și să restituie anticipat suma rămasă, dobânda și alte plăți.

Pentru clienții corporativi banca propune următoarele produse și servicii: credite, depozite, produse investitionale, deservirea conturilor, transferuri, operațiuni valutare, carduri de afaceri, proiecte salariale, tranzacții documentare, etc. Acestea sunt permanent ajustate cerințelor clienților corporativi, iar sistemele de deservire bancară la distanță oferă comoditate și operativitate în executarea operațiunilor bancare.

Trebuie să ținem cont că tehnologia de creditare se întemeiază pe principiul reducerii riscului de credit prin obținerea unui volum cît mai mare de informație despre activitatea clientului. În Republica Moldova, însa problema principală a relației de credit este legată de repartizarea neuniformă a informației între bancă și client, deoarece inițial banca nu cunoaște nimic despre client.

Totuși, un pas de soluționare ar fi utilizarea tehnologie de creditare în sine (modelul score FICO). Cu ajutorul acestui model banca, analizând rezultatul scorului va adopta decizia: să-i acorde sau nu creditul. Autenticitatea informației constituie garanția principală în creditare, care ajută la aprecierea justă a clientului, anume prin plenitudinea și autenticitatea informației furnizate de client și are sau nu clientul o idee reală despre propriul business sau îl supra apreciază.

Ca rezumat, odată cu implementarea sistemului de scoring FICO, acesta va permite accesarea mai rapidă a unor credite, dar și accesul pe piața de profil europeană pentru consumatorii autohtoni. Totodată, fiecare solicitant de credit va beneficia de un calificativ individual care va arăta capacitatea de a plăti la timp ratele.

Obiectivul important al analizei de cuantificare a riscului creditului îl constituie cunoașterea evoluției clientului din perioadele trecute și prognozarea performanțelor viitoare ale acestuia, în vederea unei previzionări a viabilității lui. O preocupare permanentă pentru asigurarea unui control eficient al riscului de credit va fi monitorizarea volumului creditelor, a structurii și calității acestuia, evidențiindu-se în dinamică și cauzalitatea creditelor restante.

Implementarea scorului FICO, ar permite băncilor comerciale să diversifice gama de produse, cu aplicarea condițiilor, restricțiilor și fluxurilor specifice de aprobare a creditelor.

Utilizarea modelului scoring în luarea deciziei de creditare ar oferi băncilor și clienților săi un șir avantaje: accelerarea procesului de prelucrare a cererilor și de acordare a creditelor; reducerea personalului bancar; economia de cheltuieli ca urmare a utilizării personalului cu un nivel de calificare mai redus și a cheltuielilor administrative ca urmare a reducerii locurilor de muncă; analizele rapide și deciziile obiective în procesul de creditare, neținându-se cont de prejudecățile creditorului.

Rolul major al autorității de supraveghere este acela de a preveni riscul sistemic prin promovarea unei supravegheri bancare eficiente, care să asigure realizarea stabilității și viabilității întregului sistem bancar. În acest sens, în Republica Moldova, s-ar impune implementarea unui credit-scoring. Sistemul se constituie într-un instrument eficient de lucru pentru evaluarea instituțiilor de credit în scopul identificării, într-o fază incipientă, a acelor instituții care sunt ineficiente sub aspect financiar și operațional sau manifestă trenduri adverse solicitând, din partea autorității de supraveghere, o atenție sporită.

Imediat din momentul eliberării creditului, începe etapa de monitorizare a tranzacției de credit. Monitorizarea creditelor constituie evaluarea situațiilor, determinarea problemelor, identificarea cauzelor care au condus la apariția lor, stabilirea strategiei relațiilor ulterioare cu debitorul, determinarea măsurilor de realizare a lor în scopul asigurării rambursării creditului acordat și obținerea venitului de la operațiunea de creditare.

Promovarea unei politici dure de rambursare va servi drept exemplu pentru viitorii împrumutați. La depistarea problemelor într-o etapă timpurie, banca poate reduce riscul pierderilor. Semnalele alarmante pot surveni din patru surse principale:

Relațiile debitorului cu banca;

Relațiile debitorului cu partenerii;

Situația financiară a debitorului;

Situația social-economică a debitorului.

Principiul general ce trebuie avut în vedere este acela că banca nu trebuie să acorde un credit până ce nu se estimează corect posibilitatea recuperării la scadență sau în momentul în care aceasta decide, din anumite motive, să-și retragă creditul. Estimarea corectă a capacității de rambursare are de cele mai multe ori o importanță mai mare decât asigurarea creditului prin garanții materiale. [Girlea21, p.127]

În urma studiului efectuat, recomandăm următoarele modalități de perfecționare și procedee de optimizare a creditării bancare a activității de antreprenoriat:

Credibilitatea clienților

elaborarea sistemului unic de indicatori financiari și a mărimilor unice ale acestora pentru determinarea credibilității clienților (model scoring), în scopul creditării;

crearea unor centre cu baze de date (BIC), privind situația financiară a agenților economici care ar servi ca punct de reper în luarea deciziei de creditare și utilizarea tehnologiilor informaționale mai avansate pentru prelucrarea datelor (FICO score);

utilizarea mai amplă a indicatorilor ce caracterizează istoria creditară a clienților bancari;

verificarea corectitudinii informației financiare privind situația financiară și situația pe piață a clienților de către BIC;

combinarea metodelor financiare tradiționale de determinare a credibilității cu alte metode, inclusiv cele nefinanciare, ceea ce ar spori gradul de obiectivitate a rezultatelor;

Mecanismul de creditare

promovarea politicilor bancare cu grad înalt de flexibilitate față de clienții bancari;

revederea politicii de marketing a băncilor comerciale, prin studierea posibilităților financiare reale ale clienților bancari și introducerea noilor produse la momente oportune;

orientarea politicii de creditare pe ramuri ale economiei naționale în vederea finanțării clienților și creșterii economice a acestora;

Recuperarea creditelor problematice

conformarea la cerințele Acordului Basel III în legătură cu abordarea riscului de creditare;

eficientizarea supravegherii bancare;

efectuarea unui control mai riguros asupra stării rambursării creditelor prin perfecționarea procesului de monitorizare a creditelor și a clienților bancari;

actualizarea normativelor privind expunerea băncii la risc.

Persoanele care au în sarcină gestionarea produselor și serviciilor bancare știu foarte bine că pentru o bancă este la fel de importantă gestionarea produselor existente ca și dezvoltarea de produse noi. Pentru a decide ce strategie trebuie aplicată pentru creditele bancare, departamentul de marketing al produselor trebuie să conducă o analiză în detaliu a portofoliului existent.

În condițiile în care piața bancară se dezvoltă rapid, băncile se străduiesc din ce în ce mai tare să păstreze loialitatea clienților lor, să obțină noi venituri și să controleze costurile în paralel cu obținerea unei cote de piață mai mare ca a concurenților principali.

Clienții știu mai bine acum ce produs sau serviciu achiziționează și sunt dispuși să plătească mai mult pentru o valoare percepută mai mare a produsului. Loialitatea lor față de o bancă nu se mai bazează pe o bună relație în trecut, ci pe o permanentă ofertă adaptată nevoilor lor. Putem afirma că o economie puternică, stabilă și viabilă duce automat la existența unui sistem bancar solid și performant.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În urma cercetării aspectelor teoretice, metodologice și practice ale problemelor creditării bancare a activității de antreprenoriat în Republica Moldova putem concluziona următoarele:

Creditul bancar are un rol semnificativ în ridicarea nivelului de trai al populației, prin diferite acțiuni, dar cu cât el poate fi avantajos, cu atât și de primejdios, și aceasta se întâmplă în cazul în care el nu se utilizează în conformitate cu principiile sale și cu cerințele echilibrului economico-financiar. Un astfel de pericol poate fi supracreditare și altul subcreditarea.

Creditele acordate de bancă întreprinderilor au drept scop nu numai satisfacerea temporară a necesității și a insuficienții de capital, dar și o relansare a activității prin intermediul investirii surselor contractate sub forma de credit, servind drept fundament de asigurare a viabilității.

Indiferent de domeniul, volumul și obiectul de activitate, o entitate economică este întotdeauna formată din mijloace materiale, mijloace financiare și din resurse umane ce trebue combinate într-o structură particulară în vederea realizării scopurilor propuse.

Pentru Republica Moldova importantă este funcționarea sistemului de creditare, deoarece oferă posibilitatea întreprinzătorilor de a avea acces liber la capitalul de împrumut, iar acesta ne permite să achiziționeze capacități de producție în strînsă legătură cu cantitatea și calitatea producției preconizate realizării.

Gestiunea operatiunilor de credit reprezintă ansamblul metodelor de organizare și de conducere a instituțiilor financiare de credit, prin care se realizează gestiunea: planificarea, organizarea, controlul și evaluarea tuturor componentelor procesului de credit.

Printr-o dezvoltare foarte mare a produselor și serviciilor băncile comerciale pot fi luate în considerație în competiția pentru ocuparea unui loc în randul băncilor moderne. Ca urmare a acestei diversificări, în băncile comerciale a fost necesară o reorganizare și restructurare a compartimentelor funcționale, care au devenit mai transparente și eficace pe lînga faptul că sunt în mai mare masură anexate pe nevoile clienților, ceea ce a contribuit în final la reducerea costurilor.

Politica de creditare a băncilor comerciale din Republica Moldova este orientată spre Standardele Internaționale Bancare, stabilite și perfecționate în cadrul Comitetului Basel privind protejarea activelor, obținerea veniturilor, diminuarea riscurilor bancare, îmbunătățirea stării economico-financiare a agenților economici, ținând cont de securitatea depozitelor clienților și atingerea obiectivelor generale ale activității de creditare bancară.

Este aplaudabil faptul că pe parcursul anului 2017, băncile continua să mențină indicatorii lichidității la un nivel înalt. Astfel, valoarea indicatorului lichidității pe termen lung (principiul I al lichidității) a constituit 0.6 (limita ≤1), fiind la același nivel cu finele anului 2016. Lichiditatea curentă pe sector (principiul II al lichidității) s-a majorat cu 6.1%, constituind 55.4% (limita ≥20%), astfel mai mult de jumătate din activele sectorului bancar sunt concentrate în active lichide.

În scopul îmbunătățirii guvernanței corporative în bănci, la 1 iulie 2017 a intrat în vigoare Regulamentul privind cadrul de administrare a activității băncii, cu prevederi aferente gestiunii riscului, cerințelor prind politicile de gestionare a riscului și limitelor cu privire la apetitul și profilul de risc, care asigură o trecere treptată la pachetul de transpunere a cadrului Basel III.

La 1 ianuarie 2018 a intrat în vigoare Legea privind activitatea băncilor nr.202 din 6 octombrie 2017. Legea privind activitatea băncilor are drept scop consolidarea cadrului de reglementare și supraveghere bancară, prin alinierea la standardele europene (trecerea de la Basel I la Basel III).

Propunem implementarea măsurilor specificate în lucrare, care ar putea ameliora activitatea sectorului bancar din Republica Moldova, ceea ce ar conduce la majorarea performanțelor întreprinderilor prin intermediul creditelor bancare. Putem afirma că o economie puternică, stabilă și viabilă duce automat la existența unui sistem bancar solid și performant. Rezolvarea problemelor științifice și îmbunătățirea sistemului de gestiune a creditării bancare impune formularea următoarelor recomandări:

Considerăm important de a efectua o analiză amplă a diverselor aspecte ce reflectă activitatea instituțiilor de credit din Republica Moldova pentru a scoate în evidență problemele cu care se confruntă aceste instituții și a identifica căile de soluționare a lor.

Trebuie de menționat că un rol important la luarea deciziilor de acordare a unui tip anumit de credit o joacă informația despre veniturile și cheltuielile trecute pe credit. Așadar, banca trebuie să acorde acele tipuri de credite care sunt mai profitabile pentru ea, deoarece mărimea băncii influențează profitul aferent unui anumit tip de credit.

Perfectionarea procesului intern de evaluare a capitalului (ICAAP), inclusiv ce ține de modelele interne de calcul a capitalului economic și revizuirea metodologiei aferent stress testarii portofoliului de credit.

Implementarea modelelor expert și statistice de evaluare a riscului de credit, care să estimeze probabilitatea de nerambursare și ulterior să atribuie un rating debitorilor în ratingul general la nivel de bancă (Masterscale);

Dezvoltarea funcției de control-credit în bancă prin implementarea unui flux electronic de examinare a cererilor de credit pentru persoanele juridice, care ar oferi posibilitatea centralizării controlului de bursării creditelor filialelor băncii;

Crearea unui depozit de date (datawarehouse) aferent creditării care ar trebui să păstreze: toată informația aferentă activității de creditare relevantă raportărilor și care ar permite băncii elaborarea modelelor statistice în viitor;

Tranzitarea la un management modern și sofisticat al riscurilor, bazat pe conceptul capitalului economic și rentabilității capitalului ajustat la risc, ce ar influența stabilirea prețurilor, managementul portofoliului, raportarea pe segmente, planificarea strategică și financiară, elaborarea noilor produse, determinarea apetitului de risc al băncii;

Implementarea metodelor performante, cum ar fi: metodele-scoring (FICO score), ce ar permite băncilor comerciale să diversifice gama de produse, cu aplicarea condițiilor, restricțiilor și fluxurilor specifice de aprobare a creditelor. La moment, utilizarea largă a credit scoring-ului este specific creditării în masă a persoanelor fizice, însă unele bănci practică această soluție și la creditarea întreprinderilor micro și a persoanelor fizice ce practică activitate de antreprenoriat.

Dezvoltarea birourilor de credit, care va avea ca funcție principală colectarea informațiilor referitoare la beneficiarii de credite, datoriile acestora fata de bănci, precum și a altor informații aferente procesului de creditare. Implementarea în practica bancară națională a sistemului de colectare a informațiilor despre beneficiarii de credit la care vor avea accesul toate instituțiile bancare va contribui la minimizarea riscului de credit suportat de băncile comerciale și respective la protejarea în complex a sistemului bancar.

BC ”Moldova-Agroindbank” S.A. trebuie să-și dimensioneze activitatea de management față de activele și pasivele lor conform gradului de dezvoltare a pieței respective la acel moment.

BIBLIOGRAFIE

Legea RM nr.548-XIII din 21 iulie, 1995 “Cu privire la Banca Națională a Moldovei”// Monitorul Oficial al RM N56-77, din 12.10.1995.

Legea RM nr.550-XIII din 21 iulie 1995 “Instituțiilor financiare” // Monitorul Oficial al RM N, din 1.01.1996.

Legea RM nr. 202 din 06.10.2017 (în vigoare 01.01.2018) privind activitatea băncilor// Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 434-439 art. 727 din 15.12.2017

Legea RM nr. 250 din 01.12.2017 (în vigoare 29.03.2018) cu privire la supravegherea suplimentară a băncilor, asigurătorilor/reasigurătorilor și a societăților de investiții care aparțin unui conglomerat financiar // Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 464-470 art. 794 din 29.12.2017

Legea RM nr. 232 din 03.10.2016 privind redresarea și rezoluția băncilor // Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 343-346 art. 707 din 04.10.2016

Regulament nr.78 din 11 aprilie 2018 cu privire la operațiunile cu numerar în băncile din Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 133-141 art.585 din 27.04.18

Regulament BNM nr.153 din 25 decembrie 1997“Cu privire la activitatea de creditare a băncilor comerciale RM” // Monitorul Oficial al RM N8/24 din 30.01.1998.

Basno C., Dardac N., Floricel C., Monedă, Credit, Bănci. – București, Editura Didactică și Pedagogică, 1997, 179 p.

Berea A., Stoica E., Creditul bancar. Coordonate actuale și perspective. București. 2003, 164 p.

Berea, A.O. Strategie bancară, Editura Expert, București, 2001, 177 p.

Bistriceanu Gh., Lexicon de finanțe, bănci, asigurări, vol. III., București, Editura Economică, 2001.

Bogdan, Ioan, Tratat de management financiar-bancar. – București: Editura Economică, 2002 – 920 p.

Cociug V., Cinic L., Management bancar, Chișinău, Editura ASEM, 2008.

Cornescu, V., Managementul organizației , București: All Beck, 2003.

Dănilă N., Berea A, Management bancar, fundamente și orientări, Editura Economică,București 2000.

Dănilă N., Managementul relațiilor bancă-client, Revista Economistul nr.115, 1998, p.325-328

Deaconu Petre. Creditare bancară, Editura Fundației Romania de Mîine, București, 2008, 108 p.

Dedu Vasile. Gestiunea bancară, Ediția a II-a, București, 1999, 352 p.

Diaconescu Mariana ,,Bănci, Riscuri, Sisteme de plăți”, Editura Economică, București, 2007, 276 p.

Gherasim Toader, Bazele Marketingului, Ed. „Gh. Zane”, Iași 1997, p. 230

Gîrlea M, Perfecționarea gestiunii relațiilor de credit a băncilor comerciale cu clienții în scopul reducerii riscurilor bancare, teza de doctor, Chișinău, 2012, 199 p.

Grigoriță Cornelia. Activitate bancară, Ediția a III-a, Editura Cartier, Chișinău, 2005, 420 p.

Lucian Ionescu C. Bănci și operațiuni bancare, Editura Economică București, 1996, 527 p.

Rotaru C. Managementul performanței bancare. București: Editura Expert, 2001, 246 p.

Teleucă Aliona. Managementul operațiunilor de creditare. Nr.9, Chișinău, 2005

Toma Mihai., Finanțe și gestiune financiară. Editura Didactică și Pedagogică, R.A, București, 1994, 238 p.

Turcu Ion, Operațiuni și contracte bancare, Editura Luminalex, București, 1997, 75 p.

Banca Națională a Moldovei: www.bnm.md

Banca comercială BC „Moldova Agroindbank” S.A.: www.maib.md

ANEXE

DECLARAȚIA STUDENTULUI

Subsemnatul (a) Boldescu Angela declar pe propria răspundere că lucrarea la tema: Problemele creditării bancare a activității de antreprenoriat în Republica Moldova este rezultatul muncii mele, pe baza propriilor cercetări și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă la nici o instituție de învățământ superior.

Data______________ Semnătura studentului____________