VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [306167]
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” [anonimizat]. univ. dr. Mihai TĂLMACIU
Absolvent: [anonimizat]
2019
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂĂ
SPECIALIZAREA HORTICULTURĂĂ
OBSERVAȚII ASUPRA PRINCIPALILOR DĂUNĂTORI DIN PLANTAȚIILE POMICOLE DE PRUN (PYRUS COMMUNIS) ȘI MODURILE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A [anonimizat]. univ. dr. Mihai TĂLMACIU
Absolvent: [anonimizat]
2019
CUPRINS
INTRODUCERE 06
Lista figurilor 03
Lista tabelelor 05
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL I STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PE PLAN MONDIAL ȘI LA NOI ÎN TARĂ
1.1. Istoricul culturii de prun (Pyrus communis) 08
1.2. Tehnologii aplicate culturilor de prun (Pyrus communis) 09
1.3. Soiuri de prun (Pyrus communis) 12
1.4. Dăunătorii culturilor de prun (Pyrus communis) 28
CAPITOLUL II CADRUL NATURAL
2.1. Așezare geografică 34
2.2. Climă 35
2.3. Solul 35
2.4. Floră și fauna 36
[anonimizat], MATERIL ȘI METODĂ DE CERCETARE
3.1. Scop, obiective 37
3.2. Material și metodă de cercetare 37
Partea a II a CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL IV REZULTATE OBȚINUTE
4.1. Istoricul societății 40
4.2. Dotarea 41
4.3. Structura culturii de prun (Pyrus communis) 41
4.4. Condițiile climatice 44
4.5. Soiuri cultivate sau hibrizi în cadrul societății 46
4.6. Dăunătorii semnalați în cadrul societății 47
4.7. Schemele de tratament din literatura de specialitate 60
4.8. Avertizările emise de CPP din zonă 63
4.9. Tratamentele efectuate 64
CONCLUZII 66
BIBLIOGRAFIE 67
LISTA FIGURILOR
Figura 1.1 – Soiul Tuleu gras 16
Figura 1.2 – Soiul Tuleu timpuriu 17
Figura 1.3 – Soiul Gras ameliorat 17
Figura 1.4 – Soiul Centenar 18
Figura 1.5 – Soiul Pescăruș 18
Figura 1.6 – Soiul Ialomița 19
Figura 1.7 – Soiul Dâmbovița 19
Figura 1.8 – Soiul Piteștean 20
Figura 1.9 – Soiul Carpatin 20
Figura 1.10 – Soiul Diana 21
Figura 1.11 – Soiul Record 21
Figura 1.12 – Soiul Sarmatic 22
Figura 1.13 – Soiul Vâlcean 22
Figura 1.14 – Soiul Tita 23
Figura 1.15 – Soiul Alina 23
Figura 1.16 – Soiul Andreea 24
Figura 1.17 – Soiul Iulia 24
Figura 1.18 – Soiul Agent 25
Figura 1.19 – Soiul Roman 25
Figura 1.20 – Soiul Geta 26
Figura 1.21 – Soiul Romanța 27
Figura 1.22 – Stadiile de dezvoltare 28
Figura 1.23 – Viespea neagră a prun (Pyrus communis) 28
Figura 1.24 – Păduchele din San Jose (Guadraspidiotus perniciosus) 29
Figura 1.25 – Păduchele țestos al prun (Pyrus communis) (Parthenolecanium corni) 29
Figura 1.26 – Păianjenul brun al pomilor (Brobia rubrioculusv) 30
Figura 1.27 – Viespile cu fierăstrău (Hoplocampa mânuță și H. flava) 30
Figura 1.28 – Cotarul verde (Cheimatobia brumata) 30
Figura 1.29 – Păianjenul roșu al pomilor (Panonychus ulmi) 31
Figura 1.30 – Afide (Hylopterus prum) 31
Figura 1.31 – Viermele prun (Pyrus communis)elor (Grapholita tunebrana) 32
Figura 1.32 – Acarianul galicol al prun (Pyrus communis) 32
Figura 1.33 – Sfredelitorul tulpinilor (Cossus Cossus) 33
Figura 2.1 – Amplasare comuna Mărgineni 34
Figura 4.1 – Prun (Pyrus communis) în faza de înflorire 42
Figura 4.2 – Livada prun (Pyrus communis) în faza de după înflorire și creșterea lăstarilor 42
Figura 4.3 – Imagini din livada de prun (Pyrus communis), începând cu înflorirea și terminând cu coacerea deplină; livezi pe biloane înălțate pe direcția rândului de pomi, în cazul solurilor cu exces temporar de umiditate (a și b), sistem înierbat între rândurile de pomi și ogor pe rând (c), detaliu de ramură cu fructe mature (d), 43
Figura 4.4 – Simptom de atac 48
Figura 4.5 – Larvă 48
Figura 4.6 – Viermele prun (Pyrus communis)elor 50
Figura 4.7- Gale pe ramuri 51
Figura 4.8 – Adult 52
Figura 4.9 – Fruct atacat 53
Figura 4.10 – Adult Hoplocampa flava 54
Figura 4.11 – Simptom atac la exterior 55
Figura 4.12 – . Simptom atac în interior 55
Figura 4.13 – Adult 56
Figura 4.14 – Plantă atacată 57
Figura 4.15 – Simptome pe lăstari 58
Figura 4.16 – Diferite stadii de dezvoltare 59
Figura 4.17 – Avertismente la prun (Pyrus communis) 64
Figura 4.18 – Tratamente efectuate 65
LISTA TABELELOR
Tabelul 1.1 Soiurile cele mai cunoscute de prun (Pyrus communis) european cultivate
în diferite țări din lume 15
Tabelul 4.1 Scheme de tratament la prun (Pyrus communis) 60
Tabelul 4.2 Tratamentele efectuate în plantatiile de prun (Pyrus communis) privind
combaterea dăunătorilor 64
INTRODUCERE
În țara noastră prun (Pyrus communis) întâlnește condiții pedoclimatice favorabile și se cultivă diferențiat, pe suprafețe considerabile. Valoarea alimentară și industrială a fructelor justifică interesul social – economic și modernizarea tehnologiilor de cultură și valorificare.
Importanța culturii acestei specii pomicole rezultă, în primul rând, din valoarea alimentară, industrială și terapeutică a fructelor.
Diversificarea mare a gamei de soiuri face ca această specie să asigure pentru consumatori, fructe în stare proaspătă pe o perioadă mare de timp, ce se eșalonează din luna iulie până la începutul lunii octombrie. În afară consumului în stare proaspătă, prun (Pyrus communis)ele se pretează și la industrializare, obținându-se dulcețuri, compoturi, gemuri, fructe deshidratate și băuturi alcoolice.
Creșterea producției și calității fructelor la prun (Pyrus communis), reprezintă obiective esențiale pentru cercetarea pomicolă și în mod deosebit pentru producătorii de fructe. Fiecare verigă tehnologică își are ponderea sa în realizarea obiectivelor mai sus amintite, fiecare putându-se într-un fel cuantifica și justifica.
Diversificarea mare de specii și soiuri de prun (Pyrus communis), se caracterizează prin sensibilitatea variabilă la atacul agenților patogeni, fapt ce impune elaborarea unei tehnologii moderne, de combatere integrată.
Combaterea dăunătorilor este așadar, o verigă foarte importantă în lanțul tehnologic. Efectul dăunătorilor asupra longevității pomilor este foarte mare, iar producția de fructe poate fi redusă anual, în proporție de 30-80%, în funcție de structura soiurilor, tehnologia de cultură, acțiunile fitosanitare și condițiile climatice.
Din studiul bibliografiei de specialitate rezultă nu numai importanța cunoașterii dăunătorilor acestei specii pomicole, dar și aspecte controversate, sau probleme nerezolvate încă, ce vor trebui să constituie obiective prioritare pentru unitățile de cercetare științifică, în vederea îmbunătățirii strategiei de protecție integrată.
Ele creează premisa pentru noi cercetări pe această temă deosebit de largă, importantă și actuală..
PARTEA I
CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL I STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PE PLAN MONDIAL ȘI LA NOI ÎN TARĂ
1.1. Istoricul culturii de prun (Pyrus communis)
Cultura prun (Pyrus communis) reprezintă, pentru țările balcanice, o datină veche și de mare importanță, datorită importanței alimentare a acestei specii și nu în ultimul rând datorită veniturilor generate de valorificarea acestui produs (CHIRA și colab., 2010).
Românii considerau prun (Pyrus communis) ca fiind pomul vieții sau al speranței, reprezentand o specie pomicolă cu valențe străvechi, cultivată din zona de câmpie până în zona dealurilor subcarpatice și deseori la poalele munților ( MIHUȚ, 2004).
Despre diferitele specii de prun (Pyrus communis) s-a scris începând cu aproximativ 2000 de ani în urmă, făcându-se referință la cultura goldanului sau a scorușului (Prun (Pyrus communis) insititia). Zona de origine a speciilor de prun (Pyrus communis) este considerată ca fiind zona temperată a emisferei nordice (BAGENAL, 1954).
În România porumbarul crește în mod spontan, iar goldanul și corcodușul sunt specii întâlnite foarte frecvent, fapt ce atestă că existentța acestor culturi în țara noastră este din vremuri îndepărtate (CHIRA și colab., 2010).
Deoarece prun (Pyrus communis) este o specie care prezințăo adaptabilitate foarte mare la condițiile pedoclimatice din România, zona de răspândire a aceste specii este practic nelimitată. Deasemenea, soiurile care se pretează la condițiile acestei țări sunt numeroase (HOZA, 2003).
Aceste avantaje i-au conferit României, în trecut, titlul de „țara cu cea mai mare producție din Balcani și Europa . În acea perioadă, România era un exportatro de fructe foarrte important (HOZA, 2004).
În perioada împăratului Dioclițian ( 274-305) au fost înființate plantații de prun (Pyrus communis) pe suprafețe mari, în zona râurilor Drava și Sava din Bosnia, această zonă rămânând recunoscută ca fiind un centr important de cultură a prun (Pyrus communis) (CHIRA și colab., 2010). Se presupune că tot din acea perioadă, prun (Pyrus communis) a fost introdus în cultură și pe terioriul României, aducându-se de la Roma sau Grecia (CORNEANU, 2003).
În Europa, intensificarea culturii prun (Pyrus communis) s-a produs tocmai în secolul al XVII-lea, astfel s-a presupus că în aceleași condiții ea s-a dezvoltat și în România. Cultura prun (Pyrus communis) a luat o mare amploare în ultimele secole, România situându-se în topul primelor țări din lume la acest capitol (CORNEANU, 2003).
În zona Moldovei, locuitorii au păstrat și astăzi cuvântul perje pentru fructele prun (Pyrus communis) comun, reprezentate cel mai frecvent de prun (Pyrus communis) Vânăt sau Brumăriu, spre deosebire de prun (Pyrus communis)e, folosit pentru fructele de goldan. Deasemenea, în limba germană sunt întâlnite tot două cuvinte: Pflaumen (prun (Pyrus communis)e) și Zwetchen (perje), fapt ce poate fi considerat ca fiind o dovadă că prun (Pyrus communis) comuna a fost introdus în România, cât și în restul Europei mult mai târziu (BAZGAN și colab., 2005).
1.2. Tehnologii aplicate culturilor de prun (Pyrus communis)
Producerea materialului săditor.
În prezent, se utilizează aproape în exclusivitate pomi altoiți, cu mici excepții, pe plan local, se mai plantează drajoni proveniți de la soiuri destinate distilării (Gras românesc, Roșior văratic etc.). Altoirea materialului se face în pepiniera, pe portaltoi franc sau corcoduș. Se folosește mai mult corcodușul, deoarece crește mai repede și ajunge la grosimea de altoire în primul an, dar imprima neuniformitate pomilor în livadă. Portaltoiul franc (din sâmburii soiurilor Buburuz, Roșior văratic, Voinești B etc.) asigură o mai bună uniformitate a pomilor în livadă, dar crește mai greu în pepiniera și nu ajung toți puieții la grosimea de altoire în primul an. Pentru valorificarea terenurilor mai uscate se pot folosi ca portaltoi caisul sau chiar porumbarul. Deși corcodușul este mult folosit ca portaltoi, trebuie știut faptul că nu toate soiurile au afinitate bună, că de exemplu: Tuleu gras, Anna Späth, Nectarina roșie etc.
Specificul înființării plantațiilor de prun (Pyrus communis)
Sistematizarea terenului, fertilizarea de bază și mărunțirea solului se fac la fel ca la celelalte specii prezentate. Cantitatea de îngrășăminte care se aplică este în jur de 40-60 t/ha gunoi de grajd, 500-600 kg superfosfat și 200-300 kg/ha sare potasica, care se încorporează în sol printr-o arătură la 24-25 cm.
Distanțele de plantare folosite se corelează cu vigoarea pomilor și acestea nu trebuie să fie mai mici de 4-5 m între rânduri și 3-4 m între pomi pe rând, ajungând la 6 m între rânduri la soiurile viguroase: Tuleu gras, Renclod Althan, Gras românesc. Pentru plantațiile destinate industrializării, cu mecanizarea lucrării de recoltat, spațiul dintre rânduri trebuie să fie de 7-8 m. Amplasarea prun (Pyrus communis) în spațiu, se face ținând seama de cerințele lui față de factorii de mediu. Pe dealurile joase și mijlocii, unde cantitatea de apă este suficientă, dau rezultate bune cele mai valoroase soiuri: Tuleu gras, Stanley, Anna Späth, Centenar etc. Pe dealurile mijlocii, prun (Pyrus communis) se amplasează pe întreg versantul, mai puțin pe văile reci, pe dealurile înalte, se amplasează pe treimea mijlocie a pantei, pe expoziții sudice, sud-estice sau sud-vestice, iar în zonele cu precipitații mai puține, se amplasează pe expoziție nordică și în treimea inferioară a versanților unde deficitul hidric este mai redus.
Epoca optimă de plantare este toamna, după căderea frunzelor, până la înghețarea solului, sau dacă din anumite motive lucrarea nu s-a putut încheia, se continua primăvara cât mai devreme, când condițiile climatice permit intrarea pe teren. Se poate planta și în ferestrele iernii dacă solul nu este înghețat și temperatura nu scade sub 2-3 °C, pentru a nu afecta sistemul radicular. Așezarea soiurilor în parcela se face alternativ, grupându-se cele cu înflorire simultană și cu perioada apropiată de măturare a fructelor, pentru polenizare încrucișată și respectiv, pentru a se putea face tratamentele fitosanitare în perioada verii.
Formele de coroană cele mai folosite sunt: vasul ameliorat și întârziat, deși prun (Pyrus communis) nu necesită imperios această formă de coroană, este des întâlnită în Muntenia și Oltenia, urmează piramidele și fusul zvelt, cât și formele aplatizate: palmeta liberă, evantai și drapelul comercial. Pentru formarea cât mai rapidă a coroanelor se apelează la potențialul deosebit de creștere a pomilor tineri, care prin lucrări în verde permit scurtarea perioadei de formare cu 1-2 ani. Nu se recomandă nici la această specie tăierea pomilor tineri decât ceea ce este strict necesar. Deoarece prun (Pyrus communis) crește foarte viguros în primii ani, se lasa pomii să fructifice, timp în care unghiurile de inserție se deschid sub greutatea fructelor, după care se face tăierea de încadrare și finalizare a formei de coroană dorite. La soiurile care au tendința de creștere exagerată în detrimentul ramificării, se ciupesc lăstarii de prelungire la distanță de ramificare convenabilă, sau eventual se scurtează în primăvara ramurile anuale, dacă efectul ciupirii nu a fost cel dorit. La soiurile care au lemnul fragil (grupa Tuleu) trebuie acordată atenție la reglarea corespunzătoare a unghiurilor de inserție a șarpantelor, în jur de 45-55 grade, pentru a evita dezbinarea lor sub încărcătura de fructe. Deoarece majoritatea portaltoilor drajonează, este foarte important ca aceștia să fie înlăturați cât mai devreme, pentru a nu concura creșterea pomului.
Specificul întreținerii plantațiilor de prun (Pyrus communis)
Tăierea de producție se bazează pe reducția și simplificarea semischeletului, în funcție de tipul de fructificare și de încărcătură de muguri de rod. Este bine că prun (Pyrus communis) să fie tăiat anual, pentru a asigura creșteri noi, necesare formării viitoarelor ramuri de rod, normarea producției și evitarea alternantei de fructificare, rărirea coroanelor pentru pătrunderea luminii, înlăturarea ramurilor lacome din partea superioară a coroanei și menținerea pomilor în spațiul lăsat prin distanța de plantare. În perioada de maximă fructificare la unele soiuri apar arcade de rodire, care trebuie întinerite, prin transferul creșterii pe ramuri tinere apărute în zona de maximă curbura. Soiurile care fructifica pe ramuri lungi (Tuleu gras, Gras românesc, Vânat românesc etc.), necesită o atentă rărire a acestor ramuri și nu scurtarea lor, pentru asigurarea iluminării suficiente a elementelor coroanei. În perioada de bătrânețe, tăierile se amplifică și se fac și la nivelul scheletului pentru a stimula întinerirea pomilor și prelungirea perioadei de exploatare a livezii.
Întreținerea solului. În livezile tinere solul se cultivă cu specii legumicole, cartofi sau chiar specii folosite ca îngrășăminte verzi în zonele nisipoase. În plantațiile mature, solul se poate lucra acolo unde cantitatea de precipitații este mai mică, sau se înierbează intervalele cu lucrarea sau mulcirea solului pe rândul de pomi. Folosirea erbicidelor în lungul rândului aduce reale avantaje în combaterea buruienilor perene sau anuale, mai dificil de combătut mecanic. În plantațiile de prun (Pyrus communis), intervalele dintre rânduri se folosesc frecvent pentru producerea furajelor, fără să provoace dezavantaje pentru prun (Pyrus communis). Cosirea fanului trebuie făcută în concordanță cu lucrările de protecție fitosanitară, respectând timpul de pauză dintre tratamente și cosit, în funcție de produsele folosite. Neluarea în calcul a acestor aspecte, poate avea consecințe negative asupra animalelor care consumă aceste furaje. În zona colinară, unde de obicei solul este înțelenit, trebuie lucrat solul cel puțin circular sub proiecția coroanei pentru a favoriza pe de o parte acumularea apei din ploi, iar pe de altă parte a evita pierderea apei prin capilaritate.
Irigarea este obligatorie în plantațiile tinere și în zonele în care, în lunile mai, iunie și iulie nu cad cel puțin 200-250 mm precipitații. Desigur, administrarea apei este dependentă de tipul plantației și de posibilitățile de care se dispune, dar pentru producțiile performante apa constituie un factor limitativ. Norma de udare este de 300-400 m3/ha pentru a se umecta profilul de sol în care sunt distribuite majoritatea rădăcinilor. Condiții optime de creștere a pomilor se asigura atunci când, în sol se menține o umiditate de 70% din capacitatea de câmp.
Fertilizarea plantațiilor de prun (Pyrus communis) se face în funcție de starea de fertilitate a solului, stabilită prin analize de sol sau prin diagnoze foliare. La aplicarea dozelor de îngrășăminte trebuie avut în vedere faptul că pomii valorifică circa 30-40% din cantitatea administrată, iar din aceasta o parte este blocată în organele permanente ale pomului, iar altă parte se exporta prin recolta, frunze și lemnul care cade la tăiere. Pentru a compensa toate aceste consumuri, o plantație mătură de prun (Pyrus communis) are nevoie anual, la unitatea de suprafață, de circa 100-120 kg azot, 60-70 kg fosfor, 100-120 kg potasiu și periodic 30-40 t de gunoi de grajd. Aceste doze se ajustează în funcție de cantitatea de precipitații din zonă (la precipitații mai multe spălarea este mai mare și deci cantitatea de îngrășăminte aplicate va fi mai mare), de însușirile fizico-chimice ale solului etc. Momentul aplicării îngrășămintelor este încă discutat de cercetători. Trebuie aplicate toamna înaintea arăturii, fosforul, potasiul, îngrășămintele organice și o treime din azot și primăvara, fracționat în două doze, restul de azot, la înflorire și în timpul creșterii intense a lăstarilor. Pe solurile nisipoase se pot folosi cu succes îngrășăminte verzi semănate toamna și încorporate în luna mai.
Combaterea bolilor și dăunătorilor
Pentru a avea fructe de calitate, pomii trebuie să-și mențină pe toată perioada de vegetație frunzișul sănătos, iar fructele să nu fie atacate de o serie de dăunători. Dintre bolile care afectează prun (Pyrus communis) se pot aminti: deformarea fructelor sau hurlupii, pătarea roșie, monilioza, ciuruirea bacteriană etc., iar dintre dăunători: viespea fructelor, viespea sâmburilor, viermele prun (Pyrus communis)elor, afidele care sunt și vectori ai virozelor etc. Combaterea se face prin 2-3 tratamente în perioada de repaus și 8-10 tratamente în perioada de vegetație, cu amestecuri de fungicide și insecticide, în funcție de numărul dăunătorilor care apar, sau se fac tratamente de acoperire la avertizare.
Maturarea și recoltarea fructelor
Maturarea fructelor în funcție de soi, se manifestă printr-o serie de modificări morfologice la nivelul fructului, când acesta se colorează caracteristic soiului, cantitatea de pruina se îngroașă, pulpa devine mai moale, cantitatea de zahăr este în creștere, iar aciditatea scade. Soiul Stanley își colorează bine fructele cu o lună înaintea maturității de recoltare, deci trebuie știut că, el se recoltează în septembrie deși se colorează bine din prima decadă a lunii august.
Fructele, odată recoltate din pomi, nu mai continua maturarea, motiv pentru care stabilirea momentului de recoltare este foarte important. Recoltate la maturitatea de consum, majoritatea soiurilor sunt perisabile și nu se pot transporta și manipula. Pentru consumul în stare proaspătă, recoltarea se face cu 5-7 zile înaintea maturității de consum, manual, fără a șterge pruina care le dă un aspect proaspăt și se așează direct în ambalajele de livrare, iar pentru industrializare recoltarea se face la maturitatea deplină prin scuturare. Nu se recomandă baterea pomilor cu prăjina (cum se mai face pe alocuri) deoarece așa se rup o mare parte din ramurile de rod, care sunt responsabile de producția anului următor și pomii intră în alternanta de fructificare.
Recoltarea mecanizată impune stabilirea unor distanțe convenabile la înființarea livezii, alegerea unor soiuri care se pretează la scuturare (cu desprinderea ușoară a fructelor) și eventual aplicarea unor tratamente cu produse care provoacă abscisia fructelor.
1.3. Soiuri de prun (Pyrus communis)
Pe plan mondial, sortimentul de prun (Pyrus communis)e este foarte variat, acesta cuprinzând 2000 de soiuri, care s-au format în trei mari centre genetice, prin participarea numeroaselor specii ale genului Prun (Pyrus communis). Astfel, soiurile euro-asiatice provin din Prun (Pyrus communis) domestica L., Prun (Pyrus communis) insititia Jusl., Prun (Pyrus communis) cerasifera Ehrh., Prun (Pyrus communis) spinosa L.; soiurile est-asiatice s-au format din Prun (Pyrus communis) salicina Lindl., Prun (Pyrus communis) ussuriensis Kov. et Kost., Prun (Pyrus communis) simonii Carr.; soiurile nord-americane au ca genitori speciile Prun (Pyrus communis) americana Baylei, Prun (Pyrus communis) nigra Ait., Prun (Pyrus communis) hortulana Baylei.
Tendințele în ameliorarea soiurilor pe plan mondial sunt comune și își propun obținerea de soiuri valoroase, care să răspundă exigențelor comerciale și de consum pe de o parte, și a celor pedoclimatice și agronomice locale pe de altă parte, cu rezultate economice bune.
Obiectivele de ameliorare se pot încadra în două grupe mari: generale și speciale. Cele generale includ productivitatea, calitatea fructelor, rezistența la principalii factori de stres, iar cele speciale se referă la destinația fructelor, rezistența la transport, manipulare și păstrare (Butac, 2010; Butac ș.a., 2013).
Astfel, în Statele Unite ale Americii, aproape în toate cele 50 de state se desfășoară programe de ameliorare a prun (Pyrus communis) urmărind ca obiective, pe lângă productivitate, și calitatea fructului și rezistența la ger și la boli (Xanthomonas campestris pv. prun (Pyrus communis)i și Pseudomonas syringae). În Canada, țară cu condiții climatice puțin prielnice pentru cultura prun (Pyrus communis), s-a urmărit sporirea rezistenței la ger a soiurilor chino- japoneze și productivitatea, dar și calitatea fructelor, precum și epoci diferite de maturare și rezistența la ger pentru soiurile de prun (Pyrus communis) european. În țările cu climă relativ caldă, Brazilia, Argentina, Africa de Sud, Australia, obiectivul principal în ameliorare îl constituie obținerea de soiuri chino-japoneze care cer un număr redus de ore de frig pentru declanșarea proceselor de microsporogeneză și macrosporogeneză, cu fructe de calitate superioară sub aspectul mărimii, fermității și cu rezistență la bacterioze.
În Europa. Ameliorarea prun (Pyrus communis) în Serbia, a început după anul 1950 la Institutul de Cercetări Pomicole și Viticole Čačak și la Facultatea de Agriculturăă din Čačak, având ca obiectiv de bază îmbunătățirea soiului Pozegača sub aspectul mărimii fructului, epocilor de maturare și rezistenței la Sharka. În Germania, pentru ameliorarea prun (Pyrus communis) se lucrează în două centre: Universitatea Hohenheim, Stuttgart și Stațiunea de Cercetare Geisenheim, urmărind pe lângă rezistența la Sharka prin hypersenzitivitate, calitatea fructelor (mărime, aspect, conținut ridicat în substanță uscată solubilă), extinderea perioadei de maturare (Jacob, 2007; Hartmann și Neumuller, 2009). În Franța, programul de ameliorare a început încă din anii 1950-1960, bazându-se inițial pe selecția de clone valoroase în populații ale soiurilor autohtone d’Ente (d’Agen) și Imperial. În prezent, la INRA Bordeaux obiectivele principale în ameliorare sunt: calitatea fructelor și rezistența la Plum Pox Virus (Sharka). În Anglia, ameliorarea prun (Pyrus communis) a început la Long Asthon (în prezent East Malling), încă din anul 1900, obiectivele de ameliorare referindu-se la: înflorire târzie, rezistență la ger, germinarea polenului la temperaturile scăzute înregistrate primăvara, iar mai recent și la rezistența la Sharka. Italia urmărește ca obiective obținerea de soiuri europene destinate deshidratării, dar și pentru consum în stare proaspătă și cu rezistență la boli, în special la Plum Pox Virus, precum și soiuri chino-japoneze care să îmbine atractivitatea și calitatea soiurilor californiene cu productivitatea și rezistența la boli. În Bulgaria, Polonia și Cehia, ca obiective în programul de ameliorare la prun (Pyrus communis) se urmăresc calitatea fructelor și rezistența la Sharka. Spania derulează un program de ameliorare a prun (Pyrus communis) chino-japonez, urmărind crearea de soiuri foarte timpurii, cu maturare în lunile mai și iunie. În Rusia, Estonia, Letonia, Belarus, Republica Moldova principalele obiective sunt rezistența la ger, rezistență la Plum Pox și calitatea fructelor. Există programe de ameliorare a prun (Pyrus communis) și în Suedia și Norvegia urmărind ca obiective: perioadă scurtă de vegetație, perioade diferite de maturare, fructe mari pentru consum în stare proaspătă, capacitate de păstrare) (Butac, 2010).
Lucrările de ameliorare a prun (Pyrus communis) în Europa, Asia și America au contribuit, în cea mai mare măsură, la lărgirea bazei ereditare și la îmbogățirea numerică a sortimentului cultivat cu o serie de soiuri valoroase. Astfel, folosind metode diferite de ameliorare (hibridarea controlată, polenizarea liberă, selecția în populații de Prun (Pyrus communis) sp., mutageneza) s-au obținut peste 250.000 hibrizi din care s-au selectat și înregistrat peste 180 soiuri noi (Knight ș.a., 2005; Butac, 2010).
Cu toate acestea, cele mai răspândite soiuri de prun (Pyrus communis) sunt: Stanley, Anna Späth, d’Agen (și clone), R.C. Althan, Vinete de Italia, President, Bluefree, Early Rivers, Ruth Gerstetter, Pozegaca (și clone), Kiustendilska, Besztercei, Tuleu gras, Vinete românești, Centenar, etc. (Tabelul 1.1).
În România, sub aspect varietal, totdeauna au dominat soiurile locale, destinate producerii de țuică, deși au existat și soiuri vechi, valoroase, cu destinație mixtă. În urma selecției empirice practicată de pomicultori anonimi din cele mai vechi timpuri, s-au obținut numeroase soiuri și populații locale cu o foarte bună adaptabilitate la condițiile în care s-au format (Roșior Hățăgel, Timpurii de Aiud, Timpurii de Ceptura, Roșior timpuriu, Sticloase de Bilcești, Motroașe de Mehedinți, Grase de Becs, Uriașe, Gâtlană, Boambe de Leordeni etc.).
Tabelul 1.1
Soiurile cele mai cunoscute de prun (Pyrus communis) european cultivate în diferite țări din lume
(după Drăgoi, 2000)
În acest sens, încă din anul 1950 a început un program de ameliorare a prun (Pyrus communis), care continuă și
astăzi, în care se prevedeau următoarele obiective (Butac ș.a., 2014):
– Obținerea unor soiuri de tip Tuleu gras cu diferite epoci de maturare, cu fructe de calitate superioară și destinații diferite;
– Obținerea unor soiuri de tip Vinete românești și Grase românești cu fructe de calitate superioară;
– Crearea unor soiuri cu rezistență sau toleranță la Plum Pox, pătarea roșie (Polystigma rubrum) și monilioze (Monilinia laxa); cu vigoare redusă a pomilor și cu fructificare tip spur etc.
Rezultatele acestui program s-au concretizat prin omologarea a 40 de soiuri care se află introduse în sortiment și în faza de extindere în producție. Astfel, dacă în anul 1971, sortimentul de prun (Pyrus communis) era alcătuit din 13 soiuri (7 soiuri străine și 6 soiuri românești), în anul 1999 sortimentul cuprindea 29 de soiuri (23 soiuri românești și numai 6 soiuri străine), în anul 2000 se aflau înscrise în sortiment 30 de soiuri de prun (Pyrus communis), din care 24 soiuri românești și 6 soiuri străine, în anul 2002 sortimentul s-a îmbogățit cu alte două soiuri românești, iar în anul 2008 în sortiment s-au mai inclus încă 6 soiuri românești, astfel încât în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2011, erau înscrise 36 soiuri, iar în anul 2016 erau 19 soiuri românești din totalul de 25 soiuri de prun (Pyrus communis) (Butac, 2004, 2010; ISTIS, 2016).
Soiuri de prun (Pyrus communis) românești existente în plantațiile comerciale și cu perspectivă de extindere
Tuleu gras. Soi autohton, vechi, originar din regiunea subcarpatică colinară meridională, mai exact din Leordeni, Argeș, considerat soi de bază în sortiment datorită calității superioare a fructelor, folosite ca etalon. Pomul este de vigoare mare, cu coroana invers conică, ramuri de schelet cu unghi mic de ramificare și lemnul foarte fragil, dezbinându-se sub greutatea rodului; fructifică pe formațiuni scurte și mijlocii, este precoce și productiv; ușor sensibil la Plum Pox Virus, manifestând simptome pe frunze. Înflorește semitârziu, este androsteril (lipsit de polen), necesitând obligatoriu polenizatori precum Stanley, Anna Späth, Early Rivers, d’Agen etc. La altoire nu are afinitate cu corcodușul. Fructul este de mărime mijlocie (35 g), de formă invers – ovoidă, cu pielița albastră, acoperită cu pruină albăstruie. Pulpa este de culoare galben-verzuie, crocantă și suculentă, cu gust deosebit de plăcut, de calitate superioară. Sâmburele este neaderent și mijlociu. Fructele se maturează în decada a III-a a lunii august, având destinație mixtă (Drobotă ș.a., 1991) (Figura 1.1).
Figura 1.1 – Soiul Tuleu gras
Tuleu timpuriu. Creat la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 1967. Pomul este de vigoare supra-mijlocie spre mare, cu creștere piramidală și fructificare spur; ușor sensibil la virusul Plum Pox, manifestând simptome pe frunze; androsteril (lipsit de polen), necesitând obligatoriu polenizatori precum Stanley, Anna Späth, Early Rivers etc. Preferă altoirea pe prun (Pyrus communis) Roșior, față de cea pe corcoduș. Fructul este de mărime mijlocie (40 g), de formă ovoidă, cu pielița vânătă – violacee, acoperită cu pruină cenușiu – albăstruie. Pulpa este de culoare verde – gălbuie, crocantă și suculentă, cu gust plăcut, de calitate superioară. Sâmburele este neaderent și mic. Fructele se maturează în decada I a lunii august (în funcție de zonă), destinate consumului în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.2).
Figura 1.2 – Soiul Tuleu timpuriu
Gras ameliorat. Creat la Stațiunea Didactică Istrița, Buzău, înregistrat ca soi nou în anul 1968. Pomul este viguros, cu ramuri de schelet solide garnisite cu formațiuni de rod mijlocii și lungi; ușor sensibil la Plum Pox Virus, manifestând simptome pe frunze. Înflorește timpuriu și este autofertil. Fructul este supra-mijlociu (45 g), de formă globuloasă, ușor alungit la capete, cu pieliță colorată vânăt – roșcat, acoperită cu pruină violacee. Pulpa este crocantă, suculentă, de culoare galbenă-verzuie, cu gust dulce și neaderentă la sâmbure. Fructele se maturează la mijlocul lunii septembrie, destinate consumului în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.3).
Figura 1.3 – Soiul Gras ameliorat
Centenar. Creat la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 1970. Pomul este de vigoare mijlocie sau sub-mijlocie, cu creștere globuloasă și ramuri fructifere scurte (buchete de mai); sensibil la PPV. Soiul înflorește timpuriu și este androsteril (lipsit de polen), necesitând obligatoriu polenizatori precum Stanley, Anna Späth, Silvia, Renclod Althan, d’Agen, Early Rivers. Fructul este de mărime mijlocie (45 g) și formă invers ovoidă, colorat în albastru ultramarin și acoperit cu pruină cenușie, abundentă. Pulpa este alb – verzuie, suculentă, cu gust foarte plăcut (asemănător cu Tuleu gras). Fructele se maturează la sfârșitul lunii iulie – începutul lunii august, destinate consumului în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.4).
Figura 1.4 – Soiul Centenar
Pescăruș. Creat la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 1979. Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana conic răsturnată, cu fructificare pe buchete de mai; sensibil la Plum Pox Virus; înflorire de sezon mediu; autosteril, necesită polenizatori (Stanley, Silvia, Renclod Althan, Anna Späth). Fructul este de mărime supra-mijlocie (45 g), ovoidal, cu pielița de culoare vânătă, acoperită cu pruină cenușie. Pulpa este galben-verzuie, suculentă, cu gust ușor acidulat, neaderentă la sâmbure. Epoca de coacere: prima decadă a lunii august, cu câteva zile înainte de soiul Tuleu gras; destinație mixtă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.5).
Figura 1.5 – Soiul Pescăruș
Ialomița. Creat la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 1980. Pomul este de vigoare mijlocie spre supra-mijlocie, cu ramuri de schelet bine garnisite cu formațiuni fructifere scurte și mijlocii, autofertil, tolerant la PPV. Fructul este de mărime mijlocie (35 – 40 g), de formă sferică (tip Renclod Althan), cu pielița de culoare vânăt închisă, acoperită cu multă pruină. Pulpa are culoarea verde – gălbuie, potrivit de consistentă și suculentă, cu gust bun și neaderentă la sâmbure. Epoca de coacere: decada a II-a a lunii iulie; destinație: consum în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.6).
Figura 1.6 – Soiul Ialomița
Dâmbovița. Creat la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 1981. Pomul este de vigoare supra-mijlocie spre mare și fructificare predominantă pe formațiuni fructifere scurte și mijlocii. Înflorește semi-timpuriu și este androsteril. Fructul este mare (50 g), de formă ovoidă, colorat vânăt închis și acoperit cu pruină cenușie, abundentă. Pulpa are culoare galben-verzuie, crocantă, suculentă, cu gust plăcut (18 mg. vitamina C), neaderentă la sâmbure. Epoca de coacere: decada a III-a, luna august, după soiul Tuleu gras; destinație mixtă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.7).
Figura 1.7 – Soiul Dâmbovița
Piteștean. Creat la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 1982. Pomul este de vigoare mijloace, cu coroană conică și rodire pe formațiuni fructifere scurte și mijlocii; ușor sensibil la Plum Pox Virus și monilioză; epoca de înflorire este mijlocie, este androsteril, necesitând obligatoriu polenizatori (Early Rivers, Renclod Althan, Silvia, Stanley); capacitate de producție bună. Fructul este de mărime supra-mijlocie spre mare (45 – 50 g), de formă ovoidă, cu pielița colorată în vânăt închis, acoperită cu multă pruină groasă, albăstruie. Pulpa este galben – verzuie, crocantă, destul de suculentă și cu gust plăcut, neaderentă la sâmbure. Epoca de coacere: decada I a lunii august; destinație: consum în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.8).
Figura 1.8 – Soiul Piteștean
Carpatin. Creat la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 1982. Pomul este de vigoare mijlocie spre mică, cu creștere piramidală, având ramurile de schelet bine garnisite cu formațiuni fructifere scurte, mijlocii și lungi; epoca de înflorire este mijlocie, este androsteril, necesitând obligatoriu polenizatori (Early Rivers, Renclod Althan, Silvia, Stanley); capacitate de producție bună; tolerant la PPV, sensibil la monilioze. Fructul este mare (50 g), de formă ovoidă, cu pielița de culoare albastră maronie, acoperită cu pruină cenușie. Pulpa este galben- verzuie, suculentă, fină, neaderentă la sâmbure. Epoca de coacere: decada I a lunii august; destinație: consum în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.9).
Figura 1.9 – Soiul Carpatin
Diana. Creat la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 1983. Pomul este de vigoare mijlocie, creștere globuloasă, rodește pe ramuri mijlocii și lungi, foarte sensibil la PPV. Înflorește la mijlocul perioadei și este autofertil. Fructul este mare (60 g), de formă sferică (tip Renclod Althan), cu pielița colorată albastru deschis, acoperită cu pruină, foarte aspectuos. Pulpa este verde-gălbuie, cărnoasă, suculentă, cu sâmbure mic, neaderent, de calitate bună. Epoca de coacere: prima decadă a lunii iulie; destinație: consum în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.10).
Figura 1.10 – Soiul Diana
Record. Creat la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Voinești, Dâmbovița, și înregistrat ca soi nou în anul 1983. Pomul este de vigoare mijlocie, fructifică pe buchete de mai. Înflorește târziu și este autosteril. Fructul este foarte mare (75 g), de formă sferic – alungită, cu pielița colorată vânăt-închis, acoperită cu pruină albăstruie. Pulpa este galben-verzuie, crocantă, cu aromă fină și gust armonios, iar sâmburele este mic, neaderent. Epoca de coacere: începutul lunii septembrie; destinație mixtă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.11).
Figura 1.11 – Soiul Record
Sarmatic. Obținut la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 1989. Pomul este de vigoare mijlocie spre mare, cu ramuri de schelet garnisite cu formațiuni fructifere mijlocii. Înflorește timpuriu și este androsteril. Fructul este de mărime mijlocie (40 g), de formă oval – alungită (tip Tuleu timpuriu), de culoare albastră punctată roșietic sub pieliță. Pulpa este galben-verzuie, crocantă, suculentă, cu gust dulce – acidulat, armonios, neaderentă la sâmbure. Epoca de coacere: prima jumătate a lunii august, aproape în aceiași perioadă cu soiul Tuleu timpuriu; destinație: consum în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.12).
Figura 1.12 – Soiul Sarmatic
Vâlcean. Soi obținut la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea și înregistrat în anul 1990. Pomul este de vigoare mijlocie sau chiar mare atunci când este altoit pe corcoduș, creșterile au unghiuri mari, iar rodirea se produce pe formațiuni scurte sau mijlocii. Înflorește târziu, comparativ cu majoritatea soiurilor și este autosteril. Fructul este de mărime mare și foarte mare (65 – 75 g), de formă sferică, are pielița netedă colorată vânăt închis, acoperită cu puțină pruină albicioasă. Pulpa este gălbuie, crocantă dar suculentă, cu gust bun; sâmbure mic și neaderent. Epoca de coacere: decada a III-a a lunii iulie sau uneori și în primele zile ale lunii august; destinație consum în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.13).
Figura 1.13 – Soiul Vâlcean
Tita. Obținut la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 1991. Pomul este de vigoare mijlocie spre mică, cu coroana conică și fructificare pe buchete de mai; intră repede pe rod (anul 4 de la plantare), este ușor sensibil la Plum Pox Virus (manifestă simptome numai pe frunze) și este androsteril (necesită obligatoriu polenizatori). Fructul este mare (45 – 55 g), ovoidal, ușor alungit spre peduncul. Pielița are culoarea albăstruie, acoperită cu multă pruină gri. Pulpa este galbenă – verzuie, suculentă și cu gust plăcut, neaderentă la sâmbure. Epoca de coacere: sfârșitul lunii iulie – începutul lunii august; destinație consum în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.14).
Figura 1.14 – Soiul Tita
Alina. Obținut la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 1991. Pomul este de vigoare mică spre mijlocie, cu ramuri de schelet groase și rare, bine garnisite cu formațiuni de rod scurte de tip buchete de mai. Este androsteril și se polenizează cu soiurile: Stanley, Peche, Agen, Anna Späth; tolerant la PPV. Fructul este mare (45 – 55 g), ovoid, cu pielița colorată albastru deschis, acoperită cu pruină cenușie. Pulpa are culoarea galbenă – verzuie, este consistentă, neaderentă la sâmbure, cu gust plăcut. Epoca de coacere: prima decadă a lunii august; destinație: consum în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.15).
Figura 1.15 – Soiul Alina
Andreea. Soi obținut la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea și înregistrat în anul 2000. Pomul este de vigoare mijlocie spre mică, crește erect, cu fructificare spur; parțial autofertil; tolerant la PPV. Fructul este mijlociu (40 g), rotunjit – oblong, de culoare albăstruie – violacee, acoperită cu pruină. Pulpa are culoarea galbenă, de consistență și suculență mijlocie, neaderentă la sâmbure, bogată în substanță uscată solubilă, fiind recomandat pentru deshidratare. Epoca de coacere: decada a II – III-a a lunii august (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010; Butac ș.a., 2014) (Figura 1.16).
Figura 1.16 – Soiul Andreea
Iulia. Soi obținut la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița și înregistrat în anul 2002. Pomul este semi-viguros, cu coroana piramidală, cu fructificare mixtă; necesită obligatoriu polenizatori fiind androsteril; tolerant la Plum Pox Virus și monilioze. Fructul este mijlociu (38 – 39 g), elipsoidal, de culoare albastru – violacee, acoperită cu multă pruină. Pulpa este galbenă – verzuie, mijlociu de suculentă și cu gust dulce, foarte plăcut, neaderentă la sâmbure. Epoca de coacere: ultima decadă a lunii august; destinație: consum în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010; Butac ș.a., 2014) (Figura 1.17).
Figura 1.17 – Soiul Iulia
Agent. Obținut la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 2004. Pomul este de vigoare mijlocie, cu fructificare mixtă; parțial autofertil; tolerant la PPV. Fructul este mijlociu (30 g), sferic – alungită, de culoare roșietică, pistruiată. Pulpa are culoarea galbenă, neaderentă la sâmbure, bogată în substanță uscată solubilă (peste 25% substanță uscată), fiind recomandat pentru deshidratare, dar și pentru consum în stare proaspătă, precum și prelucrarea sub formă de compot și gem. Epoca de coacere: decada a III-a a lunii august (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010; Butac ș.a., 2014) (Figura 1.18).
Figura 1.18 – Soiul Agent
Roman. Obținut la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și înregistrat ca soi nou în anul 2004. Pomul este de vigoare mijlocie, cu fructificare mixtă; androsteril;tolerant la PPV. Fructul este mare (60 g), ovoid, de culoare albastru – roșietică, cu pruină gri. Pulpa are culoarea galbenă orange, semiaderentă la sâmbure, gust armonios, dulce – acidulat. Epoca de coacere: prima decadă a lunii august; destinație: consum în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.19).
Figura 1.19 – Soiul Roman
Geta. Soi obținut la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița și înregistrat în anul 2004. Pomul este semiviguros, cu fructificare spur; tolerant la PPV; necesită polenizatori fiind lipsit de polen. Fructul este mare (51 – 59 g), elipsoidal, de culoare albastru închisă, acoperită cu pruină abundentă. Pulpa este galbenă – verzuie, fermă și mijlociu de suculentă, cu gust bun, neaderentă la sâmbure. Epoca de coacere: prima decadă a lunii august; destinație mixtă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010) (Figura 1.20).
Figura 1.20 – Soiul Geta
Romaner. Soi obținut la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița și înregistrat în anul 2005. Pomul este viguros, cu fructificare mixtă; tolerant la PPV; androsteril, având nevoie de polenizatori. Fructul este mare (45 g), sferic alungit, de culoare albastru violetă, acoperită cu pruină abundentă. Pulpa este galbenă – verzuie, mijlociu de fermă, suculentă, cu gust foarte plăcut, neaderentă la sâmbure. Epoca de coacere: prima decadă a lunii august; destinație: consum în stare proaspătă (Braniște ș.a., 2007; Butac, 2010).
Alutus. Soi obținut la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea și înregistrat în anul 2010. Pomul este de vigoare mijlocie, cu port semi – lax, cu fructificare pe ramuri mijlocii, tolerant la Plum Pox Virus. Epoca de înflorire este mijlocie, este autofertil, prezintă flori cu petale mijlocii și antere de culoare galbenă, bogate în polen, intră repede pe rod, produce mult și constant. Fructele sunt foarte mari (80 g), de culoare albastru închis, acoperite cu pruină multă, cenușie cu gust foarte bun. Epoca de maturare: mijlocie a III decadă a lunii august, începutul lunii septembrie; destinație: consum în stare proaspătă (Ștefan ș.a., 2013).
Topval. Soi obținut la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea și înregistrat în anul 2010. Pomul este de vigoare mijlocie, și port semi – lax tolerant la Plum Pox Virus. Epoca de înflorire este mijlocie este androsteril, prezintă flori mici, de tip Tuleu gras, cu petale albe, alungite, stamine lungi și antere lipsite de polen; necesită obligatoriu polenizatori: Early Rivers, Stanley, Renclod Althan; înflorește abundent, odată cu majoritatea soiurilor de prun (Pyrus communis), asigurând producții mari. Fructele sunt mari (50 g), sferice, de culoare violet deschis, acoperite cu pruină abundentă, cenușiu-albăstruie; de calitate foarte bună. Epoca de maturare: mijlocie, începutul lunii august; destinație: consum în stare proaspătă (Ștefan ș.a., 2013).
Romanța. A fost obținut la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești Mărăcineni și a fost omologat ca soi nou în anul 2012. Pomul este de vigoare mijlocie; ușor sensibil la Plum Pox Virus (manifestă simptome numai pe frunze), rezistent la monilioză; rezistent la ger, înghețuri târzii de primăvară și secetă. Epoca de înflorire este mijlocie; este parțial autofertil, prezintă flori mijlocii, cu petale albe, stamine lungi și antere bogate în polen; necesită polenizatori: Stanley, Anna Späth, Early Rivers; înflorește moderat, odată cu majoritatea soiurilor de prun (Pyrus communis), asigurând producții mari și constante. Fructele sunt mari (65 g), ovoide, de culoare albastru închis, acoperite cu pruină cenușie; de calitate bună. Epoca de maturare: a doua decadă a lunii august. Destinat pentru consum în stare proaspătă
(Ștefan ș.a., 2013; Butac ș.a., 2014) (Figura 1.21).
Figura 1.21 – Soiul Romanța
Toate aceste creații originale, pe lângă însușirile agronomice valoroase care le definesc, au avantajul adaptabilității ecologice în diverse zone pomicole ale țării, fapt mai puțin întâlnit la o serie de soiuri străine introduse pentru studiu în condițiile noastre, cum sunt Blue Free, Blue Bell, Valor, Vision, Verity, Hackmann, President etc.
Valoarea soiurilor autohtone ameliorate s-a dovedit în livezi, unde au fost promovate prin înmulțire (ex: Centenar – 145.000 pomi, Silvia – 90.000 pomi, Carpatin și Pescăruș – câte 45.000 pomi fiecare), Record – 30.000 pomi, Gras ameliorat – 25.000 pomi, Tuleu timpuriu – 10.000 pomi, Vâlcean – 7.000 pomi, Andreea – 5.500 pomi, Agent – 5.000 pomi, Tita – 5.000 pomi, Piteștean – 5.000 pomi).
1.4. Dăunătorii culturilor de prun (Pyrus communis)
Principalii dăunători din plantațiile de prun (Pyrus communis)
Dăunătorul principal în culturile de prun (Pyrus communis) este Viespea neagră a prun (Pyrus communis). (Figura 1.22, Figura 1.23).
Figura 1.22 – Stadiile de dezvoltare Figura 1.23 – Viespea neagră a prun (Pyrus communis)
Viespea semințelor de prun (Pyrus communis) – Eurytoma schreineri Schr., ca dăunător în cultura prun (Pyrus communis), pentru prima dată a fost semnalată în anul 1907 de către Schreiner, în regiunea Astrahan (Rusia).
La început a fost descrisă de Enderline, ca specia Eurytoma amygdali End. (obținută în semințele de migdal în Bulgaria), cu care se aseamănă foarte mult. Mai târziu au numit această specie tot Eurytoma amygdali End. Această specie este descrisă ca, dăunător în cultura prun (Pyrus communis), de către Readzenco în anul 1913. Comparând viespile din colecție, cu cele obținute de Schreiner în 1904 – 1908, a remarcat diferențe morfologice evidente. Respectiv a stabilit că, sunt două specii diferite. Literatura de specialitate de după anul 1961, determină viespea obținută din semințele de prun (Pyrus communis), ca specie aparte, denumind-o E. schreineri Schr.
Viespea semințelor de prun (Pyrus communis) duce un mod de viață ascuns. Dezvoltarea dăunătorului de la ou, larvă, pupă la adult are loc în interiorul sâmburelui unde se află 9 – 10 luni. În stadiul de imago trăiește doar 6 – 9 zile, maximum 15 – 18 zile.
Iernează în stadiul de larvă de ultima vârstă în interiorul sâmburilor atacați, care se află la suprafața solului pe parcursul verii, toamnei și iernii. Sâmburii sunt amplasați în jurul pomilor la distanța de 3,0 – 3,5 m față de pom, iar împuparea larvelor are loc primăvara devreme. Transformarea larvelor în pupe are loc când temperatura medie pe zi ajunge la 10°C.
Păduchele din San Jose (Guadraspidiotus perniciosus)
Sunt atacate tulpinile, ramurile, frunzele și fructele. În jurul locurilor de fixare afructelor (unde se prinde codița) se formează pete roșii, caracteristice. Pomii atacatisufera în dezvoltare și, cu tirnpul, se usucă începând de la vârf (Figura 1.24)
Figura 1.24 – Păduchele din San Jose (Guadraspidiotus perniciosus)
Păduchele țestos al prun (Pyrus communis) (Parthenolecanium corni)
În urma atacului, pomii se debilitează și se usucă. Părțile atacate sunt acoperitecu un praf negru. Femela depune aproximativ 2000 ouă în mai, apoi moare, corpul eiformand un scut protector. Larvele migrează de-a lungul nervurilor și sug seva până inseptembrie, când se reîntorc pe ramuri. Pe ramuri năpârlesc și se transtorma în Iarvesecundare, care iernează în crăpăturile scoarței arborilor, la baza mugurilor sau pefruzele căzute pe sol. Sunt protejate de un strat de ceară. Se deplasează pe tulpini siramuri, fixându-se cu trompă de țesuturi. În luna mai apar adulții (Figura 1.25).
Figura 1.25 – Păduchele țestos al prun (Pyrus communis) (Parthenolecanium corni)
Păianjenul brun al pomilor (Brobia rubrioculusv)
Femela dăunător, care a iernat în jurul coletului pomilor, migrează primăvara pemuguri, frunze și inflorescențe. Are 5-6 generații pe an. Produce același gen de dauneca și păianjenul roșu (Figura 1.26)
Figura 1.26 – Păianjenul brun al pomilor (Brobia rubrioculusv)
Viespile cu fierăstrău (Hoplocampa mânuță și H. flava)
Distrug fructele de prun (Pyrus communis): larvele tinere rod sarnburii cruzi, iar pe măsură intaririisamburilor, rod pulpa săpând galerii în care se găsesc excrementele larvare și resturilede hrană. O singură larvă poate distruge 4-6 fructe, care rămân nedezvoltate și cad.Larvele le părăsesc și pătrund în pământ, unde vor ierna în comun. Are o singură generație pe an. Adulții se hrănesc cu nectar și polen. O femelă depune 5o-6o ouă cateunul într-o floare (Figura 1.27).
Figura 1.27 – Viespile cu fierăstrău (Hoplocampa mânuță și H. flava)
Cotarul verde (Cheimatobia brumata)
La invazii, acest dăunător produce defolieri, mai ales când se asociază cuIarvele de torticide. Larvele se hrănesc cu muguri la începutul primăverii, iar.apoi cu florisi frunze. De obicei se.ascund între două frunze. Toamna târziu femelele depun ouă peramuri. Are o singură genera.sie pe an (Figura 1.28).
Figura 1.28 – Cotarul verde (Cheimatobia brumata)
Păianjenul roșu al pomilor (Panonychus ulmi)
Nu ataca numai mărul, ci și ceilalți porni fructiferi. Acest dăunător împiedica hranireanormala a fructelor cu substanțe nutritive, ceea ce va duce la scăderea greutății fructelor. Larvele păianjenului roșu se 'hraneste cu seva mugurilor, a frunzelor, petalelor și sepalelor. Ouăle de vară sunt .depuse pe frunze, iar ouăle da iarna pe parteainferioara a ramurilor, în jurul ramiilcatiilor, prec um și în crăpături (Figura 1.29).
Figura 1.29 – Păianjenul roșu al pomilor (Panonychus ulmi)
Afide (Hylopterus prum)
Se mai nurneste păduchele cenușiu al prun (Pyrus communis). Atacă în prima jumătate a verii,frunzele și lăstarii de prun (Pyrus communis) și de alte sâmburoase. În urma atacului, lăstarii se inchir-cesc, iar frunzele se încovoaie sub greutatea indivizilor și capătă culoarea alb-cenusie. Au 3-5 generasii pe an dintre care ultima, prezintă și formele aripate (Figura 1.30).
Figura 1.30 – Afide (Hylopterus prum)
Viermele prun (Pyrus communis)elor (Grapholita tunebrana)
Ataca fructele de prun (Pyrus communis), care.rămân pipernicite și prezintă adesea la suprafața lor peteviolacee și un lichid lipicios propriu. Aceste prun (Pyrus communis)e bolnave se coc înainte de vreme sicad. Larvă intra în pulpa fructului și sapă o galerie până la sarnbure, cu care sehraneste, La maturitate, viermele părăsește fructul și se retrage în scoarța pornuluiunde se transformă în pupa. lerneaza în scoarță. Ouăle sunt depuse pe frunze și pefructe (Figura 1.31).
Figura 1.31 – Viermele prun (Pyrus communis)elor (Grapholita tunebrana)
Acarianul galicol al prun (Pyrus communis)
Ataca livezile de prun (Pyrus communis), debilitând pomii. Florile avortează, fructele rămân mici sicontin puține substanțe zaharoase. Are două generații pe an. lerneaza în interiorul unor gale formate la baza ramurilor anuale sau la baza formațiunilor fructifere. Oalele suntsferice, turtite, cu diametrul de 1-3 mm. Inelar, în jurul lăstarului se găsesc 5-12 gale.Într-o gală iernează 25oo indivizi. Prirnavara se usucă, iar acarienii care s-au hrănit cusucul galelor, migrează prin orificii, pe alte organe (lăstari în formare, codițele fructelor în formare) de unde sug sucul. Dacă nu ați știut, gala este o hipertrofiere (creștere) atesuturilor produsă de enzime salivare (Figura 1.32).
Figura 1.32 – Acarianul galicol al prun (Pyrus communis)
Sfredelitorul tulpinilor (Cossus Cossus)
Pomii atacați au spre baza trunchiului orificii circulate înconjurate de rumeguș siun lichid roșcat cu un miros caracteristic. Din cauza galeriilor săpate în trunchi și inramuri, pomii se debilitează, și, cu timpul se rup la un vânt puternic, sau se usucă.Larvele sapă în prima primăvară galerii ascendente și oblice în lemn, secretând osubstanta corozivă cu un miros specific. Înaintea impupării din primăvara următoare,perforează coaja în modul amintit
Figura 1.33 – Sfredelitorul tulpinilor (Cossus Cossus)
CAPITOLUL II CADRUL NATURAL
2.1. Așezare geografică
Comuna Mărgineni este una dintre așezările limitrofe ale municipiului Bacău, urmând ca, în cazul formării unei unități administrative integrate a județului, să facă parte din Zona Metropolitană Bacău.
Conform documentelor istorice, satele comunei au luat naștere, s-au transformat și au primit denumirile sub care sunt cunoscute astăzi pe parcurul a cinci secole, XV-XX, centrul comunei fiind, la un moment dat, în jurul anului 1711, chiar Curtea Domnească a boierului Ștefan Ruseț, boier foarte apreciat de domnitorul vremii, Nicolae Mavrocordat.
MĂRGINENI este o comună aflată în partea central – estică a județului Neamț, pe platoul moldav la 22 km est de Piatra Neamț (capitala de județ) și la 276 km față de București.
Din punct de vedere al încadrării geografice, teritoriul administrative al comunei Mărgineni se situează între urmatoarele coordonate geografice: 46° 53' 30" latitudine nordică și 26° 38' 59" longitudine estică.
Figura 2.1 – Amplasare comuna Mărgineni
Astăzi, comuna este amplasată de-a lungul drumului național DN 2G, care face legătura între municipiile Bacău și Moinești, și a pârâului Trebeș, având o suprafață de 8.377 ha.
2.2. Climă
Relieful comunei este preponderent colinar, fiind un loc perfect pentru recreere datorită pădurilor care ocupă peste jumătate din suprafața comunei. Flora este caracterizată de vegetația spontană de tipul pădurilor de foioase, iar fauna cuprinde specii de animale adaptate acestui tip de relief. Clima este asemănătoare celei din județ, cu ierni reci și veri călduroase, iar zona este pretabilă în special pădurilor, pășunilor, fânețelor și culturilor agricole. De asemenea, zona este foarte bine reprezentată din punct de vedere hidrografic, toate localitățile comunei Mărgineni fiind străbătute de cursuri de apă ce urmează direcția drumurilor principale și sunt alimentate, în general, de cursuri de torenți ce-și adună apele de pe versanții din vecinătate.
Clima
Teritoriul comunei Mărgineni se încadrează în tipul climatului temperat continental, cu influențe boreale, cu ierni friguroase și umede și veri cu temperature moderate.
Temperatura medie anuală este de 8,4°C, iar temperatura medie de 10°C este prezentă timp de cinei luni, în cursul anului. Cea mai ridicată temperatură se înregistrează în luna august,
iar cea mai coborâtă în luna ianuarie. Brumele timpurii apar în septembrie, iar cele târzii se
manifestă în luna mai.
Cantitatea medie anuală de precipitații este de 649 mm, iar cea mai mare cantitate de precipitații cade în lunile mai, iunie și iulie. Grosimea meiiie a stratului de zăpadă variază între
6,3 cm în luna decembrie și 12,6 cm în februarie. Ninsorile pot fi abundente și pot izola localitățile în cursul iernii.
Vânturile predominante provin din direcția nord-vest sau vest și sunt canalizate spre sud,
neavând o intensitate prea mare.
Adâncimea maximă de îngheț este, pe raza comunei Mărgineni, de 0,9-1 m, conform STAS 6054/1984
2.3. Solul
Zona subcarpatică, în care se subscrie teritoriul comunei Mărgineni, cuprinde o alcătuire petrografică specifică regiunii colinare a rocilor sedimentare, formate din nisipuri argiloase, argile nisipoase, calcare și pietrișuri de vârstă neogenă și miocenă. Structura geologică este favorabilă acumulării de gaze naturale, în structura cărora apar rezerve de gaz metan și petrol.
Peste formațiunile din fundament s-au depus structuri discordante, formate din depozite cuaternare. Acestea cuprind depozite deluviale (de pe versanți), formate prin alterarea
materialului rocii de bază.
Nivelul hidrostatic al apei subterane este situat la adâncimi de 4-6 m, față de cota terenului natural. Orizontul acvifer freatic, cantonat în depozitele deluviale, este alimentat din precipitații și afluxul natural din stratele de adâncime.
2.4. Floră și fauna
Vegetația este reprezentată prin zona paduroasă, caracterizată prin păduri de conifere și foioase.
Padurea, cu resursele ei, a reprezentat o preocupare principală în viața locuitorilor din comună, locuinț ele realizându-se aproape exclusiv din lemn. Structura pădurii pe specii de
arbori ne arată o pondere ridicată pentru rășinoase (molidul și bradul) peste 60% din suprafața împădurită. Restul este ocupat de fag, plop, salcie, arin, paltin, artar, carpen și altele. Bradul s-a extins ăn fagete, favorizate de climatul rece si umed. Prezenț a molidului la altitudini mai mici se
datoreazaă unor împăduriri efectuate pe aceste terenuri.
Fauna, bogată și prețioasă, include numeroase specii cu valoare cinegetică ridicată: ursul și cerbul carpatin, căprioara, râsul, lupul, vulpea, jderul, hermina, dihorul, corbul, vulturi, bufnițe.
Pârâurile de munte adăpostesc specii rare de pesti, cum ar fi: păstrăvul cucubeu,mreana.
CAPITOLUL III SCOP, OBIECTIVE, MATERIL ȘI METODĂ DE CERCETARE
3.1. Scop, obiective
Pentru abordarea și finalizarea tematicii propuse, au fost stabilite mai multe obiective de cercetare, după cum urmează:
influența condițiilor climatice ale anilor experimentali asupra gradului de atac;
efectul interacțiunii dintre condițiile climatice și fertilizarea foliară;
influența fertilizării foliare asupra atacului pe lăstari, flori și fructe;
interacțiunea soi x condiții climatice pe lăstari, flori și fructe;
influența tratamentelor chimice;
interacțiunea tratament chimic x condiții climatice;
interacțiunea fertilizare foliară x soi asupra atacului;
interacțiunea soi x tratament chimic;
interacțiunea fertilizare foliară x tratament chimic x soi;
elaborarea unui program de combatere chimică integrată a dăunătorilor prun (Pyrus communis), prin stabilirea momentului optim de aplicare a tratamentelor chimice,
– îmbunătățirea strategiei de protecție integrată a prun (Pyrus communis) în condițiile pedoclimatice ale județului Bacău; – testarea unui număr cât mai mare de fungicide omologate la noi în țară împotriva bolilor prun (Pyrus communis).
3.2. Material și metodă de cercetare
În vederea efectuării experiențelor s-au folosit câte 5 pomi/variantă fiind așezată în 3 repetiții pentru fiecare produs. În observație s-au luat 3 pomi, iar pomii de pe margine au fost menținuți ca bandă de protecție între variante.
Tratamentele s-au făcut cu pompa de spate tip Still. În cazul programelor integrate de combatere în restul livezii, tratamentele au fost efectuate la avertizare, cu motopompa MST 9oo, folosindu-se o cantitate de 1000 l soluție la hectar. Experiențele au fost de tip trifactorial de tipul 4x11x3, rezultând 132 de variante. Factorii luați în calcul au fost următorii:
Factorul
A – Anul cu graduările:
a1 – 2012
a2 – 2013
a3 – 2014
B – Îngrășământul foliariar cu graduările:
b1 – Nutri leaf
b2 – Ferticare
b3 – Calmax
C – Soiul cu graduările:
c1 – Stanley
c2 – Tuleu timpuriu
c3 – Record
c4 – Gras ameliorat
D – Fungicidul cu graduările:
d1 – mancozeb
d2 – captan
d3 – tiofanat metil
d4 – ditianon
d5 – clorotalonil
d6 – tebuconazol
d7 – folpet
d8 – dimetamorf+mancozeb
d9 – vinclozolin
d10 – fertilizat – netratat
d11 – nefertilizat – netratat
În perioada repausului vegetativ s-au efectuat tratamente cu Zeamă bordeleză 0,5% și la umflarea mugurilor (martie) cu Confidor oil 1,5%.
Testarea eficacității produselor menționate s-a efectuat prin includerea a trei tratamente în cadrul programului de protecție integrată împotriva principalelor boli și dăunători ai prun (Pyrus communis).
– primul tratament cu factorul D (fungicidul) și cu factorul B (îngrășământul foliar) sa efectuat prefloral în perioada de înfoiere a corolei până la începutul înfloririi, când maxim 10 % din flori erau deschise;
– al doilea tratament s-a efectuat la începutul scuturării petalelor (10-15% din flori scuturate);
– al treilea tratament în perioada de dezvoltare a fructelor (fructele au dimensiunea de aproximativ 0,8-1,2 cm).
PARTEA a II a
CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL IV REZULTATE OBȚINUTE
4.1. Istoricul societății
S.C DALIL IMPEX S.RL este o societate eu răspundere limitată care are ca domeniu principal de activitate cornert cu ridicată al cerealelor, sernintelor, furajelor și tutunului neprelucrat.
Datele de indentificare ale firmei sunt:
Denumirea societății: S.C DALIL IlVIPEX S.R.L
Sediul social: loc Mărgineni, com Mărgineni, jud Bacău
Cod unic de înregistrare: 4954404
Număr de ordine din Registrul Comerțului Bacău: J041187611993
Cod CAEN: 4621
Societatatea a fost înființată în anul 1993 și a cunoscut o dezvoltare constant, având cifrea de afaceri creseatoare.
Ca și puncte de lueru societatea SC DALlL IMP EX SRL are trei spații situate:
• Punct de lucru 1: Strada Pieței Nr 1, Bacău;
• Punet de lucru 2 :Strada Pieței Nr I, Bacău;
• Punet de lucru 3: Strada 9 mai, Bacău.
Preocuparea permanentă a Direetorului General și colaboratorilor este asigurarea unui serviciu de calitate 'in eonformitate cu legislația în vigoare.
Scopul companiei este să reușească și să men țină 0 calitate a servieiilor care să satisfacă toate exigențele clienților.
4.2. Dotarea
Societatea și-a început activitatea cu un tractor U 650 cu 65 CP, un plug reversibil Niemeyer 2 brazde, un combinator Kompaktomat K 600 PS cu 6 metri lățimea de lucru și o semănătoare SUP 29.
În prezent unitatea deține în parcul agricol următoarele tractoare și utilaje agricole:
1 tractor New Holland TL80 cu o putere de 80 de cai;
1 tractor John Deere 6930 cu o putere de 155 de cai;
4 tractoare Belarus – TAG 1025,3 cu o putere de 110 cai;
1 tractor U 650 cu puterea de 65 de cai;
1 combine New Holand TC 54 cu masa 4,5 metri;
1 combină New Holland TC 5070 cu masa 5 metri;
3 semănători de păioase SUP 29 DK cu o lățime de 3,62 metri;
2 semănători de prașitoare STC cu o lățime de 8 rânduri;
3 pluguri reversibile Lemken, unul cu 4 trupițe;
1 disc marca Gaspardo cu lățimea de lucru de 6 metri;
1 disc mic cu lățimea de lucru de 3,6 metri;
1 combinator complex cu lățimea de 6 metri;
1 maășina de fertilizat Amazone cu lățime de lucru de 28 metri;
1 mașină de erbicidat Hardi capacitate 2500 litri cu lățimea de lucru 18 metri.
4.3. Structura culturii de prun (Pyrus communis)
Cultura prun (Pyrus communis) în România, are o conotație specială, datorită faptului că prun (Pyrus communis) încă se consideră o specie rustică, ce poate fi cultivată aproape în orice zonă a țării, cu o tehnologie de întreținere minimă, în plantații de subzistență. Această stare de fapt se datorează în mare parte valorificării producției de fructe aproape în exclusivitate pentru țuică, unde calitatea fructelor poate fi mai scăzută decât pentru consumul proaspăt. Dacă se dorește însă performanță și profit ridicat, trebuie să se schimbe mentalitatea și să se înființeze plantații intensive de prun (Pyrus communis), în zonele de favorabilitate mare pentru această specie, unde valorificarea fructelor ar trebui să fie în majoritate pentru consum în stare proaspătă, sau ca fructe deshidratate.
În general, elementele care caracterizează un sistem modern de cultură pomicolă sunt valabile și pentru specia prun (Pyrus communis): valoarea biologică ridicată a materialului săditor, densitatea mare de plantare pe unitatea de suprafață, echiparea plantației cu sistem de irigare-fertirigare necesare aprovizionării cu apă și elemente nutritive în condiții cât mai aproape de optim, realizarea de protecție antigrindină, aplicarea unui sistem de întreținere a solului cu fertilizare-amendare (dacă este cazul), fitoprotecția integrată pentru asigurarea sănătății pomilor, recoltarea, depozitarea și valorificarea superioară a fructelor.
În ceea ce privește materialul biologic, este bine de remarcat faptul că, în cazul speciei prun (Pyrus communis), România deține o bogată și valoroasă paletă de soiuri și portaltoi, cu adaptare foarte bună la condițiile locale și cu calități productive și gustative deosebite. Dacă la calitatea materialului biologic plantat se adăugă și o tehnologie intensivă de cultură, unde toate verigile tehnologice sunt aplicate cât mai aproape de optimul de creștere și fructificare a pomilor, se pot obțin performanțe productive remarcabile, ajungând la producții de fructe de peste 25-30 t/ha.
ICDP Pitesti-Mărăcineni deține loturi demonstrative de cultură a prun (Pyrus communis), cu nivel tehnologic ridicat, dotate cu echipamente de irigare-fertirigare, unde se cultivă diverse soiuri și portaltoi autohtoni și străini (Figura 4.1). De asemenea, livezi intensive există și în ferme private (Figura 4.2)
Figura 4.1 – Prun (Pyrus communis) în faza de înflorire
Figura 4.2 – Livada prun (Pyrus communis) în faza de după înflorire și creșterea lăstarilor
Întreținerea solului în livezile de prun (Pyrus communis)
Sistemele de întreținere a solului pentru livezile de prun (Pyrus communis) sunt aceleași cu cele descrise mai jos pentru specia măr. Deosebirea constă poate doar la sistema de mașini folosite, deoarece distanțele dintre rândurile de pomi sunt în general mai mari la cultura prun (Pyrus communis) decât la cultura mărului. Aici pot fi incluse tocători pentru iarbă, freze cu palpator, grapa cu discuri, unele modele de tractoare etc., care pot fi cu un ecartament mai mare, sau cu lățime de lucru mai mare.
În Figura 4.3 se prezintă imagini cu livezi de prun (Pyrus communis) cu diferite sisteme de întreținere.
Figura 4.3 – Imagini din livada de prun (Pyrus communis), începând cu înflorirea și terminând cu coacerea deplină; livezi pe biloane înălțate pe direcția rândului de pomi, în cazul solurilor cu exces temporar de umiditate (a și b), sistem înierbat între rândurile de pomi și ogor pe rând (c), detaliu de ramură cu fructe mature (d),
Din punct de vederea al încărcăturii de fructe, în cultura actuală a prun (Pyrus communis) în România, problema numărul unu este aceea a alternanței de rodire, care se manifestă evident în cele mai multe plantații unde tehnologia este necorespunzătoare (tăieri superficiale, neaplicarea irigației, fertilizare slabă etc.). Astfel, există frecvent plantații unde există alternanță (un an cu producție foarte mare, dar cu fructe mici, de calitate slabă, alternează cu unu sau chiar doi ani cu producție foarte mică, cu fructe mari și neuniforme). Pentru plantațiile de prun (Pyrus communis) unde tehnologia de întreținere este corespunzătoare, folosirea unor produse chimice de rărire a fructelor (etrel, de exemplu), nu a dat rezultate constante, în special datorită condițiilor climatice deosebit de variate din perioada de înflorire și postflorale din România. Frecvent, temperatura și umiditatea aerului, care variază în limite foarte largi în perioada dintre înflorire și creștere a fructelor până la 6-8 mm (interval în care se pot aplica tratamente chimice de rărire la prun (Pyrus communis)), au dus la inconstanța rezultatelor obținute.
4.4. Condițiile climatice
Temperatura aerului
Temperatura aerului prezintă o mare variabilitate în privința valorilor medii, minime și maxime, schimbarea timpului, uneori chiar de la o zi la alta, fiind destul de frecventă. Temperatura medie anuală înregistrează pe cea mai mare parte a județului, valori cuprinse între 8° și 9° C, în sectorul său sud-estic depășind 9° C, iar pe înălțimile mari din sud-vest și vest fiind chiar ușor sub 8° C. Cele mai mari valori medii lunare se înregistrează în iulie, (între 18° si 20° C în jumătatea de vest și nord – și peste 20° C în est și sud-est), iar cele mai mici valori se inregistrează în ianuarie (între – 3,5° și – 4,5° C).
La Bacău valorile multianuale sunt de 8,8° C media anuală, 20,3° C media lunii iulie și -4,1° C media lunii ianuarie. Amplitudinea termică anuală este de 24,4°C, ceea ce confirmă caracterul continental accentuat al climatului.
Temperaturile extreme au inregistrat valori maxime absolute de 39,4° C la Bacău, și minime absolute de – 30,3° C la Bacăui. În intervalul anilor 1996-2000 temperatura aerului a oscilat între -27,7 ° C (22.11.1996) și + 38,6° C (22.08.2000), valori care confirmă caracterul temperat continental accentuat al climei județului.
În perioada caldă a anului se inregistrează în medie 70 – 75 zile de vară (cu temperaturi maxime egale sau mai mari de 25° C) si 15 – 18 zile tropicale (cu temperaturi maxime egale sau mai mari de 30° C).
Numărul mediu al zilelor de iarnă (cu temperaturi maxime egale sau mai mici de 0° C)
este de cca. 43.
Înghețul se produce în medie toamna în 10-15 octombrie și primăvara în 15 aprilie, numărul mediu al zilelor cu îngheț fiind de cca 120-130, scăzând de la nord la sud. Cel mai timpuriu îngheț s-a înregistrat toamna în jur de 17 septembrie, iar cel mai târziu la 21-22 mai.
Umezeala relativă a aerului are valori medii anuale de peste 75 % în nord și vest și între 73-75 % în restul teritoriului, cele mai mari medii lunare depășind 80 % iarna, iar cele mai mici coborând la 65 – 67 % primăvara și vara. La Bacău media anuală a umezelii relative a fost de 73 %, cu un maxim mediu în decembrie (85 %) și un minim mediu în intervalul mai-iulie (65 %).
Nebulozitatea este direct influențată de temperatura și umezeala aerului, valoarea medie anuală fiind în jur de 6,0 zecimi, mai mare in vest, nord-vest și mai mică în est, sud-est. La Bacău media anuală a nebulozității este de 6,2 zecimi, cu un maxim mediu în decembrie (7,2) și un minim mediu în august (4,6). Numărul mediu de zile cu cer senin este de 108, cu cer acoperit de 149 și cu cer noros de 106.
Precipitațiile atmosferice care cad pe teritoriul județului variază între 450 mm în medie pe an în extremitatea sud-estică și 600 mm în medie pe an pe înălțimile mari din sud-vest și nord-vest. Valoarea medie anuală pe ansamblul județului este de 550 mm. În timpul anului, regimul precipitațiilor este de asemenea neuniform, cele mai mari cantități înregistrându-se în luna iunie și uneori iulie (65-85 mm în medie), iar cele mai mici înregistrandu-se iarna și la începutul primăverii (20-30 mm în medie). Caracteristic pentru regimul pluviometric este atât abundentă, cât și deficitul de precipitații, ambele fenomene având influențe negative asupra teritoriului. În acest sens, menționăm aversele torențiale, când intr-un timp scurt se pot înregistra cantități ce depășesc cu mult media lunii respective.
Aversele torențiale influențează negativ activitatea economică și socială, fiind motivul producerii inundațiilor, alunecărilor de teren, eroziunii de adâncime, etc.
Pe de alta parte, lipsa precipitațiilor măsurabile timp de 10 zile consecutive în perioada aprilie-octombrie și 14 zile în perioada octombrie-martie, duce la apariția secetelor, frecvente în tot județul, dar mai ales în sectorul sud-estic.
În zona Bacău-Mărgineni durata medie a perioadelor secetoase este în jur de 14-15 zile, iar în sud, sud-est aceasta ajunge la 17 zile. Secetele influențează negativ Agriculturăa județului, impunând realizarea de irigații.
Precipitațiile sub formă de ninsoare înregistrează un număr mediu de 27-30 zile în zona Dorohoi- Bacău și sub 20 zile în sud și sud-est, iar stratul de zăpadă durează în medie cca 60 zile, grosimea sa variind între 10-15 cm. Prima ninsoare se produce în medie în a doua decadă a lunii noiembrie, iar ultima ninsoare în decada a treia a lunii martie.
În perioadele cu viscol zăpada se depune neuniform, fiind troienită în zonele adăpostite
pe grosimi de câțiva metri, influențând negativ circulația rutieră și feroviară.
Vânturile care bat pe teritoriul județului se caracterizează prin diferențe mari de direcție și viteză, fiind determinate atât de circulația generală a maselor de aer din această parte, cât și de orientarea reliefului. Cea mai mare frecvență o au vânturile dinspre nord-vest (23,6 %), urmate de cele dinspre sud-est (18,7 %), considerate ca dominante. O frecvență medie anuală destul de semnificativă se înregistrează și dinspre direcția nord (10,7 %).
Cele mai mici frecvențe le au vânturile dinspre est (1,7 %) și vest (2,1 %). Calmul atmosferic are valori relativ ridicate (28,2 %), indicând condiții de adăpost aerodinamic.
Viteza Vânturilor a înregistrat valorile medii cele mai mari pe directiile dominante (3,8 m/s dinspre nord-vest și 2,9 m/s dinspre sud-est), precum și pe direcția nord (2,3 m/s). În timpul anului cele mai ridicate valori ale vitezei vântului s-au înregistrat primăvara pe direcțiile dominante, depășind 4 m/s, în medie.
Distribuția neuniformă a elementelor climatice menționate în timp și spațiu, face posibilă delimitarea în cadrul județului a două tipuri climatice:
– climatul dealurilor înalte din vest și culoarului Siretului, caracterizată prin temperaturi medii anuale mai mici de 8° C, precipitații peste 550-600 mm în medie pe an, insolație moderată sub 2000 ore anual favorabilă dezvoltării pădurii de foioase si culturilor agricole cu perioadă scurtă de vegetație.
– climatul dealurilor joase, corespunzătoare Câmpiei Moldovei, cu temperaturi medii anuale între 8° și 9° C sau chiar ușor peste 9° C, precipitații între 450 și 550 mm în medie pe an, insolație peste 2000 ore annual favorabilă în general oricăror culturi agricole.
4.5. Soiuri cultivate sau hibrizi în cadrul societății
În cadrul societății sunt utilizați următoarele soiuri de prun (Pyrus communis):
Sortimentul de soiuri la prun (Pyrus communis) este deosebit de bogat, avand posibilitatea sa gasim fructe in stare proaspata de la sfarsitul lunii iunie si pana la sfarsitul lunii octombrie, soiuri destinate consumului direct sau industrializarii. Deocamdata nu exista o specificare clara a destinatiei fiecarui soi si nici nu exista soiuri numai pentru industrie, cu 2-3 exceptii, mentionandu-se numai faptul ca, pentru industrializare sunt rentabile soiurile cu maturarea din a doua parte a lunii august, deoarece acumuleaza mai multa substanta uscata. Principalele soiuri cultivate in tara, in ordinea maturarii sunt:
Tuleu timpuriu – este un soi destul de viguros, androsteril, cu fructul mare ovoidal, vanat-inchis, cu pulpa carnoasa, dulce si armonios acidulata, fin aromata, destinat consumului in stare proaspata si exportului. Se matureaza la inceputul lunii august.
Tuleu gras – are vigoare mare, este androsteril, are lemnul fragil, fructul este mijlociu, elipsoidal, vanat-inchis, cu pulpa crocanta, suculenta, dulce si armonios acidulata, foarte bun pentru masa sau industrializare. Se matureaza la sfarsit de august si inceput de septembrie.
Tuleu dulce – este viguros, are fructul mijlociu, invers-ovoidal de culoare rosie-vinetie cu pruina albastra. Pulpa este moale, suculenta, dulce si semiaderenta la sambure, este destinat industrializarii. Soiul da rezultate in zona dealurilor, unde soiul Agen nu poate fi cultivat. Se matureaza la sfarsit de august si inceput de septembrie.
Stanley – are vigoare mijlocie, fructifica pe buchete, este foarte productiv, precoce, autofertil si bun polenizator, este sensibil la viespea samburilor. Fructul este mare invers ovoidal, cu o brazda ventrala bine marcata, are culoare vanata-negricioasa, pulpa semiconsistenta, gust echilibrat si destinatie mixta: consum si industrializare. Se matureaza la sfarsit de august si inceput de septembrie.
Gras ameliorat – are vigoare mare, este autofertil si sensibil la viroze. Fructele sunt mijlocii, sferice sau sferice alungite, de culoare vanata negricioasa, cu pulpa neaderenta la sambure, de consistenta medie sau moale, dulce si slab acidulata, foarte apreciata pentru industrializare. Se matureaza la sfarsit de septembrie.
Vanat romanesc – soi viguros, autofertil, foarte sensibil la viroze. Are fructul mic, elipsoidal, vanat-inchis, cu pulpa verde-galbuie, cu pruina groasa argintie, consistenta, pulpa dulce si usor astringenta, intens aromata, cu insusiri foarte bune pentru consum sau industrializare. Se matureaza in decadele 2-3 din septembrie.
Record – are vigoare mijlocie, fructifica pe buchete si este autosteril. Fructul este sferic alungit, vanat inchis, cu pruina albastra. Pulpa este galben verzuie, consistenta, suculenta, fin aromata, apreciata pentru masa. Se matureaza la mijlocul lunii septembrie.
4.6. Dăunătorii semnalați în cadrul societății
În cadrul societății au semnalați următorii dăunători, asupra cărora au fost întocmite următoarele Fișe de management integrat al organismului dăunător
1.Appelia schwartzi
Denumire populară: păduchele brun al piersicului
Statut: nu este organism de carantină; prezent în România.
Plante gazdă: În țara noastră se întâlnește în unele plantațiile de piersic amplasate în zonele de
stepă și silvostepă unde produce daune în focare mici. În afară de piersic sunt atacate și alte specii ca: Prun (Pyrus communis) insititia și P. cerasifera (mirobolan).
Descriere:
– Femela nearipată (Figura 4.5) are corpul globulos, capul brun-negricios și corpul cenușiu-gălbui. Dorsal
prezintă 7-8 benzi transversale de culoare brună. Antenele sunt brune-negricioase cu excepția articolului al III-lea, care este galben-verzui aproximativ ¾ din lungime. Picioarele sunt brune, cu excepția a 2/3 din lungimea tibiilor, care sunt galbene deschis. Coada este de asemenea brună și mai scurtă decât lată, iar lateral prezintă 3 peri. Corniculele sunt scurte și negre. Lungimea corpului este de 2-2.4 mm.
– Femela aripată are capul și toracele de culoare brună închisă aproape neagră, lucioasă. Abdomenul este verde-gălbui, prevăzut cu o pată mediană și câte 4 pete laterale brune. Antenele
sunt de culoare brună închis, mai scurte decât corpul. Corniculele sunt brune închis sau negre, mai lățite în regiunea bazală. Coada este brun-verzuie, prevăzută lateral cu câte 3 peri lungi și curbați. Lungimea corpului este de 1.2-2 mm. Articolul al III-lea antenal este prevăzut cu 20-32
de senzorii, iar articolul al IV-lea cu 8-14 senzorii.
Figura 4.4 – Simptom de atac (http//:www.biodiversidadvirtual.org)
Figura 4.5 – Larvă
(http//:www.biodiversidadvirtual.org)
Simptome: De regulă, insecta se întâlnește pe partea inferioară a frunzelor sau pe vârful lăstarilor și inflorescențelor. În urma atacului frunzele se răsucesc și se deformează formând pseudocecidii (Figura 4.1), iar fructele rămân mici și fade. La speciile floricole plantele sunt mai puțin dezvoltate și au florile depigmentate. Cu timpul frunzele se îngălbenesc, se usucă și cad.
Biologie: iernează în stadiul de ou pe ramurile de piersic, prun (Pyrus communis) și mirobolan. Primele larve (fundatrixul) apar în decada a III-a a lunii martie sau decada a I-a a lunii aprilie, se localizează pe frunzele în formare și încep să se hrănească. După o perioadă de hrănire cuprinsă între 25-30 de zile, femelele fundatrix dau naștere larvelor fundatrigene aptere. Acestea continuă înmulțirea până în luna septembrie. În ultima decadă a lunii mai sau în prima decadă a lunii iunie în colonia de fundatrigene nearipate apar și fundatrigene aripate. Acestea migrează pe alți pomi (piersic), dând naștere la virginogene. Înmulțirea continuă până în luna septembrie, când apar sexuparele. Acestea dau naștere la masculi și femele. După împerechere femelele depun ouă pe ramuri. Păduchii colonizează fața inferioară a frunzelor cu o frecvență mai mare pe cele situate în treimea superioară a lăstarilor.
Măsuri de management aplicate:
Măsuri preventive
Metode mecanice
în perioada de iarnă au fost tăiate ramurile uscate iar în primăvară lăstarii atacați și arderea acestora în scopul distrugerii rezervei de ouă hibernante, respectiv larve.
Măsuri curative
Combatere:
biologică prin care s-a utilizat insecte prădătoare ca de exemplu: Coccinella sp., Adalia sp., Crysopa sp., Syrphus sp., și insecte parazite cum sunt: Praon volucre și Lysiphleus fabarum. Prădătorismul și parazitismul încep odată cu apariția primei generații de fundatrigene și continuă în toată perioada înmulțirii păduchilor. O activitate mai intensă a insectelor entomofage se înregistrează în a doua jumătate a lunii mai și în luna iunie.
chimică, prin care s-a utilizat următoarele produse de uz fitosanitar: în perioada repausului vegetativ cu diferite produse ouăcide. în timpul perioadei de vegetație cu ACTARA 25 WG – 0,01% și KARATE ZEON – 0,015%.
Perioadele de aplicare a tratamentelor: în perioada repausului vegetativ și al doilea în timpul
vegetației, în perioada de creștere maximă a lăstarilor.
Timp de pauză:
Actara 25 WG 14 zile
Karate Zeon 7 zile.
2. Cydia funebrana Treitschkesin
Denumire populară: viermele prun (Pyrus communis)elor
Statut: nu este organism de carantină; prezent în România.
Plante gazdă: prun (Pyrus communis) cultivat și sălbatic, cireș, piersic și cais
Descriere:
-adult (Figura 4.6): fluture de talie mică, cu aripile anterioare brun-închis și o pată la vârf ovală-lucitoare, de culoare brun cenușie, sau plumburie. Aripile posterioare sunt cenușii și cu franjuru scurte, albicioase.
-larva (Figura 4.3): la dezvoltarea completă are 10-14 mm lungime și este de culoare roșie cărămizie pe partea dorsală și roz pal pe cea ventrală.
Figura 4.6 – Viermele prun (Pyrus communis)elor https://www.google.ro/search?q=Cydia+funebrana+Treitschke+Sin&sa=X&rlz=1C1AWUA_enRO739RO742&biw
Simptome: Pulpa și sâmburele fructului sunt distruse de larve. Fructele sunt atacate mai întâi de larvele primei generații, în special în zona pedunculului și apoi capătă o culoare violacee și cad prematur. Fructele atacate de larvele generației a doua se recunosc ușor după prezența picăturile gomoase care se scurg prin orificiul de pătrundere a larvelor.
Biologie: -iernează ca larvă într-un cocon mătăsos, sub scoarța de la baza tulpinii sau în alte locuri adăpostite.
– are două generații pe an în mod obișnuit, dar în zonele de câmpie au fost semnalate și 3 generații.
– la sfărșitul lunii martie, începutul lunii aprilie se transformă în pupă.
– primii fluturi apar la începutul lunii mai, devenind activi la temperaturi medii zilnice de peste
100C.
– zborul se eșalonează pe o perioadă de 5-7 săptămâni, zborul maxim fiind la 15 zile de la apariție
– împerecherea are loc imediat după apariție iar ponta după 2-3 zile de la aceasta.
– ouăle sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor și pe fructe, o femelă depunând 40-80 ouă
– ponta poate dura între 25-30 de zile.
– incubația durează 6-8 zile.
– larvele apărute se fixează pe fructele tinere, hrănindu se
– fructele atacate cad pe sol și larvele își continuă hrănirea până la completa dezvoltare
– larvele părăsesc fructele și se retrag sub scoarța exfoliată a trunchiurilor, își confecționează
cocon din fire de mătăsoase și se transformă în pupe.
– în prima decadă a lunii iulie apar fluturii generației a doua.
Măsuri de management
Măsuri preventive
metode fizice:
– s-au soloist capcane cu feromoni sexuali tip ,, AtraFun”
– s-au instalat brâie capcană în jurul tulpinii pomilor pentru capturarea și arderea acestora
– s-au strâns fructele viermănoase, apoi s-au distrus sau folosirea lor în alte scopuri
Măsuri curative
combatere chimică:
Tratamentele au fost făcute de la înflorit pana la începutul maturării fructelor, cu o pauză de minim 14 zile între tratamente, cu produsele: LASER 240 SC-0,06%, CALYPSO 480 SC – 0,02%, FASTER 10 CE – 0,25 l/ha, KARATE ZEON – 0,15 l/ha, CORAGEN 20 SC – 100ml/ha și PYRINEX QUICK – 1 l/ha.
3. Eryophies phleocoptes – Nalepa
Denumire populară: păianjenul galicol al prun (Pyrus communis)
Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România
Plante gazdă: Prun (Pyrus communis) domestica (prun (Pyrus communis)) și Prun (Pyrus communis) cerasifera (corcoduș)
Descriere:adultul are corp alungit, culoare albă translucidă, dimensiuni foarte mici 0.14-0.16mm.
Figura 4.7- Gale pe ramuri
(Foto: ANF)
Simptome (Figura 4.7): circulația sevei la nivelul mugurilor este stânjenită, lăstarii stagnează în creștere, iar uneori se usucă. Țesuturile ramurilor atacate se usucă, putrezesc și crapă. Florile avortează, iar fructele nu se mai dezvoltă normal sau cad la câteva zile după legare.
Biologie: iernează în gale, la baza mugurilor de pe ramurile tinere de un an sau de pe formațiunile fructifere de un an. Galele sunt hipertrofii ale țesuturilor (fig. 1) și se formează datorită enzimelor din saliva insectei, introduse când înțeapă scoarța pentru a se hrăni. În luna aprilie insectele se hrănesc sugând suc din țesuturile galelor. În lipsa sucului, țesuturile galei se usucă, putrezesc și crapă. În luna mai migrează spre țesuturile verzi de la baza lăstarilor, unde formează noi gale în care iernează. În galele noi, până la sfârșitul perioadei de vegetație se dezvoltă mai multe generații.
Măsuri de management
Măsuri preventive: s-au folosit, în general măsurile agrofitotehnicem contribuind astfel la reducerea rezervei biologice, respective lucrările solului între rândurile de pomi și igiena culturală.
Măsuri curative
Combatere
chimică cu VERTIMEC 1,8% EC – 0,15% (împreună cu un ulei mineral) și NISSORUN
10 WP -0,03%. Tratamentele se vor face în timpul vegetației o dată la două săptămâni, prin alternarea produselor.
4. Eurytoma schreineri Schr.
Denumirea populară: viespea sâmburilor de prun (Pyrus communis)
Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România.
Planta gazdă: prun (Pyrus communis), porumbar, vișin, cireș.
Descriere:
Femela are corpul de 4-6 mm lungime, de culoare neagră (Figura 4.8), capul și toracele sunt acoperite de perișori rari, albicioși, ovipozitorul este gălbui. Masculul este mai mic, cu antenele mai lungi și păroase .
Larva este apodă, de culoare albă, iar la completa dezvoltare are lungimea corpului de 5-8 mm.
Capsula cefalică este alba-gălbuie cu mandibule brunii. Oul este de formă ovoidă, alb-lăptos, are
1.3-1.5 mm lungime și este prevăzut cu un pedicel alungit.
Figura 4.8 – Adult
(http://www.botanistii.ro)
Figura 4.9 – Fruct atacat
(http://www.botanistii.ro)
Simptome (Figura 4.9)
Fructele atacate pot fi identificate chiar înainte de căderea din pom, deoarece iși schimbă
culoarea in violaceu, prezintă o simetrie și un început de veștejire. La atacuri mai puternice se
formează sub coroana pomilor un adevărat covor de fructe căzute. Atacul produs de viespea
sâmburilor de prun (Pyrus communis) se manifestă prin căderea prematură a prun (Pyrus communis)elor, de obicei începând cu a doua
decadă a lunii iunie. Atacul poate fi depistat prin spargerea sâmburilor (fig. 2).
Biologie:
În toate zonele în care este semnalată, viespea are o singură generație pe an iernând sub
formă de larvă complet dezvoltată în sâmburii fructelor infestate. Primăvara larvele se transformă
în pupe, stadiu care durează 18-35 zile. Când începe scuturarea primelor petale ale florilor de
prun (Pyrus communis), apar primii adulți, care ies prin orificii circulare, de 1-1.6 mm diametru, roase în peretele
sâmburelui. După împerechere, fiecare femelă depune, cu ajutorul ovipozitorului, până la 130
ouă. Depunerea ouălor durează 15-30 zile, iar într-un fruct sunt depuse 1-2 ouă. Larvele
eclozează după câteva zile, fenomen care are loc la sfarșitul lunii mai.
Măsuri de management:
Măsuri preventive utilizate:
strângerea și distrugerea prin îngropare sau ardere a fructelor căzute sub coroane;
lucrările solului intre rândurile de pomi, pe rând și sub coroană contribuie la diminuarea rezervei biologice a dăunătorului;
suspendarea în pomi a unor pungi de naftalină, care prin mirosul specific împiedică depunereapontei.
Măsuri curative
Combatere
biologică: datorită modului de viață ”camuflat”, dezvoltarea sa de la ou, larvă, pupă și adult având loc in interiorul sâmburelui, în limitarea rezervei biologice a dăunătorului nu pot interveni entomofagii.
chimică folosindu-se insecticide cum ar fi: PYRINEX QUICK – 1 l/ha și DECIS 25 WG 0,003%. Tratamentele se pot face de la înflorit până la începutul maturării fructelor, cu o pauză de minim 14 zile între tratamente.
5. Hoplocampa flava Linnaeus
Denumire populară: viespea galbenă a prun (Pyrus communis)elor
Statut: nu este organism de carantină; prezent în România
Planta gazdă: prun (Pyrus communis) (Prun (Pyrus communis) domestica)
Descriere: adultul (Figura 4.10) este de culoare galbenă-roșcată. Aripile sunt fumurii 2/3 de la bază, iar vârful este transparent. Nervațiunea este galbenă, cu baza brună. Picioarele sunt galbene, abdomenul galben-roșcat, iar primul tergit abdominal este negru.
Larva, omidă falsă, cu 7 perechi de picioare abdominale pe segmentele 2-7 ți 10. După ecloziune capul este castaniu, castaniu-negru, apoi ia nuanțe verzui, iar în vârstele IV-V este galben-palid sau galben verzui. Corpul este alb-gălbui. Larva are miros de ploșniță, mai accentuat dacă este strivită.
Figura 4.10 – Adult Hoplocampa flava
(http://www.agroatlas.ru/ru/content/pests/Hoplocampa_flava/index.html)
Simptome (Figura 4.11, Figura 4.12): Larvele pătrund în fructele abia formate și rod sâmburii cruzi și pulpa din jur. O data cu întărirea sâmburelui, larvele rod galerii în pulpa fructului, galerii care sunt pline de resturi de
hrană și excremente. Din exterior, prun (Pyrus communis)ele arată bine, poate apărea o mică pată maronie pe pielița
fructului (fig.2), dar înăuntru, prun (Pyrus communis)ele sunt complet afectate (fig.3). De asemenea, se pot observa
una sau două picături mici de clei întărit pe fructe, reprezintând răspunsul plantei la atac. Fructele
atacate cad.
Biologie: Specia dezvoltă o generație pe an, iernând ca larvă complet dezvoltată în sol, într-un cocon mătăsos.
Figura 4.11 – Simptom atac la exterior
(http://www.gardenfocused.co.uk)
Figura 4.12 – . Simptom atac în interior
(http://www.gardenfocused.co.uk)
Măsuri de management
Măsuri curative:
combatere biologică:
– ouăle au fost distruse de Melolontha melolontha și Epicometis hirta
– larvele au fost parazitate de Mesoleius bilineatus, Bracon mockrzeckii, B variator, Siphonella ruficornis
– larvele au fost distruse de Tetramonium caespitum, Lasius alineus, Formica rufibarbis
combatere mecanică: s-a propus reducerea rezervei biologice a dăunătorului prin scuturarea primelor fructe atacate și distrugerea lor, precum și mobilizarea solului de sub coroana pomilor în toamnă și în timpul sezonului cald
combatere chimică: au fost folosite insecticidele: PYRINEX QUICK – 1 l/ha, LASER 240 SC – 0,06 %, CALYPSO 480 SC – 0,02% și DECIS 25 WG – 0,003%.
6. Hoplocampa minuta Christ.
Denumirea populară: viespea neagră a prun (Pyrus communis)elor
Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România.
Planta gazdă: specie monofagă, ataca numai prun (Pyrus communis).
Descriere:
Adultul are corpul de 4-5 mm lungime, de culoare neagră, lucioasă. Femelele au antenele brun negricioase iar la masculi sunt de culoare galbenă-roșcată deschisă. Picioarele au culoarea de fond brună-gălbuie cu zone negre, iar aripile sunt transparente, cu baza fumurie și stigma brună
mai inchisă la bază.(Figura 4.13).
Larva este o omidă falsă, care la completa dezvoltare are 6-10 mm lungime, de culoare albăpalidă, cu capul brun. Larvele prin strivire, se recunosc ușor după mirosul caracteristic de benzaldehidă (miros de ploșniță). Pupa este alb-gălbuie, invelită intr-un cocon mătăsos, impregnat cu particule de pământ .
Figura 4.13 – Adult
(http://www.agroatlas.ru)
Figura 4.14 – Plantă atacată
(http://www.botanistii.ro)
Simptome (Figura 4.14):
Fructele atacate au interiorul găunos, conținând excremente aglomerate sub formă de granule brune cu miros de ploșniță. Larvele neonate pătrund in fructe pe la varf sau lateral, iar galeria de ieșire este orientată catre zona bazală. Fructele rămân mai mici, se ofilesc și cad. Orificiile de pătrundere și ieșire din următoarele fructe sunt situate in zona dinspre peduncul care
capătă o colorație ușor violacee.
Biologie:
În țara noastră prezintă o singură generație pe an. Iernează în stadiul de larvă într-un cocon la adâncime mică în sol (2-10 cm), sub coroana pomilor. Primăvara devreme, prin luna martie, larvele se transformă în pupă, iar apariția adulților are loc in luna aprilie in zonele de câmpie și la sfârșitul lunii mai, in zona deluroasă. La 3-4 zile de la apariție are loc copulația, iar după 2-3 zile ponta. Într-o floare este depus un singur ou, mai rar două. Incubația durează 5-12 zile. Perioada larvară durează 20-28 de zile. O singură larvă poate distruge 3-6 fructe. O mica parte din larvele hibernante rămân în diapauză încă un an, ciclul biologic desfășurându-se în doi
ani.
Căi de răspândire: prin zborul adulților.
Măsuri de management
Măsuri preventive utilizate:
efectuarea arăturilor adânci de toamnă și de primăvară, prin care se distrug o mare parte din coconii care iernează în sol;
mobilizarea solului de sub coroana pomilor în timpul sezonului cald pentru reducerea rezervei biologice
scuturarea primelor fructe atacate și distrugerea lor înainte de ieșirea larvelor
Măsuri curative
Combatere
biologică: prin atragerea prădătorilor naturali, precum viespile parazite: Mesoleius bilineatus Grav (Ichneumonidae), Bracon mockrzeckii Nees., B. rotundatus Szr., B. variator Nees (Braconidae ) și musca Siphonella ruficornis Macq.(Diptera)
chimică cu insecticidele: PYRINEX QUICK – 1 l/ha, LASER 240 SC – 0,06 % și DECIS 25 WG – 0,003%.
7. Hyalopterus prun (Pyrus communis)i Geoffr.
Denumirea populară: păduchele cenușiu al prun (Pyrus communis)
Statut: nu este organism de carantină; prezent în România
Planta gazdă: prun (Pyrus communis), cais, piersic; planta gazdă primară este prun (Pyrus communis), iar gazdele secundare sunt
diferite specii de graminee spontane.
Descriere:
Femela nearipată este de culoare verde gălbui, cu capul alungit și acoperit cu o secreție
pulverulentă, ceroasă, cenușie. Antenele sunt galbene verzui, cu articolele de la bază și vârf mai
închise. Corniculele sunt negre, dilatate la vârf și ușor curbate. Coada este mai lungă decât
corniculele. Lungimea corpului este de 2-2.4 mm (Figura 4.15).
Femela aripată are capul și lobi toracici de culoare brună închis, iar abdomenul verde palid.
Corpul este acoperit de o secreție ceroasă pulverulentă, albă cenușie. Lungimea corpului este de
2-2.1 mm.
Oul este verde la depunere, apoi devine negru strălucitor.
Figura 4.15 – Simptome pe lăstari
(www.horticultorul.ro)
Figura 4.16 – Diferite stadii de dezvoltare
(http://c7.alamy.com/)
Simptome: Păduchele cenușiu al prun (Pyrus communis) atacă în prima jumătate a verii frunzele și lăstarii de prun (Pyrus communis) și de alte sâmburoase. În urma atacului, lăstarii se chircesc, iar frunzele se încovoaie sub
greutatea indivizilor și capătă culoarea alb-cenușie (Figura 4.16). Primăvara din ouăle de iarnă apar larvele, care se hrănesc pe frunze și lăstari, prin înțeparea și sugerea sevei.
Biologie
Iernează în stadiul de ou pe scoarța ramurilor și tulpinilor de prun (Pyrus communis) sau alte specii ale genului Prun (Pyrus communis) cel mai frecvent pe ramurile anuale. Au 3-5 generații pe an, dintre care ultima, prezintă și formele aripate.
Păduchii se localizează mai mult în treimea superioară a lăstarilor și pe partea inferioară a
frunzelor. Ca urmare a atacului, creșterea lăstarilor este stânjenită, vârful lăstarilor se deformează
iar lemnul nu se coace. Pomii puternic infestați 30-70% din lungimea lăstarilor se usucă, frunzele
nu mai asimilează normal. În cazul atacurilor intense frecvența frunzelor căzute ajunge la 20-25% din pom.
Fructele pierd din greutate și din conținutul în substanță, iar pe pielița lor apare fumagina, scăzând valoarea comercială a acestora.
Măsuri de management
Măsuri preventive
Metode mecanice utilizate: contribuie la reducerea rezervei biologice:
– lucrările solului între rândurile de pomi
– igienă culturală prin tăierea și arderea lăstarilor atacați
– distrugerea buruienilor.
Măsuri curative
Combaterea chimică cu insecticidele: DECIS 25 WG – 0,003%, NOVADIM PROGRESS –
0,075%.
4.7. Schemele de tratament din literatura de specialitate
Schemele de tratament din literatura de specialitate a dăunătorilor din cultura de prun (Pyrus communis) sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul 4.1
Scheme de tratament la prun (Pyrus communis)
Observații privind aplicarea tratamentelor:
În perioada înfloririi se aplică insecticide care protejează entomofaună utilă (Calypso, Mavrik, Movento, Biscaya, Insegar).
Numărul tratamentelor și produsele utilizate se aleg și în funcție de simptomele prezente pe plantă, de intensitatea atacului sau dacă patogenul (boală) ori dăunătorul au fost prezenți și în anul anterior. De exemplu, dacă în anul precedent ne-am confruntat cu monilioza, în acest an tratamentele se vor concentra pe prevenirea apariției moniliozei.
Începând cu stadiul de creștere a fructelor, se va acorda atenție timpului de pauză în funcție de fiecare produs aplicat: numărul de zile care trebuie să se scurgă de la aplicarea ultimului tratament până la recoltarea fructelor în vederea consumului.
La efectuarea tratamentelor în timpul vegetației se recomandă utilizarea unui adjuvant precum Silwet Gold pentru că soluția să pătrundă mai ușor în frunze, ducând în final la un mai bun efect al substanțelor din amestec.
4.8. Avertizările emise de CPP din zonă
În anul 2019, până în prezent au fost emise un singur avertisment în cazul dăunătorilor la prun (Pyrus communis) prezentat în Figura 4.17.
Figura 4.17 – Avertismente la prun (Pyrus communis)
http://www.anfdf.ro/of/jud/bacau.php
4.9. Tratamentele efectuate
În cadrul societății, în scopul combaterii și reducerii efectelor dăunătoare ale dăunătorilor, asupra culturii de prun (Pyrus communis), la toate soiurile cultivate în cadrul societății au fost utilizate următoarele tratamente prezentate în tabelul de mai jos:
Tabelul 4.2
Tratamentele efectuate în plantatiile de prun (Pyrus communis) privind combaterea dăunătorilor
Figura 4.18 – Tratamente efectuate
CONCLUZII
Prun (Pyrus communis) poate fi atacat de boli și dăunători specifici care provoacă mari pagube în plantații, dacă nu se fac tratamente corespunzătoare de protecție fitosanitară. În general, într-o plantație de prun (Pyrus communis) se fac 10-12 tratamente fitosanitare, depinzând și de condițiile climatice ale anului. În continuare sunt prezentate câteva dintre bolile și dăunătorii cel mai des întâlniți în plantațiile de prun (Pyrus communis).
Programul de combatere chimică integrată trebuie adaptat la situația fiecărei livezi în parte în funcție de sensibilitatea și rezistența soiurilor față de boli și unii dăunători, de evoluția biologică a patogenilor și dăunătorilor, de PED și de condițiile climatice.În urma cercetărilor efectuate s-a ajuns la concluzia că, pentru protecția acestei specii pomicole, printr-o monitorizare corectă a agenților patogeni se poate aplica un sistem integrat de protecție obținându-se fructe sănătoase și nepoluate sau cu puține reziduuri toxice.
În general, un număr de 8-10 tratamente chimice, asociate cu igiena culturală și cu respectarea tehnologiilor de cultură a prun (Pyrus communis), asigură combaterea eficace a bolilor și dăunătorilor.
Se asigură astfel producții de fructe susținute an de an, și venituri bănești ce creează beneficii.
Pomicultorilor se recomandă cunoașterea stării fitosanitare a fiecărei plantații de prun (Pyrus communis) și aplicarea unei scheme de combatere integrată cu toate elementele sale constitutive: igienă fitosanitară, aplicarea corectă a tehnologiei culturii, cultivarea de soiuri rezistente, monitorizarea evoluției patogenilor, aplicarea combaterii chimice numai la avertizare și cu produse fitofarmaceutice adecvate, măsuri de carantină fitosanitară, înființarea de plantații numai cu material certificat.
BIBLIOGRAFIE
Cepoiu N., 1994- Înființarea unei plantații pomicole, Editură. Ceres, București.
Cociu V., Oprea Șt., 1989 – Metode de cercetare în ameliorarea plantelor Pomicole, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Gădinariu G., 2002 – Pomicultură specială, Ed. “Ion Ionescu de la Brad” Iași.
Georgescu T., Talmaciu Nela, Talmaciu M., Filipescu C., 1998 – Contributii la cunoasterea structurii si dinamicii speciilor de lepidoptere colectate la capcana luminoasa. Lucrari stiintifice, vol.1(42), supliment, Seria Agronomie, Analele U.A.M.V. Iasi, pag.471-476, ISSN 1454-7414.
Grădinariu G. și Istrate M., 2004. Pomicultură generală și specială. Tipografia Moldova, Iași.
Grădinariu G., 2002. Pomicultură Specială. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.
Grădinariu G., Istrate M., Dascălu M., 1998 – Pomicultura, Editura Moldova Iași.
Laurentiu Bogdan Paduraru, Mihai TALMACIU, Nela TALMACIU, 2012 – Contributii la studiul entomofaunei de coleoptere din cadrul plantatiilor pomicole analizate prin aplicarea metodei frapajului. Lucrari stiintifice USAMV Iasi, vol. 55.
Nela Tălmaciu, M. Tălmaciu, A. Diaconu, I. Artene , 2007 – Contribuii la cunoaterea speciilor de carabide epigee din plantaiile de prun (Pyrus communis). Lucrări științifice, Chisinau, vol 15 (3), p.412-416, ISBN 978-9975-946-39-1
TALMACIU Nela, HUMA Ramona, 2009 Observations regarding the spreading and control the invasive weeds from a natural pasture. USAMV Timioara, Editura Agroprint, Vol.41, p.314-319, ISSN 2066-1843;
TALMACIU Nela, SRBU C., HUM Ramona, 2009 – Observations regardind the floristic and entomofaunistic biodiversity from some praticol systems. European Society for New Methods in Agriculturăal Research (ESNA), XXXIX Annual Meeting , Brno-Cehia, 25-29 august 2009, Book of abstracts.
Talmaciu Nela, Talmaciu M., 2006 – Observations regarding the measures of preventing and control the species Eurytoma Schreineri Schr. pest, from the plum plantations.ESNA, XXXVI Annual Meeting Iasi- Romania, ISBN(10) 973-7921-81-X; ISBN (13)978-973-7921-81-9
Talmaciu Nela, Talmaciu M., 2006 – Structure, abundances, dynamics and parameter ecological of the carabid fauna (Coleoptera Carabidae) from plum plantations. ESNA, XXXVI Annual Meeting Iasi- Romania, ISBN (10) 973-7921-81-X ; ISBN (13) 978-973-7921-81-9
TALMACIU Nela, TALMACIU M., 2008 Observations regarding the coleopters fauna from a natural pasture belonging in the eastern Romania. Universitatea din Craiova, Facultatea de Agricultură, Editura Universitaria Craiova, Vol.XXXVIII/B, p.455-460, ISSN 1841-8317
Talmaciu Nela, Talmaciu M., Filipescu C., Georgescu T., 2001 Observații privind biologia,ecologia și combaterea viespii seminelor de prun (Pyrus communis) Eurytoma schreineri Schr. In condiiile S.D. Iași. Lucrări științifice, vol. 44, seria Agonomie vol. 4, ISSN 1454-7414.
Talmaciu Nela, Talmaciu M., Filipescu C., Georgescu T., 2002 Ecologia si combaterea viespii semintelor de prun (Pyrus communis), in conditiile specifice zonei Iasi. Revista Sanatatea plantelor, nr. 49, pag.30.
Talmaciu Nela, Talmaciu M., Georgescu T., Alexa C., 2002 – Noi contribuii asupra studiului privind populaia de coleoptere din ecosistemele viticole. Lucrări științifice, vol 45, Seria Agronomie, Iasi, ISSN 1454-7414.
Talmaciu Nela, Talmaciu M., Georgescu T., Filipescu C Alexa C., 2002- Cercetri privind structura, dinamica i abundena speciilor de coleoptere colectate la capcana luminoas n condiiile S.D. V. Adamachi Iași. Lucrări științifice, vol. 45, seria Horticultură, U..A.M.V. Iași, ISSN 1454-7376.
Talmaciu Nela, Talmaciu M., Georgescu T., Filipescu C., 2001 Contribuții la cunoaterea speciilor de coleoptere epigee din plantațiile de prun (Pyrus communis), în condițiile S.D. Iași. Lucrări științifice, vol. 44, seria Horticultură, U..A.M.V. Iași, pag.287-292, ISSN 1454-7376.
Talmaciu Nela, Talmaciu M., Georgescu T., Filipescu C., 2002 Cercetari privind structura, dinamica si abundenta speciilor de lepidoptere colectate la capcana luminoasa in conditiile S.D.
Talmaciu Nela, Talmaciu M., Georgescu T., Filipescu C., 2002 -Structura, abundena i dinamica populaiilor de coleoptere din plantaiile de prun (Pyrus communis). Lucrari stiinsifice, vol.45, p.371-374, Seria Horticulturăa, Analele U.A.M.V. Iasi, ISSN 1454-7376.
Talmaciu Nela, Talmaciu M., Georgescu T., Filipescu C., 2003 The structure, dinamic and abundance of coloptera species from vegetables in conditions of the from V.Adamachi Iassy.
TALMACIU Nela, TALMACIU M., I. POPOVICI, 2009 – Observations regarding atropodes phytophags which can limitate the Lepidium draba L, populations from a natural pasture. Bulletin of University of Agriculturăal Sciences and veterinary medicine Cluj Napoca, Vol 66 (2), 7-10 octombrie 2009, ISSN 1843-5246
Tălmaciu Nela Tălmaciu M., Diaconu A, 2006 – Observations regarding the biology and ecology of Eurytoma schreineri Schr. (Hymenoptera Eurytomidae) species in plums orchards between 2002 and 2003. Lucrări științifice, Seria Horticultură, pag., ISSN 1454-7376.
Tălmaciu Nela, Tălmaciu M. , Georgescu T., Diaconu A., 2006 – Observations concerning the efficiency of some insecticides products, used for controling the Grapholitha funebrana Tr. pest and Eurytoma Schreineri Schr. pest, from the plum plantations. Rev. Cercetri agr. n Moldova, vol 4 (128), p.17-24, ISSN 0379-5837
*** Anuarul Statistic al României
*** Buletine A.S.A.S. 2000-2015.
*** Cercetări agronomice în Moldova 2000-2015.
*** http://www.madr.ro/ro/Horticulturăa/fructe-și-legume.html (accessat la: 5.05.2017)
*** http://www.pomicolaiasi.ro/Fructe-3p.html (accessat la: 11.04.2017)
*** http://www.trade-romania.ro/user/content (accessat la: 6.03.2017)
*** http://www.viorelilisoi.ro/gustul-amar-al-marului-romanesc/(accessat la:11.04.2017)
*** Lucrări științifice I.C.D.V.P.H. I-XXVII.
*** Lucrări științifice U.A.Iași.2000-2016.
***http://faostat3.fao.org/faostat-gateway/go/to/browse/Q/QD/E (accessat la:28.04.2017)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: VETERINARĂ ION IONESCU DE LA BRAD DIN IAȘI [306167] (ID: 306167)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.