Carol Davila,, București [306125]
Universitatea de Medicină și Farmacie
“Carol Davila,, București
Facultatea de Medicină
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific
Dr. Andrei Nanu
Absolvent: [anonimizat]-Florea Ilinca Andra Ioana 2017
Universitatea de Medicină și Farmacie
“Carol Davila,, București
Facultatea de Medicină
LUCRARE DE LICENȚĂ
Răspunderea disciplinară a medicului dentist în România
Coordonator științific
Dr. Andrei Nanu
Absolvent: [anonimizat]-Florea Ilinca Andra Ioana
2017
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 Răspunderea juridică a medicului dentist
CAPITOLUL 2 Răspunderea disciplinară a [anonimizat], aspecte procedurale
CAPITOLUL 3 Exemple ale modalităților de soluționare a [anonimizat] 1 Codul Deontologic al Medicilor Dentisti
ANEXA 2 Regulamentul de organizare și desfășurare a [anonimizat], civil și disciplinar.
[anonimizat], [anonimizat] – Codul Civil și Codul Penal. Răspunderea în medicină a apărut odată cu această profesie(cca. 2000 ani î.e.n). Printre primele exemple de răspundere civilă și penală ale medicului se număra și cele din codul lui Hamurabi 1725( i.e.n). Calitățile, [anonimizat], Vedele ( India), ele vorbind despre pregătirea profesională a medicului și puritatea să morală. [anonimizat] a existat un cod medical bine pus la punct. Grecii antici aveau două puncte de vedere total diferite: unii susțineau că medicină este cu precădere profilactica ceea ce îi acordă medicului imunitate profesională (Platon) și a [anonimizat] (Aristotel).
[anonimizat] a [anonimizat]. "[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]:
• Să respect pe cel care m-a [anonimizat]-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui că frați și să-i [anonimizat] o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.
• [anonimizat], și nimănui altuia.
• [anonimizat] a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violentă.
• Nu voi prescrie niciodată o substantă cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privintă. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.
• Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viață.
• Nu voi opera piatra din băsică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie.
• În orice casă voi intră, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbati, cu oameni liberi sau sclavi.
• Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.
• Dacă voi respectă acest jurămant și nu îl voi călca, viață și artă mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul."*
În anul 1874 au fost introduse în legislația românească primele aspecte ce țin de activitatea medicală. În legea sanitară nr. 131/1874 (M.Of., 1874, nr. 131, 16 iunie, p. 835–837) este prevăzută crearea unui Consiliu Medical Superior consultativ, autoritatea medicală
superioară în stat, pe langă Ministerul de Interne. Acest consiliu era format din „nouă
membri, doctori în medicină”, proveniți, pe cât posibil, din diverse arii ale medicinii. Ei
erau numiți membri în consiliu de către Domnitor. Aceștia aveau îndatorirea de a se pronunța asupra greșelilor comise în “exercitiul artei medicale și farmaceutice”.
În legile din 1885 (M.Of., 1885, nr. 2, 3 aprilie, p. 34–40) și din 1893 (lege pentru
modificarea legii sanitare-M.Of., 1893, nr. 62, 18 iunie, p. 1785–1798) se stipulează
existentaConsiliul Sanitar Superior, afiliat Ministerului de Interne. Consiliul Sanitar
Superior reprezenta autoritatea sanitară în stat, fiind format din 11 membri, numiți de
Rege la recomandarea ministrului de interne, dintre medicii cei mai renumiți „prin știință
și experiență lor”. Între cei 11 membri erau: un medic veterinar, un farmacist, iar restul
doctori în medicină, proveniți din „diversele specialităti ale artei medicale”.
În legea sanitară 211/1910 (MO, 1910, nr. 211, 20 decembrie 1910, p. 8505–
8538) se prevede crearea Consiliului de Disciplină, pe langă Direcțiunea Generală
Sanitară. Rolul Consiliului era de a judecă “chestiunile de disciplină sau de abateri de la
datoriile lor ale funcționarilor dependenți de directiune”.Consiliul de Disciplină avea în componența cinci membri: un membru al Curții de Apel București, un membru din consiliul administrativ permanent-aceștia erau aleși prin tragere la sorți și medici, delegate ai Consiliului Sanitare Superior, aleși prin vot secret cu majoritate absolută.
Prin legea 236/1930, denumită legea sanitară și de ocrotire (M.Of. nr. 154 din 14
iulie 1930), a fost creat Colegiul Medicilor, cu scopul „de a controla practică medicală și
de a veghea la păstrarea prestigiului corpului medical”, format „din medicii care au
dreptul de liberă practică a profesiunii lor în tară”.Prin această cei care au fost judecăți pentru “fapte infamante, fie că autor, fie în calitate de complici” sunt nedemni de a practică medicină.
Legea permitea Colegiului Medicilor să urmărească, prin intermediul Parchetului,
pe cei care practicau ilegal medicină, cei care preparau și vindeau medicamente “fără a
avea ordonanțe medicale” și pe cei care utilizau mijloace incompatibile cu demnitatea
profesiei de medic, cu scopul de a atrage clientelă.
Abaterile profesionale ale medicilor erau judecate, conform legii, de către
“comisiunea de disciplină” a secțiunii județene din care făcea parte medicul. “Comisiunea
de disciplină” putea fi sesizată în următoarele cazuri: sesizare dinpartea președintelui secțiunii, sesizare din oficiu sau reclamație primită de către sectiuneajudeteană. Instrumentarea cazului intră în atribuția unui membru al consiliului, delegat decătre președinte, care cercetă cazul și ascultă pe medicul învinuit, care era citat prinscrisoare recomandată.Dependent de rezultatul acestei cercetări, cazul era sau nu înaintat lacomisiunea de disciplină, ale cărei ședințe erau publice. Medicul învinuit putea fi asistatin cursul prezentării la comisiune de un coleg sau un avocat. Deciziile comisiunii dedisciplină trebuiau redactate la maxim 10 zile de la pronunțare și motivate, termenul deapel fiind de 15 zile din momentul comunicării.
Sancțiunile ce puteau fi aplicate de comisiunea de disciplină erau: avertisment, avertisment cu ridicarea dreptului de a fi ales în consiliu pentru un timp de 1- 3 ani, interdicția temporară a practicii medicale și radierea de pe tabloul colegiului.
Legea 189/1943 pentru organizarea sanitară a statului (M.Of. partea I, Nr. 71)prevedea că faptele personalului tehnic superior (din care făceu parte și medicii) careputeau atrage măsuri disciplinare erau: „neglijenta în serviciu, neexecutarea de ordineprivitoare la atribuțiile de serviciu, abateri de la legi și regulamente, abateri de laindatoririle profesionale de serviciu, purtarea nedemnă sau compromitătoare pentrucorpul profesional, incapacitatea vădită în îndeplinirea serviciului și delictele de dreptcomun”.Pentru asemenea fapte se puteau aplică următoarele pedepse: admonestareaverbală sau scrisă, pierderea salariului pană la 30 de zile, suspendarea cu pierdereasalariului pană la maximum un an, transferarea disciplinară, punerea în disponibilitate si destituirea. [1]
CAPITOLUL 1
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A MEDICULUI DENTIST
De multe ori medicul nu știe că există norme care reglementează unele din cele mai importante gesturi ale sale, dar și unele din cele mai puțin semnificative, că există instituții abilitate a cerceta și judeca tocmai acele comportamente care i se par prin frecventă și rutină nesemnificative- precum modul de completare a unei foi de observație- ori că există texte legale care sanctionează cu închisoarea omisiunea intentionatăde a menționa în foaia de observație un medicament pe care l-a administrat pacientului, sau chiar că acest comportament constituie o abatere disciplinară.
Este greu de acceptat și de înțeles și faptul că în exercitarea profesiei medicul se poate află în situația de a se apăra în față unui atac îndreptat contra să sau colegilor săi tocmai de cei pe care incearcă să îi vindece și că trebuie să reacționeze și în aceste situații în limitele legii pe care de multe ori nu o cunoaște pentru că nu este instruit în acest domeniu.
Pană la un punct această atitudine este firească: medicul este un specialist al unui domeniu de cunoaștere căruia trebuie să-i facă fată permanent în primul rând din perspectivă perfectionării pregătirii profesionale. Este greu în aceste condiții să fie instruit în domeniul juridic, îi este aproape imposibil să deceleze subtilitătile unei incadrări juridice. [2]
Medicul dentist are patru tipuri de răspundere juridică. Acesta răspunde pentru întreagă să activitate și da socoteală pentru faptele sale. Tipurile de răspundere juridică ale personalului medical sunt reprezentate de: răspunderea civilă (contractuală sau delictuala), penală,
administrativă și disciplinară. Acestea sunt căile prin care se poate atrage răspunderea medicului dentist; ele nu se exclude una pe cealaltă, dar trebuie analizate și luate în considerație separat și implică aplicarea unor sancțiuni atunci când sunt încălcate.
De multe ori o faptă care atrage cercetarea și sancționarea disciplinară a medicului este susceptibilă a avea, pe langă caracterul abaterii disciplinare și forma mai gravă a unei infracțiuni prevăzută și sanctionată de Codul Penal. [2]
Pentru comiterea unei infracțiuni, victimă acesteia poate pretinde plată unor despăgubiri civile la care această se consideră indreptătită, despăgubiri care se acordă potrivit răspunderii civile reglementată de Codul Civil, prejudiciul putând cuprinde atât pagubă propriu zisă cât și daunele morale.
Instituțiile implicate în analiză fiecărei forme de răspundere sunt de fiecare dată diferite iar procedurile care se desfăsoară în fiecare caz diferă de asemenea.
Există două forme de vinovăție : cu intenție sau din culpă. Intenția se explică prin prevederea rezultatului faptei sale, medicul urmărind s-o producă. Culpă prin imprudentă reprezintă conștientizarea de către medic a caracterului antisocial al faptei sale, prevederea consecințelor ei pe care nu le acceptă, însă speră că ele să nu se producă. Culpă prin neglijență reprezintă neconstientizarea de către medic a caracterului antisocial al faptei sale și nu prevede consecințele acesteia, deși putea și trebuia să le prevadă.
Răspunderea civilă vizează aspectele de natură contractuală care stau la bază relației medic-pacient, medicul fiind responsabil să acorde pacientului “ingrijiri conștiente,atente și conforme datelor actuale ale stiintei”.Medicul și pacientul sunt parteneri în cadrul unei relații contractuale.Răspunderea civilă poate fi delictuala, când are originea în comiterea unei fapte ilicite sau contractuală, când provine din încălcarea unui contract, ceea ce atrage o acuzație de malpraxis asupra medicului care este dator să repare prejudicial produs prin omisiune sau comisiune.
Prin prejudicierea unui pacient pot fi atrase următoarele tipuri de răspundere juridică reglementate prin lege: răspunderea civilă delictuala prin Titlul XV al Legii nr. 95/2006, răspunderea civilă contractual prin Codul Muncii, răspunderea penală prevăzută în Codul Penal și răspunderea disciplinară în calitate de membru al Colegiului Medicilor prevăzută prin Titlul XIII al Legii nr. 95/2006. [3]
Răspunderea civilă delictuala pentru prejudiciile cauzate prin faptă proprie a unei persoane este reglementată în art. 1349 alin. 1,2 și art. 1357-1371 în Noul Cod Civil. De asemenea, sunt incidente și dispozițiile art. 1381-1395 din Noul Cod Civil, care stabilesc regulile aplicabile reparării prejudiciului cauzat în condițiile răspunderii civile delictuale în toate cazurile și ipotezele sale. Art. 1357, alin 1 “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicita, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare”.Sunt introduși termenii eroare și greșeală. Titlul XV se referă la Răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice. Personalul medical este: medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical și moașa care acordă servicii medicale.Malpraxisul reprezintă eroarea profesională săvarsită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice. [4]
Răspunderea civilă contractuală este prevăzută în Codul Muncii și are la bază contractul individual de muncă. Abarerea disciplinară este o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.Sancțiunile disciplinare care pot fi primite sunt avertismentul scris, suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă de 10 zile lucrătoare, retrogradarea din funcție pentru 60 de zile, reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%,desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Răspunderea penalavizeaza încălcarea dreptului la sănătate, dreptului la viață, etc; este reprezentată de infracțiune – faptă care prezintă pericol, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.Codul Penal prevede că este o faptă nejustificată și imputabila persoanei care a săvârșit-o. Infracțiunile ce pot fi comise în timpul exercitării profesiei medicului dentist sunt: ătămare corporală-Art. 194 Noul Cod Penal-dacă pacientul necesită pentru vindecare mai mult de 10 zile de îngrijiri medicale sau s-a produs una din următoarele urmări: pierderea unui simț sau a unui organ, încetarea functionării acestora, infirmitate psihică sau fizică permanentă, slutirea, avortul sau punerea în primejdie a vieții; divulgarea secretului profesional –art. 227 Noul Cod Penal- divulgarea, fără drept, a unor date sau informații privind viață privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunostintă despre acestea în virtutea profesiei ori funcției și care are obligația păstrării confidentialitătii cu privire la aceste date, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.Secretul professional este obligatoriu, cu excepția situațiilor prevăzute de lege. Acesta trebuie păstrat și față de apartionatori, dacă pacientul nu dorește altfel, trebuie păstrat față de colegi, cadre sanitare, institurii medicale care nu sunt implicate în actul medical; exercitarea fără drept a unei profesii-Art. 384 Noul Cod Penal-Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activităti pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvarsirea unor astfel de fapte se sanctionează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. [3]
În limbaj juridic spunem că aceeași faptă aduce atingere unor relații sociale de natură diferită în care se află medicul în același timp: cele administrativ -disciplinare care presupun respectarea unor norme de deontologie și profesionalism, dar și penale, Codul Penal incriminând prin infracțiunea de fals intelectual, falsificarea oricărui înscris de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu stiintă de a însera unele date sau imprejurări, în art 321.
Că și celelalte forme de răspundere, cea penală are funcția de orientare a comportamentului uman, în care se prescrie modul de acțiune a omului în situații date. Din această perspectivă răspunderea penală are aceeași finalitate cu toate celelalte forme de răspundere juridică. Ea are în același timp o funcție de represiune, de pedepsire a omului care incalcă normă penală. Sancțiunea este inerentă normei penale și reprezintă consecință negativă pe care trebuie să o suporte cel care se abate de la comportamentul ordonat de normă juridică incălcată.
Această formă de răspundere juridică are și o funcție de reeducare prin aplicarea sancțiunii pentru faptă comisă: persoană nu trebuie doar pedepsită, ci prin executarea pedepsei la care a fost obligată că urmare a comiterii faptei se urmăreste, prin suferința creată acesteia, o reeducare a să de așa manieră încât la finalul executării pedepsei să nu mai fie tentată a comite din nou infracțiuni. [5]
Răspunderea adminstrativa este instrumentată de către angajator (Consiliul de administrație al spitalului, cabinetului, policlinicii) și aplicată de către acesta în bază Codului Muncii ; sancțiunile sunt administrative (în Lege, acestea se numesc tot disciplinare, legate de regulamentele de ordine interioare ale furnizorului) și constau în retrogradări, reduceri de salariu, mutarea într-o altă secție s.a (vezi art. 263.). [6]
Răspunderea disciplinară pedepsește următoarele: nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei medicale, a Codului Deontologic medical, a regulilor de bună practică profesională, a Statului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. În cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează și funcționează comisia de disciplină, independența de conducerea colegiului, care judecă în complete de 3 membri abaterile disciplinare săvârșită de medicii înscriși la acel colegiu.
Articolul 264 din Codul Muncii prevede următoarele sancțiuni:
-avertisment scris,
-suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de pană la 10 zile,
-retrogradarea din funcție cu acordarea salariului corespunzător funcției la care s-afăcut retrogradarea, pe o durată de maxim 60 de zile,
-reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni, cu 5-10%,
-reducerea salariului de bază și/sau a indenmizaŃiei de conducere, după caz, pe o
durată de 1-3 luni, cu 5-10%,
-desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Răspunderea disciplinară poate fi unică sau poate coexista cu răspunderea juridică
și/sau administrativă a medicului. Astfel, urmare a aceleiași fapte, medicul poate fireclamat de către pacient sau de familia acestuia atât sub aspect disciplinar, cât și sub aspectcivil și/sau penal. În același timp, medicul poate fi chemat să răspundă și sub aspect administrativ pentru faptele sale. Așadar, răspunderea disciplinară nu se substituierăspunderii civile, penale sau contravenționale a medicului.
Intrepătrunderea sau chiar suprapunerea formelor de răspundere juridică a personalului medical este explicată de semnificațiile diferite pe care una și aceeași faptă a medicului o are în raport de cadrul legal existent la un moment dat în societate: omisiunea de a completă foaia de observație este o abatere disciplinară din perspectivă deontologiei profesionale și normelor care presupun îndeplinirea completă și corectă a acestei obligații, care prevăd modul de realizare completă și corectă a sarcinilor profesionale ale medicului, dar poate constitui și infracțiunea de fals intelectual, sau un delict civil.
Dacă formele răspunderii juridice au de multe ori aceeași finalitate generală iar această este orientarea comportamentului uman în scopul asigurării existenței grupului, putem observă și că intercondiționarea lor se evidentiază și din faptul că de multe ori ele decurg una din altă: normă penală și normă civilă prevăd în general același comportament că normă disciplinară și toate își au sursă în normă morală. [7]
Codul Penal și Codul de Procedură Penală prevăd desfăsurarea proceselor civil și penal iar regulamentele de ordine interioară ale unitătilor medicale și Decizia 60/2005 a Colegiului Medicilor din România prevăd procedura de angajare a răspunderii administrative și disciplinare a medicului și instituțiile implicate.
Considerațiile sumare de mai sus descriu formele de răspundere medicală care decurg din unul și același comportament, coexistă în același timp și alcătuiesc practic un set de consecințe dintre care unele sunt de neinlăturat, chiar dacă mecanismele de angajare și normele de comportament incălcate și sancțiunile aplicate sunt diferite iar instituțiile insărcinate cu valorificarea lor sunt altele.
Medicii și întreg personalul medical trebuie să fie conștienți că faptele lor au mai multe semnificații din perspectivă răspunderii juridice: aceeași faptă comisă de un medic poate fi simultan abatere disciplinară, infracțiune și delict civil iar cel care o comite poate răspunde pentru toate acestea.
Simultaneitatea formelor de răspundere juridică situează medicul în centrul unui complex de relații sociale și juridice pe care acesta trebuie să le cunoască sau cu care să fie familiarizat pentru a-și putea valorifică drepturile și a se poziționa corect fată de aspectele imprevizibile uneori ale vieții profesionale.
CAPITOLUL 2
RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A MEDICULUI DENTIST
Potrivit articolului 247 alin.2 din Codul Muncii [8], abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu muncă și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvarsită cu vinovătie de către salariat, prin care acesta a incălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Abaterile disciplinare reprezintă comportamente mai puțin grave decât infracțiunile. Nu orice faptă atrage răspunderea disciplinară, ci numai cea calificată că atare de Codul muncii sau de alte acte normative- în general regulamentele de ordine interioară ale unitătilor sanitare- că fiind abateri disciplinare. Legislația muncii nu enumeră concret abaterile disciplinare, ele putând fiind deduse și din analiză obligațiilor legale ale angajaților dar și dacă este cazul din contractele dintre angajat și angajator. Deși sunt mai puțin grave ele pot avea că rezultat prejudicii care să le confere în același timp calitatea de delicte civile și să atragă răspunderea patrimonială a persoanelor care se comit, având din această perspectivă o natură juridică dublă.
Temeiul răspunderii disciplinare a corpului medical rezidă în obligațiile ce derivă din legile și regulamenteleaplicabile profesiei medicale, Codul de Deontologie Medicală, statutul și deciziile Colegiului Medicilor din România, precum și din regulile de bună practică profesională.
Abaterea disciplinară constă din ”nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei medicale, a Codului de Deontologie Medicală și a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, a deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, precum și pentru fapte săvarsite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din Romania” .
Un aspect care individualizează răspunderea disciplinară fată de alte forme de răspundere a medicului este faptul că această poate există și atunci când nu s-a produs un prejudiciu material cert unui pacient [9].
Răspunderea disciplinară nu se substituie răspunderii civile, penale sau contravenționale a medicului [10]. Urmare a aceleiași fapte, medicul poate fi reclamat de către pacient sau familia acestuia atât disciplinar, cât și civil și/sau penal, iar- în același timp- medicul poate fi chemat să răspundă și sub aspect administrativ.
Comisiile de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentiști
Analizarea și soluționarea abaterilor disciplinare ale medicilor revin corpului profesional medical, prin intermediul comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor. La nivelul colegiilor județene functionează comisiile de disciplină teritoriale care judecă în complete de 3 membri reclamațiile privind abateri disciplinare comise de către medici înscriși pe lista colegiului în care functionează. Comisia Superioară de Disciplină este alcătuită din 5 membri. Alcătuirea completelor de judecată se va face astfel încât să fie asigurată o repartiție cât mai echilibrată a cauzelor pentru toți membrii comisiei de disciplină.
Membrii comisiilor de disciplină teritoriale sunt aleși [11] prin de adunarea generală a fiecărui colegiu județean, în timp ce membrii Comisiei Superioare de Disciplină sunt aleși de adunarea generală natională, mandatul membrilor comisiilor de disciplină având durată de șase ani.
Pot candida pentru un mandat în comisia de disciplină teritorială sau în Comisia Superioară de Disciplină medicii primari cu vechime mai mare de 7 ani și care nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 5 ani.
Înafară membrilor aleși, din comisiile de disciplină teritoriale face parte câte un reprezentant numit de către Direcția de Sănătate Publică judeteană- membru al colegiului județean respectiv, iar în componența Comisiei Superioare de Disciplină este desemnat un reprezentant al Ministerului Sănătătii, membru al Colegiului Medicilor.
Calitatea de membru al comisiei de disciplină incetează prin: demisie, deces, pierderea calitătii de membru al Colegiului Medicilor din România, prin numirea unui alt reprezentant de către Direcția de Sănătate Judeteană ori de către Ministerul Sănătătii sau prin transfer în alt județ- în cazul membrilor comisiilor de disciplină teritoriale .
Reguli procedurale conform Regulamentului publicat în Monitorul Oficial , nr 487 din 20/07/2007
Conform Codului de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România, principiile care stau la bază analizării și solutionării plângerilor privind abateri disciplinare ale medicilor sunt: celeritatea , prezumția de nevinovătie [12] , imparțialitatea și contradictorialitatea scrisă .
PLÂNGEREA/SESIZAREA
Plângerea, sesizarea împotrivă medicului dentist se formulează către colegiul local de care aparține acesta. Această trebuie să conțină elementele de identificare precum nume, prenume, locul de muncă ale medicului dentist și numele, prenumele, adresă, semnătura petentului. Dacă aceste elemente nu se regăsesc în plângere, ea nu va fi înregistrată. Ea se depune personal la colegiu sau poate fi trimisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Plângerile trimise prin e-mail, fax sau alte modalități, nu vor fi înregistrare.
De aici, plângerea este trimisă către biroul consiliului local care va dispune:
-respingerea plângerii că vădit nefondata
-declanșarea procedurii disciplinare
DECIZIA BIROULUI CONSILIULUI LOCAL
Decizia biroului consiliului local de începere a anchetei disciplinare împreună cu plângerea sunt înaintate comsiei de disciplină. De asemeneni, prin autosesizare, din oficiu, biroul consiliului poate dispune începerea anchetei disciplinare.
ANCHETAREA ABATERII DISCIPLINARE
Această se face imparțial. Medicul dentist este înștiințat cu privire la conținutul plângerii sau al sesizării, iar după convocarea scrisă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire trimisă la sediul profesi
Procedura cercetarii disciplinare [figura 1]
ABATERILE DISCIPLINARE
Abaterea disciplinară reprezintă faptă săvârșită cu vinovăție prin care se încalcă jurământul depus, legile profesiei, Codul deontologic al Medicului Dentist , titlul XIII din Legea nr 95/2006 cu modificările ulterioare sau prevederile prezentului regulament.
Sancțiunile disciplinare sunt :
-mustrare
-avertisment
-vot de blam
-interdicția de a exercită profesia ori anumite activități medico-dentare pe o perioadă de 1-6 luni
-retragerea calității de membru al CMDR
Pe lângă aceste sancțiuni, se poate obligă medicul sancționat să urmeze cursuri de perfecționare sau eduatie medico-dentară sau alte forme de pregătire profesională. Acesta va trebui să prezinte dovadă efectuării cursurilor în vederea radierii sancțiunii.
Retragerea calității de membru al CMDR se face pe perioadă stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă de instanțele judecătorești.
Cercetarea disciplinară poate fi declanșată în maxim 6 luni de la săvârșirea faptei sau de la data cunoașterii consecințelor prejudiciabile.
Sancțiunile: mustrare, avertisment, vot de blam se radiază în 6 luni de la data executării lor iar interdicția de a profesa într-un an de la data expirării perioadei de interdicție. În cazul retragerii calității de membru, medicul dentist poate formulă o cerere de redobândire a certificatului la un an de la expirarea sancțiunii aplicate de comisie.
În cazul unei noi abateri disciplinare până la radierea sancțiunii aplicate anterior reprezintă o circumstanță agravanta de care se va ține cont la aplicarea unei noi sancțiuni.
Decizia luată se comunică medicului dentist sancționat și Biroului executiv național al CMDR. În cazul suspendării sau interzicerii exercitării profesiei, decizia se comunică și Ministerului Sănătății Publice și angajatorului. Petentul plângerii va fi informat, de asemeni.
Consiliile locale și Consiliul național trebuie să pună la dispoziția organismelor profesiei, date despre sancțiunile aplicate fiecărui membru.
Consiliul județean va fi alcătuit dintr-o comisie de 5-7 membri, propuși de biroul executiv local și votați de consiliul județean.
Comisia superioară de disciplină este alcătuită din 7 membri propuși de Biroul executiv național și votați de Consiliul național și face parte din CMDR. Membrii săi trebuie să aibă o vechime de minim 7 ani în profesie. Mandatul lor durează 4 ani. Un membru al sau este numit de autoritățile de sănătate publică, la nivel teritorial și de către Ministerul Sănătății Publice la nivelul Comisiei superioară de disciplină.
Calitatea de membru al comisiilor de disciplină încetează prin deces, demisie, pierderea calității de membru a CMDR sau prin numirea altui reprezentant, în cazul celor nominalizare de Minister.
În cadrul anchetării abaterilor disciplinare, documentele solicitate și datele necesare soluționării cazului trebuie să fie puse la dispoziția anchetatorilor de către unitățile sanitare sau cele de medicină legală.
Cazurile de abatere disciplinară se conform cadrului legal, regulamentului prezent, Codului deontologic medico-dentar fiind moralitate rândurile corpului medical.
Excluderea unui membru din cadrul CMDR duce la pierderea dreptului de medic dentist. [12]
CAPITOLUL 3 – CONFUZII APARUTE IN CADRUL PROCEDURILOR
SPETA 1
Pacienta a depus plângere către CMDB în 17 FEBRUARIE 2016 împotrivă medicului Y.
Motivul plângerii: Pacienta s-a prezentat la cabinetul doctorului X deoarece i se mișcă un dinte în IANUARIE 2015. Acesta a diagnosticat-o cu parodontoză în stadiu sever, cauzată de stres și i-a recomandat extracția dintelui că ulterior să i se se aplice o lucrare fixă “de la stânga la dreapta”. Ulterior, paciență a consultat un alt doctor, Y, recomandat de o cunoștință, care i-a spus pacienței că tratatamentul recomandat de doctorul X este unul costistor și care nu va rezistă în timp, ajungându-se la implanturi. Doctorul Y i-a propus extracția celor 7 dinți afectați de parodontoză și realizarea unei proteze. Procedurile au fost efectuate, fără realizarea unor analize de sânge anterioare, medicul doar întrebând dacă paciență “are probleme cu inima”. Medicul i-a spus că a fost necesară și adiția osoasă. A fost realizată sutura, urmând că paciență să revină la cabinet pentru a i se luă amprenta pentru proteză. Revenită la programare, această acuza senzația de gură arsă și procedura de amprentare a fost dureroasă. Medicul îi recomandase să clătească gură cu ceai de pelinel după extracții, neprecizandu-i în ce condiții (când, ce cantitate, de câte ori, etc). Paciență a acuzat faptul că proteză nu a fost gata la timp și ulterior a fost chemată la cabinetul de tehnică dentară cu care colabora medicul Y unde i-a fost predata chiar de tehnician. Procedura neparandu-i-se ideală, a obținut duplicatul radiografiilor și a cerut părerile altor medici, niciunul din ei nerecomandându-i planul de tratament al doctorului Y. Ulterior, pacienta a realizat un nou set de radiografii pe care le-a prezentat altor medici. Aceștia i-au spus că adiția osoasă nu a fost realizată și i-au cerut contractul pe care pacienta l-a semnat cu medicul.Acesta nu avea niciun astfel de “contract” deoarece nu semnase niciunul.
Ulterior acestei plângeri, Colegiul Medicilor Dentiști din București i-a trimis doctorului Y o invitație pentru audiere în față unei comisii de disciplină medicului Y, fiind rugat să aducă și documentele necesare, precum radiografii, fișa de observație, acordul informat al pacientului, modelele de studiu, în original și copie. Comisia de disciplină este alcătuită din 4 membri alături de președinte.
Biroul executiv al Colegiului Medicilor Dentiști din România constată că sunt semnalate fapte de natură disciplinară a medicului Y și declanșează o anchetă disciplinară.
Comisia de disciplină formulează o invitație de audiere către pacienta care a depus plângerea, fiindu-i recomandat să aducă orice act medical considerat că este oportun pentru cazul dumneai. Este înștiințată că aspectele financiare nu intră în competență Comisiei de Disciplină a Colegiului Medicilor Dentiști din București iar pentru stabilirea malpraxisului medical trebuie să se adreseze Comisiei de monitorizare și competențe profesionale din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București., conform Titlului XV din Legea 95/2006 privind reforma în domenul sănătății cu modificările și completările ulterioare. De asemeni, este înștiințată că procedura disciplinară efectuată la nivelul Colegiului Medicilor Dentiști din Bucresti nu ține loc și nu exclude răspunderea penală, civilă sau admnistrativa a persoanei reclamate. Neprezentarea pacienței la audiere duce la stingerea acțiunii disciplinare.
Medicul Y este audiat de către Comisia de Disciplină și se realizează un proces verbal în care se specifică următoarele: medicul declară că pacienta a acceptat soluția terapeutică cunoscând costurile, ele fiind mai mici decât cele declarate de paciență și paciență a fost întrebată dacă suferă de vreo boală generală și dacă fumează. Medicul precizează că paciență nu și-a mai dorit o colaborare ulterioară, această cerând părerile altor medici. Este menționat în procesul verbal faptul că plângerea a fost depusă tardiv, peste 6 luni de la realizarea tratamentului, însă este sesizată lipsă consimțământului informat, ceea ce atrage răspunderea civilă. În documentele aduse de către doctorul Y se află fișa de observație alături diagnostic ( parodontită marginală cronică profundă avansată maxilar și mandibular, mobilitate de grădele 2-3 la nivelul dinților frontali maxilari cu avulsia și vestibularizarea 11,12,21,22; resorbția osoasă și gingivala la nivelul 23 cu mobilitate de grad 2; parodontită apicala acută 27 cu resorbție și mobilitate; pungi parodontale la nivelul 11,12,17,18,23.
Pacienta este audiata de către Comisia de Disciplină și se realizează un proces verbal în care se specifică următoarele aspecte: pacienta declară că i se mișcă un dinte și i s-a propus extracția a 7 dinți, a urmat indicațiile medicului de a clăti cu ceai de pelin ceea ce i-a determinat arsuri la nivelul mucoasei orale, nu a fost întrebată dacă fumează, a acceptat extracțiile deoarece a crezut că boală a avansat. Ulterior, considerând că nu a fost tratată corect, a fost la mai multe cabinete pentru a cere informații suplimentare. Această dorește să se ia toate măsurile legale împotrivă medicului pentru a nu se mai repetă acest eveniment.
Secția de poliție 14 a trimis către Colegiul Medicilor Dentiști din București o ordonanța prin care se cere examinarea actelor de urmărire penală din dosarul penal, în urmă unei sesizări depuse de pacienta. Comisarul de poliție cere lămuririle următoare:
-datele de identificare și contact ale doctorului X;
-documentele care atesta obținerea avizului de liberă practică pe teritoriul României și documentele depuse pentru deschiderea cabinetului stomatologic ale doctorului Y;
-dacă doctorul Y a încălcat Codul Deontologic și nu a respectat drepturile pacientului prin nesemnarea consimțământului informat;
-în ce constă “aditia de os granular” și dacă activitatea poate fi evidențiată prin efectuarea unei radiografii ulterioare sau dacă după trecerea unei perioade de timp “osul granular” este înlocuit cu “tesut osos”;
-dacă din radiografia efectuată pacientei , coroborată cu examinarea clinică se poate stabili cu certitudine diagnosticul de “parodontoza”, pus de către medicul Y.
Răspunsul Colegiului Medicilor Dentiști din București în legătură cu ordonanța sosită de la Secția de Poliție 14 a lămurit următoarele aspecte:
-datele de identificare și contact ale doctorului X;
-confirmarea înregistrării doctorului Y în cadrul Colegiului Medicilor Dentiști din București alături de alte documente anexate;
-cu privirea la o eventuală “incalcare a Codului Deontologic”, plângerea pacienței se află în cercetare la Comisia de Disciplină aColegiului Medicilor Dentiști din București, urmând că după finalizarea cercetărilor să poată reda punctul de vedere oficial cu referire la dispozițiile cuprinse în Ordonanța.
În urmă anchetei desfășurate, Comisia de Disciplină a redactat decizia acesteia și a trimis-o către părțile implicate. Prin urmare, Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor Dentiști din București a decis stingerea acțiunii disciplinare. Această a apreciat că sunt incidente prevederile art. 544 alin. 1 din Legea 95/2006, Titlul XIII ( Acțiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii faptei sau de la data cunoașterii consecințelor prejudiciabile). În cazul în care pacienta este nemulțumită de soluția pronunțată, se poate adresă Comisiei de competență profesională și monitorizare a cazurilor de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București Concluzii : Pacienta s-a adresat tardiv (peste 6 luni de la momentul tratamentului) Colegiului Medicilor Dentiști din București ceea ce a dus la stingerea acțiunii disciplinare. Această ar fi trebuit să se adreseze organelor competențe pentru rezolvarea spetelor care țin de răspunderea civilă delictuala, conform Titlului XV al Legii nr. 95/2006, deoarece nu semnase niciun consimțământ informat, ceea ce reprezintă o faptă ilicita. De asemeni, se putea adresă Comisiei de competență profesională și monitorizare a cazurilor de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București având în vedere faptul că nemulțumirea pacientei provenea din calitatea actului terapeutic întreprins de doctorul Y. Faptele ce țin de răspunderea civilă se prescriu în 3 ani de la data actului terapeutic, această rămânând o procedura posibilă până în 2018.
SPEȚĂ 2
Pacienta realizează o reclamație pe site-ul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului (ANPC) în urmă unei proceduri realizate la un centru de radiologie din București.
Motivul plângerii: pacienta declară că personalul medical a avut un comportament total nepoliticos, făcând remarci jignitoare cu privire la dentiția ei. De asemeni, această acuza lipsă comunicării corecte în privință procedurilor precum și lipsă profesionalismului în realizarea lor, de exemplu, aceștia nu au ținut cont de faptul că avea o “rana pe gingie” și au folosit anumite instrumente în cavitatea orală în vederea fotografierii, iar acestea i-au cauzat durere. Pacienta reclamă faptul că pe lângă procedurile caracteristice, deja inconfortabile, comportamentul personalului mărește gradul de disconfort.
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului s-a sesizat în acest caz și a trimis o scrisoare către Colegiul Medicilor Dentiști din România, conținând sesizarea pacienței, pentru că aceștia să ancheteze această speță și să formuleze un răspuns pe care să-l comunice și pacienței.
Colegiul Medicilor Dentiști din România s-a adresat Colegiului Medicilor Dentiști din București în acest caz, pentru a analiză și soluționa această speță.
Biroul Executiv al Colegiului Medicilor Dentisti din București se reunește și decide , în conformitate cu prevederile Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății Titlul XIII privind exercitarea profesiei de medic dentist și organizarea și fuctionarea Colegiului Medicilor Dentiști din România și a articolului 106 din Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Medicilor Dentiști din România, luând în considerare sesizarea înaintată de paciență,
deschiderea unei anchete disciplinare împotrivă centrului de radiologie din București.
Comisia de Disciplină trimite o scrisoare de invitație pentru audiere, către centrul radiologic. Aceștia sunt îndrumați să aducă, la momentul audierii, invitația și documentația necesară ( radiografii, fișa de observație, consimțământul informat al pacientului, modelele de studiu, etc).
Comisia de Disciplină din cadrul colegiului trimite o invitație pentru audierea pacienței care a depus sesizarea, această fiind informată data și oră la care trebuie să se prezinte, neprezentarea ei ducând la stingerea acțiunii disciplinare.
În urmă invitațiilor trimise, reprezentantul centrului radiologic se prezintă la audiere și declară faptul că paciență s-a prezentat pentru a realiză o serie de radiografii: teleradiografii de profil și fotografii de diagnostic ortodontic. Pregătirea pacientului se face cu cel puțin 4 persoane din echipă și constă în explicarea procedurilor de realizare a investigațiilor, adresarea întrebărilor obligatorii: dacă au aparate sau proteze mobile în gură iar în cazul doamnelor dacă sunt însărcinate, îndepărtarea bijuteriilor din jurul capului și îmbrăcarea pacientului cu halat și guler de protecție. După teleradiografie, paciență a fost condusă într-o altă cameră pentru a i se realiză fotografiile intraorale și extraorale, la acestea folosindu-se suporturi speciale, sterilizate care aumenirea de a îndepărta buzele spre exterior pentru o mai bună vizualizare a dentiției, nefiind forțată sau atinsă gingia.
Comisia de Disciplină, în urmă analizei documentelor din dosar, decide stingerea acțiunii disciplinare conform art. 112, alin. (a) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al Comisiei de Disciplină a CMDR prin neprezentarea pacienței la audiere.
Concluzii: În această speță, paciență a făcut o reclamație către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului. Această, că toți pacienții beneficiază de sprijinul legii prin drepturile pacienților din Legea nr. 50/2016 pentru modificarea art. 12 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, publicată în Monitorul Oficial. Articolul 12 precizează următoarele: “Pacientul sau persoană desemnată în mod expres de acesta, conform prevederilor art. 9 și 10, are dreptul să primească, la externare, un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului, îngrijirilor acordate pe perioadă spitalizării și, la cerere, o copie a inregistrărilor investigațiilor de inaltă performantă, o singură dată. “ . În această speță, s-a produs o confuzie, paciență neadresandu-se organelor competențe care i-ar fi putut rezolva sesizarea, respectându-i-se drepturile pacientului.
SPEȚĂ 3
Pacienta a făcut o plângere penală la Inspectoratul de Poliție Județeană Prahova în care îl acuza pe doctorul stomatolog X de înșelăciune. În această plângere sunt sesizate următoarele aspecte: paciență a vizitat cabinetul medicului X, din Sinaia și au decis împreună efectuarea unor lucrări protetice ceramice în valoare de 2700 de euro. Paciență specifică faptul că “lucrarea stomatologica s-a dovedit a fi necorespunzătoare, fapt ce a avut urmări grave (dureri, imposibilitatea de a mă hrăni și a mă exprimă corect)”. Pacienta atașează plângerii și chitanțele pe care medicul X menționa: “in caz că eu voi avea probleme de sănătate și vor apărea deficiente la lucrările dentare ale pacienței, acestea îi vor fi remediate de fiică mea, Y, medic stomatolog, care este asociată mea la această societate comercială.”
Pacienta acuza faptul că deși chitanță, “poarta ștampilă societății sub numele căreia acesta lucrează, nu a fost și nici nu se află înregistrată în contabilitatea societății.” Lucrarea dentară nu a fost finalizată și paciență a apelat la fiică doctorului X, care locuia în București, unde se află și sediul societății. Această a încercat să-i fixeze lucrarea dentară și i-a aplicat un pivot pe canin, ceea ce i-a provocat pacientei dureri insuportabile. După fixarea pivotului, doamnă doctor Y, fiică doctorului X, a plecat în străinătate, spunându-i pacientei că la întoarcere o va contacta pentru a continuă lucrarea, lucru ce nu s-a mai întâmplat. Inserția pivotului a cauzat o infecție iar paciență a apelat la competențele altui medic stomatolog din Brașov, care a constatat faptul că tratamentul dentar a fost greșit și pivotul dentar a fost fixat pe o cale falsă.
Pacienta acuza faptul că doctorul X este în vârstă și potrivit Legislației Medicale nu poate exercită această profesie fără a obține o autorizație anuală, pe care nu o deține. Paciență anexează și devizul estimativ de tratament pe care l-au oferit medicii de la Brașov.
Pacienta trimite o notificare către doctorii X și Y, la cabinetul unde aceștia profesează. În această reiterează faptul că lucrarea dentară a fost necorespunzătoare, tratamentul s-a întins pe foarte mult timp, banii au fost achitați iar lucrarea nu a fost predata, toate aceste motive cauzându-i pacientei probleme grave de sănătate (psihologice, stres permanent, incapacitate de a se hrăni și exprimă corect). Această le solicita doctorilor următoarele:
-returnarea sumei plătite (2700 euro) în termen de 15 zile de la primirea notificării, altfel va acționă în instanță;
-dorește restituirea setului de radiografii și vechea proteză dentară sau contravaloarea ei;
-În caz contrar,se va adresă Ministerului Finanțelor cu privire la faptul casocietatea prestează activități și încasează sume de bani fără a evidenția în documentele fiscale și fără a achita impozit pe venit;
-De asemenea, se va adresă Colegiului Medicilor Dentiști din România, cărora le va aduce la cunoștință faptul că “desi cabinetul medical este în București, prestează activități stomatologice în Sinaia, într-un spațiu necorespunzător, fără standarde minime de igiena, dotare, medicamente, consimțământ informat, arhivă electronică, etc.”
-Pacienta îi informează că “de astăzi sistează orice colaborare cu fiică doctorului X”.
Inspectoratul de Poliție Județeană Prahova sesizează Colegiul Medicilor Dentiștilor din Prahova în acest caz și solicita date referitoare la medicul X, dacă posedă autorizație de exercitare a profesiei și de asemeni și solicita să se efectueze verificări conform competenței privind modul de efectuare a lucrărilor dentare.
Colegiul Medicilor Dentiști din Prahova trimite această solicitare către Colegiul Medicilor Dentiști din București, deoarece cei doi doctori sunt membri ai organizației din București.
Biroul Executiv al Colegiului Medicilor Dentiști din București se reunește și decide declanșarea anchetei disciplinare împotrivă doctorului X, în conformitate cu prevederile Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății Titlul XIII privind exercitarea profesiei de medic dentist și organizare și funcționarea Colegiului Medicilor Dentiști din România și a art. 106 din Regulamentul de organizare și funcționare a Colegiului Medicilor Dentiști din România.
Colegiul Medicilor Dentiști din București formulează un răspuns la solicitările Inspectoratului de Poliție Județeană Prahova prin care specifică următoarele:
-doctorul X deține autorizație de exercitare a profesiei de medic dentist pe teritoriul României cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
-în ceea ce privește efectuarea de “verificari conform competenței privind modul de efectuare a lucrărilor dentare” se menționează faptul că potrivit art. 530 din Legea nr 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, Colegiul Medicilor Dentiști din România, inclusiv Colegiul Medicilor Dentiști București, că structură teritorială a Colegiului Medicilor Dentiști din România, deține competență de soluționare a cauzelor disciplinare; de asemeni, răspunderea disciplinară a membrilor Colegiul Medicilor Dentiști din România nu exclude răspunderea penală, contravențională, civilă sau materială , conform prevederilor legale, în aceste cazuri din urmă, competență de soluționare revenind organelor abilitate de lege în acest sens.
-în acest context, stabilirea unui caz de malpraxis medical este realizată conform prevederilor Titlului XVI din cadrul Legii nr. 95/2006, de către Comisia de monitorizare și competențe profesionale pentru cazurile de malpraxis ce funcționează la nivelul direcțiilor de sănătate publică teritoriale, în cadrul angajării răspunderii civile.
-de asemeni, se precizează faptul că până în momentul respectiv, la Colegiul Medicilor Dentiști din București nu a fost depusă nicio sesizare de către paciență privind faptele săvârșite de către domnul doctor X. În cadrul unei astfel de proceduri disciplinare este evaluată conduită medicului dentist reclamat, respectiv dacă acesta a încălcat prevederile legale sau regulamentare aplicabile.
-se mai precizează faptul că, la nivelul Colegiului Medicilor Dentiști din România există o Comisie de experți, aprobată prin Decizia Consiliului Național al Colegiului Medicilor Dentiști din România, nr. 31, din 18 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial, care efectuează evaluări/expertize în specialitățile de medicină dentară la solicitarea terțelor persoane, contra cost.
Direcția de Sănătate Publică Prahova transmite un răspuns către Colegiul Medicilor Dentiști din Prahova în care se atesta că sediul în care profesa domnul doctor X, în Sinaia, nu este înregistrat în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale Prahova și nu figurează cu Autorizație Sanitară de Funcționare.
Colegiul Medicilor Dentiști din Prahova transmite Colegiului Medicilor Dentiști din București faptul că cei doi doctori au desfășurat activități stomatologice pe rază județului Prahova fără a fi declarat, neavând autorizație.
La încercarea de convocare a părților din dosar, Comisia de Disciplină a aflat că doctorul X încetase din viață. Că urmare a acestui fapt, Comisia de Disciplină decide stingerea acțiunii disciplinare în acest caz, fiind în imposibilitatea de a judecă faptele.
Decizia Comisiei de Disciplină de stingere a acțiunii disciplinare este comunicată atât pacientei, cât și familiei medicului implicat.
Concluzii: în această speță întâlnim, din nou, vicii procedurale. Pacienta a făcut o plângere penală în cadrul Inspectoratului de Poliție Județeană Prahova, în urmă căreia parchetul a cerut expertiză comisiei formată din membri Colegiului Medicilor Dentiști din România. Cazul a ajuns în atenția Colegiului Medicilor Dentiști din București, însă nu prin metodă procedurală, și anume cea în care paciență depune o sesizare împotrivă unui medic pentru a se deschide o anchetă disciplinară, ci prin intermediul Inspectoratului Județean de Poliție și mai apoi prin Colegiul Medicilor Dentiști din Prahova. Paciență putea să solicite verificarea doctorului X din punct de vedere al răspunderii civile, fiind cazul unei lucrări dentare necorespunzătoare, după cum acuza dumneai. Stabilirea unui caz de malpraxis medical este realizată conform prevederilor Titlului XV din cadrul Legii nr. 95/2006, de către Comisia de monitorizare și competențe profesionale pentru cazurile de malpraxis ce funcționează la nivelul direcțiilor de sănătate publică teritoriale sau prin acțiune civilă în instanță.
Soluția acestui caz a fost stingerea acțiunii disciplinare, în urmă decesului doctorului X, acuzat în acest caz.
CONCLUZII
Atunci când un pacient este nemulțumit de calitatea actului medical și/sau de prestația medicului sau curant poate apela la mai multe căi de atragere a rapsunderii juridice civilă, penală, disciplinară)
Frecvent pacienții reclamă calitatea actului medical la Colegiulu Medicilor Dentiști, pe care rapsunderii disciplinare. Această cale de atragerea răspunderii juridice amedicului dentist beneficiază de o reglementare specifică, Necunoașterea prevederilor care reglementează atragerea răspunderii disciplinare produce consecințe în ceea ce privește soluționarea reclamațiilor formulate împotrivă medicilor dentiști.
Medicilor dentiști le este poate greu să accepte și să înțeleagă faptul că în timpul exercitării profesiei, pot fi puși în postură de a se apăra de proprii colegi sau chiar de pacienții pe care încearcă să îi vindece și că trebuie să reacționeze în limitele legii, cu conditiia să cunoască limitele respective.
Medicul este un specialist într-un domeniu vast, căruia trebuie să-i facă față permanent în vederea perfecționării pregătirii profesionale și astfel, neglijează instruirea în domeniul juridic, nefiindu-i la îndemână să deceleze detaliile care încadrează o faptă din punct de vedere juridic.
Într-un domeniu în care jurisprudență este limitată, pacienții care suferă un prejudiciu în cursul unui tratament stomatologic și avocații acestora nu cunosc procedura necesară soluționării prejudiciului, indiferent de natură lui și astfel se adresează unor instituții care nu sunt abilitate pentru a le rezolvă problemă sau se adresează instituției corespunzătoare, dar fără a urmă pașii necesari, depășind termenele legale, omițând aspecte concludente în anchetă, neprezentandu-se la solicitările organelor în măsură să decidă în speță respective, așa cum am încercat să arăt în partea specială a lucrării de față.
În vederea soluționării acestor confuzii legate de procedura urmată în cazul unor abateri disciplinare, trebuie instruiți atât medicii cât și pacienții. Viitorii medici beneficiază de cursuri în timpul studiilor universatare prin intermediul Catedrei de Organizare profesională și legislație medico-dentară. Medicii dentiști care își exercită profesia pot fi îndrumați și apărați prin intermediul Colegiului Medicilor Dentiști din București sau România, în funcție de instituția la care se depune sesizarea pe numele acestuia. Pacienții pot consulta site-ul Colegiului Medicilor Dentiști din București www.cmdb.ro sau site-ul Colegiului Medicilor Dentiști din România www.cmdr.ro iar la secțiunea “Legislatie” pot la normele legale prin care se instituțiilor abilitate spre soluționarea .
ANEXA 1
CODUL DEONTOLOGIC AL MEDICULUI DENTIST
CAPITOLUL I Dispoziții generale
Art. 1. – Prezentul cod deontologic cuprinde normele de conduită morală și profesională obligatorii, în legătură cu exercitarea drepturilor și îndatoririlor medicului ca profesionist, atât în legătură cu pacienții, cât și cu comportarea față de confrați.
Art. 2. – Prezentul cod deontologic are rolul:
a) de a promova o relație de încredere între medicul dentist și pacient;
b) de a garanta calitatea pregătirii profesionale și a manoperelor medicale ale medicilor dentiști;
c) de a promova un comportament profesional-deontologic între membrii echipei medicale;
d) de a defini, preveni și sancționa eventualele abateri;
e) de a apăra reputația corpului medicilor dentiști și libera practică a profesiei de medic dentist;
f) de a garanta secretul profesional.
Art. 3. – Prevederile prezentului cod deontologic sunt obligatorii pentru toți membrii Colegiului Medicilor Dentiști din România.
Art. 4. – Toți membrii Colegiului Medicilor Dentiști din România au drepturi egale.
Art. 5. – Medicul dentist are obligația de a apăra drepturile fundamentale ale profesiei – libertatea alegerii manoperelor diagnostice și terapeutice, a prescripțiilor medicale -, cât și prestigiul acesteia.
Art. 6. – Medicul dentist trebuie să-și perfecționeze cunoștințele profesionale prin forme de educație medicală continuă pe tot parcursul activității sale profesionale.
Art. 7. – Medicul dentist nu trebuie să accepte exercitarea profesiei în condiții susceptibile de a compromite calitatea actului medical și securitatea pacientului.
Art. 8. – Un medic dentist salariat al unei instituții medicale nu trebuie să accepte un contract care prevede retribuirea bazată pe norme de productivitate sau alte dispoziții, care au drept consecință afectarea calității tratamentelor.
Art. 9. – Medicul dentist nu trebuie să efectueze tratamente și/sau să formuleze prescripții medicale în domenii care depășesc competența sa profesională.
Art. 10. – Medicul dentist are datoria de a-și trata pacienții după normele profesionale medico-dentare recunoscute de Colegiul Medicilor Dentiști din România și incluse în ghidurile de practică medicală.
Art. 11. – Medicul dentist care din diverse motive nu mai profesează sau părăsește țara este obligat să anunțe, după caz, colegiul medicilor dentiști județean, respectiv al municipiului București, care, la rândul său, va informa Colegiul Medicilor Dentiști din România.
Art. 12. – Pentru orice manoperă de diagnostic și tratament se va cere consimțământul pacientului. Dacă aceasta comportă un risc crescut, se va cere consimțământul în scris pe documentul de evidență primară.
CAPITOLUL II Relația dintre medicul dentist și pacienți
Art. 13. – Medicul dentist nu va aplica decât metodele de diagnostic și tratament pentru care are competență. În caz contrar, va colabora cu un coleg care are competența necesară sau va dirija pacientul către un alt specialist.
Art. 14. – Medicul dentist trebuie să asculte, să examineze și să trateze fără discriminare toate persoanele.
Art. 15. – Medicul dentist trebuie să aibă întotdeauna o atitudine corectă și atentă față de pacient.
Art. 16. – (1) Cu excepția unor cazuri de urgență, medicul dentist are dreptul de a refuza un pacient din motive profesionale sau personale.
(2) Se consideră urgență medico-dentară dacă pacientul are nevoie de îngrijiri medicale imediate pentru controlul durerii, infecției sau sângerării.
Art. 17. – Medicul dentist nu poate, fără un motiv legitim, să întrerupă un tratament în curs fără a lua măsurile necesare asigurării continuității tratamentului de către un coleg având competențele necesare.
Art. 18. – Medicul dentist trebuie să discute pe larg cu pacientul planul de tratament și costul acestuia.
Art. 19. – (1) Onorariile trebuie fixate cu tact și măsură. Este indicat ca medicul dentist să prezinte pacientului în prealabil costurile estimative.
(2) Este interzisă reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei.
(3) Medicul dentist poate acorda și îngrijiri medicale gratuite.
Art. 20. – În situația în care se impune o consultare interdisciplinară între medicul dentist curant și alt medic sunt admisibile tarife distincte.
Art. 21. – (1) În situația în care îi este imposibil de a obține în timp util consimțământul pacientului ori al reprezentantului legal al acestuia, medicul dentist trebuie să acorde îngrijirile medico-dentare de urgență.
(2) Când pacientul nu își poate exprima voința, dar este necesară o intervenție medicală de urgență, personalul medical are dreptul să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinței acestuia.
(3) Consimțământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învățământul medical clinic și la cercetarea științifică.
(4) Nu pot fi folosite pentru cercetare științifică persoanele care nu sunt capabile să își exprime voința, cu excepția obținerii consimțământului de la reprezentantul legal și dacă cercetarea este făcută și în interesul pacientului.
Art. 22. – (1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenția este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să își dea consimțământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienții internați în spitale și din 2 medici pentru pacienții din ambulator.
Art. 23. – (1) Medicul dentist și persoanele care îl asistă vor respecta cu strictețe secretul profesional. Dacă va utiliza fotografiile medicale în publicațiile științifice, medicul dentist va avea grijă ca identificarea pacientului să nu fie posibilă.
(2) Secretul profesional, instituit în interesul pacientului, este impus tuturor medicilor, în condițiile legii.
(3) Secretul reprezintă tot ceea ce medicului i se aduce la cunoștință prin exercitarea profesiunii, și anume nu numai ceea ce i s-a spus, ci și ceea ce a văzut, auzit sau a înțeles.
(4) Medicul dentist trebuie să vegheze ca persoanele care îl asistă în exercițiul profesiei să fie instruite și să se conformeze în ceea ce privește secretul profesional. De asemenea, trebuie săaibă grijă ca nici o persoană din anturajul său să nu aducă prejudicii secretului profesional sau asociat corespondenței medicale.
Art. 24. – Mass-media are dreptul să intre în cabinetul de medicină dentară doar cu acceptul medicului coordonator, al medicului curant și al pacientului.
Art. 25. – Medicul dentist este obligat să respecte dreptul pacientului de a-și alege liber medicul dentist.
Art. 26. – Medicul dentist are datoria de a-și asuma responsabilitatea tratamentelor efectuate. El nu trebuie să garanteze direct sau indirect reușita tratamentelor.
Art. 27. – (1) Medicul dentist nu poate participa la cercetări biomedicale asupra persoanelor decât în condițiile legii. El trebuie să se asigure de pertinența cercetărilor respective și de obiectivitatea concluziilor studiului.
(2) Medicul dentist care participă la cercetări biomedicale trebuie să vegheze ca studiul să nu lezeze încrederea pacientului și nici continuitatea tratamentului.
Art. 28. – (1) Medicul dentist trebuie să întocmească pentru fiecare pacient un document de evidență primară – fișă, registru de consultații, document în format electronic – cu antecedentele medicale și dentare, constatările clinice, diagnosticul și tratamentul.
(2) Acesta trebuie păstrat în arhivă timp de 5 ani. O copie a acestui document de evidență primară poate fi înmânată la cerere pacientului, reprezentanților legali sau instanțelor de judecată.
Art. 29. – Medicul dentist trebuie să informeze periodic pacientul asupra derulării tratamentului.
Art. 30. – (1) Medicul dentist trebuie să se abțină să expună pacientul unui risc nejustificat în investigațiile, intervențiile sau actele terapeutice pe care le prescrie.
(2) Nici o intervenție mutilantă nu poate fi practicată fără un motiv medical foarte serios, fără a informa și a cere consimțământul pacientului. Excepție fac cazurile de urgență sau când medicul este în imposibilitate de a lua consimțământul pacientului ori al reprezentantului său legal.
Art. 31. – Un prognostic neplăcut, fatal, trebuie comunicat cu prudență. Familia sau aparținătorii trebuie să cunoască realitatea.
Art. 32. – Un medic dentist trimis să examineze sau să trateze o persoană privată de libertate nu va influența în nici un mod, direct ori indirect, nici măcar prin propria sa prezență, integritatea fizică sau mentală a acelei persoane ori demnitatea acesteia. Dacă medicul dentist constată că acelei persoane i s-au aplicat rele tratamente, acesta trebuie să informeze autoritățile judiciare, sub rezerva acordului celui interesat.
CAPITOLUL III Relațiile dintre medici
Art. 33. – (1) În relațiile intercolegiale medicul dentist trebuie să-și trateze confrații așa cum ar dori el însuși să fie tratat de ceilalți.
(2) Medicii dentiști trebuie să întrețină între ei relații cordiale. Ei au datoria de a lua apărarea unui coleg acuzat pe nedrept.
Art. 34. – În cazul unor divergențe profesionale cu un coleg, medicul dentist va face eforturi pentru reconciliere. Dacă divergențele nu se rezolvă, se face apel la organizația profesională în vederea medierii divergențelor.
Art. 35. – (1) Medicul dentist nu are dreptul să se pronunțe cu privire la tratamentele altui coleg.
(2) Dacă sănătatea pacientului este pusă în pericol, este obligația medicului dentist să avertizeze pacientul.
Art. 36. – Deturnarea pacienților sau tentativa este interzisă.
Art. 37. – (1) Când mai mulți medici dentiști colaborează la examinarea sau tratamentul unui pacient, aceștia trebuie să se informeze reciproc.
(2) Fiecare medic dentist își asumă responsabilitatea manoperelor medicale efectuate.
Art. 38. – Medicul dentist trebuie să-și încurajeze colegii mai tineri, susținându-i în special la debutul lor în activitatea profesională.
Art. 39. – Medicii dentiști, în cursul raporturilor lor profesionale cu colegi de alte specialități, trebuie să respecte independența profesională a acestora.
CAPITOLUL IV Reclama și publicitatea
Art. 40. – (1) Reputația medicului dentist trebuie să se sprijine doar pe competență și demnitate, fără contribuția reclamei de orice fel.
(2) Profesia de medic dentist nu trebuie practicată ca o activitate comercială.
Art. 41. – (1) Într-un anuar sau alte publicații sunt autorizate să apară numai următoarele indicații;
a) numele, prenumele, adresa, numărul de telefon, de fax, programul de consultații;
b) specialitatea/competența, gradul profesional.
(2) Orice alte date și informații publicate sunt considerate publicitate și sunt interzise.
Art. 42. – (1) Firma cabinetului de la intrarea în imobil sau în cabinet este obligatorie și conține următoarele elemente:
a) numele, prenumele, societatea;
b) gradul profesional, specialitatea/competența;
c) programul de consultații, numărul de telefon.
(2) Pot fi menționate, de asemenea, originea diplomei și asociațiile profesionale din care face parte titularul cabinetului medical.
(3) Dimensiunile firmei și aspectul vor fi unice pe țară.
Art. 43. – (1) Sunt interzise editarea și distribuirea de broșuri publicitare în legătură cu activitatea profesională.
(2) Sunt interzise reclama comercială, publicitatea personală, inclusiv în interesul unor terți.
Art. 44. – Orice consultație efectuată în afara cabinetului de medicină dentară legal autorizat este interzisă.
Art. 45. – Medicul dentist trebuie să participe la educația sanitară a populației, susținând punerea în aplicare a programelor profilactice de sănătate. Medicul dentist care participă la astfel de acțiuni va evita orice activitate de reclamă personală în scopul atragerii pacienților.
Art. 46. – (1) Este interzisă perceperea unei sume de bani de la un alt medic în vederea obținerii de pacienți.
(2) Orice acord neprincipial cu alți medici, farmaciști, personal auxiliar în scopul creșterii numărului de pacienți este interzis.
Art. 47. – Medicul dentist care participă la acțiuni de informare a publicului cu caracter educativ sanitar nu va utiliza decât date confirmate științific. El va evita cu această ocazie orice atitudine publicitară, fie în scop personal, fie în favoarea instituției în cadrul căreia își desfășoară activitatea.
Art. 48. – Atunci când un medic dentist participă la acțiuni de informare a publicului și de educație sanitară, va face uz numai de date medicale confirmate, cu prudență în ceea ce privește repercusiunile afirmațiilor sale asupra publicului. El trebuie să se abțină de la orice atitudine publicitară, atât personală, cât și în favoarea unor instituții unde își desfășoară activitatea sau în favoarea unei cauze care nu este de interes general.
Art. 49. – Medicul dentist nu trebuie să prezinte în mediile medicale și mai ales nemedicale procedee diagnostice sau terapeutice noi insuficient testate, fără comunicarea rezervelor pe care acesta le are față de noul procedeu.
Art. 50. – Medicului dentist care îndeplinește o funcție administrativă îi este interzis să uzeze de aceasta pentru a-și spori numărul de pacienți.
Art. 51. – La eliberarea de documente medicale, orice act va oglindi realitatea obiectivă, fiind interzisă eliberarea de certificate de complezență, care ar duce la obținerea ilegală de către pacient a unor avantaje materiale sau sociale.
Art. 52. – Colaborarea cu presa scrisă și audiovizuală trebuie făcută doar în scopul informării publicului în legătură cu problemele medicinii dentare. Prioritate se acordă subiectelor de interes public și nu persoanei medicului dentist.
CAPITOLUL V Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 53. – Toți medicii dentiști au obligația de a informa consiliul colegiului județean, respectiv al municipiului București, despre modificările survenite în situația lor profesională. Consiliul colegiului județean, respectiv al municipiului București, va informa Consiliul național al Colegiului Medicilor Dentiști din România cu privire la aceste modificări.
Art. 54. – Deciziile luate de consiliile colegiilor județene, respectiv al municipiului București, cu privire la încălcarea prevederilor prezentului cod deontologic pot fi modificate sau anulate de Consiliul național al Colegiului Medicilor Dentiști din România fie din oficiu, fie la cererea celor interesați.
Art. 55. – Consiliile colegiilor județene, respectiv al municipiului București, vor aduce la cunoștință tuturor membrilor prezentul cod deontologic.
Art. 56. – Completarea sau modificarea prezentului cod deontologic se va face de către Adunarea generală națională la propunerea Consiliului național al Colegiului Medicilor Dentiști din România.
Art. 57. – Prezentul cod deontologic va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ANEXA 2
REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ȘI DESFĂȘURARE A ACTIVITĂȚII COMISIILOR DE DISCIPLINĂ ALE COLEGIULUI MEDICILOR DENTIȘTI DIN ROMÂNIA
Capitolul I
Dispoziții generale
Art. 1. – La nivel național și la nivel teritorial se vor înființa Comisia superioară de disciplină a Colegiului Medicilor Dentiști din România, denumit în continuare CMDR, respectiv comisii de disciplină.
Art. 2. – (1) La nivelul fiecărui colegiu teritorial se va organiza și va funcționa o comisie de disciplină alcătuită din 5 până la 7 membri, propuși de biroul executiv local și votați de consiliul colegiului teritorial.
(2) Membrii comisiilor de disciplină de la nivelul colegiilor teritoriale trebuie să aibă cel puțin gradul profesional de specialist cu o vechime în specialitate de minimum 7 ani sau o vechime de peste 10 ani în profesie.
(3) La nivelul Colegiului Medicilor Dentiști din România se va organiza și va funcționa Comisia superioară de disciplină, alcătuită din 9 membri, propuși de Biroul executiv național și votați de Consiliul național.
(4) Membrii Comisiei superioare de disciplină trebuie să aibă cel puțin gradul profesional de specialist cu o vechime în specialitate de minimum 10 ani sau o vechime de peste 15 ani în profesie.
(5) Mandatul comisiilor de disciplină este de 4 ani.
(6) Funcția de membru al comisiei de disciplină a colegiului teritorial, respectiv de membru al Comisiei superioare de disciplină este incompatibilă cu orice altă funcție în cadrul Colegiului Medicilor Dentiști din România, cu excepția mandatului de membru în adunarea generală a colegiului teritorial și a mandatului de membru în Adunarea generală națională.
Art. 3. – Unul dintre membrii comisiilor de disciplină este desemnat de autoritățile de sănătate publică, la nivel teritorial, și de Ministerul Sănătății, la nivelul Comisiei superioare de disciplină.
Art. 4. – Calitatea de membru al comisiilor de disciplină încetează prin deces, demisie, demitere de către cei care l-au numit, pierderea calității de membru al CMDR ori prin numirea unui alt reprezentant, în cazul membrilor desemnați de către Ministerul Sănătății Publice sau de autoritățile de sănătate publică.
Art. 5. – (1) Medicul dentist răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei de medic dentist, a Codului deontologic al medicului dentist, a regulilor de bună practică profesională, a Regulamentului de organizare și funcționare al Colegiului Medicilor Dentiști din România, adoptat prin Decizia Colegiului Medicilor Dentiști din România nr. 5/2007, denumit în continuare ROF, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale CMDR, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale instituției CMDR.
(2) Răspunderea disciplinară a membrilor CMDR, potrivit prezentului regulament, nu exclude răspunderea penală, contravențională, civilă sau materială, conform prevederilor legale.
Art. 6. – Comisia de disciplină va avea la dispoziție personal auxiliar și aparatură logistică din dotarea existentă la Colegiul Național al CMDR, respectiv la colegiile teritoriale.
Art. 7. – Plata membrilor comisiilor de disciplină se va face pe ședință de lucru, conform Legii nr. 95/2006 Titlul XIII, a ROF și a deciziei Consiliului Național al CMDR.
Art. 8. – Comisiile de disciplină de la nivelul colegiilor teritoriale și Comisia superioară de disciplină de la nivelul CMDR își vor alege un președinte dintre membrii săi, cu majoritate simplă de voturi.
Art. 9. – Sancțiunile disciplinare sunt prevăzute de art. 541 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările ulterioare.
Art. 10. – (1) Președintele comisiei de disciplină are următoarele atribuții:
a) organizează și conduce activitatea comisiei;
b) organizează completele de judecată ale cauzelor disciplinare;
c) ține evidența cauzelor disciplinare;
d) reprezintă comisia de disciplină în fața autorităților și instituțiilor publice;
e) informează organele de conducere ale colegiului despre activitatea comisiei de disciplină și a problemelor apărute în cursul desfășurării cercetărilor disciplinare ori soluționării cauzelor;
f) propune proiectul de buget necesar desfășurării activității comisiei de disciplină;
g) prezintă adunării generale raportul anual al activității comisiei de disciplină.
(2) Președintele poate delega o parte din atribuțiile sale către un alt membru din cadrul comisiei de disciplină.
Art. 11. – Cauzele disciplinare se vor judeca, potrivit legii, de către complete de judecată formate dintr-un număr de membri, după cum urmează:
a) 3 membri pentru comisiile de disciplină de la nivelul colegiilor teritoriale;
b) 5 membri pentru Comisia superioară de disciplină.
Art. 12. – (1) Desfășurarea ședințelor de judecată ale fiecărui complet vor fi consemnate sub formă de procese-verbale de ședință.
(2) Fiecare proces-verbal va fi semnat la sfârșitul ședinței de membrii completului și va fi anexat la dosarul cauzei disciplinare.
(3) Procesul-verbal va putea fi întocmit de personalul administrativ al CMDR național sau teritorial.
Art. 13. – Procesul-verbal de ședință va fi întocmit la fiecare ședință și va conține următoarele elemente:
a) data la care a avut loc ședința;
b) membrii completului de judecată;
c) consemnarea celor întâmplate în timpul ședinței;
d) actele ori înscrisurile depuse la dosarul cauzei disciplinare;
e) măsurile dispuse în soluționarea cauzei de către completul de judecată;
f) semnăturile membrilor completului de judecată și a persoanei care a redactat procesul-verbal.
Art. 14. – (1) Toate adresele sau comunicările făcute de către completul de judecată se vor trimite prin intermediul unei scrisori recomandate cu confirmare de primire sau se vor înmâna, sub semnătura de primire, persoanei căreia îi sunt destinate.
(2) Un exemplar al adreselor sau comunicărilor se va păstra la dosarul cauzei disciplinare, împreună cu dovada de primire sau de înmânare.
(3) Se vor face maximum două convocări.
Art. 15. – Comisia de disciplină are dreptul să solicite toate actele și măsurile necesare soluționării cauzei.
Capitolul II
Înregistrarea cererii și declanșarea acțiunii disciplinare
Art. 16. – (1) Biroul consiliului național, respectiv teritorial, este obligat ca, în prima ședință convocată după data primirii sesizării, să analizeze sesizarea primită din punctul de vedere al îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 94 alin. (1) și art. 105 alin. (1) din ROF și să adopte o decizie cu una dintre variantele prevăzute de art. 106 din ROF.
(2) Atât Biroul executiv național, cât și birourile consiliilor teritoriale se pot autosesiza potrivit art. 107 din ROF; se va emite, de asemenea, o decizie care va dispune declanșarea procedurii disciplinare. În decizia de autosesizare se vor menționa elementele care au stat la baza luării acestei decizii, fiind necesară atașarea de dovezi corespunzătoare.
Art. 17. – (1) Dacă decizia biroului consiliului teritorial este de respingere a sesizării ca vădit nefondată, respectiv pentru nerespectarea condițiilor impuse de art. 105 alin. (1), un exemplar al acesteia se va trimite prin scrisoare recomandată persoanei care a făcut sesizarea. În decizia de respingere a sesizării se va face mențiune despre posibilitatea persoanei care a făcut sesizarea de a contesta această decizie în termen de 15 zile de la comunicare.
(2) Contestația se va depune la sediul colegiului național sau teritorial, competența de soluționare a acesteia revenind Biroului executiv al Consiliului Național al CMDR.
(3) În termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii contestației, secretarul colegiului teritorial va înainta contestația împreună cu tot dosarul cauzei, inclusiv sesizarea inițială, către Biroul executiv al Consiliul Național al CMDR.
(4) Dacă Biroul executiv național consideră că se impune deschiderea unei anchete disciplinare, va emite o decizie prin care va dispune declanșarea anchetei disciplinare de către comisia de disciplină teritorială.
Art. 18. – Acțiunea disciplinară poate fi pornită în termenul prevăzut de lege.
Secțiunea I
Cercetarea disciplinară în cazul medicului dentist față
de care s-a formulat o plângere
Art. 19. – (1) După primirea sesizării și a deciziei biroului consiliului național, respectiv teritorial de declanșare a anchetei disciplinare și după constituirea dosarului disciplinar potrivit dispozițiilor ROF, comisia de disciplină îl va înștiința prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire pe medicul reclamat despre faptul că împotriva sa s-a declanșat o anchetă disciplinară și că este convocat pentru data de ……. ora …. la sediul comisiei de disciplină din …. (se specifică sediul comisiei de disciplină) pentru audiere.
(2) La adresa de convocare se va anexa o copie a sesizării.
(3) Medicul va fi informat și va fi convocat cu cel puțin 10 zile lucrătoare înaintea datei la care urmează să aibă loc ședința comisiei de disciplină.
(4) În condițiile art. 108 alin. (4) din ROF, comisia de disciplină de comun acord cu medicul, poate conveni un alt termen la care să aibă loc audierea. Despre acest aspect se va face mențiune în procesul-verbal de ședință.
Art. 20. – (1) Medicul chemat pentru audiere la comisia de disciplină poate da și explicații scrise (această prevedere se va interpreta în sensul că medicul nu este obligat să dea explicații scrise, dar trebuie să știe că dacă dorește are acest drept).
(2) În situația în care medicul s-a prezentat la comisia de disciplină pentru audieri, acesta va fi audiat de către comisia de disciplină, iar declarațiile acestuia vor fi consemnate și atașate la dosarul disciplinar.
(3) Dacă, pe parcursul derulării cercetării disciplinare, comisia de disciplină apreciază că este necesară reaudierea medicului, se va face mențiune în procesul-verbal din ședința în care s-a hotărât acest lucru și se va dispune citarea medicului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(4) Persoana care a făcut sesizarea va fi audiată și examinată în cauza respectivă.
(5) Refuzul petentului de a se prezenta la audierea stabilită de comisia de disciplină duce la suspendarea cauzei. Suspendarea cauzei disciplinare va fi comunicată și petentului în scris, cu confirmare de primire.
Art. 21. – (1) În momentul la care s-au adunat toate materialele, datele și informațiile solicitate de comisia de disciplină, dacă au fost audiate toate persoanele în cauză, dacă nu mai sunt alte aspecte de lămurit, se va face mențiune în procesul-verbal al ședinței din data respectivă despre acest aspect și comisia de disciplină va analiza toate declarațiile, probele, înscrisurile, expertizele și va adopta una dintre soluțiile prevăzute la art. 112 din ROF.
(2) În procesul-verbal de ședință se vor consemna cele constatate și se va dispune soluția adoptată.
(3) Dacă se constată că nu s-au primit toate informațiile solicitate sau dacă comisia de disciplină consideră că se impun a fi clarificate unele aspecte ori împrejurări, se va face mențiune despre aceste aspecte în procesul-verbal de ședință, se vor dispune măsurile care se impun și se va fixa o nouă dată de întrunire a comisiei de disciplină.
(4) Ancheta disciplinară va fi efectuată direct de către comisia de disciplină sau prin intermediul unui referent împuternicit dintre membrii comisiei de disciplină.
(5) Față de natura cauzei, comisia de disciplină poate consulta o comisie de specialitate formată din 3 personalități în domeniu, propuse de Comisia profesional-științifică și învățământ și acceptate de cel acuzat.
(6) În cazul în care persoana care a făcut plângerea nu este mulțumită de concluziile comisiei de specialitate, va putea solicita pe cheltuiala sa o nouă comisie de expertiză medicală.
Art. 22. – Decizia adoptată de comisia de disciplină a colegiului teritorial va conține elementele prevăzute la art. 113 din ROF.
Art. 23. – (1) Decizia pronunțată se comunică medicului în cauză și Biroului executiv național.
(2) Deciziile privind aplicarea sancțiunilor care se soldează cu suspendarea sau interzicerea exercitării profesiei se comunică Ministerului Sănătății Publice și colegiului național și, respectiv, teritorial.
(3) Persoana care a făcut sesizarea va fi informată cu privire la soluționarea cauzei de către comisia de disciplină.
Art. 24. – (1) Contestația medicului împotriva deciziei de sancționare se va trimite Comisiei superioare de disciplină a Consiliului Național al CMDR, spre competenta soluționare.
(2) În adresa de înaintare se va face referire la data înregistrării contestației și la numărul de file ale dosarului disciplinar, semnate fiecare pentru conformitate de către președintele comisiei de disciplină.
(3) Decizia de sancționare pronunțată de comisia de disciplină de la nivelul colegiului teritorial poate fi contestată de medicul dentist sancționat, în termen de 15 zile de la comunicare.
(4) Împotriva deciziei Comisiei superioare de disciplină medicul sancționat va putea formula acțiune în anulare, conform art. 101 alin. (2) din ROF.
Secțiunea a II-a
Soluționarea litigiilor dintre membri
Art. 25. – Membrii CMDR sunt obligați ca atunci când se găsesc într-o situație conflictuală, litigioasă, legată de exercitarea profesiei, sau în oricare dintre situațiile prevăzute la art. 5 din prezentul regulament, față de alt membru al colegiului, înainte de orice alt demers vor apela la medierea comisiei de disciplină din cadrul colegiului teritorial.
Art. 26. – Comisia de disciplină va convoca părțile în litigiu și, pe baza probelor administrate de către părți, va încerca soluționarea amiabilă a litigiului.
Art. 27. – La terminarea procedurilor de împăcare a părților, comisia de disciplină va încheia un proces-verbal în care va consemna situația de fapt, pozițiile părților, probele administrate și rezultatul final. Procesul-verbal va fi semnat de către membrii comisiei de disciplină și de către părți.
Art. 28. – (1) În situația în care comisia de disciplină nu va putea soluționa pe cale amiabilă conflictul, la cererea medicului care a făcut sesizarea, va putea reține cauza spre soluționare.
(2) În această situație comisia de disciplină, pe baza probelor administrate de părți, va putea dispune una dintre sancțiunile prevăzute de art. 9 din prezentul regulament, atunci când este cazul, și va comunica ambelor părți hotărârea luată.
Art. 29. – Față de hotărârea comisiei de disciplină teritoriale medicul sancționat va putea formula contestație în condițiile prezentului regulament.
Art. 30. – (1) Față de medicul dentist membru al organelor de conducere ale Colegiului național sau colegiilor teritoriale va fi sesizat direct Biroul executiv național.
(2) Biroul executiv național va dispune respingerea plângerii ca vădit nefondată sau declanșarea procedurii disciplinare.
(3) În cazul în care se va dispune declanșarea procedurii disciplinare Biroul executiv național va trimite plângerea Comisiei superioare de disciplină, care va putea stabili una dintre soluțiile prevăzute de art. 112 din ROF, respectiv de art. 9 din prezentul regulament.
Art. 31. – Pentru toate situațiile cuprinse în prezenta secțiune, Biroul executiv național se poate autosesiza, procedând conform dispozițiilor prezentului regulament, completat cu dispozițiile Legii nr. 95/2006 – Titlul XIII și ale ROF.
Art. 32. – (1) Biroul executiv național are obligația să se autosesizeze în toate situațiile în care constată că oricare dintre membrii CMDR nu respectă deciziile obligatorii adoptate de organele de conducere ale colegiului.
(2) În urma autosesizării Biroul executiv național va întocmi un proces-verbal prin care va sesiza Comisia superioară de disciplină, aceasta urmând să analizeze sesizarea primită și să dispună în consecință.
Art. 33. – Prezentele dispoziții se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește funcționarea Comisiei superioare de disciplină.
Art. 34. – Prezentul regulament se completează în mod corespunzător cu dispozițiile Legii nr. 95/2006 – Titlul XIII, cu cele ale ROF și cu dispozițiile Codului deontologic al CMDR.
Art. 35. – Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ABREVIERI
CMDR- Colegiul Medicilor Dentisti Romania
CMDB – Colegiul Medicilor Dentisti Bucuresti
CMDJ – Colegiul Medicilor Dentisti Judetean
BIBLIOGRAFIE
[1] Conf. Dr. Beatrice Ioan. Raspunderea Disciplinara a medicilor in Romania. [online]. 2011. Available from: URL: www.cmr.ro
Alina Ioana Șuta Oana Mihaela Tămaș Alin Ciupală Constantin Bărbulescu Vlad Popovici. LegislaŃia sanitară în România modernă (1874–1910). Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca, 2009
Legea sanitară și de ocrotire nr. 236 din 14 iulie 1930, publicată în M.Of. nr. 154 din 14 iulie 1930, http://www.legex.ro/Lege-236-14.07.1930-38.aspx, accesat 30.08.2011
[2] Ioan G, Nanu A.C, Rotariu I, Raspunderea profesionala in practica medicala, 2017.
[3] Codul Penal
[4] Codul Civil
[5] Streteanu F. Tratat de drept penal, partea generală, vol. I. București: C.H. Beck, 2008
[6] Codul Muncii
[7] Nanu A., Malpraxisul medical – 7 instructiuni de siguranta in practica stomatologica, Ed. Bucuresti Medright Experts, 2013, Editia a 2-a
[8] Legea 53/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 72 din 05.02.2003
[9]Statutul Colegiului Medicilor din Romania, art. 14
[10]Legea 95/2006, art. 450,alin.(2)
[11] Legea 95/2006, art. 454 alin. (2)
[12] Codul Deontologic
*Juramantul lui Hipocrate
Figura 1 – Ioan G, Nanu A.C, Rotariu I, Raspunderea profesionala in practica medicala, 2017.
Cazuistica, spetele- prin amabilitatea Colegiului Medicilor Dentisti din Bucuresti
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Carol Davila,, București [306125] (ID: 306125)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.