PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I Coordonator, Prof. univ.dr.ing. Șofletea Neculae Candidat, Ing. Hângan Ilie-Daniel Liceul Tehnologic,… [306113]

[anonimizat] I

Coordonator,

Prof. univ.dr.ing. Șofletea Neculae

Candidat: [anonimizat]. [anonimizat], Corbu-Harghita

2018–2020

UNIVERSITATEA TRANSILVANIADIN BRAȘOV

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

Dezvoltarea competențelor specifice modulului „Dendrologie”, [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat].univ.dr.ing. Șofletea Neculae

Candidat: [anonimizat]. [anonimizat]-Harghita

2018–2020

Avizul conducătorului științific,

([anonimizat])

[anonimizat]/(a) ____________________________________________

[anonimizat]-științifice cu titlul

________________________________________________________________

________________________________________________________________

________________________________________________________________

Data, Semnătura,

CUPRINS:

PARTEA I – [anonimizat] „Dendrologie”, prin curriculumul la decizia școlii

Introducere

Capitolul I. [anonimizat], [anonimizat], prezent și viitor………………………………….………………… 13

Silvicultura – de la începuturi până în prezent………………………………….……..15

Curriculumul modulului : „Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră”,

clasa IX.-a, domeniul de pregătire:Silvicultură……………………………..….…………17

Planificarea calendaristică a [anonimizat], pedologie și climatologie forestieră……………………………………… 19

Predictibilitatea evaluării inițiale la disciplina Dendrologie………………………….. 35

Capitolul II . [anonimizat] „Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră

Delimitări conceptuale………………………………………………………………… 52

[anonimizat]…………………………………………………….…………..72

Capitolul III. Impactul curriculumului în dezvoltarea locală asupra dezvoltării profesionale a elevilor

3.1.Consultarea agentului economic în vederea construirii curriculumului

în dezvoltarea locală…………………………………………………………………………79

3.2. Elaborarea curriculumului în dezvoltare locală…….…………….………………………82

3.3. Întocmirea protocoalelor de colaborare practică…….……………..…………..………98

Capitolul IV. Implementarea la clasă a curriculumului în dezvoltare locală

4.1. Situația școlară a [anonimizat]………………………………………………..…………..101

4.2 Modalități de implementare a curriculumului………………..……………………….103

Capitolul V. Cercetarea pedagogică

5.1. Introducere în cercetarea pedagogică…………………..……………………………..116

5.2.Problema și ipoteza de cercetat………………………..……………………………….117

5.3. Rezultatele cercetării………………………………..……………………..………….118

5.4. Concluzii ale implementării curriculumului în dezvoltare locală la Modulul Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră…………………..…………………122

PARTEA a II-a, CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ –Selecția și caracterizarea fenotipică a unor arborete de amestec de rășinoase cu fag, potențiale surse de semințe în Ocolul Silvic Tulgheș

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. Descrierea suprafeței de cercetare amplasată în unitatea de producție IV Prisecani, Ocolul Silvic Tulgheș, Direcția Silvică Harghita

Elemente privind cadrul natural, specifice unității de producție………………………….133

Condiții geologice………………………………………………………………134

Condiții geomorfologice………………………………………………………….135

Condiții hidrologice și hidrografice……………………………………………….137

Condiții climatice……………………………………………………………….137

Regimul termic………………………………………………………………….138

Regimul pluviometric……………………………………………………………..139

Regimul eolian………………………………………………………………….140

Indicatorii sintetici ai datelor climatice…………………………………………141

Condiții edafice.…………………………………………………………………..141

Tipuri de stațiune………………………………………………………………….147

Tipuri de pădure…………………………………………………………………..155

Considerații privind starea de vegetație…………………………………………158

CAPITOLUL II. Analiza arboretelor de amestec de rășinoase cu fag din unitatea de producție IV. Prisecani, Ocolul Silvic Tulgheș

2.1. Structura pe clase de vârstă a arboretelor………………………………………………..……. 160

2.2. Tipul de structură a arboretelor din cadrul unității de producție IV Prisecani;………….……..161

2.3. Analiza compoziției arboretelor;……………………………………..…………………………162

2.4. Diametrul mediu și înălțimea medie pe clase de vârstă………………………………………….164

2.5. Creșterea curentă medie în arboretele de amestec, din U.P.IV Prisecani…………….…………172

CAPITOLUL III . Identificarea și caracterizarea fenotipică a potențialelor arborete surse de semințe din U.P. IV Prisecani

3.1. Localizarea cercetărilor………………………………………………………………………………175

3.2. Aspecte metodologice privind studiul structurii arboretelor amestecate de rășinose ………….. 177

3.3. Datele fenologice ale principalelor specii din U.P.IV Prisecani;………………………………. 187

3.4. Caracterizarea fenotipică a celor 3 arborete în care s-a efectuat cercetarea…………………….188

3.5. Distribuția diametrelor și înălțimilor medii ale populațiilor inventariate………………………203

3.6.Volumul mediu al arborilor studiați …………………………………………………………….203

3.7. Corelația dintre înălțimea totală și înălțimea până la prima ramură verde……………….206

3.8. Înălțimea coroanei și corelația dintre înălțimea elagată și înălțimea coroanei…………………208

3.9. Înălțimea coroanei și corelația dintre diametrul de bază și înălțimea coroanei…………………211

Capitolul IV. Concluzii

4.1. Concluzii privind condițiile staționale din zona studiată……………………………………….214

4.2. Concluzii privind structura arboretelor studiate………………………………………………… 215

4.3. Concluzii privind arboretele cu însușiri fenotipice superioare și arborii seminceri identificați…………………………………………………………………………………………. 216

Bibliografie……………………………………………………………………………………………..218

ANEXE………………………………………………………………………………..…………………219

PARTEA I, CERCETARE DIDACTICĂ

Dezvoltarea competențelor specifice modulului „Dendrologie”, prin curriculumul la decizia școlii.

Introducere

“Lumea se schimbă – și cu ea și locul omului în această lume. În intreaga Europă, responsabilii învățământului caută să atenueze divorțul dintre educația primită și viața profesională viitoare. Asa s-a născut „Educația Tehnologică”, integrată progresiv în programele școlare și devenită o noua disciplină a ciclului mediu.” (Yves Deforge-L’education technologique).

Esența și scopul educației profesionale și tehnologice reprezintălatura componentă a educației, educația profesională urmărește în principal pregătirea omului pentru exercitarea unei profesiuni, vizează latura acțională  a idealului educațional, pentru că exercitarea profesiunii reprezintă modalitatea fundamentală prin care se realizează joncțiunea dintre individ și societate. Necesitatea sa este determinată de cerință obiectivă privind participarea omului la procesul de producție  a bunurilor materiale și spirituale, care reprezintă baza existenței societății, prin exercitarea unei profesiuni. Problema formării și educării profesionale a tinerei generații este de mare actualitate în condițiile societății contemporane, când revoluția științifică și tehnică solicită participanților la procesul de producție un orizont tehnologic tot mai larg, capacități și abilități superioare de folosire a tehnicii. Pregătirea profesională temeinică a tinerilor este în aceste condiții indispensabilă pentru a putea face față schimbărilor semnificative și accelerate din societate.

Prin educația profesională se înțelege pregătirea sau perfecționarea personalității în vederea desfășurării unei activități profesionale. Esența educației profesionale constă în formarea unui orizont cultural și tehnologic cu privire la o anumită profesiune, concomitent cu dezvoltarea unor capacități, priceperi și deprinderi necesare exercitării ei. Noțiunea de educație profesională nu este sinonimă cu noțiunea de educație tehnologică.Educația tehnologică constă în formarea tinerilor pentru a fi capabili să aplice cunoștințele științifice în activitatea productivă. Ea este strâns legată de educația intelectuală, deoarece tehnologia este dimensiunea praxiologica a cunoașterii științifice. Conținutul educației tehnologice este constituit din noțiunile, principiile, legile și teoriile științifice fundamentale, ordonate din punctul de vedere al aplicabilității lor. O temeinică educație tehnologică constituie baza educației profesionale.

Resursele umane reprezintă cea mai importantă și complexă dintre toate resursele pe care le deține orice organizație. De aceea, acestea au nevoie să li se acorde o atenție deosebită, din partea conducerii, dacă această dorește să o exploateze la capacitatea ei maximă, în cadrul activității profesionale. Există două activități cu rol deosebit de important pentru managementul unei companii de succes: pregătirea profesională și dezvoltarea carierei.  În literatură de specialitate se întâlnesc câteva definiții interesante, în ceea ce privește aceste două concepte de baza. Perry Moore definește distinct cele două concepte: "Instruirea se referă la predarea unui material relativ restrâns și structurat care are o aplicare imediată la locul de muncă. Dezvoltarea se referă la intenția de a îmbunătăți deprinderile de luare a deciziilor, aptitudinile referitoare la relațiile interpersonale, auto-cunoașterea și motivarea angajaților." Malcolm W.Warren spune: "Participanții sunt aleși pentru pregătire profesională din cauza lipsei aptitudinilor, cunoștințelor și deprinderilor necesare satisfacerii cerințelor postului; pentru dezvoltare managerială, ei sunt aleși datorită performanțelor lor ce demonstrează existența unui potențial util pentru responsabilități viitoare." La rândul său, Gerald Cole oferă următoarele definiții:"Pregătirea profesională – această implică de obicei pregătirea pentru o ocupație sau pentru obținerea unor aptitudini specifice; este mai restrânsă în concepție decât dezvoltarea; este mai degrabă orientată, sau centrată pe post, sau sarcină, decât pe persoană. Dezvoltarea – această sugerează de obicei o viziune mai largă asupra acumulării de cunoștințe și aptitudini decât pregătirea profesională; este mai puțin orientată spre post decât este orientată spre carieră; este preocupată mai mult de potențialul angajatului decât de aptitudinile de moment; vede angajații că fiind resurse adaptabile." Formarea profesională reprezintă un ansamblu logic și sistematic de cunoștințe teoretice și deprinderi practice acumulate, prin pregătirea profesională, supuse procesului de extindere și înnoire permanentă prin perfecționarea pregătirii profesionale. Rezultă deci faptul că acest concept, de formare profesională, îmbracă două forme și anume: pregătirea profesională și perfecționarea.

Tehnologia este știința despre tehnică și studiază procesul de obținere a unor rezultate într-o activitate complexă. Pentru obținerea rezultatelor, se folosește o succesiune de operații care aparțin domeniului tehnic propriu-zis, cât și a altor domenii. Astfel putem vorbi despre tehnologia informației, tehnologia construcțiilor de mașini, tehnologie didactică.

Obiectivele educației tehnologice:

Cultivarea unui veritabil umanism tehnologic:”Căutarea unei noi ordini a educației se bazează pe formarea științifică și tehnologică, care este o componentă de bază a unui umanism științific.” (Edgar Faure-pedagog francez);

Dezdgar Faure-pedagog francez)ntifica si tehnologica, care este o componenta de baza a unui umanism stiintific."voltarea spiritului științific de cercetare:” Elevul viitorului va fi un explorator.”(Marshall McLuhan);

Amplificare capacităților creative, a disponibilităților pentru invenție și inovație;

Inițierea în pregătirea tehnico-practică;

Inițierea în limbajele matematice, tehnologice specifice:limbajul computerelor, al informatizării, limbajul matematic- ca limbaj universal, limbajul desenelor tehnice și simbolistica specifică domeniului tehnologic;

Cunoașterea dezvoltării științei și tehnicii- istoria sumară a ingeniozității spiritului uman: perceperea modului în care s-au făcut marile descoperii ale științei și tehnicii, precum și relația dintre activitatea practică, științifică și tehnologică;

Înțelegerea raportului dintre tehnologie, mediu și cultivarea unei atitudini și aunui comportament ecologic: pregătirea viitorului specialist pentru a nu intra în contradicție cu natura;

Cunoașterea familiilor profesionale cu specific tehnologic, pentru o viitoare opțiune socio-profesională: dezvoltarea capacității de a alege în ce privește calificarea sa ulterioară, de a alege în cunoștință de cauză și nu de a fi „orientat” și „ dirijat”. viitorului va fi un explorator"re și creație.

Odată cu transformările societății generate de progresul tehnic, revoluția tehnico-științifică contemporană, învățarea este tot mai mult înțeleasă, abordată, cercetată și practicată în contact cu obiectele cunoașterii și particularizării vieții individului.

Educația tehnologică asigură pregătirea practică, în cadrul ei se formează și se dezvoltă capacități și aptitudini tehnice și tehnologice specifice unor profesiuni din diferite ramuri ale economiei.

Pentru adaptarea învățării la cerințele actuale, în funcție de necesitățile operatorului economic, școala, la îndrumarea acestuia elaborează un curriculum în dezvoltare locală, care reprezintă elementul specific prin care se realizează anumite parcursuri de instruire și cuprinde aspectele formale și experiențele de învățare sugerate. Are resurse disjuncte de timp diferite de trunchiul comun.

A fost introdus în anul 2006 și acoperă elemente ale profesionalizării realizate prin filiera tehnologică, cu semnificație și legătură în comunitatea locală. ologiei in progresul omenirii.asupra omului si sensurilor vietii prin prisma tehnologiei, precum si o intelegere a rolulu

Motivarea alegerii temei

“ Nici o țară nu a înregistrat progrese fără a-și educa populația; educația este esențială în susținerea creșterii economice și reducerea sărăciei.”, spunea președintele Băncii Mondiale, domnul J.D. Wolfensohn, Dakar, 27 aprilie 2000.

În contextul relației școală-agent economic , sau mai bine zis, între dobândirea de cunoștințe, abilități și deprinderi, și aplicarea lor, se impune existență unei strânse legături, ceea ce face ca cei doi factori implicați, să conlucreze reciproc spre formarea profesională temeinică, a participantului la educație. În acest sens, am decis să dezvolt o temă de actualitate, prin care să fie scoasă în evidență, imperioasa prezență a agentului economic, în formarea profesională a viitorilor practicieni, în concordanță cu cerințele actuale, în scopul adaptării permanente la cerințele pieței de forță de muncă.

Formarea profesională reprezintă un ansamblu de metode și tehnici prin care se asigură pregătirea necesară dobândirii competențelor profesionale minime pentru obținerea unui loc de muncă sau dezvoltării de noi competențe. Sistemul de educație se bazează în primul rând pe dezvoltarea în rândul tinerilor a anumitor competențe. Unele din ele sunt căutate pe piața muncii, altele din păcate nu au nici o aplicabilitate practică nici pe piața muncii și nici în viața noastră cotidiană. Unul din lucrurile care ne caracterizează poate cel mai mult este adaptabilitatea. Când vorbim de afaceri, abilitatea de a ne adapta pieței în schimbare este esențială. Mai mult decât atât, abilitatea de a prevede schimbarea și de a reacționa rapid este importantă. Cu cât suntem mai capabili de adaptare, cu atât suntem mai puțin vulnerabili. Adaptabilitatea se educă. Educarea presupune schimbare. Schimbarea presupune ieșirea din zona de confort și expunere. Mare parte dintre noi evităm expunerea fiindcă asta ne face vulnerabili. Schimbarea pare să fie o constantă a fiecărei afaceri. Angajatorii doresc angajați versatili, care pot face față situațiilor noi, oricare ar fi acestea. Vor angajați care pot gestiona urgențe sau situații de criză și să rezolve problemele în mod creativ.

Așadar, prin dezvoltarea acestei teme, prin evidențierea progresului școlar al elevilor în contact cu agentul economic, se asigură veridicitatea implementării curriculumului la decizia școlii, la îndrumarea agentului economic, care dispune de mijloacele informaționale asupra necesităților pregătirii viitorilor silvicultori.

Dat fiind faptul că fenomenul educațional în România este la început de drum aproape constant, totul este într-o continuă schimbare si luând în considerare alinierea la regulile si educația practicată în țările Uniunii Europene, părerea mea este că pe măsură ce trece timpul progresele sunt vizibile, mai ales din perspectiva educației moderne. Schimburile de experiență pe care profesorii din diferite instituții sau domenii de cercetare le întreprind cu profesori sau oameni de știință din toate colțurile lumii nu pot avea ca rezultat decât ridicarea gradată a metodelor și mijloacelor utilizate în procesul educativ. Consider că cei care au acces la informație au acces la educație.

Justificarea alegerii acestei teme vine din dorința profundă de a schimba într-un mod pozitiv si benefic, viitorul elevilor mei, a modului lor de gândire și aplicare a ceea ce învață în școală în prezent, precum și pentru realizarea unei cât mai strânse legături între școală și agentul economic, și mai ales, participarea acestuia la instruirea profesională, deoarece este singurul în măsură să coreleze și corecteze nevoia de învățare, la cerințele actuale.

Capitolul I. Locul și rolul disciplinei Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră, în curriculum școlar

Curriculum-trecut, prezent și viitor.

Conceptul de curriculum rămâne în prezent unul din cele mai controversate în teoria educațională și unul din cele mai ambigue în practica educațională. De altfel, în timp, el a fost acceptat, respins, operaționalizat în modalități diferite, înțeles și utilizat adesea necorespunzător.

Etimologia conceptului curriculum (la plural curricula) se află în limba latină în care termenul de mai sus are semnificații multiple, însă relativ apropiate: „alergare”, „ cursă” , „parcurgere drum”, „scurtă privire”, „treacăt”; de aici și semnificația contemporană mai frecvent utilizată: parcurs, drum de viață sau carieră („curriculum vitae”).

În domeniul educației, conceptul de curriculum a fost utilizat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în anul 1582, la Universitatea din Leida (Olanda), și în anul 1963 la Universitatea din Glasgow (Scoția), ca răspuns al autorităților statale la autonomia mare a universităților.

Semnificațiile inițiale ale conceptului erau acelea de conținut al învățământului, de plan sau programă de studiu, respectiv de drum/ curs obligatoriu de studiu/ învățare. Reapariția termenului „curriculum” în SUA în secolul al XX valorifică această accepțiune primară, restrânsă, de conținut al învățământului, într-o situație instructiv-educativă delimitată în spațiu și în timp. Însă rațiunea nu a fost deloc cea a unei simple schimbări pur terminologice, ci s-a dorit ca semnificația termenului să treacă dincolo de conținuturi, planuri și programe, care reprezentau ceva static, cantitativ și susceptibil de a fi transferat către educați, grație unor finalități rigide.

Este interesant faptul că, indiferent de sursa lor, mai toate definițiile trecute și actuale ale conceptului cuprind, ca un numitor comun, referința explicită sau implicită la un plan vizând învățarea. Treptat, noțiunea de curriculum a început să însemne din ce în ce mai mult cu un program integral al instituțiilor educative, ambiționând totodată, să clarifice riguros ce, cui, cum să se predea. Acest concept a dobândit o relativă dinamică, înglobând progresiv,aspecte situate anterior în afara sferei sale de cuprindere. În acest fel, curriculumului i s-a dat o definiție de lucru cu care să se poată operaționaliza în toate tipurile de învățământ.

La începutul secolului al XX, in anul 1902, în lucrarea „The child and the Curriculum”, americanul John Dewey introduce în circulație sintagma „experiență de învățare” a copilului, organizată de școală, alături de ansamblul disciplinelor de învățământ oferite și studiate și sugerează complexitatea, amplitudinea și dinamismul curriculumului ca realitate educațională. Sintagma „experiențe de învățare” a fost preluată ulterior și utilizată extrem de mult în operaționalizarea conceptului de curriculum, de către americanii Frank Bobbit și Ralph Tyler.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, conceptul a pătruns în Marea Britanie, Germania, Olanda, țările Scandinave. În URSS, el a fost respins cu fermitate , fiind considerat burghez, reacționar, decadent etc. În literatura pedagogică românească, a început să fie semnalat sporadic, încă din anii 1980, însă, din precauție, el era evitat. Se considera că era periculos să se vorbească despre curriculum în educația românească în acea perioadă, când „Planul de învățământ” era elaborate la „centru” ca unic, obligatoriu, normativ. Uneori era tradus folosindu-se termeni cum ar fi cel de programă. Însă, deschiderea necesară a avut loc abia după 1990 și mai ales după 1997.

Putem vorbi de două accepțiuni ale conceptului de „curriculum”:

Acțiunea restrânsă tradițională (care a persistat până la jumătatea secolului al XIX-lea), care îl considera superpozabil cu conținutul învățământului, obiectivat în documente școlare și universitare care planificau conținuturile instrucției;

Acțiunea modernă largă care îl consideră un concept integrator, abordat în viziune globală și sistemică asupra acțiunilor educative, asupra procesului educațional; se păstrează sensul de traiectorie intelectuală și afectivă pe care școala o propune elevului, dar aceasta nu este înțeleasă în sens tradițional, ci ca o valorificare accentuată a potențialități-lor celor care se educă.

Un aspect important descris prin definire termenului curriculum,este faptul că aici se prefigurează experiențele de formare prin care trece cel care învață și care îi asigură structurile conceptuale și cognitive, competențele și comportamentul care îi vor permite o bună integrare socială și o realizare deplină în plan personal. Curriculum este văzut un mijloc de a-i ajuta pe elevi să-și reconstruiască propriile experiențe și să caute propriile lor înțelesuri.

Situația de învățare sau situațiile educaționale reprezintă un context dat de acțiunea unor factori ca: sarcina de învățare, cerințele și abilitățile pe care le posedă elevul cerute în rezolvarea sarcinilor de lucru, competențele de învățare. Unitatea de timp și resursele mediului fizic în care are loc învățarea, contextul relațional creat în jurul sarcinii de învățare. O situație de învățare optim structurată din punct de vedere logic, psihologic și pedagogic, determină la nivelul elevului o experiență de învățare.

Dezvoltarea curriculară își propune să testeze și să elaboreze în vederea relativei oficializări, deci și a generalizării ulterioare, acel corpus de documente care consemnează ofertele educaționale și experiențele de învățare pe care școala le poate impune elevului. Această dezvoltare este un proces de permanență reconsiderare critică și rafinare a practicilor curriculare în uz. Existența în numeroase țări a unor institute de dezvoltare curriculară confirmă importanța și caracterul permanent al unui asemenea demers.

În concluzie , curriculumul se referă la oferta educațională a școlii și reprezintă sistemul experiențelor de învățare directe și indirecte oferite educaților și trăite de aceștia în contexte formale, neformale și chiar informale. El rămâne realitate interactivă între educatori și educabili, cu efecte concrete, anticipate realist asupra celor din urmă și asupra procesului însuși.

Dacă se poate face o evaluare a curriculumului ar trebui sa putem răspunde la câteva întrebări legate de însăși existenta lui:

Ce tipuri de cunoștințe, competențe, abilități trebuie achiziționate astfel încât să se realizeze o convergență, o completitudine și o continuitate între toate acestea?

În ce dozaj sau în ce cantitate vor fi transmise elevilor?

Cât de variate și extinse vor fi elementele de conținut?

Care va fi momentul inserției sau încetării prezenței unui anumit element de conținut?

Care va fi raportul dintre extensia conținuturilor și profunzimea abordărilor? Când se va merge pe varianta bogăției, a diversității și când se va merge pe varianta delimitării, a prospectării adâncurilor?

La ce nivel, tip sau ciclu de învățământ se pretează elementele corespunzătoare de conținut?

În ce ordine și grad de complexitate se vor insinua conținuturile?

Care va fi ritmul progresului într-o anumită disciplină?La toate se va merge simultan și la fel?

Ce consecință vor avea pentru viata personală conținuturile stipulate?

În ce măsură, valorile de conținut, aflate în programele formale, vor valorifica celelalte cunoștințe și valori procesuale specifice vârstei, experiențele informale, familiale ale elevilor?

Silvicultura – de la începuturi până în prezent

Termenul de silvicultură s-a format în limba română din două cuvinte de origine latină: silva-silvae-pădure și cultura-culturae – cultivare.

Noțiunea de pădure derivă din latinescul palus-paludis (baltă), de la care s-a preluat acuzativul  paludem, care a trecut la palude iar apoi, prin inversiune (padule) și rotacism s-a ajuns la românescul pădure (Drăcea, 1923)

Primele date cu caracter silvic sunt întâlnite în diverse tratate de botanică forestieră, așa cum este monografia coniferelor din Elveția De arboribus coniferis resiniferis (Belon, 1563), precum și în lucrarea Le théâtre de l’agriculture et menage des champs a genevezului Olivier de Serres (1600) (xxx, 1977).

În general, paternitatea științelor silvice la nivel mondial este atribuită francezului Henry-Louis Duhamel du Monceau care, între 1755 și 1767, a publicat impresionanta lucrare (în cinci volume) Traité complet des bois et forêts, din care primul volum se intitulează Traité des arbres et arbustes qui se cultivent en France en pleine terre (1755) (xxx, 1977). În Marea Britanie, rolul de precursor al științelor silvice pe glob este atribuit lui John Evelyn, autor al lucrării Silva, or a discourse of forest trees and the propagation of timber in His Majesty’s Dominions (1664).

Chiar dacă numeroase lucrări apărute în secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea (Silvicultura oeconomica – Hans von Carlowitz, 1713; Anweisung zur Holzzucht für Förster – Georg Ludwig Hartig, 1791; Anweisung zum Waldbau – Heinrich Cotta, 1816) au inclus diverse aspecte ale silviculturii,totuși primul curs clasic de Silvicultură este cel datorat profesorilor francezi Bernard Lorentz și Adolphe Parade (Cours élémentaire de culture des bois) și publicat în anul 1837.

Epicentrul silviculturii moderne este, fără îndoială, Germania sfârșitului de secol al XVIII-lea și începutului de secol al XIX-lea, unde au apărut și s-au dezvoltat primele unități de învățământ forestier de diverse niveluri, cum sunt:

1. Școli de maiștri silvici, la Werningerode-Ilsenburg (Harz) (înființată de von Zanthier în 1763), Zilbach (Saxa – înființată de Heinrich Cotta în 1785), respectiv Hungen (Hessa, a lui Georg Ludwig Hartig și înființată în 1789);

2. Academii silvice, la Berlin (1821), Eisenach (1830), Münden (1868);

3. Catedre cu profil silvic sau facultăți forestiere propriu-zise la universitățile din Berlin (1770), Göttingen (1775), Freiburg im Breisgau (1787), Tübingen (1817), Giessen (1825) etc. (Hough, 1878; Badré, 1977; EUROFOR, 1998).

Celălalt pol al silviculturii mondiale l-a constituit Franța, unde Bernard Lorentz, primul silvicultor francez absolvent în Germania, a înființat în 1824 Școala regală forestieră de la Nancy.

Școlile silvice germane și franceză au contribuit determinant la înființarea facultăților sau universităților cu profil silvic de la Stockholm-Suedia (1828), Gorki-Rusia (1848), Lisabona-Portugalia(1855), Zürich-Elveția (1855), Lampen-Socken-Finlanda (1859), Petrovsk (Moscova)-Rusia (1865), Vallombrosa-Italia (1869), Copenhaga-Danemarca (1869), Viena-Austria (1875)  etc. (Hough, 1878).

În România, prima școală cu profil silvic a fost înființată lângă București în anul 1850, având trei profesori francezi. După numeroase transformări (desființată în 1853, după plecarea cadrelor franceze, reînființată și înglobată în Școala de Agricultură de la Pantelimon respectiv Herăstrău între 1862 și 1883, transformată în Școală Specială de Silvicultură între 1883 și 1886 etc.), aceasta și-a dobândit statutul de instituție de învățământ superior numai în 1901, odată cu acceptarea la examenul de admitere numai a absolvenților de liceu cu bacalaureat (Popovici, 1920, Negulescu, în Negulescu și Ciumac, 1959; Ivănescu, 1972; Giurescu, 1976).

Până în anul 1948, învățământul superior silvic a funcționat la București sau în apropierea acestuia (Herăstrău, Brănești), de unde a fost mutat pentru o perioadă scurtă (1948-1953) la Câmpulung-Moldovenesc și Brașov. În intervalul 1953-1990, după unificarea acestor două facultăți, în România a existat o singură școală silvică de nivel superior, la Brașov, la care s-au adăugat apoi, în învățământul de stat sau particular, unități similare la Suceava, Oradea, Cluj-Napoca, Timișoara, Arad, Craiova, București, etc.

În cadrul școlilor silvice din țara noastră, cursul de Silvicultură a fost predat de numeroase personalități ale domeniului forestier, între care demni de amintit sunt mai ales profesorii N.R. Danilescu, N.G. Popovici, M.D. Drăcea și E.G. Negulescu.

În anul 1861 a apărut primul manual de Botanică forestieră.

Curriculumul modulului : „Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră”, clasa IX.-a, domeniul de pregătire: Silvicultură

Curriculumul tehnic din domeniul de pregătire de bază Silvicultură, pentru clasa a IX-a, a fost elaborat de autorii: ing. Apetroaie Ionela – profesor grad didactic I, Colegiul Agricol Fălticeni, dr. ing. Cuciurean Cristian – profesor Colegiul Silvic „Bucovina” CîmpulungMoldovenesc, ing. Leca Aristița – profesor grad didactic I, Grup Școlar Silvic Brănești, prin Centrul Național de Dezvoltarea a Învățământului Profesional și Tehnic, Anexa nr.3 la OMENCS nr. 4457/07.07.2016, sub coordonarea , inspectorului de specialitate-expert în curriculum, d-na Florența Claudia Dumitru și inspector de specialitate/expert curriculum, d-na Liliana Drăghici.

În contextul integrării curriculumului pentru modulul de Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră, este esențială încadrarea acestuia în planul de învățământ, astfel că,acesta se află acest prim modul are un total de 180 de ore pe an, din care 36 de ore sunt de laborator tehnologic și 36 de instruire practică. Al 2-lea modul din cultura de specialitate și pregătire practică săptămânală,pentru clasa a IX-a din domeniul pregătirii de bază: Silvicultură, este denumit: Produse nelemnoase ale pădurii, cu un total de 144 de ore pe an, din care 36 sunt de instruire practică. Numărul de ore atribuit culturii de specialitate, este de 9 ore/săptămână, cu 36 de săptămâni pe an, rezultând un număr de 324 de ore anual.

Cel de al 3-lea modul, conform planului de învățământ, este atribuit stagiului de pregătire practică, fiind un Curriculum în dezvoltare locală, cu un număr de 90 de ore /an (3 săptămânix5zilex6ore/zi), denumirea acestuia și forma de conținut sunt stabilite în cadrul parteneriatului dintre unitatea de învățământ și operatorul economic,în cazul de față, Ocolul Silvic Tulgheș, cu acordul și avizul inspectoratului școlar.

Elaborarea , avizarea, implementare și rezultatele aplicării acestui curriculum, constituie obiectul de cercetare în cadrul prezentei lucrări.

Modulul Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră, ocupă prima poziție în planul de învățământ pentru clasa a IX-a, liceu tehnologic și face parte din cultura de specialitate pentru domeniul Silvicultură. Pentru acest modul a fost întocmit curriculumul în dezvoltare locală, unul de aprofundare, axat pe dezvoltarea rezultatelor învățării la Dendrologie, denumit „Organizarea și desfășurarea activităților în silvicultură„. Această programă face parte din pregătirea de bază, elevii dobândind cunoștințe și deprinderi care asigură obținerea unei duble calificări, academică și profesională, care permite atât angajarea pe piața muncii în domeniul Silvicultură cât și continuarea studiilor. Elevii vor fi capabili să recunoască principalele specii lemnoase de interes forestier și să cunoască arealul, cerințele ecologice și importanța economică a acestora, precum și elementele de bază ale solurilor forestiere și a fenomenelor climatice și meteorologice care influențează creșterea acestora. Modulul constituie suportul pentru o bună pregătire a specialiștilor din domeniul silvic.

Modulul dendrologie, pedologie și climatologie forestieră, este centrat pe rezultate ale învățării și vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii, în una din ocupațiile specificate în Standardul de Pregătire Profesională de nivel 4, domeniul de pregătire profesională Silvicultură, sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.

După absolvirea ciclului inferior al liceului, unde este studiat și modulul Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră, care face parte din domeniul pregătirii de bază Silvicultură, elevii vor promova în ciclul superior al liceului, unde, în urma promovării acestuia vor obține calificarea de Tehnician în silvicultură și exploatări forestiere. În baza Clasificării Ocupațiilor din România, aceștia pot practica meseriile de: tehnician silvic-exploatare, Tehnician în reconstrucție ecologică, tehnician cadastru forestier, tehnician amenajist, Tehnician proiectant în reconstrucție ecologică. Aceste ocupații sunt date cu titlu de exemplu în cadrul standardelor de Pregătire Profesională, dar absolvenții pot practica și alte ocupații în domeniu, de același nivel sau nivel inferior, în funcție de decizia angajatorului.

Descrierea succintă a calificării de Tehnician în silvicultură și exploatări forestiere, presupune că orice absolvent care obține un certificat de competențe profesionale în acest sens, să poată desfășura sarcini de supraveghere, coordonare, execuție, planificare și organizare a lucrărilor de regenerare, îngrijire și conducere a arboretelor, de producere a materialului forestier pentru împăduriri, a lucrărilor de cultură, protecția și exploatarea pădurilor, de executare sistematică, integral sau parțial, a controalelor, în cantoane privind aplicarea măsurilor de pază, conservare și protejare a fondului forestier, salmonicol și cinegetic, de valorificare a produselor nelemnoase ale pădurii. De asemenea va avea competențe de coordonare a lucrului în echipă, de aplicare și verificare a respectării normelor de sănătate și securitate în muncă.

Îndeplinirea acestor deziderate nu se poate realiza, decât numai printr-o bună colaborare între școală și agentul economic, pentru o mai bună corelare a cerințelor pieței muncii și a nevoilor de formare, cu ceea ce oferă instituția de formare profesională.

Astfel că, în prezenta lucrare se justifică imperioasa necesitate de implicare a partenerului de practică în procesul educațional, printr-o analiză comparativă a ceea ce oferă cadrul educațional școlar și necesitatea aprofundării unor elemente necesare desfășurării activității profesionale în cadrul unei unități economice.

Dacă în cadrul Standardelor de Pregătire Profesională, unitățile de rezultate ale învățării tehnice generale, pentru modulul de Dendrologie pedologie și climatologie forestieră, prevăd Identificarea elementelor vegetale, pedologice și meteorologice din mediul forestier, prin consultarea cu operatorul economic, în cazul de față, Ocolul Silvic Particular Gheorgheni, se deduce faptul că este necesară aprofundarea unor cunoștințe, indispensabile pentru progresul profesional în viitor, fapt care se poate realiza prin întocmirea curriculumului în dezvoltare locală, unul construit ca fiind de aprofundare și intitulat: Organizarea și desfășurarea activităților din silvicultură, unde sunt cuprinse elemente din cele două module care se studiază în clasa a IX-a, dar studiul ce se va prezenta în continuare va face referire doar la disciplina de Dendrologie.

Așadar, studiul ce se prezintă în continuare, cât și justificarea aplicării și a curriculumului în dezvoltare locală, pentru elementele de dendrologie, pornește de la aplicarea a ceea ce prevede curriculumul școlar, la clasă, constatarea nivelului de cunoștințe, abilități și atitudini a elevilor în urma aplicării acestuia, aplicarea unui plan remedial pentru lacunele ce se constată în îndeplinirea dezideratelor anunțate anterior, și consolidarea tuturor elementelor prin unificarea factorilor educaționali în aplicarea a ceea ce s-a prevăzut în curriculumul în dezvoltare locală, deoarece acesta este cel care asigură permisiunea celei mai bune adaptări la cerințele locale și obținerea cor cunoștințe, abilități și atitudini superioare, în acest sens.

Planificarea calendaristică a conținuturilor de învățare, la modulul Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră.

Pentru parcurgerea corectă și eficientă a întregului demers didactic , în cele ce urmează, este prezentată planificarea calendaristică, și pe unități de învățare, pentru modulul I de Dendrologie,pedologie și climatologie forestieră, ca rezultat a îmbinării tuturor specificațiilor și indicațiilor din Curriculumul școlar și standardele de Pregătire Profesională. Planificarea numărului de ore pentru parcurgerea unui conținut sau a unei unități de învățare , rămâne la latitudinea cadrului didactic, în funcție de specificul clasei de elevi,pentru ca unele modificări temporale făcute sa fie trecute în coloana cu observații.

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ

AN ȘCOLAR:2018-2019

Imediat după organizarea planificării calendaristice a conținuturilor învățării, în directă concordanță cu unitățile de rezultate ale învățării, decodificate din Standardele de Pregătire Profesională, pentru o bună organizare didactică, care să concorde cu cerințele programei școlare și cu cele de specific a clasei de elevi, este necesară întocmirea planificărilor pe unități de învățare.

Acestea au scopul de a detalia conținuturile, de a specifica timpul acordat unui conținut, formele de organizare a activității, metodele didactice de predare, precum și instrumentele de evaluare.

Elementul generator al planificării calendaristice este unitatea de învățare, reprezentând o structură didactică deschisă și flexibilă,care are următoarele caracteristici:

– determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor competențe specifice;

– este unitară din punct de vedere tematic;

– se desfășoară în mod sistematic și continuu pe o perioadă de timp;

– se finalizează prin evaluare.

Deși denumirea si alocarea de timp pentru unitățile de învățare se stabilesc la începutul anului școlar prin planificare, este recomandabil ca proiectele unităților de învățare să se completeze ritmic pe parcursul anului, având în avans un interval de timp optim pentru ca acestea să reflecte cât mai bine realitatea.

Practic pe baza indicațiilor din planificare se fac detalierile pe orizontală, ordonând activitățile în succesiunea derulării, raportându-le la competențe și specificând resursele necesare bunei desfășurări a procesului didactic. Proiectarea unității de învățare – ca si a lecției – începe prin parcurgerea schemei din figura 1.1.

Figura 1.4.1. Schema proiectării unității de învățare (informațicainscoli.ro)

Conceptul de unitate de învățare are rolul să materializeze conceptul de demers didactic personalizat, flexibilizând proiectarea didactică și definind în acest sens pentru practica didactică premise mai bine fundamentate din punct de vedere pedagogic. Identificarea unei unității de învățare se face prin tema acesteia. Tema unităților de învățare a fost stabilită pe baza lecturii programei, utilizând surse diverse, fiind primul pas în identificarea unităților de învățare în care va fi împărțită materia anului școlar, respectiv, în organizarea unu demers didactic personalizat. Temele sunt enunțuri complexe legate de analiza scopurilor învățării, formulări fie originale, fie preluate din lista de conținuturi a programei, sau din manual formulări care reflectă din partea profesorului o înțelegere profundă a scopurilor activității sale, talent pedagogic, inspirație, creativitate. Activitățile de învățare se construiesc prin corelarea competențelor cu conținuturile și presupun orientarea către un anumit scop, redat prin tema activității. In momentul propunerii lor spre rezolvare elevilor, activitățile de învățare au fost transpuse într-o anumită formă de comunicare inteligibilă, corespunzătoare nivelului de vârstă. Abordând pragmatic, resursele cuprind acele elemente care asigură cadrul necesar pentru buna desfășurare a activităților de învățare. In condițiile noului curriculum, lectura programei și a manualelor nemaifiind în mod obligatoriu liniară, trebuie parcursă în mod necesar de către toți , dar ea, ca și manualele se pliază unei citiri personale și adaptate. Astfel, în cele ce urmează, este prezentată unitatea de învățare , corespunzătoare curriculumului și adaptate nevoilor de învățare ale elevilor, pentru disciplina Dendrologie,pedologie și climatologie forestieră.

PLANIFICAREA UNITĂȚILOTR DE ÎNVĂȚARE

AN ȘCOLAR:2018-2019

Așadar, odată stabilit planul de acțiune pentru educarea noii generații de silvicultori, este primordial de cunoscut punctul de plecare, la nivel de cunoștințe silviculturale, al acestora , astfel încât, pe parcursul întregului an școlar să existe o adaptabilitate permanentă la specificul clasei de elevi, prin ajustarea permanentă a modului de organizare a activităților, unde există o conectare certă cu realitatea profesională, prin orele de laborator tehnologic și instruire practică.

Pentru îndeplinirea acestui scop, s-a aplicat elevilor, la început de an, un test de evaluare inițială, de unde să rezulte nivelul lor de cunoștințe legate de mediul înconjurător, elemente de botanică studiate anterior, și corelarea a ceea ce au dobândit până in acel moment, cu elementele de perspectivă.

Predictibilitatea evaluării inițiale la disciplina Dendrologie

Evaluarea inițială este indispensabilă pentru a stabili dacă elevii au pregătirea necesară creării premiselor favorabile studiului noilor discipline de specialitate. Acest tip de evaluare oferă elevului și profesorului o reprezentare a potențialului de învățare, dar și a eventualelor lacune ce trebuie completate ori a unor aspecte ce necesită corectare sau îmbunătățire (programe de recuperare). Evaluarea inițială nu își propune aprecierea performanțelor globale ale elevilor și nici ierarhizarea lor, fapt pentru care se recomandă raportarea la bareme de evaluare / apreciere. Șansa atingerii scopului evaluării inițiale este cu atât mai mare cu cât noi, educatorii (profesori, părinți), reușim să-i determinăm pe elevi să fie receptivi și să înțeleagă importanța evaluării școlare, tratând cu seriozitate rezolvarea sarcinilor propuse, prilej de verificare a cunoștințelor și confruntare cu situații noi de învățare, care trezesc motivația cunoașterii și ambiția soluționării corecte a problemelor enunțate. Fiind anunțați de la început că notele la evaluarea inițială nu vor fi trecute în catalog, elevii au avut ocazia de a se concentra în mod expres asupra rezolvării cu succes a subiectelor fără a considera, efectiv, că este o evaluare propriu-zisă, ci un exercițiu util activității de învățare (rezolvarea corectă a subiectelor, încadrarea în timpul de lucru, ansamblul cerințelor privind redactarea unei lucrări scrise), concluziile evaluării fiind premisa pentru progresele ulterioare.

A învăța nu doar pentru notă ci, în primul rând, din dorința de A ȘTI, A CUNOAȘTE, este un real progres în dezvoltarea psihică și activitatea școlară a elevului.(Profesor-psiholog IOANA MAMINA Colegiul N. Dr. I. Meșotă Brașov)

Odată stabilit punctul de plecare în actul instructiv educativ, fiind dedusă o idee generală de ansamblu asupra modului de abordare a pregătirii elevilor, poate începe demersul pentru desfășurarea progresului școlar, în unele cazuri chiar de la un nivel minim.

Astfel, trebuie stabilite, încă de la început principiile didactice care trebuie să guverneze întregul demers didactic, pentru a obține efectul scontat, cel de progres școlar, de dorit a fii remarcabil, întrucât să reacționeze pozitiv întreg colectivul clasei de elevi, în contextul relației școală-părinți-agent economic. În cele ce urmează, sunt caracterizate principiile didactice, care corespund cel mai bine pregătirii profesionale a elevilor, și care scot în evidență rolul instruirii practice și cel al conectivității cu realitatea.

1. Principiul integrării teoriei cu practica

Principiul corelativității dintre teorie și practică ne atenționează asupra faptului că tot ceea ce se însușește în activitatea didactică se cere a fi valorificat în activitățile ulterioare, fie că acestea sunt activități de învățare, fie că sunt activități materiale. În același timp, această regulă se referă la faptul că ceea ce se învață în perspectiva unei aplicații concrete, imediate sau de viitor se însușește mult mai temeinic și cu o motivație puternică.

Întreg conținutul vehiculat de profesor va fi astfel dimensionat încât să se raporteze la experiențe posibile sau la deziderate interiorizate de către subiecții cu care se lucrează. Chiar dacă finalitatea învățării nu este conștientizată direct, prin sesizarea unor consecințe imediate, elevii trebuie să fie puși în situația de a lua act de importanța unor cunoștințe în contexte dintre cele mai variate, unele dintre acestea neavute în vedere în momentul accederii la cunoștințe abstracte.

De altfel, aplicativitatea în învățământ ar putea avea două sensuri, relativ distincte, dar complementare:

• folosirea datelor asimilate la un moment dat ca antecedente pentru rezolvarea unor sarcini teoretice ulterioare, cum ar fi utilizarea unor formule sau algoritmi în rezolvarea problemelor, valorificarea unor explicații pentru a desluși noi aspecte necunoscute, aplicarea unor reguli în alte contexte etc.; acest lucru se poate asigura prin realizarea permanentă de conexiuni între cunoștințe (specifice sau non-specifice, intradisciplinare sau interdisciplinare);

• prelungirea procesului de însușire a unor cunoștințe sau a unor deprinderi prin recursul la activități materiale, concrete, motrice; prelungirea lui a ști în a ști să faci, a ști să fii, a ști să fii și să devii etc. (Grigoraș, 1994, p. 150); aceste sarcini se pot materializa prin punerea elevilor în situații faptice, prin experimentarea (parțială sau totală) a unor acțiuni reale sau posibile, prin trăirea unor stări, prin rezolvarea unor probleme care țin de aspectele practice ale vieții.

Trecerea de la aspectele teoretice la cele concrete se poate realiza fie treptat, prin procesări și modelări exemplare care îi trimit pe elevi spre situații reale (realul poate fi inaccesibil sau periculos de experimentat – de pildă, statutul de criminal, pentru elevul sau studentul în științe sociale), fie direct, prin „plonjarea” în faptul de viață așa cum este el, prin trăirea efectivă a unor realități (punerea elevilor în situația de a întreprinde sau a coordona o acțiune, pentru a-și da seama de dificultățile reale).

Principiul în discuție pretinde și o lectură suplimentară, și anume, prin luarea practicii ca bază de plecare în cunoaștere, ca fundament și temei al acesteia. Se știe că exercițiul practic poate ființa ca declanșator și întăritor al cunoașterii abstracte, ca punct de plecare în emergența și fixarea unor teze ideatice, abstrase din și de realitate. În spatele unei realități oarecare, elevii pot fi învățați să sesizeze relații și raporturi noi, să „vadă idei”.

Încât, acest principiu ne invită la un dialog permanent între teoretic și practic, la realizarea unei complementarități între cunoașterea intuitivă și cea rațională, ca modalitate sigură de sporire a cunoașterii și experienței. În raportarea omului la realitate, se evită, astfel, căderea fie în intelectualism îngust, fie în empirism grosier.

În plan practic (și acum însuși discursul nostru ascultă de principiul legării teoriei cu practica), principiul invocat în aceste rânduri poate fi respectat de către educator prin corelări, exemplificări, supunerea elevilor la exerciții și exersări, prin realizarea de corelații între descoperirile științifice și realizările tehnice, prin punerea elevilor în situații problematice, prin „aducerea” realității în clasă, a vieții în școală etc. În cadrul lecțiilor la științele exacte și socio-umane, profesorul apelează la exerciții, probleme, realizarea unor experiențe, îi incită pe elevi la cercetare în cercuri aplicative, îi provoacă să semnaleze și să interpreteze anumite fenomene sociale.

2. Principiul respectării particularităților de vârstă și individuale

Principiul prezent ne atenționează asupra faptului că este bine să pornim de la datele persoanei de educat, de la natura sa interioară și să nu forțăm nepermis de mult peste limitele pe care le îngăduie vârsta și caracteristicile individuale. Educația în conformitate cu natura (fie în sensul imprimat de J.A. Comenius, după care este indicat să luăm lecții de la grădinar, care nu forțează natura, fie în sensul dat de J.J. Rousseau, după care suntem obligați să respectăm natura interioară a copilului, să plecăm de la aceasta) pare a fi o regulă de aur. În măsura în care este pusă în paranteză persoana, efectul educativ este diminuat sau nul. Nu ne putem juca sau nu putem face experimente cu mintea și sufletul copiilor. Firea omenească își are un mers firesc care trebuie cunoscut și respectat. Asta nu înseamnă că nu se acceptă anumite condiționări. Tot ce se dă elevilor va fi dimensionat în raport cu psihicul lor: conținuturile ideatice vor fi relativizate la vârste și persoane, relația dintre profesor și elev va fi reglată permanent în funcție de permisivitatea situațiilor psihologice.

Acest principiu își găsește fundamentarea psihologică în relația care se instituie între învățare și dezvoltare. Se știe că trecerea la structuri cognitive superioare se face sub impulsul exersării și învățării. Realul este asimilat prin intermediul structurilor de cunoaștere deja existente care, la rândul lor, suportă o acomodare permanentă în raport cu datele noi, interiorizate de subiect. Învățarea se va face în raport cu „zona celei mai apropiate dezvoltări”, în sensul că se va da elevului maximum din ceea ce el poate să asimileze la un moment dat și care îi permite dezvoltarea psihică în perspectivă.

Respectarea particularităților individuale, a doua dimensiune a principiului în discuție, este în consens cu cerințele unui învățământ modern și democratic. Fiecare copil este o individualitate irepetabilă care pretinde un tratament individualizat. Educația nu are menirea de a uniformiza oamenii, de a-i ralia la o paradigmă unică. Procesele psihice individuale precum percepția, gândirea, limbajul, inteligența, atenția, memoria, emotivitatea etc. capătă contururi diverse de la individ la individ. Profesorul are obligația de a ține cont și a exploata în mod diferențiat aceste calități psihice individuale, prin tratarea lor diferențiată. Tratamentul individualizat se realizează prin intermediul mai multor procedee (vezi și Nicola, 1994, p. 292):

• acțiuni individualizate ce se desfășoară pe fondul activităților frontale, cu întreaga clasă de elevi; în acest caz, abordarea individualizată este subordonată celei frontale (în anumite momente, profesorul poate avea în atenție doar unul sau câțiva elevi, timp în care ceilalți continuă să realizeze aceleași sarcini prescrise);

• acțiuni individualizate sugerate și impuse în cadrul procesului de învățământ, dar care se realizează în afara lui (prin prescrierea diferențiată a temelor pentru acasă, pe recomandarea unei bibliografii suplimentare etc.);

• activități pe grupe de nivel (împărțirea clasei în grupe relativ apropiate sub aspectul potențialul intelectual și prin prescrierea unor sarcini diferite, pe măsura grupelor respective);

• activități în clase speciale, dimensionate anume fie pentru elevii cu abilități deosebite, fie pentru elevii cu handicapuri; în această situație, programele înseși se vor dimensiona în funcție de specificul clasei, impunându-se programatic o diferențiere a unor segmente mai largi ale populației școlare.

3. Principiul accesibilității cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor

Acest principiu este o consecință a principiului discutat mai sus, centrându-se, îndeosebi, pe dimensionarea atentă a conținutului învățământului în consens cu posibilitățile psihice de vârstă și individuale ale copiilor. Cunoștințele și deprinderile stipulate prin planuri, programe, activități vor fi astfel selectate, articulate și expuse, încât acestea să poată fi, în principiu, asimilate și valorificate optimal de către elevi.

Accesibilitatea cunoștințelor va fi vizată de înșiși factorii de decizie, de cei care realizează planurile și programele școlare. Succesiunea, ponderea și momentul inserției unei discipline vor fi prescrise, ținându-se cont de capacitățile aprehensive ale categoriilor de vârstă. Dar momentul principal când se realizează accesibilizarea cunoștințelor este lecția pregătită și susținută de profesor. El este agentul cel mai important al expunerii unui material astfel încât acesta să fie priceput, interpretat, acceptat. Cunoștința expusă în cadrul unei lecții suportă o transpoziție didactică, adică o resemnificare din perspectiva situației concrete de învățare și a posibilităților și nivelului de expectanțe ale receptorilor-elevi (Cf. Chevallard, 1991). Nu orice informație este pasibilă de a fi introdusă în clasă. Profesorul trebuie să selecteze atent și să înmănuncheze doar acei stimuli culturali care concordă cu apetențele și nevoile elevilor. Explicațiile și interpretările realizate de cadrul didactic vin în sprijinul respectării acestui principiu.

Accesibilizarea cunoștințelor nu înseamnă că elevii vor fi puși să renunțe la efort sau că vor primi cunoștințe de-a gata, fără o implicare activă în actul de învățare. Dimpotrivă, într-o autentică situație didactică, profesorul va crea acele contradicții optime dintre cunoscut și necunoscut, dintre ușor și greu, dintre concret și abstract, astfel încât să-i incite pe elevi la interogație și cercetare.

Este de presupus o solicitare maximală a elevilor, dar este vorba de o solicitare realistă, care se înscrie în limitele posibilului și necesarului. Contradicțiile care se dovedesc benefice sunt cele care se instalează între nivelul dezvoltării actuale și al celei virtuale, posibile. Se știe că o sarcină prea ușoară îmbie la delăsare și inactivitate, după cum o sarcină prea dificilă conduce la blocaj și la stoparea oricărei activități.

4. Principiul sistematizării și continuității în învățare

Principiul invocat se poate asigura la două niveluri: a) la nivelul politicii școlare, prin structurarea unui sistem de învățământ coerent și deschis, prin avansarea unor documente școlare care să stipuleze la modul explicit coordonări între disciplinele care se predau la diferite paliere ale învățământului; b) la nivelul proceselor didactice propriu-zise, prin predarea coerentă și continuă de către profesor sau învățător.

Principiul în atenție comportă două laturi: realizarea sistematizării și asigurarea continuității în predare-învățare.

Sistematizarea cunoștințelor presupune predarea integrată a informațiilor, asigurarea unor coordonări și conexări firești ale acestora. Tot ceea ce se predă la un moment dat trebuie să aibă legătură cu ceea ce s-a însușit până în momentul respectiv. Noțiunile și ideile se vor integra treptat în sisteme explicative din ce în ce mai largi și mai complexe. Explicația coerentă și sistematică reflectă, în ultimă instanță, sistematicitatea și coerența lumii obiectuale și procesuale. Cum aproape nimic nu stă sub zodia hazardului și improbabilității absolute, este firesc ca și descrierea acestor stări de lucruri să oglindească tocmai coerența de ansamblu a existenței. Și, chiar dacă realitatea (unele segmente ale acesteia) este neomogenă și haotică, paradigma de explicare a acesteia (atât cât se poate explica) trebuie să se supună legilor gândirii umane, congruenței lor constitutive. Incoerența lumii se va mărturisi, totuși, printr-un limbaj și printr-o ideatică ce respectă o anumită sintaxă, o consecuție logică, o minimă ordonare. De aceea, profesorul va apela la strategii coerente de punere în formă a informațiilor, va utiliza scheme, planuri, va aloca momente sau chiar lecții întregi sistematizării cunoștințelor, pentru că numai un ansamblu coerent de informații are șansa de a fi înțeles și stocat în spiritul elevului. Corelațiile se pot realiza intradisciplinar și interdisciplinar sau prin integrarea unor noțiuni nespecifice care țin de mediul informal. Profesorul are obligația să detecteze nucleul de concepte, acele „idei ancoră” din cadrul fiecărei discipline, care facilitează sau asigură integrarea unor elemente sau idei suplimentare. Pregătirea condițiilor psihologice și a fondului aperceptiv pentru însușirea noilor cunoștințe constituie o cerință de mare importanță.

Predarea sistematică poate fi asigurată prin însăși logica de constituire a disciplinei respective. Este știut faptul că ordonarea unei discipline poate fi lineară, concentrică și genetică. Desfășurarea lineară presupune o predare a cunoștințelor fără revenirea și îmbogățirea fondului ideatic primar; desfășurarea concentrică vizează revenirea la nucleul inițial de informații și amplificarea acestuia cu noi date ce pot fi asimilate la vârste diferite; ordonarea genetică sau istorică se face prin evocarea proceselor și fenomenelor, prin raportarea la temporalitatea istorică, a apariției, manifestării, dispariției sau transformării acestora în perspectiva devenirii cronologice (cum ar fi, de pildă, la disciplina Istorie).

Se va evita, pe cât posibil, transmiterea informațiilor secvențiale, izolate, neconectate cu alte date. Se știe că informațiile nestructurate sunt uitate mult mai ușor. Unii autori vorbesc despre o „conștiință supradisciplinară” (Geissler, 1981, p. 46), care ar asigura o anumită structuralitate și integrativitate a cunoștințelor destul de eterogene sub aspectul conținutului.

Continuitatea în actul predării și învățării presupune asigurarea unei treceri și evoluții firești, naturale, de la antecedentul la consecventul explicativ. Predarea se va realiza într-o viziune holistică, globală, prin asigurarea unei legături în timp a cunoștințelor care se vehiculează. De regulă, continuitatea este asigurată prin succesiunea disciplinelor postulate în planul de învățământ sau prin logica internă a disciplinei școlare. De multe ori însă, profesorul va fi nevoit să intervină pentru a evita unele rupturi, discontinuități în materia pe care o predă. Nerespectarea acestei cerințe antrenează apariția unor goluri sau regrese în învățare și, în cele din urmă, a manifestării unor cazuri de insucces școlar. Educația se face în mod continuu, consecvent, eșalonat și nu în salturi, într-o manieră sporadică. Eșalonarea riguroasă a activității educative se realizează prin proiectarea didactică (întocmirea planificărilor calendaristice și realizarea proiectelor de tehnologie didactică).

În fapt, consecințele respectării acestui principiu constau în formarea deprinderilor de muncă sistematică, a perseverenței, a conștiinciozității, a spiritului de disciplină în gândire și acțiune, a unui stil de muncă eficientă și coerentă.

5. Principiul corelației dintre senzorial și rațional, dintre concret și abstract (principiul intuiției)

Cunoașterea umană se realizează prin întreținerea unui dialog permanent între concretul senzorial și raportarea rațional-intelectivă la realitate. Aserțiunea lui Locke, după care „nimic nu există în intelect dacă mai întâi nu ar exista în simțuri”, primește în contextul didactic o puternică relevanță. Psihologia contemporană acreditează teza conform căreia cunoașterea sporește și se amplifică atât pe traiectul inductiv, prin simțuri – de la concret la abstract, dar și deductiv, prin intelect – de la abstract la concret. Așadar, în practica didactică, cele două căi ale cunoașterii se cer a fi exploatate cu inspirație și știință de către toate cadrele didactice. Sunt situații când cunoașterea intuitivă are prioritate, dar vom recunoaște că sunt și cazuri când cunoașterea deductivă se impune tocmai pentru că în situația didactică respectivă are mai mare eficiență.

Conceptul de intuiție în psihologie și pedagogie are sensul de cunoaștere directă, prin intermediul analizatorilor, al obiectelor și fenomenelor. Aceasta se concretizează într-o imagine, care întotdeauna este concretă, individualizată. Intuiția se clădește pe un anumit suport concret (dar nu tot timpul palpabil, în sensul fizic). Concretețea poate fi de ordin obiectual (un lucru care poate fi văzut, atins, manipulat etc.), dar și de ordin logic (cuvintele pot fi mai concrete sau mai abstracte – de pildă, conceptul de creion este mai concret decât conceptul de ecuație sau relație).

Plecând de la un anumit material faptic, elevul ajunge la generalizări și abstractizări, deci la construcții epistemologice mult mai înalte. Ridicarea în imperiul abstracției (și, implicit, al cunoașterii științifice) se face prin desprinderea de date intuitive, printr-o punere în paranteze a materialității, concreteței și individualității obiectelor și proceselor. Gândirea abstractă este mult mai mobilă, mai independentă și mai operantă pentru clase variate și multiple de fenomene. Dar, până aici, elevii trebuie să fi trecut prin pasul operării directe cu obiecte sau cu imagini ale acestora. Există un moment optim când profesorul va trece de la gândirea obiectuală la cea abstractă și invers. Impunerea acestei ciclicități constituie o dimensiune a tactului pedagogic de care trebuie să dea dovadă profesorul.

Principiul intuiției primește o nouă conotație în cazul predării științelor socio-umane. Cadrul didactic de literatură sau religie, de pildă, este obligat să facă apel la un inventar de exemple concrete, fenomene, imagini cu putere de sugestie și de influențare a elevilor. Intuiția poate fi cultivată prin intermediul limbajului simplu, colocvial, expresiv, etalat cu prilejul povestirilor și istorisirilor, al inducerii unor stări de spirit. Intuiția nu trebuie înțeleasă numai în sensul strict, de a vedea sau a atinge ceva, ci într-un sens mai larg, de a accede direct la un sens, la o înțelegere, printr-o trăire și sesizare atotcuprinzătoare, imediată, directă. „E vorba de intuiția sentimentelor – comentează C.A. Teodorescu (1990, p. 52). Nu numai la intuițiile exterioare ne vom referi, ci și la cele interioare.”

Eficiența respectării acestui principiu poate fi maximă, dacă profesorul va acționa în concordanță cu o serie de norme (Bunescu, Giurgea, 1982, p. 104): folosirea rațională a materialului didactic, selectarea materialului potrivit funcției pe care o îndeplinește intuiția, dozarea raportului dintre cuvânt și intuiție, solicitarea intensă a elevului în efectuarea unor activități variate de observare, selectare, analiză, sinteză, comparație, verbalizare, dirijarea atentă a observației elevilor spre ceea ce este constant în cunoaștere etc.

6. Principiul participării active și conștiente a elevului în activitatea de predare, învățare, evaluare

Principiul acesta cere ca elevii să-și însușească ceva în măsura în care au înțeles și să participe singuri la aflarea cunoștințelor pe care profesorii le propun (difuz, indirect) la un moment dat. Înclinația către activitate este naturală la copil, drept pentru care dascălul va încerca să valorifice atent această preocupare. Orice achiziție se face în jocul interacțional dintre interioritate și exterioritate, dintre pornirea naturală a elevului spre activitate și prescrierea atentă de către profesor a unor sarcini precise de învățare. Activizarea elevilor presupune menținerea lor într-o stare de trezie intelectuală, de încordare plăcută, de căutare a soluțiilor la o serie de situații-problemă pe care profesorul le provoacă. A fi activ înseamnă a gândi, a medita, a raționa, a merge pe firul unui gând, al unei idei. După cum putem observa, avem de-a face cu o activizare spirituală, o adâncire și interiorizare subiectivă, o autolămurire sau edificare pe cont propriu. La această stare se poate ajunge acordând elevilor autonomie și încredere, prin creditarea lor cu realizări maximale, prin folosirea inteligentă a puterii predicției în învățare, știut fiind că profesorul este un fel de Pygmalion în școală, care făurește comportamente viitoare ale elevilor prin prezicerile actuale (Rosenthal, Jacobson, 1971, p. 253).

Premisa de la care s-a plecat constă în aceea că elevul este nu numai obiect, ci și subiect al învățării, este implicat și cointeresat în a cunoaște și a face, a întreprinde. Tot ceea ce primește individul din exterior este selectat, organizat și semnificat într-un mod propriu și creativ. Lumea se reflectă diferențiat în mintea și sufletul unui copil. Ea se reface de fiecare dată în momentul în care o conștiință se apleacă asupra ei. Există atâtea lumi, câte minți și spirite o reflectă. Prin actul predării, realitatea se reconstruiește, iar noi înșine ne modelăm în raport cu datele ei.

Învățarea este un proces de restructurare a edificiului interior, de transformare a acțiunilor externe în acțiuni interne, de îmbogățire permanentă a schemelor cognitive care rămân deschise și permisive la mobilitatea lumii exterioare.

Însăși gândirea se formează prin interiorizarea unor scheme de acțiune pe care subiectul le-a experimentat pe cont propriu. Trebuie cultivată voința de a acționa asupra cunoașterii și nu de a o primi la modul pasiv. Orice achiziție se dovedește a fi autentică atunci când individul a fost pus în situația de interogație, de acțiune propriu-zisă cu lucrul sau în perspectiva unei idei, a unui principiu. Verificabilitatea este o teză pe care epistemologia contemporană a ridicat-o la demnitatea unei axiome.

Participarea conștientă presupune o trezire a voinței de a cunoaște și amplificarea, alimentarea continuă a acestei apetențe. Nu trebuie încurajată învățarea pe de rost, însușirea mecanică a informațiilor; accentul se va pune pe înțelegerea prealabilă a cunoștințelor înainte de a fi stocate sau reproduse. Intenționalitatea însușirii va fi prezentă din momentul perceperii simple a fenomenalității exterioare și până la procesarea intelectivă a informațiilor primite. Elevul este nevoit să „stăpânească” acel cumul de cunoștințe achiziționate, să le actualizeze diferențiat, să facă legăturile cele mai nimerite, să disloce acele achiziții care nu mai sunt operante sau nu mai concordă cu noile evoluții ale cunoașterii și experienței, să creeze noi explicații, noi ipoteze. Profesorul talentat va apela la tactici, metode, procedee active și participative, va crea situații de autonomie intelectivă și acțională a elevilor, va stimula și încuraja creativitatea, imaginația și spiritul lor critic. Poziția sa trebuie să fie maleabilă, deschisă, permisivă la inițiativele elevilor, pasibilă de a-i face să înțeleagă lumea și altfel decât a înțeles-o profesorul sau ei înșiși până la un moment dat.

7. Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor

Educația va fi temeinică și durabilă, impregnând elevilor o nouă demnitate a ființei, o rectitudine spirituală aparte, fortificând personalitatea educatului în fața unor evoluții necunoscute sau imprevizibile ale realității. Durabilitatea este condiționată de aderarea acestuia la un set de valori de nezdruncinat, la standarde explicative care funcționează ca puncte de reper nu numai în situațiile critice, ci și în manifestările și desfășurările cotidiene. Se cere o atentă dimensionare a cantității și calității informației date, a expectanțelor și cerințelor în așa fel încât să nu-i dezarmeze, dar nici să-i plictisească pe elevi. Nu trebuie dat totul dintr-o dată, ci câte puțin, gradat, noua cunoștință preluând, întărind și valorificând în chip natural vechea informație.

Orice achiziție, în chiar momentul însușirii ei, se va face în perspectiva presupoziției că acea achiziție este valoroasă și benefică pentru individ. Profesorul are menirea de a pregăti condițiile durabilității și trăiniciei oricărui element achizitiv. Ceea ce este dobândit de elev la un moment dat urmează să fie utilizat în perspectivă, fie pentru însușirea de noi cunoștințe, fie pentru întreprinderea unor activități materiale. Temeinicia este dată de modalitatea de însușire, de fixare și de interpretare a achiziției. În actul de predare-învățare profesorul îi va îndemna pe elevi să apeleze la tehnici mnezice pertinente de înregistrare, păstrare și reactualizare a informației. Este indicat să se memoreze numai ceea ce s-a înțeles. Se recomandă repetarea (în clasă sau acasă), atât în ordinea inițială de prezentare a cumulului informativ, cât și într-o succesiune inversă însușirii inițiale, pentru a se forma legături suplimentare între elementele informative remise elevului. Exercițiul de memorare rațională este binevenit în această situație. Resemnificarea cunoștințelor se poate realiza cu ocazia lecțiilor de sinteză sau de recapitulare. Recapitularea nu este o simplă obligație formală, ci un important prilej de a reanaliza achizițiile, de a le sintetiza, de a realiza conexiuni între mai multe planuri de importanță a cunoștințelor și abilităților. Recapitularea poate fi selectivă, punându-se accentul pe elementele sintetice, comparative, integratoare ale conținuturilor predate.

Cerința stipulată de acest principiu poate fi asigurată și de calitatea sau temeinicia controlului și aprecierii școlare. Însăși perspectiva unui control și a unei evaluări îl predispune pe elev spre o însușire temeinică drept remediu al uitării. Controlul și aprecierea performanțelor constituie un moment prielnic pentru repetarea, resemnificarea informațiilor, stimularea unor interese, întărirea anumitor expectanțe, fortificarea unor motivații, creșterea capacității de autoevaluare. Învățarea temeinică se va racorda și la perspectiva practică. În fond, practica ulterioară validează implicit temeinicia cunoștințelor. Nu este vorba numaidecât de o practică imediată, ci de una care poate surveni în timp, una potențială, posibilă, dorită, visată. Învățăm și în perspectiva proiectelor, a viitorilor posibili.

Data…………… Numele șiprenumeleelevului……………………………….

Clasa a IX-a B

TEST DE EVALUAREINIȚłALĂ

Modulul: Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră

Anul școlar 2018-2019

Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I și din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10puncte.

Timpul efectiv de lucru este de 45 deminute

PARTEA I (45 de puncte)

1. Coloana A cuprinde exemple de organe ale unei plante, iar coloana B caracteristici ale organelor respective. Scrieți, în spațiul liber din dreptul fiecărei cifre din coloana A, litera corespunzătoare din coloana B. 12 puncte

A B

––1.fructul a) fixează planta însol

––2.frunza b) prezintăstomate

––3.rădăcina c) se poate grupa, la unele plante, îninflorescențe

–4.sămânța d) conțineembrionul

e) se formează din ovarul îngroșat al florii

2.Citiți afirmațiile următoare, numerotate cu cifre de la 1la 4. Dacă apreciați că afirmația este adevărată, scrieți, în spațiul din dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera A. Dacă apreciați că afirmația este falsă, scrieți, în spațiul din dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera F și modificați parțial afirmația pentru ca aceasta să devinăadevărată. 18 puncte

–– 1. Coniferele sunt plante superioare cu flori.

–– 2. Organele vegetative ale unei plante cu flori sunt: rădăcina, tulpina și floarea.

–– 3. Țesuturile asimilatoare conduc seva brută și seva elaborată.

–– 4. Bujorul românesc, floarea de colț și garofița Pietrei Craiului sunt câteva dintre plantele ocrotite de lege în țara noastră.

Pentru fiecare din cerințele de mai jos, încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect. Este corectă o singură variantă de răspuns. 15 puncte

1.Este plantăleguminoasă:

cartoful

fasolea

feriga

varza 2.Penicilina este produsă de:

verzeala-zidurilor

bacterii

drojdia debere

mucegaiul verde

3.Corpul algelor esteun:

miceliu

protal

tal

protonemă

4.Frunzele nu auniciodată:

scufie

pețiol

vaselemnoase

vase liberiene

5.Simbioza este asociereadintre:

o bacterie și unmușchi

o ferigă și oalgă

o algă și ociupercă

un mușchi și o algă

PARTEA a II-a (45 de puncte)

Organele unei plante cu flori sunt specializate pentru îndeplinirea unorfuncții.

Amintiți doi factori externi și doi factori interni de care a trebuit să țineți cont când ați făcut experimentul pentru evidențierea germinațieisemințelor.8 puncte

Identificați trei componente celulare specifice celulei vegetale și precizați rolullor. 6 puncte

Alcătuiți o schemă simplă prin care poate fi reprezentat procesul defotosinteză.7 puncte

Precizați cum se numește zona rădăcinii prin care se face absorbția apei dinsol.4 puncte

Florile anumitor plante au culori vii și mirosuri puternice. Motivați de ce prezintă florile aceste caracteristici.4 puncte

a) Imaginați-vă că participați la o acțiune de ecologizare a unui spațiu verde. Dați două exemple de plante ierboase și două exemple de plante lemnoase care ar putea fi întâlnite în acel spațiuverde. 4 puncte

Precizați două modalități prin care omul contribuie la deteriorarea mediului de viață alplantelor. 4 puncte

Formulați trei avantaje ale utilizării plantelormedicinale.3 puncte

Aduceți cinci argumente în favoarea afirmației: “Pădurile sunt importante pentru om.”5 puncte

Barem de corectare și notare

Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total acordat pentru test la 10.

PARTEA I (45depuncte)

Se acordă câte 3p. pentru fiecare asociere corectă: 1e; 2b; 3a; 4d.

4 x 3p.= 12 puncte

Pentru itemii2 – 5, se acordă câte 3p. pentru fiecare răspuns corect: 2A; 3F; 4F; 5A.

4 x 3p.= 12 puncte

Se acordă câte 3p. pentru modificarea corectă a afirmațiilor false.

2 x 3p.= 6 puncte

Pentru itemii6 – 10, se acordă câte 3p. pentru fiecare răspuns corect: 6b; 7d; 8c; 9a; 10c.

5 x 3p.=15 puncte

PARTEA a II-a (45 de puncte)

1.

Exemple de factori externi: apa, aerul, temperatura, lumina; factori interni: sămânța să fie matură, întreagă, sănătoasă, cu puteredegerminare4x2p.= 8puncte

Cloroplaste – rol în fotosinteză, vacuole cu suc vacuolar – rol de depozitare, perete celular – rol de apărare6puncte

Apă + săruri minerale + CO2 ––––> substanțe organice +O2

clorofilă 7puncte

Zonaperilor absorbanți4puncte

Atrag insectele înscopul polenizării4puncte

2.

Exemplificarea corectă a două specii de plante ierboase și a două specii de plantelemnoase 4x1p.= 4 puncte

Precizarea a două modalități: poluarea, defrișările masive, suprapășunatul

2x2p.= 4 puncte

Exemple de avantaje posibile: tratarea unor boli, obținerea de medicamente, produse cosmetice, sunt mai ieftine, nu au efecte secundare, nu daudepedență.

3x1p.= 3puncte

Sursă de O2 prin fotosinteză, oferă lemn pentru construcții, loc de recreere, plante medicinale, combustibil, fond cinegetic. 5x1p.= 5puncte

Rezultatele evaluării sunt prezentate in fișa de evaluare a testului inițial, împreună cu observațiile deduse din interpretarea acestora, precum și lacunele ce există, pentru a pute fi acoperite.

FIȘĂ DE EVALUARE – TEST INIȚIAL

Obiectivele urmărite:

Analiza și prelucrarea statistică a rezultatelor

Reprezentări grafice – poligonul frecvențelor:

Distribuția notelor respectă curba lui Gauss (facem excepție de nota 6, rebela). Nu există niciun elev cu nivel bun și foarte bun de pregătire.

Prelucrarea matematică – statistică a datelor

Media aritmetică: M = 5,65

Măsuri remediale: în urma analizării rezultatelor testării inițiale,rezultate care vizează cunoștințele asimilate și abilitățile dobândite în anii anteriori, se impun, prin urmare, o serie de măsuri și o planificare sistematică a activităților care trebuie organizate în vederea remedierii situației actuale, pentru a se ajunge la un grad de promovabilitate mai mare și a se atinge standardele de performanță vizate. Remedierea situației la învățătură a elevilor din ciclul liceal, profilul silvicultură, de la Liceul Tehnologic Corbu, presupune menținerea în atenție a următoarelor deziderate, exprimate prin:

OBIECTIVE

 Cognitive – de comprehensiune

– menținere trează a impulsul cognitiv și motivația activităților de învățare;

– organizarea cunoștințelor sub formă de scheme care să permită evidențierea legăturilor dintre concepte;

-de aplicare: – stabilirea legăturilor între un domeniu pe care elevii îl cunosc bine și altul nou;

– concretizarea legăturilor dintre teorie și practică;

-de analiză: – distingerea relațiilor, argumentelor, concluziilor;

– deducerea ipotezelor;

– evitarea unor situații competitive;

-de evaluare: – controlarea și dirijarea sistemul motivațional specific activităților de învățare;

– utilizarea celor mai potrivite metode de instruire;

– evaluarea eficienței strategiilor utilizate;

– verificarea progresului și corectitudinii rezultatelor;

 Afective -reacție-răspuns: – manifestarea interesului pentru reușitele elevilor;

-receptivitate

– acumularea cunoștințelor minime sau maxime;

– de caracterizare

– completarea cunoștințele minime ale elevilor;

 Psiho-motorii -reacție dirijată:- observarea motivației elevilor pe parcursul derulării activităților propuse;

-automatism

– executarea corectă a tehnicile de citire, scriere, calcul și reținere a denumirilor științifice și cele de specific silvicultural.

Capitolul II . Strategii interactive de predare-învățare pentru modulul „Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră”

2.1. Delimitări conceptuale

Ulterior stabilirii principiilor didactice, pentru obținerea rezultatelor specifice, este nevoie de abordarea celor mai eficiente metode didactice, corelate cu natura conținuturilor specifice modulului de Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră.

Metodele didactice tradiționale au fost perfecționate cu elemente din metodologia modernă, preluându-se elemente de: descoperire, problematizare, modelare, algoritmizare, simulare, dezbatere, cooperare, exercițiu, instruire programată cu scopul creșterii eficienței procesului educațional. Teoria curriculumului vine în spațiul pedagogic ca o reformă conceptuală care pare necesară pentru a ține pasul cu înnoirile tehnologice , dar și cu noile paradigme științifice, cu implicațiile multiple ale postmodernismului în educație, astfel teoria curriculumului intenționează să ofere o abordare unitară și integrală a educației, având în centru beneficiarul principal: elevul. Teoria instruirii ca parte a teoriei curriculumului înglobează formele de organizare a instruirii, proiectarea activităților instructive adică metodologia și tehnologia instruirii precum și relațiile profesor-elev și principiile didacticii (Cucoș 2002).

În această ordine de idei doresc să menționez principiile constructivismului ca o paradigmă a educației postmoderne. Aceste principii sunt formulate sunt următoarele:

Principiul priorității construcției mentale: adică orice cunoaștere trebuie văzută și ca produs al activității cognitive generale, dar și ca activitate mentală de procesare variată a informațiilor, de relaționare între mecanismele antrenate.

Principiul autonomiei și personalizării: se bazează pe educabilitatea cognitivă care permite fiecărui elev să caute, să prelucreze, să interpreteze independent ca să ajungă la o înțelegere proprie întâi și apoi să colaboreze pentru generalizare și obiectivizare.

principiul învățării contextuale: respectat în conceperea , precizarea sarcinilor, organizarea și utilizarea instrumentelor procedurale a impus să le raportăm la selectarea conținuturilor (concepte, tematici, aplicații) de bază din situațiile reale sau simulate spre soluționare.(Joiță, 2006)

Implementarea instrumente didactice moderne presupune un cumul de calități și disponibilități din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorință de autoperfecționare, gândire reflexivă și modernă, creativitate, inteligența de a accepta noul și o mare flexibilitate în concepții. Acțiunea cadrului didactic (profesorului) se orientează în funcție de anumite finalități, fia că avem în vedere idealul de om al unei societăți fie că ne referim la țintele de atins ale unui anumit tip sau nivel de învățământ. Aceste finalități se ordonează după criteriul complexității de la ideal, prin scopuri către obiectivele educaționale. Ordonarea ideal-scop-obiective nu este singura prezentă în literatura de specialitate, de exemplu pedagogul belgian G.de Landsherre propune ordine de scopurile educației- obiectivele generale ale educație –obiective operaționale.

Revenind la ordinea acceptată de teoria curriculară din România ideal-scop-obiective reținem aspectele formulate de Cucoș(1996): ”idealul educativ determină și forțează realitățile educative să urmeze un traseu valoric”, vorbind de scop/scopuri autorul menționat spune că aceasta traduce, detaliază idealul educativ astfel încât să fie accesibil cadrelor didactice adică educatorilor. Prin urmare scopul/scopurile educației permite/permit formularea unor aprecieri asupra realizării lor. Definind obiectivele educaționale concrete ca deducerea idealului și a scopului în activități observabile și mai ales măsurabile ale elevului beneficiar al instruirii. În acest context competențele pot fi văzute ca scopuri formulate care pot fi detaliate prin obiective operaționalizate în cadrul temelor instruirii.

Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe. Un învățământ modern, bine conceput permite inițiativa, spontaneitatea și creativitatea copiilor, dar și dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valențe, depășind optica tradițională prin care era un furnizor de informații. În organizarea unui învățământ centrat pe elev, profesorul devine un coparticipant alături de elev la activitățile desfășurate. El însoțește și încadrează copilul pe drumul spre cunoaștere. Utilizarea metodelor interactive de predare – învățare în activitatea didactică contribuie la îmbunătățirea calității procesului instructiv – educativ, având un caracter activ – participativ și o reală valoare activ – formativă asupra personalității elevului.

În cadrul sistemului educativ, metodologia didactică se cere să fie stabilă și ușor schimbătoare, în dependență de mișcările ce au loc pe plan educativ și social, în scopurile educației, conținuturile educației, cererilor noi a elevilor și comunității. E necesar ca, metodologia să fie flexibilă la perturbațiile, ce au loc în cadrul procesului educativ. O tehnologie metodică este considerată calitativă, în cazul în care este ușor de schimbat, în cazuri și situații noi, ale învățământului modern. Nu putem spune că metoda respectivă este bună sau rea, ca idee, ci numai în cazul în care nu dă rezultate bune atunci când este implantată la o realitate a vieții. Calitatea unei metodologii, mai depinde de aspect, dozaj, combinații ale procedeelor utilizate. Nici o metodă, nu există în stare pură, ci sub aspectul unor variante și stări diferite. Cel mai des metodele acționează împreună, Ele apar și se concretizează în variante metodologice compozite, prin eliminarea continuă a unor trăsături, și prin evidențierea uneia sau mai multor metode. Sunt o serie de metode de bază, din care rezultă combinații de metode și procedee.

Profesorii își îndrumă elevii cu propriile lor gânduri profunde și bine organizate. Profesorii recurg prea des la explicații și demonstrații de genul „hai-sa-ți-arăt-cum”. Desigur că, prezentarea poate face o impresie imediată asupra creierului, dar în absența unei memorii excepționale, elevii nu pot reține prea mult pentru perioada următoare. Un profesor, oricât de strălucit orator ar fi, nu se poate substitui creierelor elevilor și deci nu poate face activitatea care se desfășoară individual în mintea fiecăruia. Elevii înșiși trebuie să organizeze ceea ce au auzit și văzut într-un tot ordonat și plin de semnificații. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuției, a investigației, a acțiunii și eventual a predării, învățarea nu are loc. Printre metodele care activizează predarea-învățarea sunt si cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alții, își dezvoltă abilități de colaborare și ajutor reciproc. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită denumirilor foarte ușor de reținut, caracterului ludic și oferind alternative de învățare. În literatura de specialitate se vorbește despre următoarele metode fără ca această listă să fie completă:

a)Metode de predare –învatare interactivă in grup : metoda predării/învățării reciproce (Reciprocal teaching –Palinscar), metoda “mozaicului”( Jigsaw), citirea cuprinzătoare, metoda “Cascadei”(Cascade), metoda învățării pe grupe mici(“STAD-Student Teams Achievement Division”), metoda “turnirului intre echipe”(“TGT-Teams/Games/Tournaments”), metoda schimbarii perechii(“Share-Pair Circles”), metoda “Piramidei”, învățarea dramatizata etc.

b) Metode de fixare si sistematizare a cunoștințelor și de verificare: harta cognitiva / conceptuala, ”Lanțurile cognitive”, ”Scheletul de peste”, ”Panza de paianjen”, „Turul galeriei”, e

c) Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității: ”Brainstorming”, ”Metoda pălăriilor gânditoare”, ”Caruselul”, ”Masa rotunda”, interviul de grup, studiul de caz, ”Controversa creativa”, ”Tehnica acvariului”, ”Tehnica focus-grup”, ”Patru colturi”, ”Metoda Frisco”, etc.

d) Metode de cercetare in grup: tema / proiectul de cercetare in grup, experimentul pe echipe, portofoliul de grup.

Metodele activ-participative sunt cele mai în măsură să solicite plenar, dar și să valorifice maximal și pe multiple planuri potențialul uman de cunoaștere, de simțire și de acțiune cu care un elev sau altul vine la școală. Specific acestor metode este faptul că pot stimula și dezvolta învățarea prin cooperare, lucrul în perechi sau în grupe mici de elevi, facilitând astfel comunicarea, relaționarea, colaborarea și sprijinul reciproc pentru rezolvarea unor probleme sau pentru explorarea unor teme noi, care duc la cunoașterea dintre elevi, înțelegerea și acceptarea reciprocă. Lecțiile bazate pe învățarea prin cooperare prezintă câteva caracteristici importante:

răspunderea individuală – se evaluează frecvent performanța fiecărui elev care trebuie să ofere un răspuns în nume personal sau în numele grupului, iar rezultatul se comunică atât elevului cât și grupului din care face parte;

interacțiunea directă – elevii se ajută unii pe alții încurajându-se și împărtășindu-și ideile, explică celorlalți, discută ceea ce știu, se învață unii pe alții;

interdependența pozitivă – elevii realizează că au nevoie unii de alții pentru a duce la bun sfârșit sarcina grupului. Învățătorii pot structura această interdependență pozitivă stabilind scopuri, recompense, resurse comune, roluri distribuite în grup;

deprinderi interpersonale și de grup mic – grupurile nu pot exista și nici nu pot funcționa eficient dacă elevii nu au și nu folosesc anumite deprinderi sociale (conducerea, luarea deciziei, încrederea reciprocă, comunicarea, managementul conflictelor);

procesarea în grup – elevii au nevoie de momente pentru a vedea cât de bine și-au atins scopurile și cât de eficienți au fost în grup. conducătorul instruirii monitorizează în permanență activitatea de învățare a grupurilor, le oferă feed-back (lor și întregii clase), intervine și corectează eventualele confuzii sau răspunsuri incomplete.

Momentele principale ale unei lecții sunt:

faza pregătitoare (evocarea) – interpretarea cunoștințelor noi prin prisma cunoștințelor anterioare;

realizarea lecției – participarea activă din partea elevului;

reflecția – consolidarea noilor cunoștințe, schimb de idei.

Având în vedere că lucrarea de față nu are ca scop prezentarea metodelor utilizate la clasă, în cele ce urmează se vor prezenta următoarele etape de învățare, prin care trec elevii pentru a ajunge la progresul final, dorit, cu amplificarea cunoștințelor prin dezvoltarea curriculumului în dezvoltare locală. Astfel, pentru o observare concretă a modului de organizare a învățării pentru elevi, în continuare este prezentat un scenariu didactic, a cărui conținut este legat de prezentarea unei specii lemnoase de interes forestier, în urma căruia elevii vor avea un test de evaluare sumativă, pentru a puncta stadiul în care se află cunoștințele lor, pentru a putea aborda un nou plan de viitor și eventual de reorganizare a activităților de transmitere a informațiilor către receptorii actului didactic.

PROIECT DIDACTIC

I. DATE DE IDENTIFICARE A UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:Liceul Tehnologic Corbu

PROPUNĂTOR: Hângan Ilie-Daniel.

CLASA: a IX-a B

DISCIPLINA: Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Identificarea elementelor vegetale, pedologice și meteorologige din mediul forestier.

SUBIECTUL:Fagus sylvatica- Fagul

DURATA ACTIVITĂȚII: 50 de minute

DATA:28.03.2019

TIPUL ACTIVITĂȚII: Predare- învățare

II. OPERAȚIONALIZAREA OBIECTIVELOR CARE EXPRIMĂ COMPETENȚELE SPECIFICE

III. NECESARUL DE CUNOȘTINȚE ȘI DEPRINDERI FORMATE ANTERIOR

Elevii dețin informații referitoare la morfologia plantelor lemnoase.

Elevii sunt capabili să recunoască cu ușurință speciile lemnoase parcurse anterior și importanța acestora.

Elevii sunt capabili să să descrie speciile lemnoase ale subîncrengăturii Gymnospermae și Angiospermae.

IV. ARIA DE CONȚINUT

Specia: Fraxinus excelsior- Frasinul.

V. RESURSE MATERIALE UTILIZATE LA LECȚIE

Manual

Fișe de lucru

Planșe

Atlase

Imagini

VI. METODE DE PREDARE-ÎNVĂTARE

VII. STRATEGIA DE EVALUARE

VIII. FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII

IX. ORGANIGRAMA INSTRUIRII

X. Bibliografie

Postolache V: Dendrologie, manual pentru clasa aIX-a, licee silvice și școli profesionale , București 1994

Șofletea N: Dendrologie, Vol. I și II, Editura „Pentru Viață’ Brașov, 2002.

Data…………. Grupa……………….

Numele și prenumele

……………………….

Clasa a IX-a

Fișă de lucru( activitate la oră)

DISCIPLINA: Dendrologie,pedologie și climatologie forestieră.

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Specii lemnoase de interes forestier

SUBIECTUL:Fagus sylvatica-,Fagul .

Rezultatul învățării:Determină caracteristicile morfologice ale plantelor lemnoase de interes forestier.

a b

Fig.1 FRAXINUS EXCELSIOR-FRASINUL( figura A reprezintă un lujer, iar figura b Frunza, floarea, fructul și samânța)

Pe baza imaginilor de mai sus precizați pentru specia Fagus sylvatica, următoarele:

Lujerii:

Frunzele:

Florile:

Semințele:

Păstrați foaia de răspuns până la finalul orei, completați și corectați pe parcurs elementele incomplete, iar la final vom discuta caracteristicile cerute.

La finalul fiecărei ore se verifică feed-back-ul din partea elevilor, pentru a putea proceda la tema următoare, iar la final de capitol sau de rezultat al învățării, se aplică un test de evaluare sumativă, cu rol de validare a cunoștințelor elevilor, dar și de aplicare optimă a metodelor de act didactic. În continuare este prezentat un model de evaluare sumativă, la disciplina de dendrologie, pedologie și climatologie forestieră, aplicat elevilor de clasa aIX-a B, specializarea silvicultură.

TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ

MODULUL I. „Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră”

Unitatea de învățare : Morfologia plantelor lemnoase.

Domeniul: Silvicultură

Cls aIXa B

Numele și prenumele……………………………

Data :17.10.2018.

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. Timpul efectiv de lucru este de 60 minute.

SUBIECTUL I.1. Pentru fiecare dintre cerințele de mai jos incercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect. (10 puncte )

Lujerii după formă sunt:

serați

geniculați

glabri.

2. Frunzele după forma vârfului sunt:

a. lobate

b. ovoide

c. mucronate

3. Păstaia este un fruct :

cărnos

uscat

multiplu

4. Florile unisexuat-monoice sunt dispuse :

pe două exemplare

pe același exemplar

pe mai multe exemplare

5. Pereții frcutului poartă denumirea de :

pericarp

androceu

drupă

Pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 puncte.

I.2. Scrieți pe spatiul punctat litera A pentru enunțurile pe care le considerați adevărate sau litera F pentru cele pe care le considerați false. ( 10 puncte)

……. a. Rădăcinile adventive pot apărea pe trunchi sau ramuri;

……. b. Arborii izolați iși formează un port forestier;

……. c. Fenomenul de curățare a trunchiului de crăci se numeste elagaj natural;

……. d. La rășinoase tulpina poartă numele de fus;

……. e. Frunza de formă eliptică este mai lată la vârf;

Pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 puncte.

I.3 În coloana A sunt enumerate tipuri de organe ale unei plante lemnoase , iar în coloana B forme și denumiri ale organelor unei plante lemnoase. locurile de recoltare. Realizați cu ajutorul săgeților asocierile corecte dintre fiecare cifră din coloana A și litera corespunzătoare din coloana B. (10 puncte)

Pentru fiecare asociere corectă se acordă 2 puncte.

SUBIECTUL ii.

II.1.Răspundeți următoarelor întrebări: (10 puncte)

a.Ce sunt pneumatoforii? (4 puncte)

b.Precizati și indicați cu săgeți în imaginea atașată, elementele care apar într-o secțiune transversală prin tulpină. (6 puncte)

II.2 Completați spațiile libere cu noțiunile potrivite. (10 puncte)

Achena este un fruct uscat cu o singură ……………………………………

Stipelele sunt frunzulițe modificate la baza pețiolului……………………..

Frunza aciculară are forma de………………………………………………

Lujerii netezi se mai numesc și……………………………………………..

e. Totalitatea petalelor unei flori formează………………………………….

Pentru fiecare răspuns corect se acordă 2 puncte.

SUBIECTUL III.

Alcătuiți un eseu cu tema „Floarea speciilor forestiere” respectând următoarea structură de idei: ( 40 puncte)

Alcătuirea florii; ( 10 puncte)

Întocmirea unui desen în care să fie precizate părțile componente ale florii;

(10 puncte)

Tipuri de flori în funcție de organele reproducătoare pe care le conțin;

( 5 puncte)

Tipuri de inflorescențe ; (10 puncte)

Culori ale florilor la speciile lemnoase parcurse până acum. ( 5 puncte)

În urma aplicării și corectării testelor de evaluare sumativă, a fost necesară o sintetizare a rezultatelor acestora, și evident, planificarea unui set de măsuri pentru viitorul demersului didactic la această disciplină, concretizat printr-un set de măsuri remediale, ce sunt prezentate în continuare.

2.2. Plan de activitate remedial la modulul dendrologie,pedologie și climatologie forestieră.

Planul remedial a fost realizat în urma aplicării testului de evaluare sumativă, propus la subcapitolul precedent, la clasa a a IX-a B, Silvicultură.

Pentru realizarea planului remedial s-au parcurs următoarele etape:

Identificarea aspectelor care trebuie remediate

Diagnoza

Stabilirea cauzelor

Stabilirea posibilelor remedieri

1.Identificarea aspectelor care trebuie remediate

După aplicarea și corectarea testului, am centralizat rezultatele elevilor în tabelul 2.2.1., în care am notat punctajul obținut de fiecare elev pe fiecare item. Itemii i-am grupat pe niveluri cognitive, fără a considera punctajul din oficiu.

Am realizat tabelul 2.2.2. , în care am convertit punctele în plus-uri și minus-uri. Plus-urile reprezintă răspunsurile la care s-a obținut mai mult de jumătate din punctajul acordat, iar minus-urile reprezintă răspunsurile la care s-a obținut mai puțin de jumătate din punctajul acordat.

2. Diagnoza

Analizând totalurile pe fiecare semn (+ sau -) și pe fiecare nivel cognitiv se identifică nivelul performanței elevilor.

Constatări:

Sunt elevi care nu au răspuns la itemii de nivel cognitiv inferior, care evaluează nivelul cunoștințelor de specialitate, deci aceștia au nu achiziționat un nivel mulțumitor de cunoștințe, impunându-se în cazul lor măsuri de recuperare a materiei (E, H)

Sunt elevi care nu au rezolvat satisfăcător itemii semiobiectivi, aceștia au demonstrat o slabă capacitate de producere de mesaje scrise, un vocabular sărac, o incapacitate de exprimare. Se impun măsuri de dezvoltare a competențelor de comunicare orală și în scris. (E, H, J)

Din analiza răspunsurilor elevilor la itemii semiobiectivi, s-a constat o nesatisfăcătoare însușire a vocabularului de specialitate în cazul mai multor elevi (E, H);

În privința nivelului de înțelegere a unor fenomene, principii de funcționare etc, din analiza rezultatelor obținute de elevi la itemii care evaluează acest nivel cognitiv, se constată că sunt elevi care au o slabă capacitate de analiză și sinteză (E, H)

3. Stabilirea cauzelor

Cauze:

mediul de proveniență al elevilor: elevi cu posibilități materiale scăzute, elevi ai căror părinți sunt plecați în străinătate, elevi cu părinți dezinteresați de școală.

factori individuali: nivel redus de cunoștințe din clasele anterioare, capacitate scăzută de memorare, neînțelegerea conceptelor predate, dificultăți de comunicare.

4. Stabilirea posibilelor remedieri

Ținând cont de constatările și cauzele enumerate anterior se impune luarea unor măsuri remediale, care să permită și elevilor care au întâmpinat dificultăți să își îmbunătățească rezultatele școlare.

Disciplina/modulul: Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră Clasa a IX-a B

Anul școlar 2018-2019 Profesor: Hângan Ilie

Capitolul III. Impactul curriculumului în dezvoltarea locală asupra dezvoltării profesionale a elevilor

În cadrul programei analitice pentru clasa a IX.-a, adică ciclul inferior a liceului s-a conturat realizarea practicii comasate în baza unui curriculum local denumit ”Organizarea și desfășurarea activităților în silvicultură”. Autorii acestui curriculum, pentru Liceul Tehnologic Corbueste prof. ing Hângan Ilie, iar în calitate de consultant din partea agentului economic,este tehnicianul silvic, fost cadru didactic de silvicultură, Croitor Mircea, de la Ocolulul Silvic Particular Gheorgheni. În continuare reproduc fragmente din nota de prezentare și unitățile de competență ale acestui modul planificat pentru cele 3 săptămâni de practică comasată.

Pentru asigurarea premiselor integrării profesionale a absolvenților pe piața muncii, cât și pentru formarea profesională continuă, este nevoie de flexibilitate și adaptare la tipurile de competențe identificate ca fiind necesare în prezent și mai ales în viitor, pe o piața a muncii aflată în continuă schimbare și adaptare la cerințele impuse de dezvoltarea economică.

Adaptarea la cererea pieței și necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat motivele esențiale pentru includerea acestui curriculum. Elevilor trebuie să li se ofere posibilitatea însușirii acestor competențe de bază, care dezvoltă înaltul profesionalism, inițiativa, perspicacitatea, abilitatea de a opera eficace într-un mediu silvicultural cu tradiție, dinamic și concurențial, importante pentru economia țării.

Din acest considerent, programa a fost concepută astfel încât să dezvolte o arie extinsă de abilități legate de: rezolvarea de probleme și organizarea locului de munca, dar și măsuri de igienă și securitate a muncii..

Pe lângă activitățile specifice se vor dezvolta și abilități de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de muncă sau să facă o gospodărie proprie, pentru asumarea rolului în societate ca persoane responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieții. Aceste cerințe, necesare unei vieți adaptate la exigențele societății contemporane au fost încorporate în abilitățile cheie.

Rolul practicii este decisiv în formarea abilităților cheie și a competențelor tehnice generale întrucât se realizează atât în parcuri botanice, parcuri dendrologice, pepiniere silvice, cât și la agenți economici, în condiții de producție, familiarizând elevul cu viitorul loc de muncă.

Consultarea agentului economic în vederea construirii curriculumului în dezvoltarea locală

Activitățile practice la agenții economici favorizează tranziția elevilor de la școală la viața profesională activă, oferă angajatorilor oportunități de riguroasă selecție pentru angajare a viitorilor absolvenți, consolidează parteneriatul dintre școală și piața muncii orientând adaptarea programelor de formare profesională la cerințele acesteia.

Stagiul de practică are o importanță deosebită în debutul carierei. Suportul teoretic constituie doar un abecedar pentru carieră, nefiind suficient în momentul în care trebuie să se ia o decizie importantă în alegerea locului de muncă. Concurența îi determină pe elevi să acorde o atenție mai mare pregătirii lor profesionale încă de pe băncile scolii, diferențele dintre teorie și practică fiind, uneori, foarte mari. Practica este, în primul rând, o componentă importantă din planul de învățământ, ea este acreditată, are obiective de învățare, formează anumite competențe și, din acest punct de vedere, are același statut ca orice altă disciplină. Prin intermediul stagiilor de practică elevilor le este oferită oportunitatea de a se familiariza cu specificul și cultura unei organizații și de a cunoaște fluxul de activități din cadrul unui unități de muncă. Importanța și atractivitatea unui astfel de stagiu constă în însușirea și dezvoltarea unor abilități profesionale aplicate, precum munca în echipă sau managementul de proiect, abilități de comunicare, șansa de a câștiga experiența profesională reală și, la final, de a obține un loc de muncă permanent în domeniul de lucru ales.

Consultarea agentului economic, în cazul de față a Ocolului Silvic Particular Gheorgheni, pentru elaborarea curriculumului în dezvoltare locală, este esențială, deoarece numai piața muncii este cea care poate să ofere cerințele actuale și necesarul de cunoștințe, abilități și atitudini, cu care un absolvent trebuie , înzestrat pentru a practica meseria de silvicultor.

În acest context, a fost încheiat un acord de colaborare cu ocolul silvic Particular Gheorgheni, unde s-a convenit asupra conținuturilor ce trebuie studiate și aprofundate, în cadrul stagiului de pregătire practică, prevăzut în programa școlară.

LICEUL TEHNOLOGIC CORBU OCOLUL SILVIC PARTICULAR GHEORGHENI

JUD. HARGHITA JUD. HARGHITA NR._____/__________NR._____/__________

ACORD DE COLABORARE

-în vederea elaborării conținuturilor tematice de parcurs pe perioada instruirii practice a elevilor clasei a IX-a, a Liceului Tehnologic Corbu, domeniul pregătirii de bază Silvicultură.

I. Notă introductivă:

Liceul Tehnologic Corbu-Harghita în colaborare cu Ocolul Silvic Paricular Gheorgheni, Județul Harghita, reprezentați prin Director: Laurențiu Mirela, respectiv, Șef de Ocol, Ing. Bajcsi Istvan Laszlo, și personal de specialitate Prof.Ing. Hângan Ilie, și pădurar Croitor Mircea, au recurs la elaborarea,de comun acord, a conținuturilor tematice, necesare întocmirii Curriculum-ului în Dezvoltare Locală “ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN SILVICULTURĂ” pentru desfășurarea instruirii practice de specialitate a elevilor din clasa aX-a, ciclul inferior al liceului, din domeniul pregătirii de bază:SILVICULTURĂ.

Modulul de instruire practică este structurat a se desfășura pe o durată de 3 săptămâni/an x 30ore/săptămână=90 ore/an.

II. Conținutul formării specific instruirii practice a culturii de specialitate, domenilul pregătirii de bază: SILVICULTURĂ, pentru accesibilizarea spre calificarea profesională, pădurar: Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:

Plante lemnoase forestiere:

-specificarea morfologiei plantelor lemnoase de interes forestier;

-identificarea speciilor aparținătoare subîncrengăturii Gimnospermae;

-identificarea speciilor aparținătoare subîncrengăturii Angiospermae;

-temperamentul speciilor forestiere;

-specificarea importanței speciilor lemnoase de interes forestier.

Pedologie forestieră:

-proceduri standard de recoltare a probelor de sol;

-determinarea însușirilor fizice și chimice ale solului;

-clase de sol/tipuri de sol(răspândire,fertilitate, proprietăți fizice și chimice, flora indicatoare, tipuri de litieră)

Climatologie forestieră:

-determinarea elementelor meteorologice cu ajutorul instrumentelor specifice;

Produse nelemnoase ale pădurii:

-organizarea lucrărilor de recoltare și colectare a fructelor de pădure;

-organizarea lucrărilor de recoltare și colectare ciupercilor comestibile;

-organizarea lucrărilor de recoltare și colectare a plantelor medicinale;

Specii de vânat:

-recunoaștere principalelor specii de vânat și salmonicole;

-activități de gospodărire a fondurilor de vânătoare:

-liniștea și adăpostul vântului;

-prevenirea și combaterea braconajului;

-asigurarea hranei vântului;

-evaluarea speciilor de vânat;

-prelucrarea și condiționarea vânatului;

-documentația specifică acțiunilor vânătorești.

6)Norme de sănătate și securitate a muncii specifice activităților silvice.

III.Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului:

Pentru realizarea instruirii practice la acest modul sunt necesare următoarele resurse materiale minime:

-determinatoare pentru plante forestiere;

-atlas dendrologic;

-eșantioane de elemente dendrologice;

-specii lemnoase de interes forestier din FONDUL FORESTIER;

-probe de sol, ph-metrul Hllige, vase Petri, soluții indicatoare,sonde pentru recoltat, riglă,hârleț,ruletă, atlas Munsell,trusă pedologică.

-termometre,umidometre,pluviometru,heliograf,stație meteo;

-materiale pentru recoltarea și colectarea fructelor de pădure și a ciupercilor: coșuri, găleți,lăzi,butoaie,depozie frigorifice;

-piese de vânat naturalizate, planșe, albume, trofee;

– instalații de hrănire a vânatului;

-filme documentare despre fauna României;

-păstravării

-atlas cu peștii apelor de munte;

-acvariu;

-echipament pentru determinarea automată a calității apei;

-echipament pentru pescuit în apele de munte;

-echipamente de protecție a muncii, specifice activităților silvice.

Lista poate fi completată/adaptată cu resursele materale specifice domeniului de pregătire.

DIRECTOR, ȘEF OCOL,

Prof. Laurențiu Mirela Ing. Bajcsi Istvan Laszlo

PROFESOR DE SPECIALITATE, REPREZENTANT OCOLUL SILVIC,

Prof. Ing. Hângan Ilie Pădurar Croitor Mircea

Elaborarea curriculumului în dezvoltare locală

De îndată ce au fost stabilite conținuturile ce se vor parcurge, s-a procedat la întocmirea curriculumului în dezvoltare locală, acesta fiind unul de aprofundare, pe baza constatărilor profesorilor de specialitate de la Liceul Tehnologic Corbu, dar, mai ales a reprezentanților partenerului de practică.

Elaborarea curriculumului în dezvoltare locală, întitulat Organizarea și desfășurarea activităților în silvicultură, pentru clasa a IX-a, Specializarea silvicultură, a presupus participarea și eforturile reunite ale celor implicați în procesul de educație: elevi, profesori, părinți, parteneri sociali. Rolul, responsabilitatea și angajamentele factorilor locali și a cadrelor didactice cresc, constituind o dominantă a formării personalității școlii, și a rezultatelor sociale ale elevilor.

În cele ce urmează este prezentat, în format elaborat, curriculum în dezvoltare locală, care se va aplica în decursul celor 3 săptămâni de practică, în parteneriat cu agentul economic.

CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

Instituția de învățământ: Liceul Tehnologic Corbu.

Denumirea operatorului economic/instituției publice partenere: Ocolul Silvic Particular Gheorgheni.

Titlul CDL:”ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN SILVICULTURĂ”

Tipul CDL-ului: Aprofundarea rezultatelor învățării suplimentare care răspund nevoilor instituției publice partenere.

Profilul/ Domeniul de pregătire profesională:Resurse naturale și protecția mediului.

Calificarea profesională: Silvicultură.

Clasa: a IX-a.

Număr de ore: 90.

Autorii:

Unitatea de învățământ:Liceul Tehnologic Corbu, Prof. Ing. Hângan Ilie.

Operatorul economic: Ocolul Silvic Particular Gheorgheni, Tehnician Croitor Mircea.

Notă de prezentare:

Denumirea calificării: Silvicultură.

Nivelul de pregătire: Învățământ liceal.

Numărul de ore alocate modulului: 90.

Scopul modulului CDL:

Modulul CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ, denumit ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN SILVICULTURĂ face parte din cultura de specialitate aferentă domeniului de pregătire de bază silvicultură, clasa aIX-a , ciclul inferior al liceului , filiera tehnologică și are alocat un număr de 90 de ore din care :

90 ore – instruire practică = 3 săpt. x 5 zile x 6 ore /zi ( stagii de pregătire practică )

Această ofertă curriculară, asigură cadrul pentru realizarea unei instruiri care să permită formarea în totalitate a competențelor tehnice de specialitate descrise în Standardele de pregătire profesională. Curriculum-ul în dezvoltare locală a fost elaborat pe baza competențelor cheie din unitatea : „ Organizarea locului de munca „ si “Rezolvare de probleme”

Scopul modulului este de a da posibilitatea elevilor să dobândească și să dezvolte deprinderi practice specifice domeniului de activitate, astfel încât la finalizarea modulului sa fie capabili :

Să rezolve o problemă reală într-un loc de muncă tipic domeniului;

Sa respecte regulile de igiena personala si ținută vestimentară;

Să colaboreze cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor;

Sa asigure ordinea si curățenia la locul de muncă;

Sa aplice principiile ergonomice in organizarea locului de muncă.

Rolul CDL-ului în pregătirea de specialitate a elevului și argumentarea parcurgerii sale în anul de studiu :

Această ofertă curriculară, asigură cadrul pentru realizarea unei instruiri care să permită, în contextul tehnologic oferit de agenții economici locali, formarea în totalitate a competențelor tehnice de specialitate descrise în Standardele de pregătire profesională. Curriculum-ul în dezvoltare locală a fost elaborat pe baza competențelor cheie din unitățile de competențe cheie:

“Organizarea locului de muncă ” și ,,Rezolvarea de probleme.”

Rolul modulului este acela de a da posibilitatea elevilor să lucreze în echipă (formată din

profesori, agenți economici și colegi.), dobândind competențele necesare.

Modulul ajută elevii să participe alături de agenții economici la problemele din producție și la găsirea unor soluții de rezolvare a acestora, să lucreze cu resurse reale, cu parteneri reali,realizând în felul acesta deprinderi de organizare a locului de muncă.

Parcurgerea conținuturilor modulului” ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN SILVICULTURĂ” și adecvarea strategiilor didactice vor viza și dezvoltarea competențelor pentru “ Igiena și securitatea muncii”.

Situațiile de învățare care răspund nevoilor de formare identificate împreună cu operatorul economic /instituția publica parteneră a unității de învățământ:

Problematizarea; Studiul de caz; Situații practice specifice activităților silvice.

Lucrări practice de specificare a morfologiei plantelor lemnoase de interes forestier;

Lucrări practice de identificare aparținătoare subîncrengăturii Gymnospermae;

Lucrări practice de identificare speciilor aparținătoare subîncrengăturii Angyospermae;

Lucrări practice de determinare a temperamentului speciilor forestiere;

Lucrări practice de recoltare a probelor de sol;

Scurtă descriere a nevoilor de formare cărora le răspunde Cdl-ul și a rezultatelor învățării suplimentare și/sau aprofundate /extinse propuse a fi dobândite , precum și lista unităților de rezultate ale învățării din SPP vizate cărora le sunt integrate rezultate ale învățării propuse spre aprofundare/ extindere:

Prin această ofertă curriculară se asigură cadrul necesar adaptării pregătirii profesionale a elevilor la cerințele pieței muncii locale și județene. Proiectarea și evaluarea curriculumului ln dezvoltare locală implică angajarea partenerilor sociali in procesul de identificare competențelor specifice pieței forței de muncă locale și a situațiilor de învățare oferite elevilor.

Aceste situații de învățarev sunt sunt reprezentate prin doua unități de rezultate după cum urmează:

Organizarea locului de muncă „

Asigură ordinea și curățenia la locul de muncă

Aplica principiile ergonomice in organizarea locului de muncă.

Folosește instrucțiuni de lucru pentru îndeplinirea sarcinilor.

– “Rezolvarea de probleme”

Identifică probleme simple

Alcătuiește si aplică un plan de rezolvare a unei probleme simple.

Verifică rezultatele obținute în urma aplicării planului de rezolvare a unei probleme simple.

Învățarea se va realiza la agentul economic sau cu participarea nemijlocită a reprezentanților acestuia, scopul fiind contextualizarea învățării în funcție de prioritățile angajatorului stabilite în comun prin acordul de formare anexat prezentului CDL.

Tabel de corelare dintre rezultatele învățării și conținuturile învățării:

Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în școală sau la operatorul economic).

Pentru realizarea instruirii practice la acest modul sunt necesare următoarele resurse materiale minime:

-determinatoare pentru plante forestiere;

-atlas dendrologic;

-eșantioane de elemente dendrologice;

-specii lemnoase de interes forestier din fondul forestier;

-probe de sol, ph-metrul Hllige, vase Petri, soluții indicatoare,sonde pentru recoltat, riglă,hârleț,ruletă, atlas Munsell,trusă pedologică.

-termometre,umidometre,pluviometru,heliograf,stație meteo;

-materiale pentru recoltarea și colectarea fructelor de pădure și a ciupercilor: coșuri, găleți,lăzi,butoaie,depozie frigorifice;

-piese de vânat naturalizate, planșe, albume, trofee;

– instalații de hrănire a vânatului;

-filme documentare despre fauna României;

-păstravării

-atlas cu peștii apelor de munte;

-acvariu;

-echipament pentru determinarea automată a calității apei;

-echipament pentru pescuit în apele de munte;

-echipamente de protecție a muncii, specifice activităților silvice.

Sugestii metodologice:

Conținuturile programei modulului CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ – ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN SILVICULTURĂ trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferențiată, ținând cont de particularitățile colectivului cu care se lucrează și de nivelul inițialde pregătire.

Modulul CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ:ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN SILVICULTURĂ are o structură elastică, fiind un modul aplicativ, el poate folosi noi mijloace sau resurse didactice ținînd cont de baza materială din școală și a agentului economic.

Orele se desfășoară în ateliere școală sau pe suprafața de teren a Ocolului Silvic partener, dotate conform recomandărilor precizate anterior .

Pentru achiziționarea competențelor vizate de parcurgerea moduluiCURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ – ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN SILVICULTURĂ, prin formare specializată se recomandă câteva exemple de activități de învățare.

Lucrări practice de specificare a morfologiei plantelor lemnoase de interes forestier;

Lucrări practice de identificare aparținătoare subîncrengăturii Gimnospermae;

Lucrări practice de identificare speciilor aparținătoare subîncrengăturii Angiospermae;

Lucrări practice de determinare a temperamentului speciilor forestiere;

Lucrări practice de recoltare a probelor de sol;

-determinarea însușirilor fizice și chimice ale solului;

-clase de sol/tipuri de sol(răspândire,fertilitate, proprietăți fizice și chimice, flora indicatoare, tipuri de litieră);

– activități practice de:

-de recoltare și colectare a fructelor de pădure;

-de recoltare și colectare ciupercilor comestibile;

-de recoltare și colectare a plantelor medicinale;

-activități de teren de gospodărire a fondurilor de vânătoare prin asigurarea :

-liniștii și adăpostului vântului;

-prevenirii și combaterii braconajului;

-evaluării speciilor de vânat;

-prelucrării și condiționării vânatului;

-documentației specifice acțiunilor vânătorești.

Îndeplinirea normelor de sănătate și securitate a muncii specifice activităților silvice.

Numărul de ore alocat fiecărei lucrări rămâne la latitudinea cadrelor didactice care realizează instruirea practică, în funcție de dificultatea lucrării și de importanța ei, de nivelul de cunoștințe anterioare ale colectivului cu care lucrează și de ritmul de lucru al colectivul instruit.

Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activități de învățare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învățare ale fiecărui elev.

Munca în echipă este o cerință, iar elevii sunt încurajați să joace roluri diferite în situațiile cerute de echipă.

Manifestarea unui comportament potrivit în contextul rezolvării unei probleme (de exemplu: abordarea problemei, maniere, limbaj,limbaj de specialitate, îmbrăcăminte, punctualitate etc.)

Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă problema propusă a fost rezolvată în întregime de echipă.

Profesorii și personalul de specialitate a agentului social partener, pot folosi informații relevante despre stilul de învățare al elevilor ( auditiv, vizual, practic ) și despre tipul de inteligență al acestora, în scopul asigurării unei game variate de activități la lecții, care să garanteze asimilarea cunoștințelor și formarea deprinderilor, indiferent de stilul de învățare caracteristic.

Selecția metodelor didactice adecvate competențelor care urmează a fi formate oferă o serie de avantaje, cum ar fi : centrarea procesului de învățare pe elev, pe nevoile și disponibilitățile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învățării, lărgirea orizontului și perspectivelor educaționale, diferențierea sarcinilor și a timpului alocat ș.a. În context, lucrul în grup, simularea, discuțiile de grup, prezentările în mărime naturală, în teren, video, multimedia și electronice, temele și proiectele integrate, etc. contribuie la învățarea eficientă, prin dezvoltarea abilităților de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilității, sprijin reciproc, precum și a spiritului de echipă, competițional și creativității elevilor.

Sugestii privind evaluarea:

Calitatea evaluării căreia îi vor fi supuși elevii pentru a obține calificările reprezintă unul dintre factorii esențiali care susțin încrederea publică în aceste calificări. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenței, caracterului realist și motivant, rigorii, corectitudinii șieficiențeiprocesului de evaluare, cât și deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naționale definite în cadrul fiecărei calificări.

Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt: validitatea, fidelitatea, aplicabilitatea practică și rentabilitatea, credibilitatea, compatibilitatea cu învățarea eficientă și flexibilitatea.

Evaluarea trebuie să fie un proces continuușisumativ.

O competență se evalueazăo singură dată, iar elevii trebuie evaluați numai în ceea ce privește dobândirea competențelor specificate în tabelele de corelare a competențelor și conținuturilor. În cazul unei evaluări, esteesențialătransmiterea unui feedback clar și constructiv. Acesta trebuie să includădiscuții cu elevul în legătură cu motivele care au dus la insucces, identificarea uneinoi ocazii pentru reevaluare, precum și sprijinul suplimentar de care elevul are nevoie.Reevaluarea trebuie să utilizeze același instrument(fișa de observație), chiar dacă locul de desfășurare a evaluării se poate modifica. Planificarea evaluării competențelor trebuie să evite suprapuneri cu perioadele de evaluare de la celelalte module.

Evaluarea implică observarea, evaluarea produsuluiși chestionarea, toate metodele de evaluare încadrându-se în una sau mai multe din aceste categorii.

Observareaînseamnă urmărirea elevului în timp ce efectuează o activitate reală sau simulată.

Evaluarea produsuluiînseamnă verificarea vizuală a unui lucru realizat sau produs de elev, după ce activitatea acestuia s-a încheiat.

Chestionareaînseamnă punerea de întrebări elevului, la care acesta poate răspunde fie verbal, fie în scris. Întrebările pot să fie legate de activitățile descrise în conținuturile unității ( pentru a verifica dacă elevul înțelege de ce au fost efectuate activitățile ), sau pot să testeze capacitatea elevului de a lucra în alte contexte precizate. Metoda reprezintă și un mijloc important de stabilire a dovezilor despre cunoștințele de bază și despre înțelegerea elevului.

Ca instrumente de evaluare la acest modul se recomandă:

Verificarea lucrării la finalul ei;

Portofoliul ;

Studiul de caz;

Observarea sistematică;

Fișă pentru lucrul în echipă (vezi model);

Instrumentul de evaluare nr. 1

Fișă de evaluare- model

Rezultatul învățării 2. . Alcătuieste și aplică un plan de rezolvare a unei probleme simple.

Criterii de evaluare :

Identificarea unei alternative de rezolvare a problemei

Alegerea soluției optime de rezolvare a problemei

Probă orală :

Identificați o alternativă de rezolvare a problemei și selectați soluția optimă de rezolvare a problemei

c) Întocmirea planului de rezolvare a problemei

Probă scrisă

Elaborați planul de rezolvare a problemei

d) Aplicarea planului de rezolvare a problemei în contextul determinat.

Probă practică

Îndepliniți următoarele sarcini de lucru :

Bibliografie:

Postolache V: Dendrologie, Manual pentru clasa a IX-a, licee silvice și anul I școli profesionale, București,1994,

Șofletea N: Dendrologie, Vol. I și II, Editura Pentru Viață, Brașov, 2002.

I.Iancu, C.Roșu: Pedologie și Stațiuni Forestiere, manual pentru clasa aX-a, Editura Didactică și Pedagogică ,București,1993.

Achimescu CȘ Exploatarea lemnului și valorificarea produselor accesorii ale pădurii,Editura Didactica Și Pedagogică, București, 1977.

Regia Națională a Pădurilor: Cartea Pădurarului,2003.

***Norme de sănătatea și securitatea muncii la lucrările din silvicultură.

***Amenajamentele Ocoalelor Silvice.

În vederea aprobării spre aplicare a curriculumului în dezvoltare locală elaborat,acesta este însoțit de o fișă de evaluare, unde pe lângă aprobarea în comisia metodică din școală, consiliul de administrație al școlii, avizul operatorului economic partener, este necesară și aprobarea în consiliul de administrație al inspectoratului școlar precum și al C.L.D.P.S.F.P.

FIȘĂ DE EVALUARE

A CURRICULUMULUI ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ

Instituția de învățământ: Liceul Tehnologic Corbu.

Denumirea operatorului economic/instituției publice partenere :

Ocolul Silvic Particular Gheorgheni.

Titlul CDL ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN SILVICULTURĂ

Tipul de CDL : Aprofundarea rezultatelor învățării suplimentare care răspund nevoilor instituției publice partenere.

Profilul: Resurse naturale și protecția mediului.

Domeniul: Silvicultură.

Calificarea profesională: Silvicultură

Clasa:a IX a

Autori:

Unitatea de învățământ: Liceul Tehnologic Corbu,Hângan Ilie, Profesor-inginer silvic,gradul II.

Operatorul economic/instituția publică parteneră: Ocolul Silvic Particular Gheorgheni, Croitor Mircea,Tehnician Silvic.

CRITERII ȘI INDICATORI DE EVALUARE

NOTĂ: Pentru a fi acceptat proiectul de programă trebuie să întrunească criteriul I, pentru toți indicatorii și criteriul II pentru minim 5 indicatori.

Avizul comisiei metodice a ariei curriculare Tehnologii: 20.10.2017

Avizul consiliului de administrație al școlii: 20.10.2017

Avizul operatorului economic/ instituției publice partenere 20.10.2017

Întocmirea protocoalelor de colaborare practică

Orice program educativ poate deveni eficient în măsura angajării părților componente. În acest sens, vin în ajutor proiectele de  parteneriat educaționale care vizează întărirea relațiilor dintre părinți, elevi, dascăl și comunitate, creșterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaționali.

Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje, deoarece creează relații de colaborare, clarifică diverse probleme educative, oferă un nou cadru de dezvoltare a personalității  elevului. Inițierea diferitelor proiecte de parteneriat educaționale sunt benefice atât pentru elevi, cât și pentru toți factorii implicați ( școală, familie, comunitate).

Comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual și geografic de dezvoltare al elevului. Prin caracteristicile ei, poate susține interesele școlii.  Fiecare școală devine ,,o comunitate a celor ce învață”, în condițiile propriului său plan de îmbunătățire continuă a predării, învățării și disciplinei. Toți elevii săi se străduiesc și fac progrese în direcția atingerii standardelor dorite, fiind ajutați de părinți, cadre didactice și alți parteneri implicați. Școlile și comunitatea îmbunătățesc instrucția, evaluarea, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, implicarea părinților și a oamenilor de afaceri, astfel încât fiecare aspect al educației funcționează ca parte a unui sistem, care sprijină toți elevii pentru a-și atinge obiectivele.

Reforma efectivă a învățământului preuniversitar, ca învățământ public, se poate realiza numai în interiorul spațiului comunitar, ca rezultat al conlucrării școlii cu mediul social, cultural și economic. Procesul educațional este un act de socializare, de culturalizare, de formare și dezvoltare a personalității, dus la îndeplinire de echipa didactică.

Pentru realizarea unui parteneriat trebuie stabilite câteva forme de relaționare necesare. Astfel, trebuie respectate cele patru condiții de realizare ale acestui proces: comunicare, coordonare și în final,parteneriat.

În acest context, pentru îndeplinirea acestor deziderate, a fost întocmit un protocol de colaborare pentru asigurarea unei relații eficiente, școală-agent economic și asigurarea cadrului de instruire practică viitoare.

LICEUL TEHNOLOGIC CORBU OCOLUL SILVIC PARTICULAR GHEORGHENI

JUD.HARGHITA JUDEȚUL HARGHITA NR._____/__________NR._____/__________

PROTOCOL DE COLABORARE

I. COLABORATORII :

1. Liceul Tehnologic Corbu, cu sediul în localitatea Corbu, str. Principală, nr. 352, telefon/fax 0266338616,e-mail: gs.corbu@eduhr.ro, județul Harghita, reprezentat prin D-na. Prof. Laurențiu Mirela , având funcția de director,

și

2 .Ocolul Silvic Particular Gheorgheni, cu sediul in sediul în Mun. Gheorgheni, STR. MARTON ARON, Nr. 16, Jud. HARGHITA, Cod poștal: 535500, reprezentat prin d-l inginer Bajcsi Istvan Laszlo,având funcția de șef de ocol.

II. OBIECTUL PROTOCOLULUI DE COLABORARE

Părțile au stabilit de comun acord să colaboreze pentru realizarea în comun a derulării stagiului de pregătire practică cu principal obiectiv dezvoltarea aptitudinilor de muncă în domeniul silvic pentru elevii din învățământul profesional și tehnic , în scopul creșterii nivelului de calificare si a unei inserții mai rapide pe piața muncii,precum și derularea altor activități de formare și informare cu caracter ecologic-regenerativ și de conservare a biodiversității naturale.

III. DURATA colaborării

Prezentul protocol se încheie pentru perioada de 1 an și se prelungește, prin acordul părților, cu clauze de revizuire, după caz. În situația în care părțile sunt mulțumite de modul în care se derulează colaborarea, protocolul se prelungește din oficiu și după încheierea perioadei menționate.

IV. CONTRIBUȚIA PĂRȚILOR LA REALIZAREA COLABORĂRII

Liceul Tehnologic Corbu desemnează ca responsabil pentru realizarea colaborării convenite pe d-l prof. ing. Hângan Ilie în calitate de coordonator al activităților

Ocolul Silvic Particular Gheorgheni, desemnează ca responsabil pentru realizarea colaborării convenite pe d-l pădurar Croitor Mircea.

În cadrul prezentului protocol de colaborare, ambele părți se obligă să îndrume și să coordoneze participarea celor implicați la realizarea activităților propuse.

V. RĂSPUNDEREA PĂRȚILOR

Răspunderea pentru îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezentul protocol, cu efect negativ asupra colaborării, revine părților, așa cum s-au obligat fiecare dintre acestea, prin clauzele contractuale, conform legii.

VI. CLAUZE DE ÎNCETARE A COLABORĂRII

Următoarele condiții duc la încetarea colaborării:

a. hotărârea comună a colaboratorilor, prin acord scris;

b. cazul de forță majoră

c. nerespectarea întocmai a clauzelor prezentului Protocol, situație în care partea lezată poate cere rezilierea unilaterală a acestuia.

VII. alte clauze ale desfășurării colaborării

Comunicările între colaboratori, privitor la modul de desfășurare a colaborării, se efectuează în scris.

VIII. confidențialitatea

COLABORATORII, în conformitate cu interesele comune stipulate prin prezentul protocol, califică acest document ca informație confidențială și se obligă să nu pună la dispoziție și să nu permită examinarea parțială sau totală a acestuia de către terțe persoane, excepție făcând organele ierarhic superioare.

IX. LITIGII.

Litigiile de orice fel, decurgând din executarea prezentului protocol de colaborare, se vor soluționa pe cale amiabilă sau, dacă altfel nu este posibil, în instanță.

Drept pentru care s-a încheiat prezentul protocol de colaborare în 2 (două) exemplare, câte un exemplar pentru fiecare colaborator.

DIRECTOR, ȘEF OCOL,

Prof. Laurențiu Mirela Ing. Bajcsi Istvan Laszlo

Capitolul IV. Implementarea la clasă a curriculumului în dezvoltare locală

Curriculumul în dezvoltare locală fiind parte a planurilor de învățământ și a programelor școlare presupune aplicarea în conformitate cu acestea și cu deontologia didactică, în cazul de față sub aspect practic, în scopul aprofundării cunoștințelor, abilităților și atitudinilor, dobândite anterior . Rezultatele învățării propuse sunt în concordanță cu specificul profilului de formare, respectiv al calificării profesionale care pot fi dobândite la finalizarea studiilor, Tehnician în silvicultură și exploatări forestiere.

4.1. Situația școlară a elevilor la modulul Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră la sfârșit de an școlar

Necesitatea cunoașterii situației școlare a elevilor la sfârșit de an școlar, la modulul Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră, este necesară pentru a cunoaște stadiul lor de cunoștințe înainte de stagiul de pregătire practică, perioadă în care se va aplica curriculumul de aprofundare. Acest stadiu de nivel al cunoștințelor elevilor, constituie premisele de constatare a eficienței aplicării curriculumului în dezvoltare locală, pentru modulul de dendrologie, pedologie și climatologie forestieră.

În cele ce urmează, este prezentat modul de implementare a curriculumului, pornind de la stadiul actual de cunoștințe, abilități și atitudini ale elevilor, reprezentat prin media de absolvire a modulului Dendrologie,pedologie și climatologie forestieră. Acest modul fiind alcătuit din trei mari unități de învățare, Dendrologie, Pedologie și Climatologie forestieră, studiul s-a desfășurat pentru fiecare separat și apoi prin media celor trei, asupra unui număr de 25 de elevi din clasa aIX-a B, specializarea Silvicultură, de la Liceul Tehnologic Corbu.

În tabelul 4.1.1. sunt prezentate rezultatele elevilor pentru modulul menționat, astfel fiind constituite reperele de la care se vizează evidențierea progresului școlar.

Tabelul 4.1.1 Rezultate ale elevilor la final de modul

Odată făcute aceste constatări asupra stadiului actual de cunoștințe ale elevilor, se va proceda în continuare la aplicarea curriculumului în dezvoltare locală, având în permanență supus atenției, progresul școlar prin utilizarea fișei de progres școlar.

Studiul acestei cercetări face referire la disciplina Dendrologie, pentru care este prezentată în continuare fișa de progres școlar, ca instrument de control permanent a evoluției cunoștințelor, atitudinilor și abilităților elevilor. Aceasta se aplică fiecărui elev în parte.

Fișa de progres școlar

Modulul: Dendrologie

Numele elevului: …………………………

Profesor: …………………………………

4.2 Modalități de implementare a curriculumului

Învățarea practică este asociată conceptului de „learning by doing”, prin care se face referire la învățarea prin experiență. Filosofia acestui tip de învățare se poate sintetiza în motto-ul „Ce aud, uit. Ce văd, îmi amintesc. Ce fac, înțeleg.” (Confucius)

Practica se axează pe aprofundarea cunoștințelor teoretice dobândite la disciplinele cuprinse în programul de învățământ. Prin urmărirea obiectivelor menționate, la sfârșitul perioadei de practică elevii vor: observa îndeaproape relațiile societății/instituției cu mediul extern și intern, precum și desfășurarea proceselor de muncă fizică și intelectuală; încerca să evalueze aspectele care privesc tehnica operațiilor specifice; prelua informații asupra dinamismului societății/instituției; cunoaște relațiile stabilite între angajați și între diferitele compartimente ale societății/instituției, organigrama

Stagiile de practică reprezintă o îmbinare între experiența directă, reală, și experiența simulată, în situații de lucru imaginative, reprezentând o formă de învățare participativă, care maximizează rata de retenție a informațiilor pentru elevi.

Ulterior expunerii modului de abordare a instruirii practice prevăzute prin curriculum, este necesară o abordare referitoare la integritateaa personală a practicanților, prin aducerea la cunoștință a riscurilor la care se supun, și prelucrarea normelor de securitate și sănătate în muncă. Pentru dezvoltarea unei atitudini corespunzătoare, pentru un mediu unde se desfășoară o activitate cu specific silvicultural, în cadrul unui parteneriat de practică, am dezvoltat un cod de etică profesională, de luare la cunoștință, și de respectat prin angajament, ceea ce face parte din prim-planul de dezvoltare profesională.

Astfel, Participanții la stagiile de pregătire practică au următoarele drepturi:

a) Participă la stagiile de pregătire practică conform orarului comunicat de către tutorele de practică;

b) Prezintă individual sau în grup tutorelui aspecte deosebite, nereguli constatate la locul desfășurării stagiilor de pregătire practică, precum și propuneri concrete privind îmbunătățirea activității de practică;

c) Folosesc adecvat baza materială din unitatea de practică;

d) Folosesc, sub îndrumarea tutorelui, echipamentul tehnic din unitatea de practică;

e) Practicanții beneficiază de o pauză de 15 minute și de o pauză de prânz, cu o durată de 30 de minute, conform programului primit;

f) După promovarea stagiului de pregătire practică vor primi o diplomă de participare.

Este evident faptul că aceste drepturi sunt însoțite și de următoarele obligații:

a) Participanții vor veni la unitatea de practică la ora stabilită de către tutore;

b) Să frecventeze stagiul de pregătire practică, conform programului primit;

c) Să semneze fișa de prezență la finalul fiecărei zile de practică;

d) În caz de forță majoră, să anunțe imediat absența la practică. Absențele se motivează în baza unui certificat medical sau a altor documente doveditoare conform legislației în vigoare.

e) Să cunoască și să respecte numărul limită de absențe permis pentru a evita pierderea dreptului de a obține subvenție.

f) Să se prezinte la evaluarea finală a stagiului de pregătire practică;

g) Să utilizeze resursele materiale și tehnice potrivit scopului și destinației acestora și numai în cadrul procesului de derulare a stagiului de pregătire practică, evitând degradarea, deteriorarea sau distrugerea acestora;

h) În situația în care deteriorează materiale puse la dispoziție de către unitatea de practică, vor achita contravaloarea acestora (la prețul actual al pieței);

i) Să păstreze ordinea, curățenia și disciplina pe parcursul derulării stagiului de pregătire practică;

j) Să cunoască și să respecte normele privind protecția muncii, prevenirea și stingerea incendiilor;

k) Să aibă un comportament civilizat, bazat pe respectul valorilor care să excludă violența ca mijloc de rezolvare a conflictelor

l) Să aibă grijă de bunurile proprii (unitatea de practică se exonerează de orice vină în cazul dispariției sau deteriorării acestora);

m) Să folosească civilizat grupurile sanitare;

n) Să nu fumeze decât în spațiile special amenajate, să nu consume alcool sau stupefiante;

o) Să utilizeze cu strictețe căile de acces rezervate acestora;

p) Să cunoască și să respecte prezentul Regulament de ordine interioară.

Pentru o bună desfășurare a activităților prevăzute este interzis ca elevii participanți la instruirea practică :

a) Să nu utilizeze telefoanele mobile în timpul orelor de practică;

b) Să nu aducă jigniri sau să manifeste agresivitate în limbaj și comportament față de colegi, tutore și personalul unității de practică;

c) Să nu favorizeze pătrunderea în unitatea de practică a persoanelor străine;

d) Să nu folosească, în timpul orelor de curs și a pauzelor, mijloace de înregistrare audio-video, fără acordul tutorelui;

e) Să nu dețină spray-uri paralizante;

f) Să nu își însușească bunuri care nu le aparțin; bunurile găsite să fie predate tutorelui, urmând să se stabilească posesorul;

g) Să nu desfășoare activități ilegale în cadrul locației de desfășurare a stagiilor de pregătire practică;

h) Să nu introducă substanțe periculoase, materiale explozibile, muniție, arme albe și de foc;

i) Să nu aducă prin faptele sale prejudicii imaginii unității de practică.

Prin luarea la cunoștință și acordul cu prevederile prezentului regulament, bineînțeles, și respectarea întocmai a acestuia, vor aduce elevului practicant un plus de favorabilitate pentru integrarea în mediul de muncă.

După ce a fost realizat acest deziderat, se prezintă în continuare modul de abordare a elementelor de instruire practică ,la unitatea de învățare Dendrologie, prin:

Întocmirea de lujerare, de către fiecare elev, cu speciile studiate, urmată de evaluarea cunoștințelor dobândite prin această activitate cu ajutor fișelor de evaluare.

Întocmirea de frunzare, de către fiecare elev, cu speciile studiate, urmată de evaluarea cunoștințelor dobândite prin această activitate cu ajutor fișelor de evaluare.

Lucrări în pepiniera silvică, având ca scop cerințele de cultură a speciilor forestiere studiate.

Ieșiri pe teren pentru identificarea, recunoașterea și caracterizarea speciilor studiate.

Activități de îngrijire a culturilor, cu scopul de observare a comportamentului și a cerințelor speciilor utilizate la regenerarea suprafețelor din cadrul Ocolului Silvic Particular Gheorgheni.

Mărturie a desfășurării activităților de instruire practică sunt deplasările pe teren, împreună cu personalul de specialitate a partenerului de practică, în scopul punctării exacte a elementelor ce constituie baza profesională a practicării meseriei de silvicultor, dar și prelucrarea datelor și a materialelor în sala de clasă,elemente ce constituie cadrul real de desfășurare a activităților silvice.

Astfel, în cele ce urmează, sunt prezentate câteva aspecte din timpul desfășurării activităților enumerate anterior.

Foto 4.2.1. Întocmire lujerar (original)

A B

Foto 4.2.2. Îngrijirea culturilor în pepinieră-A mulcirea culturilor, B- plivitul(original)

Foto 4.2.3. Întocmire frunzar (original)

Foto 4.2.4. Activitate practică de plantare (original)

Toate activitățile de instruire practică de pe teren, sau din sala de clasă, sunt însoțite de fișe de monitorizare a activității și de evaluare a cunoștințelor asimilate, pentru asigurarea eficienței activităților desfășurate, dar și pentru aplicarea măsurilor de remediere.

Fișă de lucru pentru proba practică și orală

Clasa a IX-a

Disciplina: Dendrologie

Sarcina :

Din eșantioanele prezentate, alege 9 specii de foioase pe care să le recunoști după ritidom, lujeri cu frunze, fructe și semințe. Pentru speciile alese, descrie frunzele și fructele și precizează temperamentul speciilor. Subiectul va fi expus clar, folosind un limbaj de specialitate adecvat.

Timp de lucru : 20 – 30 de minute

FIȘA DE EVALUARE

pentru proba practică și proba orală

Criterii de apreciere a performanței candidatului la proba practică:

1) Recunoașterea speciilor după ritidom

2) Recunoașterea speciilor după lujeri cu frunze

3) Recunoașterea speciilor după fructe

4) Recunoașterea speciilor după semințe

5) Expunerea clară a subiectului în fața audienței

Criterii de apreciere a performanței candidatului la proba orală:

1) Descrierea lujerilor și a frunzelor la cele 9 specii selectate

2) Caracterizarea fructelor

3) Precizarea temperamentului speciilor selectate

4) Utilizarea limbajului de specialitate referitor la caracterizarea

speciilor forestiere

______________________________________________________________________

Stabilirea calificativului final, „admis” sau „respins”, se face astfel:

Se bifează numai criteriile de apreciere care sunt considerate îndeplinite de candidat.

Nu se bifează acele criterii considerate neîndeplinite de candidat.

Calificativul final al candidatului este „ADMIS” numai în situația în care numărul criteriilor îndeplinite este mai mare decât al celor neîndeplinite, la ambele probe (practică și orală). În caz contrar calificativul candidatului este „RESPINS”.

Fișa de observare / evaluare activității elevului

Data: ____________

Elev:______________________

Clasa: ________________

Pofilul: Resurse naturale și protecția mediului___________________________

Domeniul: _Silvicultură_______________________

Calificarea/specializarea: Silvicultură

Modulul: Dendrologie, pedologie și climatologie foprestieră

Activitatea: Determină caracteristicile morfologice ale plantelor lemnoase de interes forestier

Notă: Se vor enumera acele elemente specificate în fișa de evaluare ce necesită îmbunătățire, adică nu s-a atins nivelul mediu.

FIȘA DE EVALUARE PRACTICĂ – FAM. PINACEAE

Efectuați studiul comparativ al următoarelor specii forestiere: molid si brad, larice și pin silvestru

Timp de lucru : 50 min

Se acordă 10 puncte din oficiu

FIȘA DE EVALUARE PRACTICĂ – FAM. Fagaceae

Efectuați studiul comparativ al următoarelor specii forestiere:

Timp de lucru :50 min

Se acordă 10 puncte din oficiu

FIȘA DE EVALUARE –Gen Acer

Efectuați studiul comparativ al următoarelor specii forestiere : paltin de munte, arțar, jugastru

Timp de lucru : 50 min

Se acordă 10 puncte din oficiu

Având în vedere faptul că elevii realizează practica comasată la ocolul silvic, pentru a avea tablou complet cu privire la activitățile efectuate, se propune următorul jurnal de practică, elaborat în cadrul proiectului PRACTICA, implementat de Inspectoratul Școlar Județean Harghita, în perioada 2012-2014:

Jurnalul elevului

Clasa: ___________________ Locația: _____________________

Elev/ă: __________________________ Modulul: _______________________

Perioada stagiului: ______________________ Data întocmirii: _________________

* se va nota: O pentru realizarea activității prin observare

P dacă elevul a participat efectiv la activitatea notată

A dacă elevul a efectuat singur în baza indicațiilor date de indrumătorul de practică sau de maistrul instructor.

Pentru a avea feed-back după stagiile de pregătire practică se propune realizarea unei evaluări a stagiului de practică în baza unui chestionar aplicat elevilor și îndrumătorilor de practică. propunerea pentru acest formular este extras din Ghidul de bune practici realizat în cardul proiectului POSDRU denumit „PRACTICA”

Formular de evaluare a stagiului de practică de către elev

Numele și prenumele ______________________________

Clasa: ________________________

Liceul________________________________

Perioada stagiului: ____________________________

Partenerul de practică: ___________________________________

Aprecieri sintetice

Enumeră, în ordinea descrescătoare a importanței, trei module studiate la orele de teorie, ale căror cunoștințe teoretice le-ai folosit în cadrul stagiului de practică!

_____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

Enumeră, în ordinea descrescătoare a importanței, trei aspecte pozitive ale stagiului de practică!

_____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

Enumeră -dacă este cazul – trei aspecte care trebuie îmbunătățite!

_____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

_____________________________________________________________________

Capitolul V. Cercetarea pedagogică

5.1. Introducere în cercetarea pedagogică

Prin activitate independentă elevul este pus în situația de a se folosi de achizițiile însușite, în mod independent, formându-și primele deprinderi de muncă fizică și intelectuală. Acest tip de activitate îl obișnuiește pe elev cu responsabilitatea față de anumite sarcini încredințate; solicită efort propriu în rezolvare, capacitate de concentrare, un anumit ritm de lucru. Elevul știe că, în urma rezolvării sarcinilor, este verificat și apreciat, ceea ce îi sporește încrederea în forțele proprii. Sarcinile de muncă independentă au, de multe ori, un suport creativ, ceea ce cultivă elevului inițiativa, flexibilitatea gândirii, originalitatea și imaginația. De asemenea, dezvoltă spiritul de inițiativă și priceperea de organizare a timpului. Diferențierea sarcinilor după stilurile de învățare ale elevilor, în cadrul activităților independente, presupune o bună cunoaștere a elevilor sub aspectul particularităților de vârstă și psiho-individuale. Cadrul didactic/tutorele de practică trebuie să cunoască, de asemenea, nivelul pregătirii anterioare a elevului: care noțiuni sunt însușite corect, care eronat, ce priceperi și deprinderi sunt formate corect, care nu sunt bine consolidate, care sunt greșite. În funcție de toate acestea, profesorul va diferenția sarcinile de activitate independentă și va putea trece de la un învățământ pentru toți la un învățământ pentru fiecare.

În vederea formării unei ipoteze de cercetare sunt necesare și luare în considerare a anumitor variabile ce țin de profesor, de colectivul de elevi și de curriculum sau în cazul nostru de standardul de pregătire profesională pentru liceul tehnologic profilul resurse naturale și protecția mediului , domeniul silvicultură, calificarea tehnician în silvicultură și exploatări forestiere precum și variabile ce țin de cadrul școlar. Dacă în literatura de specialitate se vorbește de stilul didactic al profesorului ca manager al clasei sau a grupului de elevi (stil autocrat, democrat sau neutru) ca rezultat al împletirii concepției pedagogice personale cu cea a culturii și a societății contemporane și a de factorilor personalitate, în cadrul instruirii practice, rolul determinant îl are tutorele de practică, fiind cel care realizează cea mai corectă conexiune între factorii educaționali și educați . În cea ce privește colectivul de elevi se menționează faptul că aceste variabile se pot grupa în funcție de mărimea colectivului, de particularitățile clasei, de gradul de motivare a elevilor precum și de aptitudinile și de nivelurile de pregătire ale elevilor în domeniu. (Condor 2008) .

Rezultatele evaluării, după parcurgerea stagiului de pregătire practică, în care a fost aplicată „ practica teoriei” sunt consemnate în tabelul 5.1.1, constituind repere ala cercetării impactului curriculumului în dezvoltare locală asupra dezvoltării competențelor specifice modulului : Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră.

Tabelul 5.1.1. Rezultatele evaluării CDL

5.2.Problema și ipoteza de cercetat

În contextul în care curriculumul în dezvoltare locală cuprinde orele alocate pentru dezvoltarea ofertei curriculare specifice fiecărei unități de învățământ, ofertă realizată în parteneriat cu agenți economici, se asigură cadrul pentru realizarea unei instruiri care să permită, în contextul tehnologic oferit de agenții economici locali, formarea în totalitate a competențelor tehnice de specialitate descrise în Standardele de pregătire profesională. În acest fel se asigură premisele pentru coparticiparea elevului la constituirea propriului traseu de formare, precum și pentru creșterea responsabilității școlii în gestionarea ofertei curriculare, în raport cu nevoile educaționale identificate.

Ordinul nr. 3914/2017 referitor la aprobarea Reperelor metodologice privind proiectarea curriculumului în dezvoltare locală (CDL), pentru clasele a IX-a și a X-a, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică și învățământul profesional, prevede a oferi următoareleavantaje/beneficii:

a) contribuie la creșterea flexibilității, adaptabilității și în perspectivă a angajabilității absolvenților învățământului profesional și tehnic și astfel:

– facilitează tranziția elevilor de la școală la viața activă prin adaptarea pregătirii profesionale a elevilor la nevoile pieței muncii la nivel local;

– contribuie la creșterea ratei de inserție socioprofesională;

b) extinde oportunitățile ocupaționale ale elevilor;

c) permite aprofundarea competențelor-cheie, alături de unitățile de rezultate ale învățării tehnice generale și specializate, în contexte reale de muncă;

d) contribuie la creșterea flexibilității ofertei educaționale a unităților de învățământ;

e) oferă oportunități de dezvoltare durabilă la nivelul comunității locale prin contribuția activă a partenerilor sociali la dezvoltarea resursei umane la nivel local;

f) contribuie la o mai mare receptivitate a școlilor cu privire la nevoile comunității locale;

g) oferă condiții pentru furnizarea de formare profesională la nivel local, valorificând standardele formulate la nivel național;

h) creează oportunități pentru dezvoltarea relațiilor dintre școală și piața muncii locală.

Contextul aplicării curriculumului în dezvoltare locală, se referă la îndeplinirea acestor deziderate enunțate anterior, la elevii de clasa a IX-a B, specializarea silvicultură, de la Liceul Tehnologic Corbu.

Rezultatele cercetării

Criteriile care au stat la baza analizei statistice au constat în evaluarea competențelor dobândite de elevii clasei a IX-a, de la Liceul Tehnologic Corbu, specializarea silvicultură, în urma aplicării curriculumului în dezvoltare locală, realizată prin compararea rezultatelor obținute la probele de evaluare atât în etapa constatativă cât și în etapa finală a cercetării. Frecvența elevilor a fost una bună, fiind constatată o mai mare dorință de participare la orele de instruire practică, fapt pus pe seama atracției pentru partea practică a meseriei, dar și pentru că, a fost sesizabilă cuantificarea cunoștințelor dobândite în cadrul orelor de teorie.

A fost analizată evoluția școlară a elevilor, de la începutul anului și până la încheierea acestuia, inclusiv impactul aplicării curriculumului în dezvoltare locală, asupra pregătirii profesionale a elevilor, în vederea integrării acestora pe o piață a muncii deja cunoscută.

Așadar, progresul școlar este unul evident, începând de la evaluarea inițială, cele sumative pe unități de învățare, pentru ca în final, în cadrul parteneriatului cu ocolul silvic, acesta din urmă sa fie cel care să acorde evaluarea gradului de obținere a competențelor profesionale ale elevilor la sfârșitul anului școlar.

Pentru evidențierea progresului școlar în figura 5.3.1 sunt prezentate tendințele de învățare și asimilare a cunoștințelor de către elevi, precum și de dobândire a abilităților și atitudinilor, specifice specializării lor.

Figura 5.3.1. Progresul școlar al elevilor la modulul Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră.

Este evident faptul că, pe parcursul întregului an școlar fiecare elev a înregistrat un progres începând de la evaluarea inițială, trecând pe la cea sumativă, media anuală și în final evaluarea în cadrul curriculumului în dezvoltare locală. Datorită măsurării permanente a asimilării de cunoștințe, au fost întocmite planuri remediale, care au avut succes, astfel că în final, bagajul de cunoștințe, abilități și atitudini, este unul corespunzător trecerii în etapa următoare de studiu.

Pentru o imagine mai clară asupra progresului școlar înregistrat de elevi pe întreg parcursul anului școlar, în figura 5.3.2. este reprezentat ritmul de evoluție, prin raportare la media clasei.

Figura 5.3.2 Evoluția mediei pe clasă

Analizând evoluția mediilor pe clasă la modulul dendrologie, pedologie și climatologie forestieră, în urma evaluării în momentele cheie ale traseului educațional la acest modul, se constată o creștere, de la evaluarea inițială la cea sumativă de 1,25 puncte, pentru ca mai apoi acesta din urmă sa fie aproape echivalentă cu media întregului an, diferența pozitivă de 0,66 puncte,fiind înregistrată la evaluare rezultatelor implementării CDL-ului. Tot aici este de menționat, faptul că instruirea practică prin Cdl, nu numai că a produs un progres școlar, dar a și creat o legătură între cunoștințele teoretice cu abilitățile și deprinderile practice.

Concluzii ale implementării curriculumului în dezvoltare locală la Modulul Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră.

Dezvoltarea, implementarea și evaluarea curriculumului în dezvoltare locală întitulat „ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR ÎN SILVICULTURĂ„ prin modulul „Dendrologie, pedologie și climatologie forestieră„ aplicat la clasa a IX-a Silvicultură, de la Liceul Tehnologic Corbu-Harghita, au atins obiectivele fundamentale stabilite.

Astfel,absolvenții clasei a IX_a au dobândit competențele profesionale tehnice (generale și specializate), necesare pentru adaptarea în prezent și, mai ales, în viitor la cerințele unei piețe a muncii aflate într-o continuă și rapidă schimbare.

Prin aplicarea curriculumului în dezvoltare locală a fost pus în aplicare rolul elevilor, care au avut o mai mare autonomie, care a atras după sine o mai mare responsabilitate, astfel ca analizând rezultatele, aceștia au devenit manipulatori de cunoștințe.

Instruirea prin utilizarea curriculumului in dezvoltare locală, care este proiectat prin ancorarea în realitate și cerințele actuale, a facilitat, instruirea centrată pe elev,schimb de informații,gândire critică, luare de decizii bine informate, abordare în funcție de nevoi, elevii pun întrebări și rezolvare de probleme,aranjamente flexibile-schimbătoare, învățare activă, exploratoare, bazată pe cercetare, acțiune interactivă, planificată și muncă în colaborare.

Aspectele esențiale ale aplicării curriculumului în dezvoltare locală și rezultatele implementării lui, rezultate din cooperarea și consultarea cu partenerul de practică, constau în faptul că răspunde exigențelor pieței muncii, deoarece asigură pregătirea absolvenților pentru viațasocială și profesională.

Importanța implementării CDL-ului , rezidă și din faptul că rezultatele scontate se obțin prin flexibilitatea educațională oferită,astfel, instruirea este orientată către rezultatele finale,se lucrează în echipă pentru actualizarea permanentă a ofertei educaționale; elevii sunt implicați în activitatea de învățare continuă și de autoevaluare a competențelor, permite valorificarea întregii experiențe didactice a profesorului și posibilitatea estimăriiperformanțelor elevilor prin experiența practică a partenerului social șipoate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice, precum și abordări practice actuale.

În învățământul bazat colaborarea cu mediul social, cum se întâmplă în cadrul prezentului CDL, instruirea este orientată către rezultatele finale elevii fiind implicați în activitatea de învățare continuă și de autoevaluare a competențelor. Astfel ,elevii au reprezentarea achizițiilor finale și a demersului (teoretic și practic) de dobândire a acestora. Prin evaluarea pe criterii și indicatori de performanță, fiecare elev înțelege cum este evaluat și de ce are nevoie pentru câștigarea/dobândirea rezultatelor învățării, în același timp obișnuindu-se și cu rigorile unui loc de muncă

Rezultatele finale ale elevilor, și opinia partenerului social referitoare la rezultatele învățării dobândite, argumentează în termeni operaționali, prin referire la datele obținute în urma desfășurării cercetării, faptul că formarea și dezvoltarea eficientă a competențelor de proiectare a activităților instructiv-educative, de management al acestora și de evaluare a rezultatelor învățării se poate realiza printr-o proiectare curriculară riguroasă, fundamentată științific, ceea ce conduce implicit la optimizarea procesului instructiv-educativ-practic, din punct de vedere al proiectării, organizării și managerierii acestuia.

Așadar, ipoteza generală precum și ipotezele particulare ale cerectării desfășurate au fost confirmate, demonstrându-se, deci, eficiența și funcționalitatea impactului CDL-ului asupra dezvoltării competențelor profesionale.

“ Ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l in consecință”
(R. Ausubel)

Bibliografie

Cerghit, Ioan, (2006)Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași;

Cerghit, Ioan; Neacșu, Ioan; Negreț-Dobridor, Ion; Pânișoară Ion-Ovidiu,(2001) – Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iași;

Cristea, Sorin (coord.),( 2007) Curriculum pedagogic I, București, Editura Didactică și Pedagogică, ed. a II-a;

Cocoradă, E ( 2004)–Consiliere în școală –o abordare psihopedagogică, Editura Psihomedia, Sibiu;

Dumitru Copilu, Dragoș Cosman (2000) – Ce sunt competențele și cum pot fii ele formate; Oradea – – Conferința "Competencies and Capabilities in Education";

Frumos, F (2008)–Didactica –Fundamente și dezvoltări cognitiviste, Editura Polirom București;

Ioan Nicola (1994)–Pedagogie , EDP București;

Jigau, M. (coord.), (2008), Timpul elevilor, Institutul de Științe ale Educației, Reprezentanta UNICEF în România, Ed. Alpha MDN, Buzău;

Joiță, E (coord) (2007)–Profesorul și alternativa constructivistă a instruirii –Material suport pedagogic pentru studenții –viitori profesori , Universitatea Craiova;

Joița, E (coord.) (2008)–Formarea pedagogică a profesorului –Instrumente de învățare cognitiv-constructivistă , Editura Didactică și pedagogică,București;

Joiță, E (2006)–Instruirea constructivistă – o alternativă: Fundamente, Strategii Editura Aramis, București;

Jurcău, N (coord) (2004)– Didactica disciplinelor tehnice, Editura UT Press, Cluj Napoca;

Mihai, C., (2010) -Metodica predării psihologiei, Suport de curs, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Cluj;

Noveanu, E. (1999)–Constructivismul în educație , Revista de pedagogie;

Oprea, Crenguta, L., (2003) -Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti;

Oprea, Crenguța, L.,( 2009) Strategii didactice interactive – repere teoaretice și practice, Editura Didactică și Pedagogică, București, ed. a IV-a;

Pânișoară, O (coord), (2012), SUPORT DE CURS-METODE INTERACTIVE DE PREDARE, ÎNVĂȚARE, EVALUARE -UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic;

Pop, Viorica Livia – (Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice din mediul rural prin activități de mentorat –Modulu1 -Strategii didactice în perspectiva Trandisciplinară –Suport de curs –POSDRU 2007-2013;

Suport de curs -Profesor evaluator de competențe profesionale, 2012, Sinaia.

***http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2010-01-3-6779010-0-propuneri-curriculum-national.pdf

***http://www.tvet.ro

PARTEA a II-a, CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

Selecția și caracterizarea fenotipică a unor arborete de amestec de rășinoase cu fag, potențiale surse de semințe în Ocolul Silvic Tulgheș

INTRODUCERE

În secolul XXI, conservarea resurselor genetice forestiere reprezintă una dintre marile preocupări ale cercetării științifice în scopul conservării biodiversității, în general și a protecției pădurilor, în special, astfel că pentru gestionarea durabilă a pădurilor precum și pentru amplificarea multiplelor funcții ale acestora,este necesară punerea în aplicare a unui complex de măsuri, între care primordiale sunt cele pentru stabilirea și delimitarea regiunilor de proveniență pentru producerea, comercializarea și utilizarea materialelor forestiere de reproducere de calitate superioară.

Prin prezenta lucrare am analizat caracteristicile arboretelor de amestec de rășionoase cu fag în 3 unități amenajistice din Unitatea de Producție IV Prisecani, Ocolul Silvic Tulgheș, Direcția Silvică Harghita, pentru identificarea unei surse semincere de fag, astfel că prin stabilirea regiunilor de proveniență se poate reglementa folosirea materialului forestier de reproducere având în vedere imperioasa concordanță dintre cerințele ecologice ale acestuia și condițiile staționale ale locului de cultură.

Importanța identificării unor noi baze semincere în areale diferite ale țării noastre rezultă și din faptul că, populațiile românești sunt superioare proveniențelor din alte zone geografice ale Europei atât în privința capacității de bioacumulare și a calității lemnului, cât și în privința rezistenței la adversități, fiind capabile să prezinte stabilitate polifuncțională la variația factorilor de mediu (Enescu și Ioniță, 2002).

Una din principalele caracteristici determinatorii în alegerea temei de cercetare a fost aceea că specia Fagus sylvatica L. este cea mai reprezentativă specie din vestul, centrul și sudul Europei, cele mai însemnate teritorii fiind localizate în fosta Iugoslavie, Franța, Germania și Bulgaria.Limita altitudinală superioară este cuprinsă între 800 m (Munții Harz, Germania) și 2160 m (flancurile Etnei, Sicilia) ceea ce face ca această specie să fie deseori specie principală de amestec în arboretele de rășinoase. La noi în țară, fagul atinge limita estică a arealului european, fiind cea mai răspândită specie, suprafața ocupată de aceasta însumează aproximativ 1915600 ha (Șofletea și Curtu, 2007). Istoricul cercetărilor ne arată că în țara noastră, fagul atinge limita estică a arealului natural, fiind cunoscută superioritatea proveniențelor românești, comparativ cu cele europene, specia înregistrând valori superioare ale creșterilor, calității lemnului dar și a rezistenței împotriva acțiunii factorilor abiotici (Enescu și Ioniță, 2002), ceea ce stârnește interesul de continuare a cercetărilor în acest sens, pentru a pune la loc de cinste valorile arboretelor țării noastre dar și de a fundamenta faptul că rezultatele valoroase ale cercetărilor anterioare s-au păstrat până în prezent.

Prezenta lucrare este structurată pe 3 capitole prin care se fundamentează prezenta cercetare științifică, astfel că în primul capitol este prezentat cadrul fizico-geografic și

fitogeografic al Unității de Producție IV Prisecani, în care se realizează cercetarea, precum și condițiile geologice și geomorfologice, hidrologice, climatice, condiții edafice, tipurile de stațiuni forestiere și de pădure. Odată caracterizată și identificată suprafața pe care se amplasează cercetarea, se trece în cel de al 2-lea capitol, la analiza vegetației, mai exact a arboretelor de amestec de rășinoase cu fag, prin determinarea structurii pe clase de vârstă a arboretelor, a tipului de structură a arboretelor, analizei compoziției arboretelor, precum și la stabilirea diametrului de bază și a înălțimii medii, dar și a creșterii curente medie.

Pentru obținerea acestor caracteristici de descriere a stațiunii forestiere unde se desfășoară cercetarea precum și cele de descriere a vegetației forestiere, a amestecurilor de rășinoase cu fag, am avut pus la dispoziție, de către Ocolul Silvic Tulgheș, amenajamentul unității IV de producție, denumită Prisecani.

La actuala ediție de amenajare, cea din 2013, suprafața unității de producție IV Prisecani este de 910,77 ha, din care păduri și terenuri destinate împăduririi sau reîmpăduririi 901,72 ha; 5,87 ha terenuri destinate gospodăririi silvice; 3,18 ha terenuri neproductive. Din terenurile destinate gospodăririi silvice 1,95 ha terenuri sunt destinate pentru hrana vânatului. Repartiția pe categorii de folosință a fondului forestier este reprezentată în figura nr.1.

Figura 1. Utilizarea fondului forestier pe categorii de folosință

Utilizarea fondului forestier este redată de 3 categorii de folosință , astfel că 901,72 ha respectiv 99% sunt terenuri acoperite cu pădure, 5,87 ha; 5,87 ha respectiv 0,65% terenuri care servesc nevoilor de administrație forestieră și 3,18 ha respectiv 0,35 %terenuri neproductive.

Din punct de vedere geografic, pădurile ce constituie această unitate sunt situate pe versantul drept al râului Bistricioara. Teritorial, unitatea se află pe raza comunelor Tulgheș din județul Harghita și Grințieș din județul Neamț, fiind accesibilă din D.N. 15B Toplița – Piatra Neamț. Din punct de vedere alvecinătăților,limitelor și a hotarelor, fondul forestier ce constituie unitatea de producție IV Prisecani este încadrat perimetral potrivit elementelor prezentate în tabelul nr.1, existând în cele 4 puncte cardinale limite naturale, majoritatea fiind pe culme, cu excepția părții sudice unde limita o constituie râul Bistricioara.

Tabelul 1. Vecinătăți limite hotare

( Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

Limitele pădurii cu alți deținători sunt materializate prin semne cu vopsea roșie făcute pe arbori de limită și prin borne de beton. Nu se constată încălcări de hotar.

Trupurile de pădure existente în zona de studiu sunt în număr de 3: Alunu (2,60 ha), Bistricioara (193,09 ha) și Prisecani (715,08 ha), care însumează 910,77 ha, aflându-se pe raza comunei Tulgheș și la o distanță apropiată de ocolul silvic, comună și gara CFR, ceea ce facilitează accesibilitatea spre zona zona studiată .

Datele statistice privind mărimea parcelelor și a subparcelelor, conform amenajamentelor din intervalul 1969-2013, este redată într-un mod comparativ în tabelul nr.2, de unde putem constata că în decursul timpului, începând cu anul 1969 până în 2013, anul amenajării, suprafața medie a parcelelor s-a menținut în jurul valorii de 22 ha, cu maximul de 41,60 ha și un minim de 0,40 ha. Suprafața medie a subparcelelor este cuprinsă între 7,60 ha în anul 2002 și 9,40 ha în anul 1969, cu maxim de 40,60 ha în 1979 și minimul de 28.77 în anul 2013.

Observabilă este scăderea numărului de parcele și subparcele, astfel că de la 71 de parcele existente în 1969 s-a ajuns la 41 în anul 2013, iar subparcelele de la 166 în anul 1969 au scăzut la 138 în 2013, fapt datorat reducerii suprafeței U.P.-ului prin retrocedare de suprafețe.

Tabelul 2. Mărimea parcelelor și subparcelelor

(Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

În prezent, suprafața maximă parcelară este de 34,99 (parcela 34), iar cea minimă 1,30 ha (parcela 70). La subparcelar: maxima 28,77 ha (u.a. 46) iar minima 0,38 ha (u.a. 54B), fiind necesară cunoașterea acestui aspect pentru alegerea unei suprafețe de cercetare în jurul unei valori medii.

Odată identificată suprafața pe care se efectuează studiul, am elaborat și cel de al 3-lea capitol care presupune cercetarea și măsurătorile pe teren. În vederea colectării datelor de teren s-a recurs, inițial, la delimitarea geografică a ariei studiate. Din amenajamentau fost extrase datele referitoare la descrierile parcelare, în care tipul de stațiune este unul posibil favorabil arboretelor de amestec de rășinoase cu fag din clase de producție mijlocii sau superioare. S-a adoptat acest criteriu de selecție, deoarece stațiunea este mult mai stabilă în timp, comparativ cu vegetația. Ulterior, dintre aceste arborete, au fost selectate acelea în care ponderea fagului este cuprinsă între 40% și 60% restul de 60% respectiv40% fiind ponderea rășinoaselor, adică molidul și bradul, și care au vârste cuprinse între 50 și 120 de ani, respectiv care fac parte din clasele de vârstă de la 3 până la 6. Din totalul de u.a.-uri au fost alese 3 (39B, 34B și 53 A), inițial prin studierea amenajamentului, hărților și prin identificarea în teren.

Toată cercetarea prezentată în continuare, sugerează necesitatea identificării și cartării unor surse de semințe de fag cu valoare fenotipică ridicată, în cadrul cărora să se realizeze alegerea arborilor seminceri și promovarea acestora (extragerea arborilor necorespunzători, care prin prezența lor prejudiciază arborii seminceri), precum și recoltarea jirului din acești arbori ce prezintă caracteristici fenotipice superioare, fiind capabili să furnizeze materiale forestiere de reproducere cu însușiri genetice superioare, ce pot fi utilizate atât în țară cât și peste hotare. Locul cercetării este indicat pe harta pădurilor României din figura 2.

Figura 2. Harta pădurilor din România cu indicarea locului cercetării (www.profudegeogra.eu)

Prin descrierea tipurilor de stațiuni existente în cadrul U.P.IVPrisecani, am încadrat locul cercetării indicat în figura 11, pe harta răspândirii fagului în România, unde se constată existența unei bonități mijlocii spre superioare pentru acesta.

CAPITOLUL I. Descrierea suprafeței de cercetare amplasată în unitatea de producție IV Prisecani, Ocolul Silvic Tulgheș, Direcția Silvică Harghita

Utilizând ca sursă de informare ”Geografia _fizică_România_I_IELENICZ” am localizat desfășurarea studiului în Carpații românești, mai exact în Carpații Orientali Răsăriteni, în Grupa centrală a Carpaților Moldo-Transilvăneni, unde diviziunea în unități și subunități a localizat cercetarea în Munții din roci cristaline cu petece de roci sedimentare mezozoice, unde este specificat faptul că la nord de valea Bistriței sunt masivele Giumalău (1856 m în vârful central sub întinse suprafețe de eroziune la 1400-1000 m) și Rarău (1650 m, relief ruiniform și carstic legat de masele de calcar), iar la sud munții Bistriței (Pietrosul, Grințieș, Bârnar , Budacu) separați de văi înguste și adânci ale unor afluenți ai râului omonim. În extremitatea sudică sunt munții Giurgeu (vârfuri la 1300-1500 m, clipe calcaroase de care sunt legate turnuri, versanți abrupți) și Hășmaș (o masă de calcare concentrate în centru și în bazinul Bicazului a facilitat un relief bogat carstic , inclusiv sectoare însemnate de chei – Bicaj, Bicăjel, Surduc. Localizarea pe harta fizică a României este reprezentată în figura 1.1.

Figura 1.1. Harta fizică a României cu indicarea locului cercetării

(Sursa : www.ezilon.com/maps/europe/romania-physical-maps)

1.1. Elemente privind cadrul natural, specifice unității de producție

Unitatea de producție și protecție IV Prisecani este situată în munții Bistriței, în extremitatea lor sud – estică. Orientarea generală a unității este sudică și se caracterizează prin văi scurte, înguste și adânci.

Condiții geologice

Din punct de vedere geologic, prin studierea amenajamentului U.P.IV Prisecani,zona aflată în cercetare se localizează în zona cristalină, formată din cuarțite, amfibolite șistoase, micașisturi și gnaisuri. În structura geologică pot interveni paragnaise și klippe calcaroase (Piatra Comarnicului).

Marea varietate litologică este reflectată și de diversitatea formelor de relief, dată de comportarea diferită a rocilor de eroziune.

Substratul litologic a avut o importanță foarte mare și asupra procesului de solificare. Astfel, pe șisturi cristaline s-au format districambosolurile, iar pe calcare și travertine s-au format rendzine.

Cele menționate anterior sunt localizate pe harta geologică a județului Harghita, din figura 1.1.1.1.

Legenda: 1 – Holocen superior: depozite aluvionare; BAZINE INTRAMONTANE: 2 – Cuaternar nediferentiat:depozite de terasa, loessoide, aluvionare; 3 – Levantin – Cuaternar inferior: nisipuri, pietrisuri, argile, marne; BAZINUL TRANSILVANIEI: 4 – Pannonian: nisipuri, argile,conglomerate, tufuri andezitice, 5 – Sarmatian: argile, gresii, nisipuri,conglomerate, tufuri andezitice, 6 – Tortonian: argile, marne, gresii, tufuri dacitice, sare; FLISUL CARPATIC si SEDIMENTARUL BUCOVINIC: 7 – Oligocen: Flis grezo-sistos (Facies de Fusaru), flis bituminos cu gresie de Kliwa, faces conglomeratic, 8 – Eocen-Paleocen: flis grezos (facies de Tarcau), flis sistos-calcaros, 9- Cretacic superior: flis calcaros-grezos,  10 – Cretacic inferior-mediu: flis sistos, 11 – Cretacic inferior: flis sistos-grezos (facies curbicortical); 12 –  Jurasic superior: calcare, jaspuri, siltite, 13 – Triasic: calcare, conglomerate; VULCANITE NEOGENE: 14 – vulcanoclstite si piroclastite, 15 – andezite si andezite bazaltice; MASIVUL ALCALIN DITRAU: 16 – sienite, monzo-diorite, hornblendite, granitoide; ROCI EPIMETAMORFICE: 17 – porfiroide, 18 – calcare, 19 – filite, sisturi cuartitice sericitoase, 20 – sisturi amfibolice; ROCI MEZOMETAMORFICE: 21 – micasisuri, gnaise, metagranitoide; ALTE SEMNE: 22 – sariaje, 23 – încalecari importante, 24 – falii importante, 25 – cratere, 26 – conglomerate, 27 – formatiuni de flis, 28- sare

Figura 1.1.1.1. Harta geologică a județului Harghita (adaptare după "Geografia enciclopedică a României", 1982)

Analizând geologic locul cercetării din legenda hărții, acesta se află la indicativul 16 și 21, care este reprezentat geologic de sienite, monzo-diorite, hornblendite, granitoide; ROCI EPIMETAMORFICE, respectiv micașisuri, gnaise, metagranitoide, ceea ce corespunde cu specificațiile regăsite în descrierea din amenajamentul unității de producție IV Prisecani.

1.1.2.Condiții geomorfologice

Unitatea geomorfologică dominantă este versantul, configurația terenului fiind în cea mai mare parte ondulată.

Unitățile de relief întâlnite pe teritoriul U.P.IV Prisecani sunt redate în figura 1.1.2.1, astfel că, unitățile geomorfologice sunt reprezentate de lunca înaltă pe o suprafață redusă, de 0,38 ha, și versantul inferior de 69,07 ha , versantul mijlociu cu 177,93 ha, o suprafață importantă ocupând versantul și versantul superior cu 327,27 ha respectiv 327,07 ha.

Figura 1.1.2.1. Repartizarea teritoriului pe unități de relief.

Prin analiza procentuală din totalul suprafeței rezultă că versantul inferior reprezintă doar 8%, urmat de cel mijlociu cu 20 %, pentru ca printr-o creșterede 16% față de precedentul , versantul și versantul superior să reprezinte fiecare câte 36%.

Altitudinea fiind un element ce are influență directă asupra caracteristicilor stațiunii și a vegetației, prin studiul amenajamentului UP IV Prisecani, în figura 1.1.2.2. este redată situația pe categorii de altitudini, atât în hectare cât și procentual, astfel că cea mai mare suprafață a unității de producție se află între 800 și 1000 m altitudine, reprezentând 42%, urmând suprafața de 242,46 ha, cuprinsă între 1000 și 1200 m, apoi între 1200 și 1400 m se află o suprafață de 160,65 ha , existând într-un procent redus, de doar 3%, o suprafață de 26,82 ha la o altitudine cuprinsă între 1400 și 1600m.

Figura 1.1.2.2. Repartizarea teritoriului pe categorii de altitudini

Suprafața păduroasă se întinde altitudinal între 630 m (u.a.28) și 1480 m (u.a.59C) iar principalele vârfuri din jurul unității de producție sunt: Comarnic (1510 m) și Piatra Runcului (1215 m). Altitudinea medie este de 1030 m.

Orientarea subparcelelor situate pe terenuri înclinate, funcție de punctele cardinale, este o caracteristică importantă de știut, având influență directă asupra dezvoltării vegetației forestiere astfel că în figura 1.1.2.3. am redat repartiția suprafeței în funcție de expoziție, constatând că suprafețele constituente ale unității de producție sunt așezate pe o expoziție parțial însorită într-un procent de 47% respectiv 432,83 ha; însorită 35 % respectiv 307,26 ha și umbrită în procent de 18% respectiv 161,63 ha.

Referitor la variațiile topoclimatului, determinate de expoziția versanților, se pot afirma următoarele:

expozițiile însorite sunt cele mai călduroase, au amplitudinile termice cele mai mari, sezonul de vegetație este mai lung dar pericolul înghețurilor târzii este mai mare, perioadele de secetă sunt mai frecvente, evapotranspirația este mai intensă, stratul de zăpadă este mai subțire și se topește mai repede;

expozițiile umbrite beneficiază de condiții diametral opuse, în timp ce expozițiile parțial însorite și parțial umbrite prezintă o situație intermediară;

– culmile sunt mai vântuite și au o evapotranspirație mai intensă, iar văile și depresiunile

beneficiază de un plus de umiditate și favorizează producerea inversiunilor termice și stagnareamaselor de aer.

Figura 1.1.2.3. Expoziția suprafețelor.

Înclinarea terenului are o influență directă a profunzimii solurilor, aceasta crescând de la culme spre vale și pe măsură ce scade panta. Pe terenurile slab înclinate și orizontale s-au dezvoltat fenomene de înmlăștinare. Scurgerea apelor pluviale este mai mare pe terenurile puternic înclinate, existând pericolul de a se produce eroziunii ale solului și alunecări de teren.

Cele menționate anterior se reflectă și în distribuția speciilor forestiere. Astfel, etajul fitoclimatic al molidișurilor are o răspândire maximă în acest teritoriu, coborând până la zona depresionară.Condițiile orografice influențează în mod direct factorii climatici și edafici și indirect distribuția vegetației.

Odată cu sporirea altitudinii temperaturile se reduc, intensitatea radiației solare crește, vânturile sunt mai intense și mai frecvente, cantitatea de precipitații și umiditatea atmosferică sunt mari. În urma studierii amenajamentului U.P.IV Prisecani s-a procedat la întocmirea figurii 1.1.2.4. unde este reprezentată înclinarea terenului pe categorii de pantă.

Figura 1.1.2.4. Repartizarea teritoriului pe categorii de înclinare.

Suprafața cu cel mai mic grad de înclinare (0-150) este și cea mai redusă de doar 3,39 ha, reprezentând doar 1%, urmând la extremitatea opusă înclinarea de 16-30 0cu 532,07 ha cu o diferență mai mare de 57%.Inclinarea medie a versanților este de 25 grade, predominând cei cu înclinare între 16 și 40 de grade.

1.1.3. Condiții hidrologice și hidrografice

Rețeaua hidrografică este destul de bine reprezentată și se caracterizează printr-un debit constant tot timpul anului, datorită precipitațiilor relativ bogate din această regiune. Principalul colector este râul Bistricioara, care formează pe o porțiune de 11,00 km limita cu unitățile de producție I, II, III. Principalii afluenți ai Bistricioarei sunt pâraiele Alunul și Prisecani. De menționat este faptul că, fondul forestier din jurul pârâului Alunul este retrocedat persoanelor fizice prin legile funciare. Pârâul Prisecani a rezultat din unirea pâraielor Borvizul Bun, Borvizul Rău, Dobra și pr. Liniei. Densitatea rețelei hidrografice este de 0,82 km / kmp. Regimul hidrologic se caracterizează prin debite maxime la începutul primăverii și minime în luna ianuarie. Debitele mari din timpul primăverii (lunile aprilie – mai) sunt rezultatul alimentării foarte bogate cu ape din ploi și topirea zăpezilor. În perioada de iarnă, datorită temperaturilor scăzute, pâraiele beneficiază de aportul apelor subterane, caracterizându-se prin debite mai mici.

1.1.4.Condiții climatice

După Geografia Fizică a României, (Posea, 2006), teritoriul analizat face parte din zona climatică temperat continentală, sectorul cu influențe oceanice, ținutul munților joși, subținutul Carpații Orientali, districtul de păduri și pajiști montane.

După clasificarea în provincii climatice a lui Koppen, această zonă se încadrează în provincia Dfk (până la altitudinea de 1000 m) și Dfck (peste 1000 de m).

Condițiile geomorfologice specifice determină o mare varietate a condițiilor climatice locale. În primul rând se poate vorbi despre o variabilitate climatică altitudinală. În al doilea rând apar diferențieri pe suprafețe restrânse, ca urmare a fragmentării accentuate a reliefului. Estimând diferențele locale ale condițiilor de ansamblu ale teritoriului și totodată complexitatea modului de îmbinare a acestora, s-a putut stabili existența următoarelor nuanțe topoclimatice: de vale largă, de vale îngustă, de culmi principale, de culmi secundare, de versanți însoriți, de versanți umbriți, de depresiune și de suprafețe calcaroare.

Pentru caracterizarea climatică a unității de producție IV Prisecani, s-au folosit datele meteorologice furnizate de stațiile meteorologice Borsec și Gheorgheni.

1.1.5. Regimul termic

Regimul termic specific acestui teritoriu se caracterizeazã printr-o temperaturã medie anuală de 7,00C, cu valori medii lunare cuprinse în intervalul – 8,50C (ianuarie) și 16,80C (iulie) prezentate în tabelul 1.1.5.1., astfel, perioada de vegetație cu temperaturi medii lunare mai mari de 100C este de aproximativ – 25 aprilie.

Suma temperaturilor medii diurne egale sau mai mari de 10C – cca 26400C.

Amplitudinea temperaturii medii anuale este de 22,80C

Temperatura maximă absolută 32,00C;

Temperatura minimă absolută a fost de -28,00C;

Lungimea medie a perioadei de vegetație este de 166 zile/an;

– începutul perioadei de vegetație: 6 mai;

– sfârșitul perioadei de vegetație: 27 septembrie;

Începutul, sfârșitul, durata medie și suma T medii diurne > 00C (perioada bioactivã):

– începutul perioadei bioactive: 14 martie;

– sfârșitul perioadei bioactive: 16 noiembrie; (durata medie fiind de 235 zile/an)

– suma temperaturilor diurne cu valori > 00C în perioada bioactivă: 31200C.

Data medie a primului îngheț: 27 septembrie;

Data medie a ultimului îngheț: 14 mai.

Tabelul 1.1.5.1. Valorile termice lunare. ( Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

Perioada de vegetație este relativ scurtă, având o influență directă asupra acumulării de biomasă lemnoasă, ceea ce împreună și cu alți factori deficitari( apariția înghețurilor timpurii și târzii) , se reflectă asupra creșterilor arboretului, implicit și a calității acestora.

1.1.6. Regimul pluviometric

Regimul precipitațiilor atmosferice se caracterizeazã printr-o medie anualã de 706 mm. Repartiția cantităților de precipitații în timpul anului este neuniformă în sensul că cele mai mari cantități cad în lunile iunie-iulie ( cu o medie de 108 mm), iar cele mai mici în luna februarie (22 mm) conform figurii 1.1.6.1.

Cantitatea de precipitații ce cad în sezonul de vegetație, reprezintă aproximativ 64% din cantitatea totală anuală. Cantitatea medie de precipitații pe anotimpuri și în perioada de vegetație:

– primăvara – 184 mm;

– vara – 306 mm;

– toamna – 140 mm;

– iarna – 76 mm;

– perioada de vegetație – 452 mm.

Figura 1.1.6.1. Precipitații medii lunare exprimate în mm

Cantitatea maximă de precipitații înregistrată în 24 de ore a fost de 63,5 mm. Numărul mediu anual de zile cu precipitații este de 150, iar a celor cu ninsoare de 60. Anual se înregistrează aproximativ 140 zile cu strat de zăpadă, 34 zile cu brumă și 7 zile de chiciură.

( Sursa: Amenajamentul U.P.IV Prisecani)

Evapotranspirația potențială atinge o valoare medie de 538 mm/an, cu o distribuție lunară prezentată în tabelul 1.1.6.2.,constatând că există un excedent de precipitații față de ETP (167 mm/an), astfel rezultă că solul este bine aprovizionat cu apă , fapt ce indică o zonă corespunzătoare pentru dezvoltarea vegetației forestiere.

Tabelul 1.1.6.2. Indicele de evapotranspirație

( Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

Nebulozitatea medie anuală are valoarea 6,0. Numărul mediu anual de zile senine este 70, iar cel al zilelor acoperite de 170. De-a lungul văilor mai importante și în depresiuni, se formează uneori (în special toamna și iarna) ceață de convecție.

1.1.7.Regimul eolian

În aceastã unitate de producție, vânturile dominante sunt cele din sector estic și nordvestic. Curenții de aer care vin dinspre vest predomină tot timpul anului. În sezonul de primăvară și toamnă se fac simțite și vânturile din sud și est. Vânturile din nord vest au cea mai mare viteză și intensitate. Pe culmi viteza medie atinge 7 – 8 m/s, pe când în văi și depresiuni este de 3 – 4 m/s. Uneori se produc intensificări de până la 30 m/s, chiar mai mult, situații în care se produc doborâturi de vânt. Principalele caracteristici ale climatului fac ca viscolele și secetele să fie rare. Climatul este favorabil vegetației molidului, bradului și fagului alături de care pot fi introduse laricele și paltinul de munte. Gradul de fragmentare a reliefului și marea varietate a suprafeței subiacente influențează mult direcția și viteza vântului, aceasta fiind maximă în zona vârfurilor predominante. În ultima perioadă pagubele produse de vânturile puternice au fost importante, fiind favorizate de:

– ponderea mare a molidișurilor pure;

– existența unor arborete având goluri sau consistențe reduse;

– prezența arboretelor cu structuri verticale și compoziții simplificate;

– existența unor arborete excesiv de dese;

– prezența arborilor cu putregai;

– perioadele ploioase;

– solurile cu grosime fiziologică redusă;

– depunerile de zăpadă din coroanele arborilor.

1.1.8.Indicatorii sintetici ai datelor climatice

Indicele de ariditate de Martonne, anual (Ia) și lunar (il) se calculează cu formulele:

Ia=P/T+10 și il=12p/t+10

P, p = precipitații medii anuale și lunare; T, t = temperaturi medii anuale și lunare

Indicii lunari înregistrează un minim în luna septembrie (32) și un maxim în luna ianuarie (209), ceea ce relevă faptul că uneori în perioada autumnală se pot înregistra perioade de secetă. Indicele de compensare hidrică are valoarea medie anuală 7,9, deci nu se înregistrează deficite de precipitații necompensate, fapt dovedit și de valoarea medie anuală a indicelui de umiditate (131).

Analizând datele prezentate mai sus ca factori ecologici se desprind următoarele concluzii: – temperatura medie anuală indică o clasă de favorabilitate superioară pentru molid, brad și fag;

– precipitațiile medii anuale indică de asemenea o clasă de favorabilitate superioară pentru molid, brad și fag;

– suma temperaturilor diurne din perioada bioactivă și de vegetație indică însă o clasă de favorabilitate foarte ridicată, pentru molid, brad și fag.

În concluzie se poate spune despre condițiile de climă din zonă că sunt cu favorabilitate ridicată la molid și mijlocie spre ridicată la brad și fag. Aceste condiții combinate și cu condițiile de sol, fac ca în zonă să se dezvolte arborete de productivitate superioară și mijlocie. Pentru brad, regimul termic specific altitudinilor de peste 1200 m este restrictiv.

1.1.9 Condiții edafice

Prin culegerea de informații din Geografia Fizică a României (Posea,2006) dispunerea solurilor carpatice este realizată pe baza a trei caracteristici printre care – etajarea pedogenetică, ce presupune trei etaje și mai multe subetaje (cambisoluri, podosoluri și umbrisoluri), a căror limite coboară cu 200-400m pe fațadele și versanții cu expunere nordică și nord-vestică, dar și în nordul Orientalilor. A doua caracteristică este dată de factorii pedogenetici determinanți ai etajării –relieful, in principal roca și poziția climatică, pentru ca cea de a treia caracteristică să fie determinată de marea diversitate de amănunt a subtipurilor de soluri și a solurilor intrazonale, redate în figura 1.1.9.1.. Prin corelarea celor menționate anterior cu datele despre tipurile de sol și zonarea acestora, redate în tabelul 1.1.9.2.se constată că din etajele și subetajele pedogenetice carpatice, solul preponderent in U.P.IV Prisecani- O.S. Tulgheș se află în etajul cambisolurilor în proporție de 84%, corespunzând muntelui jos, începând de la 300-600 m , și poate urca până la 1300-1500 m, fiind specific Carpaților Orientali. Acest etaj al cambisolurilor este reprezentat de 2 subetaje, primul fiind cel brun eu-mezobazic, și cel celălalt brun acid, întâlnit între 1000-1300 m altitudine, dar urcă și coboară între 800 și 1500 m, sub un climat de tranziție temperat montan către boreal montan, care este specific pădurilor superioare de fag, amestec fag molid, fiind cel mai întâlnit tip de sol din Carpați, bineînțeles și pe suprafața de cercetare în cauză, conform figurii 10.

Pentru analiza influenței factorului edafic, au fost preluate date din Amenajamantul U.P.IV Prisecani – O.S.Tulgheș unde pentru fundamentarea măsurilor silvotehnice și concomitent cu lucrările de descriere parcelară s-au executat lucrări de cartare stațională la scară mijlocie, care au cuprins amplasarea unei rețele de profile magistrale (18 profile în unități amenajistice din cuprinsul unității (ua 21A, 23B, 25D, 27A, 29A, 30D, 32D, 35A, 38B, 40A, 44A, 46, 48C, 51C, 52A, 53D, 54A, 58), respectiv 1 profil la 50 ha) și executarea de profile de control în toate u.a.-rile, analize de laborator a probelor din profilele principale două la număr (în u.a. 21C și 32B) , rezultate ce sunt detaliate în tabelul 1.1.9.3. fiind corelate datele pedologice cu exigențele pedologice ale speciilor și evidențierea factorilor modificatori (substrat litologic, geomorfologic, influențe climatice și hidrologice).

Figura 1.1.9.1. Harta solurilorRomâniei(esdac.jrc.ec.europa.eu/images/Eudasm/RO)

Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol este prezentată în tabelul 1.1.9.2.

Tabelul 1.1.9.2.Tipurile de sol.

( Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

Prin analiza datelor din tabelul anterior se constată că predominantă este clasa de soluri a cambisolurilor, cu o suprafață de 755,82 ha reprezentând 84%, prin prezența în cadrul acestei clase a două tipuri de sol-Eutricambisolul tipic pe 124,79 ha respectiv 14%, pondere însemnată având a doua clasă de Districambosol tipic cu 619,81 ha respectiv 69% și aproape nesemnificativ Districambosolul litic cu 11,22 ha reprezentând doar 1%. Prin interpretara datelor prezentate, se constată prezența protisolurilor, cernisolurilor, luvosolurilor și spodosolurilor, toate însumate reprezentând 16% din suprafață.

Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol

În cadrul unitații de producție IV Prisecani cele mai reprezentative tipuri de soluri sunt districambosolul tipic (69%) și eutricambosol tipic (14%)..

Districambosolul tipic (69%) format pe gresii. Este puternic acid la moderat acid la suprafață (4,6-5,7) la acid în profunzime (5,4), moderat humifer (5,4-8,8%) în Ao la slab humifer în profunzime (0,4%). Gradul de saturație în baze este cuprins între 30-56 me% la suprafață și 3148 me% în profunzime, iar azotul este bine reprezentat.

Este de bonitate mijlocie la superioară pentru molig, fag, brad, bonitate dată de volumul edafic util și capacitatea de aprovizionare cu apă. Se întâlnește în special în bazinul Prisecani, unde arboretele de fag, brad și molid sunt de productivitate superioară. Eutricambosolul tipic (14%) este un sol format pe un substrat diversificat, pe luturi ușoare și altrenanțe de gresii și luturi, pe pante cu înclinare moderată, mai repede, cu expoziții diferite. Este acid la suprafață (5,1-5,4) , moderat la slab acid (6,2-6,8) mai în adâncime. Mezobazic (60,4-67,6 me%) în Ao, oligomezobazic la suprafață (38-63 me%) și mezobazic în profunzime (64-68 me%) mijlociu la intens aprovizionat în azot (0,04-0,60 g%). Este luto-argilos la luto-nisipos cu structură glomerulară la suprafață și prismatică în adâncime, cu unele depuneri de argilă. Este un sol care determină o bonitate superioară pentru fag, brad, frasin, carpen, paltin pe expoziții umbrite.

Bonitatea este dată de volumul edafic util, care variază în funcție de nivelul la care apare orizontul Bt luto-nisipos, care vara este compact și cedează puțină apă în sezonul de vegetație. Se recomandă introducerea unui amestec de specii care să poată vegeta optim în condițiile date. Pe 1% din suprafața unității de producție s-a identificat și districambosolul litic cu profilul Ao-Bv-R. Acesta este asemănător cu cel tipic dar cu rocă compactă în primii 20-50 cm adâncime. Pe acest subtip de sol s-au dezvoltat arborete din clasa mijlocie de producție.

Din clasa protisoluri s-a identificat și aluviosolul distric, acesta ocupă 0,38 ha și are succesiunea de orizonturi Aodi-Cdi. Acest subtip de sol s-a format din material parental fluvic pe cel puțin 50 cm grosime și având cel mult un orizont A cu orice textură și un grad de saturație în baze de V< 53%. Pe acest subtip de sol s-au dezvoltat arborete din clasa mijlocie de producție. Rendzinele – s-au format pe calcare, au textură de la mijlocie la fină datorită argilei rezultate din alterarea calcarelor.

De la suprafață solul prezintă material scheletic.

Au conținut bogat în humus (peste 10%) de tip mull – moder.

Substratul bogat în cationi de calciu se opune debazificării, astfel că rendzinele au reacție slab acidă neutră și grad de saturație în baze de peste 80%. Sunt soluri bogate în elemente nutritive și cu activitate biologică intensă. Fiind situate pe terenuri cu înclinare mare asigură productivitate mijlocie sau inferioară (în funcție de volumul edafic și regimul de umiditate). Fiind situate în partea superioară a versanților, cu un mare conținut de schelet, prezintă deficit de umiditate în sezonul estival.

Luvosolul gleic(6%) este alcătuit din material acid, sărac sau lipsit de calciu și minerale fero-magneziene, reprezentat prin: luturi, nisipuri, argile, gresii, conglomerate și material rezultat din dezagregarea și alterarea rocilor magmatice și metamorfice. Luvosolul se formează și evoluează în condițiile unui climat umed și răcoros. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6°C – 9°C. Precipitațiile medii anuale, au valori cuprinse între 600mm și 900 mm. Indicele de ariditate are valori de 35-60. Evapotranspirația este de sub 600 mm, evidențiindu-se un regim hidric percolativ. Luvosol gleic (gc), care are la baza profilului, un orizont de tip G.

Prepodzol tipic (9%) este format pe roci acide (gresii silicioase) pe versanți cu expoziții și pante diverse, este foarte puternic la puternic acid cu pH = 3,6 – 4,7 slab la foarte humifer, cu un conținut de humus pe grosimea de 5 – 20 cm de 3,1 – 5,4%, oligomezobazic cu un grad de saturație în baze V = 31 – 39%, mijlociu la foarte bine aprovizionat în azot total (0,16 – 28 g%), luto-nisipos, de bonitate superioară pentru molid și mijlocie pentru fag și brad.

Bonitatea superioară este determinată de volumul edafic mare, pe fondul căruia, cu aciditate mare și debazificare a complexului, molidul realizează productivitate superioară, iar fagul și bradul numai productivitate mijlocie. Factorul limitativ al acestui sol este aciditatea foarte mare și lipsa substanțelor nutritive.

Pentru analizele de laborator , cu ocazia revizuirii amenajamentului din 2013,echipa de amenajiști silvici a prelevate probe de sol din două unitați amenajistice (21C, 32B),a unității de producție IV Prisecani, care au fost trimise la laboratorul I.C.A.S. Brașov și au fost intocmite buletine de analiză a căror rezultate sunt sintetizate în tabelul 1.1.9.3.

Tabelul 1.1.9.3. Buletin de analiză a tipului de sol.

(Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

Ca dovadă a reînoirii amenajamentului în 2013, au fost prelevate cele 2 probe de sol din 2 u.a.-uri , din 21 C districabosol tipic , iar din u.a.-ul 32B districambosol litic, astfel că în urma rezultatelor de laborator , prin analiza celor 3 orizonturi rezultă că ph-ul în cazul primei unități este de 7,895 în primul orizont( Ao), pentru ca în cel de al trei-lea (C) să ajungă 0,708, pe când aciditatea districambosolului litic din cea de a doua unitate amenajistică este de 6,031 în orizontul Ao, ajungând de 4,233 în orizontul C. Conținutul în humus în primul orizont din 21 C este de 2,214, pentru ca , tot în primul orizont a celei de a doua unitate amenajistică sa fie de 8,129. Hidrogenul de schimb, capacitatea de schimb și gradul de saturație sunt specifice doar districambosolului litic, acesta având o pondere redusă în suprafața de cercetare.

1.1.10. Tipuri de stațiune Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiune este redată în tabelul 1.1.10.1.

Tabelul 1.1.10.1. Tipurile de stațiune.

( Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

Stațiunile întâlnite în această unitate de producție fac parte din etajul montan al amestecurilor (FM2), din etajul montan de molidișuri (FM3), din etajul montan – premontan de făgete (FM1+FD4) și (FD2) – Etajul deluros de cvercete și șleauri de deal.

Etajul montan al amestecurilor ocupă (FM2) ocupă 60% din suprafața cu pădure a unității de producție. Acest etaj face parte din sectorul central al Carpaților Orientali, care cuprinde Munții Maramureșului – Rodnei, Munții Bistriței și Giurgeu unde sunt caracteristice substraturile de roci metamorfice acide, solurile brun acide cu mull-mode, solurile criptopodzolice, precipitații între 800-1000 mm, și unde predomină amestecurile de fag cu rășinoase și molideto-brădetele.

Majoritatea stațiunilor din unitatea de producție studiată sunt de bonitate superioară și mijlocie pentru brad, molid și fag și numai o mică parte sunt de bonitate inferioară pentru aceleași specii.

Cel mai întalnit tip de stațiune este ocupat de 3.3.3.3. Montan de amestecuri Bs, brun edafic mare, cu Asperula-Dentaria (52%). Acesta este larg răspândit în cea mai mare parte a lanțului carpatic. Versanți slab până la moderat înclinați, locuri așezate la baza pantelor și alte terenuri practic orizontale. Predominant substraturi litologice din depozite de suprefață provenite din fliș marno-grezos, conglomerate poligene calcaroase, grohotișuri amestecate, de roci cristaline, în general cu rezerve însemnate de silicați cu cationi bazici de Al și Fe, CaCO3 și cuarț, necesare formării și menținerii solurilor caracteristice stațiunilor de acest tip. Soluri brune eu- și mezobazice, mai rar brun acide, cu mull-moder, profunde și foarte profunde cu volum edafic mare. Bonitate superioară pentru molid, brad și fag sau numai mijlocie pentru acesta din urmă. Arborete divers amestecate, pe alocuri numai din două specii, sau brădete de clasa I excepțională și I, mai frecvent a doua superioară.

Alt tip de stațiune întâlnit este 3.3.3.2. Montan de amestecuri Bm, brun edafic mijlociu, cu Asperula-Dentaria. Răspândire asemănătoare cu tipul de stațiune 3.3.3.3. mai mult în subetajul inferior pe versanți predominant repezi cu expoziții diferite, mai puțin pe culmi late. Substraturi litologice din depozite de suprafața foarte variate. Soluri brune mezobazice și brune oligomezobazice, în parte slab pseudogleizate, mijlociu profunde cu volum edafic predominant mijlociu, nisipo-lutoase și luto-nisipoase. Bonitate mijlocie pentru amestecuri de rășinoase și fag, uneori inferioară pentru fag în aceste amestecuri, pentru brădete și molidișuri. Pericol principal de evoluție prin eroziune mai puțin prin agravarea pseudogleizării prin rărirea sau dispariția arboretului, pericol de doborâturi în arborete de vârste mari și consistență prea strânsă.

Etajul montan de molidișuri (FM3) ocupă 29% din suprafața unității de producție. Molidișurile realizează cea mai mare suprafață din țara noastră. Se întâlnesc roci aparținând celor trei formații geologice principale: metamorfice, eruptive și sedimentare. În zonele ocupate cu sedimentar, relieful este, în general, mai așezat, versanții mai uniformi din vale și până în culme. Ceea ce rămâne deosebit de important pentru răspândirea molidișurilor este mai ales factorul temperatură. Scăderea temperaturii odată cu creșterea altitudinii frânează creșterile, prin faptul că are ca efect scurtarea perioadei de vegetație.

Cel mai întalnit tip de stațiune este ocupat de 2.3.3.2 Montan de molidișuri Bm, brun acid edafic submijlociu cu Oxalis Dentaria + acidofile (14%). Versanți cu pantã accentuatã și repede, expoziții diverse. Substraturi litologice reprezentate de roci bazice și intermediare (andezite, gresii calcaroase, marne, etc.). Soluri brune acide oligomezobazice cu mull și mullmoder, mijlociu profunde la profunde, nisipo-lutoase și luto-nisipoase, semischeletice, cu drenaj normal. Volum edafic submijlociu. Troficitate la nivelul oligomezotrofic. Umiditate predominantã la nivelul mijlociu. Aprovizionarea cu apã a arboretelor – la nivelul mijlociu. Bonitate mijlocie pentru molidișuri.

Un alt tip de stațiune este 2.3.3.3. Montan de molidișuri Bs, brun acid și andosol edafic mare și mijlociu cu Oxalis Dentaria + acidofile (10%), Versanti moderat inclinati, locuri asezate la baza pantelor si alte terenuri practic orizontale, depozite de suprafață provenite din fliș marnogrezos. Soluri brune eu- si mezobazice, mai rar brune acide tipice, cu mull si mull-moder, profunde si foarte profunde, predominant luto-nisipoase, fără schelet sau slab scheletice. Volum edafic mare, troficitate favorabilă, aciditate activă slabăpână la moderată, regim de umiditate echilibrat.

Etajul montan – premontan al făgetelor (FM1+FD4) ocupă 4% din suprafața unității de producție. Acesta ocupă locul rămas de la etajele molidișurilor și al amestecurilor, cu o răspândire relativ redusă. Rocile mai răspândite în etajul făgetelor sunt cele aparținând formațiilor metamorfice și sedimentare. Cel mai răspândit tip de stațiune din acest etaj este Montan-premontan de făgete Pm, brun edafic mijlociu. Se întâlnește îndeosebi pe versanți inferiori și mijlocii cu expoziții diverse și înclinări slabe și moderate, baze de versanți, locuri așezate și depresiuni largi coluvionate.

Depozite de suprafață groase, provenite din roci bazice sau carbonatice, mai rar intermediare, foarte frecvent pe depozite de fliș marno-grezos. Soluri brune mezo- și eubazice, brune rendzinice, cu mull slab acid, profunde și foarte profunde, luto-nisipoase și lutoase, rareori mai grosiere sau mai fine, nedediferențiate textural pe profil, lipsite de schelet, slab scheletice sau mai rar semischeletice în partea inferioară a profilului. Volum edafic mare și foarte mare. Bonitate superioară pentru făgete. Arboretele de fag pure sau având în diseminație paltin, ulm de munte și uneori carpen, tei iar ca specii de subarboret soc, alun, spirea ș.a.

Celelalte tipuri de stațiuni sunt întâlnite mai rar.

Indicativul de clasificare precum și descrierea concisă a stațiunii aduc specificații relevante privind tipul natural de pădure și productivitatea acestuia, tipul de floră indicatoare de sol, tipul specific de sol precum și factorii determinanți, limitativi și de riscuri care vor conchide în măsuri de gospodărire impuse de factorii ecologici și riscuri reprezentați prin lucrări silvotehnice, hidrotehnice și agrochimice, compoziții optime și de împădurire, dar și tratamentele silviculturale cele mai eficiente sub raport ecologic și economic. Toate aceste elemente sunt detaliate în tabelul 1.1.10.2. începând cu cele cu ponderea cea mai însemnată în cadrul suprafeței de cercetare.

Tabelul 1.1.10.2. Descrierea concisă a tipurilor de stațiune.

( Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

1.1.11. Tipuri de pădure

În etajul de vegetație FM2 “ Etajul montan al amestecurilor ”, în care se situează cea mai mare parte din unitate, se deosebesc 8 tipuri de pădure, cel mai bine reprezentat fiind tipul 1311 “ Amestec normal de rășinoase și fag cu floră de mull (s)” conform tabelului 1.1.11.1.

Tabelul 1.11.1.1. Tipurile de pădure.

( Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

Amestec normal de rãșinoase și fag cu florã de mull (s) 1311 (54%).Arboretele au fost identificate la altitudini de 950-1200 m, pe expoziții diferite și pante repezi și foarte repezi. Solurile sunt eurticambosoluri tipice si districambosoluri tipice, mijlociu profunde. Substraturile sunt reprezentate prin roci cu conținut de calcar. Arboretele sunt compuse din molid, brad și fag. Diseminat se găsește paltinul de munte, care se poate ridica și el câteodată la proporții ceva mai mari. Consistența naturală este de 0,9-1,0. Productivitatea este superioară la rășinoase, de obicei inferioară sau cel mult mijlocie la fag. Din această cauză, fagul rămâne în etajul dominant. Forma arborilor este frumoasă la rășinoase cu trunchiuri drepte, cilindrice și bine elagate. Se poate obține material de calitate superioară. La fag formele sunt nesatisfăcătoare, cu trunchiuri strâmbe, conice și insuficient elagate. Nu se poate obține decât lemn de foc. Regenerarea naturală se produce, în general în bune condiții. Semințișurile se instalează ușor și uneori ajung să formeze un subetaj continuu. Subarboretul este puțin dezvoltat, format din exemplare izolate de măceș de munte, zmeur. Pătura erbacee este bine dezvoltată, formată din plante de mull.

Molidiș normal cu Oxalis acetosella (s) 1111 (10%). Cuprinde arborete naturale de molid cu productivitate superioară și cu cea mai bună calitate a materialului lemnos. Se găsește pe toate expozițiile. Relieful terenului de asemenea poate fi variat: platouri și terase, versanți slab înclinați. Solurile sunt profunde sau mijlocii profunde, lutoase, bine drenate. Substratul litologic este foarte variat. Arboretele sunt compuse de obicei din molid pur, dar și în amestec cu bradul și fagul. Diseminați se mai pot găsi paltinul, mesteacănul și ulmul de munte. Productivitatea este peste tot superioară. Consistența naturală este plină. Regenerarea naturală este activă. Subarboretul de obicei lipsește sau este slab. Pătura erbacee poate prezenta aspecte destul de variate, specia cea mai frecventă fiind Oxalis acetosella.

Făget montan pe soluri scheletice cu floră de mull (m) 4114 (4%). În regiunea de dealuri cu altitudini mici-mijlocii. Diseminat se pot găsi diverse specii ca paltinul de munte, molidul, bradul. Acest tip se localizează mai ales pe versanți cu pantă variată. Solurile sunt eutricambosoluri tipice, cu textură lutoasă, mijlociu profunde, foarte bogate în schelet. Substraturile sunt reprezentate în majoritatea cazurilor prin gresii sau șisturi cristaline. Consistența naturală 0,8-0,9. Productivitate mijlocie. Regenerarea naturală se produce activ, tineretul instalându-se în bughete sau pe toată suprafața. Pătura vie este asemănătoare cu a fagului cu floră de mull.

Amestec de rășinoase și fag pe soluri scheletice (m) 1341. Arboretele sunt compuse din molid, brad și fag în proporții aproximativ egale, disminați se mai găsesc paltinul de munte. Consistența naturală este de 0,9-1,0. Productivitatea este mijlocie la rășinoase, de obicei inferioară la fag. Arborii de rășinoase sunt bine conformați, cu trunchiuri drepte, cilindrice și de obicei, bine elagate. Fagul are, în general, forme defectuoase, cu tulpini strâmbe și coroane prea dezvoltate, din cauza elagajului insuficient. Fagul este localizat, în general, în al doilea etaj.

Regenerarea naturală se produce în condiții destul de bune, dar molidul se instalează numai în ochiuri, pe când bradul și fagul pot fi răspândiți pe toată suprafața. Subarboretul lipsește aproape total. Pătura erbacee este uneori destul de abundentă. Este constituită dintr-un amestec de specii acidofile cu plante de mull.

Molideto-făget cu Luzula luzuloides (m) (1431). Solurile sunt acide sau acide podzolice, mai rar podzoluri gălbui, slab scheletice, de obicei luto-nisipoase, cu drenaj normal. Arboretele sunt compuse din amestec de molid și fag, în proporții variate. Consistența naturală de 0,7-0,9. Productivitatea mijlocie la molid, inferioară la fag. Molizii, în majoritate, sunt bine conformați, cu trunchiuri cilindrice, drepte, bine elagate. Fagul, dinpotrivă, este în mare parte defectuos. Molidul furnizează lemn de lucru, de calitate potrivită, iar fagul numai lemn de foc. Regenerarea naturală se produce în general în condiții grele. Subarboretul lipsește. Pătura erbacee este puternic dezvoltată, formând un covor continuu.

Molidiș cu Oxalis acetosella pe soluri scheletice (m) (1114).Ocupă 14% din suprafața totală a unității de producție. Acest tip de pădure se întâlnește în arealul molidișului normal. Solul foarte superficial, cu mult schelet, uneori chiar bolovănos. De obicei, această natură a solului este unită cu pantă repede. Scăderea productivității poate fi provocată prin două cauze: fie înrăutățirea condițiilor climatice în urma ridicării în altitudine, fără ca solul să sufere transformări prea însemnate, fie înrăutățirea condițiilor edifice, fără urcare în altitudine. Ca specie de amestec a fost semnalat până în prezent numai brad diseminat; nu se cunosc faciesuri. Compoziția păturii vii este, în general, asemănătoare cu a molidișului normal.

Stejăreto-șleau de deal de productivitate mijlocie (m) (6213). Arboretele cercetate se găsesc la altitudini de 200-300 m, pe versanți foarte slab înclinați, cu expoziție generală estică. Solurile sunt brune slab acidificate. Arboretele sunt compuse din stejar pedunculat, carpen, jugastru și mojdrean. Se observă o etajare netă, stejarul fiind localizat în etajul dominant. Consistența naturală a arboretelor este de 0,8-0,9. Creșterea nu este prea activă, productivitatea este mijlocie. Arborii sunt în general bine conformați, dar slab elagați, cu coroanele puternic dezvoltate. Regenerarea naturală a stejarului prin sămânță este destul de dificilă, puieții sunt puțini, se dezvoltă greu și de obicei pier din cauza umbririi arboretului bătrân. Subarboretul este bine dezvoltat , de obicei continuu. Pătura vie este săracă, reprezentată prin puține exemplare de Carex pilosa, la care se adaugă ici-colo și alte specii.

1.1.12. Considerații privind starea de vegetație

Starea de vegetație a pădurii este în general bună , atât pentru molid cât și pentru fag, ceea ce explică faptul că factorii destabilizatori nu au afectat decât în mică măsură integritatea acesteia. Totuși dintre factorii dăunători ,cel care afectează starea de sănătate a arboretelor, mai concret a fagului, este gerul, care provoacă gelivuri, uneori pe lungimi ce ajung la 3 m, cu efect asupra calității lemnului și a productivității și vântul, provocând îndoirea sau ruperea trunchiurilor subțiri la fag, sau doborâturi la molid, aspecte prezentate în foto1.1.12.1 și 1.1.12.2.

Foto 1.1.12.1. Amestec de molid și fag, din arboretul studiat, cu îndoirea trunchiului la fag (original)

(b)

Foto 1.1.12.2. Exemplare de Fagus sylvaticacu gelivură la diferite înălțimi pe trunchi, a-în treimea mijlocie a trunchiului, b-la baza trunchiului. (original)

CAPITOLUL II. Analiza arboretelor de amestec de rășinoase cu fag din unitatea de producție IV. Prisecani, Ocolul Silvic Tulgheș

În cadrul acestui capitol s-au studiat arboretele din U.P. IV Prisecani, prin intermediul datelor din amenajament, ce fac referire la elementele de structură a arboretelor.

Studiul caracteristicilor structurale și calitative ale arboretelor prezintă o deosebită importanță, întrucât înlesnește formarea unei imagini de ansamblu privind starea, structura, stabilitatea și capacitatea bioproductivă a pădurii. Totodată, apreciind dinamica dezvoltării arboretelor și tendintele dezvoltării lor ulterioare, precum și cerințele social-economice ce trebuiesc satisfăcute, se pot stabili direcțiile ce trebuie urmate în dirijarea dezvoltării lor și a pădurii în vederea soluționării optime a obiectivelor de gospodărire fixate.

În deplină concordanță cu cele specificate anterior, în capitolele următoare se vor prezenta și analiza cele mai importante caracteristici structurale ale arboretelor studiate,în special a celor de amestec de rășinoase cu fag, precum și a celorlalte etaje de vegetație aflate în componența pădurii.

2.1. Structura pe clase de vârstă a arboretelor

În această structură pe clase de vârstă, au fost incluse toate arboretele din U.P. IV Prisecani, distribuția pe clase fiind redată în figura 2.1.1.

Figura 2.1.1. Distribuția pe clase de vârstă a arboretelor

Arboretele din clasele de vârstă I,II și IV rămân deficitare ca suprafață ocupată, clasa a III-a (41-60 ani) ocupând o suprafață de 185,08 ha, respectiv de 21%. Un procent semnificativ îl ocupă clasa a VI-a de vârstă(101-120 ani) cu o suprafață ocupată de 342,48 ha, respectiv 38%, cu 17% mai mult decât clasa a III-a, fapt datorat accesibilității deficitare pe teren pentru aplicarea corespunzătoare a lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor, dar și a faptului că unele arborete ajunse la această vârstă se află în curs de regenerare. Odată constatată această situație se impune pe viitor o atenție deosebită de îngrijire și conducere a acestor arborete, pentru îndeplinirea corespunzătoare a țelului stabilit, cât și pentru valorificarea optimă a potențialului stațional.

Îmbătrânirea exagerată a arboretelor cu funcții prioritare de producție este asociată cu deprecierea calitativă a masei lemnoase, diminuarea semnificativă a creșterilor curente, reducerea capacității de fructificație abundentă la vârste foarte mari și chiar diminuarea rezistenței arboretelor la acțiunea factorilor perturbatori (Leahu 2001). Din acest motiv , tot gospodărirea în viitor prevede că măsurile de planificare a producției de lemn să fie orientate spre diminuarea acestor efecte negative asupra continuității producției de lemn. În acest sens este imperios necesară identificarea unor modalități de constituire a suprafețelor periodice care să permită urgentarea normalizării structurii fondurilor de producție puternic excedentare în arborete exploatabile și minimizarea sacrificiilor de exploatabilitate.

2.2. Tipul de structură a arboretelor din cadrul unității de producție IV Prisecani ;

În cadrul unității de producție IV Prisecani, structura arboretului după tipul de structură este redată în figura 2.2.1., unde arboretele echiene sunt cele în în care toți arborii au aceeași vârstă ,provin din aceeași fructificație sau din regenerare artificială . Arboretele relativ – echiene sunt cele în care arborii constituenți au vârste care nu diferă cu mai mult de 20 de ani în cazul arboretelor studiate, care au luat naștere din sămânță.Sunt considerate arborete relativ pluriene, arboretele cu vârste diferite, care depășesc 20 de ani în cazul arboretelor regenerate generativ. Arborete pluriene sunt arboretele în care se întâlnesc arbori de toate vârstele, de la puieții instalați după fiecare fructificație și până la arborii ajunși la vârsta și dimensiunile când devin exploatabili, în arboretele cultivate, sau la limita fiziologică în arboretele virgine. Arboretele luate în studiu au luat naștere pe cale generativă, la foioase și brad urmărindu-se regenerarea naturală, iar la molid fiind necesare intervențiile artificiale prin plantare, cu material săditor obținut în pepinierele proprii.

Figura 2.2.1. Repartiția arboretelor din U.P. IV Prisecani, în raport cu tipul de structură

Repartiția procentuală a arboretelor pe tipuri de structură indică lipsa arboretelor echiene și pluriene, în schimb cele relativ echiene reprezintă 39% și cele relativ pluriene un procent de 63%.

2.3. Analiza compoziției arboretelor;

Molidul fiind una din speciile principale ale unității de producție studiate, analiza compoziției arboretelor este un factor care influențează stabilitatea arboretelor la acțiunea vântului. Este bine cunoscut faptul că în arboretele amestecate rezistența acestora la vânt și adversități este influențată de speciile ce intră în compoziția lor, precum și proporția lor de participare, elemente prezentate în tabelul 2.3.1.

Tabelul 2.3.1. Compoziția arboretelor

Ca urmare a multiplelor situații observate cu ocazia doborâturilor de vânt din pădurile țării noastre, în cadrul unității de producție s-au respectat liniile de urmat pe viitor în ceea ce privește amestecul speciilor.

Astfel, compoziția arboretelor este reprezentată de amestecurile de molid, brad și fag pe o suprafață de 480,22 ha, de molidișuri pure pe 263,59 ha dar și de apariția unor aninișuri albe pe 0,38 ha.

Deși, pentru stejar nu este stațiunea de o bonitate specifică, acesta apare în amestecurile de șleau pe o suprafață de 56,93 ha, cu un exemplu de amestec al acestuia cu molidul, conform descrierii parcelare a u.a. 21E, prezentată în figura 2.3.2. Conform descrierii parcelare acesta se află într-un amestec mai puțin obișnuit, la o altitudine cuprinsă între 660 și 840 m, pe o expoziție vestică, reprezentând 70% din compoziția actuală, restul de 30% fiind ocupat de molid . Vârsta acestuia este de 130 de ani, iar a molidului de 90, dar, dat fiind faptul că arboretul face parte din grupa I funcțională, lucrările propuse pentru viitor a se executa, sunt de conservare. Referitor la proveniență, cea a molidului este una certă, acesta provenind din regenerare naturală pe când cea a stejarului este necunoscută, însă apariția acestuia în zonă este specificată în manuscrisele vechi ale localități Tulgheș , unde se precizează că denumirea acesteia provine din Stejar-Stejăriș, după pădurea de stejar de pe versantul cu expunere sudică de la poalele Munților Bistriței, localitate atestată documentar în secolul al XVII-lea.

Figura 2.3.2. Descriere parcelară pentru subparcelacu stejar.(Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

Din informațiile expuse în amenajamentul U.P. IV Prisecani, se poate afirma că în ceea ce privește evoluția compoziției arboretelor observăm o creștere ușoară a procentului de molid, fag, diverse moi, în defavoarea procentului de brad și paltin de munte. Molidul a crescut în detrimentul bradului deoarece acesta a fost preferat la lucrările de împădurire. Fagul s-a instalat natural în parcelele unde s-a propus tratamentul tăierilor progresive.

2.4. Diametrul mediu și înălțimea medie pe clase de vârstă

Pentru caracterizarea structurii arboretelor de amestec, se impune o stratificare a acestora după speciile componente. Această stratificare este necesară pentru a se constitui, pe cât posibil, populații omogene din punct de vedere statistic. Arboretele luate în studiu sunt relativ echiene, adică arborete ai căror arbori componenți au fost regenerați într-un interval de 5 până la 20 de ani; respectiv arborete relativ pluriene ai căror arbori componenți au fost regenerați într-un interval mai mare de 20 de ani.

Structura arboretelor în raport cu diametrul arborilor componenți și cu specia a fost studiată la arboretele care au vârsta minimă 40 de ani, și este redată grafic în figura 2.4.1. pentru molid, în 2.4.2. pentru brad și în figura 2.4.3. pentru fag.

Datele au fost preluate din descrierea parcelară a amenajamentului și prelucrate, astfel au rezultat valorile medii ale diametrului pentru fiecare clasă de vârstă și specie luată în studiu. Din datele rezultate putem observa că s-au indentificat arborete relativ echiene și relativ pluriene cu vârstă mai mare de 120 ani. Referitor la datele rezultate din analiza arboretelor, începând cu stadiul de codrișor diametrul mediu are valori apropiate, fiind variații mici între arboretele relativ echiene și cele relativ pluriene.

Figura 2.4.1. Diametrul mediu pentru molid pe clase de vârstă în arboretele relativ echiene și relativ pluriene.

În cazul molidului nu există diferențe semnificative ale diametrelor medii între arboretele relativ echiene și relativ pluriene, observând totuși că în cazul acestei specii structura relativ plurienă la vârste de peste 120 de ani, este mai prielnică pentru creșteri mai accentuate ale diametrului, fiind constatate creșteri ale diametrului mai mari cu 8,6 cm decât în structura relativ echienă. La vârste mai mici(41-60 ani), prezența într-o structură relativ echienă este mai favorabilă prin obținerea unei creșteri de diametru cu 1,7 cm, față de structura relativ plurienă.

Figura 2.4.2. Diametrul mediu pentru brad pe clase de vârstă în arboretele relativ echiene și relativ pluriene.

În cazul bradului situația se menține asemănătoare cu cea a molidului, unde nu există diferențe semnificative ale diametrelor medii între arboretele relativ echiene și relativ pluriene, observând totuși că în cazul acestei specii structura relativ plurienă la vârste de peste 120 de ani, este mai prielnică pentru creșteri mai accentuate ale diametrului, fiind constatate creșteri ale diametrului mai mari cu 3,4 cm decât în structura relativ echienă. La vârste mai mici(41-60 ani), prezența într-o structură relativ echienă este mai favorabilă prin obținerea unei creșteri ușoare de diametru cu 0,5 cm, față de structura relativ plurienă.

Figura 2.4.3.Diametrul mediu pentru fag pe clase de vârstă în arboretele relativ echiene și relativ pluriene

Spre deosebire de molid și brad,unde la vârste mici este mai prielnică structură relativ echienă, pentru ca începând cu clasa a V-a de vârstă să înregistreze creșteri în diametru mai mari în cadrul structurii relativ pluriene, fagul manifestă o adaptabilitate mai mare, cu creșteri în diametru mai accentuate, în arboretele relativ pluriene , unde pe măsură ce înaintează în vârstă, față de arboretele relativ echiene, realizează diferențe de diametru din ce în ce mai mari. Astfel, dacă în clasa a III-a de vârstă, diferența față de diametrul mediu în arboretul echien este mai mare cu 1 cm, ajungând în clasa a VI-a de vârstă diferența de diametru este de 2,5 cm, pentru ca la vârste peste 120 de ani diferențele de diametru între cele două tipuri de structuri să fie mai mari cu 11,1 cm, aspect observabil și în figura 2.4.4., unde este prezentată media celor trei specii pe cele 2 tipuri de structură a arboretului.

Figura 2.4.4. Diametrul mediu pentru molid,brad și fag în arborete relativ echiene și relativ pluriene

După cum se observă, diametrul mediu pentru molid, brad și fag, pe măsură ce arboretul înaintează în vârstă , creșterile în diametru sunt mai accentuate pentru structura relativ plurienă, ajungând la vârste peste 120 de ani cu 8,9 cm mai mult decât în cea plurienă. Excepție este clasa a III-a de vârstă unde diametrul mediu pentru cele trei specii este mai mare cu 0,4 cm în arboretele cu structură echienă decât cele cu structură plurienă.

Arboretele cu structură plurienă sunt mai favorabile acestui tip de amestec și prin prisma corelării cerințelor de creștere a fiecărei specii, prin poziționarea acestora în etaje diferite, astfel încât în funcție de vârstă sa fie îndeplinite cerințele de temperament, adăpost, protecție laterală și intercondiționare stimulatoare reciprocă.

Pentru a putea evidenția cât mai clar acest aspect, s-a întocmit figura 2.4.5., în care se prezintă amplitudinea de variație pentru diametrul celor trei specii luate în calcul, molid, brad și fag, în cazul structurii relativ echiene, respectiv structurii relativ pluriene.

Figura 2.4.5. Corelația dintre diametrul mediu în arboretele relativ echiene și diametrul mediu în arboretele relativ pluriene pentru molid,brad și fag.

Pentru determinarea coeficientului de corelație s-a utilizat ecuația de regresie liniară , aceasta aplicându-se pe tipul de structură a arboretului,relativ echien și relativ plurien. După o primă analiză a tuturor valorilor coeficienților a rezultat faptul că valoarea coeficientului de corelație în cazul diametrelor medii a arboretelor relativ pluriene este mai mare decât în cazul celor relativ echiene, având valori începând de la 0,99.

Structura arboretelor în raport cu înălțimea arborilor componenți și cu specia a fost studiată la arboretele care au vârsta minimă 40 de ani, și este redată grafic în figura 2.4.6. pentru molid, în 2.4.7. pentru brad și în figura 2.4.8. pentru fag.

Datele au fost preluate din descrierea parcelară a amenajamentului și prelucrate, astfel au rezultat valorile medii ale înălțimii pentru fiecare clasă de vârstă și specie luată în studiu. Din datele rezultate putem observa că s-au indentificat arborete relativ echiene și relativ pluriene cu vârstă mai mari de 120 ani.Referitor la datele rezultate din analiza arboretelor, începând cu stadiul de codrișor, înălțimea medie are valori apropiate, fiind variații mici între arboretele relativ echiene și cele relativ pluriene.

Figura 2.4.6. Înălțimea medie pentru molid pe clase de vârstă în arboretele relativ echiene și relativ pluriene.

Contrar datelor obținute în cazul diametrului mediu unde acesta era mai mare în cazul arboretelor cu structură plurienă, în cazul înălțimii, la molid, înălțimea medie este mai mare la arboretele relativ echiene, unde acestea datorită diferențelor mici de vârstă, dar și a competiției acerbe cu celelalte specii aflate în compoziție, la vârste mai mare reușește să realizeze diferențe pozitive în înălțime. Diferențele semnificative sunt înregistrate la clasa a III-a de vârstă, unde molidul în arboretele cu structură relativ echienă este cu 2,7 m mai înalt decât în arboretele cu structură relativ plurienă. Cea mai mică diferență este înregistrată la clasa a IV-a de vârstă de doar 0,5 m.

Figura 2.4.7. Înălțimea medie pentru brad pe clase de vârstă în arboretele relativ echiene și relativ pluriene.

Fiind specie cu temperament de umbră, bradului îi sunt mai prielnice arboretele cu structură relativ plurienă, unde realizează înălțimi mai mari, cu 0,7 m în clasa a II-a de vârstă până la 1,1 m în clasa a V-a de vârstă.

Figura 2.4.8. Înălțimea medie pentru brad pe clase de vârstă în arboretele relativ echiene și relativ pluriene.

În cazul fagului, situația este asemănătoare cu cea a bradului, unde structura relativ echienă îi conferă o creștere în înălțime mai mare decât în ce plurienă, excepția fiind la vârste peste 120 de ani unde înălțimea este mai redusă cu 1,1 m.

Figura 2.4.9. Media de înălțime pentru cele trei specii, molid, brad și fag în arborete cu structură relativ echienă și relativ plurienă

După cum se observă, înălțimea medie pentru pentru molid, brad și fag, pe măsură ce arboretul înaintează în vârstă creșterile în înălțime sunt mai accentuate pentru structura relativ echienă, cu o diferență maximă de 0,9 m în clasa a V-a de vârstă, iar la clasele anterioare acestora este de 0,2 m la clasa a III-a și 0,6 m la clasa a IV-a de vârstă, în favoarea arboretelor relativ echiene.

Pentru a putea evidenția cât mai clar acest aspect, am întocmit în figura 2.4.10., amplitudinea de variație pentru înălțimea medie a celor trei specii luate în calcul, molid, brad și fag, în structura relativ echienă, respectiv structura relativ plurienă.

Figura 2.4.10. Corelația dintre înălțimea medie în arboretele relativ echiene și înălțimea medie în arboretele relativ pluriene pentru molid,brad și fag.

Pentru determinarea coeficientului de corelație s-a utilizat ecuația de regresie liniară , aceasta aplicându-se pe tipul de structură a arboretului,relativ echien și relativ plurien. După o primă analiză a tuturor valorilor coeficienților a rezultat faptul că valoarea coeficientului de corelație în cazul înălțimilor medii a arboretelor relativ echieneeste mai mare decât în cazul celor relativ pluriene, având valori începând de la 0,99.

2.5. Creșterea curentă medie în arboretele de amestec, din U.P.IV Prisecani

Creșterea este o însușire de ordin cantitativ a arboretelor. Ea este sporul ireversibil în dimensiuni al părților componente ale acestora și stă la baza producției și productivității de fitomasă a pădurilor. Așadar creșterea apare ca un proces biocumulativ în timp ce dezvoltarea se referă la schimbări calitative, marcate de momentele prin care trec arboretele de-a lungul existenței lor. Acest proces complex se petrece sub acțiunea unor legi specifice și se desfășoară după o dinamică proprie bazată pe conexiunea inversă. Încazul amestecurilor de rășinoase cu fag, creșterea curentă anuală în volum, realizată de speciile din arboretele amestecate, este diferită de cea realizată în arboretele pure.

Utilizând ca sursă de informare amenajamentul unității de producție IV Prisecani, se poate spune că molidul la vârste mici, până la 50 de ani, realizează creșteri mai mici în volum în arboretele amestecate decât în cele pure, după care devin superioare cu circa 2m3/an/ha, celor obținute în arboretele pure. Bradul realizează pe toate clasele de producție, în arboretele amestecate, creșteri curente în volum superioare arboretelor pure, iar fagul de asemenea are creșteri mai mari în arboretele amestecate. La toate speciile culminarea creșterii curente anuale în volum se realizează cu 10-20 de ani mai târziu în arboretele amestecate decât în cele pure.

În continuare este prezentată situația creșterii curente medie a arboretelor de amestec de rășinoase cu fag din unitatea de producție IV Prisecani, în funcție de tipul de structură a arboretului. După cum a fost precizat în figura 13, arboretele luate în studiu au o structură reprezentată de 39% de arborete relativ echiene și 61% relativ pluriene.

În figura 2.5.1. și figura 2.5.2. este prezentată creșterea curentă medie în m3/an/ha, a arboretelor de amestec unde apare molidul,bradul și fagul, pe clase de vârstă și de structură a arboretelor, începând cu clasa aIII-a.

Figura 2.5.1. Creșterea curentă medie pe clase de vârste a arboretelor relativ echiene

Creșterea s-a preluat din descrierea parcelară a fiecărei unități amenajistice care are în compoziție speciile în cauză. Această creștere a fost transformată în sensul arboretelor pure de molid, pure de brad și arboretelor pure de fag. În cazul arboretelor cu structură relativ echienă, fiecare clasă de vârstă este caracterizată de o medie aritmetică în funcție de proporția de participare și creșterea din descrierea parcelară. În cazul arboretelor cu structură relativ plurienă media aritmetică s-a realizat pe elemente de arboret în cadrul speciilor studiate, deoarece creșterea variază în funcție de vârsta arboretului.

Figura 2.5.2. Creșterea curentă medie pe clase de vârste a arboretelor relativ pluriene

Analizând datele din figurile de mai sus, observăm că arboretele studiate, începând cu stadiul de codrișor,atât cele cu structură relativ echienă, cât și cele cu structură relativ plurienă, au creșterea cea mai mare la vârsta cuprinsă între 40- 60 de ani, după care înaintând în timp aceasta se reduce în cazul tuturor celor trei specii. Observabil este faptul că arboretele de tip relativ echien înregistrează creșteri ceva mai mari decât arboretele cu structură relativ plurienă. Iese clar în evidență faptul că molidul are o creștere semnificativă în ambele tipuri de structură , fiind în arealul lui optim, lăsând în urmă bradul și fagul în toate clasele de vârstă. Valoarea maximă a creșterii medii a molidului este de este de 13,5 m3/an/ha pe când a bradului este de 12,4 m3,iar a fagului de 10,8 m3/an/ha, toate cele trei specii fiind în aceeași clasă de vârstă. De aici rezultă un plus de favorabilitate pentru dezvoltarea molidului în această regiune, dar nici creșterile celorlalte două specii nu sunt neglijabile în raport cu stațiunea forestieră, putând reprezenta o potențială sursă seminceră pentru obținerea de semințe de calitate, care să permită menținerea acestor specii în zone cu altitudini mai ridicate, pentru consolidarea necesară molidișurilor și valorificarea optimă a potențialului stațional.

CAPITOLUL III . Identificarea și caracterizarea fenotipică a potențialelor arborete surse de semințe din U.P. IV Prisecani.

3.1 Localizarea cercetărilor

Arboretele care au fost studiate fac parte din U.P. IV Prisecani, Ocolul Silvic Tulgheș, Direcția Silvică Harghita, conform localizării din figura 3.1.1.

Figura 3.1.1. Localizarea cercetărilor la nivel european și național (https://ro.wikipedia.org)

Pentru îndeplinirea certitudinii că arboretele ce constituie subiectul cercetăriifac parte din amestecurile de rășinoase cu fag, s-a identificat pe harta pădurilor din România, locul cercetărilor, reprezentat în figura 3.1.2.

Figura 3.1.2. Harta pădurilor din România cu indicarea locului cercetării (Sursa:www.profudegeogra.eu)

Din amenajamentau fost extrase datele referitoare la descrierile parcelare , în care tipul de stațiune este unul favorabil arboretelor de amestec de rășinoase cu fag din clase de producție mijlocii sau superioare. S-a adoptat acest criteriu de selecție, deoarece stațiunea este mult mai stabilă în timp, comparativ cu vegetația. Ulterior,pentru a putea fi constituite ca surse de semințe, normativele prevăd ca specia țintă, să ocupe o pondere însemnată,astfel că, dintre aceste arborete, au fost selectate acelea în care ponderea fagului este cuprinsă între 40% și 60%, restul de 60%- 40% fiind ponderea rășinoaselor, adică molidul și bradul, și care au vârste cuprinse între 50 și 120 de ani respectiv care fac parte din clasele de vârstă de la 3 până la 6. Din totalul de u.a.-uri au fost alese 3 , 39B, 34B și 53 A, inițial prin studierea amenajamentului, hărților și prin identificarea în teren, reprezentate pe hartă generală a ocolului silvic și cea a unității de producție, din figura 3.1.3.

Figura 3.1.3. Localizarea U.P. IV Prisecani în cadrul O.S. Tulgheș

(Sursa:Amenajamentul O.S Tulgheș)

Odată stabilite criteriile de alegere a celor 3 unități amenajistice, s-a trecut la identificarea acestora în cuprinsul unității de producție, conform figurii 3.1.4., astfel încât acestea să îndeplinească cerințele amintite anterior și să se recurgă la colectarea datelor din teren.

Figura 3.1.4. Localizarea celor trei unități amenajistice în cadrul unității de producție (Sursa:Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

3.2. Aspecte metodologice privind studiul structurii arboretelor amestecate de rășinose cu fag din

3.2.1.Pregătirea lucrărilor de teren

În vederea colectării datelor de teren s-a recurs, inițial, la delimitarea geografică a ariei studiate și parcurgerea limitelor unităților amenajistice, pentru efectuarea măsurătorilor asupra arborilor luați în studiu, utilizând harta amenajistică a U.P.IV Prisecani, cu ajutorul căreia au fost identificate limitele parcelare pentru u.a. 39 B, u.a. 34 B, u.a. 53 A, fapt prezentat în foto 3.2.1.1. Tot în cadrul pregătirii lucrărilor de teren, a fost necesară evaluarea instrumentelor și uneltelor necesare pentru efectuarea măsurătorilor, astfel că, acest necesar s-a identificat prin fișele de teren, clupa forestieră, vopsea, bandă de evidențiere, dendrometru cu pendul, hipsometrul Nikon Forestry Pro 500 și burghiu Pressler.

Foto 3.2.1.1.Identificarea limitelor parcelare a suprafeței de cercetare cu ajutorul hărții (original)

3.2.2. Colectarea datelor de teren

Pentru cunoașterea structurii arboretelor de amestec de rășinoase cu fag din U.P. IV Prisecani, O.S. Tulgheș au fost identificate 3 unități amenajistice care corespundeau compoziției și vârstei cerute, a arboretelor. În fiecare din cele trei u.a.-uri au fost efectuate următoarele lucrări asupra a 30 de arbori de fag și 20 de molid:

– măsurarea diametrelor arborilor;

– măsurarea înălțimilor arborilor și a înălțimii până la punctul de inserție a coroanei;

– aprecierea gradului de ovalitate;

– aprecierea rectitudinii tulpinii;

– identificarea felului tulpinii;

– consemnarea prezenței gelivurilor;

– aprecierea clasei de sănătate;

– clasificarea calitativă a arborilor conform sistemului propus de I. Decei;

– identificarea unui număr de 10 arbori seminceri în fiecare unitate amenajistică studiată;

– extragerea de carote de creștere pentru 2-3 arbori pentru verificarea vârstei ; probe extrase de la arbori cu diametrul mediu.

Măsurarea diametrelors-a realizat la arborii pe picior la 1,30 m față de bază, pe teren în pantă, în zona amonte, cu ajutorul clupei forestiere. Aceasta se compune dintr-o riglă gradată în centimetri și milimetri sau direct în categorii de diametre din 2 în 2 cm și din 4 în 4 (cazul clupei compensate ) și din două brațe paralele între ele și perpendiculare pe riglă, unul fix, iar celălalt culisant.

Utilizarea clupei forestiere se face cu anumite precauții , și anume:asigurarea că brațele clupei sunt în același plan perpendiculare pe riglă;poziționarea instrumentului într-un plan perpendicular pe axa arborelui;verificarea cu regularitate a paralelismului brațelor;evitarea exercitării unei presiuni prea mari pe brațe;împingerea clupei pe arbore până la contactul riglei cu trunchiul, astfel încât în momentul măsurării să existe trei puncte de contact între instrumente și arbore;

Foto 3.2.2.1. Măsurarea diametrului arborelui folosind clupa forestieră la fag și molid (original)

Măsurarea înălțimilor arborilor și a înălțimii până la punctul de inserție a coroaneis-a realizat pentru fiecare din cele 3 u.a.-uri asupra a 30 de exemplare de fag și 20 de molid, cu ajutorul a două instrumente de măsurare: dendrometrul cu pendul (românesc) și a Hipsometrului Nikon Forestry Pro 500( cu laser). Utilizarea telemetrului cu laser a fost limitată datorită prezenței vegetației abundente în masiv, astfel că vizarea cu unda laser a fost împiedicată de intercalarea între aparat și obiectivul de vizat a unor ramuri aparținătoare altor arbori, dar a fost dovedită eficiența acestuia la măsurarea înălțimii elagate ( până la prima ramură verde). Tehnica de măsurare este una relativ simplă, datorită complexității tehnologice a aparatului, care poate determina distanțele pe orizontală și verticală din aproape orice poziție, precum și unghiul de pantă a terenului , dar distanța pe verticală între mai multe puncte.

Foto 3.2.2.2. Măsurarea înălțimilor cu hipsometrulForestry Nikon-viză la baza și vârful arborelui(original)

Măsurarea înălțimilor cu dendrometrul cu pendul românesc este o metodă care are o marjă de eroare de 0,5 m, fiind un instrument constituit din : corpul aparatului, luneta de vizare prevăzută cu un sistem de fire reticulare, pendulul,trăgaciul, scara gradată, butonul pentru declanșarea pendulului și tăblița de corecție. Acesta este însoțit de o miră plianată care servește la stabilirea distanței de la operator la arbore, care se fixează pe arbore cu un cui care se află în geanta aparatului. Acest aparat pe lângă înălțime mai ajută și la determinarea pantei terenului și a suprafeței de bază a arboretului.

Procedeul de lucru constă în principiu în determinarea înălțimii pe teren orizontal, iar dacă acest lucru nu este posibil, și terenul este în pantă se urmărește măsurarea de pe curba de nivel pe care se află arborele, în ultimă situație fiind măsurarea din amonte iar în final cea din aval. În acest scop se măsoară mai întâi se așează mira pe arborele de măsurat cu gradația 0 la nivelul ochiului operatorului , urmând a se face deplasarea acestuia la o distanță aproximativ egală cu înălțimea arborelui, element care se stabilește exact prin executarea unei vize pe mira situată pe arbore astfel încât firul reticular de jos să fie pe gradația de pe mira corespunzătoare înălțimii alese, apoi prin deplasări în față/spate se va suprapune firul reticular de sus pe gradația 0. Odată așezat operatorul la o distanță egală cu înălțimea arborelui, va executa cu firul reticular orizontal superior o viză la vârful arborelui cu pendulul declanșat, apoi cu ajutorul trăgaciului va bloca pendulul , fiind astfel obținută prima valoare de înălțime de la nivelul ochiului operatorului la vârful arborelui citită pe scala gradată corespunzătoare distanței operator-arbore alese. Pentru înălțimea totală se adaugă înălțimea operatorului sau tot cu firul reticular superior se execută o viză la baza arborelui , astfel se obține și înălțimea de la nivelul ochiului operatorului la baza arborelui . Înălțimea totală s-a obținut prin adunarea celor două înălțimi măsurate. Pentru situația în care terenul se află în pantă pe lângă aceste măsurători se mai adăugă corecția de pantă specificată pe tăblița de corecție aflată pe spatele aparatului.

Foto 3.2.2.3. Măsurarea înălțimii folosind dendrometrul cu pendul-așezarea mirei pe arbore și executarea vizei pentru distanță..

Aprecierea gradului de ovalitaterezultă din efectuarea de două măsurători asupra diametrelor perpendiculare la înălțimea de 1,30 m pentru o precizie mai mare asupra mărimii diametrului, conform figurii 3.2.2.4.în acest scop fiind utilizată formula:

Ov=(D-d/D) x100 (%)

unde D reprezintă diametrul mare al elipsei în cm , d- diametrul mic ale elipsei în cm, rezultatul fiind unul procentual.

Figura 3.2.2.4. Modalitatea de efectuare a măsurătorilor diametrelor pentru determinarea gradului de ovalitate(defecte-de-forma-trunchiului.html

Aprecierea rectitudinii tulpinii a fost exprimată prin indici (scară numerică de cuantificare), astfel că: 1- presupune un trunchi drept, 2- o curbură în treimea superioară, 3- o curbură la mijloc, 4- o curbură în treimea inferioară, 5- trunchi sinuos ;

Foto 3.2.2.5. Aprecierea rectitudinii tulpinii la fag(original)

Aprecierea felul tulpiniis-a exprimat tot prin indici astfel: 1-pentru o singură tulpină, 2- trunchi cu o singură înfurcire, 3- trunchi poliînfurcit;

Foto 3.2.2.6. Aprecierea felului tulpinii la fag(original)

Clasa de sănătate s-a evaluat tot prin indici, fiind utilizată încadrarea utilizată în monitorizarea stării de sănătate/vătămare, după cum urmează, astfel: 1- maxim 10% deperisare, ramuri cu vârful afectat, 2- 11 până 25 % deperisare sau ramuri cu vârful afectat, 3- 25 până la 60% deperisare, 4- peste 60% ramuri uscate, 5- arbore uscat.

Gelivura- reprezintă o crăpătură adâncă în tulpina arborilor provocată de alternanța îngheț-dezgheț, mai ales la fag. Se apreciază prin măsurarea lungimii acesteia pe trunchiul arborelui.

Foto 3.2.2.6. Măsurarea dimensiunilor gelivurii la fag(original)

Clasificarea calitativă a arborilorpresupune aprecierea a patru clase de calitate în funcție de proporția lemnului de lucru din înălțimea arborelui conform tabelului 3.2.2.7 pentru rășinoase și foioase.

Tabelul nr.3.2.2.7. Clasificarea calitativă a arborilor inventariați

(Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

Foto3.2.2.8. Determinarea clasei de sănătate la fag(original)

Identificarea arborilor seminceris-a efectuat ținând cont de toate caracteristicile calitative și productive ale acestora enunțate anterior , astfel că a fost stabilit un număr de 10 arbori seminceri pentru fiecare unitate amenajistică luată în studiu.

Alegerea arboretelor potențiale surse de semințe s-a efectuat ținând seama de:

clasa de producție a arboretelor, fiind alese arborete din clase superioare de producție sau cel puțin mijlocie;

calitatea arborilor, care trebuie sa fie superioară și trunchiul arborilor este elagat pe ce puțin 0,5 din înălțimea totală;

originea – au fost selectate arborete naturale;

compoziția : astfel au fost alese arborete de amestec de rășinoase cu fag.

vârsta – au fost selectate arborete a căror vârstă este cea mai indicată pentru o producție cantitativă și calitativă de semințe, fagul fiind specia vizată, arboretele studiate au vârsta peste 50 de ani.

Unitățile amenajistice în interiorul cărora s-au efectuat măsurători în vederea identificării arborilor seminceri de Fagus sylvatica sunt : 39B; 34B; 53 A.

Foto 3.2.2.9. Identificarea și însemnarea arborilor seminceri (original)

Prelevarea carotelor de creștere s-a efectuat prin utilizarea burghiului Pressler pentru 3-4 arbori din fiecare unitate amenajistică care au diametrul mediu , în vederea stabilirii exacte a vârstei dar și asupra observării modului și intensității de creștere.

Foto 3.2.2.10. Prelevarea și studierea carotelor de creștere utilizând burghiul Pressler (original)

3.3. Datele fenologice ale principalelor specii din U.P.IV Prisecani;

În tabelul ce urmează sunt redate datele fenologice ale principalelor specii forestiere din raza UP-ului:

Tabelul 3.3.1.. Datele fenologice ale molidului,bradului și fagului.

(Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

În unitatea de producție IV Prisecani molidul și bradul sunt speciile care înfloresc începând cu luna aprilie și până la mijlocul lunii mai , pentru ca fagul să înceapă în luna mai , pentru ca datele fenologice să se refere și la data coacerii semințelor astfel că cele de molid sunt mature prin lunile octombrie-noiembrie, bradul prin septembrie și fagul prin septembrie octombrie. Periodicitatea fructificației este cea care ridică probleme de asigurare a cantității necesare anual de semințe forestiere deoarece molidul și bradul fructifică abundent odată la 3-4 ani, pentru ca această periodicitate la fag să fie de 4- 5 ani.

3.4. Caracterizarea fenotipică a celor 3 arborete în care s-a efectuat cercetarea

Caracterizarea individuală a fiecărui arbore a presupus măsurarea sau aprecierea vizuală a următoarelor elemente: diametrul minim, diametrul maxim, procentul de ovalitate, înălțimea totală, înălțimea elagată, rectitudinea tulpinii( la fag) exprimată prin indici, astfel că: 1- presupune un trunchi drept, 2- o curbură în treimea superioară, 3- o curbură la mijloc, 4- o curbură în treimea inferioară, 5- trunchi sinuos ;felul tulpinii exprimat tot prin indici astfel: 1-pentru o singură tulpină, 2- trunchi cu o singură înfurcire, 3- trunchi poliînfurcit; clasa de sănătate s-a identificat tot prin indici astfel: 1- maxim 10% deperisare, ramuri cu vârful afectat, 2- 11 până 25 % deperisare sau ramuri cu vârful afectat, 3- 25 până la 60% deperisare, 4- peste 60% ramuri uscate, 5- arbore uscat.

Figura 3.4.1. Descrierea parcelară a unității amenajistice 39 B

(Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

În unitatea amenajistică 39 B de 24,46 Ha compoziția actuală este 4MO 1 BR 5FA,unde fagul este prezent într-un singur element de arboret cu vârsta de 50 de ani, diametrul mediu de 20 cm și înălțimea medie de 19 m având o creștere de 5,1 mc/an/ha, conform descrierii parcelare din amenajamentul U.P.IV Prisecani.

Fișa de teren privind caracterizarea arborilor studiați din u.a. 39 B, U.P. IV Prisecani Fișa de teren nr 1.

În urma măsurătorilor efectuate pe teren asupra a 30 exemplare de fag și 20 de molid, s-a obținut pentru fag un diametru mediu de 27,73 cm și înălțimea medie de 18,83 m și pentru molid diametrul mediu 30,6 cm și înălțimea medie de 22,48 m.

În u.a. 39 B, U.P. IV Prisecani au fost selectate 10 exemplare de fag cu potențial semincer pe baza aprecierilor atribuite în urma măsurătorilor de diametru, înălțime, înălțime elagată, rectitudinea tulpinii, felul tulpinii, înălțimea cu gelivură și clasa de sănătate, redate în tabelul 3.4.2.

Tabel 3.4.2. Sinteza caracteristicilor arborilor seminceri în u.a. 39. B.

Cele 10 exemplare de fag identificate ca fiind potențial semincere se caracterizează printr-un diametru mediu de 36,6 cm , o înălțime medie de 23,15 m , înălțimea elagată de 40 până la 60%, cu o rectitudine a tulpinii-1, ceea ce presupune un trunchi drept lipsit de înfurcire, de unde a provenit aprecierea clasei 1 de sănătate.

Figura 3.4.3. Descrierea parcelară a unității amenajistice 34 B

(Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

În unitatea amenajistică 34 B de 6,07 Ha compoziția actuală este 2FA 2BR 6MO unde fagul este prezent într-un singur element de arboret cu vârsta de 55 de ani, diametrul mediu de 20 cm și înălțimea medie de 17 m având o creștere de 2,3 mc/an/ha, conform descrierii parcelare din amenajamentul U.P.IV Prisecani. În urma măsurarii și aprecierii caracteristicilor a 30 de exemplare de fag și 20 exemplare de molid a fost întocmită fișa de teren nr.2.

Fișa de teren privind caracterizarea arborilor studiați din u.a. 34B, U.P. IV Prisecani Fișa de teren nr 2.

În urma măsurătorilor efectuate pe teren asupra a 30 exemplare valoroase de fag și 20 de molid, s-a obținut pentru fag un diametru mediu de 26,19 cm și înălțimea medie de 20,20 m și pentru molid diametrul mediu 29,75 cm și înălțimea medie de 22,19 m.

În u.a. 34 B, U.P. IV Prisecani au fost selectate 10 exemplare de fag cu potențial semincer pe baza aprecierilor atribuite în urma măsurătorilor de diametru, înălțime, înălțime elagată, rectitudinea tulpinii, felul tulpinii, înălțimea cu gelivură și clasa de sănătate, a căror caracteristici au fost consemnate în tabelul 3.4.4.

Tabelul 3.4.4. Sinteza caracteristicilor arborilor seminceri în u.a. 34. B.

Cele 10 exemplare de fag identificate ca fiind potențial semincere se caracterizează printr-un diametru mediu de 32,2 cm , o înălțime medie de 21,44 m ,cu indice redus de ovalitate, înălțimea elagată de 40 până la 60%, cu o rectitudine a tulpinii-1, ceea ce presupune un trunchi drept lipsit de înfurcire, de unde a provenit aprecierea clasei 1 de sănătate.

Figura 3.4.5. Descrierea parcelară a unității amenajistice 53 A.

(Sursa: Amenajamentul U.P. IV Prisecani, ediția 2013)

În unitatea amenajistică 53 A de 8,97 Ha compoziția actuală este 6MO 2 BR 2FA, unde fagul este prezent într-un singur element de arboret cu vârsta de 60 de ani, diametrul mediu de 22 cm și înălțimea medie de 19 m având o creștere de 2,2 mc/an/ha, conform descrierii parcelare din amenajamentul U.P.IV Prisecani.În urma măsurarii și aprecierii caracteristicilor a 30 de exemplare de fag și 20 exemplare de molid a fost întocmită fișa de teren nr.3.

Fișa de teren privind caracterizarea arborilor studiați din u.a. 53 A, U.P. IV Prisecani Fișa de teren nr 3.

În urma măsurătorilor efectuate pe teren asupra a 30 exemplare valoroase de fag și 20 de molid, s-a obținut pentru fag un diametru mediu de 34,83 cm și înălțimea medie de 21,77 m și pentru molid diametrul mediu 32,70 cm și înălțimea medie de 22,74 m.

În u.a. 53 A, U.P. IV Prisecani au fost selectate 10 exemplare de fag cu potențial semincer pe baza aprecierilor atribuite în urma măsurătorilor de diametru, înălțime, înălțime elagată, rectitudinea tulpinii, felul tulpinii, înălțimea cu gelivură și clasa de sănătate, a căror caracteristici au fost consemnate în tabelul 3.4.6.

Tabelul 3.4.6. Sinteza caracteristicilor arborilor seminceri în u.a. 53 A.

Cele 10 exemplare de fag identificate ca fiind potențial semincere se caracterizează printr-un diametru mediu de 36,9 cm , o înălțime medie de 23,43 m ,cu indice redus de ovalitate, înălțimea elagată de 40 până la 60%, cu o rectitudine a tulpinii-1, ceea ce presupune un trunchi drept lipsit de înfurcire, de unde a provenit aprecierea clasei 1 de sănătate.

3.5. Distribuția diametrelor și înălțimilor medii ale populațiilor inventariate.

Valorile diametrului mediu și a înălțimii medii reprezintă elemente indicatoare pentru potențialul semincer al arborilor studiați, acestea reflectând calitatea trunchiului precum și potențialul productiv, conform datelor prezentate în tabelul 3.5.1.

Tabelul 3.5.1. Valorile medii ale elementelor măsurate

Valoarea medie a diametrului la 1,30 m, măsurat în cele 3 populați de exemplare de fag luate în studiu ( 10 buc. în u.a. 39 B, 10 buc. în u.a. 34 B și 10 buc în u.a. 53 A este de 35,23 cm la o vârstă medie de 55 ani. Astfel, diametrul maxim (36,9 cm) este înregistrat de populația din u.a. 39 B, urmat imediat de arborii din populația cercetată din u.a. 39 B cu diametrul de 36,6 cm și cei din 34 B cu 32,2 cm. Compararea valorilor medii pe suprafețele studiate arată valori apropiate a diametrelor. În ceea ce privește înălțimea totală a arborilor seminceri, valoarea medie pentru acest important caracter este de 22,67 m. Cele mai active creșteri în înălțime prezintă populația de arbori studiată în u.a. 53 A de 23,43 m), urmată de cea din 39 B cu 23,15 m și cea din 34 B cu 21,44 m. Toate aceste caracteristici sunt raportate la o vârstă medie a arboretelor de 55 ani.

3.6. Volumul mediu al arborilor studiați

Volumul reprezintă un element de calitate a unui arboret, reflectând astfel o calitate sporită a unui arboret viitor semincer. Creșterea ân volum la arbori este o consecință a creșterii în diametru, a creșterii în înălțime și a modificării coeficientului de formă. Între creșterea în volum a arborilor și diametrul de bază a acestora exista o corelație nelimitată, astfel încât la creșterea diametrelor se realizează și o creștere în volum. În tabelul 3.6.1. este prezentat volumul fiecărui arbore studiat și cel mediu al arborilor studiați. Este evident faptul că trebuie corelat cu vârsta și bineînțeles cu creșterea, astfel că un volum mare la o vârstă cât mai mică reprezintă un element de favorabilitate în alegerea unui arboret semincer. Precum este prevăzut

în Catalogul național al materialelor de bază pentru producerea materialelor forestiere de reproducere,producția de lemn și calitatea lemnului reprezintă prioritatea și scopul principal de selecție.

Tabelul 3.6.1. Volumul arborilor potențial seminceri

În unitatea amenajistică 39 B volumul arborelui mediu este de 1,337 m3 la un diametru mediu de 36,6 cm și înălțimea medie de 23,15 m cu un volum minim de 0, 445 m3 la un diametru de 26 cm și înălțimea de 17 m până a un maxim de 2,841 m3 cu un diametru de 52 cm și înălțimea medie de 27,4 m.

În unitatea amenajistică 34 B volumul arborelui mediu este de 1,033 m3 la un diametru mediu de 32,2cm și înălțimea medie de 21,44 m cu un volum minim de 0, 274 m3 la un diametru de 18 cm și înălțimea de 17 m până a un maxim de 2,841 m3 cu un diametru de 52 cm și înălțimea medie de 27,4 m.

În unitatea amenajistică 53 A volumul arborelui mediu este de 1,406 m3 la un diametru mediu de 36,9cm și înălțimea medie de 23,43 m cu un volum minim de 0, 406 m3 la un diametru de 24 cm și înălțimea de 18,4 m până a un maxim de 2,616 m3 cu un diametru de 50 cm și înălțimea medie de 26,5 m.

Volumul mediu al celor 30 de arbori de fag incluși în cercetare este de 1,259 m3, cu o amplitudine de variație de la 1,406m3 în u.a. 53A, la 1,337 m3 în u.a. 39 B ajungând la 1,033 m3 în u.a 34B.

3.7. Corelația dintre înălțimea totală și înălțimea până la prima ramură verde

Înălțimea până la prima ramură verde, este unul dintre cele mai importante caractere calitative, deoarece acesta exprimă capacitatea de elagaj natural a arborilor cu efect asupra calității arborilor. Media înălțimii elagate pentru arborii seminceri studiați în cele 3 populații , este redată în tabelul 3.7.1.

Tabelul 3.7.1. Sinteza dintre înălțimea totală și înălțimea elagată.

Pentru cele trei populații înălțimea medie a arborilor considerați seminceri este de 22,7 m, iar proporția înălțimii elagate din înălțimea totală este de 51 % ceea ce reprezintă 11,6 m elagați. Cel mai activ ritm de producere a elagajului natural a fost realizat de populația din u.a. 53 A cu o medie de 12,66 m elagaj din înălțimea totală,urmată de populația din u.a. 39B cu o înălțime elagată de 12,02 m , în timp ce la polul opus, apare populația din 34 B cu cu o medie de 10 m elagaj din înălțimea totală. Acest fapt, confirmă corelația pozitivă și foarte semnificativă dintre cele două caractere, astfel încât, concomitent cu creșterea înălțimii totale a arborilor, crește și capacitatea de producere a elagajului natural Această corelație este deosebit de importantă pentru derularea programelor de selecție, întrucât favorizează ameliorarea simultană a unor caractere de creștere și calitatea lemnului.

În unitatea amenajistică 39 B înălțimea totală medie este de 23,15 m cu un procent de elagaj de 52% ceea ce reprezintă 12,02 m. Tot în această unitate amenajistică arborele cu înălțimea cea mai mare este arborele nr. 30 (cercetat) cu 27,4 m și elagat 13,7 m, dar înălțimea maximă elagată este de 14,9 m la arborele nr.14 care are o înălțime totală de 24,8 m. În schimb au fost cercetați și arbori cu valori de elagaj mai reduse, astfel că valoare cea mai mică elagată este la arborele nr. 17 de 8,5 m din 17 m înălțime totală.

În unitatea amenajistică 34B înălțimea totală medie este de 21,44 m cu un procent de elagaj de 47% ceea ce reprezintă 10 m. Tot în această unitate amenajistică arborele cu înălțimea cea mai mare este arborele nr. 30 (cercetat) cu 26,6 m și elagat 13,3 m. În schimb au fost cercetați și arbori cu valori de elagaj mai reduse, astfel că valoare cea mai mică elagată este la arborele nr. 27 de 7 m din 17,4 m înălțime totală, deci un procent de elagaj de 40%.

În unitatea amenajistică 53A înălțimea totală medie este de 23,43 m cu un procent mediu de elagaj de 54% ceea ce reprezintă 12,66 m. Tot în această unitate amenajistică arborele cu înălțimea cea mai mare este arborele nr. 22 (cercetat) cu 26,6 m și elagat 16 m. În schimb au fost cercetați și arbori cu valori de elagaj mai reduse, astfel că valoare cea mai mică elagată este la arborele nr. 27 de 9,2 m din 18,4 m înălțime totală, deci un procent de elagaj de 50%.

3.8. Înălțimea coroanei și corelația dintre înălțimea elagată și înălțimea coroanei

Pentru determinarea coeficientului de corelație s-a utilizat ecuația de regresie liniară, aceasta aplicându-se în cele trei unități amenajistice aflate în cercetare, fiind realizată corelația dintre înălțimea totală a arborilor de fag, potențiali seminceri, și înălțimea coroanei acestora, ca rezultat al fenomenului de elagaj natural.

În cazul înălțimii elagate, în u.a.39 B, parametrii statistici ai regresiei liniare arată că între caracteristicile înălțimii elagate și cele ale înălțimii coroanei, nu există o corelație de acest tip, deoarece valorile coeficientului de corelație (R = 0,25 și ale coeficientului de determinație (R2 = 0,063) susțin această afirmație. Reprezentarea grafică a regresiei liniare este redată în figura 3.8.1.

Figura 3.8.1. Corelația dintre înălțimea elagată și înălțimea coroanei la fag în u.a. 39 B

O corelație mai strânsă, între înălțimea elagată și înălțimea coroanei arborilor, este constatată în u.a. 34 B, conform figurii 3.8.2., unde valoarea coeficientului de corelație este de 0,52, existând o interdependență mai semnificativă între cele două caracteristici măsurate, unde într-un procent de 26%, există o legătură strânsă între cele 2 caracteristici măsurate.

Figura 3.8.2. Corelația dintre înălțimea elagată și înălțimea coroanei la fag în u.a. 34 B

În cazul înălțimii elagate, în u.a.53 A, parametrii statistici ai regresiei liniare arată că între caracteristicile înălțimii elagate și cele ale înălțimii coroanei, nu există o corelație de acest tip, deoarece valorile coeficientului de corelație (R = 0,24 și ale coeficientului de determinație (R2=0,057) susțin această afirmație. Reprezentarea grafică a regresiei liniare este redată în figura 3.8.3.

Figura 3.8.3. Corelația dintre înălțimea elagată și înălțimea coroanei la fag în u.a. 53A

3.9. Înălțimea coroanei și corelația dintre diametrul de bază și înălțimea coroanei

Pentru determinarea coeficientului de corelație s-a utilizat ecuația de regresie liniară, aceasta aplicându-se în cele trei unități amenajistice aflate în cercetare, fiind realizată corelația dintre diametrul de bază a arborilor de fag și înălțimea coroanei acestora, ca rezultat al fenomenului de elagaj natural.

Din datele prezentate în figura 3.9.1., pentru arborii din u.a. 39 B, se poate observa că între cele două caractere (înălțimea coroanei și diametrul de bază), după obținerea valorii coeficientului de corelație R (0,26),nu există o legătură directă, distinct semnificativă.

Figura 3.9.1. Corelația dintre înălțimea coroanei și diametrul de bază, la arborii seminceri de fag în u.a. 39 B

Analiza parametrilor statistici ai regresiei liniare referitori la înălțimea coroanei, arată că între caracteristicile acesteia și diametrul de bază al arborilor, nu există o astfel de corelație, valorile coeficientului de corelație (r = 0,26) și ale coeficientului de determinație (R2=0,069) susținând această afirmație.

Tot în cazul analizei parametrilor statistici ai regresiei liniare referitori la înălțimea coroanei, se arată că între caracteristicile acesteia și diametrul de bază al arborilorexistă o corelație, redusă, de acest tip, deoarece valorile coeficientului de corelație (r = 0,40) și ale coeficientului de determinație (R2 = 0,16) susțin această afirmație. Reprezentarea grafică a regresiei liniare este redată în figura 3.9.2.

Figura 3.9.2. Corelația dintre înălțimea coroanei și diametrul de bază, la arborii seminceri de fag în u.a. 34 B

Reprezentarea grafică a regresiei liniare, pentru arborii din u.a. 53 A, este redată în figura 3.9.3., astfel că, între înălțimea coroanei și diametrul de bază a arborilor, există o corelație de acest tip, deoarece valorile coeficientului de corelație (r = 0,68) și ale coeficientului de determinație (R2 = 0,458) susțin această afirmație.

Figura 3.9.3. Corelația dintre înălțimea coroanei și diametrul de bază, la arborii seminceri de fag în u.a. 53 A

Coeficientul de corelație simplă (r = 0,68) sugerează o legătură puternică între variabila independentă (înălțimea coroanei) și variabila dependentă (diametrul de bază); coeficientul de determinație R2, care indică variația variabilei dependente față de model, are, în acest caz, valoarea 0,46, ceea ce sugerează că în 46 % din cazuri înălțimea coroanei, depinde de diametrul de bază al arborelui;

Capitolul IV. Concluzii

4.1. Concluzii privind condițiile staționale din zona studiată

Referitor la cadrul fizico-geografic și fitogeografic, teritoriul pe care se află suprafețele studiate, este situat în U.P. IV Prisecani, aparținătoare O.S Tulgheș, localizată în Munții Bistriței, în extremitatea lor sud – estică. Orientarea generală a unității este sudică și se caracterizează prin văi scurte, înguste și adânci.

Din punct de vedere geologic, zona aflată în cercetare se situează în zona cristalină, formată din cuarțite, amfibolite șistoase, micașisturi și gnaisuri. În structura geologică pot interveni paragnaise și klippe calcaroase (Piatra Comarnicului). Marea varietate litologică este reflectată și de diversitatea formelor de relief, dată de comportarea diferită a rocilor de eroziune.

Unitatea geomorfologică dominantă este versantul, configurația terenului este în cea mai mare parte ondulată.

Altitudinal, suprafețele studiate se află între 750-1160 m, unitatea de producție căreia aparțin aflându-se între 750 și 1600 m, astfel că au fost studiate arborete de amestec de rășinoase cu fag, situate la o altitudine cât mai apropiată de cea optimă dezvoltării lor.Odată cu sporirea altitudinii, temperaturile se reduc, intensitatea radiației solare crește, vânturile sunt mai intense și mai frecvente, cantitatea de precipitații și umiditatea atmosferică sunt mari.

Din punct de vedere al înclinării terenului suprafețele studiate se află pe terenuri cu înclinare medie de 300.

Rețeaua hidrografică este destul de bine reprezentată și se caracterizează printr-un debit constant tot timpul anului, datorită precipitațiilor relativ bogate din această regiune. Densitatea rețelei hidrografice este de 0,82 km / km2, regimul hidrologic caracterizându-se prin debite maxime la începutul primăverii și minime în luna ianuarie.

Clima se caracterizează prin existența următoarelor nuanțe topoclimatice: de vale largă, de vale îngustă, de culmi principale, de culmi secundare, de versanți însoriți, de versanți umbriți, de depresiune și de suprafețe calcaroare.

Regimul termic specific acestui teritoriu se caracterizează printr-o temperaturã medie anuală de 7,00C, cu valori medii lunare cuprinse în intervalul – 8,50C (ianuarie) și 16,80C (iulie), astfel că, perioada de vegetație cu temperaturi medii lunare mai mari de 100C este de aproximativ – 25 aprilie.

Tipul de stațiune corespunzător celor trei suprafețe studiate este 3.3.3.3. Montan de amestecuri Bs, brun edafic mare, cu Asperula-Dentaria,caracterizat prin versanți slab până la moderat înclinați, unde predomină substraturilelitologice din depozite de suprafață provenite din fliș marno-grezos, conglomerate poligene calcaroase, grohotișuri amestecate, de roci cristaline, în general cu rezerve însemnate de silicați cu cationi bazici de Al și Fe, CaCO3 și cuarț, necesare formării și menținerii solurilor caracteristice stațiunilor de acest tip.. Bonitate superioară pentru molid, brad și fag sau numai mijlocie pentru acesta din urmă.

Referitor la starea de vegetație a arboretelor studiate se constată că este în general bună , atât pentru molid cât și pentru fag, ceea ce explică faptul că factorii destabilizatori nu au afectat decât în mică măsură integritatea acesteia. Dintre factorii dăunători ,cei care afectează starea de sănătate a fagului, este în primul rând, gerul, care provoacă gelivuri, uneori pe lungimi ce ajung la 3 m, cu efect asupra calității lemnului și a productivității, și apoi vântul, provocând îndoirea sau ruperea trunchiurilor subțiri la fag, sau doborâturi la molid.

4.2. Concluzii privind structura arboretelor studiate

În urma analizei structurii pe clase de vârstă atuturor arboretelor din U.P. IV Prisecani care au în compoziție molid, brad și fag, a rezultat că cele mai reprezentative clase de vârstă sunt clasa a III-a cu 21%. și clasa a VI-a de vârstă cu 38%, fiind constatată o îmbătrânire a arboretelor, care fără reglementere pe viitor, este asociată cu deprecierea calitativă a masei lemnoase, diminuarea semnificativă a creșterilor curente, reducerea capacității de fructificație abundentă la vârste foarte mari și chiar diminuarea rezistenței arboretelor la adversități.

Repartiția procentuală a arboretelor pe tipuri de structură, indică lipsa arboretelor echiene și pluriene, în schimb cele relativ echiene reprezintă 39% și cele relativ pluriene un procent de 63%.

Compoziția arboretelor este reprezentată de amestecurile de molid, brad și fag într-un procent de 53%, de molidișurile pure de 30%, dar și de prezența oarecum atipică a șleaului de deal și câmpie într-un procent de 6%.

Referitor la diametrul mediu și înălțimea medie pe clase de vârstă, s-au constatat valori apropiate, fiind variații mici între arboretele relativ echiene și cele relativ pluriene.

Referitor la diametrul mediu pentru molid, brad și fag, s-a constatat că pe măsură ce arboretul înaintează în vârstă, creșterile în diametru sunt mai accentuate pentru structura relativ plurienă, ajungând la vârste peste 120 de ani cu 8,9 cm mai mult decât în cea plurienă. Excepție este clasa a III-a de vârstă unde diametrul mediu pentru cele trei specii este mai mare cu 0,4 cm în arboretele cu structură echienă decât cele cu structură plurienă.

Referitor la înălțimea medie pentru molid, brad și fag, pe măsură ce arboretul înaintează în vârstă creșterile în înălțime sunt mai accentuate pentru structura relativ echienă, cu o diferență maximă de 0,9 m în clasa a V-a de vârstă, iar la clasele anterioare acestora este de 0,2 m la clasa a III-a și 0,6 m la clasa a IV-a de vârstă, în favoarea arboretelor relativ echiene.

Prin obținerea diametrelor medii și a înălțimii medii se poate concretiza și creșterea medie, astfel, se observă că arboretele atât cu structură relativ echienă, cât și cele cu structură relativ plurienă, au creșterea cea mai mare la vârsta cuprinsă între 40- 60 de ani, după care înaintând în timp aceasta își reduc creșterea, în cazul tuturor celor trei specii studiate. Valoarea maximă a creșterii medii a molidului este de este de 13,5 m3/an/ha pe când a bradului este de 12,4 m3,iar a fagului de 10,8 m3/an/ha, toate cele trei specii fiind în aceeași clasă de vârstă.

Prin analiza diametului mediu, a înălțimii medii și a creșterii medii curente, se constată un plus de favorabilitate pentru dezvoltarea molidului în această regiune, dar nici creșterile celorlalte două specii nu sunt neglijabile, în raport cu stațiunea forestieră, putând reprezenta o potențială sursă seminceră, pentru obținerea de semințe de calitate, care să permită menținerea acestor specii în zone cu altitudini mai ridicate, pentru consolidarea necesară molidișurilor și valorificarea optimă a potențialului stațional.

4.3. Concluzii privind arboretele cu însușiri fenotipice superioare și arborii seminceri identificați

Referitor la distribuția diametrelor și înălțimilor medii ale populațiilor inventariate, rezultă că, valoarea medie a diametrului la 1,30 m, măsurat în cele 3 populați de exemplare de fag luate în studiu ( 10 buc. în u.a. 39 B, 10 buc. în u.a. 34 B și 10 buc în u.a. 53 A), este de 35,2 cm la o vârstă medie de 55 ani, și a înălțimii medii a arborilor seminceri, este de 22,7 m.

În urma analizării creșterii în volum a arborilor și a diametrului de bază al acestora, exista o corelație pozitivă, astfel încât la creșterea diametrelor se realizează și o creștere în volum, care corelată cu vârsta a dus la alegerea arborilor seminceri.

Volumul mediu al celor 30 de arbori de fag incluși în cercetare este de 1,259 m3, cu o amplitudine de variație de la 1,406m3 în u.a. 53A, la 1,337 m3 în u.a. 39 B ajungând la 1,033 m3 în u.a 34B, fiind invers proporțional cu creșterea altitudinii, și implicit bonitatea stațiunii.

Pentru cele trei populații, înălțimea medie a arborilor considerați seminceri, este de 22,7 m, iar proporția înălțimii elagate din înălțimea totală, este de 50,3 %, ceea ce reprezintă 11,6 m elagați. În urma analizării diferențelor dintre înălțimea totală și cea elagată, se constată o corelație pozitivă și foarte semnificativă dintre cele două caractere, astfel încât, concomitent cu creșterea înălțimii totale a arborilor, crește și capacitatea de producere a elagajului natural.

În ceea ce privește corelația dintre înălțimea elagată și înălțimea coroanei, ca rezultat al elagajului natural, s-a constatat ca aceasta este una pozitivă cu R=0,53 în u.a. 34 B, 0,25 în 39 B, și 0,24 în 53A.

Prin corelația dintre diametrul de bază și înălțimea coroanei, se observă că există o variație a înălțimilor în cadrul aceleiași categorii de diametre, prin constatarea că arbori cu același diametru au înălțimi foarte diferite datorită concurenței pentru lumina în care sunt angrenați, dar și datorită acțiunii unor diverși factori abiotici.

Nefiind incluse în CATALOGUL NAȚIONAL AL MATERIALELOR DE BAZĂ PENTRU PRODUCEREA MATERIALELOR FORESTIERE DE REPRODUCERE, se recomandă, că la revizuirea catalogului existent, introducerea în acesta, și a celor trei arborete studiate, din u.a. 39B, 34 B și 53 A, U.P.IV Prisecani, O.S.Tulgheș, D.S. Harghita.

Bibliografie

1. Abrudan, IV. 2006. „Împăduriri”. Editura Universității Transilvania din Brașov.

2. Biris, Adrian-Iovu. 2014. „Făgetele primare din România, o contribuție la Patrimoniul Mondial UNESCO”, Bucovina Forestieră.

3. Chirițǎ, C, Constantin D Chiriță, C Pǎunescu, și I Vlad. 1977.” Soluri și stațiuni forestiere”. (Editura Academiei Republicii Socialiste România).

4. CHIȚEA, GH. 2001. „Biostatistică”, Editura Universității Transilvania din Brașov.

5. Haralamb, At. 1967. „Cultura speciilor forestiere”. (Editura Agro-silvică,- Bucuresti).

6. Milescu, Ioan. 1967. „Fagul”. (Editura Agro-silvică, București)

7. Șofletea, Nicolae, and L. Curtu. 2007. „Dendrologie”. (Editura Universitatii Transilvania din Brasov).

8. Spârchez, Gheorghe, D Târziu, și L Dincă. 2013. „Pedologie cu elemente de geologie și geomorfologie”. (Editura Universității Transilvania).

9. Stanescu, N. Sofletea, si O. Popescu. 1997. „Flora forestieră lemnoasă a României”.

(Editura Ceres- Bucuresti).

10. ***Amenajamentul general al O.S. Tulgheș.

11. ***Amenajamentul U.P.IV Prisecani.

12.***www.ezilon.com/maps/europe/romania-physical-maps.

13.*** www.google.ro/intl/ro/earth./

14.***Inventarul forestier național, 2018.

15.***www.profudegeogra.eu.

16. ***www.wikipedia.org.

Anexe

Foto 1. Imagine de ansamblu din cadrul arboretului de amestec de rășinoase cu fag, studiat, din U.P.IV Prisecani.(original)

Foto 2. Izvorul de apă minerală Prisecani, situat în U.P. IV Prisecani(original)

Foto 3. Identificarea limitelor parcelare(original)

Foto 4. Analiza coronelor arborilor de fag studiați(original)

Foto 5. Exemplare de fag și molid, cu defecte de structură și formă, aflate pe suprafața de cercetare din U.P.IV Prisecani(original)

DECLARAȚIEDEAUTENTICITATE

A LUCRĂRII METODICO-ȘTIINȚIFICE

DE GRAD DIDACTIC I

Subsemnatul/(a) ___________________________________________________________________,

legitimat(ă) cu ______ seria ______ nr. _______________ CNP______________________________

telefon ___________________________,

autorul lucrării cu titlul_______________________________________________________________

________________________________________________________________________________

elaborată în anul universitar 2018-2019, în vederea susținerii examenului de grad didactic I, organizat de Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul Universității Transilvania din Brașov, pentru seria 2018-2020, luând în considerare Metodologia formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar, aprobată prin O.M. nr. 5720/20.10.2009, respectiv Ordinul MECTS nr. 5561/07.10.2011 cu adăugiri, declar pe proprie răspundere că această lucrare a fost elaborată în întregime de către mine, nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie, nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări de-ale mele, și că lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Declar,de asemenea,că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse folosite fără respectarea legii românești a convențiilor internaționale privind drepturile de autor.

Brașov,

Data, Semnătura,

______________ _________________

* Declarația se completează „de mână” și se inserează în lucrarea metodico-științifică de grad didactic I, la sfârșitul acesteia, ca parte integrantă