STUDIU GEOGRAFIC COMPLEX ASUPRA SECTORULUI 3 DIN BUCUREȘTI [306044]

STUDIU GEOGRAFIC COMPLEX ASUPRA SECTORULUI 3 DIN BUCUREȘTI

PROIECT PENTRU PRINCIPII ȘI METODE DE ANALIZÃ GEOGRAFICÃ

STUDENTÃ: [anonimizat] I ,GRUPA 101

CUPRINS

INTRODUCERE 4

CAPITOLUL 1. AȘEZARE GEOGRAFICĂ 5

1.1. Încadrare matematică 5

1.2. Apartenența la una sau mai multe unități geografice 5

1.3. Încadrare administrativă 5

1.4. Limite și vecini 6

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE GEOLOGIE 8

2.1. Litologia

2.2. Elemente structurale

2.3. Evolutia paleografică

2.4. Tectonică și netectonică

CAPITOLUL 3. RELIEFUL 14

3.1. Morfografia

3.2. Morfometria

3.3. Procese geomorfologice actuale

CAPITOLUL 4. CLIMA 18

4.1. Factorii genetici ai climei

4.2. Fenomene meteorologice

Capitolul 5. Hidrologie 22

5.1. Apele subterane

5.2. Apele curgatoare

5.3. Apele stătătoare

CAPITOLUL 6. VEGETAȚIA 27

CAPITOLUL 7. FAUNA 29

CAPITOLUL 8. SOLURILE 31

CAPITOLUL 9. POPULAȚIA 33

9.1 Istoricul locuirii

9.2 Evoluția numărului de locuitori

CAPITOLUL 10. AȘEZĂRI UMANE 40

CAPITOLUL 11. INDUSTRIA 43

CAPITOLUL 12. SERVICII 46

12.1. Comerț

12.2. [anonimizat]

12.3. Servicii publice

12.3.1.Educație

12.3.2. Sănătate

12.3.3. [anonimizat]

12.4. Transporturi

12.5. Turismul

12.5.1. Obiective turistice

12.5.2. Structuri de cazare

CONCLUZII 64

BIBLIOGRAFIE 65

POZE REALIZATE PE TEREN 66

INTRODUCERE

Scopul lucrãrii de fațã este de a întocmi un studiu complex geografic asupra sectorului 3 din orașul București.

Am ales sã vorbesc despre sectorul 3,deoarece m-am mutat în acest sector de curând și doresc sã aflu cât mai multe despre el. Voi întocmi acest studiu geografic folosind surse bibliografice precum și surse electronice.

Din aceste surse bibliografice am extras informații potrivit cerintelor date în planul de intocmire al lucrãrii, [anonimizat] fãcute în perimetrul spatiului ales (sectorul 3).

Primul loc “descoperit” de mine cand am ajuns în acest sector a [anonimizat]. M-am întrebat de multe ori ce a [anonimizat], de ce sunt atatea insule și trebuie sa mentionez ca impresioneaza indiferent de anotimp.

Am aflat ca principalul motor al dezvoltarii zonei Titan a fost înfiintarea unor mari unitati industriale în aceasta zona sau în imediata ei vecinatate.Astfel, planuri mai vechi ale orasului atesta existenta unei Fabrici de frânghii și curele, a Fabricii de cãrãmida, Fabrica de locomotive N.Malaxa – S.A.R., redenumitã în urma naționalizãrii “Uzinele 23 August” [anonimizat]ã dupã naționalizare “Republica”.Odatã cu anii '50 o noua etapã începe în istoria cartierului Titan. [anonimizat] o alegere perfectã pentru dezvoltarea orasului.

Spațiul era foarte puțin construit și deci necesita doar în mica masurã demolãri, iar un alt avantaj era reprezentat de apropierea sa de zona industrialã. Majoritatea blocurilor existente astazi in cartierul Titan au fost construite în aceasta prima etapã de construcție ce a durat pânã în anii '70. Tot în acea perioadã a fost amenajat și parcul Titan pe locul unor foste gropi de nisip.Dupã '89 , multe din terenurile rãmase in proprietate privatã din cartier au fost construite haotic.

Totuși ,[anonimizat] 3 a reușit sã-și pãstreze unitatea si rãmâne unul dintre cartierele atractive ale Capitalei. (Sursa: Adevãrul)

CAPITOLUL 1. AȘEZARE GEOGRAFICÃ

Încadrare matematică

Matematic, sectorul 3 este incadrat intre: 44° 26′ 7″ latitudine Nordicã și 26° 6′ 10″ longitudine Esticã.

Apartenența la una sau mai multe unități geografice

Sectorul 3 este situat în Câmpia Vlãsiei, în compartimentul acesteia cunoscut sub numele de Câmpia Bucureștiului la o altitudine între 58-90 m.

Încadrare administrativă

Sectorul 3 se întinde din centrul Capitalei, din zona Pieței Universitãții, pânã la marginea esticã a Bucureștiului și are o suprafațã de 34 km2 și cuprinde cartiere sau subunitati ale unor cartiere cum ar fi(dinspre centru catre periferie) :

Centru Istoric

Zona Unirii

Vitan

Dudești

Muncii

Câmpia Libertãții

Baba Novac

Dristor

Bobocica

Fizicienilor

Râmnicu Sãrat

Diham

Miniș

Titan

Matei Abrozie

Leontin Sãlãjan

Trapezului

1 Decembrie 1918

Ozana

Costin Georgian

Macaralei

23 August – Republica.

Limite și vecini

Sectorul 3 se întinde de la intersecția B-dul. Carol și B-dul. Regina Elisabeta cu Calea Victoriei și are următoarele limite:

Limita de nord: B-dul. Carol până la B-dul. Hristo Botev, B-dul. Hristo Botev (ambele inclusiv) până la Str. Negustori, Str. Negustori până la intersecția cu Str. Mântuleasa, Str. Mântuleasa până la Str. Romulus, Str. Romulus (toate exclusiv) până la Calea Călărași, Calea Călărași până la intersecția cu Șos. Mihai Bravu, P-ța Muncii, în continuare B-dul. Muncii până la Str. Morarilor, Str. Morarilor (exclusiv) până la intersecția cu Șos. Vergului, Șos. Vergului (exclusiv) până la Șos. Pantelimon, Șos. Pantelimon (exclusiv) până la râul Colentina, pe firul râului Colentina până la Str. Peleș (toate inclusiv)

Limita de est: Str. Peleș (inclusiv), pasajul C.F.R. Gara Cățelu, pe linia căii ferate București – Oltenița, Str. Ghețu Anghel până la limita de nord a satului Cățelu, comuna Glina. De aici urmează limita de nord a satului Cățelu până la B-dul. Ion Sulea, pe limita de est a autobazei R.A.T.B., pe limita de sud a acestei autobaze, de unde printr-o linie convențională spre sud, limita se înscrie până la râul Dâmbovița.

Limita de sud: urmează firul râului Dâmbovița până la P-ța Națiunilor Unite (exclusiv).

Limita de vest: Calea Victoriei (inclusiv) până la intersecția acesteia cu B-dul. Regina Elisabeta și B-dul. Carol.

Fig. nr. 1. Încadrarea administrativă a Sectorului 3

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE GEOLOGIE

2.1. Litologia

Câmpia Vlăsiei, ca unitate mare în care se situează Bucureștiul și implicit secorul 3, face parte, din punct de vedere geologic, din Platforma Valahă, care, împreuna cu Platforma Prebalcanicã compun Platforma Moesicã.

În Câmpia Vlăsiei, deși nu sunt reprezentate prin multe tipuri, solurile aparțin urmîtoarelor clase: argiluvisoluri, soluri halomorfe și soluri neevoluate. Argiluvisolurile sunt reprezentate prin soluri brun-roșcate, care ocupă în întregime Câmpia Bucureștiului, și Câmpia Snagovului, în sudul căreia o parte din solurile brun-roșcate sunt freatic umede. Solurile halomorfe constituite din solonețuri, dețin o suprafață foarte mică în imediata vecinătate cu confluența râului Dâmbovița. Solurile neevoluate, respectiv solurile aluviale, spre deosebire de precedentele, ocupă areale mari în luncile Argeșului și Sabarului, Dâmboviței, Colentinei, Ialomiței și Prahovei.

2.2. Elemente structurale

Specificul structural al Platformei Valahe îl constituie, în baza, soclul rigid, format din cristalin metamorfic și roci magmatice, peste care se dispun cicluri de sedimente pâna la cretacic inclusiv; acestea impreună cu soclul, formează fundamentul platformei (la sud de Dunare cretacicul ramane la zi), ce se scufundă treptat, incepand de la Dunăre, catre zona subcarpatică. Peste fundament urmează umplutura neogenă, tot mai groasă catre nord.

2.3. Evolutia paleograficã

Alcătuirea geologică de aici este reprezentată de structuri geologice ce încep cu carboniferul ,peste care urmează triasicul , jurasicul și cretacicul . În continuare ,neogenul este reprezentat prin cele două serii ale sale miocenul și pliocenul, iar cuaternarul este alcătuit din pietrișuri și nisipuri acoperite de marne și argile, din nisipuri și pietrișuri (nisipurile de Mostiștea apar pe versantul văii Mostiștea de la Fundulea până la Frăsinet , iar pietrișurile de Colentina sunt situate în bazinul râurilor Colentina și Pasărea), precum și de depozite loessoide care acoperă Câmpia Burnaz, Câmpia Vlăsiei și Câmpia Mostiștei, aluviuni fluviatile ce acoperă luncile largi ale Argeșului și ale afluenților săi, ai Ialomiței si ai Dunarii.

Soclul cristalin era consolidat sub formă de platformă încă de la începutul paleozoicului (acum circa 500 milioane ani), când a fost și nivelat puternic de eroziune si transformat într-o câmpie de tip pediplenă – pediplenă soclului precambrian.

Acest soclu, nivelat la suprafață, a suferit ulterior mișcări usoare pe verticală. Datorită acestor mișcări, soclul, fracturat in horsturi și grabene, periodic a fost acoperit de sedimente marine sau a rămas deasupra apelor, timp în care eroziunea a sculptat, și în aceste sedimente, noi suprafețe de eroziune sau reliefuri vechi, astazi fosilizate.

În timpul orogenezei hercinice acest soclu se scufundă și, peste el, se depun formațiuni ale carboniferului (inferior si mediu), atinse în forajul de la Soldanu (jud. Calarași) la 1715m, groase de circa 940 m.

Urmează o exondare, creându-se o noua suprafață de eroziune, echivalentă cu așa-numită

peneplena posthercinică. Ca miscările kimmerice, regiunea intră sub influența geosinclinalului carpatic,și apoi a orogenului carpatic. Acum au loc lăsări subsidențe (kimmerice vechi), care instalează aici marea triasică.

Fig. 2.Tipurile de soclu din Platforma Moesicã

(dupã Sãndulescu, 1984; Visarion et al., 1988, Ionesi, 1994) I – soclu Central-Dobrogean; II – soclu Sud-Dobrogean; III – soclu Central-Dobrogean)

Se depun sedimente groase de gresii, calcare, conglomerate, marne; acestea, în fâșia Bucureștiului au grosime de peste 1000 m, dar se reduc considerabil in nord (la Peris) si in sud (la Soldanu), subsidența foarte puternică fiind deci numai pe paralela capitalei.

După o nouă exondare, în jurasicul inferior, urmează scufundarea impusa de miscările kimmerice noi, când se sedimentează formatiunile jurasice (medii si superioare), compuse din calcare și gresii nisipoase, groase de circa 1000m. Sedimentarea continuă și în tot cretacicul, cu exceptia ridicarilor din aptian, când se formează un relief subaerian.

Sub influența orogenezei laramice, platforma se exondează, creandu-se un relief cu o energie de cateva sute de metri, care a fost, în timp, nivelat de eroziune, luând naștere Platforma Moesică. Exondarea ține până în tortonian , când

Platforma Moesică începe să se scufunde spre nord. Acum se conturează Platforma Valahă. Cuaternarul aduce variate modificări în Campia Română.”

Fig. 3. Harta geologică (după Harta geologică 1:200 000, foaia București)

Sursa:http://www.geo-spatial.org/download/harta-geologica-a-romaniei-scara-1-200-000

Fig. 4.Ciclul de sedimentare marină Jurasic – Cretacic și Eocen – Oligocen din Platforma Moesică

Sursa: https://www.scribd.com/document/61597567/Geologia-Romaniei-Prezentare-05-Platforma-Moesica

2.4. Tectonicã și netectonicã

Bucureștiul se situează pe Platforma Moesică, platformă care ocupă cea mai mare parte din sudul țării, fiind încadrată de faliile Peceneaga-Camera în NE și avanfosa carpatică în nord. Falia intramoesică (Călărași-Sărata) o împarte în două compartimente dobrogean (în est ) și valah (central vestic).

Pentru tema actuală, este de interes platfoma valahă care are un fundament de șisturi mezometamorfice precambrierene cu numeroase intruziuni de granite, gabrouri de vârstă hercinică (paleozoic superior). El înclină spre nord coborând la adâncimi mai mari de 900 m. peste el se află o cuvertură sedimentară foarte groasă din paleozoic până în pleistocen care aparține la mai multe cicluri de sedimnentare, care au însă o distribuție inegală în suprafață și în timp. Acestea sunt ordovician – carbonifer inferior (roci detricice, calcare, dolomite); permian-triasic (depozite detricice și carbonatice); jurasic mediu – cretacic superior și local paleogen (calcare, marne), badenian -pelistocen (acumulări bogate de nisipuri, marne, argile în bazinul Dacic , componentă a Paratethysului oriental). În pleistocenul superior s-a definitivat colmatarea si acumularea de loessuri.

Trecerea de la etapa de arie labilă geosinclinală la cea de arie stabilă de tip platformă, s-a produs în mișcările assyntice târzii-caledonice inferioare, din intervalul Proterozoic superior – Paleozoic inferior. Se consideră de către unii cercetători că în secorul nord-estic, faliile Capidava – Ovidiu și Peceneaga – Camena, s-au rigidizat mai târziu, în orogeneza hercinică.

Evoluția structurală a Sectorului Valah s-a desfășurat în trei etape: a. Etapa Paleozoic – Triasic – sedimentarea a fost controlată de subsidența diferențiată, determinată de sistemul de fracturi care delimitează zone de ridicare și zone depresionare, cu condiții particulare de sedimentare: – zonele de ridicare – cele mai importante ridicări sunt Strehaia – Vidin, Nord Craiova – Balș – Optași – Periș, Slatina, Videle, Bordei Verde – Însurăței; – zonele subsidente (depresionare) – complementar cu zonele ridicate s-au format depresiunile Băilești, Roșiori – Alexandria, Călărași – Urziceni și Ghergheasa – Movila Miresii. Adâncimea fundamentului și deci și grosimea cuverturii depășește în unele cazuri 10000 m (afundarea Ghergheasa – Movila Miresii). b. Etapa Jurasic inferior-Cretacic – începând cu Jurasicul morfologia bazinului se schimbă, formându-se două zone de sedimentare diferite: – o zonă de adâncime, cu sedimentare pelagică marno-calcaroasă, suprapusă în partea central-vestică, peste ridicarea Balș-Optași; – o zonă de adâncime mică, cu sedimentare neritică (calcare, calcare recifale, calcare algale, calcare cretoase, etc.), dispusă periferic zonei pelagice.

c. Etapa Neozoică – în această ultimă etapă de evoluție se produce înălțarea zonei sudice și o puternică subsidență în zona nordică, spre orogen. Acest fapt determină acumularea sedimentelor cu grosimi foarte mari în fața orogenului. Subsidența este demonstrată de adâncimile la care apar diferite unități litologice. Astfel Badenianul este aproape de suprafață la Dunăre, iar la nord, în fața Orogenului se găsește la 6000 m.

Fig. 5. Plăcile tectonice existente la nivelul globului

(Sursă Știrile ProTV http://stirileprotv.ro/special/bucuresti-declarat-de-englezi-capitala-europeana-a-cutremurelor-ce-spun-seismologii.html)

CAPITOLUL 3. RELIEFUL

3.1. Morfografia

Morfologic, Câmpia Bucureștiului se caracterizează prin pante reduse, dintre care cele mai extinse (la nivelul câmpurilor) au valori între 0-0,5ș (care permit efectuarea în condiții optime a tuturor lucrărilor de infrastructură). Municipiul București se situează în întregime în Câmpia Vlăsiei (subunitate centrală a Câmpiei Române) și mai precis în Câmpia Bucureștilor, de o parte și alta a Dâmboviței și Colentinei. În arealul orașului, din cauza densității mari a construcțiilor și a diferitelor amenajări urbanistice, trăsăturile reliefului sunt puternic atenuate, distingându-se cu greu aspectele microreliefului, uneori chiar și ale mezoreliefului. Văile sunt adâncite în depozitele loessoide și în formațiunile sedimentare subiacente, cu versanți modelați de procese de eroziune și sunt însoțite de 2-3 nivele de terasă.

Terasele. Aproape în exclusivitate terasele se dezvoltă pe stânga râurilor. La stabilirea vârstei au contribuit datele paleontologice și structurale (succesiuni de loessuri și soluri fosile), care au dus la concluzia că sistemul de terase și fragmentarea pentru Câmpia Vlăsiei începe cu Pleistocenul superior-mediu, concomitant cu depunerea loess-ului. (Posea, 2002; Lăcătușu et al., 2013)

Luncile, ca sisteme morfohidrodinamice deosebit de complexe, au fost cele care au suferit intense modificări în urma intervenției antropice. Modificările au implicat, în principal, regularizarea cursurilor de apă (Dâmbovița, mai ales) și ștergerea micromorfologiei de amănunt. În cuprinsul luncilor, prin amenajări hidrologice complexe, au apărut numeroase unități acvatice lacustre (Colentina, mai ales).

În arealul Bucureștiului, relieful, având energie, fragmentare și pante reduse, nu favorizează desfășurarea unui număr prea mare de procese geomorfologice actuale.

Relieful antropic cel mai caracteristic se întâlnește în vatra orașului și se remarcă prin: deblee (Academia Militară, Calea Văcărești), ramblee (Voluntari-Pantelimon, Colentina-Plumbuita), regularizări de scurgeri (canalizarea Dâmboviței, amenajarea salbei de lacuri pe Colentina), cariere gropi (acum amenajate – Herăstrău, Vergului, Dudești).

Deși, la prima vedere, câmpurile descrise mai sus au aspect uniform, la o privire mai atentă în cadrul lor se pot individualiza unele sectoare cu morfologie particulară (Posea, Ștefănescu, Ioana 1984). Unitatea Câmpia București (parte a Câmpiei Vlăsiei) este împărțită în Câmpul Otopeni-Cernica, Câmpul Colentinei și Câmpul Cotroceni.

Fig.6 . Poziția Câmpiei Vlăsiei în cadrul Câmpiei Ialomiței

Sursa: prelucrare după Gr. Posea (2005) în Geografia României, vol. V, p. 277

3.2. Morfometria

Altitudinile sectorului municipiului București oscilează intre 118 m în partea de nord-vest (satul Burias) și 50 m în albia Dâmboviței (comuna Cernica). Curba altimetrică medie, și specifică în același timp pentru capitală, este de 80m.

În arealul orașului, din cauza densității mari a construcțiilor și a amenajărilor urbanistice, valorile hipsometrice ale reliefului sunt atenuate, distingându-se greu aspectele microreliefului. Valea Dâmboviței, ce trece prin centrul orașului, străbătându-l pe direcția NV– SE, are o luncă largă de cca. 22 km lungime cu lățimea maximă de 2,5 km. Valea Colentinei este mai îngustă și are un coeficient de sinuozitate mai ridicat; la Străulești sau la Herăstrău atinge o lățime de 1–1,5 km. Înclinarea sa ușoară în profil longitudinal favorizează crearea de-a lungul ei a unei salbe de lacuri (Străulești, Mogoșoaia, Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Cernica, Pantelimon) ce conferă un caracter deosebit de pitoresc unei importante zone a orașului.

Fig.7. Harta hipsometrică a Municipiului București

3.3. Procese geomorfologice actuale

Factorii și condițiile care favorizează dezvoltarea și impun ritmul unor procese geomorfologice care sunt : loessul, gros de 3-15 m, câmpuri; adâncimea fragmentării, intre 0 si 2,5 km/km2, fiind mai ridicată deoparte și alta a văilor alohtone; pantele reduse ale câmpurilor, multe între 0-2° mai rar apropiindu-se de 3 grade; panta malurilor și versantilor și versanților văilor și văiugilor, cu valori predominante de 7-15°, dar pe alocuri depașind chiar 45°, după cum uneori au doar 3-7°; lungimea scurtă a versanților, de până la 250 m la văile autohtone și 200 m la văile alohtone, mai lungi fiind versanții cu orientare S; panta redusă a albiilor și aluviunile aduse din Carpați și Subcarpați; oscilațiile climatului, mai ales precipitațiile; modul de folosință a terenurilor și alte interventii ale omului. Tasarea reprezintă procesul principal în toată Campia Vlăsiei. Ea se manifestă prin formarea de excavații de crovuri și padine, având adancimi de 0,5-3 m, dar cele mai multe au 0,70-1,20 m. Crovurile sunt raspandite neuniform, multe fiind interfluviile dintre limanele Campiei Snagovului, iar în Câmpia Maia cele mai puține. Tăierea pădurilor a accentuat procesul de formare a crovurilor.În ultima perioadă de timp, se observă un fenomen de colmatare naturală a crovurilor ce ar putea fi pus pe seama ridicării lente a pânzei freatice. În cadrul capitalei însa și imediat în apropierea soselei principale și a căilor ferate, se pot observa accentuari sporadice a sufoziunii și tasării datorate vibratiilor produse de circulație. Crovurile reprezintă un fenomen de degradare a terenurilor, ele menținând exces de umiditate primavara sau în perioadele pluviale când pânza freatică se poate ridica pâna la nivelul lor.

CAPITOLUL 4. CLIMA

Rolul climei a fost deosebit de important în modelarea reliefului și în realizarea diferitelor peisaje care s-au succedat în decursul evoluției. Clima a evoluat de la un climat tropical umed (în cretacic și la începutul paleogenului) spre un climat subtropical, cu sezoane umede și uscate (în a doua parte a paleogenului), ajungând la un climat temperat în pliocen.

4.1. Factorii genetici ai climei

Clima orașului București este temperat-continentala, influențata de caracteristicile zonei de contact al maselor continentale estice cu cele vestice și sudice. Masele de aer estice predominante, imprima climei nuanțe excesive, cu veri fierbinți și ierni deseori aspre.

Influenta maselor de aer din vest și sud explica existenta toamnelor lungi și călduroase, a unor zile de iarna blânde sau a unor primăveri timpurii. Regimul temperaturii aerului se diferențiază, în ansamblul sau, în zona propriu-zisa a orașului și pentru arealele din exteriorul acestuia.

Media anuala a temperaturii aerului în municipiului București înregistrează variații ale mediilor multianuale de 0,9°C (Observatorul Astronomic din B-dul Ana Ipătescu 11,5°C, București – Filaret 11,2°C, București – Băneasa 10,6°C), influenta spatiilor construite fiind evidenta. Temperaturile maxime absolute au atins la data de 5 iulie 2000 – 42,4°C la București – Filaret, 42,2°C la București – Băneasa și 41,1°C la București – Afumați. Temperaturile minime absolute au coborât la data de 25 ianuarie 1942 sub -30°C astfel: – 32,2°C la București – Băneasa, -30,0oC la București – Filaret, și s-au înregistrat la data de 6 februarie 1954 – 30,21°C la București – Afumați. In raport cu temperaturile extreme, amplitudinea absolută a atins valori de peste 70°C (74,4oC la București – Băneasa, 72,4°C la București – Filaret).

Fig. 8. Manifestarea insulei de căldură vara (stânga) și iarna (dreapta)

Sursa: Geo- Atlasul Municipiului București, 2008

Radiatia solară globală în zonă este de 125 390 cal/cm2 suprafată orizontală, maximul insolatiei fiind în luna iulie de 18 330 cal/cm2 si minimum în luna decembrie de 3040 cal/cm2.

Precipitatiile atmosferice – cele mai mari cantităti de precipitatii-maxime în 24 ore (in perioada 1929-1995) au căzut în luna iunie 1954: 107,7 mm. Lunile cu cele mai mici cantităti de precipitatii sunt februarie si octombrie, cu 32 mm. Cea mai ploioasa luna este iunie, cu o valoare medie multianuala de 84,7 mm si o valoare maxima inregistrata in aceeasi luna, de 168 mm. Cea mai secetoasa luna este februarie, cu o valoare medie multianuala de 33,6 mm valorare inregistrata in perioada 1935-1995.

Grosimea stratului de zapada este vizibil influentata de conditiile de calm atmosferic, vant si de particularitatile suprafetei active. Durata stratului de zapada variaza, in functie de starea vremii si de conditiile locale, astfel: 53 de zile la Filaret, 46 de zile la Baneasa si 54 de zile la Afumati. Zilele cu strat de zapada sunt, in medie anual, de circa 45-55 zile, acesta avand grosimi medii decadale de 8-10 cm si maxime decadale absolute de circa 100 cm. Numărul zilelor de înghet (temperaturi minime egale sau mai mici de 0C) este de 97 zile. Cele mai numeroase zile cu înghet apar în ianuarie (29 zile), decembrie (22 zile) si februarie (22,6 zile).

Circulatia aerului – directiile dominante ale vântului sunt cele din sectoarele NE – ENE (Crivatul) cu o frecventa de 19,6% cu o valoare maxima in luna februarie 25,5 % si din sectorul SV-VSV (Austrul) cu frecvente de aparitie de 25,9 % si respectiv 20,3 %.

Fig. 9. Harta duratei de strălucire a soarelui și a radiației solare globale

Sursa: Mihai Ielenicz, Romania. Geografie fizică,Vol. II, Editura Universitară, București, 2007, p. 16

Fig. 10. Temperatura medie anuală și precipitațiile medii anuale în București

Sursa: prelucrare după Neacșa, Popovici, 1969

Pe fondul climatului general, ca urmare a suprafeței active deosebit de complexă a orașului, se diferențiază mai multe topoclimate urbane, care țin seama atât de particularitățile naturale ale suprafeței active, cât și de cele artificiale, ca efect al activității umane.

Topoclimatele urbane au dispoziție concentrică, datorită formei rotunde a orașului București, a cărui influență crește odată cu mărirea adăpostului dinspre periferie către centru.

Fig. 11 și 12. Frecvența și viteza vântului pe direcții și Topoclimatele

Sursa: prelucrare după Geo-Atlasul Municipiului București, 2008 și Geografia României, vol. V, 2005

4.2. Fenomene meteorologice

In cursul noptilor senine sau in cele in care nebulozitatea este redusa, apar uneori pe obiecte, iarba etc., produse ale condensarii vaporilor de apa (prin condensare se intelege trecerea vaporilor de apa din stare gazoasa in stare lichida).Fenomenul se explica astfel: prin radiatie (pierdere sau degajare de caldura) corpurile respective se racesc si la fel si aerul din apropierea lor, pana cand temperatura ajunge sa fie corespunzatoare starii de saturatie (la saturatie incepe procesul de schimbare de stare a apei din stare gazoasa in stare lichida). Cand temperatura stratului de aer din vecinatatea solului sau a obiectelor aflate in apropierea solului este pozitiva, depunerile sunt lichide si se formeaza roua, iar daca temperatura este negativa, depunerile sunt solide si se formeaza bruma, poleiul sau chiciura.

In cursul noptii, cand nebulozitatea este redusa, incepe racirea intensa a suprafetei terestre prin radiatie. Radiatia si schimbul de caldura molecular si turbulent racesc si aerul din imediata apropiere a suprafetei terestre si a obiectelor care se afla pe ea. După atingerea starii de saturatie, daca scaderea temperaturii continua, incepe condensarea vaporilor de apa (apar picaturile de apa pe vegetatia de la sol sau pe obiectele aflate in apropierea solului). La inceput apar picaturi fine, apoi prin contopirepicaturile cresc pana la marimea celor care pot fi observate cu ochiul liber.

Capitolul 5. Hidrologie

5.1. Apele subterane

În sectorul 3, apele subterane sunt alcătuite dintr-o pânza freatica situata mai aproape de suprafata, alimentata din precipitatii si din apele de suprafata, si o panza de adancime situata intre strate impermeabile. Panza freatica reprezinta o sursa de alimentare a fantanilor din trecut si se gaseste la o adancime de peste 10m pe interfluviul dintre Dambovita si Colentina, si 5-9 m la exteriorul retelelor hidrografice amintite.

”Rețeaua hidrografica a suportat schimbări semnificative de-a lungul timpului;“majoritatea amenajărilor au încercat să îndepărteze apa, nu să o valorifice”(Caranfil,1936- 1940)

Zona Bucureștiului este străbătută de râuri importante,precum: Argeșul, Dâmbovița, Ialomița, Sabarul și Neajlovul, care au albii minore bogate în nisipuri fine și umbrite de șiruri neîntrerupte de zăvoaie. Apele freatice, alimentate din precipitatii sau din râuri, sunt diferentiate in panze de lunca si de interfluviu. Primele se gasesc in aluviunile urmatoarelor lunci : Argeșului, Dâmboviței, Ialomiței. Ele se intalnesc la adancimi de 1-4 m, dar, sub unele grinduri, pot fi la 5-6 m. Nivelul lor este insa foarte oscilant, in functie de nivelul raurilor din care obisnuit se alimenteaza. Pe raza orasului Bucuresti panza freatica de lunca afecteaza adesea pivnitele locuintelor.

Aproape tot teritoriul orasului situat in aceasta parte are apa freatica la 10-15 m, cu exceptia unui intrand ce patrunde prin Drumul Taberei si pe la est de cartierul Militari pana la lunca Dambovitei, unde este la numai 5-10 m. Incepand de la cartierul Berceni catre Popesti-Leordeni si apoi pe o fasie larga a Campiei Cilnau (exceptie terasa Dambovitei), panza de apa coboara la 15-20 m. La nord de Colentina, pana la Pasarea (campul Otopeni-Cernica), apar 2 situatii : catre vest de valea Saulei panza freatica este la 5-10 m, cu exceptia a doua areale, de la Pipera si Baneasa (inclusiv aeroportul), unde apa se afla la 10-15 m; la sud-est de valea Saulei domina adancimile de 10-15 m, iar in zona padurii Pustnicul atinge 15- 20 m si chiar peste 20 m.

Fig. 13. Harta hidrografică a Municipiului București

5.2. Apele curgatoare

Apele curgătoare sunt ecosisteme acvatice, de regula cu caracter permanent, a caror apă se deplasează de la izvor spre vărsare printr-o depresiune numita albie, sub influenta gravitației, ca urmare a diferenței de altitudine față de nivelul mării. Disciplina hidrobiologică care se ocupă cu studiul apelor curgătoare poartă numele de potamologie.

Dâmbovița, cu o lungime de 286 km și un bazin de drenaj de 2 824 km², este cel mai important afluent al Argeșului și își adună apele de pe versantul estic al Făgărașului.

Ca urmare a situării celei mai mari părți a bazinului în piemont și câmpie, debitul mediu al râului este modest (11,1 m3/s la Conțești și 13,3 m3/s la vărsare în Argeș la Budești). Regimul de scurgere, caracteristic climatului temperat continental, se manifestă prin viituri mari primăvara, uneori vara și perioade cu ape foarte mici vara și toamna. În 1975 s-a înregistrat pentru același post, cel mai mare debit (după 1900) care a fost de 120 m3/s. În condițiile actuale, debitul maxim cu probabilitate de depășire de 1% este de 130 m3/s la Cotroceni.

Dambovita bucuresteana facea in interiorul orasului numeroase meandre. Raul strabate municipiul Bucuresti pe o distanta de aproximativ 22 km. Este principala sursa de apa in alimentarea Bucurestiului. Pentru a evita inundatiile, intreg raul in Bucuresti a fost canalizat.

Fig. Râul Dâmbovița

Sursa: infotravelromania.ro

5.3. Apele stătătoare

Lacul Titan

Este un lac de origine naturală despărțit de podul Liviu Rebreanu în două segmente, numite Lacul Titan 1 și Lacul Titan 2. Pe lac există cinci insule, numite „Insula Pensionarilor”, „Insula IOR”, „Insula Câinilor”, „Insula Trandafirilor” și „Insula Înecaților”.

Figura 14. „Lacul Titan vazut din satelit”

Sursa: https://ady88.livejournal.com/30386.html

Fig.15. Lacul Titan

CAPITOLUL 6. VEGETAȚIA

În prezent, vegetația naturală reprezentată prin păduri a suferit numeroase modificări prin defrișări în diferite scopuri. Zona pădurilor de foioase a suportat profunde modificări începând din secolele XV-XVI, odată cu efectuarea defrișărilor masive și extinderea culturilor agricole și a suprafețelor construite.

Pajiștile au caracter secundar și ocupă suprafețe restrânse. Ele sunt puternic degradate și ruderalizate. Între plantele care le alcătuiesc se pot menționa: Festuca valeiaca, Poa bulbosa, Trifolium pratense, Medicago lupulina.

Vegetația este un important factor de favorabilitate pentru imbunătățirea calității mediului prin numeroasele sale influențe: reduce poluanții din atmosferă și sol, ameliorează condițiile climatice și hidrologice, reglează circuitele elementelor chimice din mediu.

Există o strânsă legătură între tipurile de faună și mediile de viață, îndeosebi, raportate la vegetație. În spațiul aferent municipiului se poate separa o faună a pădurilor de stejar (în pădurile păstrate), odinioară mult mai extinsă, și una de tip silvostepă-stepă pe terenurile defrișate și transformate în terenuri agricole.

În sectorul 3 este o vegetatie azonala. Compozitia floristica naturala si implicit a speciilor de buruieni este in favoarea speciilor care prefera reactia slab acida sau care nu manifesta cerinte deosebite fata de reactia solului in microzona de camp. Printre zonele construite se identifica flora spontana alcătuita din următoarele specii: paius (Festuca pseudovina, Festuca sulcata), firuta (Poa pratense), Agrostis vulgaris, colilii (Stipa joannis, Stipa stenophylla, Stipa capillata), rogoz (Carex praecox), trifoiul (Trifolium montanum), jalesul ( Salvia pratensis), sadina (Crysopogon gryllus), pirul crestat (Agropirum cristatum). Pe marginea drumurilor se găsesc plante specifice: Datura stramonium, Cirsium lanceolatum, Artemisia annua, Agropyrum repens, Amaranthus retroflexus. In apa, pe malurile râurilor și lacurilor, se dezvolta vegetația acvatica și lacustra reprezentata de specii 62 precum: Polygonum amphibium, Typha sp, Phragmites sp, Scirpus sp, Lemna minor, Arabis hirsuta, Rumex hydrolapathum, Sium sp.

Fig. 16:Cireș

Fig. 17. Stejar(sursa http://www.gardenexpert.ro/arbori/arbori-cu-coroana-globulara/cires-ornamental-globular.htm

CAPITOLUL 7. FAUNA

Pasări:

Drepneaua neagră este unică pentru faptul că, în afară de perioada in care cuibareste, isi petrece toata viata in zbor. Se curata, se împerechează,colecteaza materiale pentru cuib, doarme, sejoaca in aer, bea apa din zbor. Zboară și pe vreme rea, pe grindina sau ploaie violenta. Migreaza din Africa de Sud in Europa. In tara noastra ajunge pe la jumatatea lunii aprilie si pleaca in august. Se hraneste vanand insecte. Drepneaua neagră, sau randunica cu coada scurta se agata de acoperisuri, de crevasele din zid. Poate atinge 220 km/ora in picaj.

Mierla este una dintre cele mai des intalnite pasari din parcurile bucurestene. Masculul are penajul negru intens, iar femela maro închis.Ciocul ambelor păsări este galben. Canta de obicei dimineata si in amurg. Cântecul este melodios, fiind compus din sunete clare, alternative inalte si joase, urmate de un ciripit. Pasarea prefera regiunile de padure cu luminisuri, sau regiunile stancoase deschise, precum si gradinile cu pomi batrani. Are nevoie de scorburi sau gauri pentru cuibarit, locuri cu ascunzisuri si de panda. Poate fi intalnita si in cladiri abandonate sau adaposturi artificiale, acomodandu-se usor cu oamenii.

Cucuveaua este o pasare care pandeste prada. Ea vaneaza de obicei noaptea sau in lumina crepusculara insecte mari, rame, rozatoare mici, pasari, serpi mici sau soparle.

Graurul. Desi cea mai mare parte a graurilor traieste in padurile mari, unii s-au obisnuit sa convietuiasca cu omul. Graurii isi instaleaza cuibul in scorburi, pe langa case, in crapaturile zidurilor sau sub capriori. Femela depune 5-6 oua, pe care le cloceste vreme de 14 zile.

Macaleandrul. Este usor de recunoscut datorita pieptului sau rosu-ruginiu, caracteristica ce i-a atras numele alternativ de “gusa rosie”. Sexele sunt foarte asemanatoare ca infatisare, avand penajul cafeniu si o pata ruginie pe barbie si piept. Macaleandrul este una dintre putinele pasari care canta pe timpul iernii, sunetele sale placute si melodioase reprezentand o alta caracteristica ce i-a atras simpatia publicului. De asemenea, produce un sunet scurt, ca un ticait.

Vanturelul rosu, pasare rapitoare de talie mica, 31-37 cm, cu anvergura aripii de 68-78 cm. Face parte din familia soimilor. Are coada lunga, aripi lungi si ascutite. Capul si coada masculului este de culoare gri, coada prezentand o banda terminala lata de culoare neagra. Spatele este roscat, iar partea inferioara galbui-crem, cu pete si dungi negre. Femelele au colorit mai modest, avand capul si coada ruginii, precum si partea dorsala maro-rosiatic. Se poate observa adesea survoland solul, stationand in aer cu aripile fluturande.

Mamifere : veverite, soarece de casa, iepure, liliac brun urechiat, arici, liliac cu aripi late, liliacul.

Reptile: guster

Amfibieni : broasca verde Pesti : crap, caras, platica, cosac, lin, salau, stiuca, biban, somn, oblete.

Nevertebrate : rama, scoica de iaz.

Fig. 18. Mierla

Fig. 19. Cucuvea

Sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-mediu-8339913-fotogalerie-cine-sunt-vecinii-nostrii-spec iile-pasari-care-traiescbucuresti.Htm

CAPITOLUL 8. SOLURILE

Învelișul de soluri al teritoriului studiat s-a format și s-a dezvoltat sub influența mai multor factori pedogenetici și ca urmare a unor procese pedogenetice. Solul este, practic, o sinteză a interacțiunii factorilor fizico-geografici la care se adaugă intervenția antropică.

Solurile din teritoriul municipiului București au suferit numeroase modificări, încât evoluția lor naturală a fost transformată într-una dirijată involuntar de către om. Se consideră că aproximativ 50% din suprafața municipiului este ocupată de entriantrosoluri, soluri formate pe material parentale antropice.

În timp istoric, prin evoluția teritorială a orașului, solurile au suferit însemnate modificări ale proprietăților lor fizice naturale prin diverse lucrări executate pentru construcții (tasări, amestecuri de orizonturi), dar și în compoziția chimică prin poluare.

Pe câmpul interfluvial din S, dintre Argeș si Dambovița, bine drenat, se întalnesc practic numai soluri brun-roșcate, asociate, în crovuri, cu soluri pseudogleice. De asemenea, aceeași asociație de soluri domină pe rama sudică și nordică a Câmpiei Vlăsiei, drenată de văile Dambovița, Ialomița si cele afluente lor. În schimb, in partea centrala a campiei mentionate, nefragmentata de vai adanci, apar soluri brun-roscate freatic umede asociate cu soluri pseudogleice, in crovuri, sau cu cernoziomuri argiloiluviale sau cambice freatice umede, uneori gleizate, in arealele depresionare cu apa freatica la mica adancime.

Excesul de umiditate se accentueaza si se extinde pe mari suprafete in anii ploiosi sau succesiv ploiosi, in mare parte datorita urcarii generale a nivelului hidrostatic al apei freatice.

Prezenta acestor mici areale cu exces de umiditate, dispersate in teritorii, ridica probleme dificile in desfasurarea lucrarilor agricole si contribuie la diminuarea capacitatii de productie a terenurilor; de aceea s-a initiat un vast program de lucrari pentru imbunatatirea conditiilor de drenaj si eliminarea si prevenirea formarii excesului de umiditate. De-a lungul luncilor Dambovitei si Argesului apar soluri aluviale specifice, uneori gleizate, cu fertilitate relativ buna, folosite, in mare parte, in legumicultura.

Folosirea intensiva a fondului funciar mentine in actualitate aplicarea unui complex de lucrari agricole:

imbunatatirea drenajului teritoriului printr-un sistem de desecare-drenaj in arealele depresionare slab drenate;

eliminarea excesului de apa din crovurile izolate prin lucrari adecvate;

imbunatatirea insusirilor fizice ale solurilor prin lucrari de afanare adanca;

fertilizarea optima a culturilor;

echilibrarea bilantului de apa in sol prin introducerea de culturi ameliorate si mari consumatoare de apa in zonele depresionare cu apa freatica la mica adancime.

Fig. 20. Harta solurilor Municipiului București

Sursa: după Harta Solurilor 1:200.000, foaia București

CAPITOLUL 9. POPULAȚIA

9.1 Istoricul locuirii

Spre deosebire de numeroase alte capitale europene, București nu se poate mândri cu o istorie de milenii. Prima referință istorică la acest oraș sub numele de București datează din Evul Mediu, în 1459.

Se spune însă că, pe de altă parte, București a fost întemeiat câteva secole mai devreme de o figură controversată și mai curând legendară, un anumit Bucur (de unde derivă și numele orașului). Ceea ce este cert este că zona în prezent ocupată de București a fost locuită încă din antichitate.

După cum s-a menționat, prima menționare a orașului este făcută în 1459, într-un document emis de curtea Voievodului Vlad Țepeș, prințul care, se spune, a inspirat crearea renumitului personaj Dracula. Tocmai în acele timpuri București a început să crească din punct de vedere economic și politic, devenind un centru al Valahiei din aceste puncte de vedere. Curtea Veche este cel mai important complex arhitectural care mai amintește de acele vremuri.

Timp de câteva secole după domnia lui Vlad Țepeș, București, indiferent rolul său din ce în ce mai important pe scena politică a Valahiei, a experimentat domnia otomană (fiind un vasal al imperiului), ocupația rusească, precum și scurte perioade intermitente de dominație habsburgică. Strada Lipscani, care acum delimitează cartierul istoric al orașului, era pe atunci principala arteră, traversând centrul vechiului București.

În 1881 București devine capitala Principatelor Române, după unificarea Moldovei cu Țara Românească. Mare parte din moștenirea arhitecturală a fost distrusă într-un incendiu din 1847, însă epoca modernă a adus o nouă perioadă de prosperitate. Un uimitor de nou oraș era construit, iar peisajul arhitectural și planificarea urbană au adus reputație internațională orașului București, astfel încât capitala a fost supranumită Micul Paris, iar Calea Victoriei, una dintre cele mai renumite străzi din orașul actual, era adesea comparată cu Champs Elysees.

Unul dintre cele mai sumbre episoade de la începutul secolului al XIX-lea se referă la momentul în care populația a fost lovită de așa-numita ciumă a lui Caragea, o epidemie în care a căzut victimă aproape un sfert din populația orașului.

În 1918 (mai precis, pe 1 decembrie), Transilvania s-a unit cu anterior constituitul Principat al României. Prin urmare, București a devenit capitala întregii țări, după o perioadă de 2 ani în care capitala a fost transferată la Iași datorită faptului că București era sub ocupație germană (din 1916 până în 1918în timpul Primului Război Mondial).

Perioada interbelică a fost excepțional de favorabilă cu București, întrucât atunci orașul și-a cunoscut zilele de glorie culturală. Casa Capșa, deja recunoscută până atunci ca reper al întâlnirilor și dezbaterilor mondene, politice și culturale, și-a consolidat prestigiul, atât la nivel național, cât și internațional. Însă, ulterior celui de-al Doilea Război Mondial, o dată ce regimul comunist a acaparat scena politică a României, mare parte din orașul istoric și-a pierdut coordonatele, cel puțin din punct de vedere arhitectural.

Proiectele megalomane ale lui Nicolae Ceaușescu au șters de pe fața pământului mare parte dintre reperele istorice ale orașului, pentru a nu mai pomeni de faptul că nefericita sa contribuție a fost completată de tragicul cutremurul din 1977, când București a suferit pierderi suplimentare, și nu doar care planificare urbană și patrimoniu arhitectural, ci și ca populație. Palatul Parlamentului (cunoscut și sub numele de Casa Poporului) este cel mai bun exemplu care ilustrează viziunea artistică a regimului. Pentru a aprofunda mai bine dimensiunea patrimoniului comunist, turiștii nu trebuie să caute mai departe de blocurile monotone construit într-un anost stil comunist și care populează cea mai mare parte a orașului.

Ultimele episoade istorice violente care au marcat orașul București se referă la Revoluția din 1989 și la ulterioarele tulburări politice și sociale cunoscute sub numele de Mineriade, care au avut loc la începutul anilor 1990.

În prezent, București trece printr- constantă și profundă reînnoire la nivel de planificare urbană, mult așteptata revigorare concentrându-se, cel puțin în mică parte, pe restaurarea a ceea ce a supraviețuit din evul mediu și epoca modernă. Tabloul deconcertant de pestriț al orașului București este, de fapt, destul de amplu pentru a cuprinde atât tușe elevate și spectaculoase, cât și nuanțe anoste și grotești, și nu doar din punct de vedere arhitectural, ci din perspectiva a tot ceea ce are legătură cu orașul (cultură, obiceiuri ale oamenilor, infrastructură și altele asemenea).

Istoricul extinderii Bucureștiului

Extinderea teritorială a orașului, în strânsă legătură cu creșterea numerică a populației, a condus la apariția a numeroase probleme legate de dezvoltarea dotărilor tehnicoedilitare, a activităților economice, a extinderii spațiilor de locuit, toate accelerând procesul de degradare a componentelor de mediu care au suportat, astfel, o presiune din ce în ce mai mare.

În evoluția teritorială a orașului București se pot identifica câteva etape care reprezintă momentele importante istorice, socio-politice și economice. Cele mai importante sunt cele de după secolul XIV.

Prin diminuarea rolului politic al fostelor capitale Curtea de Argeș și Câmpulung, la sfârșitul secolului al XIV-lea se înființează o reședință permanentă a domnitorilor la București. Rolul de reședință a domniei este preluat, ulterior, de Târgoviște, deoarece Bucureștiul era mai vulnerabil în fața atacurilor otomane. Începutul secolului al XVII-lea surprinde orașul cu o suprafață de aproximativ 200 de hectare în limitele în care astăzi se găsesc Ateneul Român, Grădina Cișmigiu și lunca largă din dreapta Dâmboviței. Începând cu secolul al XVIII-lea orașul cunoaște o dezvoltare teritorială însemnată cu tot contextul isoric defavorabil (interesele Imperiului Austro-Ungar sau ale Rusiei în teritoriul Țării Românești). Spre sfârșitul secolului, orașul își mărește suprafața de patru ori (de la 4,14 km2 , la nivelul anului 1700, până la 17 km2 în 1800).

Secolul al XIX-lea a fost marcat de numeroase evenimente care au influențat evoluția ulterioară a României, și implicit a Bucureștiului. Dezvoltarea industrială susținută din a doua jumătate a secolului a condus la o creștere însemnată sub raportul populației și al teritoriului (ambele componente se dublează). Apar cartiere noi în interiorul orașului și spre periferia acestuia ceea ce conduce la o extindere susținută. Dacă la sfârșitul secolului XIX, orașul avea o suprafață de 2 925 ha , în 1912 ajunge la 5 614 ha (Gherasim, 2005). Începutul secolului al XX-lea este marcat de lupta pentru realizarea unității statului național român, orașul fiind centrul mișcării naționale române.

Secolul XX, după cel de al Doilea Război Mondial, cuprinde deceniile de intensă dezvoltare economică și spațială. Evenimentele din 1989 au dus la o perioadă de tranziție economică cu numeroase implicații în profil socio-economic și teritorial. A crescut ponderea sectorului terțiar, multe întreprinderi și-au redus numărul de salariați, unele au fost desființate Din păcate, principalele efecte au fost scăderea nivelului de trai și o creștere a ratei șomajului până la valori de 5-7%. În plan urbanistic încep să se contureze apariția de noi cartiere cu locuințe individuale, de apariție a unor edificii impozante, ca sedii de bănci și al unor firme multinaționale. Extinderea Bucureștiului se va face în lungul căilor de comunicație rutiere dintre oraș și localitățile învecinate. Această extindere treptată a condus la înglobarea unor localități care tind să devină cartiere ale orașului.

Fig. 21. Evoluția teritorială a Municipiului București în diferite etape istorice

Sursa: după Geografia României, V, 2005

9.2 Evoluția numărului de locuitori

Realizând o evoluție a populației în sectorul 3 al municipiului București, pe o perioadă de 7 ani, se remarcă atât o creștere cât și o scădere a numărului populației, scădere care este pusă în relație directă cu extinderea orașului și apariția de cartiere rezidențiale în județul Ilfov.

Evoluția demografică a populației în Sectorul 3 în perioada 2011-2018

Sursa: prelucrarea după INSSE

Dat fiind faptul că în ultimii ani s-a înregistrat o evoluție pozitivă a demografiei, se poate afirma că oferta Sectorului 3 pentru potențialii locuitori este foarte atractivă.

Referitor la piramida vârstelor, se observă predomină populația adultă cu vârste cuprinse între 25- 50 ani. Procentul populației tinere este mai mic, iar cel al populației vârstice este foarte scăzut. În anul 2018, structura piramidei vârstelor este de tip amforă cu baza îngustă formată din populația tânără și cu partea de mijloc foarte pronunțată ceea ce rezultă într- o populație cu simptome avansate de îmbătrânire demografică și, ulterior, o reducere a fertilității. Copiii născuți în perioada baby-boom-ului au atins și vor atinge perioada pensionării, lucru demonstrat în piramida vârstelor. Se observă porțiunea extinsă de adulți, în detrimentul populației tinere, care va conduce în anii următori la o îmbătrânire generală a populației. Numărul persoanelor de peste 65 ani în rândul femeilor este mult mai mare decât a celor între 0-9 ani, pe același sex. Astfel, piramida vârstelor demonstrează natalitatea scăzută, dar și mortalitatea scăzută prin creșterea speranței la viață, mai ales în rândul femeilor pentru aceleași categorii de vârstă.

Fig. 22

La Recensământul din anul 2011, înregistrarea etniei s-a făcut pe baza liberei declarații a persoanelor recenzate, respectându-se astfel dreptul fundamental al fiecărui individ de a-și declara în deplină libertate și fără nici un fel de constrângere apartenența etnică. Astfel, la nivelul Sectorului 3, din populația totală, un număr de 331.306 locuitori erau români, pentru un număr de 46.119 locuitori nu s-a putut colecta această informație, iar restul erau minorități. Din totalul populației minoritare, cunoscută și declarată, cel mai mare procent îl ocupau romii – 51%.

Fig. 23. Structura minorităților în Sectorul 3 conform recensământului din 2011

CAPITOLUL 10. AȘEZĂRI UMANE

Sectorul 3 este amplasat în estul municipiului București și al Regiunii de Dezvoltare București-Ilfov. Comunele Pantelimon, Cernica, Glina și Popești-Leordeni, ce fac parte din prima coroană de localități din jurul Capitalei, asigură tranziția dintre Sectorul 3 și restul teritoriului județului Ilfov. Ca zonă de contact cu marele teritoriu metropolitan, limita Sectorului 3 este compusă dintr-o serie de terenuri diferite ca natură și utilizare, de la malul Lacului Pantelimon, cu potențial de agrement, în Nord, la terenuri neutilizate sau în curs de dezvoltare (depozitare, industrie, etc.) în lungul șoselei de centură a Bucureștiului, în Est, și la terenuri agricole în partea de Sud. Este de remarcat că, față de zona de Nord sau Nord-Est a Capitalei, limita Sectorul 3 prezintă dezvoltări reduse ale aglomerației urbane către teritoriul metropolitan adiacent.

În cadrul municipiului București, Sectorul 3 are legături facile atât cu zona centrală, prin Bulevardul Basarabia, continuat cu Calea Călărașilor, cât și prin Bulevardul Decebal, Burebista și Unirii. De asemenea, conexiunile rapide și facile cu restul sectoarelor se realizează prin Bulevardul Mihai Bravu, iar în viitor dezvoltarea Inelului Median va îmbunătăți conectivitatea zonelor periferice ale Capitalei. Din punctul de vedere al relației cu zonele de interes ale Municipiului București, Sectorul 3 beneficiază de o accesibilitate ridicată către zona centrală (aceasta din urmă fiind în mare parte inclusă pe teritoriul sectorului), la marii poli comerciali ai municipiului, la zonele de concentrare a serviciilor, la polii de agrement etc.

Sectorul 3 se diferențiază la nivelul Capitalei din punct de vedere al zonificării funcționale și dezvoltării urbane prin prezența pe teritoriul său a mare parte din Centrul Istoric, prin cea mai mare suprafață de platforme industriale din București și, nu în ultimul rând, prin zone rezidențiale reprezentative, ca de exemplu cartierul de locuințe colective Titan-Balta Albă (cartierul cu cel mai mare număr de locuitori din București). Cea mai mare parte a teritoriului Sectorului 3 este ocupată de ansamblurile de locuințe colective, urmate de platformele industriale.

Zona centrală cuprinde un țesut istoric definit prin trama stradala deasă, cu trasee adesea sinuoase, cu o mare densitate a construcțiilor, dar tăiat de bulevarde largi de mare importanță la scara Capitalei. Centrul Istoric prezintă un potențial ridicat pentru activități cu mare impact economic, social si simbolic. Zona este valoroasă prin natura țesutului urban, a ambianței generale și concentrării de monumente istorice și de arhitectură, printre care: Banca Națională, CEC, Hanul lui Manuc, Curtea Domnească, Muzeul de Istorie, Carul cu Bere, Spitalul Colțea, Biserica Domnița Bălașa, străzi precum Lipscani, Smârdan, Covaci, Șelari, Șepcari, Blănari, Calea Moșilor vechi. Zona centrală (inclusiv zona Piața Unirii – Piața Alba Iulia) găzduiește sediile centrale ale tuturor instituțiilor bancare (Bulevardul Decebal, Piata Alba Iulia si Bulevardul Unirii), constituind o importantă axă financiar-bancară.

Sectorul 3 oferă 178.837 locuințe 18, respectiv 21,17% din numărul total de locuințe al Municipiului București. În ceea ce privește densitatea populației, se poate observa că cea mai mare densitate este înregistrată în cartierele Titan și Dristor și de-a lungul Bulevardului Mihai Bravu (fapt care decurge în special din regimul mare de înălțime a construcțiilor și a densității mai mari a fondului construit). Zonele rezidențiale din Sectorul 3 au caracteristici distincte în funcție de perioada în care au fost constituite și de tipologia locuirii. Pot fi clasificate astfel: Cartierele vechi, cu tradiție (de exemplu Hala Traian) și arhitectură specifică, amplasate în interiorul inelului median al Capitalei, cu un regim jos de înălțime și grădini, reprezintă adevărate colecții de patrimoniu (de exemplu Calea Călărașilor, pe porțiunea Piața Mântuleasa – Hala Traian, strada Vasile Lucaciu); problemele în acest caz se referă în multe cazuri la starea clădirilor, protecția și conservarea patrimoniului; Cartierele de locuințe colective construite în perioada 1940-1990 diferă ca formă și structură în funcție de perioada de construcție, astfel că la nivelul Sectorului 3 regăsim următoarea zonificare: (1) zonele Splaiul Unirii, la Nord de strada Baba Novac, precum si lotizările din vecinătatea Lacului Pantelimon, sunt dominate de clădiri de locuit din anii 1941-1960; (2) ansamblurile de locuințe de la Est de lacul Titan au fost realizate în perioada anilor 1961-1970; (3) zonele de la Sud de Bulevardul Camil Ressu, precum si zona Bulevardului Theodor Pallady, dar și zona de la Sudul Bulevardului Unirii sunt dominate de locuințe colective realizate în anii 1971-1990. Dacă înainte de 1960 cvartalele (de exemplu cvartalul Muncii de pe Bd. Basarabia, 1954-1958) erau realizate cu grijă față de încadrarea în context, formă urbană și calitatea materialelor, ceea ce face ca apartamentele respective să fie atractive și astăzi19, odată cu schimbarea viziunii asupra spațiului urban și locuirii de după 195820 a început perioada marilor ansambluri rezidențiale când a crescut fondul locativ și s-a pus accent pe clădirile de apartamente tipizate. Acest fapt a condus, în urma unor îndesiri repetate (în detrimentul spațiilor destinate dotărilor și echipamentelor urbane) spre finalul anilor ’80, la o creștere a ofertei de locuințe cu 90.000 de apartament în cartierul Balta Albă, peste jumătate din numărul total de locuințe din Sectorul 3 (160.737 la recensământul din 2011). Titan – Balta Albă este astăzi cartierul cu cea mai numeroasă populație din București, iar la nivelul percepției publice a fost identificat ca al treilea cel mai bun cartier de locuit din Capitală, după zona de nord și cea centrală (alte cartiere din Sectorul 3 înscrise în top sunt Mihai Bravu – locul 5 și Vitan – locul 10.

Zonele rezidențiale apărute după anul 2000 s-au dezvoltat în cea mai mare parte în cadrul structurii urbane deja existente sau la periferia acesteia și cuprind atât locuințe unifamiliale, cât și blocuri de locuințe colective. Locuințele unifamiliale se concentrează fie în perimetrele cu locuințe individuale rămase dinainte de 1950 (locuințe care fie sunt modificate, fie sunt înlocuite în întregime), fie în zonele cu spații verzi sau pe terenuri fără o destinație precisă (de exemplu locuințele din zona Prisaca Dornei, Parcul Titan, fosta livadă de nuci etc.). Noile cartiere de blocuri de locuințe au apărut ca răspuns la nevoia de eficientizare a utilizării resurselor de teren și contribuie semnificativ la îndesirea structurii urbane, în multe cazuri deja sufocată.

Zonele periferice din extremitatea estică a Sectorului 3 (de exemplu cartierul 23 August) au un caracter semi-rural, cu o densitate scăzută a locuitorilor, populație săracă, standarde scăzute ale calității locuirii și parcelar ce nu corespunde standardelor urbane, lipsa dotărilor socio-culturale și accesibilitate scăzută. Problemele zonei sunt complexe, de ordin social, economic, cultural și al calității mediului. Cartierul 23 August a reieșit ca o zonă importantă de intervenție din toate interviurile de specialitate și din opiniile locuitorilor.

CAPITOLUL 11. INDUSTRIA

Analiza profilului economic al Sectorului 3 a vizat atât caracteristicile actuale ale mediului de afaceri, cât și potențialul acestuia de dezvoltare. Astfel, se poate observa o imagine de ansamblu încurajatoare a situației companiilor private înregistrate pe teritoriul Sectorului 3 al Capitalei, cu un număr semnificativ de companii înființate anual, ilustrând o dinamică de activitate sustenabilă și o tendință de regenerare economică.

Conform celor mai recente date disponibile, cifra de afaceri a companiilor din Sectorul 3 totalizează 35.905.530.021 RON, echivalentul a aproximativ 8 mld. €. Raportat la cifra de afaceri totală la nivelul Bucureștiului, de 384.483.764,159 RON, (aprox. 81 mld. €), activitatea agenților privați din Sectorul 3 reprezintă circa 10% din activitatea economică la nivel municipal.1 Dinamica economică din Sectorul 3 este în mod firesc influențată de performanța economică a principalilor agenți. Astfel, aproximativ 38% din cifra de afaceri totală la nivelul Sectorului 3 este generată de primele 43 de companii, ale căror cifre de afaceri depășesc 100 de milioane de RON fiecare.2 Ținând cont de faptul că la nivelul întregului sector activează 42.546 firme, se poate spune că 0,1% dintre companiile din această zonă sunt responsabile pentru 38% din cifra de afaceri totală. Acest tip de polarizare poate fi riscant, în măsura în care unele dintre aceste companii ar alege să se relocheze sau ar traversa perioade de dificultăți financiare. De aceea, pluralizarea activității economice este o direcție de urmărit pe termen mediu și lung.

Având în vedere domeniile și structura activităților economice din Sectorul 33 , este de așteptat o pluralizare naturală a pieții în domeniile ITC, imobiliar și al industriilor creative care, deși înregistrează fiecare ponderi de aproximativ 3% din cifra de afaceri totală din sector (față de primele trei poziții care înregistrează 51,5% – activități comerciale, 15,6% – construcții și 5,85% – producția și distribuția produselor alimentare), au un potențial de creștere foarte ridicat în următorii ani.

Fig. 24. Domeniile de activitate ale agenților economici din Sectorul 3

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice

Se observă că principalele activități economice defășurate pe teritoriul Sectorului 3 sunt cele comerciale, cumulând 51,5% din cifra de afaceri a tuturor companiilor active la nivelul acestei zone. Următoarele poziții ca nivel al ponderii în cifra de afaceri sunt ocupate de specializarea în domeniul construcțiilor – 15,6% și de producția și distribuția produselor alimentare – 5,85%. Mult mai mici ca pondere totală, dar demne de considerat din punct de vedere strategic, sunt domeniile ITC (3,12% din cifra de afaceri din Sectorul 3), activități din domeniul imobiliar (2,77%) și industriile creative (2,62%). Aceste trei domenii au un potențial de creștere foarte mare în următorii ani și sunt domenii în care se poate aștepta o pluralizare naturală a pieței, crescând astfel baza contribuabililor persoane juridice de pe teritoriul Sectorului 3.

Specializările agenților economici de pe teritoriul Sectorului 3 se disting și prin nivelul tehnologic al activităților întreprinse. Astfel, după cum este ilustrat în figura de mai sus, cea mai mare pondere o ocupă activitățile ce utilizează tehnologie joasă, precum: industria alimentară, a băuturilor și tutunului, industria textilă și a îmbrăcăminții, tipărire, construcții. Acestea sunt totodată unele dintre principalele domenii de activitate din Sector din punct de vedere al cifrei de afaceri: construcții (15,6% din CA totală din Sectorul 3 în 2013), alimentație (5,8% din CA totală din Sectorul 3 în 2013). Preponderența firmelor de specializare tehnologică joasă este firească în această etapă, reflectând tendințele economiei românești în ansamblul ei (Eurostat 2013). Totuși, pentru a se asigura sustenabilitatea pe termen lung, se recomandă o abordare proactivă de susținere și promovare a acelor activități economice, ce întrebuințând un grad de dezvoltare tehnologică înalt sau mediu-înalt (ex: TIC, farmceutică), pot aduce o valoare adăugată mult mai mare, atât la nivelul profitului agenților economici, sau al încasărilor fiscale, cât și la nivelul efectelor de multiplicare în rândul forței de muncă și indirect, la nivelul populației sectorului.

IT&C este unul dintre principalele sectoare economice competitive și în curs de dezvoltare din România. Companiile specializate în tehnologia informației și a comunicațiilor cumulează 3,12% din cifra de afaceri totală a agenților economici din Sectorul 3. Deși procentul este mic, comparativ cu domeniile de activitate dominante din Sectorul 3 (comerț – 51,50%, construcții – 15,57%), domeniul ITC este semnificativ din punct de vedere al dezvoltării economice a Sectorului 3, întrucât companiile din domeniu dețin un potențial substanțial de creștere economică. La nivel național, în ultimii 3 ani companiile specializate în IT&C au generat o medie de 3,87% din cifra de afaceri totală a companiilor cu activitate economică. Prin comparație, se poate observa că Sectorul 3 reflectă situația generală, existând însă un interval de creștere a competitivității și profitabilității companiilor specializate în IT&C, cel puțin până la nivelul mediei naționale.

Pe teritoriul Sectorului 3 se găsesc trei mari zone industriale distincte ce s-au conturat în partea de sudest a Muncipiului București:

Zona industrială Cheiul Dâmboviței (Timpuri Noi – Văcărești);

Zona industrială Dudești – Cățelu – Policolor;

Zona industrială Ștefan cel Mare – Gara Obor – Pantelimon – Titan cuprinde în principal, pe teritoriul Sectorului 3, întinsele spații industriale ale fostelor uzine Malaxa.

Acestea au devenit apoi fabricile Faur și Republica, adăugându-se Grupul Industrial Titan (Bd. Basarabia). Din totalul suprafeței spațiilor industriale din Sectorul 3, 690 ha (94,26%) se particularizează ca situri de tip brownfield (aprox. 78 la număr) cu potențial de conversie și dezvoltare.

Platformele industriale cele mai semnificative (Titan – Faur – Republica și Policolor – Chimopar) beneficiază de o accesibilitate ridicată datorită infrastructurii și rețelelor de transport rutiere și subterane existente. Accesibilitatea scade însă în zona central-estică și la periferia extremă a Sectorului 3.

CAPITOLUL 12. SERVICII

12.1. Comerț

Având în vedere structura și domeniile activităților economice din Sectorul 3, activitățile comerciale sunt cele care primează. Din punctul de vedere al dispersiei teritoriale în interiorul Sectorului 3, majoritatea agenților economici preferă poziționarea centrală, adiacentă Bulevardului Unirii.

Centrul Istoric prezintă un potențial ridicat pentru activități cu mare impact economic, social si simbolic. Zona este valoroasă prin natura țesutului urban, a ambianței generale și concentrării de monumente istorice și de arhitectură, printre care: Banca Națională, CEC, Hanul lui Manuc, Curtea Domnească, Muzeul de Istorie, Carul cu Bere, Spitalul Colțea, Biserica Domnița Bălașa, străzi precum Lipscani, Smârdan, Covaci, Șelari, Șepcari, Blănari, Calea Moșilor vechi.

Totodată, comerțul are loc și de-a lungul axelor principale de transport, respectiv pe Bulevardul Theodor Pallady și Splaiul Unirii.

La parterul blocurilor se pot observa spații comerciale de două tipuri: spații care au fost prevăzute în proiectul zonei de blocuri și spații comerciale amenajate ulterior în apartamentele de la parterul blocurilor.

Primaria sectorului 3, prin directia de specialitate, are in prezent in administrare 8 piete:

Piața Râmnicu Sărat:

Piața 23 August

Piața Ozana

Piața Volantă Al. Vlahuță

Piața Republica

Piața Moșilor

Piața Trapezului

Piața Iosif Albu

In sectorul 3 mai functioneza si urmatoarele piete, dar care nu sunt administrate de catre primarie:

Piata Traian

Piata Titan 1

Piata Titan 2

Piata Bobocica

Piata Matei Ambrozie

Piata Vitan

Piata Albina

Piata Trapezului

Piata Iosif Albu

Piata Unitatii

În privința spațiilor comerciale de tip mall, în sectorul 3 există:

București Mall

Unirea Shopping City

Park Lake

Centrul Comercial Auchan Titan

Zona este de asemenea deservită de magazine tip supermarket sau hypermarket, în zona studiată sau adiacentă acesteia putând fi identificate magazine Mega Image și Kaufland.

12.2. Servicii financiar-bancare

Zona centrală (inclusiv zona Piața Unirii – Piața Alba Iulia) găzduiește sediile centrale ale tuturor instituțiilor bancare (Bulevardul Decebal, Piata Alba Iulia si Bulevardul Unirii), constituind o importantă axă financiar-bancară.

Totodată, în Centrul vechi se găsește și unul dintre cele mai importante elemente istorice ale Sectorului 3, cât și ale Romțniei, Banca Națională a României, dar și clădirea CEC.

12.3. Servicii publice

12.3.1.Educație

Sectorul 3 nu este numai cel mai populat sector al Capitalei, ci este și unitatea administrativ teritorială la nivel național cu cel mai mare număr de locuitori după municipiul București . Din totalul populației, un număr de aproape 70 de mii de persoane (69.155) au vârste cuprinse între 0 și 18 ani, fiind înregistrați în diferite cicluri de școlarizare, după cum urmează: 56.421 persoane cu vârste între 0 și 14 ani și 12.734 persoane cu vârste între 14 și 18 ani. Din totalul enunțat mai sus, aproximativ 10 procente sunt persoane care provin din Republica Moldova și Ucraina. Din datele furnizate de Inspectoratul Școlar al Municipiului București Sector 3, reiese că în perimetrul analizat funcționează 70 de unități de învățământ de stat și 45 de unități de învățământ privat. În Sectorul 3 funcționează 24 de grădinițe de stat și 31 private (la care se adaugă două grădinițe integrate în „complexuri educaționale”), 31 de școli primare și gimnaziale de stat (din care o școală specială și un gimnaziu de arte) și nouă unități de același tip din mediul privat (dintre care două numără toate ciclurile, de la preșcolar la liceu), șapte licee de stat cu profil teoretic și vocațional și patru licee teoretice private, opt licee tehnologice de stat (dintre care cinci sunt foste licee industriale) și două private, un club sportiv și un club al copiilor. Două dintre unitățile de învățământ din perimetrul Sectorului 3 își desfășoară activitatea în clădiri monument istoric, respectiv Colegiul Național „Matei Basarab” și Școala Superioară Comercială „N. Kretzulescu”.

12.3.2. Sănătate

Pe suprafața Sectorului 3 se află un număr de 11 unități medicale, dintre care cinci sunt spitale și/ sau policlinici. Niciuna dintre aceste instituții nu intră în jurisdicția primăriei de sector, în cadrul căreia nu funcționează nicio structură responsabilă cu acest domeniu. Partea de nord a sectorului este deservită de spitale aflate în sectorul vecin sau situate la granița dintre sectoare. Partea de est până aproape de periferie este nedeservită, iar partea de sud este slab deservită. Tot referitor la situația spitalelor din raza Sectorului 3, se observă existența Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie, cu activități substanțiale în cercetare, Spitalul clinic de boli infecțioase și tropicale „prof. dr. Victor Babeș” și Spitalul de psihiatrie Titan „dr. Constantin Gorgos”.

12.3.3. Servicii publice și echipare tehnico-edilitară

Apa Nova București este operatorul responsabil de gestionarea resurselor de apă, tratarea și distribuția apei către consumatori, evacuarea apelor uzate și a apelor meteorice de pe teritoriul Municipiului București. Calitatea apei potabile distribuite prin sistemul de distribuție este controlată continuu și permanent, cu analizoare automate și prin analize complexe fizico-chimice, biologice și microbiologice și este prezentat lunar printr-un buletin de analiză a apei potabile conform unui program lunar din diferite zone ale Capitalei, clar definite, în funcție de numărul de locuitori. Șapte puncte din 49 sunt situate în raza Sectorului 3.

Colectarea apelor uzate se realizează prin rețeaua de canalizare construită preponderent în sistem unitar din București, care asigură colectarea, transportul, epurarea și evacuarea în emisar, atât a apelor uzate, cât și a apelor meteorice. Deși discutăm de un sistem de canalizare cu o vechime de 50 de ani, pe 20%38 din rețeaua de canalizare nu au fost identificate probleme majore la nivelul întregului sector. Caseta colectoare de sub râul Dâmbovița proiectată pentru a colecta gravitațional toată apa uzată colectată din întreg orașul București are o lungime de 18 km. Din punct de vedere al sistemului de colectare al apelor menajere și pluviale, pe suprafața Sectorului 3 sunt desfășurați aproximativ 412 km39 liniari de conductă, aproximativ 21,61% din lungimea totală la Municipiului București. Râul Dâmbovița străbate Capitala de la nord-vest către sud-vest, de-a lungul unei albii artificiale cu o lungime de aproximativ 18 km. Albia sa naturală a fost modificată pentru prima dată în anul 1985, pe o lungime de 10,6 km pe limita sudică a sectorului. R.A.D.E.T. București este unicul gestionar al sistemului centralizat de transport și distribuție a energiei termice din Capitală. Sistemul de încălzire centralizată asigură 72% din necesarul de energie termică al orașului București prin sistemul centralizat de termoficare 68% și prin centrale termice de cvartal 4%, neexistând o raportare cu privire la distribuția sistemului pe sectoare. Din analiza capacității termice instalată în surse și densitatea de consum a zonelor arondate, rezultă că CET București Sud, amplasat pe raza Sectorului 3, și-a extins arealele aferente de distribuție către partea nordică a municipiului București41. Acest lucru conduce la creșterea rapidității gradului de uzură fizică a întregului sistem și la pierderi mari pe conductele de distribuție.

12.4. Transporturi

Poziționarea Sectorului 3 în zona central-estică a Municipiului București cu legătură directă spre estul României prin Rețeaua Trans-europeană de Transport TEN-T, și anume Coridorul Orient/Mediterana de Est (coridoarele rutiere și feroviare IV și IX) joacă un rol important în dezvoltarea infrastructurii rutiere. De asemenea, prin realizarea viitorului Canal Dunăre – București se poate realiza o conexiune cu o altă rețea primară TEN-T, Coridorul VII Rin – Dunăre. Conexiunile cu rețeaua de autostrăzi și drumuri naționale se face prin A2 BucureștiConstanța și DN3 către Ilfov, ambele legate prin Șoseaua de Centură a Bucureștiului. Din punctul de vedere al traficului, conform Recensământului General al Circulației Rutiere din 2010 elaborat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale (CNANDR), s-a obținut un trafic mediu anual de 33.546 vehicule/24h. pe A1, 3918 vehicule/24h. pe DN3, respectiv 15.471 vehicule/24h. pe CB. Din analiza fluxurilor de trafic a rezultat faptul că drumul Centura Bucureștiului are un nivel de serviciu ridicat (nivel E) și rezerve de capacitate de circulație scăzute, ceea ce va conduce la o redirecționare a vehiculelor către interiorul Sectorului 3 cu efecte negative.

Din punctul de vedere al transportului în comun, Sectorul 3 este deservit de rețeaua de transport public de suprafață, administrată de RATB, și rețeaua de transport subteran administrată de METROREX. Toată suprafața sectorului este acoperită de transportul public de călători cu distanțe maxime de aproximativ 500m până la prima stație de transport public din orice punct al sectorului. Un punct slab al rețelei e reprezentat de lipsa indicatorului STAȚIE RATB ce lipsește în procent de aprox. 60% de pe raza Sectorului 3. Gradul mediu de uzură al parcului inventar de vehicule RATB36 era la nivelul anului 2012 de 3,26% pentru tramvaie, 1,89% pentru troleibuze și 14,20% pentru autobuze. Astfel, pentru încurajarea utilizării transportului public, dar și pentru a asigura siguranța călătorilor, sunt necesare investiții majore în inventarul de vehicule destinate transportului public. Totodată, în vederea refuncționalizării fostelor zone industriale este obligatorie, pe lângă o regândire a sistemului public de transport în comun, o proiectare tehnico-edilitară urbană a viitoarei trame stradale pentru a asigura accesibilitatea potențialilor noi rezidenți. Sistemul de transport public nu este funcțional pe termen lung într-un areal limitat și trebuie să aibă posibilitatea de a se dezvolta și în zonele de influență învecinate. Astfel, la nivel metropolitan a fost înființată Autoritatea Metropolitană de Transport București, prin Ordonanța de Guvern Nr.21/2011, ca instituție publică sub controlul Ministerului Transporturilor. La momentul elaborării prezentului document, AMTB are în lucru o strategie pentru stabilirea priorităților și coordonarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii de transport și pentru asigurarea furnizării eficiente a serviciilor în întreaga zonă metropolitană. Conform propunerilor existente, AMTB va organiza, autoriza, coordona, monitoriza și controla serviciile de transport public de persoane, cu autobuze, în zona metropolitană. O altă inițiativă urmărește înființarea Autorității Executive de Transport Metropolitan București (AETMB) sau înființarea unei Asociații de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) care se va concentra pe managementul metropolitan, în special prin asigurarea unui transport integrat la nivelul zonei București și zonelor de influență.

Fig. 24. Harta liniilor RATB din Sectorul 3

Sursă: Regia Autonomă de Transport București

Linia de cale ferată Titan Sud – București Sud Călători în lungime de 3,4km nu este interoperabilă. Prin proiectele planificate a fi implementate de către C.F.R. se regăsește și proiectul Reabilitarea liniei de centură a Municipiului București – inclusiv modernizarea tronsoanelor aflate între stațiile Voluntari – București Sud – Berceni și reabilitarea tronsonului București Sud (fost Titan Sud) – Titan și racordările acestuia cu linia C.F. de centură. Calea Ferată de Centură e obligatoriu să realizeze conexiunea cu rețeaua de transport în comun. Acest proiect poate conduce la îmbunătățirea mobilității în București și zonele periferice, dar și în Sectorul 3 în particular. În ceea ce privește modurile alternative de transport, se constată o deficiență majoră de spații amenajate destinate pistelor de biciclete. Pentru creșterea accesibilității și mobilității pe termen mediu la nivelul Sectorului 3 se recomandă:

completarea semnalizării rutiere folosind indicatoare/marcaje de orientare și ghidare, inclusiv soluții de semaforizare adaptive (variația timpilor de semaforizare relaționați valorilor de trafic în timp real);

aplicarea regulamentului local cu privire la parcarea neregulamentară, cu precădere în vecinătatea intersecțiilor străzilor secundare cu cele principale;

implementarea unor sensuri unice fără modificări asupra tramei stradale sau investiții în reabilitarea drumurilor;

realizarea unor piste de bicicliști pentru creșterea mobilității urbane și reducerea poluării

dezvoltarea sistemelor de parcaje rezidențiale particularizate la funcțiunile socioeconomice.

12.5. Turismul

12.5.1. Obiective turistice

Sectorul 3 cuprinde zona Centrului istoric al orașului si un numar considerabil de monumente de arhitectura și situri arheologice înregistrate și clasate. O bună parte dintre siturile arheologice identificate până în prezent sunt grupate în zona centrală a orașului, unele dintre acestea suprapunându-se nucleului istoric al orașului și teritoriului administrativ al sectorului 3. Așadar în zona care face obiectul prezentului studiu, cele mai însemnate situri identificate și cercetate sunt cele din Piața Universității cercetate cu ocazia săpăturilor întreprinse pentru amenajarea parcajului subteran (respectiv ruinele ansamblului Sf. Sava, datate în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea și necropola din vecinătatea vechii biserici cu o datare între secolele al XVI-lea și al XVII-lea); cele aflate sub traseul bd. I. C. Brătianu în imediata vecinătate a actualului ansamblu al Spitalului Colțea (respectiv fundațiile turnului Colței și urmele unei necropole datate în intervalul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea); cele din vecinătatea biserici Răzvan, amplasate între Calea Moșilor,m str. Cavafii Vechi și Florescu (respectiv urmele unei așezări meșteșugărești datată între secolele al XV-lea și al XVI-lea, precum și cele ale unei necropole utilizate în intervalul secolelor al XVII-lea și al XIX-lea); cele din zona pieței Sf. Gheorghe Nou, între bd. I. C. Brătianu, str. Lipscani, Băniei și Cavafii Vechi (respectiv fundațiile hanului Sf. Gheorghe Nou, datat în secolul al XVII-lea și fundațiile caselor egumenești datate în același secol, precum și urmele unei necropole medievale); cele din zona fostei Pieți de Flori, amplasate între str. Șepcari și str. Franceză (respectiv urmele fundațiilor vechii biserici Sf. Anton a căror realizare a fost datată în secolul al XVIII-lea); cele ale Curții Domnești Vechi dar și ale unor intervenții precedente pe același sit, având ca amplasament arealul dintre str. Covaci și str. Franceză (respectiv așezări databile în epocile neolitică și a bronzului, cultura La Tène (epoca târzie a fierului, între aproximativ 500 î.e.n. și cucerirea romană din secolul I î.e.n.) geo-dacică – databile în intervalul secolelor al III-lea – al IV-lea, al VI-lea – al VII-lea și al IX-lea – al XI-lea e.n., precum și urme ale fundațiilor cetății Bucureștiului databile în secolul al XV-lea și ruinele palatului domnesc construit și extins în intervalul secolelor al XV-lea – al XVIII-lea) etc.

În afara siturilor arheologice grupate în zona nucleului central, parte a teritoriului administrativ al sectorului 3 al municipiului București, în zona studiată se mai găsesc o serie de perimetre relevante din punct de vedere arheologic aflate la distanță considerabilă față de centrul istoric. Între acestea se numără zona foișorului Mavrocordaților (mahalaua Foișorului era denumită astfel după „casa de priveală” (foișorul37) ridicat de domnitorul Nicolae Mavrocordat pe domeniul mănăstirii Radu-Vodă. „Mahalagii”, respectiv locuitorii cartierului erau „embaticari” (arendași) ai egumenului mănăstirii Radu-Vodă.), amplasată pe malul stâng al răului Dâmbovița, spre strada Brândușelor, la intersecția dintre str. Foișorului și str. Reîntregirii. Aici au fost descoperite urmele unei așezări databile în intervalul secolelor al VIlea al VII-lea, cu utilizare ulterioară în intervalul secolelor al XVII-lea al XIX-lea, o necropolă databilă în același ultim interval, precum și fundația casei Mavrocordat. Foișorul, cel care a dat numele străzii era o construcție înaltă formată dintr-o platformă acoperită, ridicată pe stâlpi, plasată în mijlocul unei vaste grădini. Reședința ridicată aici de Nicolae Mavrocordat (1715-16, 1719-30) era legată, după tradiție printr-un drum podit, lung de 2,5 km de mănăstirea Văcărești, cea mai importantă ctitorie a acestuia. Aceeași tradiție menționează existența unui pod de lemn care lega biserica paraclis de mănăstirea Văcărești, pod sprijinit pe stâlpi de lemn. Din vechiul ansamblu domnesc, ruinat și demolat ulterior, se mai păstrează în momentul de față doar biserica paraclis a reședinței, ctitorie a celei de-a patra soții a domnitorului Constantin Mavrocordat – doamna Smaranda – ridicată în anul 1745. Biserica, edificată în timpul celei de-a patra domnii a lui Nicolae Mavrocordat a purtat hramul „Nașterea Preacuratei Fecioare”, fiind cunoscută însă uzual sub denumirea de „Biserica Foișorului” după „casa de priveală” (foișorul) ridicat în imediata vecinătate a caselor domnești. După cutremurul din anul 1838, atât biserica cât și casele suferă avarii puternice. În 1849 biserica era reparată, urmând ca în a doua jumătate a secolului al XIX-lea să treacă printr-o serie de alte transformări (adăugarea amvonului, pictarea interiorului etc.).

Tot în interiorul limitelor administrative ale sectorului 3 al municipiului București, în zona cartierului Titan, pe malul stâng al Dâmboviței, suprapuse peste strada Ilioara, între strada Caporal Ilie Caragea și str. Conacului se mai păstrează încă urme ale unei așezări utilizate în intervalul secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, precum și conacul Cantacuzino (construit în etape cuprinse între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea).

În aceeași parte a orașului, un alt sit arheologic important este C.E.T. Dudești, aflat pe malul stâng la râului Dâmbovița, în partea de est a C.E.T. Dudești, suprapus străzilor Drumul Lunca Dochiei, Drumul Lunca Veche, Drumul Lunca Cetății, Drumul Mierii și Drumul Malul Spart. Aici au fost relevate urmele unor așezări din epoca bronzului, cultura Glina III ți La Tčne geto-dacică.

În zona de nord-est a teritoriului administrativ al teritoriului administrativ al sectorului 3, în vecinătatea lacului Pantelimon, se găsesc o serie de alte trei arii relevante din punct de vedere arheologic.

Parcul Pantelimon, aflat pe malul sudic al lacului și până la șoseaua Gării Cățelu, la o distanță de cca. 500 m de intersecția acesteia cu șoseaua Pantelimon și bd. Biruinței au fost relevate urmele unor așezări din epoca Bronzului, cultura Glina III și La Tène geto-dacică, databile în intervalul secolelor II – I î.e.n., respectiv secolele III – IV e.n. În același areal se găsește și situl „Cățelul Nou”, amplasat, de asemenea, pe malul sudic al lacului Pantelimon, între lac și șoseaua Gării Cățelu. Aici a fost relevată existența un or așezări locuite în epoca neolitică, cultura Boian, în epoca bronzului culturile Glina III și Tei, Hallstadt și La Tène geto-dacică, cu datări cuprinse între secolele II – III și VI – VII e. n. În fine, situl „Gara Cățelu”, amplasat pe malul sud-vestic al Pantelimon, suprapus pe traseul străzii Peleș și datată în epoca La Tène geto-dacică. Zonele de țesut urban relevant din punct de vedere al resursei culturale au fost identificate și delimitate prin Planul Urbanistic Zonal „Zone Construite Protejate în Municipiul București” (PUZ-ZCP 200043), elaborat pe baza unui studiu de fundamentare. Aceste arii asuprea cărora s-a instituit protecția din perspectiva valorii culturale sunt și cele în care sunt concentrate și cele mai multe dintre monumentele istorice (imobile sau ansambluri) nominalizate în Lista Monumentelor Istorice, mun. București 2015.

Piața Universității

Pe locul Pieței Universității de astăzi, pe granița dintre Sectorul 3 și Sectorul 1 se găsea Mănăstirea Sfântul Sava, chiliile acestui locaș de cult fiind martorele începutului învățământului național. Pe vremea lui Constantin Brâncoveanu aici funcționa o școală cu caracter general, care în secolul al XVIII-lea se reorganizează sub numele de Academia Domnească, pentru ca în 1918 în acest loc Gheorghe Lazăr să pună primele baze ale învățământului românesc: Universitatea București.

Biserica rusă

Construirea Bisericii Ruse a început în anul 1905, la inițiativa ambasadorului rus în România și cu acordul Curții imperiale de la Sankt Petersburg. Realizată în stil rusesc, biserica este opera arhitectului Preobrajenschi. Pictura care ocupă o suprafață de peste 1000 mp realizată de pictorul Vasiliev, se pare că este singura operă a artistului concepută în afara hotarelor rusești. Biserica a fost sfințită în anul 1909 și are hramul Sfântul Nicolae. Datorită probabil aproprierii de Universitate, biserica era încă din perioada interbelică Paraclisul Universității. Ținând cont de acest detaliu, Sfântul Sinod și Preafericitul Părinte Teoctist au hotărât în 1999 să redea biserica studenților.

Palatul Șuțu

Clădirea a fost construită în jurul anilor 1833-1835, după proiectele a doi arhitecți vienezi Johann Veit și Conrad Schwink. Palatul a fost ridicat pentru marele postelnic Costache Grigore Șuțu. Aspectul interior datează de la 1862 și este creația sculptorului și decoratorului Karl Storck. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Palatul Suțu a fost, alături de casele Oteteleșanu, unul dintre cele mai frecventate locuri de recepții din București. Din anul 1956, clădirea a devenit Muzeului Municipiului București.

Banca Națională a României

Clădirea Băncii Naționale a României a fost ridicată după planurile arhitecților francezi Cassien Bernard și Albert Galleron, în 1883. Locul actualei bănci a fost ocupat de unul dintre cele mai cunoscute hanuri bucureștene – hanul Șerban Vodă. Construit după 1680, hanul era foarte întins, ocupând un spațiu cuprins între străzile Lipscani, Smârdan și Doamnei. De-a lungul timpului, hanul a trecut prin incendii și cutremure, ajungând cu greu până în 1883, când a fost dărâmat pentru a face loc edificiului B.N.R.

Biserica Stavropoleos

În pisania de la intrare se spune că Biserica Stavropoleos a fost făcută “cu toată cheltuiala Cucernicului Ieromonah și Arhimandrit Ioanichie în anul 1727 octombrie 30″. Numele bisericii vine de la localitatea Stavropole (Stavropoleos) din Grecia, unde ctitorul ei a fost mitropolit. Biserica a simțit din plin vitregia timpului. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea ea era amenințată de ruină. Cutremurele din 1802 și 1832 i-au distrus turla și clopotniță. Restaurarea lăcașului s-a făcut între anii 1904 și 1908 după planurile și sub conducerea arhitectului Ion Mincu. Lucrările au continuat și după moartea lui Mincu, fiind terminate după primul război mondial. Datorită simțului artistic și priceperii arhitectului Ion Mincu, biserica și-a păstrat frumusețea, fiind unul dintre cele mai valoroase monumente ale secolului al XVIII-lea.

Palatul Poștelor. Muzeul Național de Istorie al României.

Palatul Poștelor a fost ridicat în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu. Pe acest loc se găsea un han ridicat de Constantin Brâncoveanu, cunoscut sub numele de Hanul lui Constantin Vodă. Se spune că era un han mare și bine clădit, cu ziduri făcute să reziste unui eventual atac. Hanul a fost dărâmat la jumătatea secolului al XIX-lea, pe locul lui construindu-se în perioada 1894 – 1900 Palatul Poștelor. În clădire funcționează din 1972 Muzeul Național de Istorie a României.

Biserica de Jurământ

Pe locul pe care se găsește biserica de azi a existat o altă biserică încă din secolului al XVI-lea, purtând hramul Sfântului Dumitru. Biserica este pomenită de la jumătatea secolului al XVII-lea ca biserica de jurământ. Aici se făceau jurămintele solemne pentru cei judecați. Împricinații, fie că erau acuzați, fie că erau acuzatori, jurau lângă ușă altarului în fața preotului că vor spune numai adevărul. Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea biserica va fi numită și a Bălăceanului. Vornicul Badea Bălăceanu se pare că a refăcut sau numai a reparat vechea biserică. Arsă și apoi avariată de cutremure, biserica este refăcută începând cu anul 1819

Ministerul Agriculturii

Realizată în stilul arhitecturii din timpul lui Ludovic al XIII-lea, clădirea Ministerului Agriculturii a fost construită în 1895, după planurile arhitectului Louis Pierre Blanc. Palatul a fost destinat încă de la început Ministerului Agriculturii și Domeniilor.

Biserica Colțea

Biserica a fost prima construcție realizată din complexul de clădiri de la Colțea, întemeiat de spătarul Mihai Cantacuzino. De altfel, este și singura care s-a păstrat până în zilele noastre. Biserica a fost construită probabil între 1701 și 1702. În pridvor se mai păstrează fragmente din vechea zugrăveala în frescă. Biserica a fost repictată în 1871, în ulei, de pictorul Gheorghe Tăttărescu.

Biserica Sfântul Gheorghe Nou

În pronaosul bisericii se află două pietre funerare care acoperă două morminte. Una din pietre ne transmite prin inscripția pe care o poartă că acoperă mormântul domnitorului Ioan Mavrocordat, cealaltă, având săpată Stema Țării Românești, în partea superioară, nu poartă nici o inscripție. Sub această piatră își doarme somnul nesfârșit ctitorul bisericii, Constantin Brâncoveanu. După tragedia de la Constantinopol, rămășițele pământești au fost aduse la București și înmormântate de doamna Maria, soția voievodului, în secret în biserica Sfântul Gheorghe. Deasupra mormântului, doamna Maria a pus o candelă pe care este următoarea inscripție: “Aceasta candelă ce l-au dat Sfântul Gheorghe cel Nou luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod și este făcută de Doamna Măriei Sale Maria, care și Maria să nădăjduiește în Domnul, iarăși aici să i se odihnească oasele. Iulie în 12, leat 7228 (1728).” Aveau să trăiască 200 de ani până când Virgil Drăghiceanu va descifra inscripția aflată pe candelă și toți vor afla cine și-a aflat liniștea sub piatra fără inscripție din pridvorul bisericii.

Ansamblul “Kilometrul Zero”

Tot în grădina Sfântul Gheorghe exista în mijlocul unui bazin circular, pe o roză a vânturilor, o sferă metalică pe care se găsesc semnele zodiacale. Este monumentul “Kilometrul Zero”. De aici începe măsurarea distantelor spre granițele României. Vorbind despre monumentul “Kilometrul Zero” al României nu se poate să trecem peste paradoxul care a făcut ca începutul realizării lui să fie în anul 1937, iar inaugurarea să se facă după mai bine de jumătate de secol, la 9 Iunie 1998. Ansamblul monumental ar fi trebuit inițial să se prezinte în forma unui bazin circular în centrul căruia să fie o roză a vânturilor, între razele căreia se găseau stemele provinciilor cu numele orașelor și Capitala. În mijlocul bazinului s-ar fi aflat o sferă deasupra căreia se găsea Statuia Sfântului Gheorghe omorând balaurul. Proiectul sculptorului Constantin Baraschi a întâmpinat însă opoziția Patriarhiei: canoanele creștine ortodoxe nu permit chip cioplit. În 1940, s-a renunțat la acest proiect. Cel nou era în linii mari asemănător cu cel din zilele noastre. Din păcate, nici acest proiect nu a fost dus la bun sfârșit, sfera metalică a dispărut, iar plăcile cu numele orașelor au fost scoase. Proiectul pentru refacerea Monumentului a fost reluat după anul 1992. Inaugurarea a avut loc pe 9 Iunie 1998, cu prilejul festivităților Lunii Bucureștiului.

Hanul lui Manuc

Hanul a fost construit în anul 1808, pe o parte din teritoriul care a aparținut Curții Domnești. Proprietarul, Manuc Bey Marzaian, figură importantă a timpului său, a jucat un rol deosebit în evenimentele vremii. Negustor, mare proprietar, slujbaș domnesc, om politic, diplomat, Manuc a fost implicat în special în evenimentele legate de războiul ruso-turc din 1806-1812, când a salvat Bucureștiul de două ori de la jaf și incendiu. Hanul lui Manuc era, alături de Turnul Colței, cel mai reprezentativ monument din București. În Hanul lui Manuc s-au purtat negocierile dintre ruși și turci și s-a semnat pacea din 1812, iar în 1818 hanul era primul dintre hanurile mari din oraș. În 1836, hanul a fost scos la vânzare, iar din 1842 aici a fost sediul Sfatului Orășenesc. Refăcut în 1874, s-a deschis sub numele de hotel Dacia.

Biserica Bună Vestire

Este cea mai veche biserică din București. A fost zidită de Mircea Ciobanu, înainte de anul 1569, ca biserică a Curții Domnești. De-a lungul timpului, din cauza distrugerilor, biserica a fost refăcută în mai multe rânduri. În secolul al XVII-lea, în această biserică se făcea anual alegerea “Județului”, șeful administrației orășenești, după care, în cadrul unei ceremonii i se acordau catastiful și sigiliul orașului, însemne ale demnității sale. Din întregul ansamblu al Curții Domnești, doar biserica s-a păstrat în formă ei originală.

Strada Lipscani

Una dintre cele mai vechi artere bucureștene este strada Lipscani. Inițial ea s-a numit Ulița Mare. Numele de Lipscani l-a luat după mijlocul secolului al XVIII-lea de la orașul german Leipzig, numit de români Lipsca. Strada Lipscani a fost și rămâne una dintre principalele străzi comerciale ale orașului, un adevărat ax al Centrului Vechi al Bucureștiului.

Biserica Sfântul Mina

Biserica a fost construită înainte de 1724 de Mitropolitul Daniil, inițial având hramul Sfântului Dumitru și Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. După reparațiile din 1874 se adaugă și hramul Sfântului Mina. Biserica se mai numește și Vergu, nume care vine probabil de la boierul Vergu, mare portar și mare paharnic în timpul lui Constantin Brâncoveanu. În forma actuală biserica datează de la 1901, când a fost restaurată cu sprijinul fostului primar al capitalei C.F. Robescu, care locuia în apropriere și era enoriaș al bisericii.

Biserica Lucaci

Prima biserică ridicată la începutul secolului al XVIII-lea în acest loc a fost din lemn. Numele de Lucaci vine de la ctitorul ei, un locuitor al cartierului. Biserica va fi înlocuită de una din cărămidă, cu sprijinul enoriașilor și va purta hramul Sfântului Nicolae. Cutremurul din 1838 și focul din 1847 fac necesară refacerea ei. În aproprierea bisericii a locuit Anton Pann, compozitorul imnului național al României. De altfel, el a fost și cântăreț aici. În zidul exterior al bisericii se afla înmormântat Anton Pann, locul fiind însemnat cu o cruce încastrată în zid și o placă comemorativă.

Casa Eliad

Construită în anul 1789, “Casa Eliad” a găzduit de-a lungul timpului Facultatea de Medicină a Comunității Evreiești, Teatrul Evreiesc de Stat, Casa Raională de Cultură și din 1975 a devenit Casa de Cultură a Sectorului 3. Încă din secolul al XVIII-lea, Casa Eliad a reprezentat un punct de referință al vechiului Cartier Evreiesc din București, o zonă compactă situată pe malul stâng al Dâmboviței, având ca ax central fosta Cale Văcărești și începutul Căii Dudești, locație unde evreii formau cea mai numeroasă comunitate minoritară a Bucureștiului, aproximativ 11%.

12.5.2. Structuri de cazare

Din tabelul de mai jos reiese că Sectorul 3 are următoarele structuri de cazare, la nivelul anului 2018:

18 hosteluri

21 hoteluri

7 camere de închiriat

37 apartamente de închiriat

2 pensiuni turistice.

Tabel nr. 1. Structuri de cazare turistică din Sectorul 3, București

CONCLUZII

Sectorul 3 din punct de vedere al asezării in cadrul Municipiului București este asezat in vestul acestuia cu o suprafață de 35 kmp. Relieful este de campie, situat in Campia Română, cu o altitudine maximă de 96.3m.Este străbătut de râul Dambovița Caracteristicile geomorfologice ce defines regiunea sunt rezultatul actunii de eroziune,transport si depunere a cursului inferior al râului Dambovița care strabate zona mediană a Bucureștiului pe directia aproximativă NV-SE.Deși este asezat intr-o zonă de climă temperată,Sectorul 3 este afectat de masele de aer continental, provenite din zonele invecinate. Curenții de aer estici dau variații excesive de temperatură, de până la 70°C, intre verile calduroase și iernile geroase.

Sectorul 3 este format din urmatoarele cartiere:Vitan, Titan, Dudești, Balta alba și Centrul Civic.

Sectorul 3, găzduiește una dintre cele mai importante zone cultural-istorice ale orașului, Centrul Istoric al Bucureștiului, care cuprinde o serie de importante clădiri-monument. De aici s-a ridicat vechiul București, începând cu veacul al XVI-lea în jurul Curții Domnești, care devenise reședința oficială a voievozilor munteni.

BIBLIOGRAFIE

Berindei, D., Bonifaciu S., (1980), București-Ghid turistic, Edit. Sport-Turism, București

Florea, Mihaela Izabela, Studiul geografic al unor componente ale mediului (sistemul de alimentare cu apă, managementul deșeurilor urbane și spațiile verzi) din municipiul București, teză de doctorat, București, 2016

Gherasim C., (2007), Bucureștiul reflectat în documentele cartografice, Edit. Universitară, București

Ielenicz, Mihai (coord.) , Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București, 1999

Ielenicz, Mihai, Pătru, Ileana, Geografia fizică a României, Editura Universitară, București, 2005

Ielenicz, Mihai Romania. Geografie fizică,Vol. II, Editura Universitară, București, 2007

Ionesi, L,. (1994), Geologia unităților de platformă și a Orogenului Nord-Dobrogean, Edit. Tehnică, București

Iordan, I., (2006), România. Geografie umană și economică, Edit. Fundației România de Mâine, București

Iordan, I, (2013), colab. Drugescu C., Cioacă, A., Iordan A, București¸ repere geograficomonografice, 2013, București

Iorga, N. (2008), Istoria Bucureștilor, Edit. Vremea (reeditare a ediției din 1939)

Lăcătușu, R., Anastasiu, N., Popescu, M., Enciu, P. (2008), Geo-Atlasul Municipiului București, Edit. Estfalia, București

Neacșa, O., Popovici, C. (1969), Influența landșaftului urban asupra unor parametrii ai temperaturii aerului în orașul București, Culegerea de lucrări a Institutului de Meteorologie din 1967

Posea, Gr., (2002, 2005), Geomorfologia României, Edit. Fundației „România de Mâine”, București

Săndulescu, M., (1984), Geotectonica României, Edit. Tehnică, București

Szepsi, Manuela, Szepsi, Alexandru, Dumitrescu, Mihai, Cruceru, Nicolae, Geografia orașului București- Suport de curs, Editura CD PRESS

*** Raport De Mediu Plan Urbanistic Zonal Coordonator Sector 3, Bucuresti

*** Strategia de dezvoltare durabilă a Sectorului 3 pentru perioada 2014-2020

Geologia României – curs – Platforma Moesică – https://www.scribd.com/doc/270394684/05-Geologia-Romaniei-Curs-05-Platforma-Moesica

http://www.geo-spatial.org/download/harta-geologica-a-romaniei-scara-1-200-000

http://stirileprotv.ro

infotravelromania.ro

https://ady88.livejournal.com/30386.html

http://www.gardenexpert.ro

http://www.primarie3.ro/sector-3/prezentare-turistica/

https://ro.wikipedia.org/wiki/București#A.C8.99ezare_geografic.C4.83_.C8.99i_relieful

http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/Campia_de_Vest_detaliat.php

http://www.pmb.ro/orasul/date_geografice/clima/clima.php

http://www.referat.ro/referate/download/Flora_si_fauna_din_jurul_Bucurestiului_6309.html

POZE REALIZATE PE TEREN

Fig. 25. Albatros

Fig. 26. Lebede

Fig. 28. Porumbei

Fig. 30. Salcie

Fig. 31. Parcul Ior/Parcul Titan

Fig. 32. Parcul IOR