Programul de studii: Geografia Turismului [305971]

[anonimizat], TINERETULUI SI SPORTULUI

UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR” DIN TÎRGU MURES

Facultatea de Geografie

Programul de studii: Geografia Turismului

LUCRARE DE LICENTA

DEZVOLTAREA ACTIVITĂȚII TURISTICE ȘI IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI ÎN MUNICIPIU SIGHIȘOARA CU ACCENT PE MEDIU

Conf. Univ. Dr. Absolvent: [anonimizat]

2020

CUPRINS

Abstract…………………………………………………………………………….

Introducere …………………………………………………………………………

Metodologie…………………………………………………………………………………………

CAP.I PREMISE FIZICO GEOGRAFICE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI…

1.1 Concepte teoretice…………………………………………………………………………….

CAP.II PREMISELE SOCIALE ECONOMICE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI

2.1Consideratii geografice………………………………………………………………………..

2.1.1 Asezarea geografica…………………………………………………………………………

2.1.2 Relieful.Caracteristici generale……………………………………………………………

2.1.3Clima si elemente climatice…………………………………………………………………

2.1.4 Reteaua hidrologica………………………………………………………………………….

2.1.5 Solurile…………………………………………………………………………………………

2.1.6 Vegetatia……………………………………………………………………………………….

2.1.7 Fauna……………………………………………………………………………………………

2.1.8 Rezervatii naturale si monumente ale naturii……………………………………………

2.2 Consideratii istorice……………………………………………………………………………..

2.3 Consideratii economice…………………………………………………………………………

CAP.III ACTIVITATEA TURISTICA………………………………………………………….

3.1 Infrastructura turistica (evolutiv)……………………………………………………………..

3.2 Tipuri si forme de turism……………………………………………………………………….

3.2.1 Arhitectura militara……………………………………………………………………………

3.2.2 Arhitectura ecleziastica………………………………………………………………………..

3.2.3 Arhitectura civila………………………………………………………………………………..

CAP.IV IMPACTUL ACTIVITATILOR TURISTICE ASUPRA MEDIULUI……

4.1 Baza de cazare………………………………………………………………………………….

4.2 Baza de alimentatie publica…………………………………………………………………

4.3 Baza de agrement………………………………………………………………………………

4.4 Baza de tratament………………………………………………………………………………

CAP.V EFECTELE DEZVOLTARII TURISMULUI ASUPRA MEDIULUI………..

5.1 Efectele sociale……………………………………………………………………………………

5.1.1 Ridicarea nivelului de cultura si pregatire…………………………………………………

5.1.2 Satisfacerea unor motivatii spirituale……………………………………………………….

5.1.3 Cresterea calitatii vietii…………………………………………………………………………

5.2 Efecte economice………………………………………………………………………………….

5.2.1 Diversificarea activitatilor econimice……………………………………………………….

5.2.2 Diversificarea serviciilor si a comertului…………………………………………………..

5.2.3 Modernizarea infrastructurii………………………………………………………………….

5.3 Efectele biologice………………………………………………………………………………….

5.3.1 Factori de degradare……………………………………………………………………………

5.3.2 Tipuri de impact…………………………………………………………………………………

5.3.2.1 Impacturi cu caracter pozitiv……………………………………………………………….

5.3.2.2 Impacturi cu caracter negativ………………………………………………………………

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………

ABSTRACT

Sighisoara is working hard to remain one of the Romanian cities where the cultural element is at home. The medieval heritage (handicrafts, fortifications, books and music background) is the landmark of the urban citadel, part of the UNESCO patrimony. For a closer look and knowledge of the architectural and landscape beauty, local tourist movement has gained momentum over the past two decades, leading to a growing number of tourists both foreign and domestic.

This need for knowledge has led to ecological problems that affect the quality of the environment because the large number of tourists put excessive strain on the attraction and receiving capacity of entertainment areas. Signs of disturbance of landscape beauty, environmental quality and deterioration of historical monuments arise, all of these being the main tourist attractions.

Although favoring the emergence of new jobs by attracting participation in the surplus labor from other sectors, alleviating unemployment, tourism has some impacts on the economic, social, political and natural environment. A number of measures should be taken at local, regional and national for the coherent management of geographical space (through infrastructure updates, knowingly exploitation of natural and anthropical resources, rational land use planning with tourist offer, qualification of human resources, protection of flora and fauna) will lead to sustainable growth of local economy.

The transition to capitalist society formed a gap in the collective mentality concerning the conservation of the traditions, customs and landscapes. The importance of the city could grow in the following period with the active involvement of young generations, by changing the perspective of tourism practice other than transitory.

Therefore it is entailed the improvement of natural and anthropical resources, implementing programs and tours that include adjacent areas rich in resources, with medieval colouring, which includes the villages on the Tarnava Valley (Danes, Seleus, Laslea, Prod, Atel, Biertan), on the Hartibaciului Valley (Saes, Apold, Bradeni) and on the Scroafa Valley (Saschiz, Bunesti, Viscri, Crit, Cloasterf, Mesendorf), some of them with monuments listed in UNESCO World Heritage Site. There is a number of associations and foundations involved in sustainable regional projects (Mihai Eminescu Trust – acting in the area of Saschiz, Bunesti, Roades, Viscri, Mesendorf, or Adept

Foundation, acting in Tarnava Mare area) which involve the rehabilitation of old houses in the Saxon villages, care and restoration of heritage, respectively organic farming.

Taking the advantage of being one of the few inhabited citadels in southeastern Europe, Sighisoara, with its high natural and human potential, should be preserved for future generations with the collaboration of governments, efficient authorities and international bodies.

METODOLOGIA INTOCMIRI LUCRARII DE LICENTA

Conform autorului I.Neacsu,(1990, p.220 si urm) pentru a intocmi o lucrare de licenta e nevoie sa parcurgem cateva etape:

Etapa I. Preliminara

Alegerea temei – in vederea alegerii temei am consultat surse informative precum

biblografii, documente,coordonator stintific; am realizat lista bibliografiei sumare (depistarea documentelor), am determinat punctul de plecare in studiul problemei (istoric,geografic).

Documentarea si informarea – in cadrul acestei etape am incercat sa stabilesc planul tematic de studiu bibliografic, sa studiez bibliografia fundamentala,sa citesc informatile gasite.

Fixarea ipotezelor,a cadrului problematic – am examinat variabilele si conecsiunile, am examinat critic elementele cunoscute prin distante intre subiect si autorii altor surse, am formulat unele ipoteze alternative comparative, a subipotezelor.

Etapa a II a. Executiv- operational sau de cercetare-experimentare.

a. Stabilirea cadrului metodologic de cercetare-experimentare- pentru aceasta etapa am ales metoda si tehnica de lucru.

b. Observarea /experimentarea/documentarea- am inregistrat informatile necesare si am verificat certitudinea datelor.

Analiza primara si interpretarea datelor- am analizat materialele culese

Etapa a III a . Elaborarea structurii fundamentale a lucrarii(plan general)

introducere- aceasta etapa cuprinde urmatorii pasi:

comentarii privitoare la subiectul lucrarii,consultate documente arhivate,aspectele prezentate si motivarea lor.

Etapa a IV a. Finalizarea lucrarii

a. Redactarea primei versiuni presupune stabilirea titlului,introdocere cu scurte motivatii asupra lucrarii,tratarea continutului,formularea concluzilor.

b. Redactarea versiunii a doua costa in preocupari pentru stilul lucrari ,grafica,stabilirea structurii lucrarii,cuprins,paginatie,bibliografie.

c. Pregatirea lucrarii pentru publicare/sustinere:orala

INTRODUCERE

Sighișoara, această “perlă a Transilvaniei” sau “Nürnberg transilvănean”, cum a fost supranumită de-a lungul vremurilor, este un punct strategic, situat aproape de centrul geografic al țării, la intersecția unor artere importante de circulație.

Cu o istorie încărcată, generatoare de mituri și sursă de inspirație pentru unii scriitori, este unul dintre cele mai importante centre turistice ale României, cetatea sa medievală – monument UNESCO, devenind un punct de atracție atât pentru turismul intern cât și pentru cel internațional.

Cu un renume ce a trecut de mult granițele țării, Sighișoara a fost locul de baștină al unor personalități ca Georg Krauss (1607-1679) (cronicar), Zaharia Boiu (1834-1903) (poet și publicist român, primul absolvent al liceului german și totodată întemeietorul primei școli românești la Sighișoara), Joseph Haltrich (1822-1886) (filolog și culegător de legende populare săsești) și casă a unor personalități ca Franz Friedrich Fronius (1829-1886) (profesor, biolog și etnolog), Horia Teculescu (1897-1942) (om de cultură, pedagog, scriitor), Hermann Oberth (1894-1989) (unul dintre părinții astronauticii). Acestora li se adaugă Vlad Dracul, care a locuit la Sighișoara între anii 1431 și 1435 și Gheorghe Racokzy I, ales principe al Transilvaniei în Biserica din Deal (1631).

Devenită “cetate de Scaun” în perioada colonizării săsești, Sighișoara a ajuns al doilea mare centru din sudul Transilvaniei, după Sibiu, fiind în prezent al doilea centru economic al județului Mureș. Importanța sa a fost dată de așezarea geografică și cadrul natural, de patrimoniul cultural-istoric, de avântul industrial din perioada comunistă, atuuri care au dus la formarea unuia dintre cele mai atractive centre pentru mediul investițional.

Cu o infrastructură turistică în creștere spectaculoasă în ultimii ani, Sighișoara generează analizarea detaliată a fenomenului, pentru observarea îndeaproape a impactului asupra societății și în special a comunității locale.

Alegerea acestei teme este motivată în principal de importanța pe care o are orașul în ponderea coeficientului de turism. O altă motivație este dată de latura sentimentală, Sighișoara fiind orașul meu natal.

Lucrarea încearcă să acopere cele mai importante domenii ce țin de cadrul geografic, cadrul uman și infrastructură, în ideea unei prezentări obiective a orașului Sighișoara și a uriașului său potențial, în unele cazuri slab valorificat. Pentru aceasta au fost consultate documente din arhivele Muzeului și ale Bibliotecii Municipale, prin bunăvoința domnilor Nicolae Teșculă, respectiv Dan Lotoțchi, directorii instituțiilor mai sus numite.

În primul capitol am prezentat pe scurt conceptele teoretice din literatura de specialitate care m-au ajutat în elaborarea lucrării: despre turism și activitatea turistică, și rolul turismului în general.

Capitolul al doilea gasim o prezentare generală a orasului Sighișoara, așezarea geografică, relieful, clima, fauna, solurile, considerații istorice și economice.

În al treilea capitol identificăm potențialul turistic al Municipiului Sighișoara.

Capitolul patru se referă la infrastructura turistică: baza de cazare, alimentație publică, baza de agrement și tratament.

În ultimul capitol, cel cu numarul cinci, regăsim efectele dezvoltării turismului asupra mediului înconjurător: efectele sociale, economice si biologice.

CAP I. PREMISE FIZICO GEOGRAFICE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI

Concepte teoretice

Turismul este, astăzi, una dintre cele mai importante activități economice, la nivel mondial. Fenomenul a început prin secolul al XVIII-lea, odată cu apariția lui homo turisticus, acel tânăr cultivat, sensibil, care ne învața să privim lumea cu alți ochi. La 1900 se stabilise spațiul turistic, tipul turistului se dezvoltase în mare măsură (în linii mari se putea deosebi o variantă burgheză, una proletară și una hedonistă).

Oamenii au fost pe drum mereu. Călătoria însemna a trăi “experiența sincronismului asincronului” în adevăratul sens al cuvântului, a se mișca între ieri, astăzi și mâine, între spații, culturi și clase de vârstă central-moderne si periferic-arhaice. Pentru turist era caracteristic drumul “înapoi”, călătoria în timp, în trecut. Destinațiile sale nu erau, ca ale călătorului care se educă, zonele centrale, nucleele ci, dimpotrivă, zonele de la periferia progresului: naturalețea virginală, autenticul și libertatea, ceea ce încă nu fusese domesticit.

Activitatea turistică se numără printre puținele fenomene contemporane care s-au impus prin dezvoltarea spectaculoasă. După al doilea Război Mondial societatea omenească s-a industrializat la scară planetară. Pe lângă efectele pozitive (industrializarea agriculturii, modernizarea mijloacelor de transport, concentrarea populației în centre urbane, creșterea productivității muncii) au apărut și unele efecte negative precum poluarea, lipsa de mișcare, maladii frecvente, stres psihic, constrângeri de natură socială sau profesională. Aceste schimbări au dus la necesitatea oamenilor societății contemporane de a-și petrece timpul liber călătorind, căutând sau visând la locuri liniștite din natură, vizitând orașe și sate din țara de baștină sau din alte țări pentru a cunoaște oameni și locuri sau pentru a-și îngriji sănătatea.

Motorul și totodată premisa turismului modern devine concediul plătit: durata călătoriei scade iar frecvența ei crește. Pornirea, sosirea, cazarea, vizitarea locurilor, totul se vrea acum planificat cu precizie, pentru utilizarea optimă a resurselor restrânse.

În ultimele decenii, mișcarea turistică devine, dintr-o drumeție de destindere și agrement, un factor cu funcții sociale, economice și culturale cu caracter de masă, ea satisfăcând alte cerințe și aspirații sociale, mai elevate, mai rafinate.

Creșterea bugetului de timp liber din ultimele decenii a dus la creșterea orizontului de cunoaștere a indivizilor, la creșterea dorinței de consum, în cadrul unor spații ce oferă confort mental și fizic, întru redobândirea capacității de muncă și ameliorarea sănătății. Rolul turismului nu trebuie privit numai prin prisma consecințelor de ordin economic, ci și social, deoarece el contribuie la menținerea echilibrului biologic și fiziologic al omului contemporan, care găsește în turism o contrapondere eficientă împotriva constrângerilor de tot felul.

Ca orice activitate în plină evoluție și afirmare, turismul a fost obiect de cercetare pentru numeroși specialiști care, o dată cu semnalarea lui ca fenomen, au încercat să-l definească.

Primele încercări datează de la începutul secolului nostru. Astfel, în lucrarea “Hendbuch der Schweizerischen Voltswirtschaft” (1905), R. Guyer-Freuler arăta că “turismul, în sensul modern al cuvântului este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului de viață, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii”.

În 1933, englezul F.W. Oglivie definea turiștii drept niște persoane ce “…satisfac două condții: sunt depărtate de casă pentru o perioadă care nu depășește un an și cheltuiesc bani în acele locuri fără să-i câștige”.

Profesorul elvețian dr. W. Hunziker a elaborat, în 1940, o definiție a turismului, acceptată pe plan mondial: “Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare”.

În concluzie turismul înseamnă activitatea întreprinsă de o persoană care călătorește în afara mediului său obișnuit, pentru mai puțin de o perioadă specificată de timp și al cărui scop principal de călătorie este altul decât exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare.

CAP. II. PREMISE SOCIALE ȘI ECONOMICE ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

2.1 Considerații geografice

Municipiul Sighișoara (fig. 1), reședință a județului Mureș, este situat în Podișul Hârtibaciului, subdiviziune a Podișului Transilvaniei și parte componentă a Depresiunii Colinare a Transilvaniei, aproximativ în partea centrală a României, în extremitatea sudică a județului Mureș.

2.1.1 Așezarea geografică

Coordonatele geografice ale orașului sunt: 46°12'38" latitudine nordică și 24°46'40" longitudine estică.

Sighișoara, al doilea oraș ca mărime și importanță istorică, economică, politică și geografică a județului Mureș, ridicat la rangul de municipiu în 16 februarie 1968, are în administrare 6 localități componente (Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, Soromiclea, Venchi, Cătunul Viilor) și satul Hetiur.

Orașul este poziționat pe traseul unor însemnate artere de comunicații feroviare (magistrala București-Brașov-Teiuș, cu derivații spre Arad și Cluj-Oradea) și rutiere (DN

Brașov-Târgul Mureș, E60, DN Sibiu-Sighișoara) (fig. 1). Datorită poziționării, distanțele până la localitățile de interes economic, administrativ, cultural și turistic nu sunt prea mari: 54 km până la Târgu-Mureș, 90 km până la Sibiu, 120 km până la Brașov, 156 km până la Cluj Napoca și 297 km până la București. Este un punct de interes al principalelor drumuri, fapt care explică importanța strategică a vechii cetăți, iar tranzitul comercial a contribuit la ridicarea sa economică.

Turistului aflat în tranzit prin Sighișoara îi este imposibil să nu facă un mic popas pentru a vizita cetatea care i se ivește în față și care parcă îți răpește privirea și induce dorința de a intra pentru un moment în atmosfera medievală care persistă de atâta vreme pe aceste meleaguri.

Municipiul coboară din Dealul Cetății (425 m), deal ce domină întreaga vale din amonte a Târnavei Mari, și este mărginit la N de Dealul Stejăriș (524 m) și Hula Daneșului, la S de Lunca Poștei care urcă spre Dealul din Mijloc (511 – 603 m), iar spre E de Dealul Brădet (524 m). Spre N, este Dealul Gării (528 m). Dealul Stejăris este limitat de văile Stejăreni și Șaeșului, Dealul din Mijloc, limitat de văile Șaeșului și Câinelui, Dealul Ciuhii (692 m) limitat de văile Câinelui și Dracului, iar la est de vale este situat Dealul Șapartocului (628 m). Dealul Gării și Dealul Bisericii (560 m) sunt limitate de văile Cetății și Cloașterfului, Dealul Viilor (511 m), limitat de văile Cloașterfului și Rusului, Dealul Fața Târnavei (523 m), limitat de văile Rusului și Satului, iar spre E, Dealul Pribor (515 m), limitat de văile Satului și Uilacului, văi afluente ale Târnavei Mari. Lunca Târnavei Mari are altitudini între 350 m la Sighișoara.

2.1.2 Relieful. Caracteristici generale

Încadrată în bazinul depresionar al Transilvaniei, zona și-a început evoluția odată cu orogeneza alpină, când masivele cristaline s-au scufundat la adâncimi mari, fiind reacoperite cu strate groase de sedimente. Ridicarea zonei nord-vestice a depresiunii, urmată de erupțiile vulcanice neogene de pe latura estică a unității au permis depunerea unei cuverturi de sare și bogate formațiuni lacustre (nisip și argile). Masa principalelor sedimente ce umplu Bazinul Transilvaniei o formează depozitele neogene, care au rol important în alcătuirea zăcământului de gaz metan.

„Relieful Sighișoarei, parte din vechea platformă a mării Panonice, existentă cu sute de milenii în urmă, este tăiată în terase de curgere a apelor Târnavei și afluențiilor săi” .

Zona se încadrează în Podișul Târnavelor și se caracterizează printr-un relief colinar-deluros, cu văi însoțite de terase și lunci. Actuala înfațișare a reliefului, de podiș puternic fragmentat de văi, culoare, interfluvii, alunecări de teren și o puternică eroziune

torențială, este consecința evoluției relativ recente în argile și marne, cu unele intercalații de gresii helvețiene.

Eroziunea intensă, rezultată din colectarea apelor de către Târnava Mare a fărâmițat vechea suprafață de eroziune, reducând-o la interfluvii înguste dispuse paralel. Interfluviile sunt asimetrice de tip cuestă. Frecvența mare a cuestelor dispuse în șiruri paralele care însoțesc Târnava Mare reprezintă o consecință a adaptării reliefului la structura de domuri și branhianticiclale.

Versantul drept este abrupt în formă de cuestă. La Albești valea este largă, iar la Sighișoara valea se îngustează mult și se adâncește în formațiunile de gresii. Aici terasele s-au dezvoltat mai mult pe partea stângă, cea mai bine marcată în peisaj este terasa de 30 m, fiind ocupată de construcțiile orașului. Terasele superioare sunt în general mai slab dezvoltate și conservate, cu elemente greu de individualizat, datorită distrugerii ulterioare prin procese de pedimentație sau de eroziune torențială.

Diferența de înălțime în zona orașului de la nivelul râului Târnava este de aproximativ 125 m, astfel Dealul Cetății domină valea din amonte a Târnavei Mari.

În comparație cu alte localități ale țării, Municipiul Sighișoara are un cadru natural specific mai redus pentru practicarea unor activități turistice, însă cadrul natural a fost suportul principal în construcția orașului și a cetații, fiind indispensabil în afirmarea sa.

2.1.3 Clima și elemente climatice

Temperatura medie anuală este de 8,2°C, valoare ce indică un potențial termiPrin poziția sa, Sighișoara se încadrează în tipul climatic al Podișului Transilvaniei și aparține sectorului cu climă continentală moderată datorită dealurilor înalte cuprinse între 400-600 m și a podișurilor joase de 300-500 m. Aceasta influențează regimul termic și precipitațiile, conducând la inversiuni de temperatură, frecvența cețurilor și a curenților de culoar.

Valorile temperaturii medii înregistrate primăvara și toamna sunt de 8°-9°C iar amplitudinea termică medie dintre lunile ianuarie (-4,3°C) și iulie (18,6°C) fiind de 22,9°C.

Temperatura maximă a aerului s-a înregistrat în condiții de timp anticiclonic, la 7 septembrie 1946, fiind de 38,1°C iar minima absolută de -32,2°C în iarna anului 1942, existând condiții locale favorabile stagnării și a acumulării timp îndelungat a aerului rece (preluat din Buletinul de Informare a Municipiului Sighișoara).

Precipiitațile sunt neuniforme, lunile cele mai ploioase fiind mai și iunie, în medie de 90-100 mm/m². Precipitațiile medii anuale sunt de 650-700 mm/m².

Nebulozitatea înregistrează valori ridicate când cerul este mai înnorat, mai ales iarna și primăvara, fiind explicabilă prin frecvența mare a maselor de aer umed dinspre vest. Vara se înregistrează valori scăzute ale nebulozității, media anuală fiind de 5,7 zecimi.

„Vânturile cele mai frecvente sunt cele din sectorul nord-vestic, favorizate de orientarea generală a reliefului, și mai ales a culoarului Târnavei”.

2.1.4 Rețeaua hidrografică

Sursa principală de alimentare cu apă a municipiului Sighișoara este Râul Târnava Mare. Cu o direcție de curgere est-vest ea străbate orașul de la confluența cu Valea Șaeșului până la confluența cu Valea Cetății, la Venchi, pe o distanță de aproximativ 15 km. Râul Târnava Mare servește ca sursă pentru apa potabilă și industrială atât pentru Sighișoara cât și pentru localitatea Albești.

Regimul hidrografic se caracterizează prin oscilații mari de debit, respectiv printr-o perioadă de ape mari provenite din topirea zăpezii (martie) și prin viiturile rezultate din ploile de primăvară (mai), precum și debite mici din perioadele mai secetoase (august-octombrie).

În această zonă predomină apele subterane bogate în sulfați cu mineralizații care ajung la 1g/l. Ele sunt canotate în depozite cu capacități de înmagazinare și permeabilitate diferite în funcție de caracterul granulometric al rocilor și gradul lor de fisurare.

Apele de suprafață aparțin, în ansamblu, bazinului hidrografic al Târnavei Mari. Acest râu străbate și mărginește parțial intravilanul pe o lungime de aproximativ 3 km. Intravilanul este străbătut de pâraiele Șaeșului, Valea Câinelui, Valea Dracului, Valea Herțeșului. Numărul de lacuri este mic, remarcându-se lacurile Șercheș și Rusu.

2.1.5 Solurile

În arealul municipiului găsim o alternanță de tipuri de soluri. Aici predomină solurile argiluviale – solurile brune argiluviale, luvisolurile albice. Iar pe suprafețe mai puțin extinse se găsesc solurile gleice, pseudogleice și solurile negre clino-hidromorfe. Solurile azonale se găsesc pe suprafețe mai mari, fiind alcătuite din rogosoluri, erodisoluri și coluvisoluri. Pe unele suprafețe de câmpie se întâlnesc și solurile cernoziomice.

Resursele de subsol sunt indisolubil legate de substratul geologic și litologic, unele fiind exploatate în carieră, altele folosite ca materie primă în industria locală de cărămidă, ceramică, sticlărie, porțelanuri dar și în construcții; astfel că municipiul Sighișoara și-a dezvoltat de timpuriu o industrie specifică, care și astăzi continuă tradiția.

Resursele exploatabile sunt: argile și argile marnoase, nisipuri gresificate, cu intercalații de tufuri cu argile; nisipuri cu granulometrie diferită: inferioare, mijlocii și superioare; nisipuri și pietrișuri rulate; luturi prăfoase; gresii și gresii cimentate; marne și marne vineții; calcare marnoase albe cunoscute ca tufuri de Ighiș; sau marno-argile cu intercalații nisipoase numite tufuri de Vorumloc.

2.1.6 Vegetația

Datorită reliefului, a climei și a solului, în această zonă s-a format o vegetație aparținând pădurilor de foioase. Aflată la punctul de tranziție dinspre zona stejarului cu cea a fagului, zona Sighișoarei se încadrează în etajul pădurilor de gorun (Quercus petraea), cu acela al fagului (Fagus silvatica).

În etajul de deal, vegetația este grupată în subetaje, fiind formată de cea a gorunetelor și a stejăretelor. Subetajul gorunetelor este localizat de obicei pe terenuri mai însorite și mai uscate, ocupând versanții cu expunere sudică. Gorunetele ocupă suprafețe extinse din Dealul Ciuhii, uneori în amestec cu carpenul și fagul. Aici mai întâlnim frasin, tei, mesteacăn, ulm și salcâm.

Subetajul stejăretelor este localizat pe suprafețe restrânse, în regiunea dealurilor cu altitudini de 400- 500 m (dealul Stejăriș).

În jurul orașului se află cca. 1200 ha de pădure, aproximativ 35% cu rol de protecție, de aceea nu se execută numai tăieri speciale de regenerare pe suprafețe restrânse, în total fiind 161 specii lemnoase cultivate, dintre care 57 specii indigene. Printre speciile lemnoase predomină și elementele floristice europene și central europene, la care se adaugă și câteva specii mediteraneene ca dârmoz și iederă.

Din categoria vegetației erbacee spontană au fost identificate mai multe specii din familia Orhideaceae ca: Cephalantera longifolia (Apold), Epipactis palustris (Șaeș), Orchis morio, Epipactis helleborine, dar și alte plante rare precum: crinul de pădure și subarbustul lemnul cucului care se întâlnesc în cadrul Sighișoarei. Orhideea Cypripedium calceolus, numită de localnici Papucul Doamnei, crește în pădurile din valea Târnavei Mari.

S-au identificat 77 de specii de plante care sunt considerate periclitate la nivel național și se regăsesc în Lista Roșie națională și 10 specii periclitate la nivel european, introduse în anexele Directivei Habitate și Convenției de la Berna. Din cele 161 specii lemnoase existente, 57 de specii indigene introduse merită să fie protejate.

O inventariere sumară pe platoul Breite (foto 3) efectuată de Fundația „Sighișoara Durabilă” a relevat 500 exemplare de stejar, dintre care majoritatea au peste 400 de ani, unii chiar 700-800 ani.

Configurația terenului și structura geologică fac din stejarii (gorunii) de pe Breite “unicate”. Rezervația este considerată o arie naturală protejată de interes național. Scopul principal al acestei rezervații este cel de protejare și conservare a habitatului natural al specilor autohtone importante sub aspect floristic și faunistic, precum și de menținere a peisajului.

Din punct de vedere floristic, Municipiul Sighișoara se încadrează în Regiunea Centrală Europeană și anume partea vestică a Districtului de vegetație al podișului din sud-estul Transilvaniei.

2.1.7 Fauna

Sighișoara deține arii faunistice deosebit de valoroase. Fauna este specifică dealurilor înalte și se încadrează în domeniul faunei pădurilor de foioase, la care se adaugă fauna luncilor, a lacurilor, a zonelor umede și a apelor curgătoare.

Din 80 specii de fluturi 22 specii sunt ocrotite, din 19 specii de reptile și amfibieni 10 sunt ocrotite, din 107 specii de păsări 55 necesită ocrotire, din cele 50 de specii de mamifere, liliacul, reprezentat prin 12 specii, necesită protecție strictă.

În Târnava Mare se găsesc 13 specii de pești, dinte care 9 specii sunt autohtone iar 4 sunt aduse din Asia și America de Nord. Păsările sunt reprezentate de aproximativ 170 specii, fiind un element important pentru ecoturism.

Din cadrul mamiferelor, liliecii sunt reprezentați de un numar de 12 specii. În România sunt ocrotite de lege toate speciile de lilieci. Iar dintre cele cu interes cinegetic amintim: cerbul comun (270 exemplare), căprioara (1000 exemplare), mistrețul (150-200 exemplare), lupul (10-20 exemplare) și pisica sălbatică (60 de exemplare).

2.1.8 Rezervații naturale și monumente ale naturii

Se poate spune că arealul sighișorean, față de alte zone din țară sau din Europa, se evidențiază prin diversitatea florei și a faunei rare, nefiind afectate de poluare și intervenție antropică agresivă. APM Mureș a propus pentru România, ca cel mai mare sit Natura 2000, în suprafață de 85.374 ha, să fie stabilit în regiunea Sighișoara– Târnava Mare, Sighișoarei revenindu-i un procent de 39%, adică 33.295,86 ha.

Tabel nr. 1 . Rezervațiile și suprafața ocupată (sursă Primăria Sighișoara)

2.2 Considerații istorice

Existența umană pe acest teritoriu, încă din vremuri străvechi, este atestată prin așezarea preistorică de pe Dealul Turcului (Wietenberg), aflată la 3 km N-V de oraș, din epoca bronzului mijlociu (1800-1300 î.Hr), care a dat numele de Cultura Sighișoara-Wietenberg. Aflată pe platoul superior al aceluiași deal (Dealul Turcului-Wietenberg), așezarea dacică fortificată datată în perioada Latène (sec II î.Hr.-sec II d.Hr) a fost cea mai puternică fortificație dacică de pe cursul mijlociu al râului Târnava Mare. Dacii, popor indo-european înrudit cu tracii, au trăit în urmă cu 2000 ani pe teritoriul României de azi, atingând un nivel de civilizație asemănător cu al celților și al germanilor din antichitate. Transilvania a făcut parte din Provincia Dacia și este extrem de bogată în vestigii ale civilizației romane.

Cea mai dificilă perioadă a istoriei locale începe odată cu plecarea administrației romane din Dacia. Este perioada migrațiilor care a durat aproape 1.000 de ani, cuprinzând 10 valuri de populații migratoare venite din răsărit. Dintre acestea numai maghiarii au reușit să cucerească treptat întreaga Transilvanie pe care au integrat-o în regatul maghiar, care ulterior a intrat în componența Imperiului Austriac până în 1918, când acesta s-a destrămat.

În sec. al XII-lea sud-estul Transilvaniei a fost colonizat cu populație germană. Venită dintr-un spațiu european cu civilizație superioară, această populație a construit principalele orașe medievale din Transilvania și Ungaria, contribuind la ridicarea nivelului general de civilizație al zonei. Coloniștii germani au fost aduși de regele Geza al II-lea (1141-1161) de pe meleagurile Rinului, Moselei și din Flandra. Veniți în apărarea coroanei, aceștia au luat în stăpânire fundus regius – pământul crăiesc, bucurându-se de drepturi și privilegii deosebite. Alți coloniști au fost aduși din dreapta Rinului, din Saxonia, regiune care a dat germanilor din Transilvania numele generic de sași – saxones.

Dintre nucleele urbane apărute către sfârșitul sec al XIII-lea, acela situat la confluența râului Șaeș cu râul Târnava Mare, avea să dea naștere uneia dintre așezările cele mai caracteristice ale Evului Mediu transilvănean, Sighișoara, vechea cetate Schässburg.

Sighișoara a fost inclusă în anul 1999 în patrimoniul UNESCO, fiind un oraș medieval european, cu vechi edificii și clădiri încă funcționale și bine păstrate. Legată rutier de Brașov (116 km pe E 60), Tg-Mureș (54 km pe E 60), Sibiu (90 km pe DN 14), este accesibilă și pe cale ferată pe linia principală București-Brașov-Cluj Napoca-Oradea.

Cronicarul Georgiu Krauss fixează începuturile locuirii medievale la Sighișoara în anul 1191. Însă, documentar, localitatea este atestată în anul 1280 sub denumirea de Castrum Sex și apoi în 1298 cu termenul german Schespurch.

În cursul sec. al XIV-lea evoluția localității a fost deosebit de rapidă. În 1337 Sighișoara devine centru de scaun iar în 1367 capătă rang de oraș: Civitas de Segusvar.

Locuitorii orașului medieval au fost de la început meseriași organizați de timpuriu în bresle (corporații). Deși cea mai veche mențiune a unor bresle la Sighișoara datează din anul 1376, documentar cele mai multe bresle și branșe meșteșugărești sunt precizate după anul 1400. Se apreciază că în secolele XVI-XVII a existat la Sighișoara un număr de cel puțin 15 bresle cu 20 de branșe meșteșugărești. Breslele nu au avut numai un rol economic ci ele au construit și sistemul de fortificații al orașului.

Epoca de glorie a orașului o reprezintă secolele XV-XVII, când burgul devine un important centru artistic: pictori, sculptori, unii veniți din Königsberg, Salzburg, Boemia, Tirol, dar și autohtoni ca Elias Nicolai, sculptor al barocului transilvănean, s-au perindat pe aici. La aceștia se adaugă pleiada de cronicari din sec. al XVII-lea avându-l ca “spiritus rector” pe Georgius Krauss. Nu trebuie să-l uităm pe renumitul farmacist Andreas Bertramus al cărui “spirtus vitriolis” a devenit foarte cunoscut în epocă.

Pe plan politic, în sec al XV-lea, Sighișoara devine al doilea oraș ca importanță după Sibiu, jucând un rol de seamă în relațiile Transilvaniei cu Țara Românească. Așa se explică prezența la Sighișoara între anii 1431-1435 a principelui muntean Vlad Dracul în casa Paulini, azi Casa Vlad Dracul. Stăpânitor al întinselor feude de pe Olt, din Țara Făgărașului și Almașului, el fusese încoronat în 1431, în catedrala de la Nürnberg ca domn al Țării Românești de către împăratul Sigismund de Luxemburg și investit cavaler al Ordinului Dragonului. De acum, Vlad Dracul va purta pe armuri însemnele acestui ordin, care își propusese izgonirea turcilor din țările creștine. În caltate de domn al Țării Românești el și-a exercitat o autoritate efectivă asupra întregii Transilvanii de sud. La Sighișoara, într-un atelier de argintar a fost bătută moneda sa, ducatul nou de argint, și emite documentul care menționează pentru prima dată numele românesc al orașului, Săghișoara. Legenda spune că la Sighișoara s-a născut fiul său, Vlad Țepeș – Drăculea, viitorul domn al Țării Românești. Documentar se știe de trecerea sa prin Sighișoara în anul 1476, anul morții sale.

În 1631, în biserica din Deal va fi ales Gheorghe Rakoczy I ca principe al Transilvaniei și rege al Ungariei. De asemenea orașul a cunoscut și perioade tulburi. În sec. al XVII-lea orașul este ocupat în mai multe rânduri de secui. În 1676 trei sferturi din oraș arde, iar în 1709 ciuma ucide 1300 din cei 3000 de locuitori. În 1738 orașul cunoaște cel mai mare cutremur, iar în 1771 cea mai groaznică inundație. La 1848 Sighișoara este prinsă în centrul evenimentelor revoluționare. La 31 iulie 1849, pe câmpia de la Albești (lângă Sighișoara), trupele revoluționare maghiare conduse de polonezul Bem au fost înfrânte de trupele țariste chemate de împăratul Franz Joseph. În această bătălie au dispărut poetul maghiar Petöfi Sandor și generalul rus Scariatin. Pe locul unde a căzut generalul rus s-a ridicat în 1852 monumentul Scariatin, iar în comuna Albești, în anul 1897, un monument simbolic: un obelisc cu un vultur purtând în cioc o sabie și un mic muzeu închinat poetului Petöfi Sandor.

2.3 Considerații economice

În Sighișoara sunt înregistrate aproape 1300 de firme. Deși majoritatea societăților comerciale au ca domeniu de activitate comerțul, prestările de servicii, hoteluri și restaurante, peste 70% din forța de muncă a orașului Sighișoara este angajată în cele câteva firme din industria prelucrătoare. Societățile comerciale sighișorene sunt toate cu capital privat și se remarcă un număr impresionant de microîntreprinderi și întreprinderi mici, ca semn al spiritului întreprinzător local.

Sighișoara se confruntă cu o lipsă acută a terenurilor cu potențial pentru dezvoltarea unor spații de producție și este concurată puternic de Parcul Industrial Mureș și alte zone din centrul și vestul României în care se mai pot crea așa numitele „green field” pentru investitori. Fostele întreprinderi de stat precum Târnava sau Nicovala dispun de spații și terenuri pe care le pot vinde, însă și acestea pot fi folosite numai pentru anumite investiții economice întrucât sunt situate în perimetrul locativ al orașului.

La nivelul municipiului Sighișoara este reprezentat Consiliul Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii, asociație patronală cu statut de persoană juridică, ce cuprinde 52 de firme cu statut de membri și membri simpatizanți.

Sectorul IMM este foarte bine reprezentat în afacerile de comerț, hoteluri și restaurante, prestări servicii și mai puțin în activități productive. Tradiția meșteșugărească nu mai este practicată și aparține memoriei colective și istoriei culturale. Doar două societăți comerciale au ca domeniu de activitate producția de artizanat iar acestea au capacități de producție și vânzare scăzute.

CAP. III ACTIVITATEA TURISTICA

Sighișoara se înfățișează și astăzi ca un veritabil oraș-muzeu oferind vizitatorului modern șansa rară de a realiza o întoarcere în timp, în atmosfera medievală de acum câteva sute de ani.

Dacă ne gândim la numeroșii turiști de pretutindeni care revin cu plăcere aici, la numeroșii artiști care au imortalizat-o în operele lor, fie pe pânză, fie în poezie, fie în muzică, Sighișoara este cu adevărat “o cetate de vis”.

Sighișoara în sine este o marcă recunoscută național și internațional ce atrage anual sute de mii de turiști.

3.1 Infrastructura turistica (evolutiv)

Arealul bazinului Târnavei Mari se caracterizează prin prezența terenurilor agricole situate pe locul fostelor păduri de stejar și gorun și a pajiștilor stepizate secundare. Se remarcă prezența asociațiilor vegetale reprezentate prin:

păduri de deal, alcătuite, în principal, din stejar și fag, ce ocupă versanții și culmile dealurilor din zonă, la altitudini de 300-500 m;

păduri de luncă, alcătuite, în principal, din sălcii și plopi, ce ocupă părțile mai joase, din apropierea luncii Târnavei Mari.

Întreaga luncă are un aspect tipic de stepă cu plante cu spini (mărăcini) caracteristice regiunilor mereu însorite.

Vegetația naturală primară a fost puternic modificată de activitățile umane, terenurile fiind în prezent utilizate pentru creșterea animalelor, cultura plantelor, exploatări forestiere, activități meșteșugărești, industriale și spații de locuit. În jurul orașului se află circa 1200 ha (aproape 35%) de pădure cu rol de protecție..

Pădurile din zona Sighișoarei sunt de gorun și stejar, al căror însoțitor este carpenul. Suprafețele mai mici, îndeosebi pe versanții umbriți și în văile întunecoase sunt ocupate de făgete colinare, mai ales de fag (foto 4).

Printre speciile lemnoase predomină elementele floristice europene și central-europene. În alcătuirea pădurilor întră și câteva specii submediteraneene ca iedera. Dintre speciile higrofile trebuie remarcată salvia și rozmarinul.

Esențele sunt folosite la reîmpăduriri (14 specii). Adesea sunt folosite esențe care în mod natural nu cresc în zona de dealuri, uneori chiar specii exotice. Aceste elemente înnobilează zestrea dendrofloristică a zonei și aspectul estetic al peisajului. În unele cazuri, se observă sălbăticirea speciilor introduse. Au fost identificate 161 de specii lemnoase cultivate, dintre care 57 de specii indigene, care merită să fie protejate. La propunerea pentru conservare s-au luat în considerare următoarele criterii: varietate, monumentalitate și valoare decorativă.

În flora spontană din Sighișoara s-au identificat 70 specii, 6 subspecii, varietăți și forme și un hibrid.

Sighișoara deține arii naturale deosebit de valoroase, aici întâlnindu-se specii de animale cu rol bioindicator, multe dintre ele fiind abundente local. În zona orașului se găsesc 18 specii de odonate și 80 specii de fluturi. În ambele grupuri se află specii reprezentative ecologic, care indică prezența altor specii de plante și animale. Speciile de fluturi s-au identificat pe platoul Breite, iar speciile de odonate în lacul Șercheș. În Târnava Mare se întâlnesc 13 specii de pești, dintre care 9 specii autohtone semnalate în 1964. În bălțile din jurul orașului se întâlnesc 10 specii de pești, dintre care 4 specii sunt aduse din Asia și America de Nord. Amfibienii sunt reprezentați de 12 specii (în România există 19 specii) dintre care majoritatea au statut protejat. Menționăm două bălți cu rol important în menținerea populațiilor acestor specii: lacul Șercheș și lacul Rusu, ambele fiind în apropierea unor păduri. Amintim broasca de mlaștină (lacul Șercheș) care este în declin. Izvorașul cu burta galbenă este abundent în bălțile din pădurea de pe Dealul Gării (peste 300 exemplare) și în zona Vila Franka. Aici se află cea mai mare populație din această specie de broască, specie ocrotită în România, conform ordonanței de urgentă nr. 236/2000. Dintre cele 7 specii de reptile menționăm țestoasa de mlaștină, care se întâlnește în ambele bălți (Șercheș, Rusu) și șarpele de pădure, care se întâlnește rar. Păsările sunt reprezentate de aproximativ 107 specii, fiind un element important în ecoturism. Amintim zona lacului Șercheș, unde se reproduc mai multe specii acvatice. Dintre mamifere, liliecii sunt reprezentați de un număr de 12 specii foarte rare ca Nyctatus lasiopterus, Nyctatus leisleri, Eptesicus nilsonni.

Estimările populațiilor speciilor de animale cu interes cinegetic, efectuate de Asociația Vânătorilor arată că numărul exemplarelor se află în cadrul efectivelor optime. Amintim cerbul comun, cu 270 de exemplare în gestiune, căprioara, cu aproximativ 1000 de exemplare (evaluările de primăvară), pisica sălbatică cu un efectiv de 60 exemplare. Ecosistemele acvatice și terestre din zona orașului au o diversitate mare de specii ceea ce reflectă sănătatea naturii. Această diversitate, precum și populațiile mari ale unor specii în declin în alte părți ale Europei este determinată de pădurile întinse cu porțiuni netulburate, diversitatea mare de habitate/microhabitate și prezența zonelor umede.

Menținerea biodiversității va trebui să constituie un punct important în planurile pentru dezvoltarea durabilă.

3.2 Tipuri si forme de turism

Importanța istorică a Cetății, imaginea originală și autenticitatea sa constituie factori de atracție turistică, în primul rând pe plan național. Din punct de vedere arhitectural, în cetatea Sighișoara se observă existența unui eclectism: un stil gotic continuat de cel renascentist și urmat de cel baroc, la care se adaugă ulterior și alte influențe, atât în cetate cât mai ales în orașul de Jos.

3.2.1 Arhitectura militară

Sistemul defensiv construit și apărat de bresle era compus inițial dintr-un zid lung de 930 m, 14 turnuri de apărare și 5 bastioane de artilerie. Astăzi se mai păstrează 9 turnuri, 2 bastioane și o parte a zidului de incintă.

Dintre toate turnurile, cel care oglindește cel mai bine efortul de apărare și în același timp dorința de afirmare și autoritate a cetății Sighișoara, este Turnul cu Ceas (foto 5), care a ajuns să fie un veritabil simbol al orașului. Situat în partea de răsărit a platoului inferior al cetății, el a fost construit pentru a proteja poarta principală și pentru a găzdui Sfatul.

Turnul cu Ceas a servit și reuniunilor sfatului și depozitării arhivei și a tezaurului Sighișoarei. Ridicat în veacul al XIV-lea și chiar mai târziu, turnul este plin de pitoresc cu dubla sa barbacană, acea amenajare defensivă ce controla accesul în cetate, cu metereze, drum de strajă și galerii de tragere, cu cele patru turnulețe ce simbolizau autonomia judiciară a cetății ce avea faimosul jus gladii (dreptul seniorial de pedeapsă).

Construcția pe 5 niveluri are la bază o prismă dreptunghiulară care, împreună cu balconul și acoperișul piramidal, au o înălțime de 64 m.

Acoperișul distrus de marele incendiu din 30 aprilie 1676, a fost refăcut în 1677 de către meșterii Veit Gruber din Tirol și Filip Bonge din Salzburg și dulgherul Valentin. Reparat de mai multe ori (1775, 1804) acoperișul a dobândit ultima înfățișare în anul 1894 când vechea învelitoare a fost înlocuită cu țigle multicolore smălțuite iar pe fațada

dinspre Orașul de Jos s-au pictat cele două embleme și inscripția. Forma generală a acoperișului (din 1677) poartă pecetea stilului baroc și are o înălțime de 34 m. Acoperișul este intercalat cu o lanternă și urmează două cupole în formă de ceapă, suprapuse, întrerupte și ele cu două lanterne mici.

Fleșa acoperișului se termină într-un glob aurit care conține un volum echivalent a 10 găleți. Deasupra bilei se află o vergea (bară) pentru schimbările atmosferice, așa numita “bară de vreme”, pe care se află un vultur cu două capete în vârful căruia se află girueta – cocoșul care indică direcția vântului. La extremitățile acoperișului se află 4 turnulețe. Aceste turnulețe au o înălțime de 12,5 m fiind acoperite și ele cu țigle smălțuite. Fiecare turnuleț are în vârf un glob cu câte un steguleț de vânt. Pe două din aceste stegulețe se găsește, pe lângă o rozetă cu șase petale, și anul 1894, data renovării, iar pe celelalte două, numele celor doi meșteri constructori: Leonhard și Kovatsch, care s-au ocupat de renovarea generală a Turnului, precum și numele tinichigiului Johann Polder, care a făcut toate lucrările din tablă.

Edificiul primea la începutul veacului al XVII-lea un orologiu refăcut în 1648 de Johann Kirschel, prevăzut după moda burgurilor Europei Centrale, cu statui din lemn de tei înalte de 0,80 m aparținând unui baroc mai curând rustic și înfățișând pe zeii păgâni ce personificau zilele săptămânii: Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn și Soarele. Actualul mecanism al ceasului este mai nou, fiind executat la comandă specială în Elveția de firma FUCHS și instalat în Turnul cu Ceas la 1 aprilie 1906.

Înspre cetate există Zeița Păcii cu ramura de măslin, dublată de toboșarul care bate orele în toba de bronz; Zeița Dreptății cu balanță, Zeița Justiției cu spadă și cei doi îngerași, care reprezintă Ziua și Noaptea: la ora 6 dimineața iese îngerașul ce reprezintă Ziua iar la ora 18 intră ziua și iese Noaptea cu două lumânări aprinse în mâini. Înspre Orașul de Jos, sub figurinele care reprezintă zilele săptămânii, există Călăul și cel de-al doilea toboșar. Figurinele care reprezintă zilele săptămânii, instalate pe o roată, se mișcă la 12 noaptea marcând schimbarea zilei. Figurinele de la ceasul din Turn au fost de curând restaurate, prin eforturile materiale proprii ale muzeului Sighișoara, de către specialiștii Muzeului Brukenthal din Sibiu. Turnul cu Ceas adăpostește Muzeul de Istorie al municipiului Sighișoara, încă din anul 1899.

Sub Turnul cu Ceas, principala poartă de intrare în cetate, accesul se făcea prin două ganguri. Gangul pentru pietoni a fost zidit în sec. XVIII și transformat în închisoare și cameră de tortură pentru condamnații la moarte.

Turnul Tăbăcarilor, plasat pe latura de S-E, este unul dintre cele mai vechi turnuri, fapt susținut și de arhitectura simplă și eficientă: baza pătrată, dimensiunile bazei reduse, acoperiș într-o singură apă.

Turnul Cositorarilor(foto6), reprezintă un unicat de arhitectură medievală: fundația solidă pe bază pătrată continuă cu partea mediană pentagonală care susține zona superioară octogonală cu un acoperiș hexagonal.

Ca element de fortificație controlează, prin ferestrele de tragere, întreaga porțiune de S-E a zidului cetății. Urmele de ghiulele se pot vedea și astăzi pe zidurile lui. Turnul este completat de Galeria Pușcașilor, unică în arhitectura cetății. El a suferit mai multe reparații de-a lungul timpului.

Turnul Frânghierilor, datând probabil din sec. al XIII-lea, ca și Turnul Aurarilor a făcut parte din vechea fortificație de pe vârful dealului. Având un plan pătrat cu forme simple, este astăzi locuința paznicului cimitirului evanghelic de pe deal.

Turnul Măcelarilor este o construcție octogonală înălțată pe o bază hexagonală pentru a se obține câmp de vedere peste bastionul aflat în fața sa.

Turnul Croitorilor (foto 6) a aparținut uneia dintre cele mai bogate bresle. El impune prin simplitate și masivitate și poate fi datat în sec. XIV-XV. La fel ca Turnul cu Ceas are o intrare formată din două ganguri boltite care au avut în vechime porți de stejar și grilaje de fier. În timpul incendiului din 1676 pulberăria orașului, aflată aici, a făcut explozie distrugând o parte din turn. În Evul Mediu turnul a avut o singură cale de acces, cea de a doua fiind deschisă în anul 1936.

Turnul Cizmarilor, așezat în partea de N-E a cetății, este menționat în 1521, reconstruit în 1650 și modificat în 1681. El poartă pecetea arhitecturii baroce. Turnul care a avut în fața sa și un bastion de artilerie, demolat în 1846, găzduiește, astăzi, stația locală “Radioson”.

Turnul Fierarilor,(foto7), construit în 1631, este un turn de flancare, adosat zidului de incintă, remarcabil prin masivitate. El proteja în trecut Biserica Mănăstirii în caz de asediu.

3.2.2 Arhitectura ecleziastică

Biserica din Deal(foto9) este, neîndoielnic, cel mai valoros monument arhitectonic al cetății. Construcția acestei biserici, pusă sub patronajul Sfântului Nicolae, începe în anul 1345 și continuă, cu intermitențe, până în 1525. Biserica înglobează cele două construcții mai vechi de pe platoul superior al dealului: o capelă romanică și un donjon patrulater. Monumentul este valoros și prin existența singurei cripte cunoscute în Transilvania, aflată dedesubtul corului, și care conține morminte din sec. XVI-XVIII. Biserica a fost parțial pictată în exterior și integral în interior. În 1776 s-a decis să se distrugă pictura veche cu condiția de a se realiza copii exacte pe pergament care, din păcate, astăzi, sunt dispărute.

Biserica din Deal a cunoscut două mari restaurări: una în 1934 când s-a decopertat o parte din vechile fresce și cea din 1991-1999, restaurare integrală realizată de Fundația Messerschmitt din München, dându-i-se înfățișarea actuală. În interior s-au păstrat piese rare de sculptură și pictură religioasă: tabernacolul gotic din piatră cu decor traforat, amvonul sculptat din anul 1480 și un vechi aghiazmatar de piatră din sec. XV. Din sec. XIV datează altarul poliptic al Sf. Martin și stranele din lemn sculptate de Johann Reychmut – sec. XVI. Interesante sunt sculpturile funerare realizate de Elias Nicolai aflate în interiorul bisericii, precum și frumoasele altare aduse de la bisericile din Șaeș și Cund.

Biserica Mănăstirii, (foto10) dedicată Sfintei Fecioare, a aparținut Mănăstirii Dominicane (demolată la sfârșitul sec. XIX) și a fost construită începând din sec. al XIII-lea, fiind pomenită într-o indulgență dată de Papa Bonifaciu al VIII-lea în 1298. La sfârșitul sec. al XV-lea biserica a fost modificată, înălțându-se plafonul boltit, construcția ei fiind de tipul “biserică-hală”. După marele incendiu din 1676, biserica a suferit mai multe reparații, ultimele fiind din anii 1894 și 1929.

Dintre obiectele vechi și de valoare istorică și artistică merită atenția: o cristelniță din bronz turnată în anul 1440, un toc de ușă din piatră sculptat în 1570 de pietrarul Toma în stilul Renașterii, zidit în peretele de nord al bisericii și 35 de covoare orientale din sec. XVII.

Acestea suplineau absența împodobirii lăcașurilor odată cu triumful lutheranismului la Sighișoara, după anul 1556.

În simplitatea interiorului bisericii, o notă distinctă o dă altarul baroc din 1680, sculptat de Johann West și pictat de pictorul peregrin Jeremias Stranovius. Lor li se datorează și orga în stil baroc, folosită și astăzi la numeroasele concerte ce au loc aici.

Biserica Romano-Catolică “Sfântul Iosif”, construită în 1894, după demolarea mănăstirii maicilor franciscane, se află în partea de N-E a cetății, lângă zidul de incintă. Construită în stil eclectic de arhitectul sighișorean Letz, biserica a suferit reparații interioare după incendiul din 22 martie 1983. Orga actuală este cumpărată de la o biserică săsească din împrejurimi și este construită de Karl Einschenk din 1908.

Biserica Leproșilor, aflată în Orașul de Jos, pe str. Ștefan cel Mare nr. 34, este un monument gotic de sec. XV. A fost transformată între 1647-1684 într-o biserică de mici dimensiuni care deservea azilului de leproși, având spre vest un amvon din care se predica celor bolnavi.

Catedrala Ortodoxă,(foto11) aflată pe malul nordic al Târnavei Mari, cu hramul Sfânta Treime, este construită între anii 1934-1937, în timpul primarului Aurel Mosora de către arhitectul Dumitru Petrescu Gopeș. Pictura interioară se datorează pictorului A. Demian.

Biserica Ortodoxă, situată în cartierul Cornești, la intrarea în oraș dinspre Târgu-Mureș, cu hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică, este primul lăcaș creștin românesc din piatră din zonă. Construită în 1788-1797, pe locul unei biserici din lemn, în timpul preotului Ștefan Bălaș din Săcele-Brașov, este un monument neoclasic adaptat exigențelor de cult ortodox. Se mai păstrează de atunci: clopotul, un văl liturgic și un potir de aur. Pictura murală din interior este opera artistului Veniamin Precup (1983-1984). Iconostasul vechi pictat de Ioan Pop din Brașov a fost dăruit Mănăstirii din Jacul Românesc, iar cel actual datează din 1997 și este sculptat în lemn de către artistul Huțanu din Bacău.

3.2.3 Arhitectura civilă

Întreaga cetate e un muzeu și fiecare clădire e un monument. În Evul Mediu cetatea avea aproape același număr de case ca și azi, aproximativ 150.

Casa Venețiană, numită așa după ancadramentele de piatră ale ferestrelor care imită goticul venețian, datează din sec. al XVI-lea, fiind reședința primarului Stephanus Mann, a cărui piatră funerară poate fi văzută în Biserica din Deal. Aici, astăzi, se află sediul local al Forumului German.

Casa Vlad Dracul (fig. 12), fosta casă Paulini, pare să fie cea mai veche construcție civilă de piatră din cetate, judecând după bolta semicilindrică din piatră de râu de la parterul clădirii. Astăzi, Casa “Vlad Dracul” adăpostește un rafinat restaurant în stil medieval, care satisface pretențiile turiștilor de pretutindeni.

Casa cu Cerb, denumită astfel după capul de cerb fixat pe colțul clădirii, este o construcție specifică Renașterii transilvane, datând probabil din sec. al XVII-lea. Notabile sunt formele ei robuste și echilibrate, boltirile parterului, ancadramentele de piatră cu tenticuli și micul burduf cu fereastră orientat spre piață. Restaurarea actuală a casei a început din anul 1988, nefinalizată, a fost apoi preluată în anul 1997 de Asociația Restauro Messerschmitt care a finalizat lucrările în anul 2001. Lucrările de restaurare au pus în valoare tavanele casetate, o cameră pictată și pictura exterioară cu inscripție. În prezent, clădirea, extrem de funcțională, cuprinde o pensiune modernă, un café-restaurant cu mâncăruri tradiționale și un centru cultural româno-german, totul la standarde europene.

Casa de pe Stâncă, ridicată după marele incendiu din 1676, astăzi restaurată de către Fundația “Veritas”, este sediul Centrului Educațional și de Schimb Intercultural.

Piața Centrală a Cetății a fost, în Evul Mediu, piață comercială și loc de judecare a proceselor. Aici se afla “stâlpul infamiei”, o coloană cu inele de fier, de care erau legați cu o piatră de 6 kg atârnată de gât cei care săvârșeau fărădelegi.

Din Piața Cetății se desprinde strada Bastionului pe care se află Casa cu Șindrilă, o casă specifică de meșteșugar. Casa găzduiește sediul Centrului Interetnic pentru Tineret din cadrul Forumului German din Sighișoara, unde se desfășoară numeroase cursuri de instruire a tineretului.

Tot din Piața Cetății pornește strada Școlii pe care poate fi remarcată Casa de la nr. 4-6, vechea Primărie a orașului, devenită după restaurarea din 1999-2001, Hotelul “Sighișoara”. Aici turistul se poate bucura de condiții optime la cele mai înalte standarde. La nr.10 se află Casa N.D.Cocea în care a locuit între anii 1928-1945 cunoscutul scriitor și publicist iar la nr. 9 Casa Dr. Josef Bacon (1857-1941), fondatorul Muzeului “Sighișoara Veche” din Turnul cu Ceas. La capătul acestei străzi începe drumul spre Dealul Școlii care poate fi urcat fie pe o stradelă fie printr-un coridor denumit “Scara Acoperită” sau “Scara Școlarilor”. Numărând acum 175 de trepte scara a fost construită în anul 1642 de primarul Eisenburger cu scopul de a facilita drumul elevilor spre Școala din Deal pe timpul iernii;

Școala din Deal (Liceul Româno-German “Joseph Haltrich”) a fost construită în 1607-1608 și supraînălțată în 1901, când a căpătat o nouă fațadă, de curând renovată. Alături, o anexă a clădirii principale purta inscripția “SCHOLA SEMINARIUM REPUBLICAE” și datează din 1619.

În a doua jumătate a sec.al XIX-lea au loc importante modificări arhitectonice care au conferit cetății și orașului de jos forma lor actuală. În 1886 sunt demolate Mănăstirea Dominicanilor precum și Turnul Dogarilor și se construiește Palatul Comitatului (azi Primăria Municipiului Sighișoara) opera arhitectului Alpar Ignac.

În Orașul de Jos putem admira alte monumente:

Casa Rosenthal, cu un frumos blazon având deviza ”Per spinas ad rosas” care a aparținut primarului Schuller von Rosenthal, aventurier decapitat în 1703 în curtea Bisericii Dominicane, Casa Meseriașilor (actualul restaurant “Perla Cetății”), din sec. XIX, cu arhitectură eclectică, cu puternice influențe ale renașterii germane.

Hotelul “Steaua” (foto 13) datează din sec. XIX și refăcut în anul 1912 de arhitectul Baltes în stilul Art-Nouveau.

Pe partea stângă se găsește Liceul “Mircea Eliade”, unde a activat în perioada interbelică Horea Teculescu, ca director al liceului și al Despărțământului ASTRA. El a rămas o marcantă personalitate a vieții culturale sighișorene, prin întreaga sa activitate.

Pe strada Zaharia Boiu, în imediata apropiere a Spitalului Municipal, fondat în 1897, se află Casa Herman Oberth (1894-1989), unde a copilărit și a învățat timp de 8 ani, viitorul savant, părinte al cosmonauticii. Tot pe această stradă, la numărul 33, găsim Casa Zaharia Boiu (Actuală Casă Parohială Ortodoxă). Reprezentant de seamă al învățământului românesc din Transilvania, autor de manuale școlare, Zaharia Boiu (1834-1903) a fost primul absolvent român al Liceului German din Deal. Tatăl său este cel care a înființat în anul 1861 prima Școală Românească din Cetate, pe strada Cositorarilor nr.5.

CAP. IV. IMPACTUL ACTIVITATILOR TURISTICE ASUPRA MEDIULUI

În perioada actuală, când asistăm la o dezvoltare puternică a circulației turistice, atât pe plan intern cât și pe plan extern, potențialului turistic, considerat factor fundamental, i se asociază infrastructura turistică și baza tehnico-materială, ca factor decisiv, precum și celelalte elemente ale infrastructurii generale, ca factor adjuvant.

Intensitatea activității turistice aduce cu sine creșterea gradului de dotare și echipare a teritoriului, a dezvoltării bazei tehnico-materiale a turismului. Aceasta cuprinde totalitatea dotărilor folosite pentru a răspunde cererii turistice: dotări pentru cazare și alimentație, dotări pentru recreere, sport, distracții, transporturi.

În momentul de față nu se poate spune cu exactitate care este numărul de turiști care vizitează Sighișoara. În anul 2006 Muzeul de Istorie a numărat 96.000 de turiști, trei sferturi din ei fiind veniți în grupuri organizate. Sursele de informare locale vorbesc de “turismul de o zi”, cei care tranzitează Sighișoara oprindu-se, de regulă, doar pentru câteva ore. Perioada anului considerată de vârf în turism este cea de vară, în timpul manifestărilor culturale precum Festivalul Sighișoara Medievală (foto 14) și Festivalul Interetnic.

Numai Festivalul Sighișoara Medievală reușește să strângă singur peste 50.000 de vizitatori la o ediție.

Acestora li se adaugă peste 10 evenimente anuale la care participă elevi, profesori, artiști, iubitori de muzică și teatru. Cu ocazia unor astfel de evenimente, Primăria Sighișoara eliberează autorizații de comercializare a produselor artizanale sau de alimentație publică.

4.1 Baza de cazare

În prezent Sighișoara deține, oficial, peste 2000 de locuri de cazare, în peste 36 de unități de primire turistică, a căror clasificare se face după nivelul dotărilor, de la pensiuni la hotel de 5 stele.

Tabel nr 2. Lista structurilor de primire turistică (sursă Primăria Sighișoara)

În total sunt 1072 locuri de cazare.

4.2 Baza de alimentație publică

Existența unui număr considerabil de spații de alimentație publică (tab.2) nu crează însă și o diversitate a mâncărurilor. Cele mai multe sunt parte a spațiilor de cazare, oferta fiind limitată la specialități locale. În afara ofertei, găsim un număr de localuri cu specific străin. (Sursa: Primăria Sighișoara)

Table nr 3. Lista unităților de alimentație publică (sursă Primăria Sighișoara

4.3 Baza de agrement

Construcția noii baze sportive a orașului (foto15) a început în anul 2009, în cartierul Târnava II.

Parte a unui vast complex sportiv și de agrement întins pe 9 hectare de teren, se dezvoltă în mai multe etape și va cuprinde, pe lângă stadionul deja existent, un hotel pentru sportivi și oficiali cu o capacitate de aproximativ 100 locuri, un restaurant cu circa 300 locuri, o piscină acoperită cu dimensiuni olimpice, un bazin descoperit, săli de antrenament și concursuri pentru lupte, judo, box, terenuri în aer liber pentru tenis de câmp, volei, baschet, minifotbal, teren de antrenament pentru fotbal. Totodată vor fi amenajate spațiile verzi și vor fi extinse drumurile de acces și pietonale și vor fi amenajate noi locuri de parcare. Pe lângă acest proiect în curs de finalizare, mai putem aminti două piscine, un teren de minifotbal, 3 terenuri de tenis și o sală polivalentă, cu pondere importantă în ce privește activitățile sportive și de agrement.

4.4 Baza de tratament

Până în luna aprilie a anului 2009, dată la care s-a dat în folosință Hotelul BinderBubi, Sighișoara nu a dispus de o bază de tratament. Noile tendințe, în materie de oferte turistice, au impus crearea unui centru SPA modern în cadrul aceluiași hotel, centru care dispune de jacuzzi, saună (uscată, cu aburi, bio-saună), aromaterapie, cameră pentru relaxare și paturi cu aburi (Foto. 16,17)

CAP. V. EFECTELE ACTIVITĂȚII TURISTICE ASUPRA MEDIULUI

Turismul are o profundă semnificație socio-umană, el acționând direct asupra turiștilor și asupra populației din zonele vizitate. Răspunzând unor cerințe de ordin social, turismul se afirmă și ca un important mijloc de utilizare a timpului liber.

5.1 Efecte sociale

Evoluția contemporană a economiei mondiale este caracterizată de tendința de creștere a timpului liber, fapt ce ridică probleme privind organizarea și utilizarea eficientă a acestuia.

Satisfacția vizitatorilor este puternic afectată de către alți vizitatori și acțiunile lor. În general, condițiile sociale afectează satisfacția vizitatorilor mai mult decât condițiile naturale. Dorința de solitudine, posibilitatea conflictelor între vizitatori și perceperea diferită a comportamentului altor vizitatori, sunt toți factori ce pot afecta satisfacția turiștilor. Înghesuiala poate afecta negativ satisfacția vizitatorilor.

Comportamentul turiștilor poate afecta satisfacția vizitatorilor direct sau indirect prin impacturi asupra mediului cum ar fi deșeurile sau vandalismul.

5.1.1 Ridicarea nivelului de cultură și pregătire

Turismul se manifestă ca mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultură și civilizație al oamenilor. Prin stimularea schimbului de valori, turismul favorizează și facilitează îmbogățirea orizontului cultural și informațional atât pentru turiști cât și pentru populația locală, contribuind la formarea lor intelectuală. El crează condiții pentru accesul la valorile culturale ale civilizației universale pentru un număr din ce în ce mai mare de oameni.

În condițiile cunoașterii mai îndeaproape a frumuseților peisagistice, ale îmbunătățirii confortului de circulație și cazare, mișcarea turistică a crescut foarte mult în ultimele două decenii. A crescut atât numărul de turiști interni cât și cel al turiștilor străini.

Sighișoara depune eforturi considerabile pentru a se păstra printre orașele românești în care elementul cultural este la el acasă. În secolul XIX, în perioadele interbelică și postbelică, au existat în Sighișoara trupe de teatru populare (român, german și maghiar) și orchestra semisimfonică iar urmele arhitecturale și educaționale ale Evului Mediu se regăsesc și acum în centrul orașului. Orașul vechi este înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO din anul 1999 ca o remarcabilă mărturie a culturii saxone transilvănene datorită arhitecturii și a monumentelor urbane și ca o mică cetate fortificată situată la granița dintre cultura latină din Europa Centrală și cultura bizantin-ortodoxă din S-E Europei.

Moștenirea culturală a Evului Mediu (breslele meșteșugărești, fortificațiile, fondul de carte și muzica) este astăzi punctul de referință al orașului Sighișoara, de care orice locuitor este conștient și mândru.

Cultura nu este numai un serviciu turistic, ea este promovată, practicată și transmisă din generație în generație de un număr considerabil de persoane erudite și pasionate: pictori, muzicieni, actori de teatru, cântăreți, dansatori, profesori de arte.

Pe plan local s-au luat o serie de măsuri pentru intensificarea preocupărilor de formare și integrare a tinerilor și a muncitorilor disponibilizați din industria restructurată în activitățile economico-sociale ale orașului.

Continuitatea acestor măsuri în ce privește schimbările la nivel economic și social, prin gestionarea coerentă a spațiului geografic, modernizarea infrastructurii, valorificarea cu bună știință a resurselor naturale și antropice, vor duce, pe viitor, la creșterea durabilă a economiei locale în tabelul de mai jos – analiza SWOT (tab.4)

Tabel nr.4 . Analiza SWOT (sursă Primăria Sighișoara)

5.1.2 Satisfacerea unor motivații spirituale

Programele culturale oferite de instituțiile și organizațiile din Sighișoara se adresează populației stabile a orașului, dar în special turiștilor și vizitatorilor Cetății:

Programe permanente, oferite de instituțiile culturale locale – ansambluri folclorice,

coruri, fanfară, trupă dans modern, orchestră muzică ușoară, programe culturale interetnice, muzeu și bibliotecă.

Festivaluri anuale: Festivalul Sighișoara Medievală, Festivalul Internațional de Muzică Academică și Cursurile muzicale de vară, organizat de către Fundația “Elan” din București, Fundația “Viva Berna” și Primăria municipiului Sighișoara, Festivalul ProEtnica, Zilele Comunităților Etnice în România organizate de Asociația Centrul Interetnic pentru tineret, Festivalul de Fanfară, Festivalul Sighișoara Blues, organizat de Asociația Culturală „Blues Hospital” în colaborare cu Primăria, Festivalul Volk ART, Zilele Orașului Sighișoara, Festivalul Național de Teatru pentru Elevi, Festivalul Clovnilor și Festivalul Sighișoara Muzicală organizate de Casa de Cultură a municipiului Sighișoara.

Tabere și expoziții temporare pe diverse teme: arheologie, etnografie, artă și teatru neprofesionist, artă populară, ceramică, țesături, ilustrate, etc.

Printre instituțiile culturale care atrag și care satisfac unele nevoi la nivel spiritual, se numără: Casa de Cultură Sighișoara, care numai în anul 2008 a organizat 7 evenimente culturale și a vândut 2000 bilete, Biblioteca Municipală „Zaharia Boiu” care dispune de un fond de carte veche valoros, de 30.000 de volume datând din anii 1400 dar menținute în condiții improprii, Muzeul de Istorie care deține 12.000 piese de patrimoniu, cu trei expoziții permanente: Turnul cu Ceas (arheologie, farmacie și instrumentar medical, mobilier, meșteșuguri și bresle, orologerie), Colecția de arme medievale și Camera de tortură, Centrul Educațional Interetnic pentru Tineret care găzduiește o bibliotecă a minorităților și cursuri și tabere de arheologie, etnografie, artă și teatru neprofesionist, Școala de muzică, Universitatea de Artă și Design Cluj Napoca, un Club al Copiilor renumit pentru trupele sale de teatru și dans modern.

În total Sighișoara are 322 de clădiri considerate monumente istorice plus ansamblul de fortificații cu cele 9 turnuri și centrul istoric al orașului care este inclus în patrimoniul UNESCO. Puține din aceste clădiri de patrimoniu sunt restaurate sau menținute în condiții proprii. Biserica Evanghelică din Deal a primit premiul UNESCO „Europa Nostra” pentru restaurare și premiul „Grigore Ionescu” pentru colectivul de restauratori și proiectanți. De asemenea în cetate au fost restaurare clădirile Liceului Teoretic „Josef Haltrich”. La toate acestea se adaugă investiții private în restaurarea unor imobile din cetate. Prioritatea zero o constituie însă fortificațiile și multe dintre casele private aflate într-o fază avansată de degradare.

Prin intermediul Festivalului Medieval orașul Sighișoara a devenit capitala culturală medievală a României, fiind cunoscut ca loc de desfășurare pentru astfel de manifestări. Evenimentele au loc în general în cadrul centrului istoric medieval al cetății: Festivalul Sighișoara Medievală, Festivalul de Muzică Academică, Festivalul Proetnica, Festivalul Fanfarelor.

5.1.3 Creșterea calității vieții

Asistența medicală în Sighișoara este asigurată de spitalul municipal și cabinete medicale individuale. Din luna mai a anului 2002 în Sighișoara funcționează și un echipaj al Serviciului Mobil de Urgențe, Reanimare și Descarcerare (SMURD). Pe plan local s-a format un parteneriat între Pompierii Militari, Primăria Sighișoara și Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș.

Un număr de 11 farmacii, din care două sunt fitofarmacii, deservesc populația orașului.

În Sighișoara, pe lângă serviciile medicale centralizate funcționează:

servicii de asistență medicală ambulatorie;

servicii de asistență medicală și socială la domiciliu;

servicii de asistență socială fără cazare;

servicii de consiliere și asistență socială pentru victimele violenței domestice.

În Sighișoara, actorii principali care oferă servicii de asistență socială sunt Municipalitatea, prin Serviciul Public de Asistență Socială, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Mureș, Poliția Locală, Centrul de Îngrijire și Asistență Socială, Parohiile de toate cultele și aproximativ 7 organizații neguvernamentale. Acestea răspund nevoilor sociale existente:

Persoane în vârstă care nu își pot permite traiul zilnic sau/și nu se pot deplasa de la domiciliu; populația Sighișoarei îmbătrânește și multe persoane vârstnice se confruntă cu situații financiare și medicale dramatice;

Adulți aflați în dificultate (marginalizați social sau cu risc de marginalizare); și această categorie este în creștere. În anul 2007 Serviciul Public de Asistență Socială a

acordat lunar sprijin financiar conform legii 416/2001 privind venitul minim garantat pentru aproximativ 60 de familii care au depus dosare de cerere. Media lunară a familiilor asistate este jumătate față de anul 2002 datorită înăspririi condițiilor de acordare a sprijinului. Tot în cadrul acestui serviciu pentru încălzirea locuinței se soluționează anual peste 4.000 de cereri;

Persoane cu dizabilități fizice și psihice. Față de anul 2002, Primăria a făcut cu 30% mai multe anchete sociale pentru acordarea drepturilor persoanelor cu handicap, ajungând la 345 de anchete sociale pe anul 2007. Un număr de cca. 65 persoane cu handicap grav beneficiază lunar de indemnizație de îngrijire iar un număr de cca. 70 persoane cu handicap grav au angajată o persoană ca asistent personal, care beneficiază de salariu lunar. În evidența Serviciului Public de Asistență Socială se află un număr de 360 persoane cu handicap, însă dincolo de aceste evidențe, se aproximează că mai sunt în jur de 100 de cazuri care nu sunt în evidențe.

Copii singuri sau care nu se află sub îngrijire părintească; fenomenul migrației adulților către alte țări unde își găsesc un loc de muncă, este răspândit și în Sighișoara. Copiii lor rămân în grija bunicilor sau a altor rude. Nu există o evidență a acestora, dar se estimează la câteva sute de copii care cresc fără părinții lor. În anul 2002, Serviciul Public de Asistență Socială a soluționat 7 cazuri privind acordarea tutelei pentru minorii lipsiți de ocrotire părintească, iar de la data de 1 ianuarie 2005, instituirea tutelei pentru minori este de competența Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.

În evidența Serviciului Public de Asistență Socială se află un număr de 169 copii minori pentru care s-a luat o măsură de protecție (plasament în familii, plasament în case de tip familial sau la asistenți maternali).

Persoane fără locuință. În prezent peste 1.400 de cereri pentru locuințe sunt înregistrate la Direcția de Administrare a Patrimoniului, în condițiile în care autoritățile nu au nicio locuință disponibilă din fondul locativ de stat. Dintre acestea, peste 600 de solicitări sunt pentru obținerea de locuințe ANL.

O parte din aceste nevoi sunt soluționate cu fonduri bugetare prin intermediul Serviciului Public de Asistență Socială. Bugetul Primăriei pentru asigurări și asistenți sociali a evoluat în timp după cum urmează:

Oferta administrației publice de servicii sociale se completează cu:

Centrul creștin social medical de zi, susținut printr-un parteneriat între Asociația Filantropia Ortodoxă, Consiliul Local Sighișoara și Consiliul Județean Mureș. Acesta oferă servicii medicale, sociale și hrană zilnică unui număr de 120 de persoane în vârstă

– abandonați sau bolnavi cronici fără ajutor

Complexul de servicii comunitare pentru copii cu deficiențe neuropsihiatrice – care în iunie 2008 oferea adăpost și îngrijire medicală și socială unui număr de 39 de copii internați permanent și încă altor 7 cazuri fără adăpost permanent.

Centrul de Îngrijire și Asistență Sighișoara – aflat sub jurisdicția Direcției Generale de Asistență Socială ș Protecția Copilului Mureș care asigură furnizarea serviciilor sociale cu titlu permanent ori temporar la 50 de persoane cu certificat de încadrare în grad de handicap

Cantine sociale – În Sighișoara funcționează în acest moment 4 cantine sociale, susținute de Consiliul Local și parohiile ecumenice

Parohia Română unită cu cea Română greco catolică – oferă activități de asistență la domiciliu pentru persoanele aflate în imposibilitatea de a se deplasa și activități educative pentru tineri

Parohia Catolică – Casa Kolping, distribuie pachete pentru persoane în vârstă, bolnavi, copii și ajutor financiar pentru cazurile sociale grave care au nevoie urgentă de operații

Parohia reformată – oferă mâncare, servicii de curățenie și medicamente pentru persoane în vârstă

Parohia evanghelică – oferă servicii pentru bătrâni. Diaconia din Bremen susține un punct de lucru la Sighișoara, afiliat unui centru intern la Sibiu

Clubul Rotary si Clubul Lions – prin membrii săi, susțin financiar și material unele

cazuri sociale din categoria copiilor și persoanelor în vârstă

7 ONG-uri care activează în domeniul social umanitar (Asociația Casa Vieții

Sighișoara, Asociația Centrul Educațional Interetnic pentru Tineret, Fundația Beraca, Fundația Holt România, Asociația “Filantropia Ortodoxă”, Fundația Luminița Copiilor, Fundația Veritas)

În ce privește condițiile de viață și spațiul urban, avem următoarea analiza SWOT:

Tabel nr. 5 Analiza SWOT a…..( Sursă Primăria Sighișoara)

5.2 Efecte economice

Turismul, ca activitate economică, antrenează valorificarea superioară a tuturor categoriilor de resurse, în special a celor naturale. Deși crează noi locuri de muncă, participând la atragerea excedentului de forță de muncă din alte sectoare, contribuind la atenuarea șomajului, turismul prezintă o serie de impacte asupra mediului economic, social, politic și natural. Numărul mare al celor care lucrează în domeniul turismului se explică prin limitarea posibilităților de mecanizare-automatizare a operațiunilor turistice.

Efectele se răsfrâng asupra calității mediului, a utilizării timpului liber. Existența factorilor exogeni care contribuie la degradarea mediului înconjurător impune utilizarea rațională și eficientă a resurselor turistice.

Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are și o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligență și creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

De asemenea, turismul antrenează și stimulează producția din alte domenii. Studiile de specialitate au evidențiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de nevoile turismului.

Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei a unei țări. Astfel, necesitatea de adaptare a activității turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiștilor determină apariția unor activități specifice de agrement.

De asemenea, rămânând tot în sfera relației turism-forță de muncă, trebuie amintit efectul indirect al creșterii numărului celor ocupați în acest sector. Studiile arată că un loc de muncă direct din turism poate crea 1-3 locuri de muncă indirecte și induse. Aceasta se explică prin faptul că turismul, fiind un mare consumator de bunuri și servicii, influențează benefic utilizarea forței de muncă în ramurile furnizoare ale acestuia (agricultura, industria alimentară, construcțiile).

5.2.1 Diversificarea activităților economice

Activitățile turistice participă, în lipsa unei industrii sustenabile, la creșterea bugetului local, având o pondere semnificativă.

Sighișoara este un oraș cu un profil economic diversificat care combină tradiția locală a breslelor, cu experiența dezvoltării industriale de la sfârșitul anilor ’80 precum și cu mai recenta orientare turistică determinată de recunoașterea pe plan internațional a cetății. În prezent principalele activități economice se desfășoară în industria textilă (țesătorii și croitorii), industria ceramică (porțelan, faianță), construcții, producție alimentară și turism (foto18).

Deși din totalul firmelor din Sighișoara, cele care au ca domeniu de activitate industria prelucrătoare reprezintă un procent de 2%, ele au o pondere semnificativă atât în totalul cifrei de afaceri (foto19) cât și al numărului de angajați.

Sighișoara are o economie cu capital preponderent autohton. Fostele firme cu capital de stat precum Cesiro, Siceram, Târnava, au acum acționari români iar în ultimii 10 ani, antreprenori locali au fondat un număr impresionant de societăți comerciale. Investițiile străine, puține la număr, sunt orientate cu precădere către industria auto (cablaje, airbag-uri), turism (în special proprietăți din centrul istoric) și mai nou comerț (spații comerciale și piețe).

Desfășurarea urbană a orașului a influențat și dispunerea activităților economice. Astfel, în zona centrală a orașului se realizează cu preponderență activitățile de turism, aici fiind amplasate majoritatea hotelurilor și restaurantelor din oraș, activitățile de intermediere financiară, comerț sau prestări servicii.

Platforma industrială a orașului este amplasată în partea de est, pe strada Mihai Viteazul iar în perimetrul rural al Sighișoarei întâlnim societățile comerciale cu domeniul de activitate agricultura. Tendința firească de dezvoltare urbană a Sighișoarei este de a împinge către periferie orice activitate industrială.

Cea mai mare pondere a economiei locale, ca număr de firme, o reprezintă întreprinderile mici și mijlocii. În Sighișoara sunt înregistrate un număr de 551 firme din categoria IMM. Cumulat cu faptul că aproape în totalitate acestea au proprietari autohtoni, acest fapt ne oferă imaginea unei Sighișoare cu oameni întreprinzători. Cifra de afaceri medie a unei firme cu până la 10 angajați este în anul 2006 de 205.000 Ron, în creștere cu 23% față de anul 2003 și cu 12% față de anul anterior (foto20).

5.2.2 Diversificarea serviciilor și a comerțului

Tabel nr 6. Analiza SWOT a….. (Sursă Primăria Sighișoara)

5.2.3 Modernizarea infrastructurii

Tabel nr7 Analiza SWOT a…. (sursa Primaria Sighisoara)

5.3 Efecte biologice

Printre motivațiile turistice un loc însemnat îl are nevoia de destindere, de recreere, de odihnă activă într-un mediu agreabil, cu o natură nealterată. Mediul și calitatea acestuia reprezintă condiția fundamentală a desfășurării activităților turistice. Asta presupune existența unui mediu înconjurător adecvat, cu calități superioare în ce privește mediul natural și antropic. Amenajarea și valorificarea prin turism a naturii și a valorilor culturale fără discernământ și la întâmplare, pot produce în timp și spațiu efecte nefavorabile asupra tuturor componentelor de mediu. Integrarea activităților de turism și recreere cu cele de conservare a mediului ambiant a impulsionat fluxul turistic intern și internațional. Milioane de persoane antrenate în activitatea turistică (de cunoaștere, culturală, educațională etc.) contribuie la integrarea patrimoniului turistic în circuitul intern și internațional. Un prim efect negativ ar fi apariția problemelor ecologice care afectează calitatea mediului, deoarece numărul mare de consumatori ai produsului turistic solicită excesiv capacitatea de atracție și de primire a zonelor de agrement. Apar semne de tulburare a frumuseții peisajelor, a calității mediului și semne de degradare a monumentelor istorice, acestea fiind materia primă care constituie cauza atracției turistice.

5.3.1 Factori de degradare

Dezvoltarea societății supune mediul înconjurător la două tipuri principale de presiuni: una, care este urmarea directă a exploziei demografice și a expansiunii orașelor, ritmul rapid de creștere a industriei și agriculturii, amplificarea circulației și a sistemelor de transport și comunicații, exploatarea intensivă și extensivă a resurselor naturale și alta, mult mai puțin agresivă și cu caracter predominant sezonier, care decurge din folosirea mediului înconjurător pentru activități de turism și agrement.

Se admite deci că degradarea mediului înconjurător și a resurselor turistice provine de la două mari grupe de factori:

factori care sunt urmare directă a dezvoltării economice

factori care provin din folosirea mediului ambiant pentru turism și agrement

Din prima categorie, cei mai problematici sunt poluarea aerului, poluarea apelor,

poluarea solului, poluarea sonoră.

Din a doua categorie, cei mai problematici sunt degradarea rezervațiilor naturale și a monumentelor naturii, degradarea obiectivelor turistice antropice, intensificarea circulației turistice automobilistice în locuri mai puțin accesibile.

Circulația turistică necontrolată duce la distrugerea vegetației și a florei sau la provocarea de incendii, de multe ori acești factori având un efect ireversibil.

5.3.2 Tipuri de impact

Turismul, ca ramură a economiei, impune dezvoltarea, transformarea și modernizarea bazei tehnico-materiale, în pas cu necesitățile create și cu dezvoltarea economică de ansamblu. Mișcarea de masă pe care o stimulează turismul precum și comportamentul celor antrenați în el crează momente și factori de risc pentru calitatea componentelor de mediu.

5.3.2.1 Impacturi cu caracter pozitiv

În contextul evoluției societății umane, impacturile cu caracter pozitiv sunt determinate de câteva particularități ale turismului, dintre care amintim:

protejarea ariilor naturale reprezentative, în cadrul cărora turismul justifică și contribuie la amenajarea acestora (protejarea domeniului forestier, incluzând pădurile cu funcții de recreere și protecție sanitară, excluse exploatării economice);

Ex: O inventariere sumară pe platoul Breite efectuată de Fundația Sighișoara Durabilă a relevat 500 de exemplare de stejar, dintre care majoritatea au peste 400 de ani, unii chiar 700, 800 ani. Rezervația este considerată o arie naturală protejată de interes național.

conservarea siturilor arheologice, arhitectonice și istorice determină atragerea de resurse pentru conservarea acestora (ca atracții turistice). În acest sens sunt instituite, pe cale legislativă, areale de protecție în cadrul cărora se impun lucrări de conservare și reabilitare având la bază un plan riguros științific, fără a fi permisă modificarea spațiului construit inițial;

îmbunătățirea calității mediului înconjurător contribuie la atragerea resurselor financiare necesare monitorizării acestuia prin controlul calității aerului, apei, poluării învelișului biopedolitosferic și prin ameliorarea esteticii mediului prin amenajări peisagistice, design corespunzător pentru construcții, semnalizare turistică etc. Turismul poate fi o alternativă nepoluantă la alte activități economice, cu impact potențial. De asemenea, în contextul dezvoltării ecoturismului, sunt stimulate activități productive tradiționale ce exclud stimulii chimici (agricultura ecologică, prelucrarea produselor ce exclud utilizarea aditivilor);

creșterea gradului de atractivitate, este de natură subiectivă, dar se poate spune că estetica unei amenajări turistice poate schimba peisajul;

îmbunătățirea infrastructurii. Infrastructura locală de drumuri, canalizarea, telecomunicațiile, depozitarea deșeurilor pot fi amendate sau modernizate prin dezvoltarea turismului care utilizează și stimulează edificarea infrastructurii generale și specifice, conducând la reducerea poluării și la ameliorarea calității mediului.

5.3.2.2 Impacturi cu caracter negativ

Acestea sunt specifice în funcție de tipurile, formele și intensitatea turistică, amenințând sau subminând structura, calitatea și cantitatea resurselor atractive, indiferente de tipul de turism căruia acestea se adresează. Dintre ele amintim:

poluarea apelor este influențată de respectarea normelor de purificare și de tehnologia utilizată (ozonificare sau clorinare). Acest din urmă aspect contribuie

la o poluare de durată a solului, a stratului freatic, dar și la apariția componentei odorante a poluării atmosferice;

poluarea aerului, cu caracter indirect, este o consecință a intensificării circulației automobilistice care reușește să penetreze locurile până nu demult inaccesibile;

poluarea fonică – zgomotul generat de concentrarea turiștilor în anumite zone, de infrastructura turistică, de mijloacele de transport speciale, de anumite tipuri de atracții turistice (curse de mașini sau motociclete, diverse sărbători sau evenimente, festivaluri, târguri) care pot crea disconfort și stres celorlați turiști sau populației locale;

poluarea vizuala, provine din mai multe surse: proiectarea necorespunzătoare a bazei materiale turistice (infrastructuri de cazare, alimentație publică, tratament, agrement), designul infrastructurii de cazare (incompatibil cu specificul etnografic,

și stilul arhitectural local sau inadecvat integrat peisajului), semnalizare turistică necorespunzătoare, excedent de infrastructură de telecomunicații sau

electricitate (stâlpi, linii), proasta gestionare a infrastructurii și a peisajului, efectele unor calamități naturale (doborâturi de vânt sau post viituri);

Un exemplu concret al poluării vizuale în Sighișoara:

depozitarea deșeurilor. Consecința directă a absenței sau insuficienței spațiilor de

depozitare a deșeurilor este degradarea peisajului, datorită reziduurilor abandonate sau aruncate la întâmplare. Ea poate genera probleme de sănătate și de inatractivitate a peisajului;

Exemplu a poluării solului si al aerului în Sighișoara:

riscurile ecologice, cu caracter local, se datorează distrugerii sau încetinirii creșterii vegetației în ariile protejate prin eroziunea rezultată din suprasolicitarea potecilor sau a versanților actuali, crearea de concentrări de reședințe secundare care impun sacrificarea unor suprafețe de pădure.

Presiunea umană datorată orientării unor fluxuri turistice în zone de vârf determină perturbarea comportamentului fiziologic al animalelor (fotografiere necontrolată, hrănire) precum și fărâmițarea / restrângerea habitatelor acestora prin dezvoltare turistică invazivă (ex. trasee de offroad).

riscuri enviromentale. Unele fenomene naturale (inundații, alunecări de teren, vânturi puternice, cutremure) pot genera efecte negative, inclusiv pagube materiale semnificative;

impactul asupra siturilor arhitectonice sau istorice poate avea aspecte polivalente, extrem de nuanțate și grade diferite de afectare. Astfel, lipsa instalațiilor performante de aerisire, implantarea unor obiective pentru comerțul ambulant pot duce la creșterea umidității, vibrații cauzate de traficul greu, vandalism etc.;

utilizarea terenurilor. Dacă nu e integrată unei dezvoltări de ansamblu, dezvoltarea turistică poate pune probleme mai ales în cazul în care prevalează în fața altor moduri de utilizare a terenurilor (agricultura, exploatări la zi de resurse subsolice, depozitare de deșeuri). În acest context se înscriu extinderea și concentrarea teritorială a reședințelor secundare, care pot genera fenomenul de “urbanizare” necontrolată și amplasarea hotelurilor în imediata vecinătate a unor obiective turistice, ceea ce determină diminuarea trăsăturilor acestora.

Toate acestea rezultă din deficiențele de amenajare turistică și organizare a activității specifice, din presiunea antropică concentrată asupra unor areale de maximă atractivitate, din uzura morală și fizică, din lacunele de educație și cultură în spiritul protecției și conservării mediului.

CONCLUZII

Sighișoara depune eforturi considerabile pentru a rămâne unul dintre orașele românești în care elementul cultural este la el acasă. Moștenirea Evului Mediu (breslele meșteșugărești, fortificațiile, fondul de carte și muzica) este astăzi punctul de referință al cetății orășenești patrimoniu UNESCO. Pentru cunoașterea mai îndeaproape a frumuseților arhitecturale și a celor peisagistice, mișcarea turistică pe plan local a luat amploare în ultimele două decenii, antrenând un numar tot mai mare de turiști, atât interni cât și străini.

Această nevoie de cunoaștere a dus la apariția problemelor ecologice, care afectează calitatea mediului, deoarece numărul mare de consumatori ai produsului turistic solicită excesiv capacitatea de atracție și de primire a zonelor de agrement. Apar semne de tulburare a frumuseții peisajelor, a calității mediului și semne de degradare a monumentelor istorice, acestea fiind materia primă care constituie cauza atracției turistice.

Deși favorizează apariția de noi locuri de muncă, prin participarea la atragerea excedentului de forță de muncă din alte sectoare, atenuând șomajul, turismul prezintă o serie de impacte asupra mediului economic, social, politic și natural. O serie de măsuri care ar trebui luate la nivel local, regional și național, pentru gestionarea coerentă a spațiului geografic (prin modernizarea infrastructurii, valorificarea cu bună știință a resurselor naturale și antropice, amenajarea și utilizarea rațională a teritoriului cu ofertă turistică, calificarea superioară a resurselor umane, protejarea florei și faunei) vor avea ca efect creșterea durabilă a economiei locale.

Trecerea la societatea capitalistă a format un gol în mentalul colectiv, în ce privește conservarea și valorificarea tradițiilor, a obiceiurilor, a peisajului. Importanța orașului ar putea crește în următoarea perioadă, prin implicarea activă a tinerelor generații, prin schimbarea viziunii asupra practicării unui turism de altă natură decât cel tranzitoriu.

Se impune astfel valorificarea cu bună știință a resurselor naturale și antropice, implementarea unor programe și circuite turistice care să cuprindă zonele adiacente, bogate în resurse, cu coloratură medievală, ce cuprind localitățile de pe Valea Târnavelor (Daneș, Seleuș, Prod, Laslea, Ațel, Biertan), de pe Valea Hârtibaciului (Șaeș, Apold, Brădeni) și de pe Valea Scroafa (Saschiz, Bunești, Viscri, Criț, Cloașterf, Meșendorf), unele din ele cu monumente incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Se remarcă existența unor asociații și fundații implicate în proiecte zonale durabile (Fundația Mihai Eminescu Trust, care acționează în zona Saschiz, Bunești, Roadeș, Viscri, Meșendorf sau Fundația Adept, care acționează în zona Târnavei Mari) care implică reabilitarea caselor vechi din satele săsești, îngrijirea sau restaurarea patrimoniului, respectiv agricultura ecologică.

Fiind avantajată de faptul că este una dintre puținele cetăți locuite din sud-estul Europei, Sighișoara, prin mediul său natural și antropic cu potențial ridicat, trebuie conservată pentru generațiile următoare, prin colaborarea guvernelor, a autorităților competente și a organismelor internaționale.

BIBLIOGRAFIE

Andrea Mihaela Băltărețu . – “Amenajarea turistică și dezvoltare urbană”, Ed.

Universitară, 2010

Aries, P., Duby, G. – “Istoria vieții private”, vol. 7, Ed. Meridiane, București, 1997

Baltag, Gh. – “Sighișoara. Schässburg. Segesvár”, Ed. Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2004

Barbu, Gh. – ”Turismul în economia națională”, Ed. Sport-Turism, București, 1981

Cândea. M. – “Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului”, Ed. Universitară, București, 2003

Cocean, P., Dezsi, Șt. – “Prospectare și geoinformare turistică”, Ed. Presa

Universitară Clujeană, Cluj Napoca

Dorina Stănescu, . – “Calitatea în serviciile turistice”, Ed. Universitară, 2008

Frevert, U., Haupt. H.G. – “Omul Secolului XX”, Ed. Polirom, Iași, 2002

Giurgiu, E. – “Sighișoara”, Ed. Sport-Turism, București, 1982

Ioan Ovidiu Muntean – “Ecologie si Protectia Mediului”, Ed. Kriterion, Bucuresti,

2000

Istrate, I – “Turismul, un fenomen în mișcare”, Ed. Sport-Turism, București, 1988

Istrate, I., Bran, F., Roșu A.G. – ”Economia turismului și mediul înconjurător”, Ed.

Economică, București, 1996

Mihăiescu, V. – “Geografia fizică a României”, Ed. Științifică, București, 1969

Nägler, Th. – “Așezarea sașilor în Transilvania”, Ed. Kriterion, București, 1981

Serban Alexandru Stănescu – “Protecția mediului împotriva poluării”, Ed. Kriterion, București, 1999

Sterie Ciulache – “Esential in climatologie”, Ed. Polirom, Iasi, 1998

XXX – “Județul Mureș. Ghid turistic”, Comitetul pentru cultură și educație socialistă al județului Mureș, Târgu-Mureș, 1972

XXX – “Județele patriei. Județul Mureș – Monografie”, Ed. Sport-Turism, București,

1980

XXX – Agenda locală, 2004

XXX – Jurnalul Sighișoara Reporter, 2007, 2010