Lect.dr. MĂNOIU Valentina Mariana Absolvent: GUDANĂ Georgiana–Adriana BUCUREȘTI, 2018 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE… [305953]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA ȘTIINȚA MEDIULUI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Lect.dr. MĂNOIU Valentina Mariana

Absolvent: [anonimizat]–Adriana

BUCUREȘTI,

2018

[anonimizat]:

Lect.dr. MĂNOIU Valentina Mariana

Absolvent: [anonimizat]–Adriana

BUCUREȘTI,

2018

CUPRINS – figuri, grafice și tabele

Figura 1 – Poziția Geografică pe teritoriul României

Figura 2 – Poziția geografică în Județul Galați

Figura 3 – Râul Bârlad (văzut spre Țigănești)

Figura 4 – Râul Bârlad (văzut spre Ungureni)

Figura 5 – Harta rețelei hidrografice

Figura 6 – Rețeaua hidrografică

Figura 7 – [anonimizat] 8 – Logofătul Costache Conachi

Figura 9 – Întrebarea 7115A/2011

Figura 10 – Răspunsul 3947/2011

Figura 11 – Primăria comunei Munteni

Figura 12 – Harta Infrastructurii

Figura 13 – Harta utilizării terenurilor

Tabel 1 – Modul de acoperire al terenului

Grafic 1 – Utilizarea terenului

Tabel 1 – Evoluția populației

Tabel 2 – Modul de acoperire al terenului

+IMAGINILE ȘI HĂRȚILE CE URMEAZĂ A FI PUSE

“[anonimizat]:

O câmpie, un sat natal,

O clopotniță pe deal.

Cât avem o [anonimizat],

[anonimizat].

[anonimizat]-l [anonimizat].

Cât Luceafărul răsare

Și în cer e sărbătoare,

Și e [anonimizat].

[anonimizat],

Și un grai ce n-[anonimizat] "părinte!" –

Mai există lucruri sfinte.”

Nicolae Dabija – “[anonimizat]”

[anonimizat]-[anonimizat], care m-[anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat]-a [anonimizat], ca om!

[anonimizat], [anonimizat]-a [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat].

Mulțumesc doamanei Lect. Univ. Dr. Valentina Mariana Mănoiu pentru încrederea acordată de a-[anonimizat]-a [anonimizat]; [anonimizat], [anonimizat], oameni și necuvântătoare.

[anonimizat], [anonimizat], și de la care am rămas cu un bogat bagaj de cunoștințe; îndeosebi, mulțumesc doamnei Prep. Drd. [anonimizat] „Spiru Haret” – Tecuci, [anonimizat]-a insuflat iubirea față de Geografie!

Nu în ultimul rând, mulțumesc Primăriei Comunei Munteni pentru amabilitatea cu care mi-a oferit informații cu valoare despre istoricul comunei.

Mulțumesc tuturor pentru amănuntele de preț care, de obicei, nu sunt remarcate, iar dacă găsiți o eroare flagrantă, îmi aparține!

Doresc a aduce, pe această cale, un pios omagiu adresat dl. asist. univ. Gabriel Stănoiu!

cu respect, un simplu “geograf de meserie”

Introducere

Probabil, în mod firesc, aș începe prin a spune formal că satul este o așezare rurală a cărei populații se deprinde cu îndeletniciri agricole în cea mai mare parte, însă, este mai mult de atât, este un loc sacru, în care popoarele prăfuite de vreme și-au format cultura, limba, portul și tradiția, elemente vitale, aș spune eu, pentru tot ceea ce înseamnă în momentul de față societatea. Să ne întoarcem un pic, măcar cu gândul, spre origini, și să înțelegem că fără aceste locuri cu bogății neprețuite, n-am fi avut astăzi orașe, industrii sau tehnologiile care ne acaparează existența.

Orice om are în viață, măcar o amintire de la sat, și vă spun drept, nu este nimic pe lume, mai sfânt și mai curat, decât un loc drag, al copilăriei, un loc în care să simțim cu adevărat că-i aparținem, un loc unde natura, ne mai poate, încă, mângâia sufletele. Și eu, și tu, cel care citești aceste rânduri, ai trăit la sat, măcar într-o vacanță de vară la bunici, dragii de ei, au îmbătrânit! Dar să nu ne pară rău, ei au îmbătrânit frumos, în gospodăriile pe care și le-au meșteșugărit, unii după gust, alții după posibilități, lângă familii, lângă salcâmul din grădină, lângă dobitoacele din sălașe, mărginiți de falnice păduri, câmpii ori deal.

În încercarea de a surpride cât mai limpede întâmplările ce ne recomandă ca oameni buni, muncitori, cu iubire și frică față de Dumnezeu, am constatat că este nemaipomenit să-ți cunoști geneza, și nu îmi pot exprima semeția cu care vă scriu aceste rânduri.

Ca oricare loc, și această comună își are povestea, o poveste simplă, dar încărcată de emoție, o poveste cu logofăți și oameni de rând, loiali și devotați pământului. Așadar, această lucrare “Monografia Comunei Munteni, Județul Galați”, relevă realitățile istorico-geografice, începând de la cele mai vechi timpuri în care am fost menționați ca neam – Evul Mediu, și până la actualele veridicități în care, se scrie istorie, pentru viitor.

În fond, cine suntem noi? Suntem vechi cătune de oameni răzeși, ce ne-am adunat în sate, ca mai apoi să ne unească istoria unei comune care trăiește prin noi. De ce suntem uniți sub toponimul Munteni, dacă ne tragem de la câmpie și nu de la munte? Bună întrebare! Ei bine, ni se spune așa, fiindcă printre primii locuitori, se numără oamenii veniți cu oile de la munte, și care și-au găsit așezarea pe malul drept al Râului Bârlad.

Veșnicia comunei se resimte puternic prin traiul necontenit al locuitorilor pe acest pământ, prin răzbirea lor în fața greutăților și prin iubirea cu care își impart povețele, sau își cântă dorul.

Deși ne respectăm tradițiile, noi nu am rămas indiferenți tehnologizării sau migrațiilor, ba din potrivă, de voie, de nevoie, ne-am aliniat noilor tendințe, iar acum, o parte din noi, ne ducem existența prin țări străine, muncind pentru a ne oferi nouă sau familiei o șansă la un trai decent sau o educație aleasă, alții au răzbit în țară, cu greutăți, dar și bucurii. Nu contează care motiv ne desparte de locul natal, muncă ori studii, un lucru este cert, dorul de casă, ne întoarce pe toți la origini!

Ce m-a impulsionat să scriu despre Munteni? Este simplu, sunt motive pur subiective, dintre care, cele mai de preț sunt: sentimentul de apartenență la acest teritoriu, dar și dorința de a fi evitată insuficiența informațiilor deja existente, venind în ajutorul noilor generații, care posedă, sper eu, simțul cunoașterii științifice.

Istoricul cercetărilor

Această lucrare de mici proporții își are baza într-o scurtă istorisire încărcată de multe repere istorice și relatată de către domnul profesor de istorie ce a ocupat și funcția suplimentară de director școlar – State Chiculiță și domnul profesor Burlacu. Referința în cauză, ce îmbracă forma unei monografii, reprezintă temelia istorică a lucrării, însiprată din cele două mari dicționare ce se găsesc la Arhivele Statului Galați: ,,Dicționar Geografic Statistic și Istoric al județului Tecuci”, întocmit în anul 1894 de către profesorul Teodor N. Ciuntu și ,,Dicționar Geografic al României” volumul 3, redactat de către G. Lahavariu, general I.C. Brătianu și G. Tocilescu în anul 1900. Cercetarea geografică întreprinsă de către domnii profesori de pe meleagurile comunei, este dată spre lecturarea consătenilor prin intermediul online-ului, și anume, pe site-ul oficial al primăriei comunei Munten – www.primăria-munteni.ro .

În baza celor spuse anterior, lucrarea de licență “Monografia Comunei Munteni, Județul Galați” asistată de către coordonatorul științific Lect. Univ. Dr. Mănoiu Valentina Mariana, este o monografie istorico – geografică, pornind din istoria Evului Mediu, și completată cu elemente de actualitate din sfera geografică.

Metodologie

Redactarea unei astfel de monografii, presupune lectură suplimentară despre pionul principal ce face subiectul lucrării, presupune muncă de teren ce poate lua diverse aspecte, cum ar fi: observarea, fotografierea; presupune chiar și ascultarea bătrânilor care își povestesc cu pios trecutul, încât, îți lasă sentimentul că au așteptat atât de mult timp să împărtășească totul cu cineva.

Bineînțele, că munca de specialitate trebuie să fie nelipistă dintr-o astfel de lucrare științifică, așadar, în concordanță cu cercetarea marilor dicționare geografice, a fost pregătit și materialul cartografic care să susțină scrierea și care să aduce cu sine o imagine de ansamblu mult mai clară – aspect demonstrat de acțiunile cartografului din Florida, Gerardus Mercator (1512 – 1594), care prin cercetările sale, a făcut posibilă sintagma: “Prima formă a Geografiei a fost harta.”.

Realizarea hărților tematice nu era posibilă fără consultarea platformei online destinată științei www.geo-spațial.org, iar graficele nu ar fi putut fi realizate întotalitate fără baza numerică înscrisă pe platforma online Institutul Național de Statistică.

CAPITOLUL I – Elementele cadrului natural și influența acestora asupra dezvoltării așezărilor umane

Așezarea geografică și limite

Pe Glob, Comuna Munteni corespunde poziției matematice date de către intersecția meridianului de 27ș 32' 11" longitudine estică, cu paralela de 45ș 51' 24" latitudine nordică, funcționând după fusul orar UTC +2, ce semnifică înaintarea cu două ore față de UTC ( tradus “timpul universal coordonat”).

În privința localizării administrativ – teritorială, comuna se situează în județului Galați, regiunea Moldova, România, ceea ce corespunde regiunii de dezvoltare sud-estice a țării, alături de județe precum: Vrancea, Buzău, Brăila, Tulcea și Constanța. Aceasta se găsește la o distanță de aproximativ 10 km sud – vest de localitatea Tecuci, și are în componența sa, următoarele sate: omonimul Munteni, Frunzeasca, Țigănești și Ungureni.

Cât despre localizarea naturală, teritoriul este situat pe un loc de joasă înălțime, de-a lungul Râului Bârlad, marcat de preponderența șesului și a dealurilor ce poartă titulatura de Câmpia Tecuciului, intrând în subordinea reliefului major al Câmpiei Române, situată, de altfel, în imediata apropiere de Colinele Tutovei. Însușirile locale ale mediului natural au o influență definitorie asupra formei și structurii localității, oferind condiții optime pentru stabilirea populației, care de-a lungul ocupării acestui teritoriu, a avut o contribuție semnificativă asupra evoluției așezărilor comunităților umane.

Teritoriul ocupat, nu este unul atât de impresionant ca extindere, fiind evaluată la nu mai puțin de 109, 78 km2 din suprafața județului Galați de 4,466 km2, și aproximativ 1,9% din suprafața totală a țării, însă prezintă limite teritoriale terestre, constituite din cinci așezări rurale cu specific agricol și o așezare urbană, astfel:

nord-vest – satul Țepu,

nord-est – satul Gohor,

est – satul Negrilești,

sud-est – satul Matca,

sud-vest – orașul Tecuci,

vest – satul Nicorești.

Figura 1 – Harta amplasării arealului de studiu pe teritoriul României

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana

Localizarea geografică a satelor față de rețeaua hidrografică, se desfășoară astfel, pe malul drept al Râului Bârlad se situează satele Munteni și Frunzeasca, iar pe malul stâng al aceluiași râu, se desfășoară teritoriile ocupate de către satele Ungureni și Țigănești.

Poziția geografică a satelor ce intră în componența comunei

Munteni – este sat reședință, cu o poziție central – nordică în cadrul județului, este străbătut de drumul național DN 24, ce face parte din drumul european E 581, și de drumurile comunale: DC 77, DC 110;

Frunezeasca – cu o poziție central – vestică în cadrul județului, străbătut de drumul național DN 24, ce face parte din drumul european E 581 și de drumul comunal DC 71, se găsește la o distanță de 2 km față de reședință;

Ungureni – cu o poziție central – estică în cadrul județului, străbătut de drumul județean DJ 240 și de drumul comunal DC 79, se găsește la o distanță de 5 km față de reședință;

Țigănești – cu o poziție central – sudică în cadrul județului, la intersecția dintre drumul național DN 24, ce face parte din drumul european E 581 și drumul județean DJ 240, se găsește la o distanță de 4 km față de reședință.

Figura 2 – Localizarea Comunei Munteni

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana

Evoluția geologică și paleologică

Odată devenită subunitate a Câmpiei Române, Câmpia Tecuciului preia o parte dintre caracteristicile geologice și paleologice ale acesteia. Așadar, în baza acestor considerente, se poate afirma despre Câmpia Tecuciului că este o unitate de platformă relativ rigidă, a cărei formarea a avut loc prin depunerea sedimentelor – ca urmare a orogenei alpine –, pe un fundament format din șisturi cristaline cu vechime, datând din proterozoic și paleozoic, a cărei adâncime suportă variațiuni de proporții.

În conformitate cu forajele executate, dar și caracteristicile principale cărora câmpia se subordonează, sedimentele în lunci sunt recente, din holocen, ceea ce ne sugerează că și sedimentele din Lunca Bârladului se înscriu cu succes în aceeași eră geografică.

Despre tectonica locului, se cunoaște că este desprinsă din Platforma Moesică, având un fundament cristalin de origine hercinică, și un strat superioar cu sedimente de origine carpatică.

Relieful se bucură de o cuvertură de loess cu valori altitudinale ce fluctuează între 10 – 20 și 40 m, acoperind interfluviile netede și văile largi, care în popor sunt denumite clasic “câmpuri”. Câmpurile înclină pe o direcție generală de la nord către sud, asemănător cu direcția cursurilor de apă zonale; și de la vest către est, așa cum s-au retras și apele lacului Cuaternar – fost substituent al Câmpiei Române.

O altă particularitate a câmpiei tabulare, este acoperirea cu dune de nisip; eveniment cu o frecvență redusă, de altfel, întâlnit în Câmpia Tecuciului doar la Hanul Conachi, fiind un sit de importanță comunitară.

Elemente de favorabilitate ale zonei

Propicitatea cadrului natural, rețelei hidrografice, elementelor climatice, solulului, biodiversitații vegetale și animale, cât și cea a resurselor de suprafață, au reprezentat principalele elemente de atracție a populației, care au prilejuit sporirea necontenită a vetrelor satelor și practicarea agriculturii.

Caracaterizarea geomorfologică a reliefului

Comuna Munteni marchează o zonă de câmpie subcolinară, ocupând teren în Câmpia Tecuciului, ce reprezintă o importantă unitate geomorfologică a Județului Galați, alături de Podișul Covurluiului, Câmpia Covurluilui, Lunca Prutului și Lunca Siretului Inferior.

Relieful major

Lunca Bârladului – reprezintă parte integrantă a reliefului major din Comuna Munteni și marchează albia majoră a Râului Bârlad, curs de apă ce străbate comuna prin satele Țigănești, Munteni și Ungureni, pe direcția de curgere nord – sud. Aceasta se desfășoară sub forma unei porțiuni de șes de circa 2 – 3 km cu mici asimetrii între partea stângă și cea dreaptă, și nu dispune de ape permanente. Asimetria poate fi pusă pe seama meandrării cursului de apă, dar și a înclinării slabe a talvegului. În general, este o zonă umedă sau superficial umectată, iar în caz de precipitații abundente, de topire a zăpezilor sau de creșterea a nivelului apei, situația poate lua o întorsătură radicală, devenind o zonă inundată.

Lunca Bârladului suportă o ușoară înclinare de la nord către sud, pe o pantă de 0,6 – 0,7 m/km, iar de-a lungul cursului de apă, se pot remarca și numeroase porțiuni de albii părăsite – obținute în urma devierii cursului de apă –, în special pe partea dreaptă a acestuia, care, în caz de căderi pluviale, se transformă în bălți.

Câmpia Tecuciului – reprezintă, printre alte caracteristici, o zonă de contact între unitatea majoră de relief a Câmpiei Române și Podișul Moldovei. Subunitatea aparține sectorului de est al Câmpiei Române și prezintă o altitudine cu variațiuni de până la 100 – 150m și un ușor grad de fragmentare cuprins între 0,0 km/km2 – 2,20 km/km2, dat de prezența văilor dispuse paralel, cu o direcție generală de orientare de la nord către sud, dar care suportă ușoare creșteri de-a lungul bazinului hidrografic. Aceste văi, în mod firesc, sunt lipsite de apă, exceptând situațiile de risc extrem cum este cazul fenomenelor de viitură, care pot provoca inundații.

Câmpia de terase a Tecuciului, se manifestă de o parte și de alta a Luncii Bârladului, în amonte de Râul Siret, unde se reliefează terasele râului. După retragerea lacului cuaternar din Câmpia Română, implicit din Câmpia Tecuciului, Râul Bârlad și-a zămislit valea pe stiva de sedimnete rămase în urmă.

Fiind o câmpie tabulară, originea acesteia este lacustră, și este terasată de migrarea pe orizontală și de adâncirea Dunării; iar acoperirea lor se face prin prezența unei roci argiloase numite loess în care se formează, de obicei, crovuri, gavane și padine prin procesele geomorfologice de tasare, sufoziune și eroziune.

Potrivit întinderii totale a Câmpiei Tecuciului pe teritoriul Județului Galați, aceasta se învecinează astfel:

nord – este limitat de Colinele Tutovei, subunitate a Podișului Moldovei;

est – limita este data de contactul cu Câmpia Covurluiului, parte integrantă a Podișului Moldovei, limita dintre aceste două regiuni, fiind pârâul Geru, afluent al râului Siret;

sud – vest, este mărginită de Câmpia Siretului Inferior.

Vecinătățile estice și sud – vestice prezintă caracteristici asemănătoare sub aspect altitudinal, făcând, de asemenea, parte din Câmpia Română.

Relieful minor

Această categorie relevă prezența anumitor microforme de relief, care au fost create de diferiți agenți externi cu rol modelator ai scoarței terestre, cum ar fi: cursul râului, ploaia, zăpada, gheața, acțiunea vântului, biodiversitatea zonei, cât și acțiunile omului. Aceste microforme, în zona cu pricina, constau în mici porțiuni de albii parasite, dar al căror efect este diminuat prin îndiguirea râului.

Pe suprafața teritoriului analizat, se înstalează și mici ogașe care direcționează apa din precipitații, unele fiind cu vechime, altele prinzând contur prin procese de versant, cum ar fi zonele afectate de eroziuni ale solului, pe dealurile dintre satele Ungureni și Slobozia Blăneasa (Comuna Negrilești).

Relief antropic

Relieful antropic al Comunei Munteni se rezumă la o serie de microforme de relief, specifice zonei de câmpie, dintre care se remarcă: movilele antropice, în special în zona cimitirelor; diguri antropice – valuri de pământ din sistemul de protecție împotriva inundațiilor –, mici “depresiuni antropice”, marcate de spațiul dintre diguri, care pot reține apă; dar și rambleul căii ferate și al podului pe Bârlad – ce asigură legătura satului Munteni cu satele Ungureni și Țigănești.

Așadar, mici ravene si rigole, mai pot fi întâmpinate pe suprafețele arabile din intravilan, ca urmare a modului deficient de valorificare a ansamblului de irigații.

Elemente climatice

Caracteristicile generale ale climatului, poartă amprenta poziției Comunei Munteni în ținutul climatic de câmpie – topoclimatul complex al Câmpiei Tecuciului –, și face parte din sectorul de provincie climatică cu influențe de ariditate estice și nord-estice, pe când partea vestică, este marcată de influențe mediteraneene.

Ca rezultat al așezării pe latitudine, teritoriul comunei se încadrează în zona climatică temperat – continentală, unde se pot întâlni fenomene climatice marcate de viscole în anotimpul rece și secete prelungite vara.

Condițiile agroclimatice sunt un atuu pentru zona descrisă, permițând cultivarea plantelor iubitoare de caldură, cum ar fi, spre exemplu, vița-de-vie sau pomii fructiferi. În practicarea agriculturii, o deosebită importanță o au și zilele marcate de îngheț, aproximativ 80 la număr.

Factori genetici ai climei

Factori dinamici

Caracterul dinamic al climatului depinde în mare parte de presiunea atmosferică, de unde înțelegem că importanți sunt principalii centri barici: ciclonii mediteraneeni (aduc un aer cald tropical, care vara se semnalează prin secete, iar iarna printr-un climat mai bland), anticiclonul est-european (responsabil de gerurile puternice, de nebulozitate și ceață; și de inversiunile termice), anticiclonul siberian și anticiclonul scandinav (produce gerurile și viscolele din timpul iernii).

Factori radiativi

Radiația solară direct – este de 70–75 mii calorii/cm2 și reprezintă principala sursă de căldură, depinzând de opacitatea atmosferică și înălțarea Soarelui;

Radiația difuză – are valori aproximative de 0,02 calorii/cm² minut dimineața în lunile de vară și 0,040 calorii/cm² minut după-amiaza;

Radiația solară globală – se ridică la o medie anuală de 125 Kcal/cm2;

Radiația reflectată – variază în funcție de albedo;

Circulația generală a atmosferei – înregistrează în semestrul cald frecvențe relativ mari ale advecțiilor de aer temperat-oceanic din vest și nord-vest, și în semestrul rece, frecvențe ale advecțiilor de aer temperat continental din nord-est și est.

Microclimatul Luncii Bârladului

Bazinul hidrografic Bârlad este singurul curs permanent de apă de pe teritoriul comunei Munteni și se încadrează în regimul hidrologic de tipul pericarpatic estic, definit prin ape mici de iarnă – în urma precipitațiilor reduse și a înghețului, și ape mari în lunile martie-aprilie – datorită topirii zăpezilor și a ghețurilor, cât și a căderilor pluviometrice. Din cauza acestui regim, sunt posibile viituri, însoțite de inundații, ultimul caz de amploare fiind înregistrat în anul 2007, când jumătate din casele Munteniului au fost afectate. Totodată, cursul de apă, influențeză, într-o oarecare măsură, și inversiunile termice.

Temperatura aerului

Comuna Munteni beneficiază de funcționalitatea unei stații meteorologice amplasate în imediata apropiere, în localitatea Tecuci, din anul 1896 – Stația Meteorologică Tecuci. Conform acesteia, mediile lunare cele mai coborâte se înregistrează iarna, în decembrie cu -0,2°C, ianuarie cu variațiuni între -3 – -5°C și februarie cu -1,55°C, acest anotimp este blând datorită condițiilor de adăpost specifice văilor cu expoziție sudică; în restul lunilor, mediile conțin valori pozitive, ce cresc până la 21,65°C în luna iulie, observându-se o încălzire invariabilă din anul 1980.

Amplitudinea temperaturii medii a aerului este de aproximativ 24 – 25oC.

Temperatura medie multianuală în comună este de 8–11șC.

Temperatura medie anuală este de 9,9 °C, cu o amplitudine termică de 4,1oC, iar acest climat favorizează activitățile agricole.

Durata medie a intervalului anual fără îngheț – 175 – 200 zile

Presiunea atmosferică medie anuală – >0,15 hPa

Media anuală a umezelii relative – 60%

Nebulozitate medie în luna ianuarie – 7 zecimi

Ne bulozitate medie în luna iunie – 5 zecimi

La Stația Meteorologică Tecuci, maxima termică s-a înregistrată la 5 august 1905 și a fost de 39,4°C, iar minima termică de -29,3°C la 25 ianuarie 1942, cu o amplitudine termică de 68,7°C.

O dificultate impusă de climat, este înghețul cuverturii terestre, care se dovedește a pune stăpânire din luna septembrie, până, cel târziu, luna mai.

Majoritatea datelor din materialul meteorologic sut preluate din Clima României (2008), iar în afară de valorile ce corespund Stației Meteorologice Tecuci, restul cifrelor sunt atribuite intervalului 1961 – 2000.

Precipitațiile

Valoarea medie multianulă a precipitațiiloe se clasează sub 500 mm/an în partea estică și între 500-700 mm/an în partea vestică în semestrul cald și 150 – 175 mm/an în semestrul rece. Valoarea cea mai apropiată de adevăr, intră în accepțiunea valorii de 430 mm/an, cu o ușoară scădere. Se consideră, că în perioada anilor 1980 – 1990, cantitatea medie anuală, depășea cu lejeritate 480 mm/an.

În timpul verii, precipitațiile sunt în cantități medii și cad sub formă de averse, pe când în anotimpul geros, se instalează precipitații ce cad sub formă de lapoviță și ninsoare, marcate la intervale neregulate de viscole, dar și încălziri frecvente ce conferă discontinuitate dimensională a stratului de zăpadă.

Cantitatea de precipitații crește din februarie până în luna iunie, când înregistrează valorile cele mai mari și scade apoi până în luna februarie a anului următor. Cantitatea cea mai mică de precipitații înregistrată a fost de 166,9 mm/an și cea mai mare de 830,5 mm/an.

Vânturile

Vânturile de nord și nord-vest au o frecvență mai ridicată în areal în detrimentul vânturilor sudice, datorită evoluției acestora în contextual antciclonilor siberian și scandinav, și ciclonilor mediteraneean și est–european. Circulația aerului se petrece de-a lungul Văii Bârladului, cu o frecvență ridicată, durata calmului atmosferic fiind de 35,8%.

Viteza maximă a vântului în sezonul rece – 30 – 40 m/s.

Viteza maximă a vântului în sezonul cald – 20 – 40 m/s.

Dintre vânturile locale, se pot distinge cu ușurință următoarele

–Crivățul, un vânt rece și uscat ce apare în sezonul rece, din nord-est, care atrage după sine episoade de ger cumplit, îngheț, polei, dar și viscole puternice care sunt responsabile de troienirea zăpezii, eroziune, acumularea eoliană, spulberarea acesteia peste rețeaua rutieră provocând înzăpezire, înghețul solului, implicit pierderea culturilor agricole de toamnă prin dezgolirea acestora, dar și ruperea cablurilor electrice sub presiunea înghețului și greutății.

–Suhoveiul, un vânt de vară uscat și responsabil de secete și formarea furtunilor de praf, are o umezeală relativ scăzută, temperature aerului depășind 25oC, iar viteza poate atinge undeva la 5 m/s.

–Austrul este un vântul uscat ce bate din sud, sud-vest și vest, prezent, aproape, pe parcursul întregului an. Vara se manifestă prin secete, iarna prin ger, primăvara are capacitatea de a usca câmpurile umectate și nu numai.

–Băltărețul este un vânt cu o frecvență redusă ce provine din sectorul sud-estic, de peste bălțile Dunării și se manifestă prin ploi calde și de scurtă durată primăvara și toamna.

–Brizele, vânturi specifice verilor liniștite, și se concretizează prin diminețile cu aer răcoros din Valea Bârladului.

În Munteni, se poate vorbi și despre un topoclimat de adăpost caracterist suprafeței active dispusă într-o structură de formă radială, ce prinde contur prin intermediul așezărilor umane.

Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică în această comună, ia formă prin prezența principalului curs de apă a Râului Bârlad (fig.3 și fig.4) ce străbate teritoriul pe direcția nord-sud, lucru favorabil zonei, deoarece, apa râului este utilizată în alimentarea cu apa potabilă și agrement. Prezența râului poate fi considerată prielnică și datorită capacității de a intui prevenirea inundațiilor, excesul pluviometric, fiind captat de către cursul acestui râu.

Râul propriu – zis, are codul cadastral XII.1.78… și se desfășoară în Comuna Munteni, pe o suprafață de 74 km, din totalul său de 289 km ce izvorăsc de la cota 370 m.d.m (metri deasupra mării) din Podișul Central Moldovenesc, Valea Ursului, și se varsă în Fluviul Dunărea, în Satul Salcia, Județul Galați. Cel mai important afluent de stânga este Siretul, iar cea mai apropiată rută fiind la aproximativ 20 km în Cosmești, Vrancea. Debitul mediu al acestui râu este de 11 m3/s, iar altitudinea situării în Munteni, este de la 41 m.d.m.

Pe meleagurile rurale ale muntenilor, își duc veacul și alte două rețele de apă, de această dată, de dimensiuni mult mai mici decât elementul principal descris anterior, așadar, Râul Prisaca, având codul XII.1.78.40a…, se desfășoară în satele Frunzeasca și Munteni, având confluența cu Râul Bârlad la granița sudică a comunei și Râul Corazelul Sec, deținând codul XII.1.78.42.2…, defășurându-se pe limita estică a comunei, având confluența cu Râul Putna.

Figura 3 – Râul Bărlad (văzut spre Țigănești) Figura 4 – Râul Bârlad (văzut spre Ungureni)

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana Sursa: Gudană Georgiana – Adriana

Alimentarea cu apă și canalizare

Potrivit informațiilor de la instituția Primăriei Munteni, lungimea rețelei de alimentare cu apă este de 29,5 km, unde se propune ca pe viitor să măsoare 45,0 km, aceasta fiind în momentul de față în stare corespunzătoare.

Cât despre calitatea apei freatice, nu putem spune același lucru, ea fiind cotată cu calificativul “necorespunzător”. Acest lucru este posibil din cauza faptului că apele din fântâni și pompe, sunt influențate în mod direct de lipsa canalizărilor și de cimitirele din apropiere.

Potrivit surselor locale de informare, Comuna Munteni se află pe locul al treile la accesarea fondurilor europene pentru modernizare și consolidare, dintre satele dornice de acest lucru. Cu ajutorul fondurilor, pe lângă aspectul modernizării primăriei, căminului, unor șosele principale și înființarea a 11 stații de autobuz, edilul comunei și-a propus și demararea unui proiect de instalare a unui sistem de canalizare a apelor uzate, pe toate arterele principale. Au avut loc, deja, ridicările topografice pentru realizarea canalizării de pe raza întregii comune, dar și pentru stația de epurare ce v-a intra în slujba satelor Ungureni și Țigănești.

Figura 5 – Rețeaua hidrografică și canale

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana

Aspecte pedologice și alcătuirea litologică

Aspecte pedologice

Solul reprezintă, de asemenea, un element de favorabilitate pentru staționarea populației în acest teritoriu, în primul rând datorită fertilității lui, care permite desfășurarea modului actual de utilizare a terenului, deoarece predomină molisolurile (cernoziom și cerniziomuri levigate), ceea ce determină și dezvoltarea amplă a sectorului agricol. Pe lângă clasele predominante, mai sunt întâlnite solurile halomorfe și hidromorfe, dar și de silvostepă și solurile de luncă, însă în mici proporții.

Cernoziomuri și cernoziomuri levigate

Cv – Clasa cernoziom și cernoziom levigate argiloase compacte (solurile negre)

Se caracterizează prin fertilitatea ridicată și printr-un conținut bogat de humus – de 3 – 6%. Acesta poate fi recunoscut prin intermediul culorii închise (negru sau castaniu), a vegetației ierboase și se definește prin orizontul caracteristic Am (molic) la suprafață, dând textura afânată, și un orizont B argiluvial în partea inferioară, cu un conținut bogat de argilă fină, într-o structură tasată, poliedrică. Sunt solurile cele mai favorabile practicării agriculturii, de aici și ampla dezvoltare a acestui sector în comună.

CLFg – soluri cernoziomice levigate gleizate

Acestea se întâlnesc adesea sub pădurile de stejar ce posedă un înveliș ierbos. Caracterul general al profilului este molic, levigat, anume lipsit total de carbonați, care de regulă, încep sub limita orizontului B.

Soluri hidromorfe și halomorfe

SN – solonețuri freatic umede

Acestea s-au format în condiții de stepă, pe baza argiloasă bogată în săruri solubile și prezintă fie orizont salic (sa), fie natric (na).

Soluri slab dezvoltate și de luncă

SA- soluri aluviale (frecvent gleizate) cu sau fără carbonați.

De-a lungul bazinului hidrografic, solurile sunt de luncă, caracterizate printr-o umiditate mai ridicată în anumite perioade, asemănătoare cu mlăștinirea.

Alcătuirea litologică

Demonstrația litologică a Comunei Munteni a fost realizată pe baza materialului cartografic pus la dispoziție pe platforma on-line www.geo–spațial.org, utilizând harta tematică “Harta geologică a României cu scara 1:200 000”, din care am extras segmentul de hartă Focșani cu denumirea L-35-XXII.

Figura 6 – Alcătuirea litologică a Comunei Munteni

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana (hartă realizată în programul Quantum GIS)

Alcătuirea litologică a teritoriului este diversă, iar toate categoriile fac parte din eon-ul Fanerozoic, aparținând erei Neozoică – numită și era Cenozoică, urmând ca perioada, vârsta și faza orogenă să difere, în funcție de tipurile de formațiuni litologice întâlnite pe suprafața comunei. Într-o descriere de la vest către est, în materialul cartografic (Fig. 6), situația se descrie astfel:

qp2 – qp3 – reprezintă un teritoriu marcat de depozite loessoide, găsit, în cea mai mare parte, în satul Munteni, și își au originea în perioada Cuaternară, epoca Pleistocenului superior și mediu, din faza orogenă valahă;

qh1 – teritoriul prezintă pietrișuri, nisipuri și depozite loessoide ce se găsesc în satele Munteni și Frunzeasca, aparținând perioadei Cuaternare, epoca Holocenului inferior, din faza orogenă valahă;

qh2 – este tipul de formațiune litologică ce se regăsește atât în satele Munteni și Frunzeasca, cât și în Ungureni și Țigănești, iar teritoriul înglobează ca și în cazul qh1, același tip de formațiuni litologice din Cuaternar, însă de data aceasta este vorba despre vârsta superioară a Holocenului, din faza orogenă valahă;

p+dc – reprezintă o porțiune îngustă de teren din nordul comunei, cumva la limita dintre satele Munteni și Ungureni, și conține argile, marne nisipoase și nisipuri, aparținând perioadei Neogene, din epoca Pliocenă a Ponțianului și Dacianului, faza orogenă fiind rodanică;

qh – zona este marcată de nisipuri de dune și se arată cu precădere în partea sud-estică a comunei, în concordanță cu satele Ungureni și Țigănești, având originea în perioada Cuaternară, epoca Holocenului superior și inferior, din faza orogenă valahă;

qp – în cea mai mare parte a satului Ungureni, se găsesc depozite leossoide din perioada Cuaternară, din epoca Pleistocenului superior, faza orogenă valahă.

În tot ținutul Comunei Munteni, se întâlnește în cea mai mare parte loess, ca o consecință a faptului că depunerea de sedimente în mediu acvatic, a reprezentat tipul de formare a Câmpiei Tecuciului.

Fauna și flora

Fauna

Când vorbim despre fauna comunei Munteni, un lucru este cert, ea cuprinde o gamă diversă de necuvântătoare, debutând de la cele mai mici – nevertebratele, și până la cele din clasa superioară a mamiferelor.

Începând de la reprezentantele zburătoare, lumea insectelor cuprinde numeroase specii, dintre cele mai frumoase amintim: cărâbușul – numit și gândacul de mai sau științific Melolontha melolontha, rădașcă – Lucanus cervus, nasicornul – Oryctes nasicornis, fluturi diverși, precum: albilița – Pieris brassicae, ochi de păun – Aglais io, cap de mort – Acherontia atropos; dar și specii comune, întâlnite frecvent și prin alte ținuturi, cum ar fi: albina – Anthophila, musca – Diptera, țânțarul – Culicidae – în special în preajma iazului, etc

Tot în jurul iazurilor sau a gârlelor, sunt întâlnite și alte multe specii din clasa batracienilor: broasca râioasă – Bufotes viridis, broasca râioasă cafenie – Bufo bufo bufo, brotăcelul – Hyla arborea, broasca de lac – Anura și altele, dar și reptile, dintre care, cele mai frecvente sunt: șarpele de casă – Natrix natrix, șopârla cenușie – Acerta agilis, gușterul – Lacerta viridis, etc.

Păsările, aceste minunății înaripate, sunt fie sunt stăpâne ale teritoriului: vrabia – Passer domesticus, ciocănitoarea pestriță mare – Dendrocopos major, sticletele – Carduelis carduelis, cioara de semănătură – Corvus frugilegus, guguștiucul – Streptopelia decaocta, ciocârlanul – Galerida cristata, uliul găinilor – Accipiter striatus, buhaiul de baltă – Botaurus stellaris, etc, fie oaspeți sezonieri: cucul – Cuculus canorus, pupăza – Upupa epops, potârnichea – Perdix perdix, prepelița – Coturnix coturnix, cucuveaua – Athene noctua, rândunica – Hirundo rustica, barza – Ciconia ciconia, privighetoarea de grădină – Luscinia megarhynchos, etc.

Între mamiferele ce cuceresc pădurile și câmpurile, se poate remarca o biodiversitate care, în anumite situații poate reprezenta interes vânătoresc sau mai rău, chiar braconaj. Acestea se clasează îm rozătoare: iepurele de câmp – Lepus europaeus, hârciogul – Cricetus cricetus, popândăul – Spermophilus, șoarecele de casă – Mus musculus, șobolanul – Rattus norvegicus, etc, și alte mamifere: mistrețul – Sus scrofa, căprioara – Capreolus capreolus, vulpea – Vulpes vulpes, nevăstuica – Mustela nivalis, dihorul de casă – Mustela putorius furo, etc.

În apele Bârladului se pot întâlni specii acvatice distincte zonei de câmpie, dintre care se pot enumera ca exemplare: crapul – Cyprinus carpio, carasul – Carassius gibelio, carasul argintiu – Carassius gibelio, știuca – Esox lucius, bibanul – Perca, regina bălții – Lepomis gibbosus, etc.

Flora

Pe Valea Bârladului, datorită faptului că nu se practică agricultura, s-a fixat o vegetație ierboasă stepică și silvostepică. Se poate admite că în Munteni, în momentul actual, există un spațiu de stepă secundară, rezultat în urma intervenției antropice, concretizate prin desțeleniri și defrișări, cu scopul de extindere a terenurilor arabile.

Pe lunca cursului de apă principal se găsește într-o bună parte flora hidrofilă, datorită umidității: trestie – Phragmites australis, păpură – Phragmites australis, rogoz – Carex, stuf – Phragmites australis, etc; dar și o vegetație acvatică. De pe terase și luncă, sunt nelipsite buruienile și plantele ruderale, care se mai găsesc adesea și în culturile agricole întreținute necorespunzător, dar și în culturile agricole irigate – apa asigurându-le creșterea, folosite mai apoi în hrănirea animalelor domestice. Se poate admite că în Munteni, în momentul actual, există un spațiu de stepă secundară, rezultat în urma intervenției antropice, concretizate prin desțeleniri și defrișări, cu scopul de extindere a terenurilor arabile

Vegetația de stepă este reprezentată prin graminee – tufișuri rezistente la uscăciune: păiuș – Festuca vallesiaca, negară – Stipa capillata, lucernă mică – Medicago minima, pir crestat – Agropyrum oristatum, etc și dicotiledonate. Asociat acestora, mai este și bluestemul galben – Andropogan ischaemun, rezistentă la pășunat.

În ceea ce reprezintă fondul forestier, acesta se desfășoară în proporții mari în partea estică a localității Ungureni, unde apare o pădure de stejari și salcâmi, și între satele Munteni și Țigănești, unde este prezentă o pădure de salcâmi.

Flora meliferă în Munteni este reprezentată prin: arbori: teiul – Tilia, castanul – Aesculus hippocastanum, salcâmul – Robinia pseudoacacia, arțar tătărăsc – Acer tataricum, salcie – Salix, păducel – Crataegus monogyna, soc – Sambucus, porumbar – Prunus spinosa, etc, și specii ierboase: ghiocelul – Galanthus, vioreaua – Scilla bifolia, macul – Papaver, păpădia – Taraxacum officinale, rapița – Brassica rapa, muștarul – Brassicaceae, sulfina – Melilotus officinalis, talpa gâștei – Leonorus cardiaca , etc

Dintre arborii ornamentali mai răspândiți menționăm: teiul – Tilia, arțarul – Acer platanoides, frasinul – Fraxinus, castanul – Aesculus hippocastanum, mesteacănul – Betula, carpenul – Carpinus betulus, salcâmul – Robinia pseudoacacia, etc. Plantele ornamentale ierboase sunt mai numeroase deoarece sunt cultivate și în particular de către locuitori, îm propriile grădini sau în glastre. În parcuri sau grădinile ornamentale personale se pot întâlni frecvent numeroase specii de: begonia – Begonia, gălbenele – Calendula officinalis, garofițe – Dianthus, bănuței – Bellis perennis, crizanteme – Chrysanthemum, crăițe – Tagetes, gladiole – Gladiolus, menta – Mentha, trandafir – Rosa, petunie – Petunia, etc.

Figura 7 – Vegetația

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana

Elemente de restrictivitate ale cadrului natural

Terenul în cauză, dezvoltă o vulnerabilitate acerbă la anumite procese, fie ele din surse naturale sau accelerate de către activitățile antropice.

Vulnerabilitatea zonei la cutremure

Vulnerabilitatea la cutremure este cauzată de distanța mica față de Județul Vrancea, unde se produc frecvent cutremure de adâncime mare, de peste 100 kilometri, ce se resimt în mai multe zone din țară, dintre care și în această comună. Originea cutremurelor vrâncene este legată de zona de convergență între mai multe blocuri tectonice, respectiv zona Euro-Asiatică, Africană și Indo-Australiană.

Vulnerabilitatea zonei la inundații

Vulnerabilitatea la inundații este dată de către: modificările climatice, generate în mare parte de gradul de antropizarea și agricultură, diminuarea severă a suprafeței împădurite – lemnul fiind sursă de încălzire, amplasarea caselor în zonele inundabile, dar și insuficiența unor lucrări de apărare, cum ar fi digurile sau barajele pe Râul Bârlad.

Din cele mai îndepărtate timpuri, în perioada ploilor și a precipitațiilor abundente, se produc inundații locale în zona satului Ungureni. De asemnea, se produc unele bălți locale în satele Munteni și Țigănești.

Un astfel de eveniment neplăcut, a fost înregistrat la data de 9 iulie 2009, când apele Bârladului au ieșit din matcă. În urma evenimentului, pagubele au fost resimțite asupra câtorva case din Satul Munteni.

Supus acestor evenimente de pericol, în comună au avut loc exerciții de simulare pentru prevestirea episoadelor de inundații, organizat de SGA Galați, exercițiul purtând denumirea de “Exercițiu de simulare interbazinal pentru verificarea modului de funcționare al fluxului informațional și de intervenție operativă coordonată pentru apărarea împotriva inundațiilor.“.

Vulnerabilitatea zonei la procese de versant

Din acest punct de vedere, se produc eroziuni ale solului, într-o mică măsură, pe dealurile dintre satele Ungureni și Slobozia Blăneasa, precum și porțiuni afectate de alunecări de teren, iar pe terasele râului Bârlad, au loc diferite procese geomorfologice. Construcția drumurilor de acces și parcelarea terenurilor, precum favorizează crearea unor culoare care adună apele din precipitații, astefl, erodând solul, creând rigole, ogașe, ravene și torenți.

CAPITOLUL al II –lea – Considerații istorico – geografice

2.1. Istoricul comunei Munteni

Istoricul comunei Munteni este consemnat în două dicționare ce se regăsesc în prezent, printre Arhivele Statului Galați, și anume:,,Dicționar Geografic Statistic și Istoric al județului Tecuci” întocmit în anul 1894 de către profesorul Teodor N. Ciuntu și în ,,Dicționar Geografic al României” volumul 3, redactat de către G. Lahavariu, general I.C. Brătianu și G. Tocilescu în anul 1900.

Din primele dovezi infailibile de ocupație umană de pe meleagurile din cuprinsul comunei Munteni, reiese faptul că acest teritoriu este locuit de mai bine de 7. 000 de ani, obicei necontenit până în prezent. Așadar, primele dovezi își au originea în neolitic, fapt consimțit în anul 1963, când a fost descoperită o așezare neolitică în locul numit “Broscăria Munteni”, așezare ce a aparținut culturii Starčevo-Criș. Pe lângă așezarea ce datează din epoca pietrei, există dovezi ce au marcat și epoca bronzului prin câteva obiecte și așezări de interes deosebit ce stau la baza istoriei localității. Printre acestea se enumeră unelte din bronz de import, arme și unelte din os de cerb.

O deosebită importană pentru comuna Munteni, o are cultura dacilor liberi, îndeosebi cea exprimată de “valul dacic” care se admite că a fost dat din ordinul regelui Atanariuc către vizigoții ce reprezentau popoarele migratoare. O parte din acest val străbate comuna Munteni din partea nord-vestică spre cea sud-estică, acesta având o întindere de proporții între localitățile Ploscuteni și Stoicani. Istoricul satelor din Comuna Munteni capătă formă, luând amploare în evul mediu. S-a descoperit că în această perioadă trei dintre satele componente (Munteni, Țigănești și Ungureni) au fost ocupate de oameni răzeși. Aceste trei sate au fost multă vreme sub stăpânirea unor moșieri de renume. Este cunoscut faptul că vreme de 120 ani, familia Conachi a pus stăpânire teritoriului, construindu-și la Țigănești conacul în care a locuit. Acest lucru se întâmpla în timpul ocupație ruse ce a avut loc între anii 1772-1774. Costachi Conachi a fost moșier peste Țigănești până când moșia a fost disputată între Anton Cincu – la vest de râul Bârlad și Tache Anastasiu – în partea de est a acestuia, eveniment petrect în anul 1881.

Tot în Evul Mediu, comuna Munteni a reprezentat o cale importantă ce permitea desfășurarea comerțului. Acest important drum comercial lega Bârladul de porturile Dunării, dar făcea legătura și între Bârlad și Țara Românească prin intermediului Tecuciului și a Focșaniului.

Este remarcată prezența locuitorilor comunei la toate evenimentele importante care au marcat istoria, cum ar fi: Războiul de independență – 1877-1878, Primul Război Mondial – 1914-1918, Cel de-al doilea Război Mondial – 1939-1945, Răscoalele țărănești – 1888, 1907, și nu nuami.

Comuna Munteni a fost formată vreme îndelungată doar din trei sate (Munteni, Țigănești, Ungureni), la care s-a alăturat abia în anii 1900 și Frunzeasca. Situația administrativă s-a tot modificat de-a lungul anilor. Satul Munteni este actuala reședință de comună, însă, în perioada imediat următoare anului 1940 au fost pe rând și Țigăneștiul, dar și Ungureniului, însă pentru puțin timp. Acestei comuni i-au mai fost alăturate și satele Slobozia Băneasa și Negrilești, ale fostei comune Negrilești, în anul 1968 când a avut loc marea reformă administrativ-teritorială a țării. Însă, imediat la începerea anului 2004, prin Legea nr.84/2004, comuna Negrilești se reunifică, cuprinzând satele ce odinioară erau repartizate comunei Munteni.

Moșierul Manolache Conache care este proprietarul a 221.000 fălci de teren ce se întinde pe trei județe: Tecuci, Râmnicul Sărat și Putna, aduce, în anul 1700, în satele Slobozia – Blăneasa și Țigăneștii Noi primii robi pe care îi așează la limită de pădure în odăi improvizate, în punctul Balta. Oamenii aduși în stare de robie, s-au folosit de odăi improvizate până când au părăsit siliștea, în anul 1750, și s-au apropiat moșia vornicului Țării de jos, Manolache Conachi, localizându-se pe Valea Boului sau pe Băneasa. Robii au muncit terenul moșierului până în anul 1849, când acesta a murit. Robia a fost continuată, în proporții mai mici de către fiul său Costache Conache, cât și de fiica celui din urmă, Cocuța. Țiganii au scăpat definitive de robie în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, refugiindu-se pe malul stâng al Râului Bârlad, unde și-au improvizat locuințe, în Blăneasa. Aceștia s-au amestecat cu clăcașii din sat, satul primind denumirea de Slobozia și împreună au constituit denumirea de astăzi – Slobozia Blăneasa. La moartea logofătului Conachi, din 1849, s-au adunat oameni din toate trei satele: Slobozia – Blăneasa, Ungureni și Țigăneștii Noi, toți fiind clăcași mai întâi pe moșia acestuia, după care pe moșia caimacanului Nicolae Vogoride.

În trecut, reședința satelor era stabilită în satul Țigănești, iar în anul 1864, conducerea clăcășiei a ținut seamă clăcașii care au muncit pe moșia lui Vogoride, împroprietărindu-I, râmânând, totuși, un teren viran, pe care s-a construit vechea școală din satul Munteni. În anul 1880, Vogoride vinde toat pământul de pe partea stângă a râului lui Anton Cincu, devenind vecin cu satul Munteni și Țigăneștii Noi. Pe lângă moșie, acesta vinde în cursul aceluiași an și casele moștenite de la Costache Conachi, dar și moșia de pe partea dreaptă a râului, implicit pădurea lui Tache Anastasiu – Balta, devenind vecin cu clăcașii de pe teritoriul Munteniului. Când a primit moșia de la Tache Anastasiu, acesta a luat terenurile tuturor oamenilor care au fost împroprietăriți, iar după o judecată în instanță, toți acești oameni au făcut închisoare. Cinci ani mai târziu, în 1885, moșierul Anton Cincu a cumpărat moșia de la Dumitru Frunză, moșia Sultana Bodeanu (Bodeanca) din comunei Țepu, precum și moșia Șendreasca aflată tot în această comună.

Moșierul Nistor Cincu moare și el în anul 1894, lăsând în urmă patru moștenitori: Anton Cincu, Maria Boldur Epureanu, Smaranda Dr. Sculei și Constantin Milea (fostul director al ziarului ,, Dimineața”). Locuitorii satelor s-au împărțit la cei patru moșieri și anume: Iordache Giurgea Negrilești. Tache Anastasiu, Boldur Epureanu Berheci, iar cei mai mulți munceau la Cincu care deținea pe lângă moșie și pădurea Dumbrava.

În ceea ce privește administrația locală, a luat ființă prima primărie în satul Țigăneștii Noi, în anul 1878, care a funcționat puțini ani, până când a luat foc toată arhiva într-un incendiu premeditate. După încendiu, locația primăriei s-a mutat în Ungureni, iar în anul 1906, s-a reușit aducerea primăriei la Munteni, iar cele doua sate Ungureni și Țigănești și-au format la un loc propria primărie. Clădirea primăriei Munteni a fost cumpărat de la grecul Panaite Arsenie, iar în anul 1927, la inițiativa lui Vasile Andrei – primarul comunei și din ordinal moșierului Tony Cincu, s-a realizat cărămida pentru construcția noului sediu al primăriei, a unei cooperative și a unei bănci. Relieful comunei Munteni este unul format din șes și dealuri, iar ocupația principală este agricultura, atât creșterea animalelor, cât și cultivarea parcelelor de pâmânt.

Familii istorice din comunei Munteni, județul Galați

În comuna Munteni au trăit familii importante care și-au adus aportul la schimbarea istoriei țării, informații prețioase despre acestea, sunt culese tot din cele două mari dicționare.

Dintre toți moșierii ce au stăpânit aceste teritorii de-a lungul anilor, s-au remarcat în mod deosebit cei din familia Conachi, timp de 120 ani, până în 1881, când moșia se împarte între Tache Anastasiu la est de râul Bârlad și Anton Cincu la vest de râu. Chiar din perioada ocupației țariste ( 1772–1774), satul Țigănești aparținea Conăcheștilor, care au construit un conac biserică cu catapeteasmă, realizate de către vornicul Conachi, bunicul poetului omonim, începând cu 1777.

Familia Conachi ajunsese să fie cea mai bogată familie de moșieri din județul Tecuci, chiar și din Tutova, Putna, Suceava și Vaslui, deținând uriașe suprafețe de pământ, obținute fie prin abuzuri, fie prin cumpărarea lor. Un an mai târziu, în 1778, se naște Alexandru Costache Conachi – ispravniucl, comisul, logofătul și poetul precursor al poeziei moderne românești, care devineproprietar al moșiei Țigănești, în anul 1805.

De remarcat sunt și implicările politice cu caracter progresiv, colaborând chiar și la Regulamentele Organice, susținînd idea ca legile să fie aproape identice pentru Țara Românească și Modova, susținând în acte oficiale, idea unității. La Țigănești se naște și Ecaterina, zis Cocuța, în anul 1828, fiica legitimă a Smarandei (fostă Negri) și a lui Costache Conachi.

Are loc la Țigănești, în anul 1846, în prezența domnitorului Mihai Sturdza, nunta Cocuței Conachi cu Nicolae Vogoride – grec fanariot, beizadeaua lui Ștefănache Vogoride, fostul caimacam al Moldovei la Costantinopol. Domnitorul Sturdza, era prezent la nuntă ăn calitate de cumnat a lui Vogoride, acesta din urmă, fiind frate cu Smaranda Sturda. Cât despre Vogoride, acesta s-a situat în calitatea sa de caimacam al Moldovei, în tabara ce se împotrivea unirii, el fiind unealta Austriei și a Turciei.

Cocuța Vogoride era în schimb, o adevărată adeptă a unirii, ca marea majoritate a moldovenilor. Aceasta s-a distins de restul oamenilor prin implicarea s-a în sprijinirea unioniștilor tecuceni și prin atenuarea măsurilor abuzive ale soțul său, iar din aceste motive, cununia lor nu a avut sorți de izbândă, întrucât lui Vogoride i s-a promis tronul Moldovei doar dacă poate înfrâna unirea cu ținutul Munteniei. În situația cu pricina, Cocuța decide să părăsească definitive Moldova, îeșind dintr-o căsnicie nefericită, și luând calea Parisului.

Nicolae Vogoride își găsește sfârșitul în anul 1863, iar după moartea s-a, Cocuța îl cunoaște pe principele de Paggoa–Sauza, Italia, pe numele său Emanoil Ruspoli și se căsătorește cu acesta, devenind Princesse Catherine Ruspoli.

Din cele două roluri de soție, Cocuța avea să devenă mamă a șase copii: trei dintre aceștia provenind din căsătoria cu Nicolae Vogoride: Lucia, Maria și un băiat Emanoil, și trei fete din căsătoria cu Ruspolu: Margareta, Maria și Caterina. Aceasta a încetat din viață în anul 1870, la doar 41 ani, în Genoa, Italia și a fost adusă în satul natal și înmormântată la cimitirul din Țigănești, locul de suflet al Conăcheștilor, devenind, prin ironia sorții, proprietatea copiilor lui Vogoride.

Nicolae Vogoride, ginerele lui Costache Conachi, a adus un set de modificări conacului, menite îmbunătățirii și înfrumusețării, în special la interior unde a amenajat sala tronului, pregătită pentru momentul în care visul de a deveni domn al Moldovei se va îndeplini. Grădina din jurul conacului se desface pe aproximativ 70 hectare ce au fost amenajate de către fosta soție – Cocuța. În anul 1881, la numai 11 ani după înmormântarea Cocuței, fiul său Emanoil Vogoride Conachi, vinde conacul cu tot cu moșia de la Țigănești persoanei ce avea să fie prefect al județului Tecuci, pe perioada 1878–1898, Tache Anastasiu – proprietar de terenuri funciare. La rându-i, acesta alsă totul Academiei Române prin intermediul unui testament redactat în data de 27 decembrie 1897, cu un an înaintea morții sale. Drept omagiu adus marii patrioate și unionist Cocuța Conachi, în prezent, pe meleagurile în care aceasta și-a trait copilăria, s-a construit un complex de case, pe dealurile din Ungureni, iar în cinstea ei, cartierul este ominumul acesteia.

2.2. Aspecte etnografice

2.2.1. Etimologia Toponimelor

Denumirea comunei și a satului omonim cu funcție suplimentară de reședință – Munteni, provine de la locuitorii care au venit de la munte cu turmele de oi și care s-au instalat pe malul drept al Râului Bârlad. Printre aceștia se numără și oameni ca: Marin Scurtu, Sandu Chirilă, Costache Ciungu zis ,,Ungureanu”, dar și alții.

Amintind de Costache Ciungu, este bine de știut că acesta, zis și “Ungureanu”, a dat denumirea satului Ungureni, prin importanța sa statuară de administrator al logofătului Costache Conachi.

Dacă denumirele celor două sate sus menționate au o explicație logică din vechime, ei bine, originea denumirilor Țigănești și Frunzeasca, sunt incerte. Dar tindem să credem în legendele care spun că Țigănești poartă acest toponim datorită minorității etnice aferente numelui în cauză, situată întâi în ținuturile acestui sat, răspândindu-se mai apoi în toată comuna; iar numele satului Frunzeazca, denumit în popor și Țolica, provine de la situația financiară precară cu care s-au confruntat oștenii cu zeci de ani în urmă, acoperind ferestrele cu țolici lucrate la război, cum era odată tradiția.

2.2.2. Obiceiurile calendaristice, obiceiurile de trecere și obiceiuri locale

În comuna Munteni, sunt respectate, ca o tradiție, mai multe tipuri de obiceiuri, dintre care, se pot distinge: obiceiurile calendaristice, obiceiurile de trecere, cele de împrumut, dar și obiceiurile locale.

Obiceiurile calendaristice

Obiceiuri de iarnă

Sfântul Nicola (Moș Nicolae ) – sărbătoarea de Sfântul Nicolae marchează atât un obicei creștin – orthodox, cât și un obicei traditional, în care, copii își lustruiesc ghetuțele în așteptarea darurilor din partea legendarului Moș Nicolae în fiecare an, în noaptea dintre 5 – 6 decembrie. Această tradiție este recognoscibilă pe plan international, iar legeda spune că un copil pe nume Nicolae originar din Turcia, obișnuia să ajute oamenii nevoiași, îndeosebi, o familie săracă cu trei fiice, lăsându-le galbeni de nuntă, fiecăreia în parte.

Ignatul – reprezintă obiceiul păgână, în care țăranii pregătesc porcii pentru sărbătoarea de Crăciun, în vederea înbelșugării meselor în toiul iernii.

Colindele – semnifică poezii și/sau cântece menite să întâmpine cu bucurie Nașterea Domnului, totodată, marcând și începutul sărbătorilor de iarnă. Acestea pot fi diverse, cel mai des întâlnite pe meleagurile Gălățene, fiind: colindele pentru copii, colindele de ceată ce reprezintă colindele propriu-zise, plugușorul, sorcova, umblatul cu ursul, capra, cântecele de stea, etc. Cântece de slăvire reprezintă parte integrantă din ritul calendaristic specific Crăciunului, iar cele mai spectaculoase sunt colindele de ceată, unde tinerii din sat merg să împartă vestea Nașterii Domnului Isus Hristos și plugușorul, în care flăcăii, în compania bicelor și a clopoțelelor, se urnesc să ureze sătenilor un an mai bun, mai prosper și plin de înțelepciune. În ambele cazuri, colindătorii sunt răsplătiți cu mere, nuci, covrigi, prăjituri plămădite în casă, vin fiert sau bani. Tradiția indică perioade specifice pentru fiecare în parte, așadar, vremea colindatului este în Ajunul Crăciunului în zilele de 24 decembrie ale fiecărui an, pe când plugușorul se pornește în ultima zi din an, înainte de Anul Nou.

Împodobirea bradului – împodobirea bradului se desfășoară, de obicei, pe 24 decembrie în Ajunul Crăciunului și înfățișează unul dintre cele mai așteptate momente de către copii, fiind un eveniment ce se desfășoară în sânul familiei, fredonând colindele mult iubite, alături de o cană de ceai fierbinte sau cioclată caldă. În trecut, din lipsă de capital sau obiecte decorative, bradul se ornamenta cu nuci, mere, vata care amintea de zăpadă și lumânărele, când astăzi, instalația înnobilează frumusețea pomului, la fel cum fac bomboanele atârnate cu ață, beteala colorată și globurile de-o frumusețe emoțională.

Din motive de ecologizare, mulți dintre oameni munteniului, preferă brazii artificiali, confecționați din diverse material, sau naturali în ghiveci.

Moș Crăciun – se numără printre semnăturile cele mai identificabile ale Crăciunului, în care, copiii de peste tot din lume, primesc mult așteptatele cadouri, în seara dintre 24 – 25 decembrie, ca răsplată a faptului că au fost cuminți și cu ascultare de părinți tot anul. Moș Crăciun este recunoscut din strămoși pentru aceste fapte filantropice, în care se strecoară în casele oamenilor și lasă daruri sub brad ac răspuns la scrisorile primite.

Semănatul – este un obicei agrar ce marchează prima zi din an, sărbătoarea de Sfântul Vasile și se concretizează prin cântece și incantații de belșug, prin care se urează sănătate familiei și pământuri roditoare. Specific acestui obicei, este și aruncarea unei grămejoare de cereale, adesea grâu, în casa gazdei, simbolizând prosperitatea. În comuna Munteni, spre deosebire de colind și plugușor, cu semănatul se merge doar la cei apropiați, unii săteni, mergând chiar și la mormintele neamurilor. Această tradiție de semănat este una încărcată de simbolism, și precede un alt obicei agrar, plugușorul.

Obiceiuri Pascale

Încondeierea ouălelor – repreintă un obicei străvechi în cultura românilor, care se respectă și în rândul localnicilor din Munteni, ca mărturie a datinilor. Cu prilejul acestui cult, femeile vopsesc uoă, în special în culoarea roșie – culoarea sângelui Mântuitorului, mai cum seamă, se practică și decorarea cu motive vegetale – flori, frunze cu o forma deosebită, etc.

Limpezirea feței cu apă roșie – datina spune că imediat după noaptea de Înviere, figura paternă a familiei, pune într-o cană cu apă, un ou roșu, unu necolorat și bănuți, iar membrii familiei, își limpezesc fața cu respectiva licoare, în ordinea dezmeticirii. Se crede că acest obicei străvechi, care încă se păstrează în această zonă, aduce prosperitate familiei, purificare, noroc și sănătate.

Obicei de Înălțare – la patruzeci de zile de la slujba Învierii, creștinii munteni, obijnuiesc să meargă la mormintele celor dragi, cu ouă roșii, cozonaci și vin, pentru slujba dedicate acestui obicei. Tot până la ziua Înălțării Donului, locuitorii înlocuiesc salutul comun “Bună ziua!” cu salutul care adduce vestea învierii “Hristos a înviat! – Adevărat a înviat!”. Obiceiul face ca în acest moment de sărbătoare creștină, slujba să se țină și la Monumentul Eroilul, decorați în lupta de la Mărășești, Mărăști și Oituz. Acest rit adună la un loc, oameni talentați ai satului, care interpretează cântece de patrie, cum ar fi: “Imnul României”, “Treceți batalioane române Carpații“, “Pui de lei” și altele.

Obiceiuri de trecere

Obiceiuri la naștere

Din categoria – obiceiuri la naștere –, acestea se petrec, de regula, ca peste tot prin țară, cu mici diferențe de nuanță. Cel mai des întâlnit, este prezența moașei la eveniment. Mai mult de atât, există și o serie de superstiții ce țin de nașterea unui prunc, care sunt luate, mai mult sau mai puțin, în serios de către viitoarele mămici. Faptul că nu este bine să cumperi hăinuțe înainte de naștere, este una dintre cele mai cunoscute superstiții.

Obiceiuri la botez

Un cunoscut obicei la botez, pe lângă ceremonia religioasă, este aducerea ursitoarelor la petrecere, care urează de bani, de sănătate și de fericire micuților. Un alt obicei consacrat, face referire la prima baie a copilului, unde se pun diverse lucruri, precum: busuioc (pentru frumusețe), lapte dulce (să aibă pielea alba), grâu (pentru cinste), apă sfințită (pentru puritate), etc…

Obiceiuri la nuntă

Când vine vorba de nuntă, obieciurile sunt multe, diverse, și care mai de care mai deosebite. Cele mai spectaculoase, mai tradiționale și emoționante momente constau în: gătitul miresii, luarea fetei de la părinți de către viitorul soț alături de nași, ruperea turtei deasupra capului, furatul miresii, aruncarea buchetului miresii, jucatul găinii, valsul mirilor, etc.

Obiceiuri la inmormântare

Deși este unul dintre cele mai nedorite evenimente în viețile oamenilor, beneficiază și acesta de tradițiile lui specifice, cum ar fi: îmbăierea răposatului și îmbrăcarea în haine noi, legarea picioarelor, priveghiul, doliul purtat patruzeci de zile, mesele de pomenire (pomeni și parastase).

Obiceiuri locale

Zilele Comenei Munteni

O tradiție nu tocmai cu vechime, dar întipărită adânc în sufletele locuitorilor, este evenimentul cultural – artistic, care a deputat în toamna anului 2017 pe terenul stadionului comunal, cu denumirea de “Sărbătoarea Toamnei”, urmând ca în anul imediat următor, comuna să se sărbătorească vara, sub denumirea de “Ziua Comunei Munteni”, în preajma sărbătorii creștin – ortodoxe a Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Această sărbătoare de interes locol, celebrează comunitatea în ansamplu și reprezintă o oază de binedispoziție, susținută de artiști de renume, într-o monotonie cotidiană înstalată pretutindeni. Pentru că se pune în prim-plan familia tradițională și trainică, în cadrul evenimentului tomnatic, a avut loc festivitatea “Nunta de aur” – 50 de ani de căsătorie, unde partenerii de viață și “de-o viață”, au fost premiați.

Atmosfera de sărbătoare, în ambele situații, fost completată de către ansamblul popular, format din tineri talentați, învățați în artele dansului și ale cântatului la Terasa “Hora din Munteni”.

Bineînțeles, din acest tablou de petrecere, sunt de nelipsit vânzătorii ambulanți, cu porumb fiert sau copt, vată de zahăr pe băț, înghețată, răcoritoare sau clasicii mici, cum de altfel, nici jocurile de târg cu premii nu au lipsit.

Figura x – Familie premiată la “Nunta de aur” Figura x – Familie premiată la “Nunta de aur”

Sursă: imagine preluată de pe pagina de facebook oficială a Primăriei Comunei Munteni

https://www.facebook.com/profile.php?id=100015656894990

2.2.3. Ocupații și îndeletniciri tradiționale

-lutarie

-potcovire

-tesire

-muncile campului (cules)

-brutarie

-moara

-boltari

-fabrica de dopuri

-fabrica de sticla

-furtune

-tuburi

2.3. Monumente și situri arheologice

Valul lui Atanariuc – sec. II – IV – Epoca migrațiilor

Există dovezi infailibile, care atestă că, încă din cele mai îndepărtate timpuri, omul a făcut schimbări în structurile terestre din anumite necesități de convețiuri sau apărare.

Valul lui Atanaric, personalitate cunoscută sub distinsul rang de rege al vizigoților, în secolul al IV –lea, anul 367 după Hristos, a înălțat un val de pământ ce începe pe Siret și continua pâna la Prut, pentru a stopa înaintarea hunilor ce doreau pătrunderea în Podișul Central Moldovenesc. Valul de pământ mai este denumit de către săteni, impropriu ,,Valul lui Traian” și se observă pe teritoriul comunei, în Pădurea de la Țigănești, unde este destul de bine conservat. Tocit și lățit de vreme, acesta măsoară 1,70 m, în conformitate cu datele prezentate de “Monografia Orașului Tecuci, 1999”, iar șanțul creeat pe partea sudică, ce-i corespunde, măsoară o adâncime de 3 m.

Ansamblul conacului Nestor Cincu – sat Țigănești – sf. sec. XIX

Conacul poetului Costache Conachi – sat Țigănești – sec. XVIII

Unul dintre cele mai importante obiective turistice este Conacul poetului Costache Conachi, ce ocupă loc pe teritoriul satului Țigănești. Monumentul cunoaște o istorie zbuciumată, trecând prin mâna a mai multor proprietari, însă pierzându-și din strălucire, treptat, după moartea logofătului a cărui nume îl poartă. Acesta este înregistrat în Lista Monumentelor Istorice (LMI) cu codul GL-IV-m-B-03148, iar poarta de la intrarea în moșie cu codul LMI GL-II-m-B-03123.

Costache Conachi s-a născut la 14 octombrie 1777 în Țigănești, unde și-a găsit sfârșitul 72 ani mai târziu la 1849 tot în același loc. Acesta a aparținut unei familii înstărite de boieri fanarioți formată din vornicul Manolache Conache și soția sa Ileana, fiica vistierului Dinu Cantacuzino. Costache Conachi a ocupat înalte funcții de dregător în Moldova, fiind totodată și cel mai reprezentativ poet al Moldovei în perioada de tranziție spre literatuta modernă. Acesta a luat parte la redactarea Regulamentului Organic, redactând articole ce vizau unirea Principatelor. Împreună cu Smaranda Negri, soția sa, au avut o fică, pe numele ei Cocuța Ecaterina Conache ce avea să se căsătorească cu Nicolae Vogoride, desemnat caimacam al Moldovei.

Figura 7 – Conacul poetului Costache Conachi, Țigănești Figura 8 – Logofătul Costache Conachi

Sursă: internet Sursă: internet

Conform unor acte din anul 2011, a avut loc o interpelare, ce vizează patrimoniul Conacului de la Țigănești, între deputatul PNL – Liviu Bogdan Ciucă și ministrul Hunor Kelemen activant al Ministerului Culturii și Patrimoniului Național.

ÎNTREBAREA 7115A/2011

În ceea ce privește această interpelarea pe baza patrimoniului din Țigănești, întrebarea adresată ministrului poartă numărul de înregistrare 7115A și este comunicată la data de 28.06.2011. Întrebarea vine ca o mustrare pentru minister, amintind că acest patrimoniu valoros este în ruină și ,totodată, solicită un răspuns cu privire la soarta acestuia, dar și un răspuns ce vizează planul și soluțiile care pot ajuta la restaurarea patrimoniului național.

Figura 9 – Întrebarea 7115A/2011

Sursă: www.cdep.ro

RĂSPUNSUL 3947/201

Nu la mult timp, la data de 25.07.2011, este dat în scris și răspunsul ministrului, înregistrat cu numărul 3947. Amintește faptul că sub tutela S.C. Dunasi S.A., Galați, coancul poetului a fost exploatat turistic, transformat într-un motel situate la circa 3 km de orașul Tecuci. Acest motel a purtat numele de “Casa Albă” și a fost evaluat la două stele. Astfel, după degradarea suferită în timp, ministerul nu a primit fonduri suficiente alocate pentru restaurarea acestui patrimoniu.

Acestă replica, sugerează în conformitate cu Legea 422/2011 – privind protejarea monumentelor istorice, că restaurarea și conservarea obiectivului intră în atribuțiile deținătorului, ale administratului judiciar “Insolvexpet SPRL” Galați. Iar în acest sens, proprietarul a fost deja înștiințat de către directorul Direcției pentru Cultură și Patrimoniul Național a județului Galați.

Figura 10 – Răspuns 3947/2011

Sursă: www.cdep.ro

Nu la mult timp, la data de 25.07.2011, este dat în scris și răspunsul ministrului, înregistrat cu numărul 3947. Amintește faptul că sub tutela S.C. Dunasi S.A., Galați, coancul poetului a fost exploatat turistic, transformat într-un motel situate la circa 3 km de orașul Tecuci. Acest motel a purtat numele de “Casa Albă” și a fost evaluat la două stele. Astfel, după degradarea suferită în timp, ministerul nu a primit fonduri suficiente alocate pentru restaurarea acestui patrimoniu.

Acesta replică și faptul că în conformitate cu Legea 422/2011 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, conservarea și restaurarea acestuia întră în atribuțiile deținătorului, așadar, în atribuțiile administratului judiciar “Insolvexpet SPRL” Galați. Iar în acest sens, proprietarul a fost deja înștiințat de către directorul Direcției pentru Cultură și Patrimoniul Național a județului Galați.

Statuia Logofătului Costache Conachi – sat Munteni

Figura x – Statuia Logofătului Costache Conachi

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana

Poarta Conacului poetului Costache Conachi – sf. sec. XIX

Monumentul Eroilor Patriei – Sat Munteni

Astazi odata cu ocazia Inaltarii Domnului sarbatorim si Ziua Eroilor elogind pe inaintasii nostri care au platit cu sange pentru indepententa si libertatea neamului romanesc . Comuna noastra aduce astazi un omagiu eroilor sai care au facut sacrificiu suprem pentru patria noastra .

Glorie și recunoștință veșnică eroilor neamului!

Bătălia de la Mărășești (6-16 august 1917) a fost cea mai importantă operațiune militară desfășurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial. A fost o operațiune complexă, de apărare și menținere a liniei frontului punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor. În inima românilor, această bătălie are un loc special datorită eroismului de care au dat dovadă ostașii români și a faptelor de arme ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, căpitanului Grigore Ignat, generalului Eremia Grigorescu, dar mai ales datorită legendarei expresii Pe aci nu se trece!

Figura x – Monumentul eroilor Figura x – Parcul Monumentului Eroilor

Sursă: Gudană Georgiana – Adriana Sursă: Gudană Georgiana – Adriana

2.4. Instituții publice

Primăria comunei

Figura 11 – Primăria Comunei Munteni (sat Munteni)

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana

Căminul cultural

Proiectul pentru “ Reabilitare , Modernizare si Dotare a Caminului Cultural Munteni “

Figura x – Căminul cultural (sat Munteni)

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana

Postul de poliție

Școala generală (clasele I–VIII) și grădinița de copii – sat Munteni

Figura x și y – Școala generală (I-IV) și grădinița – sat Munteni

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana

Școala generală (clasele I–IV) și grădinița de copii – sat Frunzeasca

Școala generală (clasele I–VIII) și grădinița de copii – sat Țigănești

Școala generală (clasele I–VIII) și grădinița de copii – sat Ungureni

Dispensar uman – sat Munteni și sat Ungureni

Dispensar veterinar – sat Munteni

Percepția rurală – sat Munteni

Oficiul postal – sat Munteni

Cămin de copii “David Austin” – sat Țigănești

Biblioteca – sat Munteni

Centrul social pentru copii cu problem în familie “Copiii noștri”

CAPITOLUL al III –lea – Aspecte demografice

Populația comunei este estimată la 7. 695 (9.760) locuitori, conform Institutului Național de Statistică, distribuită aproximativ, astfel: sat Munteni – 4. 407 locuitori, sat Frunzeasca – 563 locuitori, sat Țigănești – 982 locuitori și sat Ungureni – 1. 580 locuitori.

Numărul gospodăriilor existente până în momentul actual este de 2. 116, însă numărul propus se ridică puțin peste aceta, la 2. 500 gospodării. “Gospodăria reprezintă totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă) a unui locuitor, îndeosebi de la țară (și a familiei sale).”

Numărul locuințelor este de 1. 092 și se estimează o creștere de până la 2.400 locuințe în următorii ani. În categoria etnică predominantă din acest teritoriu se clasează românii, iar rromii în categoria etnică minoritară, în comunități restrânse.

Majoritatea locuitorilor sunt creștini – ortodoxi, însă mai există și alte religii precum: creștini – protestanți, creștini – catolici, penticostali, adventiști, etc.

Graficul X – Nupțialitatea în raport cu Divorțialitatea – anul 2010 – 2017, Comuna Munteni

Sursa: Grafic realizat pe baza datelor de la Institutul Național de statistică

3.1. Mișcarea naturală a populației

3.1.1. Natalitatea și Mortalitatea

3.1.3. Spor natural

3.2. Mișcarea migratorie a populației

3.2.1. Emigrații și Imigrații

3.2.3. Spor migratoriu

3.3. Structura populației

3.3.1. Structura populației pe grupe de vârstă

Graficul X – Structura Populației pe grupe de vârstă – anul 2018, Comuna Munteni

Sursa: Grafic realizat pe baza datelor de la Institutul Național de statistică

3.3.2. Structura pe sexe

Graficul X – Structura populației pe sexe – anul 2018, Comuna Munteni

Sursa: Grafic realizat pe baza datelor de la Institutul Național de statistică

3.3.3. Structura profesională

3.3.4. Structura națională și confesională

3.4. Sistemul de învățământ și nivelul de educație

TEXT

3.5. Evoluția comunităților umane de pe teritoriul Comunei Munteni

TEXT DESPRE EVOLUȚIA COMUNITĂȚILOR UMANE

Evoluția populației:

Tab. 1 – Evoluția populației

Sursa: Tabel realizat pe baza datelor de la Primăria Comunei Munteni

GRAFIC PE BAZA TABELULUI

CAPITOLUL al IV –lea – Așezări Umane

4.1. Organizare teritorială

4.2. Morfostructura așezărilor

4.3. Dotări edilitare și socio – culturale

CAPITOLUL al V –lea

– Infrastructura

Figura 12– Infrastructura

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana

5.1. Infrastructura rețelei de comunicații

Primaria Com. Munteni anunta cetatenii de crearea de puncte hotspot wi-fi free ( internet wireless cu liber acces ) disponibile permanent in comuna noastra in punctele :

– Biblioteca Munteni

– Zona Baza Sportiva Munteni – Biserica Sf. Vasile (Halta

Rates Munteni )

– Intersectie Dorobanti ( Tarna – Birlic )

5.2. Infrastructura construcțiilor

5.3. Infrastructura transporturilor

– S-au demarat lucrarile pentru amenajarea unui sant dalat paralel cu DJ240 pe raza satului Ungureni , lucrari ce vor fi continuate si pe raza satului Tiganesti .

– Lucrarile de realizare a pasajului pietonal pe Strada Zorilor din satul Ungureni sunt in plina desfasurare si va fi finalizat la termen stabilit .

– A fost initiat montajul sistemului de supraveghere video pe raza comunei noastre , sistem ce va fi functional pana la sfarsitul lunii august .

ANUNT DE INTERES PUBLIC

Primaria Com. Munteni anunta cetatenii comunei noastre ca incepand de astazi , 23.06.2017 s-a dat ordin de demarare a lucrarile la obiectivul “Lucrari de realizare cale pietonala , Strada Zorilor , Sat Ungureni Com. Munteni ” .

Proiectul a fost aprobat prin Hotararea Consiliului Local din luna ianuarie 2017 .

Aceasta zona se preteaza traficului pietonal care in acest moment se desfasoara foarte greu , iar in conditii de vreme nefavorabila (ploaie,zapada) devenind practic imposibil .

Proiectul prevede realizarea unor trepte din beton armat , prevazute cu ziduri de sprijin atat transversale cat si logitudinale , cu rigole betonate si cu balustrate pe laterale .

Calea pietonala va fi prevazuta si cu iluminat public .

Astazi 25.11.2017 Primaria Com. Munteni impreuna cu CJ Galati au demarat lucrarile de modernizare si refacere a covorului asfaltic dintre localitatile Tiganesti si Ungureni . Lucrarile vor continua si vor fi finalizate anul viitor si includ atat modernizarea drumului cat si realizarea de santuri dalate .

ANUNT DE INTERES PUBLIC

Astazi , 22.12.2017 s-a inaugurat calea pietonala de pe strada Zorilor din satul Ungureni , la care au participat alaturi de oficialitatile locale , cetatenii din localitate si un sobor de preoti care au facut o slujba pentru sfintirea acesteia .

CAPITOLUL al VI –lea – Economia

6.1. Resurse de muncă și populația ocupată

Totalul populației active este de 4.116 persoane din 7.112 locuitori (totalul populației comunei), iar în funcție de ocupația fiecăreia, se împart în trei categorii:

Salariați = 1.440 persoane

Agricultori = 2.260 persoane

Casnici = 416 persoane

+ALTE OCUPAȚII ALE LOCUITORILOR

6.2. Spații verzi și sport

6.3. Turism și agrement

6.4. Creșterea animalelor

6.5. Activități comerciale

6.6. Activități industriale

6.7. Agricultura – principalul sector de activitate

Agricultura este, în primul rând, o sursă de hrană, atât pentru oameni (porumb – mălai, floarea soarelui – ulei, mazăre, fasole, etc), cât și pentru animale, dina ceastă activitate rezultând materiile prime pentru hrana animalelor. Iar în al doilea rând, reprezintă o sursă de venit, deoarece unele dintre persoanele ce dețin teren, comercializează acele produse obținute.

Așadar, în urma acestei activități, solul poate fi degradat prin utilizarea de pesticide și îngrășăminte în mod abuziv, dar și de nerespectarea unor rotații a culturilor, fiind cunoscut faptul că această practică ajută la menținerea fertilității solului. Folosirea unor utilaje agricole agresive, este o altă neregulă, care, mai ales in condiții climatice excesive, provoaca distrugerea stării structurale a solului și intensifică procesele de degradare fizică prin: compactare, formarea crustei și producerea eroziunii de suprafață.

6.7.1. Structura culturilor agricole specifice

Teren arabil neirigat:

Cea mai mare parte de teren arabil neirigat se găsește în extravilan – 5914 ha, pe când în intravilan se găsesc doar 174 ha, împreună însumând un total de 6088 ha. În cea mai mare parte, pentru menținerea fertilității solului, este respectată o rotație a culturii. Această practică presupune a se cultiva în permanență altceva decât a fost cultivat înainte.

Pe acest teren, adesea, se găsesc culturi de porumb, mazăre, grâu, cartof, secară, varză, fasole, pepeni, etc, dar și plante tehnice sau oleaginoase cum ar fi: Floarea–Soarelui, rapiță și sfecla de zahăr. Aceste culturi sunt utilizate după recoltare atât în scop personal, pentru hrana populației (mălai, mazare, fasole), dar și pentru hrana animalelor (porumb), cât și în scop economic, fiind date spre comercializare în piețele de desfacere (cartof, varză) sau spre prelucrare în rafinării alimentare (plantele tehnice). Conform statisticilor naționale de specialitate, în anul 2013, terenurile agricole ocupate cu cele mai importante culturi obținute, s-au împărțit astfel: cereale: grâu și secară – 1824 ha, porumb boabe – 5592 ha; plante tehnice: Floarea–Soarelui – 2170 ha, sfeclă de zahăr – 60 ha, iar legume: gartofi – 20 ha, alte legume – 222 ha.

Lucrătorii comercianți, au obligativitatea, ca produselor scoase spre vânzare să fie însoțite de o etichetă de produs pe care se consemnează: denumirea produsului, localitatea de proviniență, data obținerii produsului și prețul acestuia. Acestă configurație este necesară atât produselor obținute în gospodării, cât și celor obținute de pe câmp.

Livezi (Pomii Fructiferi):

Livezile reprezintă aproximativ 270 ha și se desfășoară atât în gospodării, cât și în extravilan. Principalii pomi fructiferi plantați sunt: meri, pruni, caiși, zarzări, corcoduși, peri, gutui, cireși, vișini, nuci, etc. Una dintre cele mai renumite livezi, care adună lucrători sezonieri chiar și din satele învecinate, se află în satul Ungureni.

Figura x – Producție de meri Figura x – Producție de pruni

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana Sursa: Gudană Georgiana – Adriana

Domeniul Viticol (Vii):

Domeniul viticol se defășoară pe o suprafață de 636 ha, dintre care, care cea mai mare parte se regăsește în extravilan – la camp, iar într-o proporție mai mica, însă, destul de considerabilă, se găsește în intravilan – grădinile din gospodăriile locuitorilor. De asemenea, și în acest caz, o parte din producție merge spre piețele alimentare, fiind vorba despre strugurii de masă din soiuri autohtone, iar o mai mare parte din producție, este procesată în vin. Cele mai des întâlnite soiuri de struguri sunt: Coarnă Albă, Noah, Poamă Boierească, Tămâioasă Românească, etc.

Domenil Silvic (Păduri)

Domeniul silvic însumează 773 ha în extravilan, iar specificul sunt foioasele, dintre care putem aminti în linii mari despre: salcie, salcâm, tei, castan, amin, plop, stejar, arțar, frasin, alun, mesteacăn, fag, etc. Cea mai de preț resursă din păduri este lemnul, și este exploatat pentru a servi fabricilor de mobilă, dar și drept combustie de încălzire pentru locuințele din apropiere. O altă resursă importantă extrasă de pe domeniul silvic, este culegerea plantelor medicinale, adevărate remedii pentru sănătate.

Comuna Munteni dispunde de trei porțiuni de pădure, două dintre acestea regăsindu-se în satul Munteni, și anume Pădurea Cincu din nord-vestul comunei, unde se regăsește și un iaz – numit local “Iazul lui Ninel”, Pădurea Recea, situate lângă o apă stătătoare cu același nume, dar și Pădurea Țigănești, situat, de altfel, în satul omonim, pădure din apropierea Conacului Costache Conachi.

Pășuni (Pajiști cu flori de camp)

Totalul pășunilor este de aproximativ 707 ha, și se desfășoară atât în extravilan, cât și în intravilan. Pășunea mai poartă și denumirea de “pajiște cu flori de câmp” și se împarte în: fânețe și izlazuri. Acest tip de acoperire a terenului reprezintă o sursă de hrană pentru animale (nutreț). Aceste plante, printre care se numără și fânul, iarba grasă, lucerna, troscotul, trifoil, etc., sunt cosite și ținute la uscat pentru proviziile de iarnă. Două dintre cele mai cunoscute astfel de locuri de pe teritoriul comunei sunt: “în cot” – acest loc se regăsește în apropiere de Râul Bârlad, sat Munteni și locul numit popular “pe imaș” unde își duc sătenii din Frunzeasca bovinenele și cabalinele.

6.7.2. Relația dintre agricultură și schimbări climatice

Influența agriculturii în schimbările climatice

Utilizarea terenului în agricultură este o componentă de mediu a cărei dinamică reflectă tendințele de variabilitate ale climatului. Aceasta reprezintă o sursă importantă de emisie a două puternice gaze cu efect seră: protoxid de azot cu formula chimică N2O și metan cu formula chimică CH4. Despre N2O este cunoscut faptul că provine din îngrășămintele organice folosite pentru plante și mineralele de azot, pe când CH4 provine din procesul de digestie al animalelor rumegătoare, cum ar fi ovinele, bovinele, etc.

Influnța schimbărilor climatice asupra agriculturii

Schimbările climatice afectează multe sectoare economice, și agricultura este una dintre cele mai expuse, deoarece activitățile agricole depind în mod direct de factorii climatici. Efecte asupra agriculturii, pot avea un grad de periculozitate mai ridicat, sau mai scăzut, în funcție de natura lor. Unele pot fi provocate de către fenomene climatologice extreme, cum ar fi: grindina – care distruge aproape în întregime recolta, chiciura, bruma, inundațiile, de asemenea și deficitul pluviometric (seceta), în special în lunile de vară. Toate aceste efecte negative aduse de fenomenele extreme către agricultură, se materializează prin amplificarea poluării și scăderi considerabile de producție agricolă. Bineînțeles, un rău nu vine niciodată singur, așadar, scăderea producției atrage după sine afectarea economiei locale, ceea ce conduce la încurajarea importurilor de produse.

CAPITOLUL al VII –lea – Calitatea peisajului și utilizarea terenului

7.1. Calitatea peisajului

Peisajul reprezintă un concept inter și transdisciplina, totodată fiind și o punte între domenii aparent diferite, dar care inserate în termenul generic de peisaj – imagine a unui teritoriu –, pot genera o nouă orientare de cercetare holistică.

Potrivit cercetărilor lui Unwin (1975), au fost identificate trei etape de evaluare a peisajului:

Măsurarea peisajelor – un inventar a ceea ce există de fapt în peisaj;

Valoarea peisajului – o investigație și măsurarea a valorii în peisaj;

Evaluarea peisajului – o evaluare a calității peisajului vizual obiectiv în ceea ce privește preferințele individuale sau sociale pentru diferite tipuri de peisaje.

Tipul de peisaj, este rural, iar asociat acestuia se disting: rețeaua rutieră ce implică străzi principale și secundare, spațiul rezidențial, atât colectiv (blocuri), cât și privat (case), spațiile forestiere, peisajul spațiilor verzi cu diverse funcții, cel mai des întâlnită, cea recreativă. Alăturându-se acestora, se disting și spațiul comercial, hidrografia, spațiul neconstruit și agricol. Toate cestea enumerate însumând componentele integrante ale peisajului rural analizat.

Indicatori elementari de evaluare a calității peisajelor:

Indicele de naturalitate, anul 2018:

= 0,39 => peisaj cu echilibru ecologic slab afectat (0,30 – 0,45)

Indicatorul de naturalitate reprezintă raportul dintre suprafața împădurită și suprafața totală a teritoriului.

Indicii presiunii umană, anul 2018 (densitatea populației):

= 70,09 loc/km2

Presiunea umană prin terenuri agricole, anul 2018:

= 1,099 ha/loc => se încadrează în categoria a III –a => peisaj rural puternic dezechilibrat, care se caracterizează prin exclusivitatea terenurilor agricole, unde rar se conservă pâlcuri de pădure (1,01–2,00 ha/ loc)

Acest indicator reprezintă raportul dintre terenurile agricole (teren arabil neirigat, vii, livezi, pășuni, culturi complexe, păduri, vegetație de tranziție) și populație, pentru a fi identificată presiunea umană asupra acestei categorii de utilizare a terenului.

Indicele de transformare environmentală (Snat/Santr), anul 2018:

= 5,84 => dominarea elementului natural

Indicatorul admite raportul dintre suprafața naturală (teren arabil neirigat, vii, livezi, pășuni, culturi complexe, păduri, vegetație de tranziție, mlaștini, râuri și bălți) și suprafața antropică existentă în terenul analizat (suprafața locuibilă, spațiu industrial și comercial, drmuri și căi feroviare), pentru observarea componentei dominante.

7.2. Utilizarea și modul de acoperire al terenului

Utilizarea terenului reprezintă modul în care

Figura 13 – Utilizarea terenurilor

Sursa: Gudană Georgiana – Adriana

După cum se poate oberva, utilizarea terenului (Fig13 ) este vizată într-o proporție mare de terenul agricol neirigat care însumează 6. 088 km2 din totalul teritoriului de 109, 78 km2. Cea mai importantă parte din acest teren agricol, este cel din extravilan de 5. 914 km2 deoarece acolo se desfășoară în mare parte activitățile agricole, și mai puțin în intravilan 174 km2 unde sunt grădinile din curțile locuitorilor. Conform acestor date, sunt distribuiți aproximativ 850 m2 teren arabil/ cap de locuitor. Acoperirea terenurilor din această comună este diversă, și este împărțită inegal în: spațiu construit discontinuu (satele), spațiu construit commercial, teren agricol neirigat(extravilan), vii, livezi, pășuni, culture complexe, fânețe, păduri de foioase, pajiști, vegetație de tranziție, mlaștini, cât și corpul de apă, reprezentat de Râul Bârlad.

Tab. 2 – Modul de acoperire a terenului

Sursă: Datele reprezintă cu aproximiție situația anului 2014, de la Institutul Național de Statistică

Grafic 1 – Utilizarea și modul de acoperire al terenului

Sursă: Datele reprezintă cu aproximiție situația anului 2014, de la Institutul Național de Statistică

CAPITOLUL al VIII –lea – Poluarea și gestionarea durabilă a deșeurilor

8.1. Calitatea aerului, apei și a solului în funcție de principalele surse de poluare

8.1.1. Calitatea aerului

Aerul reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte de susținere a vieții, fiindu-i un element vital, ceea ce face ca monitorizarea concentrațiilor de poluanți să devină la rându-i un item important în evaluarea calității aerului.

Poluarea cu substanțele emise în atmosferă constituie cauza unor probleme de mediu actuale, printre cele mai importante se enumeră: precipitațiile, efectul de seră, distrugerea stratului de ozon și acidifierea.

Fig. X – Stația Gl – 5

Sursă: www.calitateaaerului.ro

Cea mai apropiată stație de monitorizare a aerului din comuna Munteni, este stația Gl – 5, situată pe teritoriul orașului Tecuci, la mai puțin de 10 km față de comună. Conform acesteia, starea aerului este valorificată ca fiind excelentă pe o scară de la excelent la foarte rău. Gl – 5 monitorizează în timp real concentrațiile de poluanți, astfel, situația în comuna Munteni, la începutul anului 2018, prezentându-se astfel, cu mențiunea că este de remarcat cum concentrațiile de poluanți variază câte puțin de la o zi la alta și de la un moment al zilei la altul, în funcție de intensitatea de activitate surselor generatoare:

Co – monoxid de carbon – 0.05mg/m³

Pm10 – pulberi în suspensie cu diametru de 10 micrograme – 7.60µg/m³

SO2 – dioxid de sulf – 6,73µg/m³

O3 – ozon – 48,51µg/m³

NO2 – dioxid de azot – 11.13µg/m³

Monoxid de carbon

Pentru monoxidul de carbon, concentrația admisă (CMA) este de 10 mg/m³, ceea ce ne demonstrează că situația la nivelul comunei Munteni este sub control, deoarece la începutul anului 2018, concentrația măsura nu mai mult de 0,05 mg/m³. Concentrația de monoxid de carbon, nu variază foarte mult pe parcursul unei zile, menținându-se în jurul valorii mai sus menționată.

Sursele concentrațiilor de monoxid de carbon sunt arderile din industrii, transportulul rutier, activitățile cotidiene, dar și incendierea voită a deșeurilor și a vegetației uscate (practicată încă de către localnici).

Efectele asupra sănătății pot fi nefaste, acest poluant afectând aparatul respirator al indivizilor, și contribuind la apariția unor boli precum: bronșita, tiroida, intoxicațiile cu CO, chiar și decese.

Efectele asupra plantelor se resimt la nivelul fotosintezei, încurajând afecțiuni de tipul clorozelor și necrozelor.

Soluții pentru reducerea poluării cu CO pot consta în: fluidizarea traficului, adoptarea unor practici mai puțin poluante în locul arderilor deșeurilor cum ar fi gestionarea selectivă a acestora sau reciclare, plasarea industriilor la periferia comunei, înălțarea coșurilor și folosirea filtrelor de purificare ale acestora.

Pulberi în suspensie

Pentru pulberile în suspensie, CMA-ul este de 25µg/m³, ceea ce ne artă faptul că situația la nivelul comunei Munteni este sub control, deoarece începutul anului 2018, marchează valoarea concentrației de 7,60 µg/m³. Pe parcursul unei zile, concentrația de pulberi în suspensie variază foarte mult, atingând cote maxime precum 12,50µg/m³ la dimineața, și cote minime de 5µg/m³ în jurul după-amiezei. Cu toate acestea, valorile se mențin în stare optimă, nedepășind valorile admise.

În această comună, sursele de poluare cu pulberi în suspensie sunt infrastructura comunei, prin care enumerăm asfaltul degradat și clădirile cu porțiuni de tencuială căzută. Însă, pe lângă acestea, și traficul constitue o sursă destul de importană de pulberi în suspensie. O altă sursă de pulberi în suspensie este și activitatea în gospodărie, unde se folosesc material de construcții, se văruiște sau se ard deșeuri, rezultând cenuși.

Efectele asupra sănătății se resimt la nivelul aparatului respirator cu efecte accentuate în cazul copiilor și a vârstnicilor.

Efectele asupra plantelor apar la nivelul fotosintezei, în special, pulberile cu diametru mare sunt responsabile de stoparea acestui process, deoarece acoperă frunzele plantelor într-o mare măsură.

Soluții pentru reducerea poluării ar fi fluidizarea traficului, adoptarea unor motoare ecologice, reparații la nivelul infrastructurii și stoparea practicilor nonconvenționale.

Dioxid de sulf

În primul rând dioxidul de sulf reprezintă un gaz incolor, amărui, neinflamabil și cu un miros foarte pătrunzător. CMA-ul pentru acesta este de 20µg/m³, iar Comuna Munteni se încadrează, având la începutul anului 2018, valori mici, precum 06,73µg/m³. Se mai poate admite faptul că pe parcursul unei zile, valorile nu diferă foarte mult, menținându-se în jurul aceleași cote.

În comuna Munteni, sursele de poluare cu dioxid de sulf sunt puține, așadar putem vorbi despre: fermentația bacteriană în zonele mlăștinoase, sistemele de încălzire care nu utilizează gaz metan, centrale termoelectrice (C.E.T-urile), motoarele diesel, industriile alimentare (fabricile de panificație din zonă, fabrica de borș), arderea incompletă în industrii, cât și arderea incomplete a combustibilului în trafic.

Poluarea cu de dioxid de sulf ar fi fost mult mai ridicată dacă în comuna Munteni existau industrii precum cea metalurgică, siderurgică, chimică, petrochimică, etc.

Efectele asupra sănătății constau în: boli respiratorii, intoxicații, infecții ale tractului respirator, iritații ale ochilor și a pielii, edem pulmonar, bronșite, încetinirea asimilării vitaminei B1, boli cardio-vasculare.

Efectele asupra plantelor sunt cunoscutele cloroze (afectarea coloritului plantei) și necroze (arsuri la nivelul plantei).

Soluțiile pentru reducerea poluării și pentru stoparea efectelor ar fi:

oameni: ventilare mecanică sau naturală pentru administrarea de oxygen;

industrii: filtre de purificare a aerului, instalații de desulfare și înălțarea coșurilor de evacuare;

trafic: evitarea combustibilului pe bază de petrol sau cărbune și înlocuirea lor cu metode ecologice, dar și fluidizarea traficului.

Dioxid de azot

CMA-ul admis este de 40µg/m³ pentru om și 30µg/m³ pentru ecosistem, astfel, în această comună, menținându-se situația în stare optimă, deoarece la începutul anului 2018, concentrația atingea 11,13µg/m³.

Sursele fiind ca și în cazul poluării cu dioxid de sulf: industriile alimentare existente în comună și arderile incomplete a combustibilului din autovehicule și CET-uri.

Efectele asupra sănătății în cazul poluării cu dioxid de sulf, sunt: bolile respiratorii, intoxicații, infecții ale tractului respirator, iritații ale ochilor și a pielii, edem pulmonar și bronșite. S-a constatat că expunerea pe termen lung la o concentrație redusă poate distruge țesuturile pulmonare ducând la emfizem pulmonar.

Efectele asupra mediului sunt clorozele și necrozele la plante, acidifere solului, afectarea stratul de ozon, formarea smogului foto-chimic și ploile acide.

Soluții pentru reducerea poluării sunt:

oameni: ventilare mecanică sau naturală pentru administrarea de oxigen;

industrii: filtre de purificare a aerului și înălțarea coșurilor;

trafic: evitarea combustibilului pe bază de petrol și cărbune, înlocuirea lor cu metode ecologice, fluidizarea traficului, folosirea tehnologiilor moderne, gestionarea corectă a deșeurilor din industrii, plasarea centrelor poluante la periferia comunei.

În trecut, înainte ca traficul autovehiculelor să se intensifice, când oamenii circulau cu căruțe sau biciclete, înainte ca industrializarea să ia amploare, înainte ca practicicle agricole să se bazeze atât de mult pe ajutorul chimicalelelor, situația calității aerului nu era una atât de mult discutată, neavând surse serioase de poluare. Putem admite, că poluarea aerului cu pulberile în suspenise a existat dintotdeauna cu proporții de valoare semnificative, în această comună, deoarece particulele în suspensie și sedimentare sunt produse și de cele mai neînsemnificate activități gospodărești. Chiar dacă evoluția concentraților de poluanți, în prezent, este sub control, în limite admise, există o diferență de cantitate între concentrațiile de poluanți ai aerului din trecut și cei prezent.

8.1.2. Calitatea apei

Apa reprezintă un element important în apariția și dezvoltarea vieții, astfel, monitorizarea calității acesteia este un aspect important.

Conform unor informații de pe site-ul Primăriei Comunei Munteni, lungimea rețelei de alimentare cu apă este de 29,5 km, propuse pentru viitor 45 km și este în stare corespunzătoare. Cât despre calitatea apei freatice, nu putem spune același lucru, ea fiind cotată cu calificativul “necorespunzător”. Acest lucru se datorează faptului că apele din fântâni și pompe, sunt influențate în mod direct de lipsa canalizărilor, de lipsa unei stații de epurare la nivelul comunei și de prezența cimitirelor în apropiere.

Fig.X – Calitatea râurilor (Barlad-Munteni), 2012

Sursă: www.anpm.ro

Măsurile de combatere a polării apelor constau în primul rând în poziționarea cimitirelor la periferie, nu în centrul satelor, amenajarea rețelei de canalizare și prezența unor stații de epurare, menite să purifice apele. O altă măsură corespunzătoare, ar fi interzicerea și sancționarea deversărilor de substanțe periculoase în apele râului, cât și sancționarea depozitării deșeurilor pe malul apei sau în apă.

Față de situația din trecut a calității apelor, consider că acestea sunt mai curate în prezent, odată cu contractarea firmei de salubrizare, deoarece oamenii nu-și mai aruncă în mod abuziv deșeurile în apă. Cu toate acestea, s-a intensificat utilizarea de chimicale în agricultură, pe parcelele adiacente cursurilor de apă, afectând și calitatea acestora. O altă diferență între situația trecută a calității apelor și situația actuală, o face utilizarea fântânilor. Înainte, apa fântânilor era mult mai curată, deoarece era utilizată zilnic, fântâna chiar curățată din când în când, dar odată cu apa curentă, acestea au devenit puțuri cu apă stătătă, și mult mai puțin potabilă.

8.1.3. Calitatea solului

Conform Primăriei Munteni, calitatea solului este în general bună, însă în intravilan este afectată de lispa canalizărilor.

Consider că pe lângă acest aspect, calitatea solului este influențată în mod direct de utilizarea terenului, în special de practicile agricole. Utilizarea terenului este vizată într-o proporție mare de terenul agricol neirigat care însumează 6. 088 km2 din totalul teritoriului de 109, 78 km2. Așadar, solul poate fi degradat prin utilizarea de pesticide, îngrășăminte în mod abuzim și de nerespectarea unor rotații a culturilor. Rotația culturii ajută la menținerea fertilității solului. Folosirea unor utilaje agricole agresive, este o altă neregulă, care, mai ales in condiții climatice excesive, provoacă distrugerea stării structurale a solului și intensifică procesele de degradare fizică prin: compactarea, formarea crustei si producerea eroziunii de suprafață.

Măsuri de combatere a degradării solului sunt: respectarea rotației culturilor, renunțarea la utilizarea de pesticide, evitarea folosirii de îngrășăminte sau găsirea unor alternative cum este îngrășământul natural și adoptarea unor tehnici de utilizare a terenului mai prietenoase pentru evitarea tasării și compactării solului.

Diferența dintre situația actuală și îndepărtatul trecut, o face însuși utilizarea chimicalelor și a utilajelor grele, din acest punct de vedere, în prezent, structura solului are de suferit mai mult.

Calitatea vieții și sănătatea populației în funcție de gradul de poluare

STATISTICI

SĂNĂTATEA POPULAȚIEI ÎN RAPORT CU POLUANȚI, CHIMICALE, PESTICIDE, IERBICIDE, ETC.

8.2. Gestionarea deșeurilor

Gestionarea deșeurilor la nivel de comună, a început târziu, în trecut, populația fiind responsabilă în mod particul de această problematică.

Nu de mult, dejecțiile animaliere care nu puteau fi valorificate ca îngrășăminte naturale pentru culturi, erau transportate la groapa de gunoi nonconvențională amplasată în câmp, în extravilanul satului, pe când deșeurile menajere ce constau în plastice și hârtii, cât și iarba uscată, erau arse de către locatari, în curți.

O practică, care încă este valabilă și în ziua de astăzi, se aplică deșeurilor biodegradabile (coji de ou, resturi alimentare, coși de cartofi, etc), acestea fiind folosite ca hrană pentru animale sau în compost.

Intrând pe făgașul normal al lucrurilor, situația gestionării deșeurilor s-a schimbat complet, aceasta devenind una de viitor, iar din acel moment, se poate vorbi despre o gestionare durabilă!

De câțiva ani buni, în comună, s-au încheiat contracte cu firma ROMPREST, care asigură, contra cost, ridicarea pubelelor distribuite locuitorilor. Acest lucru se întâmplă săptămânal, iar pentru că lucrurile bune nu vin întotdeauna singure, de puțin timp, intră în atribuțiile sătenilor să își colecteze selectiv deșeurile, în saci speciali, altfel, riscând neridicarea gunoiului.

În sate, în anumite puncte ușor accesibile, sunt amplasate coșuri de gunoi și europubele de colectare selectivă, ușurând munca trecătorilor. Cu toate acestea, din păcate, mai sunt și unii locuitori care nu se conformează acestor reguli de bun simț, aruncând ambalajele tot pe jos.

Datorită doleanțelor aduse de către fermierii zootehnici, autoritățile locale au decis demararea unui proiect, al cărui obiectiv necesită investiții majore "Investiție la nivelul comunei Munteni, județul Galați, pentru reducerea poluării cu nutrienți". Proiectul în cauză, prognozează clădirea unei platforme de gunoi comunale pentru depozitarea deșeurilor, unde totodată, se dorește și procesarea gunoiului de grajd din fermele zootehnice. Acoperirea cheltuielilor acestui obiectiv de interes communal, va fi făcută din fonduri nerambursabile prin intermediul Ministerul Mediului Apelor si Padurilor.

Cum într-o gospodărie, curățenia se menține pe tot parcursul anului, așa și comuna, trebuie să beneficieze de îngrijire și în sezonul rece, când plapuma grea a iernii se așterne. În momentele grele de înzăpezire, și de blocare a arterelor principale de acces, se intervine cu lame special, pentru îndepărtarea excesului de zăpadă.

Pentru că muntenii își doresc curățenie și deprind o educație ecologică încă din școlile primare, Primăria Comunei Munteni a pus pe picioare o campanie curățenie generala de primăvară pe toată raza comunei. În acest demers, locuitorii și agenții economici sunt rugați să își curețe domeniile aferente proprietaților și le este interzis să se debaraseze de deșeurile rezultate (moloz, praf de cărbune, țigle, cărămizi, faianță și gresie sparte) pe domeniul public.

Pentru că, de obicei, școlile sunt cele care ne formează ca oameni, ne educă și ne pregătesc pentru viață, tot în școli se încurajează și reciclarea, acea activitate care oferă o speranță de reutilizare a unui obiect, care, aparent, și-a pierdut importanța în ochii noștri. Așadar, copiii sunt stimulați să ducă la școlile din cadrul cărora fac parte, maculatură, în vederea protejării naturii.

Figura x – Europubelă pentru plastic Figura x – Proces de dezăpezire

Sursă: Gudană Georgiana – Adriana Sursă: Facbook Primăriei Comunei Munteni

CAPITOLUL al IX –lea – Protecția Mediului

Concluzii

Concluzionând într-o notă subiectivă, Comuna Munteni este oaza de liniște și aer curat în toată învălmășeala aceasta a urbanizării și tehnologizării.

Cu multe atuuri, dar și neajunsuri, se încearcă din răsputeri a se ține pasul cu normele europene de trai civilizat. Nu putem admite, însă, că totul este perfect, după cum bine cunoaștem, oriunde este loc de mai bine, dar susținem ideea că schimbarea pleacă din oameni! Un vechi proverb românesc spune “Un om needucat este ca un corp fără suflet.”, de unde putem înțelege că iubirea, respectul și atenția față de oameni, animale și natură, ne fac umani!

Veșnica legătură dintre oameni și natură este una vitală în dezvoltare. Din cele mai îndepărtate timpuri, oamenii au avut nevoia de a cultiva terenuri, de a se încălzi cu resurse naturale, de a-și construi locuințe și nu numai, însă, într-un loc în care ne răzfățăm în cel mai bun comfort posibil, uneori, se pierd anumite valori etice și morale, și facem abuz de tot ce ne oferă mediul în care trăim. Uităm că defrișările masive ajung ca mai apoi să ne facă rău tot nouă, că da, răul făcut, se întoarce! Uităm că ce iese din coșurile de evacuare industriale influențează schimbările climatice, uităm că utilajele grele și utilizarea lor defectuasă ne degradează terenuri, uităm că deșeurile de care ne debarasăm cu ușurință oriunde apucăm, provoacă dezechilibre ecologice… Uităm toate aceste lucruri esențiale! De aceea, noi toți, trebuie să avem grijă de natură ca de propria noastră persoană, în vederea transmiterii peste generații a acelorași valori de care ne-am bucurat și noi!

Așadar, situația per ansamblu în Comuna Munteni, din toate aceste puncte de vedere, este bună, comparând cu alte localități care se confruntă cu asemenea problematici de mediu, și ar fi nemaipomenit de sănătos, să ne păstrăm pe viitor, aceeași deminitate cu care ne-am iubit și până acum meleagurile, istoria și tradițiile.

Bibliografie